Idei principale „Creatie si Analiza”

De Garabet Ibraileanu

I: Creația și analiza se găsesc împreunate , in diverse proporții, la orice prozator

de talent. În romanul "Eminamente de analiza" Adolpbe, există siși strictul necesar de
creație. În povestirile lui Maupassant, opera "Eminamente de creatie", există și
strictul necesar de analiză. În romanele lui Tolstoi, care redau viața în chip complex,
există și una, și alta în proporție normală . ( trebuie spus că variază după obiect.)

A: Proust a creat niste realitati. Pana acum a analizat gelozia si celelalte sentimente.
Creatiile lui insa sunt lumi sufletesti care stau la dispozitia. Operele lui contin piese
pentru uzul orcui ci nu observatii despre suflet: "aceste piese sunt vii, ca viata,
tesuturi care traiesc, inimi care pulseaza". Sonata lui Vinteuil acea bucata muzicala
cu un rol atat de mare in amorul lui Swann este o inventie a lui Proust. Creatiile lui
Proust nu corespund cu orice suflet ci numai cu categoria lui, ca orice produs
sufletesc a unui scriitor. E imposibil de definit un artist sau opera unui artist. Insa
Proust cand analizeaza, nu face poezie, intrebuinteaza comparatii ce nu sunt poetice
ci lamuritoare. Proust devine pasionat de operele lui Turgheniev deoarece au mult
mister. Acesta observa ca in tehnica lui Turgheniev trebuie sa isi exprime impresia
produsa de acele femei din opera lui. Despre Irena fata de care s-a indragostit
Litvinov. Punându-si multe intrebari despre comportamentul ei rece fata de acesta.

O: 1.Cu cat o femeie e mai enigmatica, cu atat reprezinta mai bine feminitatea.
2.Daca vezi -numai o fotografie a unei persoane, sunt mai multe probabilitati ca o sa-i
ai in minte figura, decat daca ai vedea zece fotografii ale acelei persoane, fie scoase
chiar in aceeasi zi toate - dar inca atunci cand sant scoase in timpuri diferite ! Ca si
rezultanta a zece fotografii, rezultanta imaginilor diverse, ale aceluiasi tip de-a lungul
unui roman, este neclara

L: Femeia e mai putin individualizata in natura decat barbatul. S-a zis, exagerat
desigur, ca femeia nu este individ, ci specie. Dar deficitul de creatie al tipurilor de
femei mai poate sa aiba o explicatie auxiliara : neputinta romancierilor de a se
transpune in suflete asa de eterogene ca sufletul femeii. Un "factor" al individualizarii,
e sarja, inerenta creatiei comice si satirice. Dar barbatii, adica creatorii operelor
literare, nu le prea sarjeaza pe femei. Cu toate acestea, femeia fiind mai spontana,
mai instinctuala, e mai putin susceptibila si deci mai putin si mai rar comica . Si apoi
feminitatea nu e o cantitate invariabila. Stiinta ne spune ca diferentierea totala a
sexelor e o iluzie. in orice barbet e si o femeie (in unii scandalos de mult, cateodata
penal de mult)- si invers.