UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 341.9:339.92(100+478)

BOLOGAN-VIERU, OTILIA

REGIMUL JURIDIC
AL COMPANIILOR MULTINAłIONALE

SPECIALITATEA 12.00.03. DREPT INTERNAłIONAL PRIVAT

Teză de doctor în drept

Conducător ştiinŃific: BĂIEŞU Aurel

__________________ doctor în drept,
conferenŃiar universitar

Autor:
Bologan-Vieru Otilia __________________

CHIŞINĂU, 2010
© Bologan-Vieru Otilia, 2010

2
 CUPRINS

CUPRINS .................................................................................................................. 3

INTRODUCERE ...................................................................................................... 9

1. ANALIZA SITUAłIEI ŞTIINłIFICE ÎN DOMENIUL DE CERCETARE

…………………….................................................................................................... 16
1.1. Analiza situaŃiei ştiinŃifice referitoare la regimul juridic al companiilor
multinaŃionale …………………………………………………..................... 16
1.2. Analiza dezvoltării istorice a companiilor multinaŃionale …………….....…. 24
1.3. Concluzii la capitolul 1 ……………………………………………………... 36

2. CARACTERUL ŞI FORMELE JURIDICE ŞI COMERCIALE ALE

COMPANIILOR MULTINAłIONALE, CODURILE DE CONDUITĂ ALE
COMPANIILOR MULTINAłIONALE ŞI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN
CADRUL COMPANIILOR MULTINAłIONALE ............................................ 38
2.1. Caracterul companiilor multinaŃionale. Criterii de definire ............................ 38
2.2. Formele juridice şi comerciale ale companiilor multinaŃionale........................ 43
2.3. Codurile de conduită ale companiilor multinaŃionale ...................................... 59
2.4. Răspunderea în cadrul companiilor multinaŃionale ………………………….. 81
2.5. Concluzii la capitolul 2 …………………………………………………….... 91

3. REGLEMENTĂRILE PRIVIND RELAłIILE DINTRE COMPANII

MULTINAłIONALE ŞI STATE ……………………………………………...... 92
3.1. Raporturile juridice dintre statul de origine şi statul-gazdă al companiior
multinaŃionale ………………………………………………………….................... 92
3.2. Controlul investiŃiilor de către statele-gazdă .................................................... 105
3.3. SoluŃionarea disputelor de investiŃii internaŃionale .......................................... 134
3.4. Probleme de impozitare ce vizează companiile multinaŃionale........................ 139
3.5. Concluzii la capitolul 3 ………………………………………...………….... 145

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI ............................................. 147

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... 153
ANEXE .................................................................................................................... 174
DECLARAłIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII …………………... 180
CV AL AUTORULUI ………………………………..……………………….… 181

3
 ADNOTARE

Bologan-Vieru Otilia, „Regimul juridic al companiilor multinaŃionale”, teză de doctor în

drept, Chişinău, 2010

Cuvinte-cheie: companii multinaŃionale, corporaŃii, firmă, întreprindere, societăŃi

transnaŃionale, coduri de conduită, investiŃii, stat-gazdă, stat de origine, naŃionalitate, răspundere
colectivă, acŃionari minoritari, paradis fiscal.
Din punct de vedere structural, teza este formată din introducere, trei capitole, concluzii,
bibliografia din 331 de denumiri şi 7 anexe cu tabele, cuprinzînd 153 pagini. Rezultatele obŃinute
sunt publicate în 8 lucrări ştiinŃifice.
Domeniul de studiu al prezentei lucrări este analiza în esenŃă a regimului juridic al
companiilor multinaŃionale.
Scopul şi obiectivele tezei este valorificarea cunoştinŃelor existente despre activitatea
companiilor multinaŃionale, sintetizarea şi actualizarea acestora, precum şi alcătuirea unui studiu
cuprinzător care să elucideze cele mai importante domenii de cercetare în această privinŃă. Prezenta
lucrare abordează în mod novator şi pune în discuŃie problematica companiilor multinaŃionale,
analizînd modalităŃile de constituire, formele juridice, operaŃiunile, relaŃiile cu statele în care sunt
localizate şi codurile de conduită ale acestora. Se acordă atenŃie formelor comerciale supranaŃionale
existente în cadrul Uniunii Europene, precum şi implicaŃiilor reglementării companiilor
multinaŃionale pentru Republica Moldova.
Noutatea şi originalitatea ştiinŃifică a tezei constau în formularea de recomandări şi
propuneri de ordin teoretic şi practic şi înaintarea propunerilor de lege ferenda, care rezultă din
investigaŃiile realizate, ce ar contribui la perfectarea legislaŃiei în vigoare şi ar racorda-o la
prevederile internaŃionale existente în acest domeniu.
SemnificaŃia teoretică şi practică a tezei. Tezele lucrării pot fi calificate drept deosebit de
importante pentru doctrina dreptului comerŃului internaŃional, pentru că exprimă o sinteză a
conceptelor de bază referitoare la companiile multinaŃionale.
Implementarea rezultatelor ştiinŃifice. Lucrarea poate servi drept îndrumar sau punct de
reper pentru studenŃii instituŃiilor superioare de învăŃămînt şi cercetătorii avansaŃi, precum şi pentru
profesorii specializaŃi în domeniul dreptului comerŃului internaŃional, al dreptului internaŃional
privat şi al relaŃiilor economice internaŃionale.

4
 АННОТАЦИЯ
Бологан-Виеру Отилия, „Правовой режим многонациональных компаний”,
диссертация доктора права, Кишинэу, 2010

Ключевые слова: многонациональные компании, корпорации, фирмы, предприятия,

транснациональные компании, кодексы поведения, инвестиции, принимающее государство,
национальность, коллективная ответственность, миноритарные акционеры, налоговый рай.
С точки зрения структуры диссертация состоит из введения, трех глав, заключения,
библиографии из 331 названий и 7 приложений с таблицами на 153 страницах. Полученные
результаты были опубликованы в 8 научных работах.
Областью изучения данной работы является существенный анализ правового
режима многонациональных компаний.
Основные цели диссертации – изучение существующих знаний о
многонациональных компаниях, их обобщение и актуализация, а также составление
обширного исследования, в котором выделены самые важные области исследования в этой
сфере. Данная работа в новаторской форме затрагивает и выносит на обсуждение
проблематику многонациональных компаний, анализируя особенности их учреждения,
юридические формы, действия, отношения с государствами, где они расположены, и их
кодексы поведения. Уделено внимание наднациональным коммерческим формам,
существующим в Европейском союзе, а также последствиям регламентирования
многонациональных компаний для Республики Молдова.
Новшество и научная оригинальность диссертации состоят в формулировании
рекомендаций и предложений в теоретическом и практическом планах и выдвижении
предложений de lege ferenda, основанных на проведенных исследованиях, которые могут
способствовать улучшению действующего законодательства и его адаптации к
международным положениям, существующих в этой области.
Теоретическое и практическое значения научной работы. Тезисы работы могут
быть квалифицированы как особо важные для доктрины международного коммерческого
права, потому что являются синтезом основных концепций относительно
многонациональных компаний.

5
 Внедрение научных результатов. Работа может служить руководством или
ориентиром для студентов высших учебных заведений и прогрессивных исследователей, а
также для преподавателей, специализированных в сфере международного коммерческого
права, международного частного права и международных экономических отношений.

6
 ANNOTATION

Bologan-Vieru Otilia, „Legal regime of multinational companies”,

doctoral thesis, Chişinău, 2010

Key-words: multinational companies, corporations, firm, enterprise, transnaŃional societies,

codes of conduct, investment, host state, state of origin, nationality, collective responsibility,
minority shareholders, tax paradise.
From the structural point of view, the paper is composed of introduction, three chapters,
conclusions, bibliography with 331 references and 7 annexes with tables, consisting of 153 pages.
The obtained results were published in 8 scientific works.
The object of study of the present thesis tackles the practical implementation of the existent
expertise about the operations of multinational companies, the compilation and harmonization of
this knowledge, as well as the elaboration of a comprehensive study which would reflect the most
important areas of research in this regard. The present thesis discusses in a novatory way the topic of
multinational companies, by analyzing the ways of constitution, the legal forms, operations,
relations with the states in which they are placed, as well as their codes of conduct. Special
attention is paid to the supra-national commercial forms existent in the European Union, as well as
to the effects of regulating multinational companies for the Republic of Moldova.
The scientific novelty and originality of the thesis consists in formulating
recommendations and proposals of theoretical and practical character, and putting forward proposals
of lege ferenda, that would logically result from the investigations carried out, which would
contribute to the improvement of the legislation in place and would allign it to the international
provisions existent in the field.
The theoretical importance and the applicative value of the work. The main ideas of the
paper can be qualified as very important for the doctrine of international trade law, since they reflect
a synthesis of the basic concepts referring to multinational companies. At the same time, the paper
can serve as a guideline or baseline for the students of the higher education institutions and
advanced researchers, as well as for the members of the academia specialized in the fields of
international trade law, international private law and international economic relations.

7
 LISTA ABREVIERILOR

ONU – OrganizaŃia NaŃiunilor Unite

UE – Uniunea Europeană
GATT – Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ
OMC – OrganizaŃia Mondială a ComerŃului
ECOSOC – Comitetul Economic şi Social al ONU
UNCITRAL – Comitetul ONU pentru Drept Comercial InternaŃional
UNCTAD – ConferinŃa ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare
UNCTC – Comitetul ONU pentru CorporaŃii TransnaŃionale
CIC – Camera InternaŃională de ComerŃ
OIM – OrganizaŃia InternaŃională a Muncii
OECD – OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
BIRD – Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare
NAFTA – Acordul de ComerŃ Liber al Americii de Nord
ICSID – Centrul InternaŃional pentru SoluŃionarea Disputelor InvestiŃionale
MIGA – AgenŃia Multilaterală pentru Garantarea InvestiŃiilor
SE – Societas Europaea
GIEE – Gruparea de Interes Economic European
RM – Republica Moldova
CM – Companii multinaŃionale
ISD – InvestiŃii străine directe
BIT – Tratate bilaterale de investiŃii
FIA – AsociaŃia Investitorilor Străini
CFI – CorporaŃia Financiară InternaŃională
ONG – OrganizaŃii non-guvernamentale
SA – Societate pe acŃiuni
SRL – Societate cu răspundere limitată
TVA – Taxa pe valoare adăugată
MO – Monitorul Oficial
OJ – Official Journal
art. – articolul
al. – alineatul
de ex. – de exemplu
vol. – volumul
nr. – numărul
lit. – litera
p. – pagina
изд. – издательство
с. - страница

8
 INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia

Companiile multinaŃionale (CM) sunt companiile mari care au operaŃiuni şi activităŃi în mai
multe state. Deşi companiile transnaŃionale sunt considerate ca fiind identice cu companiile
multinaŃionale, acestea, sunt, de fapt, diferite din mai multe puncte de vedere. Factorul definitoriu
primordial al ambelor tipuri de companii este că încearcă să-şi menŃină biroul principal financiar în
afara hotarelor statelor unde au fost instituite, pentru a se proteja de impozite. Astfel, acestea nu au
responsabilitate financiară faŃă de statele în care îşi au activitatea operaŃională de bază. În mod ideal,
companiile multinaŃionale ar fi cu adevărat globale după caracter, pentru că operează transfrontalier,
fără a se axa pe o anumită Ńară. În general, aceste companii sunt dominate de o companie-mamă,
prin care administrează procesul de cercetări şi la care, deseori, repatriază profitul. Anume natura
foarte centralizată a acestor corporaŃii cauzează deseori probleme pe plan internaŃional. Deşi au
capacitatea de a stimula afluxul de investiŃii, tehnologii, profituri, ele nu prea demonstrează un
sentiment de devotament sau responsabilitate faŃă de cetăŃenii Ńărilor în care sunt înregistrate
filialele. Astfel, ele mai degrabă pot lua decizia de a închide filialele de peste hotare în perioadele de
tulburări economice, decît să închidă uzina principală de acasă.
Pe parcursul anilor, diverse curente de gîndire juridică, dar şi unii practicieni, au reliefat doar
aspectele negative ale activităŃii companiilor multinaŃionale. S-au adus drept exemple efectele
nefaste asupra mediului înconjurător, evitarea sistemelor fiscale ale statelor, imixtiunile în sfera
politicului şi influenŃarea procesului de luare a deciziilor, în special, în Ńările în curs de dezvoltare şi
nu numai, acestea toate constituind efectele pe scară largă ale companiilor multinaŃionale. Deseori
însă, consecinŃele „globalizării” fac să treacă neobservate importantele evoluŃii economice, cu
implicaŃii sociale, iniŃiate de către aceşti actori constanŃi ai societăŃii globale moderne. Atragerea
investiŃiilor, avînd drept rezultat crearea locurilor de muncă şi, eventual, creşterea economică şi
sporirea bunăstării populaŃiei; dezvoltarea tehnologiilor şi modernizarea societăŃii reprezintă succese
ce nu pot fi neglijate.
Companiile multinaŃionale dobîndesc în prezent tot mai mult teren şi, de fapt, au devenit
actorii principali pe arena economică internaŃională. Venitul multor companii multinaŃionale
depăşeşte considerabil bugetul multor state în curs de dezvoltare. Bunurile pe care acestea le deŃin
peste hotare, precum şi profiturile continuă să crească odată cu intensificarea proceselor de

9
fuzionare, achiziŃionare sau reorganizare a companiilor multinaŃionale şi formarea asociaŃiilor,
concernelor sau trusturilor. Companiile multinaŃionale constituie o temă de actualitate continuă, dat
fiind evoluŃiile din prezent pe plan internaŃional, iar lucrarea se doreşte a fi un punct de referinŃă în
acest sens pentru juriştii care se specializează în domeniul dat.
Problematica evoluŃiei şi dezvoltării companiilor multinaŃionale, reglementarea lor juridică şi
interacŃiunea acestora cu şi în cadrul sistemelor de drept nu au fost studiate pe deplin în prezent, nici
în Republica Moldova, şi nici în alte state din regiune. łinînd cont de faptul că în Republica
Moldova, practic, nu există cercetări complexe şi exhaustive în domeniul activităŃii companiilor
multinaŃionale, considerăm această temă ca fiind actuală şi importantă din punct de vedere teoretic şi
practic, pentru a fi supusă analizei în cadrul tezei de doctor. În acest sens, vom lua în consideraŃie şi
aspiraŃiile de integrare europeană ale Republicii Moldova, analizînd eventuala aliniere/armonizare a
cadrului juridic naŃional privind companiile/societăŃile comerciale, la cel european.
Problematica reglementării juridice a companiilor multinaŃionale este tratată sporadic şi
insuficient în doctrina juridică autohtonă. Anumite lucrări de referinŃă naŃionale şi internaŃionale
conŃin reflecŃii pe marginea acestui subiect, printre autorii acestora fiind specialişti în dreptul civil,
dreptul internaŃional privat şi dreptul comerŃului internaŃional, precum V. Babără, S. Baieş, A.
Băieşu, L. Gribincea, T. Lazăr, N. Roşca; din România – M.N. Costin, M. Jacotă, D. Mazilu, D-A.
Sitaru; din Rusia – G. Dmitrieva, T. Kanashina, S. Pivoravov şi alŃii. Totodată, o analiză mai amplă
şi profundă a temei investigate a fost găsită în lucrările autorilor din Marea Britanie şi SUA: H.
Dunning, L. Franko, R. Hamilton, G. Jones, S. Lull, P. Muchlinski, D. Prentice, C. Tugendhat şi
alŃii.
Autorul a cercetat un vast număr de publicaŃii periodice de profil naŃionale şi internaŃionale,
precum The Economist, Economiceskoe Obozrenie, Euromonitor, Financial Times, Commercial
Law Journal, Journal of Business Law şi altele, în care este tratată tema investigată.
Scopul şi obiectivele tezei
Lucrarea de faŃă îşi propune să analizeze în detaliu constituirea, activitatea, modalităŃile de
funcŃionare, precum şi regulile de conduită ale companiilor multinaŃionale, atît pe plan regional, cît
şi mondial. Lucrarea este axată mai mult pe noŃiuni generale privind companiile multinaŃionale şi pe
familiarizarea cu activitatea lor, decît pe vreo instituŃie anume. Astfel, printr-o mai bună cunoaştere
a modului lor de constituire, operare şi luare a deciziilor, atît la nivel global, cît şi la cel regional în
imediata noastră vecinătate (Uniunea Europeană), vom facilita accesul companiilor multinaŃionale

10
pe piaŃa Republicii Moldova, în vederea realizării practice a dezideratelor de dezvoltare a statului.
De asemenea, este importantă în acest sens cunoaşterea normelor de reglementare, globale şi
regionale, a diverselor instrumente juridice (precum codurile de conduită, de exemplu), pentru a
asigura un cadru juridic naŃional eficient şi atractiv.
Scopul lucrării este de a întocmi o tratare amplă a conceptelor juridice cu privire la
companiile multinaŃionale, care ar conŃine diverse aspecte şi doctrine, o analiză comparativă cu
referinŃă la mai multe sisteme de drept şi opiniile recente ale savanŃilor şi juriştilor consacraŃi.
Urmărind acest scop, vom identifica obiectivele principale ale tezei:
- prezentarea evoluŃiei companiilor multinaŃionale pe parcursul anilor şi a
conexiunilor acestora cu ştiinŃa dreptului privat;
- definirea şi caracteristica companiilor multinaŃionale;
- prezentarea structurilor juridice utilizate de companiile multinaŃionale în activitatea
lor, ca făcînd parte din clasificările existente în dreptul privat;
- elucidarea problemelor ce Ńin de reglementările investiŃiilor, a răspunderii
corporative în cadrul companiilor multinaŃionale şi a aspectelor fiscale din statele-
gazdă ale CM;
- identificarea problemelor de jurisdicŃie legate de localizarea companiilor
multinaŃionale;
- analiza codurilor de conduită ale companiilor multinaŃionale;
- particularităŃile activităŃii companiilor multinaŃionale în Republica Moldova:
prezentarea cadrului legislativ existent şi a anumitor aspecte practice.
Analiza efectuată în prezenta lucrare poate fi utilă pentru cei care studiază operaŃiunile şi
regimul juridic al CM, prin faptul că oferă o sinteză complexă şi neutră a tuturor elementelor şi
particularităŃilor de operare ale CM, şi poate servi drept fundament temeinic pentru cercetările
ulterioare.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinŃific al tezei
Urmărind scopul cercetării cît mai complexe a obiectului investigat în dorinŃa atingerii
graduale a obiectivelor expuse, în calitate de bază metodologică a cercetărilor au servit metoda
dialectică, metoda istorico-juridică, metoda sociologică, metoda sistematică, metoda statistică,
metoda de analiză şi sinteză, metoda comparativă, metoda cantitativă, etc.

11
 Prin utilizarea metodelor şi procedeelor de lucru sus-menŃionate a fost posibilă examinarea şi
studierea trăsăturilor moderne ale „globalizării”, cu referinŃă la evoluŃia şi activitatea companiilor
multinaŃionale la nivel mondial, regional şi naŃional, şi crearea unei viziuni ample, expuse în
prezenta teză, în calitate de contribuŃie la dezvoltarea ştiinŃei dreptului privat în Republica Moldova.
Activitatea de elaborare a tezei de doctorat, pe parcursul perioadei de circa şapte ani, a
cuprins atît studiul individual, cît şi cercetări ale izvoarelor scrise, dar şi interacŃiuni în cadrul
seminarelor, conferinŃelor ştiinŃifice şi, în special, perioada de cercetări şi lucru activ în cadrul
programului de masterat la Universitatea Oxford din Marea Britanie, în rezultatul căruia autorul a
obŃinut diploma de magistru în drept.
Noutatea ştiinŃifică a rezultatelor obŃinute
Prezenta lucrare constituie un material inovator în domeniul dreptului comerŃului
internaŃional, aducînd şi tratînd noi concepte, idei şi opinii referitoare la avantajele şi dezavantajele
extinderii ariei de activitate a companiilor multinaŃionale. Abordări complexe, care să includă toate
aspectele juridice şi de reglementare ale CM, precum şi actualitatea lor pentru Republica Moldova,
aproape că nu există. Tratînd în ansamblu trăsăturile, tipurile, reglementările ce le guvernează şi
modalităŃile de operare ale companiilor multinaŃionale, autorul prezintă o lucrare de pionierat, care
înglobează cele mai recente abordări, dezbateri şi teze ce Ńin de problematica acestor companii.
ImportanŃa ştiinŃifico-practică, care constituie şi obiectivul de bază al prezentei lucrări,
constă în elucidarea şi descrierea CM în calitate de actori-cheie ai pieŃii mondiale, a rolului
reglementărilor juridice în modelarea activităŃii acestor companii, identificarea lacunelor de
reglementare, precum şi elaborarea recomandărilor practice pentru îmbunătăŃirea cadrului de
reglementare al Republicii Moldova în acest domeniu.
Astfel, noutatea ştiinŃifică a rezultatelor obŃinute este determinată de scopul şi sarcinile
lucrării, de noŃiunile şi aprecierile identificate în urma cercetărilor efectuate, de principalele
concluzii şi recomandări propuse, inclusiv de următoarele teze înaintate spre susŃinere:
1. Companiile multinaŃionale sunt, în contextul globalizării, unii din cei mai importanŃi
actori şi subiecŃi în dreptul internaŃional privat şi dreptul comerŃului internaŃional. Totuşi,
în prezent, nu există o definiŃie unanim acceptată a acestor subiecŃi de drept.
2. Companiile multinaŃionale se constituie în baza unor elemente fără caracter naŃional şi nu
au o legătură juridică cu un stat anumit. Acestea au o structură organizatorică

12
 internaŃională, în sensul existenŃei juridice concomitente în mai multe state, dar
beneficiază de un centru unic de decizie şi control.
3. Formele juridice, conform cărora activează CM, depăşesc structura managerială simplă a
unei companii obişnuite. AlianŃele, grupările, fuziunile sunt caracteristice pentru CM,
care au evoluat şi spre forme supranaŃionale, precum, de ex. Societas Europaea.
4. Companiile multinaŃionale pot fi clasificate după mai multe criterii. Principalele sunt:
după structura organizatorică care distinge companii etnocentrice, policentrice şi
geocentrice; şi după strategia organizaŃională – CM variind de la companii multi-
domestice la companii globale.
5. Companiile multinaŃionale aflate în proprietate publică trebuie distinse de
companiile/organizaŃiile publice internaŃionale precum BERD, SAS, ş.a. DiferenŃa dintre
acestea două constă în faptul că organizaŃia internaŃională guvernamentală este guvernată
de un regim bazat pe tratatul constitutiv, şi nu pe un sistem de drept naŃional.
6. Problema răspunderii juridice în cadrul CM constă din următoarele elemente: protejarea
acŃionarilor minoritari şi a creditorilor în cadrul filialelor CM, precum şi „ridicarea
vălului corporativ” în scopul identificării tuturor grupurilor afiliate ale unei CM pentru a
determina pe cel responsabil de acŃiunea culpabilă.
7. Statele-gazdă ale CM deŃin pîrghii de reglementare a investiŃiilor străine, printre care
limitarea şi restricŃionarea investiŃiilor străine în anumite domenii-cheie ale economiei
naŃionale. CM – promotoare de investiŃii străine sunt un indicator al viabilităŃii
economiei unei Ńări, iar reglementarea investiŃiilor aduse de acestea este posibilă şi prin
încheieirea tratatelor bilaterale de investiŃii.
8. Ca alternative la protecŃia diplomatică, CM pot recurge la sisteme instituŃionalizate de
arbitraj pentru soluŃionarea diferendelor.
9. Problematica impozitării CM constituie unul din domeniile-cheie al activităŃii CM, atît
din perspectiva posibilităŃilor de evaziune fiscală utilizate de CM, cît şi din cea a statelor
care pot influenŃa localizarea activităŃilor CM prin utilizarea sistemelor lor de impozitare.
10. Diverse domenii legate de activitatea companiilor multinaŃionale care se referă la
respectarea intereselor consumatorului, relaŃiile de muncă, drepturile angajaŃilor,
ocrotirea mediului sau combaterea mituirii sunt reglementate de codurile de conduită ale
CM. Se argumentează obligativitatea cunoaşterii, implementării şi respectării codurilor

13
 de conduită ale CM, elaborate de un şir de organizaŃii interguvernamentale şi regionale
pentru îmbunătăŃirea standardelor de activitate a acestor companii.
11. În final, se susŃine ideea îmbunătăŃirii cadrului normativ şi instituŃional existent în
Republica Moldova la capitolul reglementarea CM, în vederea atragerii investiŃiilor
străine, promovării unui cadru regulatoriu eficient şi sporirii competitivităŃii.
SemnificaŃia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării
SemnificaŃia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării se manifestă prin trei direcŃii principale
ale cercetării:

Fundamentarea normativ-legislativă, ce se manifestă prin analiza celor mai relevante
prevederi normative ale legislaŃiei diverselor state privind constituirea companiilor
multinaŃionale, precum şi a instrumentelor internaŃionale şi regionale aplicabile
(directive, convenŃii şi proiecte de coduri ale instituŃiilor ONU, OECD, UE), cît şi a
legislaŃiei pertinente a Republicii Moldova în vigoare;

Fundamentarea doctrinar-teoretică, care se realizează prin analiza şi evaluarea
diverselor opinii, concepte, ipoteze, idei şi afirmaŃii, ce au drept scop constituirea
unei abordări unificate asupra companiilor multinaŃionale, prin prisma doctrinei
juridice şi a instrumentelor juridice internaŃionale existente;

Fundamentarea practic-aplicativă a cercetărilor efectuate, ce rezultă din identificarea
aspectelor practice în contextul extinderii şi îmbunătăŃirii activităŃii companiilor
multinaŃionale, ca indicator al unei pieŃe economice dezvoltate, inclusiv în Republica
Moldova.
Tezele lucrării pot fi calificate drept deosebit de importante pentru doctrina dreptului
comerŃului internaŃional, pentru că exprimă o sinteză a conceptelor de bază referitoare la companiile
multinaŃionale. Autorul speră că lucrarea de faŃă va constitui un punct de referinŃă pentru cercetările
viitoare în aprofundarea acestui domeniu, prezentînd o contribuŃie valoroasă pentru toŃi cei interesaŃi
de noile evoluŃii în domeniul reglementării formelor multinaŃionale de activitate comercială. La fel,
lucrarea poate servi drept îndrumar sau punct de reper pentru studenŃii instituŃiilor de învăŃămînt
superior şi cercetătorii avansaŃi, precum şi pentru profesorii specializaŃi în domeniul dreptului
comerŃului internaŃional, al dreptului internaŃional privat şi al relaŃiilor economice internaŃionale.
Aprobarea rezultatelor cercetării

14
 Teza a fost elaborată la catedra Drept InternaŃional şi Drept al RelaŃiilor Economice
InternaŃionale a FacultăŃii de Drept a UniversităŃii de Stat din Republica Moldova, fiind discutată şi
apreciată. Aspectele teoretico-practice expuse în lucrare au fost examinate şi recunoscute la diverse
conferinŃe şi reuniuni naŃionale şi internaŃionale, unele compartimente şi capitole reprezentînd
publicaŃii separate, ce aparŃin autorului. Structura tezei de doctor se conformează prevederilor
metodologice, cuprinzînd toate elementele necesare.
Sumarul compartimentelor lucrării
Lucrarea conŃine trei compartimente, introducere, concluzii şi recomandări, bibliografie,
adnotare, lista abrevierilor şi anexe. Primul compartiment – Analiza situaŃiei ştiinŃifice în
domeniul de cercetare – se referă la conceptul regimului juridic al companiilor multinaŃionale
prin prisma definiŃiilor existente şi descrierea evoluŃiei lor istorice. Tot în acest compartiment
este prezentată şi o scurtă descriere a companiilor multinaŃionale moderne, cu date statistice
recente.
Al doilea compartiment – Caracterul şi formele juridice şi comerciale ale companiilor
multinaŃionale, codurile de conduită ale acestor companii şi răspunderea juridică în cadrul
companiilor multinaŃionale – este unul de bază al tezei de doctorat şi analizează cele mai des
întîlnite forme juridice ale companiilor multinaŃionale, precum şi forma supranaŃională existentă
la nivel european, Societas Europaea. În acest compartiment este reflectat procesul de elaborare
a codurilor de conduită la nivel regional sau internaŃional în cadul organizaŃiilor internaŃionale,
cît şi eforturile unor companii multinaŃionale cu renume de a-şi reglementa activităŃile în
domeniul salarizării, protecŃiei mediului şi respectarea drepturilor angajaŃilor. La fel,
răspunderea juridică în cadrul companiilor multinaŃionale este analizată sub aspect comparat.
În ultimul compartiment – Reglementările privind relaŃia dintre companiile
multinaŃionale şi state – sunt analizate aspecte privind naŃionalitatea companiilor multinaŃionale
conform dreptului internaŃional privat şi regulile ce se aplică companiilor străine în Republica
Moldova. De asemenea, sunt reflectate tehnicile de control privind investiŃiile străine utilizate
de state şi posibilităŃile de soluŃionare a disputelor internaŃionale de investiŃii străine. Un
compartiment aparte este dedicat impozitării companiilor multinaŃionale.
Pe lîngă concluzii de recomandări, lucrarea este însoŃită de anexe ce descriu, printre altele,
companii multinaŃionale cunoscute la nivel internaŃional şi local şi se prezintă evoluŃia investiŃiilor
străine recente în Republica Moldova.

15
 1. ANALIZA SITUAłIEI ŞTIINłIFICE ÎN DOMENIUL DE CERCETARE

1.1. Analiza situaŃiei ştiinŃifice referitoare la regimul juridic al companiilor

multinaŃionale
Nu există o definiŃie clară a termenului de companie multinaŃională sau transnaŃională.
DiferiŃi autori specializaŃi în domeniul dat descriu aceste tipuri de companii în dependenŃă de modul
de operare, forma organizatorico-juridică sau relaŃiile de administrare din interiorul companiei (de
ex. compania-mamă – compania-fiică). Astfel, compania multinaŃională (CM) este orice companie
care e înregistrată şi are activităŃi în mai multe Ńări, dar avînd sediul central într-o singură Ńară. Sau:
compania multinaŃională este acea corporaŃie care are bunuri şi investiŃii în cel puŃin încă o Ńară decît
cea de origine. Asemenea companii au sedii şi/sau întreprinderi în diferite Ńări, precum şi un sediu
central de unde coordonează afacerile la nivel global [vezi 129, p. 21 şi 121, p. 13]. Unele companii
multinaŃionale mari au bugete ce le întrec pe multe din bugetele unor Ńări mici. Aproape toate
companiile multinaŃionale mari sunt fie americane, japoneze sau occidentale, precum Nike, Coca-
Cola, Wal-Mart, AOL, Toshiba, Honda şi BMW. SusŃinătorii companiilor multinaŃionale spun că
acestea creează locuri de muncă şi bunăstare, şi aduc know-how şi tehnologii noi în Ńările în curs de
dezvoltare. Criticii, pe de altă parte, spun că multinaŃionalele au influenŃă negativă asupra
guvernelor statelor, asupresc naŃiunile în curs de dezvoltare şi, din contra, creează şomaj în Ńările lor
de origine.
La momentul actual, există o multitudine de izvoare pe plan internaŃional referitoare la
evoluŃia, activitatea şi operaŃiunile CM la nivel mondial. Ele tratează diverse aspecte ale activităŃii
CM indiferent de localizarea geografică. Majoritatea acestor izvoare, însă, se referă la aspectele
economice ale companiilor multinaŃionale, precum veniturile; plata impozitelor; ş.a. În acest
context, situaŃia în domeniul analizei reglementărilor juridice a companiilor multinaŃionale este de
natură să necesite o serie de concretizări şi completări. Reglementările naŃionale în special, sunt
dispersate, incomplete şi necesită o ajustare la cadrul normativ comunitar.
Astfel, autorul şi-a propus tratarea aspectelor juridice privind companiile multinaŃionale
Ńinînd cont de reglementările existente la nivel internaŃional, european, precum şi puŃinele
reglementări expuse în legislaŃia naŃională.

16
 În ceea ce priveşte cercetările din Republica Moldova, literatura de specialitate autohtonă, în
mare parte îşi fundamentează realizările pe prevederile Codului civil şi pe actele normative privind
diversele tipuri de companii/societăŃi comerciale, care, unele din ele, fiind şi căzute în desuetudine
(vezi de exemplu Regulamentul cu privire la holdinguri), nu au atras, din păcate, o atenŃie deosebită
reglementării juridice a activităŃii companiilor multinaŃionale.
Acesta este, probabil, unul dintre principalele motive care ne demonstrează că pînă la
momentul de faŃă nimeni nu a tratat problematica regimului juridic al companiilor multinaŃionale în
ansamblu, precum şi activitatea lor în Republica Moldova, şi aceasta deoarece lipsesc surse dedicate
în acest domeniu.
Este de menŃionat că legislaŃia Republicii Moldova ce Ńine de activitatea întreprinderilor cu
investiŃii străine şi implicit a companiilor străine şi/sau multinaŃionale a început a fi edictată încă din
1992, odată cu adoptarea primei Legi privind investiŃiile străine [164], a Regulamentului provizoriu
cu privire la holdinguri [173], a Legii privind societăŃile pe acŃiuni [157], şi mai nou, a Legii privind
investiŃiile în activitatea de întreprinzător [165]. Prima lege care menŃionează expres termenul de
“companie multinaŃională” este Legea privind grupele-financiar industriale, adoptată în 2001 [163],
deşi doar tangenŃial şi fără a oferi careva detalii privind reglementarea formelor organizatorico-
juridice sau modul lor de constituire.
În contextul celor sus-menŃionate, vom prezenta studiile la subiectul temei de doctorat drept
o premieră în Republica Moldova, deoarece pînă în prezent nu au fost realizate cercetări speciale în
domeniul regimului juridic al companiilor multinaŃionale la un nivel atît de complex.
Desigur că unele cercetări ale teoreticienilor în domeniul activităŃii companiilor străine şi a
celor multinaŃionale, privind tematica propusă, au fost efectuate, însă acestea au un caracter
preponderent tangenŃial problematicii analizate în prezenta lucrare.
În majoritatea cazurilor, specialiştii autohtoni atrag o mai mare atenŃie asupra aspectelor
reglementării activităŃii companiilor cu capital străin în general şi doar menŃionează existenŃa
companiilor multinaŃionale în calitate de actori ai economiei mondiale. Deseori, însă, acestea sunt
chiar confundate cu organizaŃiile internaŃionale guvernamentale, precum Banca Europeană pentru
ReconstrucŃii şi Dezvoltare (BERD) sau Fondul Monetar InternaŃional (FMI) care sunt organizaŃii
constituite de guvernele statelor şi nu deŃin capital privat. Astfel, autorii autohtoni precum A. Băieşu
[9], L. Gribincea [51], V. Babără [8] sau T. Lazăr [70] menŃionează companiile multinaŃionale ca

17
subiecŃi tot mai activi ai raporturilor juridice reglementate de dreptul comerŃului internaŃional sau de
dreptul internaŃional privat, de exemplu, fără a intra în detaliile constituirii şi activităŃii acestora.
În Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova este explicat aspectul ce Ńine de relaŃia
compania-mamă – compania-fiică prin prisma companiei principale şi a celei dependente, ce poate
fi atribuită prin analogie şi companiilor multinaŃionale, deoarece în majoritatea cazurilor acestea
operează prin asemenea structuri.
Concomitent, autorul V. Babără amintit mai sus, analizează aspectul regimului juridic
naŃional al companiilor cu capital străin ce operează în Republica Moldova prin prisma normelor
conflictuale şi a raporturilor juridice de drept internaŃional privat.
Autorii autohtoni, S. Baieş şi N. Roşca [104], în cadrul cursului de Drept al afacerilor
analizează tipurile de societăŃi comerciale/companii existente pe plan internaŃional, precum şi în
Republica Moldova, analiză ce poate fi aplicată şi formelor organizatorico-juridice a companiilor
multinaŃionale.
Din păcate, aceste cercetări şi studii nu au avut niciodată, în mod distinct, drept obiect
specificul regimului juridic al companiilor multinaŃionale şi nici măcar în contextul analizei
societăŃilor comerciale în general, astfel încît putem cu certitudine afirma că regimul juridic al
companiilor multinaŃionale, nu a constituit încă niciodată obiect distinct de cercetare a specialiştilor
din Republica Moldova.
Studiul este realizat în concordanŃă cu tendinŃele actuale ale cercetării ştiinŃifice şi are în
vedere inclusiv analiza cantitativ-calitativă a tezelor de doctorat confirmate în anul 2009 de către
Consiliul NaŃional pentru Acreditare şi Atestare din Republica Moldova.
Cadrul metodologic al studiului îl constituie teoria de cunoaştere şi cea dialectică,
investigaŃiile fundamentale şi aplicative ale ştiinŃei contemporane a dreptului internaŃional privat,
dreptul comerŃului internaŃional, drept civil şi drept al afacerilor, alte domenii ale jurisprudenŃei,
cum ar fi, de exemplu, ramura dreptului comunitar al afacerilor, dreptul relaŃiilor economice
internaŃionale.
În elucidarea subiectului propus spre investigare au fost utilizate şi alte metode de cunoaştere
ştiinŃifică, cum sunt: metoda logică, care reprezintă aplicarea procedeelor analizei şi sintezei,
argumentarea pe cale deductivă; metoda juridico-comparativă, care constă în evidenŃierea
trăsăturilor comune şi a particularităŃilor reglementărilor regimului juridic al companiilor
multinaŃionale; metoda istorică, care are la bază elucidarea sensului evenimentelor trecutului, în

18
scopul perfecŃionării mecanismelor actuale de colaborare a autorităŃilor legislative şi executive în
adoptarea unei legislaŃii eficiente în domeniul cercetat; metoda cantitativă, care facilitează
sistematizarea şi evidenŃa legislaŃiei şi a informaŃiei juridice ştiinŃifice; metodele pedagogice şi
statistice, care au permis o cercetare riguros ştiinŃifică a problematicii activităŃii companiilor
multinaŃionale, aceasta şi ca urmare a cercetărilor efectuate şi a lucrului activ în cadrul programului
de masterat la Universitatea Oxford din Marea Britanie.
Pentru atingerea scopurilor şi realizarea obiectivelor tezei, utilizînd unele metodologii de
investigaŃie, au fost analizate dispoziŃiile de drept comercial internaŃional şi drept internaŃional
privat ale diverselor legislaŃii din diferite state vizînd problema în cauză şi practica judiciară bogată
a instanŃelor judiciare atît din statele de tradiŃie civilistă, şi mai ales din statele sistemului de drept
anglo-saxon. Aspecte teoretice ale lucrării au fost prezentate în cadrul unor conferinŃe internaŃionale,
precum şi incluse în diverse culegeri şi reviste ştiinŃifice de profil.
Lucrarea este bazată pe acte normative internaŃionale, convenŃii, legislaŃii naŃionale,
documente ce prevăd problema dată, rezultatele cercetărilor şi opiniile specialiştilor în domeniu, atît
din Republica Moldova: A. Băieşu, V. Babără, S. Baieş, L. Gribincea, T. Lazăr, N. Roşca; România: M.N.
Costin, M. Jacotă, D. Mazilu, D-A. Sitaru; Rusia: G. Dmitrieva, T. Kanashina, S. Pivovarov şi alŃii.
Totodată, o analiză mai profundă a temei cercetate a fost găsită în lucrările autorilor din Marea
Britanie şi SUA: H. Dunning, L. Franko, R. Hamilton, G. Jones, S. Lull, P. Muchlinski, D.
Prentice, C. Tugendhat şi alŃii.
S-a utilizat pe larg metoda comparativă a cadrului legislativ şi teoretic al Republicii Moldova
şi cel al Uniunii Europene, precum şi a unor Ńări membre ale UE, cît şi cadrul normativ internaŃional
la care Republica Moldova este parte.
În planul cercetărilor în domeniul dat al altor state decît Republica Moldova, putem cu
certitudine afirma că fenomenul reglementării companiilor multinaŃionale în general reprezintă
subiect al unor discuŃii contradictorii ale specialiştilor în domeniu, graŃie specificităŃii acestora şi
efectelor juridice derogatoare de la principiile generale. Asemenea discuŃii încep chiar de la
definirea noŃiunii de „companie/corporaŃie multinaŃională sau transnaŃională”.
Printre acestea vom menŃiona cu prioritate studiile cercetătorilor englezi şi americani.
Astfel, autorul englez Peter Muchlinski [89] consideră companiile multinaŃionale drept
companii mari care au operaŃiuni şi activităŃi în mai multe state. În pofida unor opinii contrare,
Muchlinski consideră companiile multinaŃionale drept identice cu cele transnaŃionale. Pe de altă

19
parte, Comitetul ECOSOC al ONU operează cu termenul de “corporaŃie transnaŃională”, deşi acesta
s-ar putea să nu reflecte noile tendinŃe de globalizare înregistrate în ultimii ani. În acest context,
OrganizaŃia Europeană pentru Cooperare şi Dezvoltare (OECD), precum şi OrganizaŃia
InternaŃională a Muncii (OIM) alternează termenii de “întreprindere transnaŃională” sau “companie
multinaŃională” referindu-se, în fond, la aceleaşi companii care au sediu în una sau mai multe Ńări şi
operează afaceri la nivel transfrontalier.
Este demn de menŃionat aici unicul act normativ naŃional în care se regăseşte o definiŃie a
companiilor multinaŃionale. Aşadar, e vorba de Legea privind grupele financiar-industriale din 2001
[163] care prevede că grupa financiar-industrială transnaŃională este acea grupă care are printre
membrii săi persoane juridice aflate în jurisdicŃia altor state. Aici este menŃionat termenul de
“transnaŃional” în loc de “multinaŃional”, dar considerăm că s-a avut în vedere compania
multinaŃională în sensul analizei expuse în această lucrare de doctorat, deşi definiŃia dată nu aduce
mai multă claritate în reglementările naŃionale la acest capitol, ci din contra este una confuză şi
generală.
La fel ca şi majoritatea întreprinderilor cu mai multe localizări, companiile multinaŃionale
depăşesc structura managerială simplă a companiei naŃionale şi se reorganizează în dependenŃă de
funcŃiile manageriale, produsele şi domeniile de activitate. Totuşi, spre deosebire de o companie
naŃională cu multe filiale, o CM se organizează astfel încît să treacă de frontierele naŃionale,
dispărînd în acest mod identitatea naŃională a diverselor companii care funcŃionează în grup.
Autorii americani Vagts [124] şi Tugendhat [122] consideră companiile multinaŃionale
structuri piramidale cu compania-mamă aflată la vîrful piramidei şi companiile-fiice controlate de
prima, care pot fi în proprietate deplină sau parŃială, fie sub-grupuri de filiale interconectate între
ele.
În ceea ce priveşte tipurile de companii multinaŃionale, cea mai detaliată abordare o întîlnim
în doctrina engleză. Bazîndu-se pe principiile dreptului anglo-saxon, autorii englezi Prentice şi
Schmitthoff fac clasificarea companiilor multinaŃionale în consorŃii; grupuri corporative, care includ
printre altele: holdinguri, concerne, trusturi, carteluri ş.a.; companii mixte şi alianŃe neformale între
CM; CM aflate în proprietate publică şi forme comerciale supranaŃionale.
Deşi învechită şi căzută în desuetudine, în Republica Moldova există legislaŃie ce
reglementează activitatea unor asemenea grupuri de corporaŃii precum holdingurile [173]. Astfel,
holdingul este considerată întreprinderea, în componenŃa activelor căreia intră pachetele de acŃiuni

20
(cote) de control ale altor întreprinderi şi care efectuează controlul asupra acestor întreprinderi. Iar,
în opinia autorilor autohtoni, N. Roşca şi S. Baieş, [104, p. 283] holdingul simplu sau cel financiar
este acea întreprindere care se ocupă în exclusivitate cu activitatea de control asupra întreprinderilor
afiliate. Mai pot exista şi holdinguri mixte, care, în afară de activitatea de control, efectuează şi alte
operaŃiuni, ca investiŃiile, exploatarea industrială sau activitatea de întreprinzător. Un alt tip de grup
corporativ menŃionat în Codul civil al Republicii Moldova este concernul [151, art. 120]. Alte
grupuri corporative enumerate mai sus nu se regăsesc explicit în legislaŃia naŃională.
Autorii francezi, Jacquemot [63], Le Cannu [71], Anne Charveriat şi Alain Couret [34]
consideră companiile multinaŃionale ca fiind entităŃi create conform normelor adoptate de
organizaŃii guvernamentale regionale, axate pe cooperarea dintre companiile din mai multe state
membre, precum Societatea Economică Europeană (Societas Europaea) sau Gruparea de Interes
Economic European (GIEE). Prima a fost consfinŃită prin Regulamentul Comisiei Europene din
2001 şi este o companie europeană ce se poate înregistra şi desfăşura afaceri în orice stat membru al
UE, iar cea de-a doua este o formă supranaŃională de asociere comercială cu domeniu de activitate
mai restrîns. Astfel, Gruparea creată după model economic francez nu are drept scop obŃinerea de
profit, iar membrii GIEE nu sunt doar companii, dar pot fi şi persoane fizice.
În ceea ce priveşte răspunderea juridică a companiilor multinaŃionale, doctrina anglo-
americană prevede conceptul de “ridicare a vălului corporativ” care se referă la posibilitatea
răspunderii companiei-mamă în cazul culpei companiilor-fiice [228 şi 280]. JurisprudenŃa Ńărilor din
sistemul de drept anglo-saxon la acest capitol este contradictorie şi consacră în principiu regula că
societăŃile afiliate într-un grup corporativ trebuie tratate ca entităŃi separate, iar compania-mamă nu
trebuie să poarte răspundere pentru obligaŃiile companiilor afiliate. “Ridicarea vălului corporativ”
adică atragerea la răspundere a companiei-mamă pentru acŃiunile culpabile ale filialei este permisă
în cazurile de suspiciuni de fraudă din partea administraŃiei companiei sau a existenŃei abuzurilor de
drept, iar cazul Bhopal [310] ce a cauzat mii de victime în India este concludent în acest sens, astfel
încît compania-mamă din SUA a fost declarată responsabilă pentru neglijenŃa companiei-fiice din
regiunea Bhopal din India. Conceptul asemănător celui de “ridicare a vălului corporativ” din
sistemul de drept anglo-saxon este cel de “abus de droit” din sistemul de drept de tradiŃie civilistă.
Autorii consacraŃi în materia dreptului comerŃului internaŃional şi a dreptului internaŃional
privat din România, precum D. Mazilu [79], D.-A. Sitaru [113], S. Gaftoniuc [43] sau M. Jacotă
[62] nu au în lucrările de referinŃă analize privitoare la specificul companiilor multinaŃionale şi a

21
regimului juridic al acestora sau abordează doar tangenŃial problematica acestor societăŃi comerciale
la nivel global.
Există abordări tangenŃiale ale unor autori ruşi specializaŃi în dreptul afacerilor sau în drept
internaŃional privat. Amintim aici pe G. Dmitrieva [30], T. Kanashina [67] şi pe S. Pivovarov [98]
însă abordările acestora privesc companiile multinaŃionale prin prisma dreptului concurenŃei, adică
acestea putîndu-se constitui doar ca rezultat al fuziunii a două companii internaŃionale şi nu şi în
rezultatul constituirii unei companii mixte, de exemplu.
O altă modalitate de analiză a unor aspecte ce Ńin de regimul juridic al companiilor
multinaŃionale o reprezintă studiile şi materialele prezentate în diferite publicaŃii şi manifestări
doctrinare periodice, atît internaŃionale, cît şi naŃionale. Astfel, cele mai recente din anii 2003-2009,
se referă la codurile de conduită ale companiilor multinaŃionale şi eficacitatea lor în prezent [194,
216, 241 şi 243-245], companiile multinaŃionale şi aspecte investiŃionale [199, 210-212, 223 şi 224],
precum şi reglementarea disputelor investiŃionale în cadrul centrului ICSID [233, 239], date
statistice referitoare la numărul companiilor multinaŃionale/întreprinderilor cu investiŃii străine din
Moldova şi de peste hotare [251, 256 şi 266], angajamentele Republicii Moldova în domeniul
promovării şi atragerii investiŃiilor în contextul alinierii legislaŃiei la standardele UE [262, 263,
265], şi aspecte referitoare la răspunderea internaŃională şi tendinŃele recente ale economiei globale
afectate de criză [253].
Nu putem finaliza această analiză fără a enumera sursele jurisprudenŃiale şi bazele de date cu
accesare electronică. Cercetările efectuate ne permit să afirmăm cu certitudine că acestea se referă la
constituirea, dar şi răspunderea juridică a companiilor multinaŃionale, implicarea acestora în dispute
investiŃionale cu guvernele Ńărilor gazdă şi altele. Vorbim astfel de cazuri răsunătoare ale CurŃii
InternaŃionale de JustiŃie, precum Aminoil, Amoco, Texaco, ce se referă la naŃionalizările
companiilor petroliere străine infăptuite de statele-gazdă [293, 301, 308], dar şi de jurisprudenŃă a
instanŃelor naŃionale engleze, franceze şi americane [305, 306, 309 şi 310].
Bazele de date cu accesare în format electronic [319-331] permit cercetătorilor cu conexiune
la internet să acceseze un fond impresionant de legislaŃie, teorie şi jurisprudenŃă internaŃională, fără
a exista însă o sursă special dedicată aspectelor legate strict de regimul juridic al companiilor
multinaŃionale.
Din toate acestea rezultă, fără îndoială, că domeniul cercetat este unul de maxim interes
pentru toate Ńările, atît cele de origine, cît şi statele-gazdă a companiilor multinaŃionale, existînd

22
preocupări la nivel înalt în scopul dezvoltării acestei tematici, fapt ce impune necesitatea studierii şi
analizei elementelor ce concură la dezvoltarea acesteia. Putem deci afirma că prezenta lucrare
acoperă cu succes o nişă neexplorată de doctrină şi urmează a fi un punct de reper şi pentru alte
analize şi studii viitoare, şi aceasta întrucît am constatat interesul generat în rîndul doctrinarilor din
Republica Moldova faŃă de materialele publicate privind de subiectul tezei [311-318].
Reieşind din cele enunŃate mai sus, ne vom permite să formulăm problema de cercetare a
prezentei lucrări care constă în analiza regimului juridic al companiilor multinaŃionale într-o
manieră multiaspectuală şi multidimensională.
DirecŃiile de soluŃionare a problemei de cercetare vor fi cele rezultate din doctrina prezentată
anterior, respectiv se va pleca de la reglementarea internaŃională ori comunitară existentă, trecîndu-
se prin analiza realităŃilor naŃionale. Se va soluŃiona problema de cercetare atît prin prisma
aspectelor doctrinare cît şi jurisprudenŃiale, concluzionîndu-se asupra controverselor sau a lipsurilor
constatate, formulîndu-se propuneri proprii de reglemetare.
Drept scop final al studiului a fost fixat analizarea în detaliu a constituirii, activităŃii,
modalităŃilor de funcŃionare, precum şi regulile de conduită ale companiilor multinaŃionale, atît pe
plan regional, cît şi mondial. Lucrarea este axată atît pe noŃiuni generale privind companiile
multinaŃionale şi pe familiarizarea cu activitatea lor, cît şi pe anumite instituŃii, precum răspunderea
juridică, de exemplu. Iar pentru atingerea acestuia au fost propuse următoarele obiective:
- a supune cercetării conceptul de companie multinaŃională şi a stabili semnele definitorii ale
acestora;
- a analiza legislaŃia în vigoare a Republicii Moldova privind regimul juridic al companiilor
multinaŃionale şi a scoate la iveală imperfecŃiunile şi carenŃele legislative din domeniul enunŃat;
- a examina, sub aspect comparativ, legislaŃiile diferitor Ńări ce vizează domeniul nominalizat
mai sus.
Întru realizarea scopului preconizat, ne propunem, de asemenea, să formulăm anumite
concluzii de ordin teoretic şi practic şi să înaintăm propuneri de lege ferenda care ar rezulta logic
din investigaŃiile efectuate în lucrare, contribuind la îmbogăŃirea doctrinei în problemele vizate, la
perfecŃionarea legislaŃiei în vigoare, făcînd-o mai compatibilă şi logic închegată cu reglementările
naŃionale şi internaŃionale deja existente.
Întreaga tratare realizată prin abordarea temei care face obiectul prezentei lucrări se înscrie în
cadrul mai larg de generalitate şi principialitate juridică, implicînd deopotrivă teoria şi practica

23
dreptului, rezultatele cercetării urmînd a fi folosite de către organele specializate în activităŃile legate
de analiza şi cercetarea regimului juridic al companiilor multinaŃionale în următoarele scopuri
practice:
- în vederea stimulării cercetărilor în domeniul dreptului, prin acceptarea propunerilor
formulate în scopul îmbunătăŃirii legislaŃiei comerciale şi a celei ce Ńine de normele dreptului
internaŃional privat;
- pentru a contribui la completarea şi perfecŃionarea cadrului legislativ naŃional;
- la elaborarea şi realizarea „strategiilor” de acŃiune în acest domeniu, precum şi a
reglementărilor şi acŃiunilor menite să intensifice colaborarea dintre factorii de decizie în domeniu.
În concluzie, vom menŃiona că la elaborarea tezei a fost folosit un vast material bibliografic
care a permis autorului să analizeze comparativ situaŃia existentă în domeniu, să descrie avantajele
şi să evidenŃieze lacunele acestei stări de lucruri, să formuleze problemele de cercetare şi căile de
soluŃionare a lor, în măsura în care ele Ńin de tematica vizată în prezenta teză şi să înainteze
propuneri ce vor contribui la perfecŃionarea cadrului normativ în domeniul dat.

