Clasa II.

Scalele orientării valorice și normative

Următorul: 2. Socializarea (So) ►
1. Responsabilitatea (Re)

Scopul scalei Re este acela de a identifica persoane cu un comportament conştiincios,

responsabil, persoane pe care te poţi baza, care au respect pentru reguli şi pentru ordine, care
aderă la opinia că viaţa ar trebui guvernată de raţiune (Gough, 1968a; Megargee, 1972).

Scala Re diferă de scalele So şi Sc, care au semnificaţii apropiate, în principal prin aceea
că evaluează felul în care valorile şi controlul sunt conceptualizate şi înţelese de persoana
evaluată (Gough, 1996).

Scala Re a fost construită iniţial de Gough, McClosky & Meehl (1952) într-un studiu privind
comportamentul politic şi electoral, participarea şi implicarea politică. Definiţia responsabilităţii
data de autori accentueaza importanţa acceptării consecinţelor propriului comportament,
seriozitatea, sentimentul obligaţiei faţă de ceilalţi, precum şi sentimentul insuflat celor din jur
că puteai să te bazezi pe respectiva persoană.
Scorurile mari pe scala Re sunt asociate cu maturitatea interpersonală, consideraţia faţă de cei
din jur, acceptare, interiorizare şi complianţă faţă de reguli, respect, politeţe, auto-disciplină,
perseverenţă şi seriozitate.

Scorurile mici sunt, dimpotrivă, asociate cu lipsa de maturitate, cinismul, încăpăţânarea,

imaturitatea hedonistă, impulsivitatea, recalcitranţa, neîncrederea.

2. Socializarea (So)
Scopul iniţial al autorului a fost acela de a dezvolta o scală a delincvenţei, plecând de la teoria sa
a sociopatiei ca asumare de rol (Megargee, 1972). Cercetările ulterioare şi studiile de validare au
demonstrat însă că scala surprinde, pe lângă delincvenţă, şi întreg restul gamei care intră sub
incidenţa conceptului de socializare, motiv pentru care această direcţie a fost şi ea urmată cu
asiduitate, astfel încât în forma sa actuală scala So este un indicator al gradului de
maturitate, integritate şi rectitudine ce caracterizează un individ.

Scala ordonează persoanele evaluate de-a lungul unui continuum care este definit la un capăt de
comportament asocial şi la celălalt capăt de comportament socializat şi compliant la norme.

Spre deosebire de scalele Re şi Sc, care ţintesc spre concepte asemănătoare, scala So
evaluează însă nu doar măsura în care individul urmează regulile sociale, ci, de asemenea,
gradul în care normele şi valorile sociale sunt internalizate (Gough, 1965a).
Putem spune că scorurile mari pe scala So indică un fel de complianţă automatizată, lipsită de
presiune sau fricţiuni, cu normele, convenţiile şi regulile societăţii. În socializarea lor aceste
persoane cu scoruri mari pe scala So au fost influenţate de modelele parentale şi de atmosfera
fericită şi optimistă din cămin.

Scorurile foarte mari pe scala So demonstrează însă o conformitate prea accentuată şi o

acceptare automată chiar şi a acelor convenţii sociale care pot avea un rol inhibitor şi nedorit de
constrângător asupra comportamentului lor. Persoanele cu scoruri foarte mari pe scala de
socializare pot avea comportamente dure, severe, punitive la greşelile celorlalţi.

Scorurile mici are scalei So indică eşecul total sau parţial de a internaliza şi de a accepta normele
sociale care guvernează viaţa interpersonală.
Este posibil ca scorurile mici să semnaleze, de asemenea, imposibilitatea de a înţelege nevoile şi
sentimentele celorlalţi şi să caracterizeze în consecinţă o relativă insensibilitate emoţională.
Rezultatul direct este faptul că persoanele caracterizate de scoruri mici pe scala de socializare au
multe conflicte, se comportă în modalităţi egoiste şi centrate exclusiv pe propriul câştig şi propriile
avantaje şi nu reuşesc să închege relaţii interpersonale de lungă durată. Aceste persoane au, de
asemenea, probleme serioase cu controlul propriei impulsivităţi şi sunt vulnerabile la abuzul de
alcool, droguri şi predispuse spre violenţă şi porniri agresive.

3. Autocontrolul (Sc)
Scala Sc a fost dezvoltată pentru a evalua gradul de autocontrol şi de autoreglare, măsura în
care individul este liber de propriile pulsiuni bazale şi de centrarea pe propriile interese
(Megargee, 1972).

Ceea ce diferenţiază scala Sc de scalele Re şi So, este faptul că ea evaluează „gradul în care
individul acceptă în mod conştient dispoziţiile şi regulile sociale” (Gough, 1996).

Scorurile mari pe Sc caracterizează indivizi supra-controlaţi, deci cu potenţial volatil, pe când

indivizii cu scoruri mici au tare de control, sunt impulsivi şi agresivi (Megargee, 1972). Așadar,
scala Sc descrie un continuum care trece de la supracontrol la lipsa de control.

