Receptarea critică

Ioan Slavici
 Ion Vlad – “Povestirea. Destinul unei
structuri epice”
• “Ioan Slavici tinde – anunțând astfel
coordonate ale prozei transilvănene – spre
obiectivare epică, preferând nuvela, în timp ce
povestitorul optează, din rațiuni cunoscute din
Ardeal, spre explorarea surselor folclorice, de
unde suita de povești a scriitorului. Nu cele
mai reprezentative pagini pot fi, eventual,
consemnate sub specia povestirii”.
• Ion Vlad, prin scrierea sa “Povestirea. Destinul
unei structuri epice”, evidențiază modul de
scriere a lui Ioan Slavici, care adaptează epicul
general(epicul general fiind obiectiv) la
povestire, având note de subiectivism,
demonstrate prin elementele de folclor și prin
impresiile povestitorului.
 Lucian Raicu
“Slavici n-a uitat niciodată că debutul său literar
a fost un act al voinței lui Eminescu, expresia
unei intuiții străine de el însuși. Eminescu vedea
în Slavici altceva - și mai mult – decât era el
însuși în stare să vadă. Cum se spune, i-a “forțat
mâna”; nu pentru a-l abate de la rostul său, ci
pentru a-i reda acestui rost.”
• Lucian Raicu susține faptul că Eminescu l-a
încurajat și l-a îndrumat pe Slavici spre
adevărata vocație.
 Alexandru Philippide
• “Lumea satelor, la noi a găsit în Slavici unul
dintre cei dintâi cronicari fideli și realiști”
• Alexandru Philippide face referire, prin citatul
suport, la scriitorul care a redat fidel lumea
satului acelor vremuri, dar în același timp într-
un mod atractiv.
 Tudor Vianu
• “Ioan Slavici introduce oralitatea populară în
scrierile sale înaintea lui Creangă. (…) Pentru
desăvârșita stăpânire a acestei unelte stilistice,
îi lipsește însă lui Slavici jovialitatea și verva lui
Creangă”.
• Slavici este primul care introduce oralitatea ca
o caracteristică a povestirii, însă cel care s-a
făcut cunoscut pentru modul atractiv și inedit
de a reda limbajul popular este Creangă.
 Tudor Vianu
• “Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca
inceputurilor lui este analiza psihologica pe
care Slavici o practica intr-un limbaj
abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui
dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor
morale.”
• Slavici pune timid bazele unui nou concept în
literatura română: Analiza psihologică.
El este un bun observator al manifestării
sentimentelor oamenilor, creând astfel
tipologii de personaje, urmând evoluția
acestora.