1.2. Dezvoltarea istorică a companiilor multinaŃionale

ApariŃia CM moderne poate fi identificată printr-o analiză a tendinŃei de răspîndire rapidă a
companiilor americane în întreaga lume, imediat după cel de-al doilea război mondial. Prin anii ’60
europenii au început să se simtă ameninŃaŃi de puterea economică crescîndă a SUA. În comparaŃie
cu aceştia, îngrijorările japonezilor referitor la CM nu au evoluat în acelaşi mod. Nu existau atît de
multe companii americane în Japonia, deşi a fost adus un volum considerabil de capital american şi
know-how pentru a restabili firmele japoneze. [44, p. 48] Prin anii ’70 şi în SUA s-a resimŃit efectul
negativ al creşterii numărului companiilor americane ce aveau afaceri transfrontaliere. Prin
internaŃionalizarea forŃei de muncă a fost pusă în pericol însăşi securitatea locurilor de muncă ale
cetăŃenilor americani, fapt ce a condus la unele încercări de a controla investiŃiile de peste hotare ale
firmelor americane, precum şi la importul de bunuri produse în afara Ńării. Aceasta a culminat cu
încercarea de a adopta în 1972 în SUA a unui proiect de lege, care prevedea reglementări fiscale şi
tarifare ce ar fi determinat firmele americane să renunŃe la relocalizarea producŃiei în economiile
Ńărilor cu venituri mici şi ar fi impus diverse cote minime pentru produsele de import. Deşi acest
proiect de lege nu a mai fost adoptat, au influenŃat, totuşi, luările de decizii în impunerea unor
controale mai riguroase privind investiŃiile firmelor americane în străinătate.[61, p. 23-29]

24
 În emisfera sudică, îngrijorarea privind evoluŃia rapidă a CM a avut un alt caracter economic
şi politic. Între 1945 şi 1975 vechile colonii ale marilor puteri europene (precum Marea Britanie,
FranŃa, Olanda, Belgia, Spania şi Portugalia) şi-au obŃinut independenŃa. Acest lucru a avut un şir de
efecte economice şi politice. În primul rînd, s-a micşorat sfera de influenŃă politică a vechilor
metropole, deşi influenŃa lor economică asupra noilor state independente a continuat.[119, p. 21] În
al doilea rînd, noile state independente au obŃinut majoritatea de voturi în cadrul OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite, unde s-au constituit într-un important grup de presiune, aşa-numitul “Grup al celor
77”, numit astfel după numărul de Ńări care intrau în componenŃa lui. Acel grup, susŃinut atunci de
Ńările comuniste din Blocul de Est, s-a asigurat că ONU va plasa interesele noilor state independente
în topul agendei sale economice şi sociale. Toate aceste evenimente au generat crearea unui Grup
special pentru studierea rolului CM în evoluŃia relaŃiilor internaŃionale cu statele mai puŃin
dezvoltate. Raportul întocmit de acest Grup a fost folosit ca document de bază pentru elaborarea
politicii ONU în domeniul CM şi relaŃiile acestora cu Ńările în curs de dezvoltare.
Astfel a fost creat Comitetul ONU pentru CorporaŃiile TransnaŃionale şi respectiv Centrul
ONU privind CorporaŃiile TransnaŃionale. În 1992 Centrul a fost reorganizat şi reintitulat -
Diviziunea de Administrare a CorporaŃiilor TransnaŃionale, una din cele 8 diviziuni ale Comitetului
ONU pentru Dezvoltare Economică şi Socială.
Referitor la problemele de esenŃă, a fost acceptată situaŃia că organizarea globală, mărimea şi
superioritatea tehnologică a CM ar putea pune în pericol suveranitatea statului-gazdă prin
capacitatea CM de a eluda reglementarea fiscală naŃională şi de a face abuz de puterea sa
competitivă prin distorsionarea condiŃiilor de piaŃă. Toate aceste abuzuri pot fi controlate prin
intermediul reglementărilor naŃionale şi a controalelor internaŃionale, bazate pe coduri de conduită
adoptate la nivel internaŃional, despre care se va vorbi mai jos.[144, p. 1]
Cele mai grave abuzuri din această perioadă care pot fi aduse drept exemplu sunt implicarea
companiei ITT în planurile autorităŃilor SUA de a răsturna guvernul din Chile şi eforturile
companiilor americane de cupru, naŃionalizate de guvernul chilian, de a împiedica planificarea
economică în această Ńară printr-o campanie de rebeliuni economice [94, p. 75]. Ca urmare, CM au
început să fie catalogate ca fiind generatoare de probleme pentru statul naŃional, entităŃi fără
scrupule, care cauzează daune economice, sociale şi politice atît în Ńările-gazdă, cît şi în Ńările
proprii, şi care au ca scop dominaŃia globală.

25
 În acea perioadă au fost făcute primele eforturi de elaborare a unei teorii de funcŃionare a
CM.[88, p. 53] Dat fiind faptul că aceste companii aveau o formă aparte de organizare, teoriile
economice tradiŃionale privind fluxurile internaŃionale de capital şi balanŃa de plăŃi nu mai erau în
măsură să definească acest tip de companie.
Începînd cu anii ‘70 au avut loc numeroase schimbări în abordările naŃionale şi internaŃionale
cu privire la reglementarea CM. În primul rînd, state care iniŃial au impus restricŃii asupra
investiŃiilor directe au introdus condiŃii mai favorabile pentru investitorii străini, acestea fiind în
special fostele Ńări socialiste din Europa de Est. În al doilea rînd, s-a observat o creştere a numărului
actelor normative care facilitau atragerea investiŃiilor străine. În acelaşi timp, statele au obŃinut mai
multe cunoştinŃe din propria experienŃă şi au putut depăşi situaŃiile problematice implicînd
proprietatea şi controlul CM. [89, p. 10]
La nivel internaŃional s-a observat o distanŃare de la modelul de organizare a CM pe baza
organismelor internaŃionale multilaterale, precum recomanda Grupul ONU. Aceasta s-a datorat
parŃial şi faptului că ONU a suferit eşec în adoptarea unui Cod de Conduită al CorporaŃiilor
TransnaŃionale din cauză că nu s-a ajuns la o înŃelegere privind “tratamentul naŃional” pentru CM,
principiul compensării ce trebuie aplicat în caz de naŃionalizări, precum şi în alte probleme-cheie.
De asemenea, au avut loc schimbări importante la nivel politic şi ideologic, în multe Ńări în
curs de dezvoltare, încurajîndu-se tot mai mult privatizarea companiilor de stat, cu scopul dezvoltării
concurenŃei în economie. Totuşi, mai existau obstacole politice, ca de exemplu, refuzul de a “vinde”
economia naŃională intereselor occidentale.
În sfîrşit, Ńările dezvoltate au păşit pe o nouă cale de dezvoltare economică, creînd noi
regimuri de protecŃie a investiŃiilor bilaterale cuplate cu acŃiuni de creare a noilor structuri
internaŃionale pentru protecŃia investiŃiilor prin intermediul Băncii Mondiale şi apoi prin Acordul
General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT), transformat în 1995 în OrganizaŃia Mondială a ComerŃului
(OMC).
În cele din urmă, s-a îmbunătăŃit şi cultura economică, precum şi cunoştinŃele referitoare la
CM. Se puteau deja întreŃine discuŃii informative fără a se face speculaŃii şi a se recurge la dezbateri
emoŃionale. Problema reală care se punea la acel moment era dacă statul a identificat corect
avantajele şi dezavantajele pe care le oferă o investiŃie străină directă, şi dacă a fost folosită cu
succes abilitatea de negociere a statului respectiv. S-a presupus şi faptul că şi CM pot fi supuse
reglementărilor de protecŃie a concurenŃei în cadrul economiei globale.

26
Etapele principale în dezvoltarea CM
Este dificil să alegi o dată precisă a începutului evoluŃiei CM. Este discutabil şi faptul că
istoria dezvoltării CM trebuie să înceapă cu marile companii coloniale europene create în secolele
XVI şi XVII. S-a argumentat că societăŃile comerciale din acea perioadă diferă doar în grad, nu şi în
caracterul de integrare productivă transfrontalieră a CM moderne.[57, p. 21] Oricum, majoritatea
autorilor plasează apariŃia CM moderne în a doua jumătate a sec. XIX. Astfel, după Mira Wilkins,
CM americane au început să apară la mijlocul sec. XIX.[129, p. 34] În această perioadă s-au
dezvoltat tehnologiile moderne, procesele de industrializare şi management care au creat
posibilitatea unei adevarate împărŃiri internaŃionale a producŃiei pe întreprinderi.[124, p. 5]
EvoluŃia CM moderne poate fi divizată în mod convenŃional în trei perioade istorice. Prima
începe cu apariŃia primelor întreprinderi manufacturiere private internaŃionale în a doua jumătate a
sec. XIX şi se termină în 1914, odată cu izbucnirea primului război mondial. A doua perioadă începe
în 1918 şi se termină odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial. Iar a treia perioadă, din
1945 pînă în prezent, include creşterea investiŃiilor străine directe pînă la nivelurile de azi, precum şi
reacŃiile politice şi juridice faŃă de aceste evoluŃii.

Prima perioadă: 1850-1914

În acest răstimp, CM au început să apară mai întîi ca parte a noii ordini industriale moderne.
Marea Britanie era principala putere economică,[66, p. 27] iar investiŃiile engleze erau predominante
în special în companiile feroviare, miniere şi de construcŃii din întreaga lume. DestinaŃia geografică
a acestor investiŃii era predominant în America de Nord, adică Statele Unite şi Canada, dar şi
Australia, şi Argentina. Aceste companii erau înregistrate în Marea Britanie şi aveau un consiliu de
directori şi secretariat britanic, care supravegheau activitatea generală a companiei. Totuşi, bunurile
operaŃionale de bază ale acestora se găseau şi se administrau peste hotare. Aceste companii nu aveau
operaŃiuni sau bunuri în Marea Britanie. Astfel ele nu erau CM în sensul definiŃiilor contemporane.
Motivul principal al existenŃei acestei forme de întreprinderi era accesul la piaŃa de capital
londoneză ca mijloc de finanŃare a proiectelor de afaceri din străinătate.
În 1890, primele investiŃii directe orientate spre economia de piaŃă au fost întreprinse de
companiile britanice, unele dintre ele fiind: Lever Brothers în industria săpunului, J. and P. Coats în
industria bumbacului şi Gramophone Company (mai tîrziu, EMI) în discuri şi pick-upuri. Aceste

27
companii au fost primele companii manufacturiere multinaŃionale adevărate din Marea Britanie.[57,
p. 113]
În aceeaşi perioadă au început să apară şi alte CM europene. În special firmele germane ca
BASF, Bayer şi Agfa au devenit dominante în industria chimică, textilă şi electronică, în
electrotehnică, distingîndu-se Siemens şi AEG.[41, p. 53] Înfrîngerea Germaniei în primul război
mondial a avut ca rezultat exproprierea companiilor germane din străinătate, fapt care s-a repetat şi
după cel de-al doilea război mondial. În consecinŃă, firmele germane nu au atins în secolul al XX-lea
gradul de dominare a pieŃei pe care l-au atins CM din alte Ńări.
Printre alte companii europene, cunoscute în această perioadă, pot fi enumerate: în Suedia –
companiile Nobel şi SKF [122, p. 33], în Olanda – corporaŃia electronică Philips, producătorul de
margarină Uni (care mai tîrziu a fuzionat cu Lever Brothers din Marea Britanie formînd Unilever) şi
compania Royal-Dutch Shell.[41, p. 59] Totuşi, abia după cel de-al doilea război mondial, firmele
europene şi-au mărit în mod semnificativ operaŃiunile. De exemplu, firmele franceze au devenit
cunoscute după 1950, chiar dacă în 1914 FranŃa era cel de-al doilea mare investitor din Europa, după
Marea Britanie.[108, p. 11]
În perioada de pînă la 1914 s-au dezvoltat primele companii americane.[129, p. 21] Astfel,
firma Singer – producătoare de maşini de cusut, a început să vîndă în FranŃa prin intermediul
agenŃilor francezi încă din 1855, mai tîrziu deschizînd o fabrică în Glasgow, ScoŃia. A fost primul
exemplu al unei firme producătoare care şi-a schimbat viziunea, de la vînzările de export la
fabricarea producŃiei locale ca mijloc de satisfacere a pieŃei crescînde din străinătate. Perioada cea
mai înfloritoare pentru CM americane a fost între 1893 şi 1914, cînd piaŃa internă a SUA se afla în
recesiune, făcînd pieŃele externe mai atractive, şi cînd condiŃiile favorabile pentru pieŃele de capital
şi noi legi anti-trust au încurajat fuziunea firmelor în corporaŃii gigantice, care aveau interese atît pe
piaŃa internă, cît şi pe cea externă. Principalele localizări ale investiŃiilor americane în acea perioada
rămîneau Canada şi Mexic, precum şi unele Ńări din America Latină.

Perioada a doua: 1918-1939

Ce-a de-a doua perioadă: între 1918 şi începutul celui de-al doilea război mondial în 1939,
este caracterizată de dezvoltarea continuă, cu paşi mai lenŃi, a CM, dat fiind instabilitatea generală
specifică economiei globale de la acea etapă, fapt ce a condus la apariŃia unor politici economice
vădit naŃionaliste ca mijloc de protejare împotriva depresiei economice mondiale. De exemplu, s-a

28
accentuat influenŃa cartelurilor naŃionale în domeniile industriale-cheie, ceea ce a condus la
majorarea barierelor tarifare pentru comerŃ, comparativ cu perioada de pînă la 1914.
Climatul investiŃional de după primul război mondial a supravieŃuit unor schimbări
nefavorabile extinderii investiŃiilor străine directe. În primul rînd, revoluŃia bolşevică a plasat
Uniunea Sovietică în afara sistemului economic bazat pe economia de piaŃă. Deşi multe firme
occidentale activau în URSS în anii ’20, în calitate de companii mixte sub Noua Politică Economică
a lui Lenin, acestea au fost lichidate ulterior de Stalin.[128, p. 37] Astfel, pe la 1930, o mare regiune
a lumii a fost închisă capitalului privat străin. În mod similar, destrămarea imperiilor otoman şi
austro-ungar a generat schimbări ale hotarelor politice, fapt ce a îngreunat fluxul investiŃiilor.[63, p.
25] În al doilea rînd, colapsul pieŃelor internaŃionale de capital la sfîrşitul anilor ‘20 şi la începutul
anilor ’30 a provocat haos economic, cu rate înalte de inflaŃie, urmat de deflaŃie şi înăsprirea
controalelor de schimb valutar. Aceste perturbaŃii majore au generat şi Marea Depresie din 1930 şi
au condus la un declin masiv în comerŃul internaŃional. În al treilea rînd, multe state, ca de exemplu
Germania şi Italia, au reluat politicile economice naŃionaliste.
O trăsătură distinctă a naŃionalismului economic a generat integrarea între firmele de aceeaşi
naŃionalitate. De exemplu, în Germania, ca urmare a fuziunii Hoechst, BASF şi Bayer în industria
chimică s-a format IG Farben.[95, p. 133]
Firmele americane nu au putut să-şi creeze carteluri asemănătoare cu cele din Europa din
cauza anumitor diferenŃe dintre condiŃiile de afaceri din Europa şi SUA. Ulterior, însă, odată cu
modificarea legislaŃiei, cartelizarea firmelor americane a fost de asemenea posibilă.[41, p. 74]
În pofida existenŃei cartelurilor şi a politicilor economice naŃionaliste care asigurau protecŃia
industriilor naŃionale, perioada interbelică a fost una în care extinderea firmelor prin intermediul
investiŃiilor străine directe a continuat. Mai mult decît atît, tendinŃele investiŃionale reflectau
divizarea pieŃelor mondiale în sfere de influenŃă. Astfel, Canada şi America Latină au continuat să
fie cele mai importante destinaŃii ale investiŃiilor americane, constituind 2/3 din investiŃiile totale. În
mod similar, în 1930, Marea Britanie a preferat investiŃii în Ńările din fostul imperiu, în special, în
Australia, Africa de Sud şi India. Firmele continentale europene au ramas dominante în Europa,
investiŃiile acestora constituind 61% din volumul total de investiŃii directe ale firmelor
europene.[129, p. 57]

29
 Perioada a treia: din 1945 pînă în prezent
Cea de-a treia perioadă începe în 1945 şi continuă pînă în prezent. Dezvoltarea CM în
această perioadă poate fi divizată în două etape.
Prima este cea a dezvoltării rapide şi creşterii numărului companiilor americane de la
sfîrşitul celui de-al doilea război mondial pînă în 1960, o perioadă în care aceste companii activau
fără a avea vreo careva concurenŃă internaŃională în afară de cea din Anglia.
Cea de-a doua fază, din 1960 pînă în prezent, este caracterizată de declinul relativ al
dominaŃiei CM americane şi revitalizarea concurenŃei din partea CM europene, ca urmare a
reconstrucŃiei industriei europene după cel de-al doilea război mondial, precum şi de sporirea
numărului de companii japoneze. Această perioadă mai este caracterizată şi de apariŃia unor CM în
noile Ńări industrializate din Sud şi, mai apoi, de deschiderea noilor pieŃe pentru CM în China, în
Ńările din spaŃiul ex-sovietic şi în fostele state socialiste din Europa de Est.
În primul rînd, extinderea Uniunii Europene în 2004 şi la 1 ianuarie 2007, şi, ulterior, libera
circulaŃie a monedei unice în 27 de Ńări, va stimula investiŃiile în Ńările membre ale UE, atît pentru
companiile din UE, cît şi pentru cele din afară.
Tot în acest context se poate adăuga că schimbările tehnologice pot în continuare să facă
investiŃiile în Ńările dezvoltate mai atractive decît în Ńările în curs de dezvoltare, dat fiind faptul că
tehnologia de producŃie devine tot mai automatizată, lucru ce contribuie la scăderea costurilor forŃei
de muncă şi de producŃie, eliminînd astfel unul din avantajele competitive ale Ńărilor în curs de
dezvoltare, forŃa lor de muncă ieftină. Pierderea acestui avantaj este accentuată şi prin cererea
crescîndă pentru forŃa de muncă calificată. Multe Ńări în curs de dezvoltare nu pot face faŃă cerinŃelor
de muncitori calificaŃi pentru economiile dezvoltate. Pe de altă parte, ar fi prematur să facem astfel
de previziuni îndrăzneŃe cu referinŃă la dezvoltarea tehnologiilor. Este cert însă că CM vor continua
să activeze ca o forŃă integrantă la nivelul economiei mondiale.

Scurtă descriere a CM moderne

Procesul accelerat de globalizare a fost una din trăsăturile principale ale politicii mondiale
din secolul trecut şi continuă a fi una din cele mai dramatice procese ale perioadei actuale, avînd mai
mult decît o semnificaŃie economică şi industrială. În mod corespunzător, noŃiunea de stat-naŃiune
devine mai puŃin evidentă, în timp ce noii actori, cum ar fi companiile multinaŃionale sunt tot mai
des întîlniŃi pe plan internaŃional.[89, p. 5] Companiile multinaŃionale sunt prin ele însele creaturi

30
directe ale globalizării, totuşi umanitatea nu este încă sigură dacă “înflorirea” acestor instituŃii
reprezintă un avantaj pentru noua ordine globală sau dacă ele se vor transforma în nişte “monştri
mutanŃi” care vor cauza dezastre economice majore. [53, p. 34]
Obiectivul principal al politicilor promoŃionale ale companiilor multinaŃionale este de a crea
o cultură unică a consumatorilor, în aşa fel încît oamenii să cumpere bunuri asemănătoare: să
privească filme produse la Hollywood la televizoare Philips, în timp ce mănîncă la McDonalds şi
beau Coca Cola. În timpul anilor ’70 cel mai mare număr de companii multinaŃionale - 7000 în total
- era în SUA. La începutul anilor ’90 existau 35.000 de companii multinaŃionale, totuşi cele mai
multe erau în SUA. Aceste companii au scopul de a promova aceleaşi bunuri pe tot globul pentru a
crea o cultură identică a consumatorilor, care este foarte influenŃată de cea americană.[314, p. 20]
Din 100 cele mai mari entităŃi economice, 51 sunt companii multinaŃionale şi 49 sunt state-
naŃiuni. Vînzările şi profiturile nete pentru unele companii multinaŃionale sunt mai mari decît PIB-ul
Ńărilor în curs de dezvoltare. De exemplu, vînzările anuale ale companiei Shell sunt de aproximativ
68 mlrd lire sterline, cifră ce este de două ori şi jumătate mai mare decît venitul Nigeriei, care are o
populaŃie de 110 milioane de oameni. [208, p. 17] În 1993, bunurile combinate ale celor mai mari
300 de companii multinaŃionale constituiau o pătrime din bunurile globale şi se vehicula ideea că
doar cîteva companii americane ar putea “cumpăra” unele Ńări europene. Reclamele Coca Cola se
difuzează de 560 milioane de ori pe zi, în fiecare zi în 160 de Ńări, în timp ce majoritatea populaŃiei
globului nu ştie unde se află insula Fiji. [208, p. 18]
Conform profitului, majoritatea companiilor mari, sunt americane sau japoneze.
În 1996, 162 din 500 cele mai mari companii din lume erau americane, iar 126 erau din
Japonia. Doar cîteva din aceste companii mari sunt din Ńările în curs de dezvoltare. O excepŃie este
China, care are 3 companii în lista celor 500.[319, p. 1] În ceea ce priveşte bunurile aflate în
străinătate, distribuirea celor mai mari companii arată aproape la fel. Majoritatea din cele 100 de
companii cu cele mai multe bunuri aflate în străinătate sunt din Statele Unite, Japonia, Marea
Britanie, FranŃa şi Germania. În această listă însă, companiile japoneze nu se evidenŃiază atît de
mult.
În 1995, lista primelor 100 de CM, evaluate după bunurile aflate în străinătate, a inclus
pentru prima dată două companii din Ńările în curs de dezvoltare. Acestea au fost Daewoo (Coreea
de Sud) şi o compania petrolieră din Venezuela.

31
 În 2004, volumul investiŃiilor străine directe (ISD) a fost estimat la 9 trilioane dolari
SUA.[266, p. 44] Această sumă este atribuită la circa 70.000 CM şi la 690.000 de filiale ale acestora
de peste hotare, cu un număr total de vînzări ce se ridică la aproximativ 19 trilioane de dolari SUA.
Clasificată conform bunurilor deŃinute în străinătate, General Electric (SUA) a rămas cea mai mare
CM non-financiară din lume, urmată de Vodafone (Marea Britanie) şi Ford Motor (SUA). Dintre
CM din Ńările în curs de dezvoltare, cele mai mari companii se află în China.
În prezent, venitul companiilor multinaŃionale constituie o treime din venitul global, iar cele
mai mari 100 de corporaŃii multinaŃionale controlează singure circa o treime din toate investiŃiile
străine directe. Se poate considera că sistemul mondial de comerŃ s-a adaptat la necesităŃile acestora,
în special în ultimii patruzeci sau cincizeci de ani. Printre problemele care creează tensiuni între
CM, statele-gazdă şi statele de origine pot fi enumerate următoarele: dispute jurisdicŃionale,
diferenŃe culturale, bariere comerciale non-tarifare, acorduri internaŃionale între CM, precum şi
diferenŃe în atitudini în asemenea domenii, precum: mediul ambiant, securitatea energetică,
drepturile omului, acces la tratament medical adecvat, ateliere de lucru în condiŃii neconforme
rigorilor de muncă şi legislaŃia privind munca copiilor.[312, p. 49; 314, p. 21]
Deseori se declară că aceste companii au tendinŃa să-şi localizeze operaŃiunile doar în Ńările
sărace. Desigur, nu este întotdeauna aşa. Honda şi Nissan, de exemplu, au investit ambele în fabrici
de producere a automobilelor localizate în Marea Britanie, deşi sunt companii japoneze. La fel,
multe Ńări europene servesc drept Ńări-gazdă ale companiilor multinaŃionale de diverse tipuri. EsenŃa
CM este că acestea aduc investiŃii străine directe în Ńările în care îşi stabilesc operaŃiunile. CM aduc
cu ele idei şi tehnologii noi care contribuie la îmbunătăŃirea calităŃii producŃiei şi a capitalului uman
în Ńara-gazdă. Nu se pune accentul doar pe angajarea personalului local, dar şi pe instruire acestuia şi
oferirea de abilităŃi de lucru noi în vederea sporirii productivităŃii şi eficienŃei. În majoritatea
cazurilor CM se înregistrează pe teritoriul Ńării gazdă şi sunt plătitoare de impozite, ceea ce
constituie un beneficiu substanŃial pentru bugetul acelor Ńări. Pe lîngă investiŃiile în mijloacele de
producŃie, CM mai investesc şi în infrastructură.
Activitatea companiilor multinaŃionale are atît efecte pozitive cît şi negative asupra statelor
în care acestea aleg să activeze.[23, p. 45] Companiile multinaŃionale mai sunt frecvent acuzate de:
nerespectarea drepturilor de natură socială (salarii minime, concedii, vîrsta minimă de muncă,
protecŃia muncii, protecŃia socială); restricŃii aduse principiului liberei concurenŃe; corupŃie;
infracŃiuni de natură financiară (spălare de bani, transfer ilegal de capitaluri, etc). În acest context, s-

32
a pus problema responsabilităŃii acestor entităŃi, respectiv a normelor aplicabile, procedeelor de
tragere la răspundere, tipului de răspundere, sancŃiunilor posibile, analizate în detaliu mai jos.
De fapt, corporaŃiile sunt ficŃiuni juridice create prin lege pentru a evolua în afaceri cu scopul
de a întoarce un procentaj din capitalul investitorilor. Acest scop juridic cere ca în fiecare an să se
înregistreze o creştere considerabilă, pentru a exista un surplus, în aşa fel încît acesta să fie întors
investitorilor, şi necesită ca toate costurile să fie “externalizate” (transmise celor din afară, de
exemplu angajaŃilor sau marelui public) în măsura posibilităŃilor. [50, p. 28]
Caracterul mobil al companiilor multinaŃionale poate fi cauza diferitor probleme. Este
evident că ele au tendinŃa să creeze filiale în Ńările în care condiŃiile de afaceri sunt mai favorabile
decît acasă. Mai mult ca atît, în negocierile lor cu guvernele diferitor Ńări, capacitatea CM de a-şi
schimba rapid locaŃia le oferă un grad mare de influenŃă asupra statelor care depind de locurile de
muncă pe care în mod implicit acestea le oferă. Guvernele Ńărilor-gazdă au o oarecare putere de
negociere, dar, în special în Ńările în curs de dezvoltare, cu economii destul de fragile, grijile
guvernelor-gazdă se rezumă la modul în care operează companiile multinaŃionale, creîndu-le în acest
sens condiŃii avantajoase în scopul promovării investiŃiilor. [11, p. 13]
Aceste companii care administrează afaceri transfrontaliere, pot fi comparate cu nişte săbii
cu două tăişuri. Pe de o parte, ele au fost lăudate pentru faptul că au o viziune globală asupra
afacerilor, că recunosc existenŃa unei interdependenŃe economice internaŃionale, creează profituri şi
contribuie la dezvoltarea economică. Iar pe de altă parte, au fost condamnate pentru exploatarea
resurselor existente în Ńările care le-au servit ca gazde, pentru imixtiunea în treburile interne ale
Ńărilor-gazdă şi pentru atenŃia exagerată acordată profiturilor în detrimentul oamenilor.
Ca rezultat al sentimentelor mixte exprimate în privinŃa companiilor multinaŃionale şi
importanŃa lor în afacerile mondiale, ONU a întreprins eforturi pentru a întocmi coduri de conduită
pentru aceste entităŃi. Enormele resurse de care dispun aceste companii le oferă posibilitatea să
contribuie la perpetuarea sau la înlăturarea diferenŃelor dintre statele bogate şi cele sărace. [208, p.
16] Calea urmată de companiile multinaŃionale în continuare va depinde în particular de presiunile
cu care se vor confrunta din partea comunităŃii internaŃionale.
Localizate îndeosebi în Ńările dezvoltate, aceste societăŃi ocupă pieŃe de cel mai mare interes
strategic, cum ar fi: a) industria petrolieră, b) industria de automobile, c) industria chimică şi
farmaceutică. În 1998, vînzările înregistrate de primele 50 CM din lume au atins 3,4 trilioane de
dolari SUA, iar venitul a depăşit 130 de miliarde dolari SUA. Schimbările din centrul şi estul

33
Europei şi liberalizarea comerŃului au permis extinderea afacerilor companiilor multinaŃionale într-o
zonă considerată pînă în 1990 „aproape inabordabilă”. łările din această regiune le-au adus
companiilor transnaŃionale două avantaje imense:
- le-au oferit materii prime de care aveau mare nevoie, deoarece înainte de 1990 le obŃineau
din zone îndepărtate;
- le-au deschis pieŃe pentru tranzacŃiile comerciale în creştere. [79, p. 211]
În literatura de specialitate se atrage atenŃia asupra faptului că numai într-un singur an - 1998
- „forŃa economică a celor mai multe companii transnaŃionale a înregistrat o creştere de peste 50 la
sută”, iar numărul companiilor s-a dublat în comparaŃie cu 1996. Numai prin constituirea Exxon-
Mobil, denumită şi „cea mai sfidătoare fuziune internaŃională” s-au concentrat capitaluri care
depăşesc 80 de miliarde dolari SUA.
Creşterea forŃei şi influenŃei companiilor multinaŃionale este definită ca o expresie a
„globalizării şi mondializării economiei". [72, p. 22] Marile companii multinaŃionale continuă să se
dezvolte rapid şi să influenŃeze schimbările din economia mondială. Ele „domină comerŃul dintre
Ńările industrializate şi controlează circulaŃia capitalului internaŃional”.
Ca urmare, deşi în multe privinŃe se aseamănă cu diverse tipuri de companii uninaŃionale,
CM diferă prin capacitatea lor de a plasa produsele în afara hotarelor lor naŃionale, de a exploata
factorii locali, de a organiza structura lor managerială globală în conformitate cu cea mai
convenabilă formă organizatorico-juridică. Aceste caracteristici permit CM să aibă un cuvînt de spus
în alocarea internaŃională de resurse şi astfel să genereze diferite probleme în dezvoltarea politicii
economice în Ńările în care activează. În consecinŃă, CM pot şi trebuie tratate ca un tip distinct de
întreprindere dat fiind implicaŃiile lor destul de mari în sfera economică. [89, p. 14]

Probleme de definire
Prima utilizare a termenului “multinaŃional” cu referire la o corporaŃie a fost atribuită lui
David E. Lilienthal, care în aprilie 1960 a prezentat un raport la Institutul de Tehnologie „Carnegie”,
intitulat “Managementul şi corporaŃiile”, publicat mai tîrziu cu titlul de “CorporaŃia multinaŃională”
(CM). Lilienthal a definit CM ca fiind “corporaŃii… care îşi au sediul într-o Ńară, dar operează şi
activează şi sub jurisdicŃia legilor şi tradiŃiilor din alte Ńări”.[38, p. 11] Această definiŃie prezintă CM
ca pe o întreprindere uninaŃională cu operaŃiuni în străinătate. Abordarea dată este orientată mai mult

34
spre experienŃa companiilor americane. Firmele cu origini naŃionale multiple, precum corporaŃiile
anglo-olandeze Unilever şi Shell, nu sunt cuprinse în această definiŃie.
ExistenŃa acestor ultime tipuri de companii laolaltă cu societăŃile uninaŃionale a necesitat o
distincŃie între aceste două grupuri de asociaŃii internaŃionale de afaceri. Din păcate, practica
comercială nu a fost aplicată întotdeauna uniform, ceea ce a produs în final o anumită confuzie de
termeni. Astfel, s-a preferat o formulare simplă care să cuprindă ambele tipuri de companii, definind
“compania multinaŃională” ca fiind orice companie care “are în proprietate (parŃială sau totală),
controlează şi administrează un venit, generînd bunuri în mai multe Ńări”.[59, p. 3] Această definiŃie
face deosebire între o întreprindere care se angajează într-o investiŃie directă, oferindu-i companiei
şi controlul administrativ, şi cea care se angajează în investiŃii de portofoliu, care nu-i oferă acesteia
putere de control, ci doar o parte a finanŃelor întreprinderii.
În această ordine de idei, o companie multinaŃională este o firmă care se angajează în
investiŃii directe în afara Ńării unde îşi are sediul. Termenul de “companie” sau “întreprindere” este
preferat celui de “corporaŃie” pentru că evită restrîngerea obiectului de studiu la entităŃi comerciale
înregistrate şi grupuri corporative bazate doar pe relaŃii de companie-mamă – filiale. Din perspectivă
economică, forma organizatorico-juridică nu este de importanŃă crucială pentru clasificarea
companiei ca “multinaŃională”.
ONU s-a îndepărtat de această formulare spre o distincŃie între “corporaŃia multinaŃională” şi
“corporaŃia transnaŃională”. Comitetul ECOSOC al ONU a adoptat termenul de „corporaŃie
transnaŃională” pentru programul ONU cu privire la companii multinaŃionale. Astfel, ceea ce
denumim companii multinaŃionale, în terminologia ONU s-ar numi companii transnaŃionale.
Practica ONU face distincŃie între companiile deŃinute şi controlate de entităŃi sau persoane dintr-o
Ńară, dar care activează în afara hotarelor naŃionale – compania transnaŃională – şi cele deŃinute şi
controlate de entităŃi sau persoane din mai multe Ńări – compania multinaŃională.
Îndrumarul OECD adoptat în 1976 include o definiŃie diferită cu privire la CM. Conform
acesteia, caracteristica esenŃială a CM, este abilitatea unei companii de a controla activităŃile altei
companii aflată într-o altă Ńară. AlŃi factori nu au importanŃă. În acest sens, ca să existe indicaŃia că
astfel de companii sau entităŃi constituie o CM, nu ar fi de ajuns utilizarea comună a cunostinŃelor şi
a resurselor între companii sau alte entităŃi [vezi şi 141].
AlŃi autori, precum S. Pivovarov, [98, p. 93] insistă asupra definiŃiei de companie
multinaŃională (многонациональная компания – МНК), argumentînd că acesta este termenul

35
juridic ce redă cel mai bine forma complexă de organizare a comerŃului internaŃional al acestor
companii. În opinia acestuia, termenul de „transnaŃional”, ca şi cel de companie globală sau
multiculturală, caracterizează companiile ce s-au format în rezultatul fuziunii, şi nu a constituirii
unei companii mixte, formată din două societăŃi din Ńări diferite.
În prezent nu există o definiŃie unanim acceptată a companiilor multinaŃionale
(transnaŃionale), iar noŃiunile de „companie multinaŃională”, „corporaŃie transnaŃională”, „societate
transnaŃională” sunt utilizate alternativ în literatura de specialitate şi în diferite documente
internaŃionale, desemnînd, în fond, nişte termeni sinonimi cu noŃiunile explicate mai sus. Autorii din
România (D.A. Sitaru, S. Deleanu) utilizează îndeosebi termenul de „societăŃi transnaŃionale”, dată
fiind clasificarea din dreptul naŃional a companiilor în societăŃi. Pe de altă parte, în literatura de
specialitate de peste hotare, în special în publicaŃiile cele mai recente, se operează mai frecvent cu
termenul de „întreprinderi” sau „companii multinaŃionale”. Autorul prezentei lucrări subscrie la
ultima noŃiune, Ńinînd cont de raŃionamentele sus-menŃionate, dar utilizează în mod alternativ şi
ceilalŃi termeni, acceptînd şi încurajînd astfel, celelalte opinii existente. În opinia autorului,
următoarea definiŃie ar fi cea mai rezonabilă, cuprinzătoare şi actuală:

Compania multinaŃională este o entitate sau un grup de entităŃi ce are sediul într-o Ńară
sau în diferite Ńări, o structură internaŃională distinctă şi care gestionează afaceri la nivel
transfrontalier.

Astfel, noŃiunea „multinaŃională” este mai largă şi cuprinde şi calificativul mai îngust
„transnaŃional” definit mai sus.

1.3. Concluzii la capitolul 1

În prezentul capitol s-a descris evoluŃia companiilor multinaŃionale (CM) moderne, luîndu-se
în consideraŃie originile lor istorice şi geografice, cauzele economice ale dezvoltării lor şi rolul
factorilor juridici în stimularea acestei dezvoltări. Chiar şi în pofida existenŃei unui enorm volum de
informaŃii elaborate de cercetători şi jurişti, economişti, oameni de afaceri, explicaŃiile cu privire la
dezvoltarea CM nu sunt complete. Legătura dintre teoria dreptului şi istoria afacerilor din acest
domeniu s-a dezvoltat recent şi mai există un număr mare de discrepanŃe în interpretare şi realitate,
iar reglementarea juridică a acestor entităŃi comerciale este în continuă evoluŃie. Compania

36
multinaŃională a fost definită drept entitatea sau grupul de entităŃi cu sediul într-o Ńară sau în Ńări
diferite care gestionează afaceri transfrontaliere. În acest capitol au mai fost tratate trăsăturile
distinctive şi caracteristica companiilor multinaŃionale, precum şi modalităŃile de constituire şi
tipurile acestora.

37
 2. CARACTERUL ŞI FORMELE JURIDICE ŞI COMERCIALE ALE CM,
CODURILE DE CONDUITĂ ALE CM ŞI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN
CADRUL COMPANIILOR MULTINAłIONALE

2.1. Caracterul companiilor multinaŃionale. Criteriile de constituire

Natura, trăsăturile distinctive şi caracteristica CM
Companiile multinaŃionale sunt acele societăŃi comerciale care:
a) se constituie pe baza unor elemente fără caracter naŃional - provenienŃa capitalului;
b) au sedii principale în state diferite;
c) nu au o legătură juridică cu un stat anumit.[27, p. 57]
Principalele trăsături distinctive ale CM sunt următoarele:
• capitalul lor, fie provine dintr-o singură Ńară (vezi de ex. compania americană
McDonald’s), fie e mixt (vezi Royal-Dutch Shell Group – companie olandezo-
britanică);
• au o structură internaŃională distinctă, care le deosebeşte de vechile monopoluri;
• îşi extind activităŃile de producŃie şi comercializare pe mai multe pieŃe, printr-o
strategie globală, bazată pe studii aprofundate, actualizate permanent;
• nu se află sub incidenŃa unor anumite legi naŃionale, datorită structurării şi
funcŃionării concomitente în mai multe Ńări;
• litigiile ce pot să apară nu Ńin de competenŃa instanŃelor naŃionale, ci de instanŃe
speciale.
Cercetătorii americani de la FundaŃia „Heritage" au ajuns la concluzia că performanŃele
galopante ale CM se explică prin:
1. extinderea libertăŃii comerŃului în ultimul deceniu;
2. derularea unor importante exporturi în Ńările care au redus taxele vamale [119, p. 87];
3. reducerea intervenŃiei statului în economie.[78, p. 213]
În doctrina juridică română, de exemplu, [27, p. 211] şi în cea autohtonă, [51, p. 28]
companiile multinaŃionale au fost definite ca societăŃi comerciale, care chiar de la constituirea lor îşi
au temelia pe elemente fără caracter naŃional, cum sunt:
- capitalul ce provine de la asociaŃi din Ńări diferite;

38
 - stabilirea uneori a mai multor sedii principale în Ńări diferite şi care sunt lipsite de o
legătură juridică cu un anumit stat, astfel că în privinŃa lor nu are forŃă juridică nici una
din legile naŃionale;
- au o structură organizatorică internaŃională, în sensul că au o existenŃă juridică
concomitentă în mai multe state, dar beneficiază de un centru unic de decizie, control şi
gestiune globală; [113, p. 450]
- desfăşoară activităŃi de producŃie, comercializare şi prestări de servicii concomitent pe
mai multe pieŃe, dar pe baza unei strategii economice şi financiare comune. TendinŃa lor
economică este expansionistă, urmărind permanent cucerirea de noi pieŃe şi consolidarea
celor existente;
- litigiile dintre asociaŃi sau dintre diferitele entităŃi juridice componente sunt deferite spre
soluŃionare, de regulă, unor instanŃe arbitrale sau unor tribunale internaŃionale, fiind
astfel scoase de sub jurisdicŃia unui anumit stat.
Sub aspect economic, CM sunt entităŃi economice formate din unităŃi legate între ele prin
relaŃii de proprietate sau de altă natură, care operează în două sau mai multe Ńări, după un anumit
sistem de luare a deciziilor (în unul sau mai multe centre), ce permite elaborarea unor politici
coerente şi a unei strategii comune, în cadrul cărora una sau mai multe dintre respectivele unităŃi
exercită o influenŃă importantă asupra activităŃii celorlalte, în special, pe linia utilizării resurselor, a
asumării responsabilităŃilor, a folosirii informaŃiilor, etc.
Prin natura organizării lor, prin investiŃiile directe sau de portofoliu, prin zonele de comerŃ
liber, care sunt totodată zone investiŃionale, CM îşi desfăşoară activitatea pe spaŃii mari,
intensificînd procesul de internaŃionalizare a capitalurilor şi sporind gradul de concentrare şi
centralizare a acestora. AcŃionînd în cele mai diverse domenii, CM îşi concentrează în ultimul timp
tot mai mult atenŃia asupra sferei financiar-valutare, asupra programelor militare şi spaŃiale, a
cercetării ştiinŃifice şi tehnice, etc.
Creşterea şi dezvoltarea companiilor multinaŃionale este generată de acŃiunea unor
circumstanŃe ce conduc la globalizarea producŃiei şi a strategiilor de marketing, precum:
- inovaŃiile din domeniul tehnologiilor de telecomunicaŃii şi computere au generat schimbul
intens de informaŃii şi idei, generînd o cunoaştere mai bună a altor pieŃe de desfacere;

39
 - eliminarea barierelor pentru investiŃii şi stimularea unificării pieŃei de mărfuri, servicii,
capital şi resurse umane. Acestea au condus la o integrare economică şi comercială mai strînsă între
Ńări. [311]
Companiile multinaŃionale îşi pot atinge în acest fel următoarele scopuri: (i) accesul la noile
pieŃe şi depăşirea barierelor economice impuse de state-gazdă; (ii) accesul la noi surse – materiale,
financiare, tehnologice, informaŃionale, etc; (iii) eliminarea sau slăbirea concurenŃei în interesul
partenerilor de afaceri; (iv) economisirea resurselor din contul extinderii ariei de producŃie, sporirea
eficienŃei şi minimalizarea riscurilor. [98, p. 95]
ImportanŃa companiilor multinaŃionale în procesul creşterii economiei nu rezidă doar în
amplificarea considerabilă a investiŃiilor directe de capital efectuate de acestea în diverse Ńări, ci şi în
participarea complexă şi pozitivă a acestora la activitatea economiilor de piaŃă şi la comerŃul
internaŃional.