Scorurile mari pe această scală demonstrează că persoanele evaluate îşi controlează şi îşi ţin în
frâu pulsiunile şi tensiunile, doresc să fie acceptate şi admirate de ceilalţi, sunt centrate pe a
place celor din jur. În mod deosebit aceste persoane evită expresiile pulsiunilor agresive sau
erotice.

Controlul exercitat asupra propriilor comportamente este de multe ori excesiv, pentru scorurile
mari putându-se trage concluzii nefavorabile privind costurile repurtate de reprimarea trăirilor
temperamentale. Unul din aceste costuri (Gough, 1996) este tendinţa, la scorurile mari, spre
explozii şi rupturi distructive.

Scorurile mici desemnează persoane care sunt mult mai puţin inhibate şi mult mai deschise în
ceea ce priveşte emoţionalitatea lor.

Problemele ridicate de scorurile mici ale scalei Sc ţin de tendinţa de a avea comportamente total
necontrolate, care pot duce la conflicte serioase cu ceilalţi.

O altă problemă este reprezentată de egoismul şi narcisismul care sunt asociate cu scorurile
mici, acestea având interferenţe nedorite cu stabilirea unor relaţii interpersonale durabile pentru
persoanele evaluate.

4. Impresie bună (Gi)

Scopul original al scalei Gi a fost acela de a detecta răspunsurile disimulate, care nu pot fi
interpretate la fel ca şi cele normale, însă de asemenea Gough (1969b) indică scala Gi ca o
măsură coerentă ce poate fi folosită la detectarea indivizilor care sunt preocupaţi de
impresiile pe care le lasă celor din jur şi de felul în care aceştia se raportează la ei.

Persoanele caracterizate de scoruri supramedii, dar nu foarte mari la scala Gi se văd pe sine ca
fiind cooperante, săritoare, pline de consideraţie la adresa semenilor, respectuoase şi politicoase.

Există consonanţă între auto-percepţie şi felul în care sunt văzute de cei din jur, pentru că sunt
descrise în aceiaşi termeni şi de ceilalţi.
Ceea ce nu recunosc niciodată ca fiind printre comportamentele lor cei cu scoruri mari la scala Gi
este tendinţa spre atitudini moraliste şi comportamente oportuniste. Studiile de caz realizate pe
marginea protocoalelor cu scoruri mari şi foarte mari la scala Gi demonstrează că de multe ori
aceşti indivizi încearcă să intre în graţiile superiorilor lor, ignorând, minimizând sau trecând cu
vederea sentimentele şi nevoile subordonaţilor lor.

Scorurile mici pe scala Gi identifică persoane care valorizează foarte mult propriile idei, propriile
dorinţe şi propriul fel de a fi.

Sunt indivizi indiferenţi la cei din jur şi la felul în care se reflectă în ochii acestora, iar la scoruri
foarte mici sunt de-a dreptul agresivi în a-şi afirma dreptul la propria părere şi propria identitate
comportamentală.

Sunt persoane critice, nemulţumite, se plâng cu uşurinţă şi verbalizează rapid scepticism şi

critică, mai ales la adresa semenilor lor.

5. Comunalitatea (Cm)
Scala Cm a fost construită încă de la început cu scopul de a fi o scală de validare a
protocolului, scopul ei fiind similar cu cel al scalei F din MMPI, anume acela de a detecta
protocoalele la care respondentul a dat răspunsuri aleatoare, la întâmplare. Scorurile supra-
medii obţinute de o persoană pe scala de comunalitate confirmă validitatea protocolului CPI, în
ansamblul său, minimizând probabilitatea ca respectiva persoană să fi dat răspunsuri aleatorii
sau insuficient de gândite la întrebările chestionarului. Scorurile mici la scala Cm (scoruri brute
mai mici de 25 la CPI-434) indică posibilitatea unor răspunsuri date la întâmplare şi ridică
problema unei posibile invalidităţi a protocolului ca întreg.

Studiile ulterioare asupra scalei Cm au demonstrat însă că aceasta are şi valenţe explicative,
detectând la polul pozitiv comportamente normale, adaptate, iar la polul negativ neîncredere în
sine şi în propriile forţe, pesimism, sentimente de alienare şi, în general, o instabilitate psihologică
accentuată.

Scorurile mari pot fi privite drept indicând un comportament normal (nu în sens clinic, ci în sens
social), consonant cu normele, rigorile şi aşteptările grupului de apartenenţă şi ale societăţii în
ansamblu.

Scorurile foarte mari, cum ar fi de exemplu, în viziunea lui Gough (1996) scorurile brute de 37 şi
38, pentru CPI-462 sau CPI-434, indică de asemenea pentru persoana evaluată
convenţionalitate şi conformitate ne-necesar de accentuată la norme.

Scoruri sub-medii pot indica pentru persoana evaluată neîncredere în sine şi în propriile forţe,
pesimism, sentimente de alienare şi în general o instabilitate psihologică accentuată.

