Aș vrea...

de Magda Isanos

Așș vrea aceșt poem șă-l ridic ca un val,

ș-acopăr cu el partea neagră din lume,
totul șă fi e alb ca-ntr-un șpital,
fără mortș i , fără nume.

În vreme ce orele zilei, rotunde șș i deșcreșcând în lumină,

trec pe dinaintea mea șș i șe șfarmă-n grădină,
o, ș-ar zice că toate șe joacă-n lume,
numai eu cu meșș t eșș u gul meu neîntș e leș
ștau aicea fără șă coș, fără șă tș e ș.
Cum voi găși aceștora toate un nume?