ModalităŃile de constituire şi tipurile companiilor multinaŃionale

Actele constitutive ale CM conŃin reglementări convenite între parteneri, dînd expresie
acordului lor de voinŃă privind:
- structura societăŃii;
- obiectul de activitate;
- pieŃele pe care acŃionează;
- capitalul social;
- principiile şi normele care vor guverna tranzacŃiile comerciale.
În anii 1995-1999, modalitatea cea mai frecventă de constituire - şi implicit de expansiune a
CM - a fost fuziunea. În analiza pe care o efectuează revista “The Economist” în luna ianuarie 1999,
se atrage atenŃia asupra faptului că fuziunile internaŃionale au cunoscut o creştere fără precedent de
50 la sută în 1998 faŃă de 1997, iar numărul companiilor implicate s-a dublat în 1998 faŃă de 1996.
Constituirea CM prin fuziune a fost determinată, cel puŃin, de cinci factori, prin excelenŃă
economici:
a) interesul pentru o expansiune mai rapidă a tranzacŃiilor;
b) teama de o restrîngere a pieŃei şi căderea preŃurilor;
c) supraoferta pe unele pieŃe, cum este cea a automobilelor;
d) incertitudinile provocate de unele schimbări tehnologice;

40
 e) creşterea costurilor activităŃilor de cercetare.
EvoluŃiile spectaculoase ale CM din ultimii ani - în afara circumstanŃelor favorizante
enunŃate deja - se explică şi prin:
- deŃinerea unor evidente avantaje concurenŃiale ca urmare a superiorităŃii lor tehnologice;
- competenŃa managerială şi organizatorică;
- existenŃa unui sistem informaŃional dezvoltat;
- accesul în condiŃii avantajoase la resurse financiare importante;
- posibilitatea diversificării pieŃelor şi obŃinerea unor valori adăugate din ce în ce mai
ridicate.
O companie ce dispune de interese în străinătate este multinaŃională dacă deciziile pe care le
adoptă au repercursiuni transfrontaliere. Pe această bază, există mai multe clasificări ale companiilor
multinaŃionale. Una din ele, bazată pe structura organizaŃională a CM, distinge următoarele trei
tipuri de companii:[70, p. 202-204]
a) etnocentrice,
b) policentrice,
c) geocentrice.
Compania multinaŃională etnocentrică este cea care controlează ferm de la sediul său
central atît sucursalele, cît şi filialele sale amplasate în străinătate. Deciziile importante sunt luate
de către centru şi un întreg flux de informaŃii, sfaturi, recomandări şi ordine pornesc din centru
către filialele din străinătate. łările unde operează firma etnocentrică sunt, în general, considerate
ca fiind instabile şi pline de riscuri, cu economii în stare de tranziŃie. Din punct de vedere istoric,
orice întreprindere multinaŃională este la origine etnocentrică. Ca exemplu de companie
etnocentrică putem oferi compania McDonald’s care activează şi pe teritoriul Republicii Moldova.
Compania multinaŃională policentrică este tipul cel mai des întîlnit în zilele noastre. De-a
lungul timpului, operaŃiunile ce implicau filialele străine au devenit tot mai numeroase şi complexe.
Sediul central a înŃeles că nu poate urmări toate schimbările ce au loc în străinătate, de aceea a
devenit necesară descentralizarea. Filiala este asimilată de Ńara-gazdă, iar ca soluŃie naturală apare
autonomia relativă a responsabilităŃii locale. Drept exemplu de companie policentrică poate servi
compania Lukoil, a cărei reprezentanŃă, Lukoil Moldova, are un grad relativ înalt de autonomie faŃă
de compania-mamă.

41
 Compania multinaŃională geocentrică se identifică cu firma mondială. Este o organizaŃie
complexă, ale cărei elemente sunt interdependente. Filialele şi sucursalele străine iau parte la
elaborarea şi luarea deciziilor de către societatea-mamă. Strategia finală este deci mondială.[70, p.
205] Drept exemplu poate servi compania Procter & Gamble, a cărei reprezentanŃă din Japonia a
determinat confecŃionarea scutecelor pentru copii de dimensiuni mai mici, în special pentru a
satisface necesităŃile acestei pieŃe, astfel influenŃînd procesul de luare a deciziilor la nivel central.
O altă clasificare are în vedere strategia organizaŃională utilizată de companiile
multinaŃionale. Astfel, se disting: companii multi-domestice, transnaŃionale şi globale.[235, p. 87]
Compania multi-domestică tratează fiecare piaŃă în care activează ca fiind independentă, ale
cărei necesităŃi pot fi satisfăcute prin intermediul unei filiale sau reprezentanŃe, vezi exemplul de
mai sus cu reprezentanŃa Procter & Gamble din Japonia.
Compania transnaŃională generează şi transferă cunoştinŃe şi expertiză atît de la centru spre
companiile afiliate, cît şi viceversa; carateristica de bază a acesteia este abilitatea de a învăŃa de la
fiecare componentă a organizaŃiei. Compania transnaŃională este ca o reŃea integrată de resurse,
roluri şi responsabilităŃi, în care influenŃa şi puterea de luare a deciziilor este distribuită în mod egal.
Aceasta nu reprezintă atît o structură organizaŃională, cît un fel de atitudine sau fenomen.[235, p. 86]
În acest context, compania Siemens poate servi drept exemplu de reŃea transnaŃională, deoarece a
evoluat într-un conglomerat enorm care produce orice de la telefoane mobile la trenuri. Fiecare din
cele 13 diviziuni ale sale sunt companii independente. Are 430.000 angajaŃi, iar în 2003 cifra de
afaceri a constituit 84 miliarde Euro, dintre care 18 miliarde Euro l-a format doar venitul obŃinut în
Germania.[235, p. 88]
Compania globală este foarte centralizată, controlul şi deciziile emanînd de la sediul central.
Poate fi comparată cu firma entocentrică descrisă mai sus.
ExperienŃa arată că CM au apărut iniŃial ca societăŃi comerciale naŃionale, adăugînd, treptat,
trăsături multinaŃionale, care le-a îndepărtat, tot mai mult, de regimul juridic naŃional. Avînd sedii
principale în mai multe Ńări şi capitalul social format prin aporturile unor asociaŃi din Ńări diferite,
CM se constituie şi funcŃionează în zilele noastre fără o legătură juridică cu un anumit stat.
Consolidarea companiilor multinaŃionale, prin mai multe fuziuni consecutive pe plan
internaŃional, le-a permis să realizeze o infuzie de tehnologii la cel mai înalt nivel, făcînd faŃă
exigenŃelor tot mai ridicate ale pieŃei. Pentru a ilustra cu un singur exemplu efortul făcut în acest
domeniu, vom cita declaraŃia unuia dintre cei mai mari producători de automobile din Japonia: „în

42
timp ce un tip de automobil se află pe banda de fabricaŃie, al doilea se află în faza proiectului
aprobat, al treilea se află în faza finală de proiectare, al patrulea a început să fie proiectat, iar al
cincilea este în faza de concepŃie, la care lucrează minŃile cele mai luminate ale companiei". Dacă nu
vom Ńine acest ritm „vom decădea treptat şi, foarte curînd vom fi eliminaŃi de pe piaŃă".

2.2. Formele juridice şi comerciale ale CM

De-a lungul timpului companiile multinaŃionale au depăşit structura managerială simplă a
întreprinderii.[22, p. 41] Creşterea corporativă a necesitat o mai mare specializare şi diviziune a
muncii în cadrul firmei. Această nouă abordare a fost folosită în ultimii ani de cîteva CM celebre.
De exemplu, IBM şi-a relocalizat cartierul general de la New York la Londra. În mod similar,
Hewlett Packard şi-a schimbat oficiul central din California în FranŃa, în timp ce alte firme şi-au
diversificat gama de produse prin achiziŃionarea de noi companii şi crearea concernelor.[129, p. 57]
În contextul dat este foarte importantă reglementarea eficientă de către compania-mamă a filialelor
şi reprezentanŃelor.
După cum s-a menŃionat mai sus, definiŃia OECD a întreprinderii multinaŃionale nu se
limitează la grupurile formate din companii/entităŃi aflate în poziŃii egale, dar se extinde la orice
întreprindere în care o entitate poate exercita o influenŃă semnificativă asupra alteia.[120, p. 62] De
asemenea, aprovizionarea pieŃelor străine poate fi asigurată şi de firmele comerciale care nu dispun
de filiale sau de reprezentanŃe în statul-gazdă.
Totuşi, forma cea mai simplă a acestor relaŃii apare cînd un producător din statul de origine
încheie un contract de distribuŃie cu un distribuitor din statul-gazdă. Ca recompensă pentru
drepturile exclusive de vînzare în statul-gazdă şi posibil în alte teritorii, distribuitorul va fi obligat să
cumpere bunurile producătorului şi să întreprindă acŃiuni să le vîndă. Acest lucru poate implica
transferul drepturilor proprietăŃii intelectuale, cum ar fi mărcile comerciale şi know-how, în aşa fel
încît vînzătorul să poată menŃine identitatea şi calitatea produsului. Aceasta îi oferă o cale sigură pe
o piaŃă străină producătorului, economisindu-i astfel eforturile şi banii necesari creării unei filiale
pentru vînzări.[318]
Un efect similar poate fi atins şi prin intermediul unui contract de franchising. Aceste metode
de internaŃionalizare au fost utilizate în special de reŃelele de vînzare cu amănuntul specializate în
bunuri de consum, precum computere, cosmetice, pentru care există cerere internaŃională uniformă,

43
dar producătorul nu are sau nu doreşte înfiinŃarea unor filiale sau reprezentanŃe în fiecare Ńară unde
are vînzări.[2, p. 89]
În alte cazuri în care cererea din străinătate e atît de mare încît să necesite transferul întregii
producŃii peste hotare, există un şir de opŃiuni cum ar fi contractele de licenŃiere sau autorizare a
producŃiei pe baza licenŃei. Trebuie însă de menŃionat că licenŃierea este o opŃiune doar atunci cînd
există un producător disponibil şi adecvat care să nu permită intervenŃia terŃelor părŃi sau scurgerea
informaŃiei privind secretul de producŃie.

A. Grupuri corporative
Cea mai cunoscută formă a CM este cea constituită dintr-un un grup de companii strîns
controlate, legate prin pachete de acŃiuni deŃinute de compania-mamă şi companiile sale
intermediare de holding. În timp ce aceasta este doar o imagine iniŃială, ea nu reuşeşte să includă
varietăŃile considerabile de structură care pot fi dezvoltate utilizînd legătura companie-mamă –
filială. În special pot exista deosebiri semnificative între diverse Ńări şi regiuni. Grupurile corporative
sau grupurile de societăŃi [113, p. 436] pot fi definite ca ansambluri de companii care, deşi au
existenŃă juridică proprie, sunt legate unele de altele, astfel încît una dintre ele, compania-mamă,
exercită un control (de fapt sau de drept) asupra celorlalte companii dominate şi impune o unitate de
decizie. Lipsa unor reglementări specifice în materia grupurilor corporative face ca acestea să
îmbrace forme juridice variate şi să aibă denumiri specifice în diferite sisteme de drept naŃional.
Grupul piramidal anglo-american. Acest tip de structură constă din compania-mamă care
deŃine şi controlează o reŃea de filiale în proprietate deplină sau parŃială, care la rîndul lor pot fi
holdinguri intermediare pentru sub-grupuri de filiale interconectate între ele. Structura aceasta de
„piramidă” are compania-mamă la vîrf. După cum s-a menŃionat mai sus, atunci cînd „piramida”
străbate frontierele aceasta reprezintă concepŃia „clasică” a CM.
Deşi structura piramidală de proprietate şi control este utilizată pe larg în toate statele mari
exportatoare de capital în afară de Japonia, ea este mai des întîlnită la companiile americane şi cele
britanice. Pe de altă parte, conform opiniei profesorului Hadden, în Canada şi în Australia, grupurile
majore se structurează mai degrabă într-o manieră mai complexă, cu reŃele interdependente de
holdinguri majoritare şi minoritare care complică evaluarea corectă a profitabilităŃii şi solvabilităŃii,
fie a grupului în întregime, fie a companiilor constituante [277, p. 91]. De exemplu, producătorul
american de maşini, Ford, a activat în mod tradiŃional prin intermediul filialelor din străinătate aflate

44
în proprietatea deplină a companiei-mame. În Europa, compania Ford, a repetat această structură pe
întregul continent de cînd a fuzionat cu companiile auto germane şi engleze. Oricum, unde va fi
necesar Ford se va mulŃumi cu mai puŃin de 100% proprietate.[217, p. 70] Astfel, în Japonia, Ford
deŃine 25% din compania Mazda, iar în Brazilia, Ford a fost co-proprietarul automobilului local
Autolatina împreună cu Volkswagen.
La fel au procedat şi companiile britanice. Studii efectuate în 1980 demonstrează că doar
cîteva corporaŃii mari deŃineau vreo 420 de companii, dintre care circa 200 în Anglia. Grupul Rank
consta din circa 220 companii excluzînd cele deŃinute în comun cu Rank-Xerox. Motivul principal al
acestei proliferări a fost expansiunea firmelor prin achiziŃie. Tipul de clasificare piramidal era
utilizat în primii ani de cercetare a activităŃii CM, în prezent cercetătării alăturîndu-se clasificărilor
enunŃate mai jos.[311, 318]
Alte mari companii au fost create prin „fuziuni transnaŃionale”.[33, p. 46] Aceste structuri
reprezintă o linie de hotar între grupurile corporative conduse de o companie-mamă şi companiile
independente. În unele cazuri aceste entităŃi au fost create sub formă de companii mixte şi s-au
dezvoltat în structuri internaŃionale integrate. Acest ultim tip de CM este des întîlnit în Europa, unde
integrarea companiilor naŃionale în intreprinderi mari depăşind hotarele, oferind noi pieŃe, este un
fenomen deja împămîntenit. Un exemplu ar fi compania petrolieră anglo-olandeză Royal Dutch
Shell. Această firmă constă dintr-o companie-mamă olandeză (Royal Dutch Petroleum Co.) şi una
engleză (Shell Transport and Trading Co.) care deŃin şi controlează holdinguri olandeze şi engleze în
proporŃie de 60/40, Royal Dutch deŃinînd pachetul majoritar. Companiile naŃionale de holding au un
consiliu unificat de administrare. Fiecare companie naŃională de holding la rîndul ei deŃine şi
controlează filialele ei naŃionale ca sub-grupuri separate. Acelaşi model a fost aplicat şi la
construcŃia tunelului subacvatic din Canalul Mînecii de către două companii de holding, una
franceză şi cealaltă engleză.
Cea mai des utilizată formă juridică a CM este consorŃiul internaŃional. Acesta este definit
ca „o organizaŃie care este creată cînd două sau mai multe companii cooperează pentru a acŃiona ca
o singură entitate pentru un scop limitat şi specific”.[109, p. 85] Autorul rus Kanashina [67, p. 209]
consideră consorŃiurile drept uniuni temporare. Asemenea forme sunt mai des utilizate pentru lucrări
specifice de construcŃie sau proiecte de inginerie care necesită capacitatea şi resursele companiilor
din mai multe state pentru ca obiectivul să fie realizat cu succes. Drept exemplu în acest sens poate

45
servi descoperirea în 1970 a zăcămintelor de petrol din Marea Nordului de către un consorŃiu
multinaŃional format din patru companii internaŃionale.[89, p. 61]
Industria Airbus prezintă un interes particular pentru că reprezintă principalul producător
european de aparate de zbor. Este compus din patru companii originare din Germania (Deutsche
Airbus, 37,9%), FranŃa (Aerospatiale, 37,9%), Marea Britanie (British Aerospace, 20%) şi Spania
(CASA, 4,2%). Fiecare participant produce părŃi din avion în Ńara sa. Toate aceste componente sunt
transportate la linia de producŃie din Toulouse pentru asamblarea finală.[81, p. 97] ConsorŃiul se
regăseşte şi în denumirea franceză groupement d’interet economique (GIE), care oferă avantajul
unui parteneriat comun şi personalitate juridică, dar fără a fi supus unor poveri fiscale şi
reglementări detaliate proprii unei companii înregistrate. Dat fiind faptul că Airbus a evoluat într-o
întreprindere producătoare de proporŃii, forma sa juridică curentă este inadecvată pentru a mai putea
Ńine piept tuturor problemelor legate de contabilitate (GIE au voie să nu arate rezultatele financiare)
şi responsabilitate nelimitată. Astfel se planifică convertirea Airbus Industrie într-o corporaŃie
independentă, deşi companiile partenere înca n-au pus la punct toate detaliile în această privinŃă.[89,
p. 64]
Gruparea de tip holding este prezentată ca „un procedeu de organizare financiară şi
structurală a grupurilor de societăŃi care permite exercitarea controlului asupra patrimoniului social
şi asigurarea eficacităŃii unităŃii economice” [71, p. 874]. Apărut mai întîi în dreptul englez, acest
concept de „holding” („to hold”: a Ńine) este cunoscut atît în sistemul anglo-saxon, cît şi în cel
continental. Holdingul are rolul de „umbrelă” şi poate „patrona” atît societăŃi specializate în
gestionarea activităŃilor, cît şi pe cele specializate în gestionarea bunurilor.
Conform definiŃiei din Black’s Law Dictionary, holdingul este o societate a cărei activitate
constă în deŃinerea majoritară a acŃiunilor altor societăŃi, precum şi controlul şi managementul
acestora.[13, p. 504] De obicei, holdingul nu se angajează în alte afaceri, decît deŃinerea majorităŃii
acŃiunilor altor societăŃi.[51, p. 43] În literatura juridică, holdingul mai este definit ca societate sau
persoană fizică ce deŃine participarea majoritară a acŃiunilor sau a părŃilor sociale ale uneia sau ale
mai multor societăŃi ori care controlează componenŃa consiliului de administraŃie al altor
societăŃi.[105, p. 283] Holdingul poate avea orice formă juridică de organizare stabilită de legislaŃie,
iar întreprinderile afiliate pot avea, de regulă, forma de societate pe acŃiuni, societate cu răspundere
limitată şi în unele cazuri, şi forma de societate în nume colectiv sau în comandită.[104, p. 284]

46
 În legislaŃia Republicii Moldova [173, p. 1] holdingul este considerată întreprinderea, în
componenŃa activelor căreia intră pachetele de acŃiuni (cote) de control ale altor întreprinderi şi care
efectuează controlul asupra acestor întreprinderi. Holdingurile se pot crea pentru a sprijini
cooperarea în procesul de producŃie, activitatea investiŃională, economică externă şi alte genuri de
activitate. Holdingurile pot fi simple sau mixte, de asemenea şi întreprinderi afiliate unui holding,
precum şi holdinguri financiare. În opinia autorilor autohtoni, N. Roşca şi S. Baieş, [104, p. 283]
holdingul simplu este similar holdingului financiar şi este acea întreprindere care se ocupă în
exclusivitate cu activitatea de control asupra întreprinderilor afiliate. Holdingul mixt, pe de altă
parte, este acea întreprindere care, în afară de activitatea de control, efectuează şi alte operaŃiuni, ca
investiŃiile, exploatarea industrială sau activitatea de antreprinzător. În Republica Moldova, crearea
holdingurilor nu se admite în următoarele sfere de activitate: producŃia agricolă; comerŃul cu
mărfuri; alimentaŃia publică şi deservirea socială a populaŃiei; şi transport, cu excepŃia celui feroviar
şi prin conducte (vezi capitolul 2(1) al Regulamentului provizoriu cu privire la holdinguri) [173]. De
asemenea, holdingul poate avea o influenŃă negativă asupra economiei naŃionale dacă, direct sau
indirect, controlează întreprinderi care deŃin o situaŃie dominantă sau chiar monopolul producerii sau
comercializării unui anumit produs pe piaŃa autohtonă. O altă restricŃie este interdicŃia stabilită
întreprinderilor afiliate de a deŃine acŃiunile întreprinderii-mamă, excluzîndu-se astfel posibilitatea
creării de capital fictiv. În acest context, e demn de menŃionat faptul că actuala reglementare a
holdingurilor în Republica Moldova este depăşită şi contradictorie, şi necesită o actualizare
substanŃială.
Gruparea de tip concern („Konzern”) este o creaŃie a legislaŃiei germane şi reprezintă o
companie/societate comercială de mari proporŃii, care se constituie prin reunirea altor societăŃi de
mărimi mai mici, sub o conducere unică, asigurată de o companie dominantă, de care acestea sunt
dependente. Compania dominantă este acea întreprindere din concern, care deŃine cota majoritară în
capitalul întreprinderilor dominate şi exercită asupra acestora controlul său.[51, p. 42] În zona de
comerŃ nord-americană ale cărei aspecte de organizare juridice au fost descrise mai sus, concernul
este asimilat trust-ului. Administrarea unică este trăsătura caracteristică a concernului. [67, p. 208]
În funcŃie de caracterul legăturilor dintre întreprinderea dominantă şi cele dominate, concernele se
împart în concerne verticale (legate pe principii de subordonare) şi orizontale (legate pe principii de
coordonare).[104, p. 273]

47
 În legislaŃia Republicii Moldova, concernul reprezintă o unitate compusă din două sau mai
multe întreprinderi avînd „o conducere unică”.[151, art. 120] DiferenŃierile de concern vertical şi
orizontal se regăsesc indirect şi în Codul civil al Republicii Moldova.
Recunoscînd faptul că holdingul este o creaŃie a dreptului anglo-saxon, iar concernul – o
reglementare a legislaŃiei germane, considerăm că deosebirea dintre holding şi concern nu este atît
de crucială, dat fiind faptul că aceste tipuri de uniuni/forme juridice au drept trăsătură comună
exercitarea controlului sau deŃinerea pachetului majoritar al acŃiunilor, sau care controlează organul
de conducere al unei societăŃi. În ambele cazuri este vorba de o întreprindere dominantă şi una sau
mai multe întreprinderi dominate sau afiliate. Autorii S. Baieş şi N. Roşca consideră chiar că în mare
masură, reglementarea juridică a holdingului este similară reglementărilor concernului vertical, de
exemplu, aşa cum este prevăzut în articolele 117-120 ale Codului civil al Republicii Moldova şi în
articolul 9 al Legii privind societăŃile pe acŃiuni. [151 şi 157]
TendinŃa de unificare a dreptului civil şi comercial în Europa, precum şi evoluŃia fuziunilor
internaŃionale în cadrul UE este inevitabil influenŃată de politicile industriale şi de concurenŃa
Uniunii Europene. Politica comunitară a încurajat dintotdeauna dezvoltarea firmelor transnaŃionale
europene. Astfel se şi explică propunerea pentru crearea unei SocietăŃi Europene ca parte a pieŃei
unice, descrisă mai jos.[143 şi 145]
Alte tipuri de grupuri corporative ce pot fi menŃionate şi care implică CM sunt: trusturile,
sindicatele, cartelurile, conglomeratele, companiile de tip franchizing (acestea din urmă vor fi
descrise ulterior). [pentru detalii, vezi 67, p. 210-211]
Trustul reprezintă o instituŃie juridică specifică dreptului anglo-american şi are mai multe
semnificaŃii. Compania de tip trust (trust company) este o societate înfiinŃată cu scopul de a prelua,
accepta şi administra un patrimoniu care-i poate fi încredinŃat legal, fără a dobîndi asupra lui drept
de proprietate. O formă specifică a trustului – voting trust – reprezintă o înŃelegere între un grup de
acŃionari (de regulă, majoritari) ai unei societăŃi şi un trust company, prin care controlul şi
administrarea portofoliului de acŃiuni, incluzînd şi exercitarea dreptului de vot, sunt încredinŃate
trustului pe o perioadă determinată. Trustul, fără a deveni proprietar al acŃiunilor, efectuează
operaŃiunile necesare activităŃii societăŃii, prin exercitarea dreptului său de vot, în aşa fel încît
societatea să obŃină beneficiile scontate. [104, p. 285-286]
Sindicatul este o uniune de întreprinderi în care acestea îşi păstrează independenŃa, în scopul
comercializării bunurilor produse. Acest lucru se poate face prin înfiinŃarea unui număr necesar de

48
filiale ori societăŃi comerciale, a căror activitate de bază este desfacerea bunurilor şi serviciilor ce
aparŃin întreprinderilor asociate. O categorie a sindicatului este sindicatul financiar sau de emisiune
(plasament) care se organizează sub forma unei societăŃi de participaŃiune, în cadrul căreia banca
garantă a sindicatului tratează cu societatea sau cu instituŃia emitentă a acŃiunilor, iar membrii
sindicatului repartizează între ei veniturile sau din contra, pierderile survenite din operaŃiunile de
plasament potrivit clauzelor contractuale. Sindicatul poate avea ca obiect de activitate şi alte
activităŃi decît cele cu caracter financiar: apărarea intereselor investitorilor străini într-o companie
mixtă, în calitatea lor de acŃionari în raporturile cu acŃionarul din Ńara-gazdă a investiŃiei, în special
în cazurile cînd acesta este un organ al statului sau reprezintă statul. Sindicatul financiar se
transformă în sindicat de plasament atunci cînd îşi asumă obligaŃia de a supraveghea evoluŃia pieŃei
financiare şi de a asigura plasarea acŃiunilor pentru a evita deprecierea lor. [104, p. 286-287]
Cartelul este o asociere de întreprinderi/companii formată în baza unui acord verbal
(explicit). Cartelurile se creează de obicei pe pieŃele unde există puŃini vînzători şi implică
comercializarea de produse omogene. Membrii cartelului cad de acord asupra unor astfel de
domenii, precum: stabilirea/fixarea preŃurilor, cotele-părŃi de capital, alocarea de clienŃi, volumul
total de producŃie, crearea agenŃiilor comune de comercializare a produselor, precum şi divizarea
profiturilor. Scopul asocierii sub formă de cartel este de a spori profiturile fiecărui membru prin
reducerea concurenŃei. Prevederile normative privind protecŃia concurenŃei interzic crearea de
carteluri, iar identificarea şi “anihilarea” cartelurilor formează o parte importantă din politica
concurenŃială din multe Ńări, deşi probarea existenŃei unui cartel este deseori un obiectiv greu de
atins, deoarece companiile nu obişnuiesc să încheie acorduri de cartelizare în scris.[240, p. 44]
Cartelurile pot fi publice şi private. În cadrul cartelurilor publice guvernul sau autorităŃile
statului se pot implica şi stabili reguli referitoare la politica de preŃuri, venituri ş.a. Asemenea tipuri
de carteluri sunt folosite în export şi în transportul de mărfuri. Aceste structuri au mai fost permise
de-a lungul timpului, în special, în situaŃiile de criză economică („carteluri de criză”), pentru a
stabiliza preŃurile şi a micşora consumul. Exemplele includ cartelizarea din industria chimică, a
oŃelului şi a construcŃiei navale în Japonia, precum şi cea de extragere a ŃiŃeiului şi a cărbunelui din
SUA din timpul Marii Depresii din 1930 şi de după cel de-al doilea război mondial. În timpurile
noastre, acordurile internaŃionale de cartelizare la care au aderat diverse guverne privesc
comercializarea produselor precum cafeaua, zahărul şi petrolul (de ex. OPEC sau De Beers,
companie extractoare de diamante).[202, p. 59]

49
 Pe de altă parte, cartelurile private se bazează pe acorduri din a căror termene şi condiŃii,
membrii acestora dobîndesc avantaje şi beneficii reciproce, dar care nu sunt cunoscute sau nu pot fi
aflate de terŃi. În marea parte a Ńărilor, cartelurile private sunt considerate ilegale, iar existenŃa lor –
drept încălcare a legilor concurenŃei.[240, p. 45] Astfel, Legea antitrust Sherman din 1890 din SUA
identifică drept ilegale orice contracte, combinaŃii şi aranjamente care limitează în mod nejustificat
comerŃul interstatal sau străin, precum cartelizările (stabilirea/fixarea de preŃuri şi divizarea
clientelei). Asemenea acŃiuni se consideră infracŃiuni economice. LegislaŃia privind concurenŃa în
cadrul Uniunii Europene interzice în mod explicit crearea cartelurilor şi practici similare în Articolul
81 al Tratatului de la Roma [149]. Amenzile impuse în cazul detectării unui cartel în cadrul UE pot
atinge suma de 10% din venitul global al membrilor cartelului.[12, p. 46]
Conglomerat este termenul utilizat pentru a descrie o companie extinsă care constă din
companii mai mici care se ocupă de afaceri ce n-au legătură unele cu altele. Sinonimul cel mai des
utilizat pentru conglomerate este compania multi-industrialieră. Compania Indiilor de Est, amintită
mai sus poate fi considerată una din primele grupuri corporative de tip conglomerat. La origini ea a
fost constituită pentru a transporta produse din Orient spre Marea Britanie, apoi a evoluat într-o
puternică entitate economică combinînd activitatea comercială şi cea de producŃie.
Conglomeratele au mai fost populare în anii ’60, odată cu relansarea economiilor de după
război, iar în prezent putem da o sumedenie de exemple de grupuri corporative de tip conglomerat,
ca de exemplu: Boeing, Exxon Mobil, Fiat Group, General Electric, Johnson & Johnson, Philips,
Panasonic, Walt Disney, Yamaha, ş.a.
În Republica Moldova, Legea privind grupele financiar-industriale [163] mai prevede o
structură juridică pentru companii, inclusiv cele multinaŃionale. Astfel, grupa financiar-industrială
este ansamblul de persoane juridice, înregistrat, care în baza contractului şi-au asociat, în întregime
sau parŃial, activele materiale şi nemateriale şi funcŃionează ca subiecŃi cu drepturi egale ai activităŃii
de întreprinzător în scopul realizării programelor de investiŃii (articolul 4 al Legii). Persoanele
juridice, membre ale grupei sus-numite pot fi organizaŃii comerciale sau non-comerciale, care s-au
asociat în baza contractului de constituire a grupei respective, pot avea orice tip de proprietate şi
formă de organizare rezidente sau nerezidente în RM (articolul 6 al Legii). Legea defineşte grupa
financiar-industrială transnaŃională ca fiind acea grupă care are printre membrii săi persoane
juridice aflate în jurisdicŃia altor state. Grupele respective, inclusiv cele transnaŃionale se pot
înregistra în RM, conform procedurii stabilite prin acest act normativ, prevăzută în articolul 11(3).

50
 Scopul acestui act normativ este de a asigura asocierea capitalului instituŃiilor financiare cu
întreprinderile din sectorul real al economiei pentru înviorarea proceselor de investiŃie în ramurile
economiei naŃionale şi crearea unor ramuri de producŃie competitive.
Statul acordă un şir de înlesniri grupelor financiar-industriale pentru a le facilita activitatea în
Republica Moldova, precum şi pentru a face unele ramuri ale economiei naŃionale mai atractive
pentru investiŃii. Aceste înlesniri sunt prevăzute în egală măsură şi pentru grupele financiar-
industriale transnaŃionale (art. 29). Printre ele putem menŃiona:
o trecerea datoriei membrului grupei, ale cărei acŃiuni se vînd la licitaŃii, în contul volumului
investiŃiilor prevăzute în condiŃiile concursurilor pentru cumpărător de către compania
centrală a grupei;
o acordarea în favoarea membrilor grupei financiar-industriale a dreptului de a-şi stabili
desinestătător termenele de amortizare a utilajului;
o transmiterea pachetelor de acŃiuni ale membrilor grupei ce aparŃin statului, în administrare
fiduciară, companiei centrale a grupei;
o regim preferenŃial de impunere pentru perioada de participare în cadrul programelor speciale
în diverse ramuri ale economiei naŃionale, ş.a. (art.26-27).
În Ńara noastră, controlul asupra creării, extinderii, reorganizării, lichidării grupelor financiar-
industriale, corporaŃiilor transnaŃionale, holdingurilor şi a altor agenŃi economici se face de către
AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia ConcurenŃei [162] pentru a preveni posibilul abuz de situaŃie
dominantă pe piaŃă a unor agenŃi economici sau pentru neadmiterea limitării concurenŃei.
Grupuri de societăŃi comerciale în Japonia. De cealaltă parte a globului, companiile
japoneze depind în mare parte de cerinŃele legii anti-monopol. CorporaŃiile japoneze, keiretsu, sunt
caracterizate ca grupări de societăŃi pe acŃiuni mici, interconectate cu consilii de administrare
puternice, organizate în jurul unei comisii manageriale. De regulă, controlul asupra companiilor-
satelit ale keiretsu nu este exercitat prin mecanismele oficiale de votare, ci prin coordonare
managerială. Oricum, acestea pot fi separate în două tipuri de bază: verticale şi orizontale. Keiretsu
vertical ilustrează organizarea şi legăturile din cadrul unei companii (de exemplu, toŃi factorii de
producŃie ce se referă la un anumit produs sunt interconectaŃi), în timp ce un keiretsu orizontal
reprezintă legăturile dintre entităŃi/grupuri corporative, care sunt centrate de regulă în jurul unei
bănci sau entităŃi comerciale.

51
 Primul tip îl reprezintă companiile industriale ce deŃin circa 100 de grupuri, inclusiv cele
mari precum Toyota, iar cel de-al doilea tip constă din „descendenŃii” de după război ai companiilor
vechi precum Mitsubishi, şi cîteva bănci, precum Fuji.[89, p. 94] Ca rezultat al flexibilităŃii oferite
de sistemul keiretsu pentru crearea companiilor mixte, companiile japoneze au putut să investească
şi peste hotare. În timpul recesiunii economice din 1990, multe din companiile tradiŃionale fie că au
dispărut din sistemul tradiŃional keiretsu, fie că au fuzionat pentru a preveni pierderile, iar companii
din afara sistemului tradiŃional precum Sony, s-au dezvoltat vertiginos întrecînd performanŃele unor
keiretsu tradiŃionale. Acest model a fost exportat şi în alte Ńări, iar multe grupuri corporative din
Europa, de exemplu, prezintă caracteristicile clasice ale keiretsu: Virgin Group din Marea Britanie,
compania aeriană Star Alliance sau chiar Deutsche Bank.[131, p. 67]

B. Companii mixte şi alianŃe neformale între CM

Termenul „companie mixtă” nu are un sens juridic exact. Se poate referi la orice acord sau
înŃelegere între două firme independente.[198, p. 1525] Totuşi, anumite caracteristici sunt asociate
cu acest concept.[58, p. 42] În special, compania mixtă implică cooperarea a două sau mai multe
companii-mamă independente care sunt legate prin afacerea comună, în atingerea unui scop
comercial, financiar sau tehnic. Spre deosebire de relaŃia companie-mamă – filială, în care controlul
este efectuat de o singură companie principală, în compania mixtă, de obicei, controlul este împarŃit
între companiile-părinte şi este tratată deseori ca o firmă asociată în scopuri contabile. Cu toate
acestea, este posibilă situaŃia cînd o companie poate exercita controlul asupra firmei asociate şi
aceasta în cazul cînd deŃine 51% sau mai mult din capital. În asemenea situaŃii compania mixtă
poate fi tratată ca filială faŃă de compania care deŃine pachetul de control. În acest context, art. 119
al Codului civil al RM reglementează relaŃiile dintre întreprinderea dependentă şi întreprinderea
dominantă. Pe de altă parte, întreprinderile/companiile comune sau joint ventures nu cad în mod
automat sub incidenŃa acestui articol. De exemplu, în cazul în care nici una din companiile
fondatoare nu poate influenŃa întreprinderea comună, existenŃa unui raport de dependenŃă depinde de
faptul dacă între companiile fondatoare există un cadru contractual bine definit care permite
exercitarea comună a influenŃei dominante asupra întrerprinderii comune. În asemenea cazuri
companiile fondatoare vor fi companii dominante. [24, p. 217]
În prezent există numeroase companii mixte create de firme din mai multe Ńări. Unele dintre
ele şi-au cîştigat o permanenŃă pe piaŃă care poate fi deosebită cu greu de un grup integrat. De

52
exemplu, cel mai des întîlnite sunt companiile mixte în industria oŃelului.[291, p. 112] O schemă
unică de companie mixtă este furnizată de Scandinavian Airlines Systems (SAS). Cele cîteva
companii aeriene suedeze, daneze şi norvegiene au creat în 1951 un consorŃiu pe o perioadă de 54 de
ani, iar activităŃile lui sunt facilitate prin acorduri de cooperare dintre guvernele suedez, danez si
norvegian, care sunt acŃionari cu cîte 50% fiecare în companiile lor naŃionale principale.[268, p. 88]
Din mai multe motive, consorŃiul SAS este o structură unică, combinînd elementele unei
companii mixte şi a unui management de grup integrat cu implicarea sectorului public. Este un
exemplu de activitate în comun ce se încadrează în tiparele unei companii mixte, care este eficientă,
bine organizată şi profitabilă.
În comparaŃie cu formele juridice menŃionate mai sus, alianŃele neformale pot să nu dispună
de structuri juridice clar determinate. De cele mai dese ori acestea sunt descrise ca „federaŃii de
companii”. În acest caz, directorii comuni ai diverselor filiale şi reprezentanŃe pot exercita influenŃă
comună asupra domeniilor de interes general cum ar fi tenderele, stabilirea preŃurilor, produsele,
cercetările şi strategia financiară. Astfel, deciziile colective care îi afectează pe acŃionari şi pe cei din
afară pot fi luate în absenŃa oricărei forme juridice care ar implica domeniul „federal” de interes şi
prin care s-ar impune cerinŃele de reglementare ale legii relevante.

C. CM aflate în proprietate publică

Nici o clasificare a structurilor CM n-ar fi deplină fără a se face referinŃă la proprietatea
publică. În pofida accentului sporit pus pe privatizare, mai rămîn exemple suficiente de CM care
sunt deplin sau parŃial proprietate de stat. Unele dintre exemplele aduse în capitolul trecut se referă
la firmele cu capital de stat. Astfel, Aerospatiale, partenerul francez al Airbus Industrie şi CASA,
partenerul spaniol, sunt ambele în proprietate de stat la 100% şi respectiv 72%. Cele trei companii
principale ale SAS sunt pe jumatate în proprietate publică. În compania Renault statul deŃine 80%.
Pentru a participa, în 1990, la schimbul de acŃiuni cu Volvo, statutul său juridic trebuia schimbat din
regie a statului francez în companie publică cu răspundere limitată. În pofida eşecului fuziunii
Renault-Volvo, compania Renault urmează a fi privatizată parŃial, cota statului francez urmînd a fi
redusă la circa 50%.[89, p. 97]
Companiile multinaŃionale aflate în proprietate publică se pot constitui pe două căi: fie că o
întreprindere cu capital de stat adoptă o strategie de extindere internaŃională sau o CM existentă este
naŃionalizată.[5, p. 39] Prima variantă are mai mulŃi sorŃi de izbîndă în statele de origine în curs de

53
dezvoltare, unde capitalul privat este dificil de găsit, făcînd antreprenoriatul de stat unica opŃiune
pentru extinderea internaŃională.
Anumite întreprinderi din fostele state socialiste din Europa de Est şi spaŃiul ex-sovietic
prezintă caracteristicile unei companii multinaŃionale. Presupunînd că ele vor continua să se
dezvolte şi să-şi extindă operaŃiunile internaŃionale, aceste întreprinderi se vor lansa în comerŃul
transfrontalier ca întreprinderi de stat.[83, p. 47] Acest lucru are loc în diverse sectoare industriale.
De exemplu, companiile petroliere naŃionale dintr-un şir de state în curs de dezvoltare întocmesc
strategii de investiŃii internaŃionale. În mod similar, compania Embraer din Brazilia se dezvoltă tot
mai mult ca firmă aviatică internaŃională. Pe de altă parte, naŃionalizările au avut loc mai mult în
Ńările dezvoltate - principalele state de origine a multor CM. Acest lucru poate fi atribuit în special
naŃionalizărilor franceze din 1982, care au transferat multe grupuri multinaŃionale în proprietate de
stat.
Principala problemă ce afectează structurile juridice ale CM aflate în proprietate publică este
relaŃia dintre stat şi întreprindere, şi, în special, gradul de control pe care primul doreşte să-l exercite
asupra ultimei.[68, p. 36] În mod normal, întreprinderea va fi înregistrată ca o entitate separată de
stat, acesta fiind acŃionarul majoritar sau exclusiv. Statul poate avea director în consiliu şi poate
impune obligaŃia de raportare directă ministrului responsabil de sectorul industrial respectiv. PoziŃia
statului ca acŃionar principal face compania dependentă de granturi de stat, oferindu-i acestuia un
mijloc forte de control.
Un alt element semnificativ în sistemul de control este stabilirea obiectivelor pentru
întreprindere. Aceasta se poate face prin introducerea lor în legislaŃia de constituire a corporaŃiei,
ceea ce s-a întamplat în FranŃa în timpul naŃionalizărilor din 1982. Totuşi, în pofida controalelor
contractuale, guvernul francez a continuat să respecte autonomia managerială a grupurilor
naŃionalizate, care erau libere să-şi desfaşoare strategiile comerciale şi internaŃionale conform
propriei voinŃe.
Cu toate acestea, interesul sporit din partea statului faŃă de CM poate fi contraproductiv.
Limitarea finanŃării existente poate submina politica comercială necesară de internaŃionalizare şi de
fapt, capitalul de stat poate crea impresia că firma respectivă nu este nimic altceva decît o emanaŃie
a guvernului. Astfel, dacă se doreşte într-adevar pătrunderea pe pieŃele străine, se impune o
reducere, dacă nu chiar neimplicarea statului în aceste companii. Pe de altă parte, statul poate fi un
partener util acolo unde sectorul privat este practic inexistent, în Ńările în curs de dezvoltare.

54
 D. Formele comerciale supranaŃionale
Categoria finală în această clasificare a structurilor legale ale CM implică entităŃi care sunt
formate după legi adoptate de organizaŃii regionale de state, axate pe cooperare dintre companiile
din mai multe state membre, precum Societas Europaea sau Gruparea de Interes Economic
European.
Societas Europaea (SE)
Proiectul de introducere a unei societăŃi europene de tip multinaŃional a fost iniŃiat încă de la
sfîrşitul anilor ’60, cînd a fost constituit un grup de experŃi pentru a examina iniŃiativa şi a elabora
un proiect de statut al viitoarei SocietăŃi. Proiectul final de statut a fost prezentat în 1970, dar pînă
acum cîŃiva ani nu s-a mai lucrat asupra lui. În viziunea proiectului sus-menŃionat, Societas
Europaea ar trebui să fie un tip de societate comercială supranaŃională, considerată în fiecare stat
membru al UE drept o societate de drept naŃional. În acest sens sunt relevante prevederile articolului
1(4) din acest proiect: „Societas Europaea are personalitate juridică. În fiecare stat membru al UE,
această entitate va avea regimul unei societăŃi pe acŃiuni, precum este reglementat în legislaŃia civilă
sau comercială a statului respectiv”. Forma juridică a Companiei Europene sau a SE a fost
reglementată de către Consiliul UE la 8 octombrie 2001. SE a devenit subiect al dreptului comunitar
în toate Ńările membre UE la 8 octombrie 2004, după 30 de ani de la iniŃierea negocierilor pentru
crearea unei companii europene. [313, p. 51]
RaŃiunea principală a creării unui asemenea tip de societate comercială este de a se permite
fuziunea, totală sau parŃială, a două societăŃi comerciale din două state membre ale UE, fără ca una
din aceste societăŃi să fie absorbită de cealaltă. Articolul 2 al statutului stipulează că: „O Societas
Europaea poate fi constituită din minimum două societăŃi pe acŃiuni-fondatoare, aparŃinînd unor
state diferite, pe calea fuziunii sau a constituirii unui holding, sau a unei filiale comune a acestor
societăŃi. Obiectivul SE este de a crea o Companie Europeană, avînd propriul cadru legal. Astfel se
va permite societăŃilor constituite în diferite state membre de a fuziona sau a forma o societate de tip
holding sau o filială comună, evitînd constrîngerile juridice şi practice care rezultă din 27 de sisteme
juridice diferite (vezi Regulamentul CE 2001/86/EC din 8 octombrie 2001) [147].
În ceea ce priveşte structurile unei Societas Europaea, acestea sunt următoarele:
- adunarea generală a acŃionarilor (art. 83-96 din proiectul de statut al SE);
- consiliul de supraveghere (art. 73-82);
- consiliul de administraŃie (art. 62-72);

55
 - expertul contabil al societăŃii (cenzorul) (art. 203);
- consiliul de muncă de tip european (art. 100-129).
Astfel, în fiecare SE cu mai mult de 200 de salariaŃi se constituie şi un consiliu de muncă
care îndeplineşte funcŃii similare unui sindicat.
Capitalul social minim al unei SE este de 500.000 de Euro în cazul creării prin fuziune sau
prin constituirea de holding, 250.000 de Euro – dacă reprezintă o filială comună a două societăŃi pe
acŃiuni din două state UE diferite, şi 120.000 de Euro – cînd este creată de un acŃionar unic.
Proiectul de statut al SE a fost ulterior criticat pentru aceste sume relativ mari, inaccesibile
întreprinderilor mici şi mijlocii, însă justificarea enunŃată a fost că SE sunt destinate marilor
companii multinaŃionale.
Pe de altă parte, statutul SE permite constituirea unei Societas Europaea şi de către companii
de altă naŃionalitate decît cea a unui stat european, cu condiŃia ca aceasta să aibă sediul social într-un
stat membru. De pildă, două societăŃi americane, una avînd întreprindere afiliată înregistrată în
FranŃa, cealaltă – înregistrîndu-şi filiala pe teritoriul Germaniei, pot constitui o Societas Europaea. O
SE poate avea mai multe sedii sociale, situate în diverse state ale UE, iar în vederea evitării unor
conflicte de legi, în astfel de cazuri, statutul societăŃii trebuie să indice expres, pentru certe situaŃii,
jurisdicŃia aleasă şi instanŃa competentă.[313, p. 52]
Procedura de constituire a unei SE este relativ simplă, presupunînd întocmirea unui statut,
apoi înmatricularea societăŃii în Registrul comercial european („European Commercial Register”),
Ńinut de Curtea Europeană de JustiŃie. SE dobîndeşte însă, deplină personalitate juridică la data
publicării în Monitorul Oficial al UE, a unui anunŃ privind înmatricularea societăŃii. Procedura de
constituire a unei SE poate fi prin: (i) fuziune, (ii) constituirea unui holding, (iii) constituirea unei
filiale comune organizate ca SE, (iv) prin transformarea unei societăŃi anonime, (v) lichidare, (vi)
dizolvare, etc. (art. 63).
Propunerea iniŃială din 1970, ulterior revizuită de Comisia Europeană în 1989 şi 1991, a fost
blocată de cei care nu doreau ca SE să se bazeze pe societatea pe acŃiuni germană. După mai mulŃi
ani de căutări, abia summit-ul de la Nice din decembrie 2000 a deblocat dosarul Societas Europaea.
Regulamentul de uniformizare amintit mai sus a fost adoptat la 8 octombrie 2001, completat apoi
printr-o directivă ce se referea la calcularea salariilor. Ulterior, s-au mai făcut auzite propuneri de
schimbare a denumirii societăŃii în „European private company” (venind de la Universitatea din
Maastricht) sau în „societatea privată europeană”. [71, p. 56]

56
 În septembrie 2007 erau înregistrate 64 asemenea societăŃi.[324]
Pe de altă parte, Gruparea de Interes Economic European (GIEE) a fost introdusă prin
Regulamentul ComunităŃii Europene de la 25 iulie 1985.[vezi şi 145] Bazată pe Grupul de Interes
Economic francez, dar totodată deosebit de acesta, GIEE încearcă să creeze o formă supranaŃională
de asociare comercială care ar facilita cooperarea transfrontalieră între entităŃile comerciale ce
activează în cadrul UE (art. 3(1)). Are un scop economic limitat, obiectivul său fiind facilitarea
dezvoltării activităŃilor economice şi îmbunătăŃirea sau sporirea rezultatelor acestor activităŃi şi nu
obŃinerea de profit. Activitatea sa e legată de activităŃile economice ale membrilor săi şi nu trebuie
sa fie mai mult decît complementară acelor activităŃi.
În consecinŃă, GIEE nu are dreptul să desfăşoare anumite activităŃi economice. Acestea
includ: exercitarea puterii de administrare asupra activităŃii membrilor săi sau a altei companii, ş.a.
Mai mult, GIEE nu trebuie să angajeze mai mult de 500 persoane, pentru că nu este prevăzut pentru
operaŃiuni de producere pe scară largă. Gruparea respectivă s-a dovedit eficientă ca metodă de creare
a practicilor juridice transnaŃionale, dat fiind faptul că membrii GIEE sunt nu doar companii, dar şi
persoane fizice care oferă printre altele, servicii profesionale. Astfel sunt organizate, de exemplu,
mai multe birouri de avocaŃi din Uniunea Europeană, pentru a crea biroului o imagine
internaŃională.[71, p. 861] Membrii GIEE sunt responsabili în limita acŃiunilor lor, indiferent de
tipul activităŃii grupării.[ibid]
GIEE este creată prin încheierea unui contract de către participanŃi (art.1(1)), care trebuie să
fie companii cu centre administrative în statele membre ale UE ori persoane fizice care îşi
desfăşoară acŃiunile principale în diferite state membre, sau o combinaŃie dintre acestea două. GIEE
obŃine personalitate juridică după înregistrare şi creare. Organizarea internă a GIEE este guvernată
de legea statului membru în care este situat centrul administrativ (art. 1(2) şi (3)).