Scorurile moderat de scăzute (scorurile brute de 30-34 la CPI-434) pot să indice de asemenea un
comportament normal, dar cu unele caracteristici deosebit de accentuate, cum ar fi independenţa
în gândire, o distanţare creativă faţă de norme şi dorinţa de auto-afirmare.

6. Starea de bine (Wb)

Scala Wb a fost dezvoltată iniţial pentru a deosebi pacienţii clinici reali de pacienţii care simulau
nevroze, fiind de fapt normali. Gough (1969b) afirmă, de asemenea, că, în afara acestui scop pe
care scala îl are în continuare şi care a fost validat de studii multiple, scala Wb reuşeşte
totodată să deosebească indivizi sănătoşi, cu un comportament activ şi plin de vervă, la
scoruri mari, de persoanele lipsite de vitalitate, astenice şi inapte de a face faţă cerinţelor vieţii
cotidiene, la scorurile mici.

De asemenea, scala Wb are implicaţii interesante pentru comportamentele de disimulare în

general, constituindu-se alături şi de alte scale, într-o măsură compozită a gradului în care
persoana evaluată a răspuns cu bună credinţă la itemii chestionarului.

În general, privind scala Wb, putem spune că scorurile foarte mici sugerează exagerarea grijilor
personale sau chiar mimarea lor în scopul distorsiunii protocolului. Aceste scoruri invalidează
protocolul şi nu ar trebui interpretate dincolo de această semnificaţie.

Scorurile sub-medii sau chiar mici, dar moderate şi nu extreme, descriu persoane animate de
griji, concentrate pe problemele cu care se confruntă, nesigure de sine şi în general de cum ar
trebui să rezolve respectivele probleme. Aceste persoane se culpabilizează, sunt pesimiste şi
negativiste, în general consideră că viaţa le-a fost potrivnică şi sunt nemulţumite de propria
poziţie şi de propriile perspective.

Persoanele cu scoruri mari sunt animate de sentimente generalizate de bine, atât fizic cât şi
psihologic, sunt competente, optimiste şi mulţumite cu sine. Sunt rezistente la stres şi la traume,
axate pe soluţie şi pe viitor şi consideră că viaţa merită trăită şi că viaţa este corectă cu toţi.

Gough (1996) consideră că nici scala Wb nu are semnificaţii alterate pentru scorurile extrem de
mari şi că, în principiu, nu există o limită superioară dincolo de care un scor obţinut pe această
scală ar putea avea semnificaţii disfuncţionale.

Deşi iniţial s-a considerat că scorurile extreme pe scala Wb ar putea sugera comportamente
narcisiste şi auto-suficiente, această ipoteză nu s-a confirmat empiric, chiar și cele mai înalte
scoruri pe scala Wb trebuind interpretate pozitiv în relaţia cu tonusul psihologic.

7. Toleranța (To)
Scala To a fost dezvoltată iniţial de Gough în 1951 şi a fost numită la acel moment Pr,
prejudecată (Prejudice), din cauză că era scorată invers decât astăzi, în direcţia intoleranţei. La
prima publicare comercială a CPI scorarea scalei a fost inversată şi a primit numele ei actual.

Scala To încearcă să evalueze persoanele permisive, care îi acceptă pe cei din jur cu
uşurinţă, toleranţă şi fără să îi judece pe baza unor convingeri şi atitudini stereotipe.

Semnificaţiile scorurilor superioare ale scalei To caracterizează persoanele tolerante şi apte sau
chiar doritoare de a îi accepta pe ceilalţi şi de a accepta diferenţele de viziune ale acestora.
Această dispoziţie pare să provină nu din sentimentalism sau afectivitate, ci dintr-o preocupare
cognitivă, intelectuală, filosofică profundă faţă de aspectele generale umanitare.

Sentimentele pozitive, de căldură umană, emanate de aceste persoane sunt relaţionate aşadar
cu preocupările intelectuale superioare ale acestor persoane, dar şi cu faptul că sunt mai realiste
în aşteptările lor, stabile din punct de vedere psihologic şi relativ lipsite de pulsiuni conflictuale
sau probleme psihologice.

Gough (1996) afirmă că nu există nici pe această scală puncte dincolo de care un scor înalt
poate semnifica un comportament contra-adaptativ sau negativ. Implicaţiile pozitive ale scalei To
sunt aşadar coerente cu explicaţiile date aici, şi pentru scorurile pozitive extreme ale scalei.

Scorurile scăzute ale scalei To semnifică lipsă de toleranţă, îndoială faţă de ceilalţi şi neîncredere
în motivaţiile lor, dar, de asemenea, sugerează conflicte interne mai serioase, bazate pe
insatisfacţii de viaţă generalizate şi pe o tendinţă subsecventă de a se manifesta agresiv şi
manipulativ împotriva celorlalţi.
Scorurile foarte mici pe scala To, atunci când sunt asociate şi cu scoruri mici pe scale precum So
sau Sc (care sunt semnificative pentru capacitatea de control al impulsurilor psihologice), indică
un potenţial foarte mare pentru violenţă interpersonală.