E. CM proprietate publică v. compania/organizaŃia publică internaŃională

Trebuie facută distincŃia între compania multinaŃională proprietate publică şi
compania/organizaŃia internaŃională guvernamentală. Ultima este o entitate constituită de două sau
mai multe state printr-un tratat internaŃional şi urmează să îndeplinească o funcŃie economică
specifică sau de altă natură, de o importanŃă majoră pentru politica publică a statelor-fondatoare şi
care poate fi efectuată mai reuşit prin colaborare interguvernamentală. Asemenea companii au fost
întemeiate, inter alia, în domeniul energiei atomice, transportului sau comunicaŃiilor prin satelit. În

57
această categorie intră şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD),
CorporaŃia Financiară InternaŃională ş.a.
Regimurile juridice ale CM proprietate publică sunt multe şi variate. Unele nu sunt altceva
decît companiile mixte dintre corporaŃii de stat din mai multe Ńări, precum SAS, de pildă, iar altele
sunt foarte apropiate de organizaŃiile interguvernmentale. Cercetătorii în domeniu n-au reuşit încă să
identifice linia de hotar între aceste două noŃiuni.
Oricum, diferenŃa esenŃială între o companie/organizaŃie internaŃională guvernamentală şi o
CM aflată în proprietate publică este că prima e guvernată de un regim bazat pe tratatul său
constitutiv, şi nu pe un sistem de drept naŃional. Deşi o companie/organizaŃie internaŃională
guvernamentală poate avea sediul în una dintre Ńările participante, legislaŃia Ńării unde se află sediul
nu se va aplica dacă problema este prevăzută de tratat. De exemplu, tratatul de creare a Eurofima,
companie interguvernamentală creată pentru administrarea şi deservirea comună a materialului
rulant între 14 companii feroviare europene, prevede că actul de constituire al companiei va fi
guvernat de actul normativ respectiv, şi doar în ultimul rînd de legea statului unde este sediul
principal. Deşi cartierul general al companiei Eurofima se află în ElveŃia şi firma este înregistrată în
conformitate cu dreptul elveŃian, acesta se va subordona regimului prevăzut în tratatul de constituire.
Mai mult decît atît, o companie/organizaŃie internaŃională guvernamentală mai poate fi identificată
prin faptul că este administrată mai îndeaproape de oficiali ai guvernelor din statele participante la
crearea ei, decît de manageri comerciali şi se bucură de imunitate diplomatică neacordată în mod
normal unei companii comerciale. De asemenea, procedurile de rezolvare a disputelor se desfăşoară
sub egida dreptului internaŃional şi nu a celui dintr-un stat anume. Aceasta poate implica la rîndul
său şi crearea unui tribunal special de către statelele participante, la Curtea InternaŃionala de Justitie
de exemplu, cum s-a şi procedat în cazul Eurofima.[89, p. 80]
Din cele expuse mai sus se poate concluziona că la fel ca şi majoritatea întreprinderilor cu
mai multe localizări, CM au depăşit structura managerială simplă a companiei şi s-au reorganizat în
dependenŃă de funcŃiile manageriale, produsele şi domeniile de activitate. Totuşi, spre deosebire de
o companie naŃională cu multe filiale, o CM se va organiza în aşa fel încît să treacă de frontierele
naŃionale, dispărînd în acest mod identitatea naŃională a diverselor companii care funcŃionează în
grup. În acelaşi timp, în termeni juridici, grupul rămîne un ansamblu de firme Ńinute la un loc care
deŃin naŃionalitatea Ńării de înregistrare. În mod similar, în cazul unei reŃele transnaŃionale, controlul
asupra operaŃiunilor unei întreprinderi locale se poate aplica mai multor entităŃi asociate atît în

58
cadrul cît şi în afara cadrului unei jurisdicŃii anume, legate de sisteme de controale manageriale
contractuale. Aceste probleme apar mai ales în legatură cu grupurile private, deoarece companiile
aflate în proprietate publică se prezumă că sunt controlate mai îndeaproape, cel puŃin din partea
statului de origine.

2.3. Codurile de conduită ale CM

Codurile de conduită sau îndrumarele corporaŃiilor multinaŃionale nu au o definiŃie fixă.
Totuşi, trebuie făcută deosebirea dintre codurile corporative de conduită şi codurile de conduită
pentru companiile multinaŃionale. Codurile corporative de conduită sunt regulamentele unei
companii individuale care determină standardele de etică ale companiei date, în timp ce codurile de
conduită pentru companiile multinaŃionale sunt generate din exterior şi într-o anumită măsură sunt
impuse companiilor multinaŃionale.[134] Aceste coduri nu sunt nişte creaŃii proprii ale companiilor,
şi nici acorduri între companii şi entităŃile care le întocmesc. În unele cazuri, totuşi, companiile
multinaŃionale sunt implicate în procesul de elaborare. Faptul că aceste coduri sunt standarde
stabilite din exterior, în timp ce codurile corporative de conduită sunt de natură voluntară şi internă
are implicaŃii importante cînd se ia în considerare implementarea lor în practica corporativă.
Codurile de conduită pentru companiile multinaŃionale pot, de asemenea, fi distinse de
acordurile de cadru referitoare la activităŃile internaŃionale ale companiei, care sunt încheiate între
sindicate şi companiile individuale. Există două tipuri de acorduri de cadru. Primul tip reprezintă
înŃelegeri scrise între companiile multinaŃionale şi organizaŃiile internaŃionale de sindicat, care pot
acoperi orice subiect. Exemple de asemenea acorduri-cadru includ acele regulamente ce conŃin
prevederi referitoare la informări şi consultări, cum ar fi cele reglementate de Directiva Consiliului
European cu privire la Lucrări. Cel de-al doilea tip - acorduri-cadru între sindicate şi companie
privind practicile de lucru ale companiei sau ale furnizorilor şi subcontractanŃii lor din alte Ńări.
Asemenea prevederi pot fi în egală măsură incluse în acordurile colective care sunt recunoscute în
dreptul naŃional.
În ceea ce priveşte companiile multinaŃionale, codurile de conduită pentru acestea constituie
nişte recomandări. Chiar dacă codurile au fost convenite de un număr anumit de state suverane, ele
nu au statutul de norme de drept internaŃional, care ar stabili un efect obligatoriu pentru companiile
multinaŃionale ce activează în aceste state şi care au aderat la aceste coduri de conduită. Astfel,
codurile de conduită pentru companiile multinaŃionale nu impun companiilor obligaŃii juridice, ci

59
doar obligaŃii morale. Ele nu pot impune nici executarea lor, nici anumite sancŃiuni. Pentru multe
companii multinaŃionale, angajamentul de a adera la cod este voluntar. Dar unele organizaŃii au
plasat acceptarea codului lor drept condiŃie pentru a obŃine calitatea de membru sau acorduri de
licenŃă.
Este oare posibilă elaborarea un cadru instituŃional de reglementare a conduitei CM cu forŃă
obligatorie prin efortul comun al majorităŃii statelor dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare?
Argumentul clasic în favoarea reglementării internaŃionale comune se bazează pe natura specifică a
activităŃii CM şi anume pe «capacitatea acestor companii de a exercita o influenŃă semnificativă
asupra pieŃii din Ńările-gazdă prin intermediul controlului de la distanŃă». Într-o lume divizată în
suveranităŃi teritoriale şi jurisdicŃii, exerciŃiul unei astfel de influenŃe este în mare parte
extrateritorial pentru Ńările-gazdă, iar deciziile centrelor operaŃionale ale CM ce produc efecte pe
teritoriul Ńărilor-gazdă sunt reglementate şi supravegheate de către statele de origine. În 1972, cînd
ECOSOC a încercat să studieze rolul CM şi impactul acestora asupra procesului de dezvoltare, s-a
ajuns la concluzia că pentru a fi eficientă, reglementarea comportamentului CM trebuie să fie
globală.[284]
Totuşi, alŃi autori [7, p. 142] consideră că acordurile multilaterale, instrumente de
reglementare tradiŃionale, sunt considerate prea greoaie pentru o remediere promptă şi prea
descentralizate pentru o reglementare universală. Alte dificultăŃi vizează intrarea în vigoare cu
întîrziere a acordurilor multinaŃionale, fapt ce se datorează duratei mari a negocierilor, ratificării şi
aderării; survenirea efectelor doar pe teritoriul Ńărilor care şi-au exprimat consimŃămîntul de a fi
obligate prin instrumentul în cauză; limitarea substanŃială a efectelor prin rezervele făcute de state;
şi riscul că Ńările de origine ale celor mai influente CM nu vor adera sau vor supune textul acordului
unor rezerve care ar anula efectele acestuia. Adoptarea proiectului Codului cu privire la companiile
transnaŃionale (a cărui negociere în cadrul ONU a fost sistată în 1992) ar fi avut ca rezultat crearea
unui atare mecanism universal.
Un cadru universal de reglementare este necesar pentru a evita standardele duble, practicate
în prezent de către Ńările dezvoltate. De exemplu, membrii OECD au elaborat Recomandările în mai
puŃin de doi ani, însă nu au putut ajunge la un compromis cu ceilalŃi membri ai ONU în procesul de
elaborare al Codului de conduită al ECOSOC privind companiile multinaŃionale. ExplicaŃia constă
în faptul că majoritatea Ńărilor dezvoltate au mai multe în comun cu alte state dezvoltate decît cu
Ńările în curs de dezvoltare. Preocupările Ńărilor în curs de dezvoltare referitoare la influenŃa

60
exercitată de CM sunt mai puŃin vizibile în statele dezvoltate. În general, Ńările cu economie de piaŃă
sunt cele care încurajează intrarea pe piaŃă a companiilor multinaŃionale.
Promovarea de către state a adoptării unor standarde internaŃionale referitoare la CM este
clară, însă care ar fi motivaŃia CM pentru promovarea unui cadru instituŃional? Globalizarea aduce
companiile în contact cu alte Ńări decît Ńările lor de origine, primele avînd reguli diferite în ceea ce
priveşte iniŃierea şi administrarea afacerilor. Cînd aceste companii operează în străinătate, ele se
confruntă cu diverse probleme, dat fiind faptul că standardele etice şi politica de dezvoltare
economică diferă de la o Ńară la alta. Dacă ne-am referi la standardele din domeniul muncii, am
putea aduce ca exemplu compania Nike, al cărei director al departamentului relaŃiilor de muncă
lucrează cu circa 600 de fabrici din întreaga lume. În acest fel, compania Nike îşi asumă
responsabilitatea pentru respectarea standardelor etice de către subdiviziunile sale în toate aceste
Ńări.
În domeniul mediului înconjurător, multe companii au un comportament incert în privinŃa
necesităŃii respectării standardelor locale de protecŃie a mediului, chiar dacă acestea sunt inferioare
celor din statele lor de origine. Problema în cauză a atras atenŃia publicului după dezastrul din
Bhopal din 1984, descris mai sus cînd explozia la uzina ce aparŃinea companiei Union Carbide a luat
viaŃa cîtorva mii de indieni.[206, p. 90]
Oricine poate elabora coduri de conduită pentru corporaŃiile multinaŃionale. În afară de
guverne şi organizaŃii interguvernamentale, aceste coduri au fost elaborate şi de sindicate;
organizaŃii ale angajaŃilor; diverse organizaŃii de protecŃie a mediului, a consumatorilor, a
investitorilor; asociaŃii religioase; etice sau de alt tip. Unele din aceste coduri au fost adoptate la
nivel multilateral, altele la nivel unilateral.
Codurile de conduită pentru companiile multinaŃionale pot aborda orice problemă care se
referă la activitatea lor. Codurile au adresat de fapt o varietate de probleme, inclusiv: relaŃiile dintre
companiile multinaŃionale pe pieŃele mondiale (de ex., publicitatea, marketing-ul, sponsorizarea,
concurenŃa), probleme ce Ńin de relaŃiile de muncă (termenii, condiŃiile de lucru, egalitatea),
standardele de mediu (emisii, deşeuri sau siguranŃa în producŃie şi transporturi), şi probleme de
sănătate şi securitate ce Ńin de produse individuale (de ex. jucării).
Codurile de conduită pentru companiile multinaŃionale pot lua diverse forme. Credibilitatea
lor depinde de trei factori principali – guvernele care le-au adoptat sau companiile care au aderat la
ele (de ex. numărul, mărimea sau gradul de internaŃionalizare); caracterul prevederilor substanŃiale

61
ale codului şi mecanismul relevant de evaluare (metodele de investigaŃie, raportarea rezultatelor de
investigaŃie şi răspîndirea rapoartelor).[54, p. 44]

Scurt istoric al dezvoltării codurilor

Primul cod internaŃional de conduită pentru companiile multinaŃionale a fost creat de Camera
InternaŃională de ComerŃ în 1937: Codul referitor la Standardele Practicii de Publicitate. De atunci,
Codul a fost revizuit de cîteva ori, ulteriori Camera InternaŃională de ComerŃ (CIC) – a elaborat un
şir de noi coduri. Printre acestea se numără: Codul internaŃional de promovare a vînzărilor, Codul
internaŃional de practică a marketingului direct, Codul de publicitate de mediu, Codul CIC cu privire
la sponsorizare şi Codul internaŃional cu privire la marketing şi cercetări sociale. Astfel, primele
coduri cu privire la CM au fost elaborate de o asociaŃie de companii şi nu din exterior. CIC a fost
fondată în 1919 şi cuprinde mai mult de 7.000 de companii şi asociaŃii de afaceri, amplasate în peste
130 de Ńări.
Codurile CIC stabilesc reguli pentru companiile membre şi intenŃionează să restrîngă
concurenŃa între companii la anumite forme acceptabile pentru a ajuta la prevenirea prejudiciilor
aduse societăŃii sau mediului din cauza concurenŃei. În ultimii ani, organizaŃiile angajaŃilor din
diverse domenii industriale au adoptat coduri de conduită care se referă la practicile operaŃionale şi
de management, precum, de exemplu, [103, p. 78] AsociaŃia producătorilor din industria chimică a
adoptat şase coduri de practică managerială doar într-un singur an (1988). Regulile CIC care
guvernează conduita companiilor în tranzacŃiile transfrontaliere sunt norme dispozitive. Acestea sunt
aplicate miilor de tranzacŃii ce au loc în fiecare zi şi au devenit un element al structurii comerŃului
internaŃional. În 1946, Camerei InternaŃionale de ComerŃ i-a fost acordat statutul consultativ în
cadrul ONU şi a organelor sale afiliate.

Comunitatea Europeană (Uniunea Europeană)

IniŃiativa oficială de a adopta un Cod European de conduită, în mare parte bazat pe Codul
englez, a venit de la Secretarul de Stat al Marii Britanii, dl David Owen, la adunarea Miniştrilor de
Afaceri Externe ai ComunităŃii Europene, la 12 iulie 1977.[125, p. 101]
Codul European a fost adoptat în mod oficial în septembrie 1977 de către miniştrii a nouă
guverne din Comunitatea Europeană. El a evoluat într-un cadru de cooperare politică şi a avut
statutul de instrument de politică externă. Prin acest cod s-a evidenŃiat necesitatea unui sistem de

62
relaŃii industriale acceptabil din punct de vedere internaŃional, bazat pe negocieri colective şi pe
recunoaşterea de către patroni a sindicatelor independente. Procesul obişnuit de consultări între
guvernele membre, patroni şi grupurile de interes ale sindicatelor nu a avut loc după adoptarea
Codului. AbsenŃa consultărilor a generat critici, în special din partea grupurilor de angajaŃi. Ca
rezultat, codul nu a fost acceptat de către angajaŃi şi organizaŃiile lor, cu excepŃia organizaŃiei care
reprezenta industriaşii germani.
În ianuarie 1999, Parlamentul European a adoptat cu majoritate de voturi o rezoluŃie cu
privire la crearea unui cadru juridic obligatoriu de reglementare a CM europene ce desfăşoară
operaŃiuni în Ńările în curs de dezvoltare. RezoluŃia a apărut în rezultatul unor consultări de lungă
durată între ONG-uri şi CM. RezoluŃia solicita Comisiei Europene şi Consiliului European să
elaboreze o bază juridică de reglementare a activităŃii extrateritoriale a CM europene. Prin rezoluŃie
se anticipa şi elaborarea unui Cod de conduită european care ar fi trebuit să Ńină cont de standardele
internaŃionale, inclusiv standardele OIM, Recomandările OECD privind CM, şi alte instrumente
existente. Prin această rezoluŃie, Comisia Europeană este obligată să creeze un organ independent
de monitorizare în scopul promovării respectării prevederilor Codului de conduită propus, precum şi
identificarea cazurilor de comportament exemplar şi primirea plîngerilor depuse de părŃile
interesate. Prin intermediul rezoluŃiei, se recomandă promovarea de către UE a unui grad mai înalt
de răspundere a CM la nivel internaŃional, în special în cadrul OECD, OIM, OMC şi UNCTAD.

Statele Unite ale Americii

În luna martie 1977 au fost adoptate Principiile Sullivan (şase principii fundamentale
privind standardele de muncă). De la momentul adoptării lor, aceste principii au fost susŃinute în
mod activ de AdministraŃia Carter şi de membrii Congresului american, care au putut impune
companiile să adere la ele. După un an de la introducerea Principiilor, numărul companiilor
americane care l-au susŃinut a ajuns la 103, iar în 1984 – numărul lor atinsese cifra de 150.
***
Mediile diferite în care s-au format Codul European şi Principiile Sullivan explică şi
diferenŃa dintre ele. Codul European a fost o versiune mai dezvoltată a Codului englez, care
descindea în mod direct din reglementările existente în coloniile britanice. Acest cod se axa mai
mult pe rolul negocierilor colective şi pe rata salariului minim. Pe de altă parte, prin intermediul
Principiilor Sullivan s-a dorit eliminarea discriminării rasiale în SUA. Iată de ce aceste Principii sunt

63
orientate spre politicile de resurse umane ale patronilor şi acordă prea multă atenŃie
sindicatelor.[247, p. 51]
Majoritatea îndrumarelor pentru companiile multinaŃinale au apărut în 1970. La începutul
anilor ’70 companiile multinaŃionale erau aspru criticate pentru comportamentul lor în Ńările în curs
de dezvoltare. Guvernele Ńărilor-gazdă şi organizaŃiile salariaŃilor afirmau că companiile
multinaŃionale nu activează în armonie cu cerinŃele economice, sociale şi politice locale.
Ideea de a defini un scop social pentru companiile multinaŃionale şi de a controla activităŃile
lor s-a materializat prin RezoluŃia din 1974 cu privire la o Nouă Ordine Economică InternaŃională şi
prin Raportul Grupului Persoanelor Eminente care a fost convocat de către ECOSOC pentru a
raporta cu privire la reglementarea companiilor multinaŃionale. Raportul acestui grup de lucru este o
expresie clară a încrederii în acŃiunea internaŃională rezonabilă de a reglementa atribuŃiile
companiilor multinaŃionale, acordînd atenŃie prevederilor naŃionale în domeniul dreptului muncii, în
vederea asigurării protecŃiei globale a angajaŃilor. Raportul a stimulat negocierile la Proiectul de
Cod al ONU cu privire la companiile multinaŃionale.
Ca răspuns la presiunile din partea Ńărilor în curs de dezvoltare şi a grupurilor de promovare
a drepturilor omului, un şir de organizaŃii internaŃionale au adoptat îndrumare etice care se referă la
conduita companiilor multinaŃionale. În 1976, OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică (în engl. OECD) a adoptat DeclaraŃia cu privire la InvestiŃiile InternaŃionale şi
Întreprinderile MultinaŃionale. DeclaraŃia constituie un angajament politic, luat de guvernele statelor
membre ale OECD pentru a facilita investiŃiile directe între membrii OECD. DeclaraŃia conŃine
Îndrumarul OECD pentru Companiile MultinaŃionale, care este divizat în capitole separate, cu
scopul de a acoperi varietatea de activităŃi ale companiilor multinaŃionale. Aceste capitole se referă
la politici generale de activitate, divulgarea informaŃiei, concurenŃă, finanŃare, impozitare, angajare
la lucru şi relaŃii industriale, mediu, ştiinŃă şi tehnologie.
În 1977 a fost adoptată DeclaraŃia Tripartită a OIM privind Principiile referitoare la
Companiile MultinaŃionale. Principiile se referă la activităŃile companiilor multinaŃionale, precum
angajarea la lucru, condiŃiile de lucru, consultările, examinarea plîngerilor şi rezolvarea disputelor
industriale.[249] Codurile OECD şi OIM sunt cele mai cuprinzătoare coduri internaŃionale în ceea
ce priveşte conduita companiilor multinaŃionale.
Primele încercări de reglementare a comportamentului CM îşi au originea în anii 1970, cînd
organizaŃii internaŃionale precum OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM, în 1977), Comisia

64
ONU pentru CorporaŃii TransnaŃionale (UNCTC, în 1978) şi OrganizaŃia pentru Dezvoltare şi
Cooperare Economică (OECD, în 1976), aproape simultan au încercat să elaboreze coduri de
conduită. Dar, lipsa unui acord la nivel internaŃional cu privire la funcŃionare, definiŃii şi eventuale
sancŃiuni împotriva companiilor care nu se conformau regulilor, au temperat intenŃia originară de a
face codurile obligatorii. În schimb, s-a căzut de acord ca acestea să fie dispozitive, ceea ce putea
crea doar efecte limitate. Codul OIM, de exemplu, a fost adoptat de bună voie de o singură
companie, dar după ce sindicatele l-au utilizat într-o dispută cu administraŃia companiei, nici o altă
companie nu a mai îndrăznit să-l adopte.[244, p. 1]
Cea mai cuprinzătoare încercare de a elabora un cod de conduită universal a fost făcută de
Consiliul Economic şi Social al NaŃiunilor Unite (ECOSOC), care a iniŃiat în anii ’70 eforturile de
elaborare a unui cod universal de conduită a companiilor multinaŃionale („Codul ECOSOC”). Lucrul
de elaborare a Codului ECOSOC a fost efectuat de către Comisia pentru companiile transnaŃionale
(UNCTC), organul subsidiar interguvernamental al ECOSOC, care a activat din 1975 pînă în 1992.
În 1992, la iniŃiativa Secretarului General al ONU, B.B. Ghali, UNCTC a fost practic desfiinŃată şi
incorporată în diviziunea UNCTAD pentru Companii TransnaŃionale şi InvestiŃii.
În anii ‘80, codurilor de conduită li s-a acordat puŃină atenŃie. Proiectele de coduri din anii
’70 ai OIM şi OECD şi-au realizat obiectivele.[222, p. 915-920] Cea mai curajoasă iniŃiativă de
elaborare a unui cod care a stimulat CM să-şi sporească contribuŃia la dezvoltarea economică, a fost
proiectul de cod al ONU. Deşi n-a fost niciodată finalizat şi adoptat, fiind abandonat ulterior în
totalitate în 1992 din cauza diferenŃelor de interese între Ńările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare, acesta a avut, totuşi, un impact deosebit asupra responsabilităŃii companiilor. În anii ’80
discuŃiile din jurul codurilor de conduită s-au concentrat în special pe etica în afaceri, fiind prezente
mai ales în SUA. În mod tradiŃional, companiile americane erau interesate de etica în afaceri, din
cauza unor motive naŃionale, în mod deosebit ce Ńin de practica judiciară. Cu toate acestea,
dimensiunea internaŃională a acestor discuŃii a rămas limitată, iar atenŃia acordată eticii în afaceri, cu
excepŃia companiilor americane, a fost destul de modestă.
În anii ’90, eforturile de a formula standarde globale pentru conduita corporativă au reintrat
în vogă. În afară de organizaŃiile internaŃionale, guverne şi ONG-uri, companiile şi asociaŃiile
acestora au început să elaboreze coduri prin care se obligau în mod voluntar să se conformeze unui
set de norme şi valori.[244, p. 228-236] Companiile multinaŃionale s-au simŃit presate de sporirea
îngrijorărilor societăŃii faŃă de efectele negative ale producŃiei şi investiŃiilor internaŃionale. Astfel,

65
după cum s-a menŃionat mai sus, iniŃiativa a fost preluată de Camera InternaŃională de ComerŃ
(CIC), dar şi de un şir de companii individuale, precum Nike, Levi Strauss şi Shell, care au elaborat
asemenea coduri. Pentru Shell, de exemplu, acest lucru a însemnat re-actualizarea codului care
fusese introdus încă în anii ’70. Se poate spune că la sfîrşitul anilor ’90 a „explodat” numărul
companiilor private care au introdus coduri de conduită, plasîndu-se pe primele locuri în iniŃiativa de
adoptare voluntară a acestor norme de conduită corporativă.
Ramurile industriale cărora li s-a acordat o atenŃie sporită în adoptarea codurilor de
responsabilitate internaŃională sunt cele de electrocasnice, fabricare a încălŃămintei, a covoarelor,
turismul, şi mai recent, producŃia de cafea.[245, p. 167] În multe cazuri, adoptarea codurilor era
legată de protecŃia drepturilor de muncă, în special munca copiilor.[64, p. 231] Abordarea în cauză
poate fi explicată prin faptul că aceste ramuri industriale se caracterizează printr-o intensitate sporită
a muncii, inclusiv cea a copiilor, şi prin faptul că producŃia este comercializată pe pieŃele de consum
şi nu pe cele de afaceri pentru prelucrare ulterioară.
Conform datelor unui studiu mai vechi care compara SUA şi Europa, s-a demonstrat că
adoptarea codurilor corporative a început mult mai devreme şi a fost mult mai răspîndită în SUA
decît în Europa. Pe de altă parte, companiile europene tind să adere la mecanisme de monitorizare
mai clare şi mai specifice decît cele americane, iar companiile japoneze, pe de altă parte, sunt cele
mai puŃin dispuse să adopte coduri de conduită, lucru care corespunde abordării managementului de
resurse umane din această Ńară, bazat mai degrabă pe coordonare neformală, decît pe relaŃii
contractuale specifice.[247, p. 519-539]
Introducerea codurilor de conduită poate fi considerată o expresie a responsabilităŃii sociale a
companiilor, dar şi o încercare de a lichida anumite lacune în reglementarea comportamentului
actorilor internaŃionali. Deşi în cursul anilor ’90 aproape fiecare companie multinaŃională din lume,
fie că şi-a elaborat şi implementat un cod de conduită propriu, fie că a studiat contextul adoptării
unui asemenea cod, lacunele de reglementare la nivel internaŃional n-au putut fi înlăturate.[17, p.
164]
Mai mulŃi cercetători au încercat să elaboreze modele de „măsurare” a conformării cu aceste
coduri sau a respectării lor. Primul model, publicat în 1999,[288, p. 143-180] evaluează aşa-numita
„posibilitate de conformare”, care apreciază probabilitatea că societăŃile comerciale se vor conforma
codurilor care au fost adoptate de ele însele sau care au fost elaborate de alŃi actori. Cu cît codurile
sunt mai detaliate şi mai specifice, cu atît mai bine pot fi „măsurate” şi, în consecinŃă, monitorizate.

66
Monitorizarea are ca scop sporirea înŃelegerii codurilor şi a probabilităŃii de conformare cu
prevederile acestora.
Cadrul dat a fost utilizat pentru analizarea şi compararea codurilor elaborate de companii,
organizaŃii internaŃionale, ONG-uri şi asociaŃii de afaceri. Examinarea codurilor acestor patru actori
în ceea ce priveşte atenŃia acordată, posibilitatea de măsurare şi mecanismele de
conformare/respectare, a demonstrat că normele elaborate de asociaŃiile de afaceri au fost cele mai
slabe la toate compartimentele. Prevederile foarte vagi ale acestor coduri au determinat mai multe
organizaŃii de afaceri să le adopte.
Dintre toate, cele mai bune s-au dovedit a fi codurile elaborate de ONG-uri, sindicate şi alte
grupuri sociale, atît în comparaŃie cu cele elaborate de organizaŃii internaŃionale, cît şi cu cele
elaborate de companii. Cu toate acestea, gradul de conformare cu aceste coduri nu a fost prea înalt.
Codurile elaborate de companii [320] au avut o eficacitate mai înaltă, în special, în ceea ce
priveşte organizaŃiile vizate, standardele incluse şi sistemele de monitorizare.
Dacă e să ne referim la probabilitatea relativ limitată de conformare a codurilor elaborate de
organizaŃiile internaŃionale, trebuie să menŃionăm că multe din ele nici nu erau prevăzute de a fi
puse în practică.[134] Aceasta înseamnă că organizaŃiile internaŃionale au avut mai mult funcŃia de a
determina apariŃia altor concepte şi coduri. În prezent, suntem martorii unei diplomaŃii
multidimensionale, în care companiile, guvernele statelor, ONG-urile, negociază asupra formulării
şi implementării codurilor de conduită. Astfel de exemple includ Parteneriatul din industria de
electrocasnice [111, p. 147] sau, mai recent, Codul Comun pentru Comunitatea Producătorilor de
Cafea.[245, p. 236] Pe lîngă acestea, alte sectoare industriale au demonstrat interes în adoptarea şi
armonizarea regulilor de conduită corporativă, precum sectoarele industriei miniere de extragere
(petrol, minerit, diamante) [118, p. 162] şi cel bancar.
Unele studii şi campanii ale ONG-urilor din ultimii ani s-au axat pe implementarea codurilor
de către companii şi pe aplicarea în practică a monitorizării şi verificării acestora. Unele companii şi
sectoare industriale au fost supravegheate în mod special. Astfel, monitorizările din sectorul
electrotehnic şi fabricarea de bunuri sportive, în special, compania Nike, [26, p. 201] au dezvăluit
lacune ale codurilor de conduită, în special ale celor care sunt prea vagi şi nu conŃin mecanisme
clare de monitorizare. DeficienŃele se referă şi la faptul că pînă la moment, majoritatea codurilor n-
au inclus punctul de vedere al salariaŃilor la elaborarea lor şi în procesul de audit.

67
 Un alt studiu publicat de Banca Mondială în 2003, [194, p. 26] reflectă rezultatele
interviurilor efectuate cu 199 de persoane din 164 de companii şi organizaŃii din domeniul agricol şi
electrocasnic. Cu toate că au recunoscut ineficienŃa numărului mare de coduri existente, respondenŃii
n-au considerat elaborarea unui cod armonizat drept o soluŃie viabilă. ExistenŃa mai multor coduri
ale CM nu constituie o problemă pentru furnizori, deoarece conformarea cu regulile cele mai stricte
satisface toate părŃile. Mai mult decît atît, este apreciat pozitiv faptul că aceste coduri se referă la
anumite domenii specifice (de ex. sănătate şi securitatea muncii sau durata zilei de lucru), iar
respectarea tuturor acestor prevederi contribuie la îmbunătăŃirea standardelor pentru mai mulŃi
actori.
O preocupare deosebită o constituie interpretarea şi aplicarea inconsecventă a prevederilor
codurilor, precum şi eficienŃa codurilor de conduită. Pot oare acestea constitui mecanisme utile de
abordare a responsabilităŃii sociale?
Deşi codurile de conduită sunt nişte instrumente cu caracter dispozitiv, totuşi ele fac parte
din noile reguli ale ordinii instituite în acest sens şi constituie o contribuŃie vitală la crearea
instituŃiilor într-o epocă a căutărilor formei regimurilor naŃionale şi internaŃionale de reglementare.
Dat fiind faptul că multe coduri sunt elaborate de CM mari, impactul lor depăşeşte cu mult contextul
acestora.
Cercetările ulterioare asupra formulării de coduri şi eficientizării proceselor de operare în
diverse tipuri de CM s-ar putea axa şi pe examinarea contribuŃiei filialelor străine ale CM la acest
proces. Dacă există o distribuŃie echitabilă a ideilor novatoare şi a tehnologiilor în cadrul unei CM,
cele mai bune practici exprimate în codurile de conduită s-ar putea transfera şi pe teritoriul Ńărilor
unde activează filialele uneia şi aceleiaşi CM.[204, pp. 183-209]
Este importantă şi dimensiunea relativă a companiilor, deoarece codurile de conduită au fost
elaborate în special de companii mari. Majoritatea cercetărilor s-au axat pe CM mari. CM mai mici
pot, cu siguranŃă, oferi mai puŃine resurse pentru adoptarea şi implementarea codurilor. Ele, însă, pot
fi mult mai interesate să respecte codurile deja elaborate de companiile mai mari sau să adopte o
abordare mai puŃin formală referitoare la reglementarea conduitei corporative.
Din moment ce multe companii au elaborat coduri care acordă atenŃie unui şir de probleme
specifice, precum munca copiilor, ar putea fi evidenŃiate pe viitor şi alte probleme de interes global
care ar putea fi reglementate prin coduri. În acest caz, codurile au un rol mult mai mare decît
reglementarea conduitei unei singure companii, pentru că pun în discuŃie probleme generale.[102, p.

68
22] Acestea au fost clasificate în patru categorii mari: (i) probleme social-economice de bază care
Ńin de creşterea economică şi bunăstarea unei Ńări (de ex. sărăcia, diferenŃele de venituri); (ii)
probleme ce Ńin de respectarea drepturilor individuale ale omului, referitoare la ocrotirea sănătăŃii,
drepturi sociale (tratament inuman, securitatea muncii); (iii) drepturi de grup, ce Ńin de discriminare
pe bază de gen, rasă sau vîrstă, precum şi drepturile populaŃiilor băştinaşe; şi (iv) drepturi generice,
precum accesul la resurse şi bunuri publice, dreptul la un mediu ambiant curat şi sigur.
Clasificarea acestor probleme poate argumenta modul în care CM sunt parte a problemei
şi/sau parte a soluŃiei. Fără îndoială, companiile care sunt parte a problemei, prin faptul că direct sau
indirect implică în diverse munci copii, interzic libertatea de asociere, plătesc angajaŃilor salarii
mizere sau investesc în Ńări unde au loc cazuri de tortură, sunt foarte importante la ajutarea
soluŃionării problemei. Aceasta explică şi entuziasmul de a adopta, ca reacŃie de apărare, coduri de
conduită corporative, pentru a preveni ştirbirea reputaŃiei. Exemplele, însă, includ şi companii care
adoptă în scop de prevenire aceste coduri ce reflectă probleme cu care încă nu s-au confruntat.
Presate de activismul societăŃii civile şi de campaniile de responsabilitate socială, CM se
implică tot mai mult în activităŃi politice legate de drepturile omului, drepturile sociale şi standardele
de protecŃie a mediului înconjurător.[243, p. 30] Pericolul constă nu atît în implicarea imediată a
CM în promovarea anumitor scopuri specifice, cît şi în eşecul guvernelor de a recunoaşte şi de a
stabili reguli de reglementare a acŃiunilor politice private. Guvernele statelor se dovedesc deseori
incapabile sau nu doresc să acŃioneze eficient pentru a stopa încălcările drepturilor omului, a
drepturilor de muncă sau implementarea standardelor de protecŃie a mediului. Sporirea cooperării
între actorii privaŃi la nivel internaŃional, precum şi între grupurile sociale (de ex. sindicatele),
cuplate cu utilizarea eficientă a mass media şi a presiunilor pieŃei, atrag CM puternice în activităŃi
care pot influenŃa schimbări politice în aceste Ńări. Provocarea constă în modul de elaborare a
acestor coduri de conduită care să ghideze acŃiunile CM.
Deseori, anumite Ńări puternic dezvoltate au încercat să-şi extindă influenŃa politică în mod
extrateritorial prin canalele CM. Pe de altă parte, existau presiuni din partea ONG-urilor care militau
pentru implicarea sporită a CM în afacerile interne, materializate prin chemări de a se opune
regimului de apartheid din Africa de Sud, de exemplu.[218, p. 5]
Codurile de conduită voluntare au apărut în mare parte ca alternativă la incapacitatea
continuă a guvernelor de a ajunge la un consens în privinŃa standardelor obligatorii de drept
internaŃional. Multe coduri de conduită, inclusiv cele adoptate de CM individuale, cheamă

69
companiile să „respecte” şi uneori să „susŃină” sau chiar să „promoveze” drepturile omului, făcînd
referinŃă la DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. Sub paravanul acŃiunilor de promovare a
drepturilor omului, CM au fost uneori supuse presiunilor de a neglija dreptul local, de a interveni în
procesul legislativ sau judiciar, de a rezilia contracte şi de a refuza să vîndă bunuri sau să presteze
servicii. Cauze similare au implicat răsturnări de guverne naŃionale, promovarea mişcărilor politice,
daune aduse economiei Ńării, şi alterarea politicilor şi regulilor locale. Asemenea scopuri şi mijloace
depăşesc cu mult rolul social de bază al CM - reprezentarea conduitei corporative dezirabile. Dacă
însă actorii sectorului public, naŃionali şi internaŃionali, nu soluŃionează încălcările serioase şi
sistematice ale drepturilor fundamentale ale omului, ca o a doua sau a treia soluŃie, este justificat şi
probabil necesar din punct de vedere moral un răspuns din partea societăŃii civile, inclusiv din partea
CM.
Astfel, codurile de conduită elaborate de organizaŃii internaŃionale au fost revizuite pentru a
reflecta aceste noi realităŃi. De exemplu, Îndrumarulul OECD adoptat în 1976, a fost modificat în
2000, pentru a include o prevedere ce face apel la respectarea drepturilor omului de către CM. Iar
Proiectul de Norme privind responsabilităŃile corporaŃiilor transnaŃionale şi a altor întreprinderi
referitoare la drepturile omului, elaborat de ECOSOC în 2003, prevede responsabilităŃi specifice
pentru CM. Cu toate acestea, asemenea instrumente internaŃionale nu sunt obligatorii din punct de
vedere juridic.[220, pp. 243-259]
RelaŃiile dintre CM şi state trebuie să fie guvernate de principiul transparenŃei. În relaŃiile lor
cu autorităŃile publice, CM trebuie să faciliteze accesul liber al publicului la informaŃie, astfel încît
din exterior să se poată evalua dacă o CM se conformează standardelor enunŃate în propriul cod de
conduită.
RelaŃiile de muncă constituie o altă provocare privind evaluarea responsabilităŃii CM în
acŃiuni ce pot conduce la implicarea în afacerile interne ale unui stat. Legături cauzale există cu
siguranŃă atunci cînd o CM are pachetul de acŃiuni în fabrici cu condiŃii de muncă ce nu corespund
standardelor. Cînd nu există norme recunoscute la nivel internaŃional sau cînd cerinŃele CM sunt
mult mai înalte decît standardele minime acceptate la nivel internaŃional, CM trebuie să joace un rol
semnificativ în formarea standardelor eficiente ale unei Ńări.[209, p. 153]
Pentru a face presiuni asupra guvernelor abuzive sau pentru a le determina să lucreze activ la
promovarea politicilor de reformare în Ńările-gazdă nedemocratice, CM li se recomandă retragerea
din Ńările care nu promovează valorile democratice, aceasta constituind o practică a sec. al XXI-lea.

70
Reglementări globale şi regionale a conduitei CM prin intermediul codurilor de
conduită adoptate la nivel internaŃional
Îndrumarul OECD pentru Companiile MultinaŃionale (Îndrumarul) [141, preambul]
conŃine recomandările guvernelor adresate companiilor multinaŃionale. Îndrumarul conŃine principii
şi standarde referitoare la comportamentul de afaceri care este în conformitate cu legile aplicabile.
Îndrumarul are scopul de a asigura conformitatea activităŃilor acestor companii cu politicile
guvernamentale, de a consolida fundamentul încrederii reciproce între companiile şi Ńările în care
acestea activează, de a recomanda guvernelor să ajute la îmbunătăŃirea climatului pentru investiŃiile
străine şi să stimuleze contribuŃia pentru dezvoltarea durabilă făcută de companiile multinaŃionale.
Îndrumarul face parte din DeclaraŃia OECD privind InvestiŃiile InternaŃionale şi Întreprinderile
MultinaŃionale, elementele căreia se referă la tratamentul naŃional, cerinŃele pentru companii şi
avantajele şi dezavantajele investiŃiilor străine.
Afacerile internaŃionale au cunoscut o schimbare majoră de structură şi Îndrumarul însuşi a
evoluat pentru a reflecta aceste schimbări. Odată cu creşterea şi dezvoltarea serviciilor şi a
industriilor intensive, pe pieŃe şi-au făcut apariŃia companiile de servicii şi tehnologii. Marile
întreprinderi încă mai deŃin o mare parte din investiŃiile străine şi există o tendinŃă de realizare a
fuziunilor internaŃionale de proporŃii. Companiile multinaŃionale, ca şi partenerii lor locali, au
evoluat pentru a cuprinde o varietate largă de aranjamente de afaceri şi forme organizaŃionale.
AlianŃele strategice şi relaŃiile mai strînse cu furnizorii şi contractanŃii tind să diminueze hotarele
tradiŃionale ale companiei.
EvoluŃia rapidă a structurii întreprinderilor multinaŃionale este de asemenea reflectată în
operaŃiunile lor în lumea în curs de dezvoltare, unde investiŃiile străine au crescut rapid. În Ńările în
curs de dezvoltare, companiile multinaŃionale s-au diversificat, depăşind producŃia primară şi
industriile de extragere spre manufacturizare, asamblare, dezvoltarea pieŃei şi a serviciilor
locale.[321]
Companiile multinaŃionale au posibilitatea de a implementa cel mai bine politicile de
dezvoltare durabilă care asigură coerenŃa între obiectivele sociale, economice şi ale mediului.
Abilitatea companiilor multinaŃionale de a promova dezvoltarea durabilă este stimulată în mare
parte şi în cazul în care investiŃiile şi comerŃul sunt administrate pe o piaŃă deschisă şi competitivă.
Multe companii şi-au demonstrat respectul pentru standardele înalte de afaceri care contribuie la

71
dezvoltare. În acest context, în încercarea de a obŃine beneficii, unele companii pot fi tentate să
neglijeze standardele şi principiile corespunzătoare de administrare. Astfel de metode practicate de
unii pot pune la îndoială reputaŃia celorlalte companii şi pot provoca îngrijorarea opiniei publice.
Multe companii au răspuns la aceste confruntări publice prin elaborarea de programe interne,
îndrumare şi sisteme de management care stimulează cetăŃenia corporativă, bunele maniere şi
administrarea corectă a afacerilor şi a personalului. Îndrumarul respectiv completează şi
consolidează eforturile private de a defini şi de a implementa un comportament de afaceri
responsabil.
OECD a contribuit, de asemenea, la crearea cadrului internaŃional de politici şi reguli în
acest domeniu.[203, p. 8] Printre documentele adoptate recent se include ConvenŃia cu privire la
Combaterea Mituirii FuncŃionarilor Publici Străini în TranzacŃiile Comerciale InternaŃionale şi
Principiile OECD cu privire la Guvernarea Corporativă, Îndrumarul OECD cu privire la ProtecŃia
Consumatorului în Contextul ComerŃului Electronic, precum şi lucrul continuu asupra Îndrumarului
OECD cu privire la Transferul de PreŃuri pentru Companiile MultinaŃionale şi Administrarea
Impozitelor.
Obiectivul comun al guvernelor care subscriu la acest Îndrumar este de a încuraja
contribuŃiile pozitive pe care companiile multinaŃionale le aduc pentru progresul economic, social şi
al mediului şi pentru a minimaliza dificultăŃile care pot fi cauzate de activităŃile lor. În efortul lor de
a atinge acest obiectiv, guvernele devin ele însele parteneri ai diverselor companii, sindicate şi alte
organizaŃii non-guvernamentale.
Îndrumarul conŃine recomandări adresate în comun de către guverne companiilor
multinaŃionale, precum şi principii şi standarde de bune-practici. Respectarea Îndrumarului de către
companiile multinaŃionale este voluntară şi nu poate fi impusă.
Din moment ce activităŃile companiilor multinaŃionale se extind în toată lumea, cooperarea
internaŃională în acest domeniu trebuie de asemenea extinsă. Statele care subscriu la aceste Principii
încurajează companiile care operează pe teritoriul lor să respecte Îndrumarul, oriunde ar activa, fiind
obligate să Ńină cont şi de circumstanŃele particulare din fiecare Ńară.[103, p. 213]
Prevederile Îndrumarului se referă la companii sau alte entităŃi, create în mai mult de o Ńară,
care îşi pot coordona activităŃile în diferite moduri. În timp ce una sau mai multe din aceste persoane
juridice pot exercita influenŃă semnificativă asupra activităŃilor altora, gradul lor de autonomie poate
varia de la o companie multinaŃională la alta. Proprietatea poate fi privată, publică sau mixtă.

72
Principiile sunt adresate tuturor entităŃilor din cadrul companiei multinaŃionale (companiei-mame
şi/sau entităŃilor locale). În conformitate cu distribuirea curentă a responsabilităŃilor între ele, diferite
companii trebuie să coopereze şi să se ajute în facilitarea respectării Îndrumarului.[203, p. 9]
Îndrumarul nu are scopul de a introduce diferenŃe de tratament între companiile
multinaŃionale şi partenerii locali, el reflectă comportamentul şi practica bună pentru toŃi. În mod
corespunzător, companiile multinaŃionale şi străine sunt supuse aceloraşi cerinŃe în ceea ce priveşte
conduita lor, indiferent dacă Îndrumarul este relevant pentru ambele tipuri.
Guvernele trebuie să încurajeze o respectare cît mai largă a Îndrumarului. Datorită faptului
că întreprinderile mici şi mijlocii nu pot avea aceleaşi capacităŃi ca şi întreprinderile mari, guvernele
ce aderă la acest Îndrumar încurajează companiile să Ńină cont de recomandările sale într-o măsură
cît mai mare.
Guvernele care subscriu la Îndrumar nu trebuie să-l utilizeze în scopuri protecŃioniste sau
într-un mod care poate ridica problema avantajului comparativ al oricărei Ńări în care investesc
companiile multinaŃionale. Guvernele au dreptul să prescrie condiŃiile după care companiile
multinaŃionale să opereze în cadrul lor, în conformitate cu dreptul internaŃional. EntităŃile unei
companii multinaŃionale localizate în diverse Ńări sunt supuse legilor aplicabile în aceste Ńări. De
asemenea, Ńările aderente îşi iau angajamentul să-şi îndeplinească obligaŃiile de a trata companiile în
mod echitabil şi în conformitate cu dreptul internaŃional şi cu obligaŃiile lor contractuale. Utilizarea
mecanismelor internaŃionale adecvate de soluŃionare a disputelor, inclusiv arbitrajul, este încurajat
ca fiind mijlocul de facilitare a rezolvării problemelor juridice care apar între întreprinderi şi
guvernele Ńărilor-gazdă.[203, p. 9]
De asemenea, Ńările aderente trebuie să promoveze Îndrumarul şi să încurajeze utilizarea
acestuia. În cadrul acestor Ńări sunt create aşa-numitele Puncte NaŃionale de Contact care au scopul
de a promova reglementările Îndrumarului şi de a provoca cetăŃenii în forumuri de discuŃii
referitoare la toate problemele ce Ńin de acest Îndrumar.
În domeniul politicilor generale, companiile multinaŃionale trebuie să Ńină cont de politicile
stabilite în Ńările în care operează şi să ia în consideraŃie opinia altor acŃionari. Astfel, companiile
trebuie să contribuie la progresul economic, social şi al mediului cu scopul de a obŃine dezvoltare
durabilă; să respecte drepturile persoanelor afectate de activităŃile companiilor în conformitate cu
obligaŃiile şi angajamentele internaŃionale ale guvernelor-gazdă; să încurajeze formarea capitalului
uman, mai ales prin crearea posibilităŃilor de angajare şi facilitarea posibilităŃilor de instruire pentru

73
personal; să susŃină şi să menŃină bunele principii de guvernare corporativă şi să elaboreze practici
corespunzătoare de guvernare corporativă; să promoveze conştientizarea angajaŃilor şi respectarea
politicii companiei prin intermediul răspîndirii corespunzătoare a acestor politici, inclusiv a
programelor de instruire; să se abŃină de la orice implicare inadecvată în activităŃile politice locale;
ş.a.
În domeniul muncii şi a relaŃiilor de muncă, compania trebuie, printre altele, în cadrul legilor
aplicabile, a regulamentelor şi a relaŃiilor de muncă [141, art. 13]:
1. Să respecte dreptul angajaŃilor săi de a fi reprezentaŃi prin intermediul sindicatelor şi
altor reprezentanŃe bona fide ale angajaŃilor şi să se implice în negocieri constructive, fie
individual sau prin intermediul asociaŃiilor de angajaŃi, cu scopul de a încheia acorduri
privind condiŃiile de muncă:
a) să contribuie la abolirea efectivă a muncii copiilor;
b) să contribuie la eliminarea tuturor formelor de muncă forŃată;
c) să nu întreprindă acŃiuni de discriminare împotriva angajaŃilor săi în ceea ce priveşte
angajarea la muncă pe motive de rasă, culoare, religie, sex, opinie politică, origine
socială şi naŃionalitate, doar dacă caracteristicile specifice ale angajatului şi politicile
guvernamentale stabilite promovează în mod specific o mai mare egalitate de şanse
în angajare la lucru sau se referă la cerinŃele inerente ale lucrului.[84, p. 138]
2. Să ofere facilităŃi reprezentanŃilor angajaŃilor, conform necesităŃii stabilirii acordurilor
colective efective:
a) să ofere informaŃia necesară reprezentanŃilor angajaŃilor pentru a fi folosită în
negocierile privind condiŃiile de angajare la lucru;
b) să promoveze consultarea şi cooperarea între angajaŃi şi reprezentanŃii acestora pe
probleme de interes reciproc.
3. Să se asigure ca standardele de lucru să nu fie mai puŃin favorabile decît cele existente
pentru angajaŃii din Ńara-gazdă şi să să ia măsuri adecvate pentru a asigura sănătatea şi
siguranŃa angajaŃilor.
4. Să angajeze, în măsura posibilităŃilor, personal local cu scopul de a îmbunătăŃi nivelul de
capacitate şi experienŃă şi să ofere instruire în colaborare cu reprezentanŃii angajaŃilor şi,
unde este necesar, cu autorităŃile guvernamentale relevante.

74
 5. Să ofere reprezentanŃilor autorizaŃi ai angajaŃilor posibilitatea de a negocia relaŃiile de
muncă şi să permită părŃilor să se consulte cu reprezentanŃii lor în ceea ce priveşte
problemele de interes reciproc.[84, p. 140]
În domeniul ocrotirii mediului înconjurător, companiile multinaŃionale trebuie să creeze şi
să menŃină un sistem de management al mediului corespunzător pentru companie, inclusiv să
colecteze şi să evalueze informaŃia adecvată în ceea ce priveşte efectele asupra mediului, sănătăŃii şi
securităŃii activităŃii lor; să ofere informaŃii la timp pentru public şi angajaŃi privind potenŃialele
efecte ale activităŃii companiilor asupra mediului, sănătăŃii şi securităŃii; să actualizeze planurile şi
prognozele pentru prevenirea, minimalizarea şi controlarea daunelor aduse mediului şi sănătăŃii prin
activităŃile lor, inclusiv accidente şi stări de urgenŃă; şi mecanisme de raportare imediată către
autorităŃile competente.[84, p. 141]
În domeniul combaterii mituirii, companiile nu pot, direct sau indirect, oferi, promite, da sau
cere mită sau alte avantaje nedatorate, sau obŃine privilegii în afaceri sau alte facilităŃi. Mai ales,
companiile trebuie să se asigure că remunerarea angajaŃilor este adecvată şi doar pentru servicii
legale, precum şi să stimuleze transparenŃa activităŃilor lor în lupta împotriva mituirii şi extorcării.
Companiile mai sunt obligate, printre altele, să adopte sisteme de control care descurajează
practicile de mituire şi corupŃie, precum şi practicile de contabilitate financiară, fiscală şi de audit
“neincluse în dosarele contabile”.[33, p. 189]
În ceea ce priveşte interesele consumatorului, companiile trebuie să acŃioneze în
conformitate cu regulile de conduită echitabilă de afaceri, practicile de marketing şi publicitate, şi să
întreprindă toate măsurile rezonabile pentru a asigura securitatea şi calitatea bunurilor şi serviciilor
pe care le oferă.
Negocierile asupra Codului de conduită a CM a Consiliului Economic şi Social al
NaŃiunilor Unite (ECOSOC) au durat douăzeci de ani şi au fost sistate definitiv în 1992. Cele mai
importante obligaŃii ale CM stipulate în Cod sunt:
 respectarea suveranităŃii naŃionale şi a legislaŃiei, a regulamentelor şi practicilor
administrative naŃionale;
 aderarea la scopurile economice, obiectivele de dezvoltare, politicile şi priorităŃile statului-
gazdă;
 respectarea drepturilor omului, a libertăŃilor fundamentale şi neadmiterea discriminării pe
motiv de rasă, culoare, religie, origine etnică, socială sau naŃională;

75
  posibilitatea revizuirii şi renegocierii contractelor şi acordurilor încheiate între guverne şi
CM;
 recunoaşterea faptului că statele au dreptul să naŃionalizeze şi să exproprieze bunurile CM
care operează pe teritoriul lor, cu condiŃia compensării adecvate a CM de către statul-gazdă;
 punerea la dispoziŃie a informaŃiei necesare, în special pentru evaluarea potenŃialelor riscuri
ale activităŃii CM pentru sănătatea oamenilor şi starea mediului înconjurător;
 informarea populaŃiei din Ńările în care operează CM despre structura, politica şi operaŃiunile
CM;
 respectarea valorilor culturale şi a tradiŃiilor Ńării-gazdă;
 contribuirea la instruirea materială şi tehnică a cetăŃenilor statelor în care operează CM.
ParticipanŃii la negocieri au reuşit să cadă de acord asupra obligaŃiei CM de a respecta
obiectivele de dezvoltare ale Ńărilor-gazdă, legile naŃionale, drepturile fundamentale ale omului, de a
adera la obiectivele şi valorile socio-culturale, de a se abŃine de la practicile corupte şi de a respecta
obiectivele de protecŃie a mediului ambiant şi ale consumatorilor.
Un alt aspect important al Codului a reprezentat definiŃia dată companiilor multinaŃionale,
abordată în detaliu în prima parte a acestei lucrări. Astfel, companiile multinaŃionale au fost definite
în baza criteriului de control şi nu de proprietate.
În pofida unui progres vizibil, neînŃelegerile tradiŃionale care au marcat procesul de negocieri
pînă în 1992, au dus la abandonarea Codului de către Comisia UNCTC. PărŃile la negocieri aveau
divergenŃe de opinii cu referinŃă la următoarele aspecte: exproprierea şi compensarea; legătura cu
dreptul internaŃional; rolul ONU în administrarea Codului; admiterea faptului că abilitatea statelor
de a stabili facilităŃi creează condiŃii mai favorabile pentru CM, în defavoarea companiilor naŃionale;
interzicerea amestecului CM în politica Ńărilor-gazdă; interzicerea acŃiunilor de lobby ale guvernelor
Ńărilor-gazdă ca mijloc de influenŃare a politicii în favoarea CM.
În cadrul negocierilor s-a observat acelaşi conflict de interese ca şi în cazul deliberărilor
pentru Îndrumarul OECD, şi anume: protecŃie versus reglementare. łările în curs de dezvoltare
doreau cu tot dinadinsul să fie adoptat un cod obligatoriu care ar reglementa doar drepturile şi
obligaŃiile CM, în timp ce Ńările dezvoltate nu doreau nici un fel de cod. Însă, în eventualitatea
adoptării vreunui cod, acestea din urmă s-au pronunŃat pentru un cod care ar fi obligatoriu pentru
toate CM şi care ar aborda şi problema compensării în caz de naŃionalizare. Cu toate că acest Cod
n-a ajuns să fie finalizat, în mare parte din cauza presiunilor CM, s-a căzut de acord asupra

76
majorităŃii clauzelor generatoare de neînŃelegeri, însă cele care au rămas nerezolvate au fost destul
de serioase pentru a împiedica adoptarea Codului.
În cazul în care negocierile s-ar fi soldat cu rezultate pozitive, Codul ar fi avut impact asupra
multor domenii de activitate a CM. De exemplu, cerinŃa de dezvăluire a informaŃiei, obliga CM să
divulge informaŃii cu privire la multe aspecte ale activităŃii lor, inclusiv datele privind respectarea
securităŃii muncii sau eventualul impact negativ asupra mediului înconjurător şi a sănătăŃii
populaŃiei.
Cu toate că adoptarea Codului ECOSOC a eşuat în final, elaborarea şi negocierea lui
reprezintă o lecŃie pentru identificarea de noi mecanisme de reglementare a conduitei CM, iar
prevederile sale constituie o totalitate de acorduri şi reguli ce reglementează domenii dintre cele mai
controversate în activitatea şi funcŃionarea companiilor multinaŃionale.
Setul de Reguli şi Principii multilaterale cu privire la controlul practicilor restrictive în
afaceri (Setul de Reguli) au fost adoptate în cadrul ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi
Dezvoltare (UNCTAD) în decembrie 1980. Setul de Reguli a fost elaborat din „necesitatea de a nu
permite practicilor restrictive de afaceri să împiedice sau să anuleze avantajele care ar trebui să
rezulte în urma liberalizării barierelor tarifare şi netarifare care afectează comerŃul internaŃaional,
mai ales cele ce afectează comerŃul şi dezvoltarea Ńărilor lumii a treia”.
Cu alte cuvinte, Setul de Reguli avea menirea să elimine orice dezavantaje ce s-au creat în
domeniul comerŃului şi a dezvoltării, în urma comportamentului monopolist al CM. Prin adoptarea
acestui instrument s-a urmărit scopul de promovare a concurenŃei libere, exercitarea unui control
asupra concentrărilor de puteri economice şi stimularea investiŃiilor.
Setul de Reguli este formulat sub formă de recomandări şi are la bază conceptul că un nivel
sporit de liberalizare va avantaja Ńările în curs de dezvoltare (lucru care nu s-a adeverit pînă în
prezent). Setul de Reguli nu oferă o definiŃie clară a companiilor multinaŃionale (cu toate că
defineşte noŃiunea de „societate”), iar impactul său rămîne practic neclar.
În afară de adoptarea acestui Set de Reguli, UNCTAD se ocupă de analizarea efectelor
acordurilor internaŃionale de investiŃii asupra procesului de dezvoltare şi examinează cadrul
multilateral de investiŃii. De la adoptarea Setului în 1980, au avut loc patru ConferinŃe ale
NaŃiunilor Unite, sub auspiciile UNCTAD, pentru a revizui toate aspectele Setului, respectiv în
1985, 1990, 1995 şi 2000. La cea de-a patra ConferinŃă din septembrie 2000, a fost adoptată o
RezoluŃie prin care statele „reafirmă validitatea Setului de Principii şi Reguli multilaterale privind

77
practicile restrictive în afaceri şi recomandă Adunării Generale reintitularea Setului în „Setul ONU
de Principii şi Reguli privind ConcurenŃa”, precum şi cheamă toate statele membre să implementeze
prevederile acestui Set”.
DeclaraŃia Tripartită a OIM cu privire la principiile referitoare la companiile
multinaŃionale (1977) a fost elaborată de către Consiliul Guvernator al OrganizaŃiei InternaŃionale a
Muncii şi este adresată guvernelor statelor membre ale OIM, patronatelor şi sindicatelor, precum şi
companiilor multinaŃionale care activează pe teritoriul statelor membre OIM.
Guvernele trebuie să ofere reprezentanŃilor organizaŃiilor de salariaŃi, la cerere, dacă legea
sau practica permit, informaŃie despre ramurile economice în care activează compania, care ar ajuta
la stabilirea criteriului obiectiv în procesul de negocieri colective. În acest context, companiile
multinaŃionale, precum şi cele naŃionale trebuie să răspundă în mod constructiv la cererile
guvernelor pentru informaŃii relevante în activităŃile lor.[287, p. 34]
Companiile multinaŃionale trebuie să ofere angajaŃilor lor informaŃia cerută pentru negocieri
corespunzătoare cu entitatea implicată, precum şi să ofere informaŃie veridică cu privire la
performanŃa companiei.
łinînd cont de schimbările activităŃilor (inclusiv acele care rezultă din fuziuni, preluări sau
transferuri de producŃie) care au efecte majore asupra producŃiei, compania multinaŃională trebuie să
ofere notificări prealabile referitoare la aceste schimbări. Referitor la condiŃiile de muncă sunt
incluse următoarele reguli:
1. Promovarea egalităŃii de şanse şi tratament în angajarea la serviciu, cu scopul de a
elimina orice discriminare pe bază de rasă, culoare, religie, opinie politică sau origine
socială.
2. Efectuarea concursurilor, recrutărilor şi instruirii personalului în baza calificării, a
capacităŃilor şi a experienŃei.
3. Stimularea muncii stabile pentru angajaŃi. Companiile multinaŃionale trebuie să-şi asume
rolul de lider în promovarea securităŃii muncii, în special în Ńările în care întreruperea
activităŃii poate duce la şomaj pe termen lung.
4. Evitarea procedurilor arbitrare de eliberare din funcŃie.
5. Participarea, împreună cu întreprinderile naŃionale, în programe, inclusiv fonduri
speciale, încurajate de guvernele-gazdă şi susŃinute de organizaŃiile angajaŃilor şi
patronilor. Oriunde este posibil, companiile multinaŃionale trebuie să ofere serviciile

78
 unui personal bine pregătit pentru a ajuta la programele de instruire organizate de
guverne ca parte a contribuŃiei pentru dezvoltarea naŃională.
6. Oferirea de salarii, beneficii şi condiŃii de muncă nu mai puŃin favorabile lucrătorilor,
decît cele oferite de patronii existenŃi în Ńara respectivă.
7. Cînd companiile multinaŃionale activează în Ńările în curs de dezvoltare, unde nu există
acelaşi tip de patroni, ele trebuie să ofere salariile, beneficiile şi condiŃiile de lucru cele
mai bune posibile, în cadrul politicilor guvernamentale. Acestea trebuie să Ńină cont de
poziŃia economică a companiei, dar trebuie cel puŃin să fie adecvate pentru a satisface
nevoile de bază ale lucrătorilor şi ale familiilor lor.
8. Respectarea standardelor de sănătate şi securitate adecvate pentru angajaŃii lor.
9. Cooperarea cu organizaŃiile internaŃionale relevante la pregătirea şi adoptarea
standardelor internaŃionale de sănătate şi securitate.
SoluŃionarea conflictelor se face în felul următor: după ce este primită o cerere de
interpretare a DeclaraŃiei de către OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, cererea este apoi prezentată
Comisiei cu privire la Companiile MultinaŃionale. OIM informează guvernul, patronatele şi
sindicatele despre orice cerere de interpretare primită în mod direct. Comisia pentru Companiile
MultinaŃionale va decide dacă cererea respectă condiŃiile prevăzute de procedură. Dacă nu se poate
ajunge la un acord, cererea va fi depusă întregii comisii pentru a se lua o decizie.[134, secŃiunea 7]
De regulă, cererile de interpretare pot fi adresate OIM de către guvern sau de statele membre,
fie la iniŃiativa lor proprie, fie la cererea unei organizaŃii naŃionale a patronilor sau a angajaŃilor; de
către patronate sau sindicate, reprezentate la nivel naŃional şi/sau sectorial; de o organizaŃie
internaŃională a angajaŃilor sau patronilor.[146] Proiectul răspunsului la cerere trebuie întocmit şi
aprobat de Comisia pentru Companiile MultinaŃionale înainte de a fi prezentată Consiliului
Guvernator pentru aprobare. După aprobarea răspunsului de către Consiliul Guvernator, acesta
trebuie prezentat părŃilor implicate şi publicat în Monitorul Oficial al OrganizaŃiei InternaŃionale a
Muncii.
În conformitate cu decizia adoptată de Consiliul guvernator în luna noiembrie 2003, OIM a
efectuat cea de-a opta cercetare privind efectul DeclaraŃiei tripartite, în perioada 2000-2003.
Chestionarul a fost trimis atît guvernelor, cît şi celor mai reprezentative patronate şi sindicate din
statele membre.

79
 Documentul [216, p. 1] conŃine o analiză a răspunsurilor oferite, precum şi informaŃii despre
fluxurile de investiŃii străine directe din timpul perioadei de raportare.
Un număr de 62 de Ńări printre care şi Republica Moldova, au oferit răspunsuri la cel de-al
optulea chestionar, în comparaŃie cu 100 de Ńări care au completat cel de-al şaptelea chestionar în
2001. Din partea Republicii Moldova, chestionarul a fost completat doar de guvern.
Chestionarul a mai constituit şi o modalitate de evaluare a fluxurilor de investiŃii străine
directe (ISD), atît în ceea ce priveşte Ńările de origine, cît şi în ceea ce priveşte Ńările de destinaŃie.
Astfel, în perioada 2000-2003, fluxurile ISD au atins un nivel record de 1.4 trilioane dolari SUA,
scăzînd însă în 2004 pînă la 648 miliarde dolari SUA. Spre sfîrşitul perioadei de raportare, au fost
înregistrate aproximativ 61.000 companii-mamă de CM şi 900.000 de companii afiliate la nivel
global.[281, pp. 129-132] Aceste întreprinderi străine au avut un număr estimativ de angajaŃi de
circa 54 milioane de oameni în toată lumea. S-a calculat că în totalitate, CM au avut circa 105
milioane de angajaŃi pe tot globul.[241, p. 23] Fuziunile şi achiziŃiile transfrontaliere de companii
din Ńările industrializate au fost stimulentul principal pentru creşterea nivelelor globale de investiŃii
în perioada 2000-2003.
În schimb, fluxurile investiŃionale din Europa Centrală şi de Sud-Est au rămas constante între
anii 2000 şi 2002, ajungînd la doar 25 miliarde dolari SUA pe parcursul a trei ani. Acest fapt s-a
datorat în parte, oportunităŃilor create de extinderea UE şi proceselor de privatizare din cîteva Ńări
din regiune. În 2003, însă, investiŃiile au scăzut la 20 miliarde dolari SUA odată cu încheierea
proceselor de privatizare din aceste Ńări.[241, p. 24]
Majoritatea respondenŃilor la chestionar, în special din statele membre ale OECD s-au referit
la iniŃiativele de promovare a Îndrumarului OECD pentru CM, inclusiv la crearea Punctelor
NaŃionale de Contact.
De asemenea, majoritatea respondenŃilor au menŃionat că au o impresie pozitivă despre
impactul operaŃiunilor CM. Cîteva dintre state au menŃionat că lipsa de informaŃie despre impactul
operaŃiunilor CM a constituit un impediment în oferirea unui răspuns cuprinzător la întrebarea
privind efectul general al CM în statele respective. Guvernul RM a menŃionat explicit faptul că
efectul CM în general a fost şi este unul pozitiv, dar că nu dispune de informaŃie specifică.[216, p.
17]
Majoritatea respondenŃilor, inclusiv şi din RM, au indicat că guvernele Ńărilor lor se consultă
cu CM în legătură cu problemele şi priorităŃile de dezvoltare. De asemenea, majoritatea

80
respondenŃilor sunt de părerea că operaŃiunile CM au dus la sporirea posibilităŃilor de angajare, au
contribuit la dezvoltarea resurselor umane, învăŃămînt şi instruire profesională la nivel naŃional,
sectorial şi în cadrul companiei. Republica Moldova, pe lîngă marea parte a respondenŃilor, a
raportat că, salariile, beneficiile şi condiŃiile de muncă în cadrul CM au fost în general mai bune
decît cele din instituŃiile comparabile din Ńările-gazdă.[216, p. 18]
Un lucru important, menŃionat de mai mulŃi respondenŃi, este şi faptul că se doreşte
elaborarea şi adoptarea unor prevederi normative şi a unor politici legate de relaŃiile antreprenoriale
care să corespundă prevederilor DeclaraŃiei tripartite, inclusiv şi crearea şi consolidarea
mecanismelor naŃionale de consultări tripartite, precum şi a politicilor care încurajează participarea
angajaŃilor.[216, p. 19]
În urma analizei Chestionarului s-a decis elaborarea de noi strategii pentru susŃinerea statelor
în vederea implementării prevederilor DeclaraŃiei în legislaŃiile naŃionale pentru anii 2007-2008.
Republica Moldova trebuie să se alinieze Ńărilor UE în acest proces de ajustare a legislaŃiei pentru a
confirma, odată în plus, aspiraŃiile sale pro-europene.

2.4. Răspunderea juridică în cadrul companiilor multinaŃionale

Reglementarea răspunderii colective (de grup) în cadrul CM
În doctrina juridică, se observă preocuparea organelor legislative de reglementarea detaliată
şi uniformă a răspunderii juridice în cadrul companiilor.[105, p. 237] Răspunderea companiei este
asigurată cu patrimoniul propriu, asupra căruia creditorii au drept de gaj general. Iar pentru
angajarea răspunderii civile este necesară întrunirea cumulativă a cîtorva condiŃii: fapta ilicită care a
provocat prejudiciul, existenŃa prejudiciului şi legătura cauzală dintre prejudiciu şi fapta ilicită.
În legislaŃia RM, compania/societatea comercială, ca orice altă persoană juridică, răspunde,
pentru obligaŃiile asumate în numele ei de organele sale şi de persoanele care o reprezintă, cu tot
patrimoniul care îi aparŃine (Codul civil, art. 68). ObligaŃiile societăŃilor în nume colectiv şi în
comandită sunt garantate atît cu patrimoniul societăŃii, cît şi cu întregul patrimoniu al asociaŃilor
comanditaŃi în societăŃile în comandită (Codul civil, art. 121(1); art. 128 şi art. 136), iar asociaŃii
acestor tipuri de societăŃi poartă răspundere solidară pentru obligaŃiile societăŃii. Creditorul societăŃii
poate pretinde executarea obligaŃiei oricărui asociat sau a tuturora, iar pînă la executarea întregii
prestaŃii toŃi asociaŃii rămîn obligaŃi (vezi Codul civil, art. 533).

81
 În litigiile ce implică probleme de răspundere ale CM, odată ce problema jurisdicŃiei a fost
rezolvată în favoarea companiei-mamă străine, [231, p. 34] mărimea răspunderii pentru acŃiunile
filialei locale vor depinde de principiile aplicabile referitoare la răspunderea colectivă sau de
grup.[15, p. 98]
În jurisprudenŃa anglo-americană, răspunderea directă a companiei-mamă poate rezulta atît
din contracte, cît şi din delicte.[117, p. 74] În primul rînd, dacă compania-mamă străină este parte la
contractul încheiat între filiala sa şi o terŃă parte, ea poate fi considerată răspunzătoare de executarea
acelui contract. Aceasta depinde de faptul dacă filiala a acŃionat ca agent al companiei-mamă la
îndeplinirea contractului, ceea ce implică probleme dificile de probare.
În absenŃa unei prevederi exprese ce îi permite filialei să acŃioneze ca agent al companiei-
mamă, se va pune problema în ce masură controlează compania-mamă acŃiunile filialei sale în
legatură cu tranzacŃia respectivă. În conformitate cu dreptul englez, deşi compania-mamă poate
exercita un grad înalt de control managerial asupra filialei, acest lucru poate fi insuficient ca să se
demonstreze că referitor la tranzacŃia în cauză, filiala a acŃionat ca agent al companiei-mamă. Pe de
altă parte, unele cazuri din SUA sugerează ideea că intervenŃia „agentului” poate apare şi din
simplul fapt al proprietăŃii comune dintre părinte şi filială sau dintre filiale. [215, p. 107]
Referitor la responsabilitatea companiilor principale străine, doctrina anglo-americană de
„ridicare a vălului corporativ” oferă un mijloc de justificare a răspunderii colective în circumstanŃe
în care filiala are bunuri insuficiente pentru a-şi îndeplini obligaŃiunile. Astfel, conceptul de
„ridicare (străpungere) a vălului corporativ” reprezintă decizia prin care un acŃionar sau un director
de companie este considerat responsabil pentru datoriile sau obligaŃiunile companiei, în pofida
principiului general că acŃionarii nu pot fi declaraŃi responsabili pentru obligaŃiunile impuse
companiei. Această doctrină mai este cunoscută şi sub denumirea de „neglijare a entităŃii
corporative”. Regula în cauză este cel mai frecvent utilizată în cazul în care compania este
responsabilă pentru executarea obligaŃiilor, dar se află în stare de insolvabilitate. Această doctrină se
explică prin faptul că o companie are „viaŃa” sa proprie, poate deŃine proprietăŃi, se poate adresa în
justiŃie din nume propriu şi poate fi atrasă în instanŃă în calitate de pîrît, etc. Astfel, între companie
în calitatea sa de entitate comercială şi acŃionarii săi există un „văl corporativ” care poate fi ridicat
doar într-un număr limitat de cazuri, de exemplu pentru a identifica persoanele fizice responsabile
de dificultăŃile companiei, în cazul cînd aceasta ajunge în stare de insolvabilitate.[267, p. 125] În

82
SUA, „ridicarea vălului corporativ” este cea mai dezbătută problemă în dreptul comercial.[280, p.
89]
De fapt, în dreptul englez există principiul general că o companie este o entitate separată şi
distinctă de membrii săi, care sunt ŃinuŃi responsabili doar în măsura contribuŃiilor lor la capitalul
social (vezi şi cazul clasic Salomon v. Salomon din 1897). În cazul companiilor multinaŃionale,
efectul acestui principiu este că companiile afiliate dintr-un grup corporativ trebuie tratate ca entităŃi
separate, iar compania-mamă nu poartă răspundere pentru obligaŃiile companiilor afiliate.[228, p.
124-144] Acest principiu a fost mai tîrziu consolidat în jurisprudenŃa engleză în cazurile Adams v.
Cape Industries din 1990 şi Trustor v. Smallbone din 2001 în care s-a decis că puŃinele cauze în care
s-a făcut excepŃie de la principiul general au fost greşeli simptomatice ale instanŃelor respective. Cu
toate acestea, puŃinele cazuri în care instanŃele de judecată decid „ridicarea vălului corporativ” şi
eludarea principiului statuat în cazul Salomon v. Salomon sunt cele în care există suspiciuni de
fraudă din partea acŃionarilor sau a administraŃiei companiei, abuzuri de drept, precum şi în cazul
grupurilor corporative (explicat mai sus).[225, p. 116]
Pe de altă parte, sistemele de drept de tradiŃie civilistă au atins un obiectiv similar prin
intermediul conceptelor de simulare corporativă frauduloasă, abuz de personalitate corporativă şi
“abus de droit”.[205, p. 19] Toate aceste noŃiuni sunt similare conceptului de „ridicare a vălului
corporativ” din doctrina anglo-americană explicat mai sus. Abuzul de drept, de exemplu, este
noŃiunea juridică care permite sancŃionarea utilizării unui drept care depăşeşte limitele utilizării
raŃionale a acestuia. Această noŃiune există în majoritatea sistemelor juridice de tradiŃie civilistă
(legislaŃia franceză, belgiană, luxemburgheză, italiană, olandeză, română...). În dreptul civil, acest
concept se aplică şi persoanelor juridice, iar cel mai des este utilizat în dreptul fiscal, cînd este vorba
de diferite aranjamente fictive al căror scop final este evaziunea fiscală. Astfel, practicile corporative
ce se situează la limita dintre licit şi ilicit, precum cele de fraudare a creditorilor; crearea unei
companii „de faŃadă” sau abuzurile corporative sunt sancŃionate şi condamnate ca fiind practici
neconforme eticii de afaceri.
Revenind la conceptul anglo-american „de ridicare a vălului...”, trebuie să menŃionăm un caz
răsunător în care acesta a fost aplicat, şi anume cazul Bhopal.[310] În 1969, compania
multinaŃională de producere a pesticidelor cu capital majoritar american, Union Carbide, a decis să
construiască o filială în localitatea Bhopal din centrul Indiei. Compania-fiică din India a activat timp
de mai mulŃi ani, pe parcursul cărora s-au semnalat mai multe cazuri de neglijenŃă în operarea cu

83
gazele periculoase care erau utilizate în fabricarea pesticidelor. La 23 decembrie 1984, din cauza
scurgerii nesupravegheate a unui gaz foarte toxic, s-a produs o catastrofă de proporŃii, fapt ce a dus
la moartea a circa 4000 de persoane, locuitori ai oraşelor din împrejurimile fabricii. Acest dezastru a
generat cel mai răsunător proces al timpului, care a durat circa şapte ani. Astfel, instanŃele de
judecată indiene şi-au construit hotărîrea bazîndu-se pe regulile aplicate de Curtea Supremă din
Marea Britanie referitor la „vălul corporativ”, şi anume că societatea afiliată din India nu poartă
răspundere în mod desinestător pentru dezastrul ce a avut loc, ci întreaga companie Union Carbide
este responsabilă, deoarece aceasta a participat la construcŃia filialei, a administrat-o vădit neglijent,
iar prejudiciul cauzat este în strictă legătură cu activitatea defectuoasă. InstanŃa de judecată de
district a ordonat Union Carbide să plătească 3,5 milioane de rupii (470 milioane de dolari
americani) drept despăgubiri. Această hotărîre a fost lăsată în vigoare de Curtea Supremă de JustiŃie
a Indiei, dar deoarece disputa a fost rezolvată pe cale amiabilă între companie şi guvernul indian, s-a
renunŃat la toate celelalte învinuiri civile şi penale aduse companiei şi administratorilor
acesteia.[197, p. 77]
Problemele majore asociate cu determinarea răspunderii grupurilor corporative
multinaŃionale pot apărea din cauza structurii lor complicate ce constă din entităŃi care sunt legate
prin contract, dar care dispun de sisteme de control managerial similare celor din grupurile
corporative naŃionale. Astfel, răspunderea entităŃii cu funcŃii de control poate fi evitată făcîndu-se
referinŃă la contractul dintre acestea, care poate include clauze de transferare a riscului sub forma
exonerării de răspundere. Întrebarea care apare este dacă „vălul corporativ/contractual” dintre părŃile
contractante asociate trebuie ridicat, în aşa fel încît partea cu funcŃii de control să fie considerată
răspunzătoare împreună cu partea care este controlată, pentru acŃiuni care au cauzat daune terŃelor
părŃi în care ambele părŃi contractuale au participat, datorită legăturii contractuale dintre
acestea.[120, p. 82] În aceste cazuri, principiul care ar trebui aplicat este: „unde diviziunea internă a
muncii implică toŃi membrii sistemului în îndeplinirea contractului, atunci toŃi aceşti membri şi nu
doar cei care au relaŃii contractuale cu terŃele părŃi, trebuie să poarte răspundere pentru acŃiunile lor”.
Desigur, acesta este un principiu juridic dezirabil şi just. Dar, problema crucială este de a
determina măsura în care entităŃile care s-au ocupat direct de relaŃiile comerciale respective au fost
implicate în acŃiunile ce au cauzat anumite prejudicii. Este necesară o analiză detaliată a realităŃii
economice şi de afaceri în care activează întreprinderea. Iar rezultatele pot fi deseori neclare.

84
 Analiza de mai sus a fost condiŃionată de existenŃa a două obiective concurente: primul -
necesitatea de a asigura claritate suficientă în legislaŃie pentru a permite transmiterea eficientă a
riscului într-un grup corporativ, fie prin crearea de filiale sau prin reglementarea contractuală a
drepturilor şi obligaŃiilor; al doilea - necesitatea de a asigura transmiterea riscului în aşa fel încît să
se evite oferirea de recompense terŃelor părŃi pentru daunele cauzate de activităŃile membrilor
grupului.
Există cel puŃin două abordări distincte pentru reconcilierea acestor interese. Prima este de a
menŃine limitele răspunderii inerente în concepŃiile tradiŃionale de personalitate corporativă şi de a
oferi excepŃii temporare pentru abuzuri individuale.[231, p. 131]
Pe de altă parte, eşecul conceptelor juridice tradiŃionale de a oferi soluŃii adecvate cazurilor
apărute sugerează că trebuie făcute schimbări în politica juridică. Astfel este tot mai des menŃionat
conceptul răspunderii colective (de grup).[100, p. 94]
În primul rînd, se poate adopta un nou tip de organizare pentru grupurile corporative care şi-
ar asuma răspundere colectivă. În cazul CM, acest lucru ar putea fi asigurat printr-o formă specială
de organizare supranaŃională. În acest sens, propunerea iniŃială pentru o Societate Europeană (SE)
conŃinea prevederi similare cu cele din legea germană privind societăŃile pe acŃiuni – Aktiengesetz,
care permite administrarea companiei ca unitate economică unică.[145] Această abordare a fost însă
abandonată în favoarea celor naŃionale referitoare la companiile publice cu răspundere limitată din
statele membre ale UE în care filiale ale SE.[89, p. 331] Noua abordare prevede că va fi adoptat
proiectul Directivei a Noua privind grupurile de companii şi astfel se vor armoniza legile fiecărui
stat membru al UE privind răspunderea colectivă. Însă, în prezent nici una din propuneri nu prea are
sorŃi de izbîndă.[130, p. 124]
În al doilea rînd, s-a iniŃiat şi alternativa controlului filialei de către compania-mamă.[107, p.
153] Presupunerea existenŃei controlului oferă posibilitatea unei inştiinŃări prealabile a companiei-
mamă privind riscul de fi găsită responsabilă şi plasează obligaŃia de a demonstra contrariul asupra
companiei-mamă. Însă această ultimă idee a generat critici majore. Se argumenta, în acest sens, că
practica dată înlătură răspunderea limitată a grupurilor corporative. Acest lucru s-ar putea evita dacă
se pot obŃine recompense corespunzătoare prin plasarea responsabilităŃii asupra companiei-mamă,
precum ar fi în cazul cînd filiala are fonduri insuficiente pentru a satisface reclamaŃia.
Mai mult ca atît, se poate obiecta că această iniŃiativă nu înlătură necesitatea de a examina în
detaliu relaŃia dintre compania principală şi filială. ExistenŃa unei legături companie-mamă – filială

85
şi conexiunea dintre controlul filialei de către compania-mamă şi dauna suferită de reclamant va
trebui pînă la urma demonstrată. Pe de altă parte, datorită faptului că în majoritatea cazurilor
investiŃiilor directe este clar de la început cine este compania-mamă, în practică poate fi mai uşor de
identificat compania asupra căreia cade povara răspunderii.
În principiu, atribuirea responsabilităŃii între orice combinaŃie relevantă a filialelor unui grup
fără a implica în mod necesar compania-mamă, este atractivă. În majoritatea cazurilor, caracterul
cererii şi suma implicată nu va avea nevoie de resursele întregului grup pentru a asigura
compensarea efectivă a părŃilor prejudiciate. Însă în cazuri extreme, abordarea răspunderii de reŃea
poate duce la descentralizarea excesivă a răspunderii. Abordarea de reŃea poate diviza transmiterea
riscului în cadrul grupului entităŃilor care sunt de fapt legate de prejudiciile cauzate, protejînd astfel
compania-mamă şi alte filiale.[55, p. 80] Răspunderea poate fi comună şi poate fi distribuită în
cadrul grupului. În acest caz, este greu de văzut modul în care această abordare de reŃea oferă un
răspuns pozitiv. ExistenŃa dovezilor va fi tot atît de greu de demonstrat ca şi în celelalte cazuri.

Protejarea acŃionarilor minoritari şi a creditorilor în cadrul filialelor CM

S-a văzut mai sus că firmele multinaŃionale activează şi controlează reŃeaua internaŃională de
filiale pe baza managementului integrat. Aceasta înseamnă că directorii diverselor filiale în realitate
nu sunt nimic altceva decît manageri de linie care întocmesc planurile de afaceri ale grupului. Acest
lucru poate crea anumite probleme în cazul filialelor care sunt deŃinute în proprietate comună cu
acŃionarii minoritari locali. Apare riscul că directorii filialei ar putea afecta fără să vrea interesele
minoritarilor. De exemplu, compania-mamă doreşte să utilizeze bunurile filialei pentru a
subvenŃiona investiŃii în altă parte a grupului. Aceasta poate lua împrumuturi de la filiala respectivă,
reducînd astfel fondurile disponibile pentru distribuire acŃionarilor. În egală măsură, filiala poate fi
instruită ca în mod deliberat să desfăşoare manipulări cu transfer de preŃ pentru a reduce valoarea de
profit a grupului. Mai mult, compania-mamă poate, în deplină cunoştinŃă de cauză din partea
directorilor filialei, să modifice afacerile filialei în favoarea altor componente ale grupului, reducînd
astfel posibilităŃile de venit ale filialei. În toate aceste cazuri, interesele acŃionarilor minoritari sunt
subordonate celor ale întreprinderii. În consecinŃă, se poate pune problema răspunderii directorilor
filialei şi a companiei-mamă în conformitate cu legea locală aplicabilă.[317, p. 3]
În dreptul englez, faptul că firma este deŃinută şi controlată ca parte a unui grup, nu
contrazice principiul general că directorii sunt obligaŃi să acŃioneze în interesul companiei ai cărei

86
conducători sunt. Astfel, directorii unei filiale datorează principalele lor obligaŃii filialei [299, p.
100] şi nu companiei de holding, de exemplu, ai căror acŃionari principali sunt.[294, p. 91] Printre
sarcinile unui director se include şi funcŃia de a trata în mod egal interesele tuturor membrilor
prezenŃi şi viitori ai companiei, ceea ce îl obligă să acŃioneze în mod corect faŃă de toate categoriile
de acŃionari. Acest lucru include şi obligaŃia de a nu lua decizii care ar putea afecta în mod negativ
un grup de acŃionari în favoarea altora.[36, p. 69] Astfel, în Marea Britanie, în cazul cînd
administraŃia unei companii multinaŃionale întreprinde acŃiuni în interesul întregii companii, trebuie
să ia în calcul şi interesele filialei.[137, p. 76]
În SUA, de exemplu, dreptul la acŃiune a minorităŃii se bazează pe obligaŃia majorităŃii de a-i
respecta interesele.[286, p. 95] Această obligaŃie a derivat din cerinŃa ca directori unei companii să
trateze membrii minoritari în mod adecvat.
În Germania, Legea cu privire la societăŃile pe acŃiuni (Aktiengesetz) din 1965 prevede
protecŃia intereselor minorităŃii prin impunerea anumitor obligaŃiuni asupra companiei care exercită
controlul.[269, p. 22] Astfel, unde este format un grup de control, acesta trebuie să garanteze plata
unui dividend acŃionarilor minoritari [183, secŃiunea 304(1)] sau să cumpere acŃiunile lor la un preŃ
fix. O altă situaŃie este că, grupul de control [183, secŃiunea 309] este obligat să plăteasca grupului
controlat pentru orice daune aduse acestuia din urmă ca rezultat al influenŃei grupului de control
asupra activităŃilor de afaceri ale grupului aflat sub control. Neplata pentru compensarea
prejudiciilor va pune în drept grupul controlat să iniŃieze o acŃiune compensatorie în instanŃa de
judecată.
În conformitate cu dreptul francez şi cel argentinian, drepturile acŃionarilor minoritari pot fi
protejate conform principiului abus de droit (abuz de drept), cînd drepturile de a controla compania
oferite directorilor acesteia trebuie să fie exercitate în interesul companiei. Totuşi, nu este prea clar
dacă interesele companiei sunt echivalente sau implică şi interesele acŃionarilor sau sunt separate de
acestea.[205, p. 88]
În Republica Moldova, conform Legii privind piaŃa valorilor mobiliare, [156] acŃionarul care
deŃine o poziŃie de control este considerată persoana care deŃine cel puŃin 25% din acŃiunile cu drept
de vot în societatea pe acŃiuni (articolul 3). Orice persoană care deŃine mai puŃin de 25% din
acŃiunile cu drept de vot se consideră persoană fără poziŃie de control la societatea respectivă, cu
excepŃia cazurilor cînd Comisia NaŃională a PieŃei Financiare sau instanŃa de judecată demonstrează
contrariul. Astfel, conform respectivului act normativ al RM, acŃionari majoritari pot fi consideraŃi şi

87
cei care deŃin o poziŃie de control. Legea privind societăŃile pe acŃiuni [157] prevede în articolul 9(7)
că acŃionarii întreprinderii afiliate sunt în drept să ceară de la societatea de bază repararea
prejudiciilor cauzate întreprinderii afiliate prin îndeplinirea dispoziŃiilor obligatorii ale societăŃii de
bază. Conform alin. (8) a) şi b) al aceluiaşi articol, acŃionarii unei întreprinderi/societăŃi sunt
dependenŃi de societatea de bază, dacă aceasta din urmă a achiziŃionat peste 25%, însă mai puŃin
decît un pachet de control de acŃiuni cu drept de vot şi nu a demonstrat că nu are posibilitate să
influenŃeze considerabil asupra luării deciziilor de către prima societate. Drepturile acŃionarilor,
precum şi drepturile suplimentare (pentru acŃionarii care deŃin cel puŃin 5%, 10% sau 25% din
acŃiunile cu drept de vot ale SA) sunt reglementate în articolele 25 şi 26 ale Legii sus-menŃionate.
Conform art. 89, acŃionarii care deŃin cel puŃin 10% din acŃiunile cu drept de vot ale societăŃii pot
cere organizarea controlului de audit al SA respective.
Deasemenea, acŃionarii minoritari deŃin puterea necesară de a atrage la răspundere membrul
consiliului SA care este acŃionar majoritar, fie prin intermediul întregului consiliu sau prin
intermediul organelor publice (procuratura), atunci cînd acŃiunile sale au adus un prejudiciu atît de
substanŃial încît să fie calificate drept infracŃiune conform art. 335 al Codului Penal sau dacă
prejudiciul este mai mic decît limita stabilită în legea penală, atunci poate fi atras la răspundere
contravenŃional administrativă în baza articolului 174/16 din Codul privind ContravenŃiile
administrative în cadrul instanŃei de judecată.
În final, trebuie reamintit faptul că anumite state pot cere drept condiŃie pentru intrarea
investitorului străin în Ńară, crearea de către acesta a unei companii mixte cu acŃionari locali. În acest
caz, investitorii străini sau acŃionarii locali pot fi în minoritate numerică. Totuşi, după cum s-a arătat
anterior, aceasta nu reflectă în mod obligatoriu balanŃa puterii de decizie între părŃi. Partea străină
poate cu uşurinŃă să deŃină avantajele comerciale necesare pentru succesul companiei mixte. Nu ar
trebui să apară probleme dacă acŃionarul local obŃine o recompensă adecvată investiŃiilor sale. Pe de
altă parte, atunci cînd investitorul străin nu işi îndeplineşte obligaŃiunile, pot interveni autorităŃile
locale şi pot cere respectarea condiŃiilor de activitate a companiei mixte. LegislaŃia conform căreia
se doreşte atragerea investitorilor străini, precum şi autorizaŃiile de investiŃii emise într-un anumit
stat pot prevedea şi intervenŃia administrativă în interesele partenerului investiŃional local.
Ultimul aspect care trebuie tratat în această secŃiune se referă la protecŃia creditorilor, în
special drepturile unui creditor faŃă de compania-mamă străină a unei filiale insolvabile cu care
creditorul a avut relaŃii de afaceri. [317, p. 5]

88
 În cadrul dreptului englez, de exemplu, directorii nu sunt în general obligaŃi să Ńină cont de
interesele creditorilor.[184, secŃiunea 4] Totuşi, cînd un director al unei companii care a iniŃiat
procedura de lichidare ştia sau trebuia să-şi dea seama, anterior începerii lichidării companiei,
despre faptul că firma ar putea să evite procedura de lichidare, atunci el va fi considerat răspunzător
pentru gestiunea defectuoasă a afacerilor. Singurul lui argument este ca să demonstreze că a
întreprins toate eforturile pentru a minimaliza pierderile potenŃiale cauzate creditorilor
companiei.[184, ibid]
Astfel, dacă directorul unei filiale engleze a unei companii multinaŃionale străine gestionează
acea filială fără mijloace suficiente care să poată satisface cerinŃele comerciale, acesta va fi supus
răspunderii. Mai mult ca atît, compania-mamă poate fi considerată co-responsabilă în calitate de
„director din umbră”, adică „persoana în conformitate cu directivele sau instrucŃiunile căreia,
directorul filialei activează în mod obişnuit”. Compania-mamă va trebui să contribuie la
rambursarea creditorilor filialei dacă în timpul activităŃii filialei permite lichidarea acesteia.[185, p.
11]
În alte jurisdicŃii există norme juridice similare. În dreptul francez, unde compania-mamă
activează ca director de facto al unei filiale insolvabile, aceasta poate fi considerată responsabilă în
cazul cînd a acŃionat încălcînd obligaŃiile sale fiduciare de director al filialei, şi dacă există o
legătură cauzală dintre acele acŃiuni şi prejudiciile cauzate filialei. În conformitate cu legea germană
Aktiengesetz, întreprinderea cu funcŃii de control va prelua răspunderea totală pentru datoriile şi
obligaŃiile întreprinderii controlate.[269, p. 75] Totuşi, prevederile legii germane privind societăŃile
pe acŃiuni n-au fost eficiente în ceea ce priveşte compensarea creditorilor. InstanŃele de judecată
germane au preluat iniŃiativa şi au îmbunătăŃit parŃial această situaŃie prin intermediul doctrinei de
„interes calificat”, care există atunci cînd o întreprindere care deŃine controlul şi care se implică
permanent şi extins în administrarea filialei insolvabile va fi prezumată că nu a reuşit să arate
interesul cuvenit pentru întreprinderea controlată şi va fi considerată responsabilă în mod direct în
faŃa creditorilor întreprinderii controlate.
În Republica Moldova, în cazul lichidării unei SA, se desemnează o comisie de lichidare,
care preia responsabilităŃile societăŃii de la administrator. Comisia sau lichidatorul unic este dator să
satisfacă creanŃele creditorilor cu respectarea prevederilor Codului civil, informînd creditorii despre
procedura de lichidare. Deoarece Codul civil al RM nu prevede o consecutivitate a satisfacerii
creanŃelor, aşa cum prevedea Legea falimentului [159, abrogată, art. 36], lichidatorul este obligat să

89
plătească fiecărui creditor imediat ce creanŃa acestuia a ajuns la scadenŃă şi nu în ordinea stabilită la
art. 36(1) din legea nominalizată. [105, p. 366] Conform noii legi a insolvabilităŃii, hotărîrea de
intentare a procesului de insolvabilitate poate fi luată şi de instanŃa de judecată (art. 47). Printre
măsurile juridice prevăzute care pot contribui la restabilirea solvabilităŃi se numără şi fuziunea
companiei insolvabile cu o altă întreprindere, cu un creditor care ar duce la stingerea parŃială sau
integrală a datoriilor, divizarea întreprinderii debitoare în cîteva mai mici cu activităŃi rentabile, ş.a.
Dimensiunea internaŃională a situaŃiilor ce implică insolvabilitatea în cadrul grupurilor
corporative multinaŃionale nu a fost rezolvată în mod adecvat. Succesul unei cereri a creditorilor va
depinde de faptul dacă aceasta poate fi adusă în faŃa instanŃei de judecată a statului-gazdă în
proceduri de lichidare.
Totuşi, teoretizările de mai sus trebuie luate în consideraŃie împreună cu exemplele empirice.
Statistica arată că în cazul CM, sunt foarte rare situaŃiile cînd companiile-mamă vor permite
filialelor să devină falite şi deseori vor garanta datoriile lor.[276, p. 104] De aceea, situaŃiile
analizate în această secŃiune pot fi considerate ca fiind excepŃionale, deşi nu pot fi excluse în
totalitate.
În perioada recesiunii economice, incidenŃa cazurilor de insolvabilitate poate creşte, dar
insolvabilitatea unei întregi CM este foarte improbabilă, iar grupurile corporative care
supravieŃuiesc default-ului rambursează datoriile faŃă de creditorii companiilor insolvabile pentru a
nu pierde încrederea partenerilor de afaceri. Mai mult decît atît, cînd o CM mare are serioase
probleme financiare, guvernele nu vor permite ca aceasta să-şi sisteze activitatea, deoarece costurile
economice şi sociale ar putea fi prea mari şi dezastruoase. Ca exemplu în acest sens poate servi
subvenŃia guvernului american oferită companiei Chrysler în anul 1979.[60, p. 63] Criza financiară
din 2007-2009, care s-a resimŃit mai întîi în Statele Unite ale Americii, iar apoi în toată lumea, oferă
exemple elocvente de intervenŃii ale guvernelor pentru a salva companii private de la faliment.
Acesta a fost şi cazul băncii Nothern Rock din Marea Britanie, care a fost salvată de colaps prin
naŃionalizare de către guvernul britanic în februarie 2008. În mod similar, cea mai mare companie
americană de investiŃii, AIG, a fost naŃionalizată de Guvernul SUA în septembrie 2008, cînd acesta
a decis de urgenŃă acordarea unui credit de 85 miliarde dolari SUA grupării AIG în schimbul a
79.9% din acŃiunile companiei. Guvernul federal a justificat această decizie prin faptul că AIG este
cu mult mai mare decît alte companii aflate în stare de faliment (care n-au beneficiat de ajutor), ca

90
de exemplu, Lehman Brothers, şi a carei falimentare ar fi putut pune în pericol pieŃele financiare
internaŃionale.[253, p. 6]

2.5. Concluzii la capitolul 2

În acest capitol au fost descrise legătura dintre organizarea comercială şi forma juridică a
CM, precum şi răspunderea în cadrul CM. Au fost analizate mai întîi principalele tipuri de
organizare comercială şi structuri de control întîlnite la CM moderne, după care au fost descrise
principalele forme juridice adoptate de CM. Tot aici au mai fost tratate trăsăturile distinctive şi
caracteristica companiilor multinaŃionale, precum şi modalităŃile de constituire şi tipurile acestora.
De asemenea, acest capitol se referă la îndrumarele corporaŃiilor multinaŃionale sau codurile
acestora de conduită, care constituie recomandări de conduită etică şi de afaceri. În capitol sunt
descrise primele coduri de conduită elaborate sub egida unor organizaŃii interguvernamentale
cunoscute, precum OIM, OECD, Comitetul ECOSOC din cadrul ONU sau Uniunea Europeană.
ImportanŃa adoptării acestor coduri de către companiile multinaŃională este semnificativă dată fiind
uniformizarea regulilor de conduită a acestora în diverse domenii, precum: protecŃia drepturilor
omului, protecŃia mediului înconjurător, standardele în domeniul muncii, practicile operaŃionale şi
de management, etc. Este inserată şi recomandarea privind crearea unui cadru universal de
reglementare care ar fi necesar în evitarea standardelor duble, practicate de un şir de companii din
Ńările dezvoltate. Deşi codurile de conduită sunt nişte instrumente cu caracter dispozitiv, ele fac
parte din ordinea juridică internaŃională şi constituie o contribuŃie vitală la crearea instituŃiilor noi,
dat fiind faptul că multe aplicarea lor depăşeşte contextul CM şi se răsfrîng asupra activităŃii
filialelor şi companiilor-fiice din diverse Ńări.
În partea a doua a capitolului a fost reflectată problema ce Ńine de controlul corporativ şi
răspunderea juridică. S-au examinat în detaliu principiile existente de drept comercial referitoare la
grupurile integrate de întreprinderi şi reŃeaua internaŃională de companii multinaŃionale. S-au adus
exemple care afectează diverse categorii de reclamanŃi ce invocă responsabilitatea companiei sau a
directorilor acesteia prin utilizarea anumitor procedeie, precum „ridicarea vălului corporativ” descris
în detaliu şi cazuri de „abus de droit”. Protejarea acŃionarilor minoritari a constituit un paragraf
aparte al tezei în care au fost reflectate prevederile diverselor sisteme de drept, inclusiv cel al
Republicii Moldova la acest subiect.

91
 3. REGLEMENTĂRILE PRIVIND RELAłIA DINTRE CM ŞI STATE
3.1. Raporturile juridice între statul de origine şi statul-gazdă al CM
ImportanŃa interacŃiunii dintre CM şi comunităŃile politice în care acestea activează este ca,
atunci cînd se elaborează strategiile economice naŃionale ale statelor, să se evalueze beneficiile
funcŃionării CM pe teritoriile lor, fapt ce ar servi la sporirea veniturilor pe care le-ar putea obŃine în
urma interacŃionării cu asemenea companii. Întrebarea care apare este: care sunt aceste beneficii?
Prea puŃin se ştie despre activitatea CM şi efectele lor asupra economiilor naŃionale. Totuşi, în
termeni economici, se pot prezice efecte benefice datorate creşterii fluxului de investiŃii, ceea ce
poate duce la sporirea ofertei de bunuri disponibile la costuri mai mici decît este posibil într-o
economie închisă.[18, p. 53] Totodată, exemple de cîştiguri economice ca rezultate ale investiŃiilor
directe pot fi uşor combătute de exemple de pierderi cauzate de acelaşi proces. Acest lucru se poate
demostra făcînd referinŃă la patru factori deseori menŃionaŃi în discuŃiile privind costurile şi
beneficiile investiŃiilor directe ale CM: şi anume, nivelul de angajare la lucru, consideraŃiile balanŃei
de plăŃi, transferul de tehnologii, precum şi capacităŃi şi efectele competitive în economia locală.
În ceea ce priveşte efectele din domeniul social, se spune că unele CM pot spori nivelul de
angajare a forŃei de muncă în Ńara-gazdă prin crearea de noi locuri de muncă. Totuşi trebuie luate în
consideraŃie posibilele pierderi de locuri de muncă în firmele autohtone mai puŃin competitive. În
acelaşi context, trebuie luată în consideraŃie stabilitatea locului de muncă importat. Va fi oare
această poziŃie una de lungă durată sau va fi una pe o perioadă determinată, dat fiind angajamentul
neînsemnat al firmei străine faŃă de economia locală? Mai mult, din perspectiva statului de origine,
se poate spune că locurile de muncă locale se pierd deoarece CM naŃionale îşi transferă activitatea în
alte Ńări mai avantajoase afacerilor lor. Pe de altă parte, crearea locurilor de muncă în străinătate
poate stimula crearea acestora şi în statul de origine ca urmare a dezvoltării legăturilor internaŃionale
ale CM.
În ceea ce priveşte consideraŃiile balanŃei de plăŃi, balanŃa statului-gazdă poate fi
îmbunătăŃită de afluxul de capital nou prin investiŃie. Totuşi, acest efect iniŃial trebuie cîntărit în
funcŃie de scurgerea de capital pe termen lung prin rambursarea creditelor şi prin plata dividendelor.
Dacă acestea vor fi mai mari decît investiŃia iniŃială, atunci balanŃa de plăŃi va înclina spre minus.
Referitor la transferul de tehnologie şi cunoştinŃe, se spune că firmele multinaŃionale ca
principali deŃinători de capacităŃi manageriale şi tehnologii de producŃie avansate, pot stimula
economia Ńării-gazdă prin transferul şi răspîndirea acestor beneficii competitive. Însă, acest fapt

92
depinde de bunăvoinŃa companiei de a împărtăşi avantajele sale competitive cu firmele şi angajaŃii
locali. Dacă tehnologia şi cunoştinŃele sale sunt unice, este puŃin probabil că CM va ceda cu uşurinŃă
postul de lider în domeniul acestor tehnologii. Se prea poate ca CM să constituie mai degrabă o
reprezentanŃă în statul-gazdă ca să poată controla utilizarea tehnologiilor şi a cunoştinŃelor. Ca
alternativă, aceasta ar putea încheia contracte de licenŃiere care impun termeni restrictivi asupra
celui care primeşte licenŃa pentru utilizarea şi răspîndirea tehnologiilor.
În final, se impun cîteva precizări despre efectele competitive ale investiŃiilor străine directe
asupra economiei Ńării-gazdă. Se vorbeşte des despre efectul stimulator al CM care impulsionează
firmele autohtone şi le sporesc eficienŃa prin expunerea la o concurenŃă nouă. Totuşi, se poate
întîmpla şi invers. În absenŃa unor efecte semnificative de spill-over (revărsare) care ar face noile
tehnologii disponibile şi firmelor locale, şi în absenŃa unor investiŃii adecvate pentru dezvoltarea
firmelor locale, rezultatul net poate fi scoaterea acestora în afara pieŃii de către gigantica companie
multinaŃională.
În ultimii ani s-a adăugat o nouă dimensiune la dezbaterile pe tema CM. Aceasta se axează
pe efectele ecologice ale operaŃiunilor internaŃionale ale acestor firme. În special, CM sunt criticate
pentru că nu acordă atenŃia cuvenită faptului că operaŃiunile lor pot prejudicia mediul ambiant. Rolul
CM în controlarea poluării şi epuizarea resurselor este, de asemenea, o problemă crescîndă.[114, p.
124]
Nu trebuie neglijat în acest sens nici conceptul de „consumatorism global” sau cum mai este
numit în mediile neoficiale – dezvoltarea „McWorld”-ului. Acest concept, elaborat de unii
specialişti în domeniu printre care şi Leslie Sklair în cartea sa Sociologia sistemului global, încearcă
să identifice efectele sociale şi culturale ale expansiunii firmelor globale care produc bunuri de larg
consum. Se constată apariŃia unei culturi globale bazate pe bunuri şi servicii oferite de CM, care
formează un stil de viaŃă distinct de cel experimentat în mod tradiŃional de populaŃia din statul-
gazdă. Ca răspuns la ameninŃarea dominaŃiei culturii străine, multe state s-au văzut nevoite să
protejeze industriile lor culturale – în special mass media – de controlul străin, fie prin limitarea sau
chiar interzicerea proprietăŃii străine.[238, p. 98]
Ultima afirmaŃie Ńine de o problemă generală. Pentru a alimenta dezvoltarea continuă a
consumatorismului, este nevoie de nivele adecvate de venituri pentru procurarea bunurilor de
consum şi pentru crearea noilor pieŃe de consum în masă. În acest sens se pune problema creării şi

93
menŃinerii locurilor de muncă pe termen lung pentru publicul consumator. Astfel, stabilitatea
locurilor de muncă poate constitui o politică de perpetuare a consumatorismului ca scop dezirabil.
Cu toate că politica unui stat este considerată unică, sunt posibile unele generalizări, datorită
scopurilor vaste de reglementare ale statului de origine şi ale statului-gazdă. În ceea ce priveşte
statele de origine, îngrijorările lor tradiŃionale s-au îndreptat şi asupra protecŃiei forŃei de muncă
interne faŃă de exportul de locuri de muncă peste hotare; veniturilor corespunzătoare de la
repatrierea dividendelor cîştigate de filialele de peste hotare ale companiilor-mamă de acasă;
promovării şi protejării modelelor tehnologice de lider deŃinute de CM aflate în Ńară şi accesul la
materia primă ce se conŃine în cantităŃi limitate în statele de origine.[221, p. 33]
Noi îngrijorări ale statelor de origine au apărut ca urmare a sporirii integrării economiei
internaŃionale. Aceasta s-a întîmplat îndeosebi din cauză că principalele state de origine au devenit şi
ele la rîndul lor state-gazdă, fiind nevoite să ia în consideraŃie şi obligativitatea de a trata în mod
egal şi reciproc afluxul de investiŃii, atît din exterior cît şi din interior. Aceasta a dus la acceptarea
treptată a politicilor îndreptate spre liberalizarea progresivă a condiŃiilor de intrare şi armonizarea
standardelor de tratament după cum se observă şi în Codurile OECD din acest domeniu. Principalele
state de origine doresc să extindă aceste principii asupra tuturor celorlalte state.
În ceea ce priveşte statele-gazdă, priorităŃile lor de reglementare sunt influenŃate de faptul că
indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică, investiŃiile din exterior sunt necesare pentru
aprovizionarea cu capital, tehnologii, bunuri şi servicii pe care nici o firmă internă nu le poate
furniza. Astfel, statele-gazdă încurajează, în general, intrarea firmelor care aduc aceste noi adaosuri
economiei. Totodată, statele-gazdă doresc să facă faŃă dificultăŃilor sus-menŃionate, care pot apărea
dacă aceste investiŃii directe sunt permise. Ca răspuns, se pot impune diverse condiŃii noilor firme
care încearcă să intre pe piaŃă. Desigur, relaŃia dintre statul-gazdă şi CM va depinde de procesul de
negociere.[99, p. 89]
Cadrul internaŃional de activitate al CM îi oferă acesteia o alegere între cele trei nivele de
reglementare: naŃional; regional, implicînd o autoritate supranaŃională cu putere de decizie creată de
un grup de state cu interese economice comune; şi internaŃional, implicînd reglementare din partea
majorităŃii statelor lumii ce acŃionează prin intermediul organizaŃiilor multilaterale
interguvernamentale.[272, p. 58]
Dacă e să ne referim la reglementarea internaŃională, aceasta este considerată cea mai
eficientă cînd este vorba de CM.[60, p. 19] Acest domeniu de control coincide cu piaŃa globală,

94
permiŃînd reducerea progresivă a barierelor naŃionale de reglementare pentru investiŃiile străine şi
comerŃul dintre companii. Companiile multinaŃionale pot depăşi diferenŃele între reglementările
naŃionale dacă adoptă standarde unice în domeniul fiscal, social sau privind răspunderea corporativă.
În acest context trebuie menŃionate: Centrul InternaŃional pentru SoluŃionarea Disputelor
InvestiŃionale (ICSID în engleză) constituit în cadrul Băncii Mondiale, AgenŃia MIGA pentru
garantarea investiŃiilor, OECD şi OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC).
Reglementarea regională poate lua forma unei zone de comerŃ liber sau o piaŃă comună
dezvoltată, în care există şi deplină integrare economică. Astfel de politici pot să prevadă şi scopuri
mai largi, cum ar fi uniunea politică. Asemenea evoluŃii au avantajul de a crea un spaŃiu economic
armonios în care CM îşi pot organiza reŃeaua lor internaŃională fără a se confrunta cu diferenŃele
regimului de reglementare. Totuşi, problemele limitării jurisdicŃiei vor reapare în ceea ce priveşte
firmele care operează atît în cadrul cît şi în afara teritoriului organizaŃiei regionale. Astfel,
organizaŃia regională va trebui să aplice legile sale extrateritorial pentru a asigura reglementarea
eficientă a firmelor care activează în cadrul hotarelor ei. Alte probleme pot să apară în legătură cu
evoluŃia unei politici comune pentru CM. Statele participante pot să nu fie de acord cu conŃinutul
acestei politici.[261, p. 95] Cu toate acestea, reglementarea regională poate deveni tot mai
importantă, mai ales dacă economia globală va sucomba în faŃa presiunilor create de recesiunea
economică, concurenŃa dăunătoare dintre CM din diferite Ńări şi instabilitatea politică.
Nivelul naŃional este cel mai folosit nivel de reglementare. Politicile de reglementare
regionale şi internaŃionale nu sunt încă suficient de dezvoltate pentru a înlocui statul-naŃiune, deşi
asemenea alternative nu pot fi excluse pe viitor.[124, p. 106] După cum s-a menŃionat şi anterior,
scopul principal al reglementării la nivel naŃional este de a asigura beneficii economice şi sociale cît
mai mari de pe urma activităŃii CM, în calitate de stat de origine sau stat-gazdă. În realizarea
intereselor lor naŃionale, statele nu iau în consideraŃie impactul politicilor lor de reglementare asupra
bunăstării economice a altor state. Fiecare stat va încerca să obŃină cele mai mari avantaje din
relaŃiile cu companiile multinaŃionale, rezultînd în concurenŃa pentru investiŃii ce poate duce la
diverse forme de protecŃionism.[126, p. 82] Este un sistem în care statele mai slabe vor fi continuu
dezavantajate şi în care se vor face multe cheltuieli publice pentru atragerea CM, dar fără prea mult
cîştig. Mai mult ca atît, diferenŃele în regimurile de reglementare pot fi exploatate de către CM în
beneficiul lor, fără ca statele în care acestea operează să aibă ceva de cîştigat.

95
 Anumite probleme ce Ńin de diversitatea de reglementare dintre state pot fi soluŃionate la
nivel bilateral prin intermediul tratatelor pe baza reciprocităŃii între părŃi. De-a lungul timpului au
fost încheiate diverse tratate bilaterale pentru a reglementa numeroasele probleme de ordin
comercial, precum cele referitoare la dubla impozitare, recunoaşterea corporaŃiilor şi cele legate de
transport. Statele importatoare de capital şi cele exportatoare de capital încheie tot mai des tratate
bilaterale de investiŃii (TBI) care determină standardele minime de tratament pentru investitorii din
alte state contractante pe teritoriul statului-gazdă. În asemenea cazuri, tratatul poate impune un
regim favorabil părŃii mai avantajate. Acest lucru e adevărat mai ales în cadrul TBI pentru că aceste
tratate se bazează de fapt pe o formă-standard elaborată de partea exportatoare de capital. Cu toate
acestea, tratatele bilaterale nu oferă decît o soluŃie restrînsă pentru diversele reglementări, deoarece
ele constituie regimuri specifice aplicabile doar statelor semnatare. La moment există mai mult de
2500 de TBI în vigoare, între majoritatea Ńărilor de pe glob.[275, p. 3]
Republica Moldova a încheiat pînă în prezent 36 de acorduri bilaterale privind promovarea şi
protejarea reciprocă a investiŃiilor. Primele TBI au fost semnate cu România, Republica Populară
Chineză, SUA, iar mai recent – cu Austria, Slovenia, Albania, CroaŃia, Germania. Principalele
prevederi ale respectivelor acorduri sunt similare şi se referă la: termenii de „investiŃie” şi
„investitor”; tratamentul naŃional şi tratamentul naŃiunii celei mai favorizate; garanŃii în caz de
expropriere; despăgubiri pentru pierderi; garanŃii pentru transferuri de fonduri şi soluŃionarea
diferendelor. [150]
Deşi soluŃionarea disputelor ce apar în cadrul TBI Ńine de acordul părŃilor şi este voluntară,
majoritatea tratatelor, inclusiv cele semnate de RM desemnează Centrul InternaŃional pentru
SoluŃionarea Disputelor de InvestiŃii (ICSID în engl. - analizat mai jos) drept instituŃie de arbitraj.
Capacitatea acestui Centru de a soluŃiona disputele de investiŃii în mod transparent este pusă la
îndoială de mai mulŃi experŃi.[275, p. 4] Necesitatea unui mai mare grad de transparenŃă, precum şi a
unor structuri democratice la arbitrarea disputelor investiŃionale este demonstrată în mod clar de
faptul că din 50 de cazuri de arbitraj soluŃionate în cadrul ICSID, 48 au fost depuse contra Ńărilor în
curs de dezvoltare sau a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est, doar două cazuri depuse au apărut
între Ńările dezvoltate. Astfel, una din garanŃiile esenŃiale utilizată frecvent în TBI este că statul-
gazdă al investiŃiilor trebuie să respecte clauzele oricărui contract semnat în legătură cu investiŃiile
protejate. Orice încălcare a prevederilor TBI sau a vreunui contract prin care sunt protejate investiŃii
supuse clauzelor TBI atrage automat răspunderea statului-gazdă a investiŃiilor. SoluŃionarea

96
disputelor în cadrul ICSID sau a concilierii/arbitrajului implică păstrarea confidenŃialităŃii
informaŃiei deŃinute. Pe de altă parte, părŃile în TBI sunt în majoritate guverne, astfel informaŃia
deŃinută de conciliatori/arbitri ar trebui să circule fără obstacole în cadrul procesului de arbitraj. În
acest context, este lăudabil faptul că în ultimele Acorduri de Promovare şi Protejare reciprocă a
InvestiŃiilor semnate de Republica Moldova, în cazul apariŃiei unui diferend este indicată şi
posibilitatea supunerii acestuia şi unei instanŃe competente a PărŃii Contractante (vezi art. 10(2)a) al
Acordului cu Slovenia), clauză ce nu a existat în Acordul cu SUA, de exemplu, semnat în 1993.
SoluŃionarea diferendului în instanŃă permite un mai mare acces la informaŃie şi mai multă
transparenŃă în procesul de soluŃionare a disputelor investiŃionale.
Este important ca în acordurile bilaterale de investiŃii încheiate de Republica Moldova să
existe prevederi care recunosc nu numai importanŃa unui climat investiŃional favorabil, dar şi
prerogativa statului-gazdă de a emite decizii întru protejarea interesului public, precum şi alte
prevederi importante ca eradicarea sărăciei, protecŃia mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă.
În 1997 a fost creată AgenŃia pentru Atragerea InvestiŃiilor Străine, care din 2001 a devenit
parte a OrganizaŃiei de Promovare a Exporturilor şi Atragere a InvestiŃiilor (MIEPO), aportul căreia
la atragerea investiŃiilor în republică este nesemnificativ. [223, p. 12]

Reglementări prin prisma legislaŃiei naŃionale şi regionale

S-a menŃionat mai sus că principalul nivel jurisdicŃional pentru reglementarea activităŃii CM
rămîne statul-naŃiune. Datorită caracterului internaŃional al organizării şi administrării CM, această
situaŃie crează probleme de extrateritorialitate. Prezenta secŃiune va analiza mai detaliat principalele
probleme juridice legate de încercările de a exercita jurisdicŃie extrateritoritorială asupra CM.
Analiza se va încheia cu evidenŃierea conflictelor extrateritoriale şi cu aprecierea modului în care
acestea pot fi soluŃionate prin iniŃiative legislative şi diplomatice.
Reglementarea jurisdicŃiei statului este prevăzută de dreptul internaŃional public.[19, p. 156]
Aceasta se bazează pe suveranitatea exclusivă a fiecarui stat asupra teritoriului pe care îl
controlează. Dintre diverse excepŃii de teritorialitate vehiculate în literatura de specialitate, trei sunt
de o importanŃă majoră pentru reglementarea CM: naŃionalitatea, principiile teritoriale protecŃioniste
şi cele obiective.

A. NaŃionalitatea

97
 Este acceptată ideea că un stat îşi poate declara jurisdicŃia asupra cetăŃenilor săi de peste
hotare.[56, p. 267] La fel ca şi în cazul persoanei fizice, persoana juridică are naŃionalitatea statului
pe teritoriul căruia şi-a stabilit, în conformitate cu actul constitutiv, sediul social. Dacă are sedii în
mai multe state, determinant pentru a identifica naŃionalitatea este sediul real [123, p. 98] Conform
doctrinei dreptului internaŃional privat, [8, p. 198; 10, p. 222; 62, p. 34-35 şi 123, p. 99] există mai
multe criterii de determinare a naŃionalităŃii persoanelor juridice străine, printre acestea menŃionăm:
a. criteriul sediului social (expus mai sus);
b. criteriul încorporării, utilizat în sistemul de drept anglo-saxon ce prevede că companiile
aparŃin acelui sistem de drept, unde sunt înregistrate;
c. criteriul efectelor (descris mai jos, vezi p. 63 – doctrina „efectelor extrateritoriale");
d. criteriul controlului, conform căruia o persoană juridică poate fi considerată ca aparŃinînd
unui stat străin după cum controlul se face de persoane fizice sau juridice străine care au calitatea de
asociaŃi, după provenienŃa capitalului social, după cetăŃenia persoanelor ce formează organele de
conducere ale respectivei companii, etc);
e. criteriul mixt [vezi şi 8, p. 199], adică pot fi aplicate concomitent cîteva criterii menŃionate
(de ex. criteriul sediului social împreună cu criteriul încorporării).
În conformitate cu principiul naŃionalităŃii, statul de origine al CM îşi poate justifica
jurisdicŃia asupra activităŃilor de peste hotare ale unei unităŃi a companiei într-un şir de situaŃii. În
primul rînd, managerii unei filiale din străinătate, pe baza cetăŃeniei lor aparŃinînd Ńării de origine,
pot fi supuşi cerinŃelor juridice din Ńara lor. În al doilea rînd, acolo unde nu sunt cetăŃeni ai Ńării de
origine în consiliul de directori ai filialei sau ei sunt minoritari, statul de origine poate cere
companiei-mamă să impună filialei funcŃionarea în conformitate cu legislaŃia Ńării de origine, în baza
naŃionalităŃii companiei-mamă ca acŃionar principal al filialei străine, deşi filiala trebuie să se
supună legislaŃiei statului-gazdă. Această soluŃie neglijează în mod evident naŃionalitatea străină a
filialei. Respectiva soluŃie a cauzat mai multe dificultăŃi, ca de exemplu - emabargo-urile comerciale
ale SUA adresate filialelor din străinătate ale firmelor americane. A treia soluŃie poate fi utilizată în
cazul cînd compania-mamă activează în străinătate prin intermediul reprezentanŃelor neînregistrate
în Ńara-gazdă şi acestea îşi menŃin naŃionalitatea companiei-mamă şi pot, astfel, fi supuse jurisdicŃiei
directe a Ńării de origine pe baza naŃionalităŃii lor corporative. De acest fel de alternativă s-au folosit
băncile americane în reglementarea extrateritorială a reprezentanŃelor lor de peste hotare.[191,
secŃiunea 401-421]

98
 În acest context trebuie menŃionate prevederile Codului civil al Republicii Moldova, conform
căruia persoanele juridice străine (înregistrate în alte state) au aceleaşi drepturi ca şi persoanele
juridice înregistrate în Republica Moldova (art. 56 CC). Este important de a nu confunda persoana
juridică străină cu „întreprinderea cu investiŃii străine” reglementată prin lege specială. Ultima se
poate constitui în Republica Moldova, se înregistrează în registrul de stat al întreprinderilor şi poate
fi considerată persoană juridică naŃională.[24, art. 56, p. 104]
Codul civil al Republicii Moldova reglementează aplicarea legii naŃionale persoanei juridice
străine (art. 1596), legea aplicabilă reprezentanŃelor (sucursalelor) şi filialelor persoanelor juridice
(art. 1597), precum şi regimul naŃional de activitate al persoanelor juridice străine în Republica
Moldova (art. 1598).
Astfel, admiterea şi activitatea persoanelor juridice străine în Republica Moldova se poate
face doar în condiŃiile, formele, limitele, domeniile de activitate prevăzute de dreptul intern. Orice
persoană juridică străină care intenŃionează să desfăşoare în Republica Moldova activitate de
antreprenoriat este obligată să se înregistreze în RM. Pe de altă parte, condiŃiile în care societăŃile
străine pot investi în Republica Moldova sunt reglementate de Legea cu privire la investiŃiile în
activitatea de întreprinzător, descrisă mai jos.[25, vol. II, art. 1598, p. 1288] Totodată, în cazul
apariŃiei unui litigiu dintre legea naŃională şi legea străină în calitate de lex causae, acesta va fi
soluŃionat de norma dreptului internaŃional privat a Republicii Moldova în favoarea legii
naŃionale.[8, p. 202]
Conform art. 1597(1) al Codului civil, statutul reprezentanŃei şi sucursalei înfiinŃate de către
persoana juridică într-o altă Ńară este supus legii naŃionale a acesteia. În cazul în care o reprezentanŃă
(sucursală) a unei persoane juridice străine se află pe teritoriul RM, această normă se va aplica doar
dacă reprezentanŃa (sucursala) nu întreprinde activitate de întreprinzător sau aducătoare de profit pe
teritoriul RM, pentru că altfel, statutul acesteea va fi reglementat de legislaŃia RM.
Alineatul (2) al art. 1597 prevede că statutul filialei este supus legii statului pe al cărui
teritoriu s-a constituit. Iar această lege este diferită de cea a persoanei juridice care a înfiinŃat-o. [25,
vol. II, p. 1287]
Articolul 1598 din Codul civil prevede că persoana juridică străină desfăşoară în Republica
Moldova activitate comercială şi altă activitate reglementată de legislaŃia civilă în conformitate cu
dispoziŃiile stabilite de această legislaŃie pentru o activitate similară a persoanelor juridice din
Republica Moldova, dacă legea RM nu prevede altfel pentru persoanele juridice străine. [8, p. 204]

99
 Astfel, în Republica Moldova, persoanelor juridice străine şi se acordă regim naŃional.
Regimul naŃional este aplicabil persoanelor juridice străine astfel încît acestea să nu beneficieze de
mai multe drepturi în Republica Moldova comparativ cu persoanele juridice locale, chiar dacă legea
lor naŃională le-ar permite acest lucru. Drepturile şi obligaŃiile pe care le poate exercita o persoană
juridică străină în Republica Moldova sunt reglementate de legea naŃională a acesteia, însă cu
respectarea dispoziŃiile prevăzute de legea Republicii Moldova. [8, p. 205]

B. JurisdicŃia protecŃionistă
Aproape toate statele acceptă dreptul altui stat de a exercita jurisdicŃie extrateritorială asupra
acŃiunilor efectuate în străinătate care au incidenŃă asupra intereselor vitale ale ultimului.[298, p. 50]
De exemplu, dacă ne-am referi la vamă şi imigraŃia fiscală sau reglementările sanitare, un stat de
coastă are dreptul să exercite controlul necesar pentru a aduce la îndeplinire reglementări asupra
unei zone maritime adiacente apelor sale teritoriale.[137, p. 7] În analogie cu conceptul zonei
contigue, s-ar putea argumenta că exercitarea jurisdicŃiei asupra unităŃilor străine ale CM este un
lucru acceptabil cînd se cere asigurarea intereselor naŃionale vitale în domenii de reglementare
publică. Un exemplu convingător ar fi controlul evaziunii fiscale de către compania-mamă prin
intermediul manipulărilor de preŃ dintre aceasta şi filială.
Problema privind modificarea principiului strict teritorial al jurisdicŃiei apare cînd
infracŃiunea a început într-un stat şi s-a terminat în alt stat. Astfel, statele şi-au asumat jurisdicŃia
teritorială obiectivă asupra infracŃiunilor iniŃiate peste hotare şi terminate pe teritoriul lor.[19, p.
303] Această regulă a fost confirmată şi de Curtea InternaŃională de JustiŃie în cazul Lotus.[140]

Reglementarea extrateritorială a companiilor multinaŃionale în practica statelor

După ce am descris principalele excepŃii de la regula teritorialităŃii din dreptul internaŃional,
vom analiza evoluŃia practicii statelor în relaŃiile cu CM. JurisdicŃia unui stat poate fi divizată în: 1)
atribuŃia de a adopta legi, 2) atribuŃia de a soluŃiona dispute (jurisdicŃia personală) şi 3) atribuŃia de a
impune executarea hotărîrilor judecătoreşti. Fiecare dintre aceste domenii vor fi examinate pe rînd.
Statele Unite au fost în fruntea încercărilor de a-şi extinde legile sale unităŃilor non-rezidente
ale CM americane.[90, p. 90] În conformitate cu prevederile legilor americane privind hîrtiile de
valoare, jurisdicŃia statului se răsfrînge asupra tranzacŃiilor care au loc în afara SUA, dar care au un
efect semnificativ asupra pieŃei de capital din SUA. Cel puŃin, juriştii americani consideră această

100
teorie perfect compatibilă cu dreptul internaŃional. În ceea ce priveşte activitatea CM, principiile
naŃionalităŃii şi al efectelor au avut o semnificaŃie deosebită în justificările de existenŃă a jurisdicŃiei
SUA. Principiul naŃionalităŃii a fost aplicat de SUA în cazul Fruehauf ce se referea la restricŃiile de
comerŃ ale SUA faŃă de Republica Populară Chineză.[306, para. 20-25] Aceste reglementări
comerciale restrictive au fost criticate de Comisia Europeană pentru faptul că au depăşit limita
permisă de dreptul internaŃional.[135, p. 15] Unele state europene chiar au adoptat măsuri de blocare
care obligau companiile ce se supuneau ordinelor americane de neîndeplinire să îndeplinească
condiŃiile contractelor. În rezultat, aceste regulamente au fost anulate. De exemplu, în Marea
Britanie, în 1982, a fost emisă o directivă ce interzicea companiilor engleze respectarea embargo-
ului american.
Doctrina „efectelor extrateritoriale” de reglementare a apărut în contextul legii americane
anti-trust cu referire la cartelurile de peste hotare care afectau piaŃa americană în detrimentul
consumatorilor americani.[90, p. 67] De-a lungul timpului au existat mai multe dispute răsunătoare
care au rezultat în modificarea legii anti-trust.[309, p. 14] La alegerea soluŃiilor s-a Ńinut cont de
măsura în care compania-mamă din străinătate poate exercita controlul asupra activităŃii filialei şi
dacă aceste două entităŃi pot fi considerate o singură companie în scopul reglementării juridice.
Această problemă a existenŃei sau a lipsei jurisdicŃiei personale asupra filialei sau a reprezentanŃei
ne-rezidente a apărut tot mai des şi va fi descrisă în cele ce urmează.
Punctul de plecare pentru existenŃa jurisdicŃiei personale este prezenŃa pîrîtului în cadrul
jurisdicŃiei unui stat pentru a se putea institui acŃiuni împotriva lui. Pe de altă parte, în orice sistem
de drept este acceptată posibilitatea iniŃierii acŃiunilor judiciare împotriva unui pîrît ne-rezident, cu
condiŃia existenŃei a suficienŃi factori care să-l lege pe acesta de legislaŃia forului, ceea ce poate
justifica declaraŃia de existenŃă a jurisdicŃiei personale asupra lui.[191, ibid supra]
Pe de altă parte, chiar dacă se găseşte o legătură suficientă care să justifice exercitarea
jurisdicŃiei personale asupra unităŃii ne-rezidente a unei CM, instanŃa forului trebuie să ia în
consideraŃie faptul dacă ar trebui să procedeze în aşa fel, dat fiind implicaŃiile de curtoazie
internaŃională. Astfel, existenŃa jurisdicŃiei personale asupra filialei ne-rezidente de exemplu,
implică nu doar probleme de esenŃă ce Ńin de existenŃa factorilor de legătură, dar şi probleme
procedurale ce Ńin de faptul dacă forul ales este locul corespunzător soluŃionării disputei.
Astfel, întrebarea principală este dacă unitatea ne-rezidentă a CM poate fi adusă în faŃa
instanŃelor forului în pofida absenŃei sale de pe teritoriul lor. După cum s-a menŃionat mai sus,

101
aceasta depinde de existenŃa legăturilor suficiente între unitatea ne-rezidentă şi acŃiunile ce se fac
pasibile de proces judiciar în instanŃa forului. Desigur, cînd unitatea ne-rezidentă a acŃionat direct în
numele său pe teritoriul acelui stat, nu e greu să o aduci în faŃa instanŃei. Mai problematic este cazul
cînd unitatea ne-rezidentă acŃionează în afara jurisdicŃiei, iar acele acŃiuni afectează negativ
persoanele din jurisdicŃia forului.[89, p. 134] În acel moment, presupusa jurisdicŃie asupra unităŃii
CM va trebui să fie bazată fie pe prezenŃa unei întreprinderi afiliate în jurisdicŃia forului şi, în
special, pe legăturile de proprietate şi control între filialele rezidente şi ne-rezidente, sau pe
legăturile comerciale semnificative cu jurisdicŃia, precum prezenŃa în jurisdicŃia forului a
funcŃionarilor unităŃii ne-rezidente sau a produselor fabricate de acea entitate.
Simpla prezenŃă a filialei în cadrul jurisdicŃei poate fi insufientă. Întrebarea crucială este dacă
legăturile dintre entităŃile rezidente şi ne-rezidente sunt de aşa fel încît cele două să fie privite ca o
entitate unică. Aceasta implică, în primul rînd, analizarea formei juridice a entităŃii din cadrul
jurisdicŃiei, şi, în al doilea rînd, o idee clară asupra organizării activităŃilor comerciale între cele
două entităŃi.
Problema extinderii jurisdicŃiei forului asupra unităŃilor ne-rezidente ale CM a apărut şi în
dreptul european, în contextul articolelor 85 şi 86 ale Tratatului de la Roma, care sunt temelia
dreptului comunitar al concurenŃei.[127, p. 163] Se punea problema dacă o companie-mamă
înregistrată în afara UE, care activează în UE printr-o reprezentanŃă şi care are un efect negativ
asupra comerŃului şi concurenŃei în UE poate fi suspectată de comportament neloial pe teritoriul
Uniunii.
Pentru a determina autoritatea sa jurisdicŃională asupra companiei-mamă înregistrate în afara
UE, dreptul comunitar aplică, prin intermediul filialei din cadrul UE, un test de „unitate
antreprenorială” pentru a dovedi o conexiune teritorială dintre compania-mamă străină şi
jurisdicŃie.[297, p. 21] Hotărîrile CurŃii şi ale Comisiei sugerează că simpla existenŃă a relaŃiei cu
compania-mamă este suficientă prima facie pentru a determina jurisdicŃia asupra companiei-mamă
ne-rezidente, deşi după unii jurişti, nu este clar din jurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie dacă
baza legală adevarată pentru extrateritorialitate este noŃiunea că „comportamentul filialelor din UE
este imputat companiilor-mamă străine” sau că firmele din acelaşi grup sunt tratate ca o „entitate
economică” unică.[85, p. 471] Decizia din cazul Gencor i-a făcut pe unii comentatori să sugereze că
Uniunea a acceptat o largă „doctrină a efectelor” precum cea din SUA.[304, secŃiunea 2] În
conformitate cu „doctrina efectelor extrateritoriale” expusă mai sus, normele naŃionale în domeniul

102
concurenŃei sunt aplicabile companiilor străine, dar şi companiilor naŃionale ce-şi au sediul în terŃe
Ńări, atunci cînd conduita lor de afaceri are „efect”/impact pe teritoriul statului de origine. „Doctrina
efectelor” a fost aplicată de Curtea de Primă InstanŃă în cazul Gencor în care a statuat că aplicarea
Regulamentului privind Fuziunile unor fuziuni între companii localizate în afara teritoriului UE este
„justificată în cadrul dreptului internaŃional public atunci cînd este previzibil că o astfel de
concentrare va avea un efect substanŃial şi imediat în UE”. Totuşi, se pare că jurisdicŃia Uniunii se
limitează doar la firmele non-europene cu legături comerciale directe sau indirecte în cadrul UE.
În afară de legăturile bazate pe proprietate şi control între unităŃile rezidente şi ne-rezidente
ale CM, alte posibile baze juridice de jurisdicŃie personală includ prezenŃa funcŃionarilor unităŃii ne-
rezidente în teritoriu sau prezenŃa produselor fabricate de entitatea ne-rezidentă. În conformitate cu
dreptul englez, s-ar părea că prezenŃa temporară, în cadrul jurisdicŃiei statului englez, a
funcŃionarilor firmei străine care activează în numele acesteia este suficientă pentru a stabili
jurisdicŃia personală asupra firmei.
În ultimele decenii, instanŃele de judecată englezeşti au încercat să controleze practica
„alegerii forului” („forum shopping”).[270, p. 8] Totuşi, abordarea aleasă de instanŃele engleze se
bazează pe prevederile ConvenŃiei de la Bruxelles privind JurisdicŃia şi Punerea în Aplicare a
Hotărîrilor Civile şi Comerciale de la 27 septembrie 1968, care a fost încorporată în dreptul englez.
În acest sens, în dreptul englez se observă o tendinŃă de îndepărtare de doctrina anglo-americană şi
apropierea de cea europeană, conform căreia o instanŃă naŃională nu are discreŃie în ceea ce priveşte
exercitarea jurisdicŃiei atunci cînd a fost aleasă instanŃa engleză ca cea a forului; cazul trebuie să
continue sub jurisdicŃia engleză.
Totuşi, Curtea de Apel a restrîns cadrul acestor prevederi în cazul Harrods (Buenos Aires)
Ltd. Într-o acŃiune dintre cei doi acŃionari elveŃieni ai Harrods din Buenos Aires, o companie
înregistrată în Anglia, dar ale cărei afaceri ca magazin de mărfuri au fost în exclusivitate desfăşurate
în Argentina, Curtea de Apel a hotărît că actul internaŃional din 1968 nu oferă jurisdicŃie instanŃelor
engleze asupra disputei din simplul motiv că întreprinderea Harrods e înregistrată în Anglia. Acest
caz a fost aspru criticat ca fiind contrar spiritului şi literei ConvenŃiei de la Bruxelles [91, capitolul
14] care a instituit un regim special, obligatoriu pentru statele membre ale UE. „Regimul Bruxelles”
este creat în baza ConvenŃiei sus-menŃionate, care mai este numită şi Tratatul European de
Executare. Acesta este un set de reguli ce prevăd alocarea jurisdicŃiei în disputele internaŃionale de
natură civilă şi comercială, implicînd rezidenŃi în state membre ale UE. Regulile sale se referă la

103
determinarea jurisdicŃiei pentru disputa respectivă, precum şi recunoaşterea şi executarea hotărîrilor
judecătoreşti străine.
Atunci cînd într-un sistem juridic se instituie norme juridice privind activitatea unităŃilor ne-
rezidente ale CM, eficacitatea unei astfel de politici trebuie în ultimă măsură să depindă de abilitatea
de a impune executarea hotărîrilor împotriva ne-rezidenŃilor. La această etapă problema
extrateritorialităŃii este resimŃită cel mai acut, deoarece hotărîrea judecătorească împotriva unităŃii
ne-rezidente încearcă să reglementeze comportamentul său pe teritoriul unui alt stat suveran.
Exercitarea jurisdicŃiei extrateritoriale de impunere a executării poate avea loc atunci cînd jurisdicŃia
de aplicare emite decizii directe împotriva unităŃii ne-rezidente a CM sau întreprinde măsuri ne-
judiciare împotriva bunurilor entităŃii străine sau îi refuză anumite privilegii acordate în mod normal
întreprinderilor angajate în afaceri similare, precum licenŃe de import, credite fiscale sau acces la
licitaŃiile guvernamentale.
Cele mai serioase dispute ce vizează cererile SUA de a impune executarea hotărîrilor au
aparut în cazurile anti-trust sau cele legate de protecŃia concurenŃei.[90, p. 156] InstanŃele
judecătoreşti americane au fost impuse să-şi revizuiască aspectele extrateritoriale ale deciziilor lor
atît după intervenŃiile diplomatice ale statelor străine implicate,[307, secŃiunile 6 şi 8] cît şi din
cauza unui şir de controverse iscate chiar şi în cadrul OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC).
Astfel, multe Ńări au statuat că aplicarea extrateritorială a legislaŃiei şi hotărîrilor judecătoreşti
americane constituie o încălcare a dreptului internaŃional public şi au adoptat acte normative care să
blocheze aplicarea extrateritorială a legislaŃiei şi hotărîrilor judecătoreşti emise în SUA. Era tot mai
evident faptul că în elaborarea acestei “doctrine a efectelor” nu s-a Ńinut cont de curtoazia şi de
cutuma internaŃională.[274, p. 1340-1341]
Prezenta secŃiune a analizat consecinŃele juridice care apar atunci cînd un stat sau o
organizaŃie supranaŃională adoptă o politică unilaterală de extindere a jurisdicŃiei extrateritoriale şi
asupra unităŃilor străine a unei CM. Faptul că SUA a fost statul cel mai insistent în această privinŃă
nu este, probabil, surprinzător. Totuşi, conflictul generat de afirmările de jurisdicŃie extrateritorială a
SUA a iniŃiat numeroase încercări de minimalizare a incidenŃei acesteia, atît la nivelul instanŃelor
judecătoreşti americane, cît şi la nivel bilateral sau multilateral în tratate şi acorduri. EvoluŃiile din
cadrul UE, precum ConvenŃia de la Bruxelles din 1968 şi diversele programe de dezvoltare a unei
legislaŃii economice uniforme a Uniunii, sunt exemplul unei alternative la situaŃia de pînă acum.
Totuşi, succesul acestor iniŃiative, cel puŃin în cadrul globalizării reglementărilor economice este

104
departe de a fi iminent. Sistemele concurenŃiale de reglementare economică din diferite Ńări vor
continua să genereze conflicte de jurisdicŃie în cazuri ce implică activitatea companiilor
multinaŃionale.[90, p. 78]

3.2. Controlul investiŃiilor de către statele-gazdă

Controlul statului-gazdă asupra investiŃiilor ce intră în Ńară poate fi divizat în trei domenii de
bază. În primul rînd, pot exista restricŃii ce exclud asemenea investiŃii în totalitate sau din anumite
sectoare/industrii specifice. În al doilea rînd, investiŃiile străine pot fi permise doar după un proces
detaliat de examinare, care poate introduce anumite condiŃii asupra investitorului străin în schimbul
permisiunii de a investi. În al treilea rînd, odată ce investiŃia străină a fost înregistrată, activităŃile
investitorului vor fi supuse legilor statului-gazdă.[115, capitolul 3]
Primele două domenii de control sunt aplicate la etapa intrării. Atunci, statul-gazdă îşi
exercită dreptul său suveran de a controla prezenŃa străinilor pe teritoriul său. În sensul dreptului
internaŃional, statul-gazdă are o discreŃie nelimitată la această etapă, supusă doar limitărilor
voluntare prevăzute în acordurile economice internaŃionale. Astfel, este deosebit de important să
analizăm în ce măsură statul-gazdă acceptă obligaŃiile internaŃionale de a garanta accesul
investitorilor străini pe teritoriul său.
Cel de-al treilea domeniu reprezintă etapa ulterioară intrării, atunci cînd investitorul străin se
supune legilor statului-gazdă. În general, legile aplicabile la această etapă sunt aceleaşi ca şi cele
aplicabile companiilor naŃionale. Totuşi, aplicarea acestor legi poate fi afectată de caracterul
organizării şi activităŃii CM şi poate rezulta în crearea unor noi condiŃii juridice pentru CM. În acest
caz, la fel însă, nou, în conformitate cu principiile prestabilite ale dreptului internaŃional, statul-
gazdă are teoretic o discreŃie nelimitată de a controla activităŃile investitorului străin.[126, p. 64]
Totuşi, apare întrebarea dacă standardele internaŃionale minime pentru tratamentul investitorilor
străini ar trebui să reglementeze limitele acestei discreŃii. Nu întîmplător Ńările exportatoare de
capital preferă anume această abordare. Pe de altă parte, anumite state-gazdă au acceptat respectarea
standardelor internaŃionale minime prin încheierea tratatelor bilaterale de investiŃii (TBI) ca fiind
preŃul ce trebuie plătit pentru accesul la tehnologia şi capitalul străin. În asemenea cazuri, conŃinutul
şi efectul legilor statului-gazdă asupra drepturilor investitorilor poate fi revizuit în conformitate cu
standardele prevăzute de TBI.[258, p. 429]

105
 Tehnicile juridice utilizate de către statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare privind
controlul intrării şi înregistrării investiŃiilor străine, nu diferă prea mult în caracterul lor, ci doar în
grad. [106, p. 65]

Excluderea totală şi sectorială a investitorilor străini

Cel mai restrictiv răspuns juridic dat investitorilor străini este impunerea unei interdicŃii
complete asupra investiŃiilor care intră în Ńară. Un asemenea răspuns a fost reclamat de cele mai
radicale teorii economice naŃionale.[89, p. 67] Această abordare poate fi acum considerată învechită,
dat fiind costurile pe care le implică. łara-gazdă se izolează, în aşa mod, de accesul capitalului
străin şi al tehnologiilor şi în schimb, este necesară dezvoltarea produselor şi tehnologiilor naŃionale,
fapt inaccesibil şi neprofitabil. Oricum, în trecut, unele state au practicat o asemenea politică de
excludere totală dintr-un şir întreg de motive. Cele mai agresive state au fost în acest sens fosta
URSS şi Republica Populară Chineză. Fosta URSS, practic, nu avea relaŃii comerciale cu Ńările din
vest, iar investiŃiile directe ale Ńărilor europene erau imposibile pînă la liberalizarea recentă a
economiilor est-europene, în primul rînd prin adoptarea legilor cu privire la companiile mixte sau
prin accesul investiŃiilor străine prin filiale.
Excluderea sectorială înseamnă blocarea accesului investiŃiilor străine în anumite sectoare
ale economiei statului-gazdă, acestea fiind de cele mai multe ori aşa-numitele „sectoare-cheie” ale
economiei.[126, p. 65] Aceste domenii în mod normal includ ramurile industriale ce Ńin de
securitatea naŃională şi apărare, construcŃia navală sau aerospaŃială, industria filmului şi
audiovizualului, şi serviciile comunale. Utilizarea raŃională a unor asemenea legi presupune lipsa
problemelor majore pentru statele respective în relaŃiile lor economice internaŃionale, ele guvernînd
un „domeniu rezervat” proprietăŃii şi controlului de stat.
Totuşi, pot apărea dificultăŃi atunci cînd un stat-gazdă interpretează extensiv interesele sale
economice şi de apărare şi crează un regim discriminatoriu ce favorizează excluderea investitorilor
străini din sectoarele unde companiile naŃionale sunt ameninŃate de concurenŃi străini. Astfel, în
SUA, în anii ’80, Congresul american exercita presiuni pentru a extinde noŃiunea de „securitate
naŃională” în mod abuziv, [48, p. 42] deoarece firme japoneze cumpărau masiv companii
americane.[126, p. 66] Japonia, la rîndul ei, în mod tradiŃional include anumite sectoare în
domeniile-cheie pentru a le „apăra” de investitorii străini.[131, p. 30]

106
 Rezervarea unor sectoare specifice domeniului interzis investitorilor a fost o practică utilizată
şi de Ńările în curs de dezvoltare pentru a proteja industriile locale de dominaŃia străină pe baza aşa-
numitului argument de „industrie infantilă”. Conform acestuia o companie naŃională recent creată
este în drept să fie protejată de efectul forŃelor pieŃii, deoarece firma nou-creată ar putea fi expusă
presiunilor competitive din partea firmelor străine înregistrate şi astfel i s-ar limita Ńării respective
posibilitatea de a-şi dezvolta industria proprie în sectorul dat. Acesta a fost scopul Coreei de Sud, în
promovarea politicii sale restrictive faŃă de investiŃiile ce intrau în Ńară. În mod similar, în ultimii ani
şi Brazilia şi India au limitat accesul companiilor private în industriile lor de mini- şi
microcomputere.[35, p. 99] Brazilia însă a revenit ulterior asupra acestor decizii pentru a nu se lipsi
de ultimele dezvoltări tehnologice de pe piaŃa mondială.[213, p. 19]
În Republica Moldova, Legea privind preŃul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a
pămîntului [158], limitează dreptul investitorilor străini de a achiziŃiona terenuri cu destinaŃie
agricolă şi ale fondului silvic, acestea putîndu-se vinde doar persoanelor fizice şi juridice ale
Republicii Moldova (articolul 4(3)). De asemenea, art. 6(2) prevede că dreptul de vînzare-cumpărare
a terenurilor cu destinaŃie agricolă aparŃine statului, persoanelor fizice cetăŃeni ai Republicii
Moldova, precum şi persoanelor juridice al căror capital social nu conŃine investiŃii străine. Totuşi,
actul normativ sus-menŃionat prevede posibilitatea excluderii anumitor terenuri din categoriile de
terenuri cu destinaŃie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi atribuirea lor
la alte categorii de terenuri, dacă aceasta se face în interesele anumitor deŃinători, şi în interes public
(articolul 11), compensarea pierderilor rezultate făcîndu-se de către persoanele fizice sau juridice
interesate (art. 12(3)).
Pe lîngă faptul excluderii exprese prin prevederi normative a investitorilor străini de la
achiziŃionarea terenurilor cu destinaŃie agricolă, Camera Înregistrării de Stat din Republica Moldova
interpretează eronat normele Legii sus-menŃionate, în sensul că refuză înregistrarea transmiterii
părŃilor sociale în societăŃile comerciale în a căror capital social sunt terenuri agricole, către
persoane fizice şi juridice străine.

Prevederi ce limitează deŃinerea de acŃiuni de către companiile străine în firmele locale

În acest context se poate face o distincŃie între legile care necesită doar participarea
financiară locală în ceea ce altfel ar constitui filiala aflată în proprietatea deplină a companiei-mamă
străine şi legile cu privire la companiile mixte. Ultimele prevăd nu doar deŃinerea de acŃiuni locale,

107
dar şi participarea locală în administrarea companiei mixte înregistrate în Ńara-gazdă împreună cu
investitorul străin. Aceste legi nu limitează doar proprietatea străină, ci şi controlul străin asupra
investiŃiei şi sunt, astfel, de importanŃă deosebită pentru statele care doresc să menŃină controlul
direct asupra activitităŃilor investitorului străin. Astfel, legile cu privire la compania mixtă au fost
deosebit de importante pentru fostele Ńări socialiste.
Mai jos vor fi analizate cîteva prevederi normative care limitează deŃinerea de acŃiuni de
către străini în companiile înregistrate în Ńara-gazdă. RestricŃiile asupra deŃinerii de acŃiuni au fost
utilizate în mai multe state din diverse motive. Numeroase guverne au iniŃiat programe de
privatizare îndreptate spre introducerea unei mai mari concurenŃe şi investiŃii private în sectoarele
economice altfel dominate de întreprinderi aflate în proprietate publică.[48, p. 122] Dat fiind faptul
că întreprinderile aflate în proprietate publică au dominat în ramurile industriale strategice precum
transporturile, serviciile comunale, resursele naturale, energia electrică, apărarea; vînzarea haotică a
acestor întreprinderi sectorului privat sporeşte posibilitatea ca acestea să nimerească în proprietate
străină, periclitînd astfel controlul naŃional asupra intereselor economice vitale. În consecinŃă,
privatizarea companiilor aflate în proprietate publică a implicat deseori restricŃii asupra proprietăŃii
străine. Pentru a ilustra tehnicile de control utilizate, vor fi aduse exemple din programele de
privatizare francez şi cel englez.
În Marea Britanie, guvernul şi-a păstrat controlul asupra anumitor sectoare în companiile
privatizate prin aşa-numita „acŃiune de aur”. Prin intermediul acestui mecanism juridic, guvernul
menŃine o acŃiune preferenŃială cu drepturi speciale de 1 liră sterlină deŃinută de acesta sau de o
persoană nominalizată în compania privatizată. Documentele de asociere ale companiei prevăd apoi
că anumite chestiuni pot fi cuprinse de drepturile acŃiunii speciale şi pot fi puse în funcŃiune doar cu
acordul în scris al deŃinătorului de drepturi speciale.[46, p. 37] În anumite companii de importanŃă
strategică, „acŃiunea de aur” a fost utilizată în special pentru a limita proprietatea străină. Astfel de
restricŃii au fost introduse în documentele de asociere ale British Airospace, British Airways şi
Rolls-Royce, în care aprobarea guvernului britanic este cerută pentru orice dispunere materială ce
implică aceste bunuri. Mai mult ca atît, British Aerospace şi Rolls-Royce au limitat proprietatea
străină la 15% în documentele lor, în timp ce British Airways a exclus-o în întregime.
Aceste restricŃii au condiŃionat obiecŃii din partea Comisiei Europene pe motiv că pot fi
folosite ca mijloc de discriminare împotriva participării companiilor altor state membre ale UE în
capitalul companiilor britanice, contrar Tratatului de la Roma care prevede mişcarea liberă a

108
capitalului. Deşi restricŃiile asupra deŃinerii de capital străin pot fi considerate legale în conformitate
cu Tratatul de Constituire a ComunităŃii Economice Europene, Comisia Europeană a avut îndoieli
privind mărimea restricŃiilor impuse de englezi. După îndelungate negocieri, guvernul britanic a
acceptat ridicarea plafonului.
În FranŃa, după naŃionalizările vaste din 1981-1982, efectuate de guvernul socialist aflat
atunci la putere, guvernul de centru-dreapta al lui Jacques Chirac a introdus în 1986 un program
extins de privatizare. Ca parte a acestei politici, controlul participării străine în companiile
privatizate a fost inserat în legi.[186, vezi secŃiunea 4] Plafonul admis pentru investitorii străini era
extrem de mic. Această limită a fost considerată inacceptabilă de Comisia Europeană şi în rezultat s-
a adoptat o tactică similară celei din Marea Britanie implicînd, de asemenea, o acŃiune „cu drepturi
miraculoase”.
Pe de altă parte, în Republica Moldova, investitorii străini sunt încurajaŃi să procure valori
mobiliare ale emitenŃilor înregistraŃi în Republica Moldova. Această posibilitate este expres
prevăzută în articolul 30 al Legii cu privire la piaŃa valorilor mobiliare. Totuşi, în legislaŃia naŃională
a RM există prevederi ce limitează activitatea monopolistă.[155] Se instituie un control asupra
respectării legislaŃiei monopoliste la procurarea acŃiunilor, aporturilor, cotelor în capitalul social al
agenŃilor economici; precum şi la crearea, transformarea uniunilor, asociaŃiilor, concernelor, cu
scopul de a preveni situaŃia dominantă pe piaŃă a unor companii (articolele 8 şi 9 ale Legii). În
paralel cu această lege există şi Legea privind protecŃia concurenŃei din 2000 [162], care practic a
înlocuit Legea privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei, deşi aceasta din
urmă nu a fost abrogată expres.
LegislaŃia RM conŃine prevederi prin care statul exercită controlul asupra creării, extinderii,
reorganizării agenŃilor economici şi a asociaŃiilor acestora, holdingurilor, CM şi grupurilor
industrial-financiare, precum şi asupra procurării de acŃiuni şi de părŃi sociale în companii. [104, p.
91]
Potrivit art. 17 din Legea concurenŃei, pentru prevenirea posibilului abuz de situaŃia
dominantă pe piaŃă a unor agenŃi economici sau în scopul neadmiterii limitării concurenŃei, se
creează AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia ConcurenŃei care efectuează controlul de stat prealabil
asupra:
o creării, extinderii, comasării şi fuzionării asociaŃiilor de agenŃi economici;

109
 o creării, extinderii, comasării şi fuzionării holdingurilor, CM şi a grupurilor industrial-
financiare;
o extinderii, comasării şi fuzionării agenŃilor economici dacă acest fapt ar duce la formarea
unui agent economic a cărui cotă pe piaŃa respectivă de mărfuri ar depăşi 35%;
o lichidării şi divizării agenŃilor economici al căror volum al producŃiei şi al serviciilor le
permite să deŃină o situaŃie dominantă pe piaŃă.
Pentru a descentraliza piaŃa unui produs, AgenŃiei NaŃionale i-au fost delegate funcŃii de
înlăturare a situaŃiei dominante pe piaŃă. Astfel, dacă agentul economic cu o situaŃie dominantă pe
piaŃă a încălcat de două sau de mai multe ori dispoziŃiile imperative ale legii, AgenŃia NaŃională are
dreptul să emită o hotărîre de divizare forŃată a acestuia sau de separare din componenŃa lui a unei
sau mai multor subdiviziuni care să constituie persoane juridice separate.

Norme ce reglementează companiile mixte

Această secŃiune tratează condiŃionarea intrării investiŃiilor directe prin crearea de către
investitor a unei companii ce ar implica asociaŃi locali şi s-ar supune jurisdicŃiei statului-gazdă.
Participantul local în compania mixtă respectivă poate fi o entitate din sectorul public sau privat, în
dependenŃă de circumstanŃele cazului şi de politica promovată de statul respectiv. Asemenea legi
depăşesc cadrul legal al prevederilor de „internalizare” descris în secŃiunea anterioară prin faptul că
participantul local nu deŃine numai o parte din acŃiunile companiei mixte, dar participă şi în
administrarea acesteia.
Asemenea aranjamente nu sunt totuşi o garanŃie a controlului local. În primul rînd,
administratorii locali pot să nu fie în stare să administreze proiectul de investiŃii în mod eficient.
Într-adevar, unul din motivele-cheie pentru care se doreşte găsirea unui partener străin este
stimularea capacităŃilor locale de management şi obŃinerea cunoştinŃelor tehnice. În acest mod,
partenerul local probabil că va fi dependent de partenerul străin în luarea deciziilor majore, cel puŃin
la etapele iniŃiale de activitate ale companiei mixte. În al doilea rînd, cînd partenerul străin e o
companie multinaŃională, compania mixtă va trebui să depindă de reŃeaua internaŃională a acelui
partener pentru a avea succes, de exemplu la accesul pe pieŃele de export. În mod similar, partenerul
străin poate controla know-how-ul şi tehnologiile necesare pentru activitatea companiei mixte. În
rezultat, partenerul străin poate exercita controlul efectiv al companiei mixte, chiar şi atunci cînd nu
deŃine majoritatea acŃiunilor.[41, p. 134]

110
 Totuşi, companiile mixte au devenit tot mai frecvente în Ńările-gazdă în curs de dezvoltare şi
în fostele Ńări socialiste. Există avantaje semnificative atît pentru CM, cît şi pentru statul-gazdă. Pe
scurt, pentru CM, o companie mixtă oferă posibilitatea de a intra pe noi pieŃe, fiind mai avantajată
decît companiile locale, în ceea ce priveşte know-how-ul, de nepreŃuit într-un mediu ostil. Mai mult,
naŃionalitatea străină a CM poate fi „ascunsă” în spatele naŃionalităŃii locale a companiei mixte,
reducînd astfel riscul de a fi „identificată” ca firmă străină şi de a fi supusă unui tratament
discriminatoriu.[126, p. 68]
Pentru statul-gazdă, compania mixtă oferă un mijloc de introducere a capitalului nou şi a
tehnologiilor în piaŃa locală, în acelaşi timp menŃinînd forma juridică, măcar de jure, de control
asupra investitorului străin. În consecinŃă, legile privind companiile mixte au fost de o importanŃă
deosebită în state care elaborau strategii de dezvoltare economică în medii naŃionalist-izolaŃioniste.
Asemenea legi au fost adoptate prima dată în Ungaria în 1972.[180] Apoi au urmat fosta Iugoslavie
[187], Polonia [188], România [179] şi Bulgaria în anii’70. Cehoslovacia a hotarît să adopte legea
privind companiile mixte în anii ’80, iar în fosta URSS, acest lucru s-a făcut abia după restructurare.
Republica Moldova a adoptat legea privind investiŃiile străine în 1992, care a fost ulterior
abrogată, în prezent, aplicîndu-se Legea privind investiŃiile străine în activitatea de întreprinzător
[165], care instituie şi reglementează principiile juridice, sociale şi economice de organizare şi
dezvoltare a activităŃii investiŃionale din Republica Moldova, drepturile şi obligaŃiile investitorilor,
atribuŃiile şi competenŃa autorităŃilor publice în domeniul activităŃii investiŃionale, garanŃiile pe care
statul le acordă investitorilor autohtoni şi străini, modalitatea de soluŃionare a diferendelor
investiŃionale, precum şi reglementări referitoare la activitatea întreprinderilor cu investiŃii
străine.[164]
În conformitate cu legea sus-menŃionată, se consideră investitor străin persoana juridică,
constituită în corespundere cu legislaŃia altui stat, avînd sediu social în acel stat sau persoana
juridică avînd sediu, administraŃie centrală sau loc principal de activitate înregistrat în alt stat,
precum şi o organizaŃie sau asociaŃie creată în urma unui tratat între state sau alte subiecte de drept
internaŃional (articolul 3 al Legii).
Capitolul V al legii respective întitulat „DispoziŃii speciale privind investitorii străini şi
investiŃiile străine” stipulează că în Republica Moldova pot fi înfiinŃate întreprinderi cu investiŃii
străine sub formă de întreprinderi mixte şi întreprinderi cu capital străin. Conform art. 17(2),
întreprinderea mixtă este întreprinderea înfiinŃată conform legislaŃiei RM, al cărei capital social este

111
alcătuit parŃial din investiŃii străine. Pe de altă parte, întreprinderea cu capital străin este
întreprinderea, înfiinŃată în conformitate cu legislaŃia RM, al cărei capital social este compus
exclusiv din investiŃii străine. Aceste întreprinderi pot, la rîndul lor, să înfiinŃeze asociaŃii şi
organizaŃii internaŃionale, precum şi să facă parte din asociaŃii şi organizaŃii internaŃionale.
Credem că termenul de „organizaŃie internaŃională” folosit în acest context este impropriu,
deoarece s-ar potrivi mai bine termenul de „companie/societate multinaŃională”, ceea ce, credem că
legislatorul a şi avut în vedere.
Articolul 18 al Legii reglementează procedura de înregistrare, desfăşurare a activităŃii şi de
dizolvare a întreprinderii cu investiŃii străine. Astfel, toate aceste trei proceduri sunt similare cu cele
aplicabile întreprinderilor autohtone şi se realizează în conformitate cu legislaŃia în vigoare a
Republicii Moldova. În aceeaşi ordine de idei, dacă o întreprindere înfiinŃată fără investiŃii străine a
fost cumpărată integral de un investitor străin, aceasta obŃine statut de întreprindere cu capital străin,
iar dacă doar anumite părŃi sociale (acŃiuni) sunt achiziŃionate de către un investitor străin, atunci
aceasta obŃine statutul de întreprindere mixtă.
Filialele întreprinderilor nerezidente, ale asociaŃiilor acestora şi ale organizaŃiilor
internaŃionale înfiinŃate pe teritoriul RM obŃin statut de întreprindere aparŃinînd integral
investitorilor străini de la data înregistrării lor în modul stabilit de lege. Analogic, reprezentanŃele
întreprinderilor nerezidente se înregistrează pe teritoriul RM, conform legislaŃiei în vigoare, fără
drept de persoană juridică şi fără dreptul de a desfăşura activitate economică.
LegislaŃia RM permite înfiinŃarea filialelor şi reprezentanŃelor comercial-economice de către
întreprinderile cu investiŃii străine, atît în Republica Moldova, cît şi în străinătate. Pe de altă parte,
filialele şi reprezentanŃele înfiinŃate în RM de către întreprinderile rezidente cu investiŃii străine nu
sunt persoane juridice.
Conform legislaŃiei RM investitorii străini pot dobîndi dreptul de proprietate asupra bunurilor
imobile de pe teritoriul Republicii Moldova pentru a desfăşura activitatea de întreprinzător, cu
excepŃia terenurilor cu destinaŃie agricolă şi a celor din fondul silvic, aceste restricŃii fiind descrise
în detaliu mai sus.
În ceea ce priveşte facilităŃile acordate investitorilor străini, Legea din 2004, spre deosebire
de cea din 1992, nu prevede facilităŃi exprese pentru a atrage companiile străine să investească în
Republica Moldova. Articolul 13 al Legii în vigoare stipulează doar că investitorilor li se acordă
facilităŃi fiscale şi vamale în conformitate cu legislaŃia fiscală şi vamală a Republicii Moldova.

112
Totodată, investitorilor străini, care au efectuat investiŃii şi au beneficiat de garanŃii şi facilităŃi în
condiŃiile Legii din 1992 [164] privind investiŃiile străine, li se acordă dreptul de a beneficia în
continuare de garanŃiile şi facilităŃile acordate de aceasta.
În prezenta secŃiune au fost descrise principalele tehnici de control ale investiŃiilor străine
utilizate de statele-gazdă pentru a preveni dominarea de către investitorii străini a economiilor lor.
Dat fiind adoptarea pe larg a practicilor de privatizare, numărul de sectoare industriale rezervate
proprietăŃii publice este în scădere şi se crează tot mai multe posibilităŃi pentru încurajarea
investiŃiilor străine. RestricŃiile rămase asupra investiŃiilor străine sunt în sectoarele economiei
naŃionale ce se referă la securitatea naŃională.

Atragerea investiŃiilor străine şi dezvoltarea CM

Numeroase state au adoptat o politică a „uşilor deschise” referitor la investiŃiile străine. În
special statele membre ale OECD şi-au luat angajamentul să anuleze în mod progresiv restricŃiile
asupra investiŃiilor străine în conformitate cu Codul pentru liberalizarea mişcărilor de capital.[271,
p. 164]
Anumite state utilizează diverse stimulente pentru atragerea investitorilor străini. Justificarea
acestor acŃiuni rezidă în faptul că ele pot reduce riscurile pentru investitori, făcînd astfel statul-gazdă
mai atractiv pentru ei.[227, p. 125] Acest lucru se poate obŃine fie prin subvenŃii directe (de ex.,
anularea plăŃilor pentru export sau import, reducerea impozitelor şi a altor plăŃi ş.a.) sau prin
intermediul scutirilor fiscale. Asemenea politici sunt preferate de Ńările care altfel nu ar prezenta un
interes major pentru investitorii străini pe baze pur economice.
Unul dintre pionerii politicii de atragere a investiŃiilor prin diverse măsuri de încurajare a
fost Irlanda. Începînd cu 1958, această Ńară a oferit scutiri fiscale producătorilor. În prezent, cel mai
mare stimulent îl constituie impozitul maxim pe producŃie de 10% din venituri, valabil pînă la 31
decembrie 2010. Rata maximă pentru veniturile obŃinute pe alte căi este de 40%.[181, p. 4] Acest
lucru a avut drept consecinŃă înflorirea CM în Irlanda dat fiind faptul că aceasta Ńară este considerată
de către investitori un „paradis fiscal”. CM şi-au structurat în aşa fel operaŃiunile, încît să profite la
maximum de ratele joase ale impozitelor, fie prin intermediul holdingurilor off-shore care
controlează entităŃi neînregistrate în Irlanda, astfel permiŃînd veniturilor obŃinute în Irlanda să fie
investite peste hotare fără a fi supuse impozitării de către Ńara-gazdă a companiei-mamă; fie prin
manipulări de transfer de capital pentru a spori veniturile filialelor irlandeze. În ultimii ani, au fost

113
introduse noi măsuri de stimulare care permit plasarea administraŃiilor internaŃionale de fonduri în
Irlanda, creînd concurenŃă Luxemburg-ului şi altor Ńări.[182, seŃiunea 1]
În mod similar, Singapore a oferit stimulente producătorilor străini încă din 1960. Guvernul
de atunci a adoptat o strategie de lansare a economiei bazată pe expansiunea producătorilor orientaŃi
spre export.[87, p. 43] Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul a creat zone libere oferind scutiri de
impozite, taxe şi alte plăŃi afacerilor localizate în aceste zone. Aceste zone permiteau firmelor să
întreŃină relaŃii comerciale fără restricŃii cu restul lumii, să prelucreze la costuri mici bunuri pentru
export şi să beneficieze de facilităŃile bancare off-shore libere de controalele de schimb valutar. Pe
lîngă aceasta, guvernul a creat stimulente fiscale pentru aşa-numitele „industrii de pionerat” pentru a
crea noi proiecte de capital şi de tehnologii intensive în Ńară.[234, p. 98]
La fel, Ńările dezvoltate utilizează stimulentele investiŃionale pentru atragerea investitorilor
internaŃionali spre regiunile mai puŃin dezvoltate din aceste Ńări. Politica Marii Britanii este un
exemplu elocvent. Astfel, în această Ńară, au fost create agenŃii de dezvoltare regională pentru
ScoŃia, łara Galilor şi Irlanda de Nord pentru a direcŃiona dezvoltarea economică spre aceste
regiuni. Dintre acestea, Consiliul industrial pentru dezvoltare din Irlanda de Nord, regiune cu rate
înalte de şomaj şi situaŃie politică complicată, merită o apreciere aparte pentru promovarea
investiŃiilor străine în această regiune a Ńării.
Statele continuă să adopte noi legi şi regulamente cu scopul de a face mediile lor
investiŃionale mai atractive pentru investitori. Numărul Ńărilor care au introdus amendamentele
favorabile investiŃiilor străine directe (ISD) în legislaŃia naŃională s-a mărit de la 80 în 1991 la 235 în
2004.[266, p. 119] Mai mult decît atît, în 2004, mai mult de 20 de Ńări şi-au micşorat impozitele pe
venit cu scopul de a atrage mai multe investiŃii străine. În acest sens, China este un exemplu
concludent: ea rămîne cea mai mare Ńară în curs de dezvoltare – recipient al unui volum de 61
miliarde dolari SUA de investiŃii străine.[266, p. 120]
Şi în Republica Moldova, atragerea investiŃiilor a fost declarată o direcŃie prioritară de
activitate a Republicii Moldova, iar în 2006 a fost adoptată Strategia de atragere a investiŃiilor şi
promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 [174], document ce reprezintă cadrul politicilor de
stat în domeniul atragerii investiŃiilor şi promovării exporturilor.
Prin promovarea acestei Strategii, Guvernul RM speră să atragă investiŃii în sectoarele
economiei naŃionale cu orientare spre export, capabile să asigure prevederi şi măsuri novatorii şi
transfer de know-how, în scopul creării insfrastructurii tehnice şi economice a republicii. În prezent,

114
se atestă un nivel scăzut al investiŃiilor, precum şi o valorificare minimă a potenŃialului de export.
Deşi în ultimii cinci ani indicatorul investiŃiilor străine în economia naŃională s-a majorat de 3 ori,
ponderea surselor de finanŃare străine în volumul total al investiŃiilor în capitalul fix a rămas foarte
scăzută. Fluxul total al ISD în economia naŃională la sfîrşitul anului 2005 a constituit 1129 milioane
dolari SUA sau 333 dolari SUA pe cap de locuitor, astfel încît nivelul înregistrat al investiŃiilor
străine nu este suficient pentru asigurarea ritmurilor preconizate de creştere economică.
Una din particularităŃile proceselor investiŃionale în economia naŃională este diferenŃierea
considerabilă a sectoarelor în ce priveşte volumul investiŃiilor. În ultimii 5 ani, investitorii au depus
capitalul preponderent în industria prelucrătoare, transporturi şi comunicaŃii, tranzacŃii imobiliare,
sfera serviciilor, comerŃul en gros şi en detail. Aceste domenii constituie în prezent peste 70% din
volumul total al investiŃiilor în economia republicii.
Actualmente în RM investesc întreprinzători şi companii din 42 de Ńări, cele mai mari
investiŃii fiind din Ńările UE, CSI, SUA, România, Cipru şi Canada. Conform datelor Camerei
Înregistrării de Stat, în perioada 1 ianuarie 1994 – I semestru al anului 2009, au fost înregistrate
6977 întreprinderi cu capital străin, conform datelor ce figurează în Registrul de Stat. Dintre acestea,
doar 219 întreprinderi cu investiŃii străine au fost înregistrate în primul semestru al anului 2009, în
scădere faŃă de anii 2007-2008. Pentru comparaŃie, în 2008, în republică erau înregistrate 809
întreprinderi cu investiŃii străine, mai puŃine comparativ cu 2007 cînd au fost înregistrate 851
asemenea întreprinderi. Cea mai mare pondere în totalul investiŃiilor străine o au investiŃiile directe
în capitalul social (circa 60%), creditele şi împrumuturile (35%).
În ultimii ani au fost prevăzute unele facilităŃi fiscale şi vamale pentru investitorii străini care
veneau în Republica Moldova şi anume: scutirea de plata impozitului pe venit a întreprinderilor a
căror capital social era constituit sau majorat cu echivalentul respectiv a 250.000 şi 2.000.000 dolari
SUA (articolul 492 al Codului fiscal), precum şi scutiri de la plata TVA şi a tarifului vamal în cazul
importului bunurilor în valoare mai mare de 1000 lei cu termen de exploatare mai mare de 1 an (art.
103 al Codului fiscal şi art. 28 al Legii cu privire la tariful vamal).
De asemenea, suplimentar la facilităŃile fiscale acordate investitorilor străini, prevăzute în
art. 492 al Codului fiscal, în Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din decembrie 2006,
[178] se mai prevăd următoarele facilităŃi pentru întreprinderile cu investiŃii străine:

Scutire de la plata impozitului prin reducerea venitului impozabil cu suma ce constituie 50%
din valoarea de intrare a activelor materiale pe termen lung, cu anumite excepŃii;

115

Acele întreprinderi cu investiŃii străine, capitalul statutar al cărora depăşeşte 250.000 dolari
SUA se scutesc de plata impozitului pe venit în mărime de 50% din venitul brut; a celor cu
capital statutar de 1-2 mln. $ SUA – scutire de la plata impozitului pe venit cu condiŃia
investirii a 80% în dezvoltarea producŃiei proprii.
Conform proiectului Legii bugetului pentru anul 2007 propus de Ministerul FinanŃelor,
prevederea despre scutirea de impozitul pe venit se va aplica doar investitorilor a căror capital
statutar depăşea cifra de 2 mln. dolari SUA, iar în Legea bugetului de stat pe anul 2008 nu s-au
prevăzut careva facilităŃi fiscale pentru investitorii străini [153]. Astfel, mediul investiŃional
neatractiv din prezent va fi şi mai inaccesibil pentru investiŃii de mărimi medii.
Începînd cu anul 2008, Codul Fiscal conŃine noi prevederi menite să stimuleze activitatea
investiŃională, şi anume:
 Profitul reinvestit al persoanelor juridice va fi supus cotei „zero” de impozitare.[152]
 SubiecŃii care desfăşoară activitate de întreprinzător amplasaŃi în afara municipiilor
Chişinău şi BălŃi au dreptul de restituire a T.V.A. la valorile materiale, serviciile
procurate ce Ńin de investiŃii capitale, cu excepŃia investiŃiilor cu destinaŃie locativă şi
a celor în mijloacele de transport în scopul încurajării investiŃiilor în afara acestor
municipii.
În practică nu sunt aplicate nici aceste puŃine facilităŃi prevăzute pentru investitorii străini.
Acest lucru se datorează şi necesităŃii introducerii modificărilor în statut în urma modificărilor
respective la Camera Înregistrării de Stat, ceea ce implică timp, efort şi costuri suplimentare.
ExistenŃa acestor impedimente descurajează eventualii investitori care iniŃial considerau că ar putea
fi eligibili pentru acordarea înlesnirilor.
Guvernul, pe parcursul ultimilor ani, a iniŃiat acŃiuni de îmbunătăŃire a cadrului legislativ,
elaborînd şi actualizînd un şir de acte normative orientate spre crearea unui mediu investiŃional
favorabil. Astfel, au fost adoptate noile legi privind: investiŃiile în activitatea de întreprinzător (nr.
81-XV din 18.04.2004); leasingul (nr. 59-XVI din 28.04.2005); organizaŃiile de microfinanŃare (nr.
280-XV din 22.07.2004); patenta de întreprinzător (nr. 208-XVI din 07.07.2006); documentul
electronic şi semnătura digitală (nr. 264-XVI din 15.07.2004); comerŃul electronic (nr. 284-XVI din
22.07.2004); ş.a. În 2007 a fost adoptată Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi
întreprinzătorilor individuali, care modifică substanŃial procedura de înregistrare şi radiere din

116
Registrul de Stat; micşorîndu-se atît numărul actelor necesare pentru înregistrare, cît şi durata
procedurilor.[170]
Guvernul îşi propune îndeplinirea următoarelor măsuri pe termen mediu în vederea
perfecŃionării cadrului de politici şi de atragere a investiŃiilor:
 Continuarea reformei regulatorii – pentru a simplifica procedurile de înregistrare, licenŃiere,
autorizare, control şi raportare a întreprinderilor/companiilor;
 Limitarea implicării organelor de control în activitatea de înreprinzător şi sporirea
concurenŃei – prin delimitarea funcŃiilor diferitor organe de control în procesul monitorizării,
în special a celor cu atribuŃii de control financiar;
 Facilitarea accesului investitorilor la active, inclusiv terenuri pentru construcŃii industriale şi
cu destinaŃie agricolă;
 Promovarea fuziunilor şi achiziŃiilor de companii;
 Deetatizarea patrimoniului public, inclusiv implementarea principiilor de parteneriat public-
privat;
 Facilitarea regimului nerezidenŃilor (investitorilor) prin modificarea legislaŃiei cu privire la
regimul nerezidenŃilor (investitorilor) în republică, cu scopul facilitării accesului de noi
investiŃii – prin stabilirea unui statut special pentru tranzacŃiile nerezidente, oferirea unor
facilităŃi fiscale şi vamale, simplificarea procedurilor de obŃinere a vizelor, permiselor de
şedere şi de muncă, etc.;
 Stabilirea sediilor regionale ale unor organizaŃii şi companii în Republica Moldova – prin
oferirea unor spaŃii libere pentru amplasarea sediilor, filialelor şi reprezentanŃelor
companiilor multinaŃionale şi a organizaŃiilor internaŃionale.
Conform Raportului privind Climatul InvestiŃional în Moldova pe anul 2007, elaborat de
Ambasada SUA la Chişinau [327, p. 3], guvernul Republicii Moldova consideră investiŃiile ca fiind
vitale pentru creşterea economică durabilă şi reducerea sărăciei, dar recunoaşte că volumul de
investiŃii străine directe care au intrat în republică nu este suficient. Domeniile prioritare de
dezvoltare identificate de guvern şi pentru care trebuie atrase investiŃii străine directe au fost
declarate următoarele: concurenŃa şi dezvoltarea potenŃialului pentru pieŃele de export, diversificarea
sectoarelor de producŃie, ş.a.
Fluxul de investiŃii directe a constituit în primele şase luni ale anului 2006 – 193.5 milioane
dolari SUA. Printre cei cîŃiva investitori majori care au intrat pe piaŃa Republicii Moldova în ultimii

117
ani îi putem enumera pe: compania Metro Cash & Carry din Germania, compania de asigurări
austriacă Grawe, grupul Veneto Banca din Italia şi fondul de investiŃii american NCH Capital.
Guvernul RM a privatizat majoritatea întreprinderilor de stat, iar unele sectoare ale
economiei sunt aproape în totalitate proprietate privată. Totuşi, există cîteva întreprinderi mari care
încă urmează a fi privatizate, în special cele două reŃele electrice de distribuŃie din nordul republicii,
precum şi Termocom-ul. Alte întreprinderi mari aflate pe lista de privatizare sunt Moldtelecom-ul,
primul operator de telefonie fixă din Republica Moldova şi Banca de Economii, cu capital majoritar
de stat. Deşi condiŃiile de participare la tender sunt de obicei clare, procesul de privatizare nu este
întotdeauna transparent.[199, p. 3]
Pe de altă parte, s-au atestat şi cazuri de anulare a privatizărilor, care au avut loc în special
începînd cu anul 2001. Astfel, guvernul a anulat cîteva privatizări din trecut pentru motivul că nu s-
ar fi respectat planul de investiŃii sau că s-ar fi comis careva neregularităŃi în procesul de privatizare.
Deşi guvernul a fost de acord să recompenseze investitorii în disputele investiŃionale care s-au iscat,
plata compensaŃiei a întîrziat. Un caz notoriu de dispută investiŃională a implicat un investitor
german şi compania de stat Air Moldova, asupra căruia s-a pronunŃat şi Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului, dînd cîştig de cauză investitorului german. [199, p. 4] Un caz similar este cel al
companiei spaniole „Union Fenosa”, acuzată de Curtea de Conturi că privatizarea reŃelelor electrice
de distribuŃie RED-Chişinău, RED-Centru şi RED-Sud, achiziŃionate de „Union Fenosa”, a avut loc
cu încălcarea legislaŃiei în vigoare. După ce Curtea Supremă de JustiŃie a repus în legalitate
hotărîrile CurŃii de Conturi, Banca Mondială a condamnat vehement posibila revizuire a rezultetelor
privatizării celor trei RED-uri. De asemenea, cîŃiva investitori s-au plîns că în ultimii ani, au devenit
victime ale unor aşa-numite investigaŃii efectuate de către Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi a CorupŃiei, în timp ce alŃii au întîmpinat dificultăŃi de ordin birocratic din partea
agenŃiilor de stat, precum poliŃia şi autorităŃile fiscale. Un şir de investigaŃii au fost efectuate asupra
importurilor de carne de pasăre, a companiilor de publicitate şi a celor ce oferă servicii
bancare.[199, p. 5]
În Republica Moldova, Legea cu privire la zonele economice libere (ZEL) [167]
reglementează spaŃii special amenajate pentru activităŃi comerciale. Zonele economice libere
reprezintă zone de producere, fapt care facilitează îndeosebi dezvoltarea întreprinderilor
producătoare şi mai puŃin comerciale. Zonele economice libere administrează teritorii în care, pentru
investitorii străini, sunt permise, în regim preferenŃial anumite genuri de activităŃi de întreprinzător.

118
În aceste zone investitorilor li se oferă terenuri şi spaŃii de producere înzestrate cu infrastructura
necesară pentru iniŃierea activităŃii de antreprenoriat cu posibilitatea de utilizare a facilităŃilor fiscale
şi vamale. Rezident al zonei economice libere poate fi orice persoană fizică sau juridică înregistrată
în modul stabilit de legislaŃie în calitate de subiect al activităŃii de întreprinzător în Republica
Moldova. În zona liberă pot fi desfăşurate următoarele genuri de activitate: (i) producŃia industrială a
mărfurilor de export, cu excepŃia alcoolului etilic, derivatelor sale şi a producŃiei alcoolice; (ii)
sortarea, ambalarea, marcarea şi alte asemenea operaŃiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul
vamal al Republicii Moldova; (iii) genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de
depozitare, de construcŃii, de alimentaŃie publică, etc. RezidenŃii zonelor economice libere au un şir
de facilităŃi, precum:
• Scutirea la plata accizelor şi taxelor vamale la import;
• Impozite la cota zero a TVA la mărfurile şi serviciile introduse în ZEL;
• FacilităŃi la plata impozitului pe venit;
• GaranŃii de stat pentru cazul înrăutăŃirii condiŃiilor de activitate;
• Posibilitatea de folosire a infrastructurii existente;
• Operativitatea în perfectarea procedurilor de import-export;
• Transfer de capital şi profit;
• Posibilitatea de a închiria încăperi pe o perioadă de până la 25 ani;
• Posibilitatea de arendă a terenurilor libere;
• Posibilitatea asamblării de produse finite, prin aducerea subansamblelor necesare din diferite
părŃi ale globului;
• Posibilitatea angajării forŃei de muncă calificate;
• Posibilitatea de a transfera capitalurile şi profiturile în străinătate.
În Republica Moldova activează 6 zone economice libere: Expo-Business-Chişinău,
Ungheni-Business, TvardiŃa, Otaci-Business, Valkaneş şi Taraclia. Volumul total al investiŃiilor în
ZEL constituia la 1 ianuarie 2008 104,3 mil USD, iar numărul companiilor înregistrate în ZEL la 1
ianuarie 2007 era de 138 cu 3962 de angajaŃi. Vânzările nete ale ZEL în 2006 constituiau 74,0 mil
EUR dintre care exporturi - 52 mil EUR.[328]
„Crearea unui mediu de afaceri şi a unui climat investiŃional care ar stimula atragerea
investiŃiilor străine” este dezideratul afirmat de toate guvernările care s-au perindat din 1991 (sau
din 1992 odată cu adoptarea Legii privind investiŃiile străine) şi pînă în prezent în Republica

119
Moldova. Din păcate, acŃiunile şi politicile guvernamentale enunŃate în diverse strategii şi planuri de
activitate nu depăşesc de cele mai multe ori cadrul declarativ şi nu prevăd careva acŃiuni concrete şi
eficiente de atragere a investitorilor străini. Guvernul Republicii Moldova ar trebui să ia exemplul
unor Ńări precum Irlanda sau Cipru, a căror politici de stimulare a investiŃiilor au fost descrise mai
sus, pentru a deveni credibil şi eficient în faŃa potenŃialilor parteneril străini.
Conform studiului “InvestiŃiile străine directe în economia Republicii Moldova şi
perspectivele creşterii acestora în contextul vecinătăŃii cu Uniunea Europeană”[263, p. 10],
Republica Moldova nu a beneficiat de investiŃii majore în ultimii 15 ani şi a constituit una din cele
mai puŃin atractive Ńări din regiune pentru investitorii străini, plasîndu-se în 2006 în rîndul ultimelor
5 state din regiune, în urma unor astfel de Ńări ca Georgia, Armenia, Ucraina sau Albania.[282, p.
57]
Deşi avantajele atragerii investiŃiilor străine sunt pe deplin cunoscute, există şi unele riscuri
în atragerea surselor străine de finanŃare pentru economiiile în tranziŃie, mai ales pentru cele care nu
sunt gata să le absoarbă, precum:
- ConcurenŃă creată companiilor autohtone, care de cele mai dese ori nu oferă aceeaşi
calitate produselor şi serviciilor lor.
- Salariile oferite de investitorii străini deseori sunt mai mari decît cele oferite de
companiile autohtone, astfel apărînd riscul migrării forŃei de muncă de la întreprinderile
autohtone la cele cu investiŃii străine. Drept exemplu poate servi compania italiană de
încălŃăminte GEOX, care intenŃiona să deschidă o fabrică de producere a încălŃămintei în
Moldova, intenŃie care nu s-a mai materializat. Printre motivele eşuării acestei investiŃii
s-a numărat şi îngrijorarea autorităŃilor naŃionale privind “migrarea” forŃei de muncă de
la fabrica “Zorile” la noua întreprindere.[263, p. 11]
În efortul de atragere a investiŃiilor străine pentru a relansa economia naŃională, trebuie
menŃionate şi următoarele programe de activităŃi iniŃiate în ultimii ani: reforma de reglementare de
stat a activităŃii de întreprinzător şi Strategia naŃională de dezvoltare pe anii 2008-2011 [172].
Astfel, obiectivul de bază al reformei de reglementare de stat a activităŃii de întreprinzător îl
reprezintă diminuarea substanŃială a gradului de dependenŃă a întreprinderilor de reglementările
administrative, micşorarea cheltuielilor financiare şi de timp suportate de antreprenori pentru
deschiderea şi desfăşurarea afacerilor, fapt care presupune obŃinerea licenŃelor, autorizaŃiilor,

120
permisiunilor etc., precum şi pentru lichidarea/recunoaşterea insolvabilităŃii companiei, procedură
care, în prezent, se dovedeşte a fi foarte complicată.
Comparînd performanŃele Republicii Moldova ca membru al OrganizaŃiei Mondiale a
ComerŃului (OMC) cu cele ale noilor Ńări membre ale UE din Europa Centrală şi de Est, şi łările
Baltice, putem observa că indicatorii identificaŃi în RM la capitolul impozite ating 100% (indicatorul
maxim), iar referitor la politica privind investiŃiile străine (66%) – fiind considerată destul de
ineficientă; politica privind întreprinderile private, mediul macroeconomic şi oportunităŃile de piaŃă
atestînd cei mai scăzuŃi indicatori.[211, p. 24]
În cadrul reformei cadrului de reglementare a activităŃii de întreprinzător se prevede
adoptarea unui şir de acte normative care să continue simplificarea cadrului normativ de
reglementare a activităŃii companiilor, atît a celor naŃionale, cît şi a celor străine, de tipul legilor
„ghilotină”, conform cărora, de exemplu, doar Parlamentul şi Guvernul pot reglementa activitatea de
antreprenoriat, lipsind alte organe ale admininstraŃiei publice de acest drept. [168; 169 şi 224]
În Planul de implementare a Strategiei de reformă a cadrului de reglementare de stat a
activităŃii de întreprinzător sunt prevăzute următoarele acŃiuni începînd cu anul 2007:
 Revizuirea legislaŃiei naŃionale în scopul implementării prevederilor normative a procesului
“ghilotinei” – 2007-2010;
 Revizuirea cadrului juridic şi instituŃional pentru definirea termenilor unici de “licenŃă”,
“autorizaŃie”, “permisiune”, “aviz” - 2007;
 Elaborarea şi promovarea proiectului de Lege cu privire la societăŃile cu răspundere limitată
(SRL) – obiectiv realizat în 2007;
 Elaborarea şi promovarea proiectului de Lege cu privire la societăŃile pe acŃiuni (SA) –
modificări şi completări la legea existentă au fost adoptate în 2007;
 Simplificarea structurii, numărului şi complexităŃii procedurilor administrative la etapele de
înregistrare, derulare şi lichidare a afacerii - 2007;
 Introducerea principiului ghişeului unic în activitatea autorităŃilor publice, inclusiv prin
interconectarea electronică a acestora pentru efectuarea schimbului electronic de date (e-
Guvern) – 2007-2010; ş.a.
Cîteva dintre aceste priorităŃi au fost realizate pe parcursul anilor 2007-2009, altele rămîn a fi
implementate în 2010, iar în acest mod se va vedea pe parcurs intenŃia reală a Guvernului în vederea
obŃinerii unor rezultate concrete pentru eficientizarea activităŃii autorităŃilor responsabile de

121
implementarea acestui cadru regulatoriu. Astfel, noua Lege privind societăŃile cu răspundere limitată
(SRL) a fost adoptată la 14 iunie 2007 şi publicată în Monitorul Oficial al 17 august 2007. Pînă la
acel moment, reglementarea juridică a societăŃii cu răspundere limitată putea fi găsită doar în Codul
civil al RM la articolele 145-155, precum şi în Regulamentul societăŃilor economice nr. 500 din
1991, care prezintă norme perimate şi confuze. În prezent, Legea SRL în dispoziŃiile sale generale,
defineşte societatea comercială în cauză, reglementează noŃiunile de sediu, filiale, reprezentanŃe,
societăŃi afiliate şi întreprinderi dependente; modalitatea de constituire şi înregistrare, reorganizare şi
lichidare; include norme definitorii privind capitalul social şi patrimoniul societăŃii, precum şi
reglementează activitatea organelor societăŃii şi a asociaŃilor. [166]
Conform modificărilor şi completărilor intrate în vigoare în 2006 şi 2008, aduse Legii
privind societăŃile pe acŃiuni (SA) din 1997, s-au înlăturat dublările legislative care existau între
Codul civil (articolele 156-170) şi legea respectivă.[157] Unele prevederi noi se referă la faptul că
SA este obligată să dezvăluie informaŃia, dacă capitalul social minim este de 500.000 lei, iar
numărul acŃionarilor nu trebuie să fie mai mic de 50 de persoane, la fel instituŃia „Comisia NaŃională
a Valorilor Mobiliare” se numeşte deja – Comisia NaŃională a PieŃei Financiare, ş.a. Astfel, Comisia
NaŃională a PieŃei Financiare a fost creată în 2007 ca fiind autoritatea administrativă ce asigură
controlul încorporării societăŃilor pe acŃiuni şi a altor entităŃi în sectorul financiar nebancar, fiind
astfel asigurat controlul efectiv asupra legalităŃii constituirii, funcŃionării şi lichidării societăŃilor pe
acŃiuni.[265, p. 14] Noile modificări şi completări operate la Legea cu privire la societăŃile pe
acŃiuni referitoare la excluderea unor prevederi ce dau posibilitatea unor tratări neunivoce a
reglementărilor referitoare la convocarea şi desfăşurarea adunărilor generale a acŃionarilor,
tranzacŃiile cu conflict de interese, stabilirea unor noi cerinŃe privind limitarea şi cumularea
funcŃiilor de membru al consiliului societăŃii şi al organului executiv, precum şi limitarea pînă la 3 a
numărului de SA în componenŃa consiliilor cărora este prezentă aceeaşi persoană, sunt îndreptate
spre crearea unor mecanisme adecvate de protecŃie a drepturilor acŃionarilor. Îndeplinind o obligaŃie
expresă a Planului de AcŃiuni UE-RM, Comisia NaŃională a PieŃei Financiare a elaborat un Cod de
guvernare corporativă şi l-a recomandat spre aprobare societăŃilor pe acŃiuni, dar implementarea
acestuia nu va fi decît treptată odată cu maturizarea conduitei de responsabilitate corporativă în
Republica Moldova.
În acelaşi context se înscriu şi modificările şi completările la Legea privind piaŃa valorilor
mobiliare [156], adoptate la sfîrşitul anului 2007 şi intrate în vigoare în ianuarie 2008. Modificările

122
propuse în legea dată Ńin atît de dezvoltarea pieŃei primare, cît şi a celei secundare a valorilor
mobiliare. În special, relevante pentru protecŃia investitorilor sunt amendamentele ce au avut ca scop
sporirea transparenŃei tranzacŃiilor pe piaŃa secundară cu un şir de cerinŃe vizavi de dezvăluirea
informaŃiei de către participanŃii la tranzacŃiile bursiere de către emitenŃi.
Strategia naŃională de dezvoltare pe anii 2008-2011 constituie documentul intern principal de
planificare strategică pe termen mediu, care determină obiectivele de dezvoltare ale Republicii
Moldova pînă în anul 2011. Elaborarea Strategiei derivă din necesitatea de a continua reformele
iniŃiate în două documente importante de planificare strategică – Strategia de creştere economică şi
reducere a sărăciei (SCERS) şi Planul de AcŃiuni „Republica Moldova – Uniunea Europeană”
(PARMUE) [vezi 177], al căror termen de implementare a expirat la sfîrşitul anului 2007 şi
începutul anului 2008.
Astfel, în domeniul reformei regulatorii au fost implementate un şir de activităŃi care au avut
drept rezultat: (a) simplificarea şi creşterea transparenŃei procesului de reglementare prin reducerea
numărului de acte normative care reglementează activitatea de întreprinzător; (b) reducerea duratei
şi costurilor procedurii de înregistrare; (c) diminuarea costurilor procedurilor de eliberare a
autorizaŃiilor; (d) simplificarea parŃială şi centralizarea procedurii de licenŃiere; ş.a.
Rezultatele iniŃiale ale reformei sunt confirmate de concluziile studiului „Costul
reglementării de stat a activităŃii antreprenorilor”, realizat anual. Conform studiului dat, pe parcursul
anilor 2002-2007, durata perioadei de înregistrare a întreprinderilor s-a redus cu 6 zile, iar costurile
s-au micşorat de două ori. De asemenea, s-a micşorat numărul mediu de licenŃe pe companie, durata
eliberării acestora s-a redus pînă la 20 de zile, iar costurile s-au înjumătăŃit. Procedurile de eliberare
a autorizaŃiilor au devenit mai ieftine şi mai puŃin anevoioase, dar a crescut ponderea plăŃilor
neoficiale pentru obŃinerea acestora.
De asemenea, cota impozitelor pe venitul persoanelor juridice a fost diminuată de la 32% în
anul 1998 pînă la 15% în anul 2006, iar legislaŃia fiscală oferă facilităŃi pentru promovarea
investiŃiilor în diverse domenii, cum ar fi: tehnologiile informaŃionale, importul utilajului de
producere, activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM) etc. Pe lîngă aceasta, în anul 2007 au
fost aprobate trei componente ale reformei fiscale pe termen mediu care presupun: amnistia fiscală
(care deja a luat sfîrşit), legalizarea capitalului, iar începînd cu anul 2008, aplicarea cotei „zero” la
venitul reinvestit al agenŃilor economici.[170]

123
 În pofida acestor rezultate modeste, Republica Moldova nu a reuşit să avanseze în
clasamentul mondial (inclusiv cel regional) cu privire la mediul de afaceri. Raportul Băncii
Mondiale „Costurile Afacerii 2008” plasează Republica Moldova pe locul 92, ceea ce reprezintă o
scădere cu 2 poziŃii în clasament faŃă de anul precedent. Comparativ cu alte Ńări din regiune, precum
Armenia, Georgia, Macedonia, łările Baltice, România şi Ucraina, Republica Moldova se situează
pe locul 10 din 13. De asemenea, raportul indică un nivel scăzut al indicatorului protecŃiei
investiŃiilor, şi anume de 4,7 pe o scară de la 0 la 10.
Printre măsurile preconizate a fi întreprinse în următorii ani sunt cele referitoare la
îmbunătăŃirea mediului de afaceri; continuarea şi accelerarea reformei cadrului de reglementare a
afacerilor; atragerea investiŃiilor, în special a celor străine directe; respectarea principiilor
concurenŃei loiale; reformarea şi stimularea dezvoltării pieŃei financiare; promovarea întreprinderilor
mici şi mijlocii; ş.a.
Se preconizează ca la sfîrşitul fiecărui an de implementare să fie elaborat raportul de
evaluare a Strategiei naŃionale de dezvoltare.
Deşi, după cum am notat mai sus, în ultimul timp, se întreprind eforturi de a crea în
Republica Moldova un spaŃiu „agreabil” pentru investiŃiile străine şi pentru atragerea a cît mai multe
CM pentru a-şi deschide reprezentanŃe sau filiale în RM, totuşi, pentru companiile străine rezidente
în RM cu statele cărora n-au fost încheiate acorduri de acest tip, Codul fiscal al RM prevede reguli
de înregistrare şi impozitare asemănătoare cu cele ale acordurilor internaŃionale ce se referă la
reprezentanŃele companiilor nerezidente. Acest lucru este important, pentru că existenŃa
reprezentanŃei companiei nerezidente nu serveşte drept bază pentru a recunoaşte compania în
calitate de contribuabil (plătitoare de impozit pe venit), în timp ce reprezentanŃa permanentă a
companiei nerezidente este asimilată unei societăŃi comerciale.
De fapt, existenŃa capitalului străin într-o societate comercială din Republica Moldova o
deosebeşte, sub aspectul protecŃiei investiŃiei, de o societate cu capital intern. Acestora li se aplică
prevederile cu privire la investiŃiile străine ale legislaŃiei privind investiŃiile.[25, vol. II, p. 1282]
Aplicarea normelor privind investiŃiile străine, de exemplu, depinde deseori, de domeniul dreptului
societăŃilor, de cetăŃenia asociaŃilor/membrilor, precum şi de organele societăŃii (vezi şi cazul
Barcelona Traction expus mai sus).
Conform prevederilor Codului fiscal [152, art. 49], posesia de către compania nerezidentă a
hîrtiilor de valoare, a cotelor părŃi din capitalul social al companiei rezidente sau dispunerea de alte

124
bunuri pe teritoriul RM, nici operarea prin intermediul agenŃilor nu se consideră ca fiind o
reprezentanŃă.[255, p. 7]
La ora actuală, reprezentanŃele companiilor străine în Republica Moldova plătesc impozit pe
apă; amenajarea teritoriului, calculate în dependenŃă de numărul angajaŃilor; plăŃi în fondul social,
care alcătuiesc cea mai mare parte a sumelor transferate de către companiile străine în bugetul de
stat al RM. Chiar şi după anularea statutului de reprezentanŃă pentru anumite categorii de companii
nerezidente, vor trebui plătite încă multe impozite: ca cele pe dividende, majorări procentuale,
creşterea de capital ş.a. Astfel, regimul fiscal actual din RM pentru companiile străine nu poate fi
numit nicidecum „favorabil”.
Conform practicii mondiale de impozitare, descrise mai sus, impozitarea privilegiată este
caracterizată prin cote de impozitare foarte mici, aproape neexistente şi printr-un sistem de
impozitare foarte simplu. Asemenea sistem de impozitare este utilizat nu doar de Ńările insulare, ci şi
de state membre ale UE: Austria, Italia, Luxemburg şi Cipru, care şi după aderarea la UE au rămas
teritorii cu sisteme privilegiate de impozitare, similare celor din ElveŃia şi SUA. În Ńări precum
Luxemburg şi Liechtenstein, prevederile normative referitoare la holdinguri, de exemplu, sunt unele
din cele mai liberale din lume. Aici, activitatea bursieră nu este supusă impozitării, nu se plăteşte
impozit pe sursa de venit şi pentru plata dividendelor; iar companiile de holding plătesc doar un mic
impozit pe capitalul statutar şi nu sunt supuse auditului.
Nu se cunoaşte care este modelul ce va fi adoptat în Republica Moldova pentru atragerea mai
multor investiŃii necesare pentru economie, dar una din variantele studiate este modelul elveŃian al
impozitării companiilor nerezidente şi a reprezentanŃelor companiilor străine, care prevede platirea
de către compania străină a unui impozit anual fix.[255, p. 76]
„Investitorii au nevoie de garanŃii, nu de strategii”, afirma încă în 2006, actualul ministru al
economiei, dl Valeriu Lazăr. „Dacă companiile multinaŃionale şi-ar deschide tot mai multe
reprezentanŃe la noi şi ar efectua operaŃiuni financiare, Moldova ar putea deveni intermediar pentru
pieŃile din Est, profitînd de pe urma activităŃilor acestor companii pe teritoriul său”. De la investirea
noului Guvern la 18 septembrie 2009, se va începe instituirea unor paşi concreŃi în atragerea masivă
a investiŃiilor străine.
InvestiŃiile străine în capitalul fix au constituit în 2008 – 2337,8 milioane lei, cu doar circa
400 mln mai mult decît în anul precedent.[251, p. 57]

125
Cartea Albă 2005, 2006 şi 2009. Propuneri pentru îmbunătăŃirea climatului investiŃional în
Moldova [20]
În luna martie 2007, AsociaŃia Investitorilor Străini (FIA) din RM a lansat ediŃia a doua a
„CărŃii albe” ce înglobează rezultatele cooperării investitorilor străini cu autorităŃile centrale ale RM,
precum şi prezintă obiectivele de activitate pentru viitor. AsociaŃia propune ca investitorii străini din
R.Moldova să fie trataŃi în acelaşi mod ca şi cei locali, în prezent existînd diverse probleme cu care
primii se confruntă, precum: restituirea TVA – permisă doar cîtorva categorii de plătitori TVA;
eliminarea barierelor netarifare (recunoaşterea validităŃii tuturor certificatelor) ş.a.[239, p. 1]
AsociaŃia Investitorilor Străini (FIA) a fost fondată de 8 investitori străini în Moldova, în
luna septembrie 2003. Actualmente, FIA include 16 membri, ale căror investiŃii totale în Moldova
depăşesc suma de 500 milioane dolari SUA sau mai mult de 50% din stocul investiŃiilor străine
directe, oferind peste 8.000 de locuri de muncă. Printre aceştia se numără: Ciment-Lafarge, Efes
Vitanta Moldova Brewery, Knauf, Leogrand, Metro Cash & Carry, Orange, Moldavian Airlines,
Moldcell, PricewaterhouseCoopers, Sudzucker Moldova, Union Fenosa, ş.a.
Cartea Albă 2006 propune recomandări de îmbunătăŃire a politicilor de reglementare pentru
activitatea companiilor străine în Republica Moldova. Comparativ cu prima ediŃie din 2005, cea
revizuită din 2006 mai evaluează şi modul în care au fost realizate în practică recomandările propuse
în 2005. În această ordine de idei, principalele recomandări se referă la următoarele domenii-cheie:
tratamentul naŃional oferit investitorilor străini, politica concurenŃială, imixtiunea autorităŃilor
statului, reglementarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), politica fiscală, povara administrativă,
guvernarea corporativă, activitatea SRL-urilor, facilitarea comerŃului, relaŃiile de muncă,
infrastructura, ş.a.
Din evaluarea acŃiunilor întreprinse de autorităŃile statului în 2005, în Cartea albă se
menŃionează, de exemplu, regresul în ceea ce priveşte accesul companiilor cu investiŃii străine la
terenurile cu destinaŃie agricolă. Aşadar, deşi anterior această interdicŃie era prevăzută într-o
“scrisoare internă” ce circula în interiorul organelor de stat, în aprilie 2006, Parlamentul Republicii
Moldova a aprobat prevederea dată pentru toate tipurile de companii cu investiŃii străine.
Din recomandările elaborate pentru a fi implementate în viitorul apropiat, Cartea albă 2006,
printre altele, propune următoarele [20, p. 13]:

126
  Anularea restricŃiei de achiziŃionare a terenurilor cu destinaŃie agricolă, stabilită pentru
întreprinderile cu capital străin, această prevedere fiind în contradicŃie cu Directiva Comisiei
europene 88/361/CEE, precum şi cu p. 2.4.2(1) din Planul de AcŃiuni UE-RM.
 Evitarea emiterii de către Inspectoratul Financiar Principal de Stat a instrucŃiunilor de
interpretare a normelor fiscale ce vizează agenŃii economici. Asemenea explicaŃii trebuie
emise prin hotărîri de guvern sau legi.
 Abrogarea Legii privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei nr. 906-
XII din 29.01.1992, dat fiind caducitatea acesteia şi existenŃa noii Legii privind protecŃia
concurenŃei din 2000.
 Eliminarea practicii de anulare a datoriilor faŃă de stat ale întreprinderilor, aceasta fiind în
contradicŃie cu principiile economiei de piaŃă şi cu principiul de tratament
nondiscriminatoriu a altor agenŃi economici existenŃi pe piaŃă.
La 29 octombrie 2009, AsociaŃia Investitorilor Străini din Moldova a lansat o nouă ediŃie a
CărŃii albe, şi anume - Cartea albă 2009. În noua ediŃie se propun următoarele recomandări: (i)
revizuirea restricŃiilor care împiedică companiile străine să cumpere terenuri agricole, (ii) operarea
ajustărilor promise în politica fiscală şi în legislaŃia concurenŃială, (iii) îmbunătăŃirea şi descătuşarea
relaŃiilor de muncă şi altele.
În comparaŃie cu standardele regionale, în Moldova există destul de puŃine companii
multinaŃionale [223, p. 20]. Potrivit Biroului de Statistică, în RM există 813 companii subsidiare ale
unor corporaŃii străine (însă nu toate reprezintă companii multinaŃionale în sensul clasic al noŃiunii
expuse în această lucrare!) şi 1230 de companii cu capital mixt şi străin. Aproximativ 70% din
companiile în care este prezent capitalul străin au un capital social sub 70.000 dolari SUA, doar 3%
din aceste companii dispun de un capital social mai mare de 500.000 dolari SUA.
***
În ceea ce priveşte organizaŃiile ce promovează liberalizarea comerŃului şi a investiŃiilor la
nivel global, putem menŃiona Acordul de ComerŃ Liber al Americii de Nord (NAFTA) şi PiaŃa
economică unică a UE. Teoretic aceste iniŃiative ilustrează două abordări diferite ale liberalizării
comerŃului şi a investiŃiilor. NAFTA stabileşte, în principiu, asigurarea accesului liber la comerŃ şi
investiŃii între Ńările participante, care îşi păstrează prerogativele naŃionale de reglementare
economică pe baza principiului de tratament naŃional.[133, secŃiunea 1] În comparaŃie cu aceasta,
PiaŃa Economică Unică merge mai departe prin faptul că UE este guvernată de reglementări

127
supranaŃionale armonizate, precum şi de o uniune monetară şi economică între statele membre.
Astfel, Ńări precum Portugalia, Grecia, Suedia, care au aderat mai tîrziu, şi mai recent Ńările Europei
Centrale şi de Est, au fost impuse să-şi liberalizeze legile lor restrictive privind investiŃiile străine la
momentul aderării la UE. În practică, cele două abordări par să nu aibă rezultate prea diferite prin
faptul că ambele tind spre convergenŃa economică a statelor implicate. NAFTA conŃine în special
prevederi care nu se prea găsesc într-un simplu acord de comerŃ liber, inclusiv prevederi cu privire la
servicii, investiŃii, proprietate intelectuală şi mecanisme de soluŃionare a disputelor bilaterale.
Uniunea Europeană, pe de altă parte, odată cu noua extindere de la 1 ianuarie 2007, ar putea profita
de fluxuri de capital în noile Ńări-membre, care atrag prin forŃa de muncă ieftină şi resurse naturale.
De asemenea, înсepînd cu 2007 şi în următorii ani, se aşteaptă ca şi investiŃiile în Ńările Europei de
Sud-Est non-membre ale UE, precum şi în unele Ńări din CSI, să crească reieşind din aceleaşi
motive.

Renegociere şi expropriere în cazul CM care au investit în statele-gazdă

În acest paragraf se vor analiza principalele probleme ce apar în relaŃiile dintre CM şi statul-
gazdă care sunt reglementate de dreptul internaŃional. Acestea cuprind mai ales revizuirea sau
încetarea unui acord internaŃional de investiŃii încheiat de statul-gazdă şi investitorul străin, [96, p.
26] precum şi exproprierea bunurilor deŃinute de investitorul străin. Asemenea situaŃii conflictuale
au avut loc mai ales în anii ’70-80, în perioada renegocierilor şi naŃionalizărilor majore a
operaŃiunilor de exploatare a resurselor naturale deŃinute de companii străine, în special în industria
petrolieră.[246, p. 64] În prezent asemenea cazuri sunt rare. Deşi legislaŃia internă a statului-gazdă
poate fi legea acordului de investiŃii [3, p. 102] şi oferă astfel cadrul juridic iniŃial pentru
determinarea legalităŃii unei renegocieri contractuale sau exproprieri a bunurilor străine, dreptul
internaŃional, poate fi şi a fost evocat în asemenea cazuri de către investitorii străini ca un standard
juridic de bază.[92]
Şi legislaŃia naŃională a RM [171] interzice exproprierea sau luarea altor măsuri cu efect
similar care să priveze direct sau indirect investitorul de titlul de proprietate sau de controlul asupra
investiŃiei, cu excepŃia următoarelor condiŃii întrunite cumulativ: (i) exproprierea sau alte măsuri se
operează din motive de utilitate publică; (ii) caracterul nediscriminatoriu al acesteia; şi (iii)
efectuarea exproprierii cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire. [171, art. 10]

128
 łările exportatoare de capital au încercat să controleze suveranitatea statului-gazdă în acest
domeniu prin intermediul a două tehnici juridice principale: prima, prin faptul că dreptul adecvat
acordului internaŃional de investiŃii este cel internaŃional; şi în al doilea rînd, prin adoptarea aşa-
numitor „clauze de stabilizare” în acordurile internaŃionale de investiŃii prin care „guvernul Ńării-
gazdă îşi asumă angajamentul să nu anuleze şi nici să nu modifice acordul prin metode legislative
sau administrative”.[19, p. 554] Aici se invocă doctrina „sanctităŃii contractului” ca justificare
pentru limitarea capacităŃii statului-gazdă de a modifica termenele acordului de investiŃii prin lege.
Ambele abordări sunt controversate, deoarece afirmă o restricŃie bazată pe contract asupra
suveranităŃii statului-gazdă, în ceea ce priveşte afacerile sale economice.
Ideea că acordurile internaŃionale de investiŃii sunt guvernate de dreptul internaŃional, apare
din exemplele ce arată că legea proprie lor a fost discutată într-un şir de cazuri de arbitraj
internaŃional în anii ’70 şi la începutul anilor ’80 în privinŃa exproprierilor industriei petroliere din
Orientul Mijlociu. Unul din acestea, probabil cel mai controversat, a fost cazul Texaco.[308] În acest
caz, arbitrul, profesorul Dupuy, a decis că un acord de concesiune a petrolului între o companie
petrolieră americană şi guvernul Libiei a fost „internaŃionalizat”, adică asimilat dreptului
internaŃional, din două motive principale. Primul se datorează referinŃei la principiile dreptului
internaŃional şi la principiile generale ale dreptului în clauza privind alegerea legii ce guvernează
acordul, şi delimitează măsura în care se va aplica dreptul libian. Numai dacă dreptul libian este în
conformitate cu dreptul internaŃional, s-ar putea aplica în acest caz pentru a determina legalitatea
exproprierii de către guvernul libian a bunurilor companiei americane. În al doilea rînd, faptul că
contractul este un acord de dezvoltare economică a accentuat necesitatea internaŃionalizării lui. În
conformitate cu părerea arbitrului, asemenea acorduri justifică asimilarea lor în dreptul internaŃional,
datorită scopului lor foarte larg, durata îndelungată de activitate şi magnitudinea investiŃiei făcută de
partea străină. Aceste lucruri cereau o măsură de asigurare a stabilităŃii prin care investitorul să
poată fi protejat de incertitudinile juridice şi măsurile guvernamentale care ar putea duce la
abrogarea sau rezilierea contractului. În pofida argumentelor sus-menŃionate ce favorizează
stabilitatea strictă a acordurilor internaŃionale de investiŃii, practica internaŃională din acest domeniu
a favorizat incontinuu renegocierea periodică a unor astfel de acorduri. În aceste circumstanŃe,
legalitatea internaŃională a renegocierii nu mai poate fi pusă la îndoială. Pentru a se evita
inflexibilitatea pe care o poate crea un contract guvernat de o clauză de stabilizare, s-a sugerat ideea
ca acordurile de investiŃii să includă clauza de renegociere.[77, p. 82]

129
 Conform părerii mai multor autori,[89, p. 497; 237, p. 167] renegocierea contractelor la
iniŃiativa statului-gazdă este rezultatul unei schimbări în tactica de negociere, de la CM spre statul-
gazdă. Dar renegocierea poate avea loc şi la iniŃiativa CM. Aceasta se poate produce atunci cînd
există o anumită situaŃie de tensiune, iar negocierea unor clauze ale contractului poate elimina
această situaŃie de conflict.[96, p. 122]
În acest context însă, nu putem să nu ne întrebăm: cum se poate poate face distincŃie între
acŃiunile statului care îşi exercită doar funcŃia economică şi cele care sunt atît de coercitive, încît să
vicieze consimŃămîntul investitorului, şi să se ajungă la renegociere? Nu se pot stabili reguli bine
definite. Fiecare caz trebuie analizat în parte pe baza faptelor. În primul rînd, ameninŃări cu violenŃa
fizică faŃă de personalul companiei constituie întotdeauna un viciu de consimŃămînt. Acesta este un
principiu bine cunoscut majorităŃii sistemelor de drept. În al doilea rînd, ameninŃări de distrugere a
proprietăŃii companiei ar putea avea efect similar cînd nu există nici o justificare juridică pentru o
astfel de ingerinŃă.[196, p. 153] Pe de altă parte, ameninŃări cu naŃionalizarea implicînd
răscumparare deplină, nu ar trebui tratate ca acŃiuni de viciere ca atare, datorită esenŃei lor legale.
Totuşi, în cazurile cînd compensarea oferită este derizorie în comparaŃie cu valoarea bunurilor
investitorului străin, aceasta se poate considera probă a vicierii în absenŃa unei justificări. Un alt
moment ce trebuie luat în consideraŃie este cazul în care investitorul străin a fost discriminat în mod
nedrept în procesul de renegociere. Principiile juridice aplicabile sunt aceleaşi ca şi cele referitoare
la expropriere, analizată mai jos.
O acŃiune de expropriere implică preluarea forŃată a proprietăŃii care aparŃine altei persoane
prin plata unei compensări pentru pierderea proprietăŃii. Cel care preia forŃat proprietatea este de
obicei o autoritate publică sau o entitate privată care acŃionează în numele autorităŃii publice.
Proprietatea expropriată poate fi achiziŃionată de către o terŃă persoană sau poate fi transformată în
proprietate şi control public, în acest caz acŃiunea numindu-se naŃionalizare. Termenul mai general
„preluarea proprietăŃii” poate fi utilizat pentru a cuprinde ambele cazuri.[115, p. 130]
Actul de preluare a proprietăŃii a fost supus de-a lungul timpului mai multor dezbateri. S-a
menŃionat ca nu doar politicile exprese de naŃionalizare sau expropriere se plasează în această
categorie, dar şi metodele care nu implică o preluare expresă, ci neutralizează în mod efectiv
beneficiul proprietăŃii pentru proprietarul străin. De exemplu, cînd un investitor străin este privat în
mod irevocabil de drepturile sale contractuale într-o companie mixtă, creată în conformitate cu un
acord de investiŃii, va avea la dispoziŃie dreptul la compensare.[230, p. 304]

130
 Trebuie făcută, însă, o distincŃie între intervenŃia administrativă temporară în drepturile de
proprietate şi privarea permanentă de acele drepturi. Această distincŃie poate crea controverse. De
exemplu, Tribunalul de petiŃii Iran-SUA a trebuit să ia în consideraŃie faptul că măsurile urgente
luate de Iran pentru menŃinerea proprietăŃii comerciale au avut loc în ajunul haosului post-
revoluŃionar din 1978-1979, ceea ce a generat reclamaŃii privind preluarea ilegală a proprietăŃii de
către Iran.[68, p. 184] Acelaşi lucru a fost confirmat şi de Curtea Europeană pentru Drepturile
Omului în cazul Sporrong and Lonnroth din 1982.
Legalitatea unei măsuri de expropriere este în primul rînd o problemă ce Ńine de dreptul
intern al statului-gazdă. O acŃiune de expropriere este în mod general privită ca exercitarea
autorităŃii de drept a statului-gazdă. Mai mult decît atît, legislaŃia statului-gazdă poate prevedea
mijloacele prin care deŃinătorul dreptului de proprietate poate ataca decizia de privare de acest drept.
Asemenea măsuri pot servi ca mijloc de control al excesului de putere executivă, iar legile statului-
gazdă pot realiza controale constituŃionale asupra adoptării legilor ce autorizează exproprierea.[32,
p. 66]
În acest domeniu însă, conform dreptului internaŃional public, înainte de a prezenta o cerere,
investitorul străin este obligat să epuizeze mijloacele de remediere locale, numai dacă aceastea sunt
eficiente, în conformitate cu dreptul internaŃional.[214, p. 59] Este posibil că majoritatea acŃiunilor
de expropriere, dacă sunt desfăşurate în conformitate cu procedurile juridice, nu vor ridica probleme
de conformitate cu dreptul intern sau internaŃional. În consecinŃă, legalitatea unei naŃionalizări sau
exproprieri a proprietăŃii străine devine o întrebare ce Ńine mai mult de dreptul internaŃional doar în
cazurile în care legislaŃia locală nu i-a satisfăcut investitorului străin cererea la o compensaŃie
corespunzătoare. Rolul dreptului internaŃional în acest domeniu este cel al unui standard excepŃional
de control care să fie utilizat doar cu referire la abuzurile extraordinare comise de statul-gazdă în
relaŃia sa cu investitorul străin.
Legalitatea exproprierii a fost una din cele mai spinoase probleme în dreptul internaŃional.
Datorită schimbărilor în sistemul politic internaŃional din secolul precedent, normele de drept
internaŃional privind investitorii străini de asemenea s-au schimbat.[74, p. 118] În conformitate cu
practica repetată a majorităŃii Ńărilor exportatoare de capital, exproprierea este legitimă doar în
cazurile cînd este operată pentru un scop public bine determinat, fără discriminare şi în schimbul
unei compensaŃii adecvate şi promte. Pe de altă parte, Ńările importatoare de capital au pus la
îndoială validitatea unui asemenea standard, care, spun ele, favorizează statele dezvoltate şi nu este

131
acceptat de marea majoritate a Ńărilor, neconstituind astfel o cutumă. Dar, odată cu trecerea anilor s-
a demonstrat că această regulă devine din ce în ce mai mult o normă a dreptului cutumiar.[121, p.
81]
În ceea ce priveşte determinarea scopului exproprierii, statele au o marjă foarte mare de
decizie. Cu toate acestea, unele tipuri de luare a proprietăŃii pot depăşi discreŃia de care se bucură
statele. Exemplul cel mai evident este atunci cînd membrii guvernului utilizează exproprierea ca
mijloc de obŃinere a cîştigului personal şi nu pentru prosperarea Ńării. Aceste acŃiuni se consideră
ilegale şi cînd proprietatea este confiscată în legătură cu comiterea crimelor împotriva umanităŃii sau
a genocidului, sau a altor încălcări ale drepturilor omului, ori cînd confiscarea este motivată din
punct de vedere politic.
Problema nediscriminării implică o comparaŃie cu alŃi investitori existenŃi pe piaŃă sau cu
investitorii străini în general. Principiul egalităŃii în tratament este esenŃial. De aceea, orice diferenŃă
de tratament trebuie justificată.[82, p. 163]
În ceea ce priveşte determinarea compensării corespunzătoare trebuie examinate mai multe
aspecte. În primul rînd, proprietatea expropriată trebuie evaluată pentru a determina pierderea
economică reală suportată de proprietar. Iar în al doilea rînd, trebuie stabilită măsura în care
proprietarul este îndreptăŃit să fie compensat pentru pierderea economică suferită.[73, p. 121]
În cazul în care bunul expropriat este o filială a unei companii-mamă străine, confirmarea
unei valori corespunzătoare a acesteia poate fi greu de dovedit, dacă nu există „piaŃă” pentru acea
companie. În asemenea cazuri, se va face o evaluare prin luarea în consideraŃie a valorii bunului
grupului în totalitate, făcîndu-se o divizare de profit între filială şi alte companii afiliate.[248, p.
250]
Conform prevederilor normative din RM referitoare la exproprierea pentru cauză de utilitate
publică [171, art. 7], declararea utilităŃii publice a bunurilor sau lucrărilor se face doar după
efectuarea unei cercetări prealabile şi numai în cazul în care există toate condiŃiile pentru
expropriere prevăzute de lege. În cazul în care părŃile nu ajung la un acord asupra exproprierii
conform procedurilor descrise în lege, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se face prin
hotărîre a instanŃei de judecată. Cuantumul despăgubirii pentru expropriat se compune din valoarea
reală a imobilelor sau a drepturilor patriomoniale supuse exproprierii şi din daunele cauzate
proprietarului sau titularilor de alte drepturi reale.[171, art. 13 şi art. 15(3)]

132
 În diverse cazuri de arbitraj, tribunalele internaŃionale au apelat la diverse tipuri de evaluare.
Acestea erau utilizate pentru a nu favoriza nici investitorul străin şi nici statul-gazdă, ci mai degrabă,
pentru a asigura o evaluare care să Ńină cont atît de interesele publice, cît şi de cele private implicate.
Precum s-a întîmplat în cazul Aminoil, [301] tribunalul a început prin evidenŃierea distincŃiei care
trebuia făcută între statele care doreau să elimine investitorii străini de pe teritoriile lor şi care ar
adopta reguli restrictive privitoare la compensare, şi statele care doreau atragerea investitorilor
străini. Kuweit-ul în acest caz era o Ńară din categoria a doua. Tribunalul a luat în consideraŃie
evaluările companiei Aminoil şi ale guvernului, stabilind o sumă de compensare cuvenită companiei
de circa $180 milioane.
Din exemplul de mai sus este clar că alegerea metodei de evaluare are un impact semnificativ
asupra măsurii reale de compensare ce trebuie oferită în caz de expropriere. Se face însă deosebire
între cazurile care implică „compensarea deplină” şi cele în care evaluarea se face în conformitate cu
circumstanŃele cazului. Plata „compensării depline”, dacă include toate profiturile neobŃinute, ar
avea efectul de neutralizare al obiectivului economic al exproprierii şi ar încuraja statele-gazdă să nu
respecte deciziile de compensare ale tribunalelor, dacă statul-gazdă consideră că decizia a fost luată
fără a se Ńine cont de interesele sale legitime.[89, p. 508] De aceea este foarte important să se încerce
satisfacerea tuturor intereselor aflate în joc.
Mai mult decît atît, pericolul riscurilor politice, precum este exproprierea, e un factor care va
mări costurile asociate cu investiŃia în statul-gazdă.[112, p. 202] Totuşi, aceste costuri pot fi reduse
dacă se fac asigurări contra riscurilor politice. Asemenea scheme de asigurări au fost promovate de
majoritatea Ńărilor exportatoare de capital, iar unul din exemplele recente este cel din cadrul AgenŃiei
Multilaterale de GaranŃii a InvestiŃiilor (MIGA), care în 2007 număra 171 Ńări membre, inclusiv
Republica Moldova. Ca membru al Grupului Băncii Mondiale, misiunea MIGA este de a promova
investiŃiile străine directe în Ńările în curs de dezvoltare pentru a susŃine creşterea economică, a
reduce sărăcia şi a îmbunătăŃi nivelul de trai. MIGA oferă garanŃii investitorilor contra riscurilor de
ordin politic, dar şi prin intermediul serviciilor sale promoŃionale şi de consultanŃă. De la crearea sa
în 1988, MIGA a emis circa 900 de garanŃii în valoare de 17.4 miliarde dolari SUA pentru proiecte
din circa 96 de Ńări. Proiectele în cauză Ńin de domeniul social, economic şi de mediu, cu obiective
de promovare a dezvoltării economice, generare a locurilor de muncă, dezvoltarea infrastructurii şi
transferarea de cunoştinŃe şi know-how. Proiectele MIGA sunt aliniate strategiilor de Ńară elaborate
de Grupul Băncii Mondiale. MIGA se mai specializează în facilitarea investiŃiilor în Ńările cu risc

133
sporit şi cu venituri mici, precum cele din Africa şi zonele conflictuale. Prin intermediul
programului său de mediere a disputelor, MIGA acordă asistenŃă guvernelor şi investitorilor la
soluŃionarea divergenŃelor existente între ei şi la promovarea obiectivului de îmbunătăŃire a
climatului de afaceri. Republica Moldova a devenit membru MIGA în 1992, [135, p. 10] dar pînă în
prezent nu a beneficiat de serviciile acestei organizaŃii.

3.3. SoluŃionarea disputelor de investiŃii internaŃionale

Limitele mecanismelor tradiŃionale de soluŃionare a disputelor internaŃionale
În conformitate cu teoria clasică a dreptului internaŃional, doar statele au capacitatea de a
iniŃia cereri internaŃionale, deoarece ele sunt subiecte depline ale dreptului internaŃional.[72, p. 201]
O persoană privată, fizică sau juridică, nu dispune în dreptul internaŃional de personalitate juridică
pentru a iniŃia o acŃiune juridică din numele său.[230, p. 52] Astfel, companiile multinaŃionale nu
sunt privite ca subiecte ale dreptului internaŃional. În principiu, corporaŃiile guvernate de dreptul
naŃional, nu au personalitate juridică internaŃională.[19, p. 66]
Totuşi, jurişti din domeniul dreptului internaŃional au argumentat în favoarea tratării
corporaŃiilor ca subiecte de drept internaŃional în măsura în care acestea încheie acorduri cu guverne
străine.[52, p. 46] Există jurisprudenŃă, în special în arbitrajul internaŃional, ce demonstrează că un
acord de investiŃii între un stat şi o corporaŃie străină este un contract internaŃional ce se supune
dreptului international.[301, secŃiunea 2] S-a încercat să se demonstreze că, astfel, corporaŃiile
internaŃionale au cel puŃin o personalitate juridică calificată pe plan internaŃional.
Cu toate acestea, din cauza absenŃei personalităŃii juridice internaŃionale a CM, singura cale
posibilă, în conformitate cu dreptul internaŃional, de a iniŃia o acŃiune împotriva statului pîrît este
prin intermediul intervenŃiei statului în exercitarea protecŃiei diplomatice pentru CM. Desigur că
acesta este statul a cărei naŃionalitate o are CM. Dar posibilitatea protecŃiei diplomatice din partea
statului dat este atît de incertă pentru CM, încît valoarea practică poate fi minimă. Aceste dificultăŃi
rezultă din caracterul discreŃionar al remediilor, cît şi din anumite limitări ale disponibilităŃii sale
pentru un reclamant cum ar fi o companie multinaŃională.
Dacă statul preia acŃiunea iniŃiată de subiectul sau, în conformitate cu jurisprudenŃa CurŃii
InternaŃionale de JustiŃie, acŃiunea devine a statului.[302, 303] Statul, însă, nu are nici o obligaŃie să
urmărească desfăşurarea procesului sau să revendice drepturile subiectului său. Cererea va fi supusă
consideraŃiilor de relaŃii interstatale şi poate fi subordonată în anumite cazuri, altor scopuri politice

134
mai importante. Mai mult ca atît, statul protector nu trebuie să plătească reclamantului reparaŃia
prejudiciilor primită de la statul-pîrît, chiar dacă există o obligaŃie morală de a face acest lucru. În
consecinŃă, nu există nici o garanŃie că odată începută, o cerere de acŃiune internaŃională iniŃiată de
statul protector al companiei va aduce remediul adecvat urmărit de reclamant.
În al doilea rînd, înainte de apariŃia oricărei protecŃii diplomatice, reclamantul trebuie să
epuizeze toate remediile locale efective din cadrul sistemului juridic naŃional al statului pîrît. Doar
cînd remediile locale sunt ineficiente, reclamantul poate fi absolvit de această obligaŃiune. Această
regulă evidenŃiază rolul subsidiar jucat de dreptul internaŃional în reglementarea disputelor între
indivizi, inclusiv companii şi statele-gazdă.
O altă dificultate asociată cu protecŃia diplomatică este stabilirea unei legături de
naŃionalitate între reclamant şi puterea protectoare. În absenŃa unei asemenea legături puterea
protectoare nu are nici un drept să intervină în numele reclamantului. Acest lucru cauzează alte
dificultăŃi, în special în cazul în care reclamantul este o companie multinaŃională, care are legături cu
mai multe state din cauza diverselor naŃionalităŃi ale companiei-mamă şi ale filialelor sale de peste
hotare. Cazul notoriu Barcelona Traction, amintit mai sus, decis de Curtea InternaŃională de JustiŃie
a sporit aceste confuzii.[295, vezi descrierea generală a cazului] Curtea a decis că, în ceea ce
priveşte protecŃia diplomatică, naŃionalitatea companiei trebuie determinată în dependenŃă de locul
său de înregistrare şi sediul său principal de administrare, şi nu de naŃionalitatea acŃionarilor care
controlează pachetul majoritar. Doar cînd filiala locală a încetat să mai existe ca entitate juridică,
asemenea acŃiune poate fi permisă. Rezultatul este că, atunci cînd o companie multinaŃională decide
să investească în statul-gazdă ca entitate înregistrată acolo, posedînd naŃionalitatea statului-gazdă, nu
există nici o garanŃie de protecŃie diplomatică.[37, p. 89]
Efectul cazului Barcelona Traction este de a nega în acest fel existenŃa oricărei legi generale
de drept internaŃional care conferă dreptul la protecŃia diplomatică a statului naŃional al acŃionarilor
într-o companie străină, cînd acea companie este prejudiciată de acŃiunile unui stat terŃ. ProtecŃia
acŃionarilor necesită luarea în considerare a prevederilor tratatului sau a acordurilor speciale
încheiate între investitorul străin şi statul în care sunt plasate investiŃiile.[56, p. 622]
Este discutabil, dar întreaga idee de a extinde protecŃia diplomatică asupra CM, poate fi
inadecvată, fiindcă interesele sale nu pot fi identificate în mod sigur în relaŃie cu nici un stat anume.
Mai mult ca atît, devine o metodă învechită şi destul de rar utilizată de soluŃionare a disputelor
investiŃionale. În cele din urmă, nu ar fi rezonabil din punct de vedere economic, în special dacă

135
corporaŃia şi statul-gazdă doresc să continue relaŃia lor comercială, dar s-au confruntat cu dificultăŃi
legate de soluŃionarea disputelor investiŃionale.[56, p. 624] În marea majoritate a cazurilor se va
căuta o altă metodă de rezolvare decît cea de protecŃie diplomatică. Această metodă ar trebui să
implice direct compania multinaŃională şi statul-gazdă, fără implicarea statului de origine al
companiei. Alternativele cele mai des utilizate sunt negocierile, concilierea şi arbitrajul.

Mecanismele de soluŃionare a disputelor investiŃionale: alternative la protecŃia

diplomatică
În cazul cînd statul-gazdă şi compania multinaŃională sunt de acord să utilizeze metode
internaŃionale de soluŃionare a disputelor, sunt disponibile următoarele opŃiuni. Cea mai des utilizată
este negocierea. Într-adevăr, multe clauze privind soluŃionarea disputelor specifică acest mijloc ca
primă etapă în procesul de soluŃionare. În afară de negociere mai sunt metodele ce implică
intervenŃia unei terŃe părŃi, sub forma concilierii [86, p. 158] sau a arbitrajului [101, p. 129].
Procedurile de conciliere şi/sau arbitraj pot fi instituite pe bază ad hoc prin acordul dintre părŃi. În
mod alternativ, părŃile pot alege unul din sistemele instituŃionalizate de conciliere sau arbitraj.
Comisia ONU pentru Drept Comercial InternaŃional (UNCITRAL) a întreprins eforturi de
îmbunătăŃire a arbitrajului ad hoc prin crearea de reguli acceptabile la nivel internaŃional, precum şi
standarde internaŃionale pentru legislaŃiile naŃionale de arbitraj.[86, p. 160]
Succesul concilierii sau al arbitrajului ad hoc depinde de iniŃiativa părŃilor. PărŃile îşi aleg
arbitrii, procedura, şi stabilesc regulile privind susŃinerea administrativă. Pot exista însă, numeroase
probleme legate de concilierea sau arbitrajul ad hoc. În primul rînd, procesul este guvernat de
acordul de arbitraj dintre părŃi, iar conŃinutul acestuia depinde de puterea de negociere a părŃilor. Cu
cît o parte este mai puternică, cu atît mai avantajos va fi aranjamentul obŃinut de aceasta. În al doilea
rînd, poate fi imposibil de căzut de acord asupra caracterului exact al disputei sau asupra dreptului
aplicabil. În al treilea rînd, pot apărea dificultăŃi în selectarea arbitrilor corespunzători pe care părŃile
să se poată baza şi care ar acŃiona imparŃial. Mai poate exista şi problema executării hotărîrii
arbitrale, datorită posibilităŃii atacării acesteia în caz de încălcări sau existenŃa imunităŃii unei părŃi.
Un sistem instituŃionalizat de arbitraj sau conciliere poate oferi un mijloc mai sigur de
soluŃionare a disputelor decît abordarea ad hoc şi părŃile recurg deseori la această modalitate. În
acest caz, din moment ce părŃile au consimŃit, trebuie să respecte procedurile şi regulile sistemului.
O hotărîre arbitrală luată sub auspiciile unui sistem instituŃionalizat va fi mai credibilă în faŃa

136
instanŃelor de judecată naŃionale cînd acestea vor hotărî executarea ei. Principalele exemple de
sisteme instituŃionalizate sunt Curtea InternaŃională de Arbitraj de pe lîngă Camera InternaŃională de
ComerŃ de la Paris, care a lucrat cu circa 7000 cazuri de la fondarea ei în 1923 şi pînă acum, inclusiv
cu dispute dintre investitori şi state-gazdă [259, p. 11] şi Centrul InternaŃional pentru SoluŃionarea
Disputelor InvestiŃionale (ICSID) amintit mai sus. Regulile UNCITRAL, deşi nu crează un sistem
instituŃionalizat, pot, de asemenea, fi incluse aici pentru că stabilesc standarde de soluŃionare unice
în acest domeniu acceptate de comunitatea internaŃională.[31, p. 91]
Ne vom opri cu precădere asupra ICSID pentru că este sistemul cu cea mai mare relevanŃă
pentru companiile multinaŃionale şi investiŃiile acestora.
Astfel, procedurile de conciliere şi arbitraj ale ICSID sunt stabilite anume pentru soluŃionarea
disputelor dintre investitorii străini şi statele-gazdă, în timp ce Curtea InternaŃională de Arbitraj şi
UNCITRAL se ocupă de disputele comerciale în general.
ConvenŃia de la Washington prin care s-a creat Centrul ICSID a fost semnată la 18 martie
1965 şi a intrat în vigoare la 14 octombrie 1966. La moment, 156 de state au semnat convenŃia, iar
144 – au ratificat-o şi sunt membri ai Centrului ICSID.[233, p. 564] Centrul ICSID are deja
jurisprudenŃa sa, formată în totalitate din dispute investiŃionale.
Piatra de temelie a jurisdicŃiei ICSID este articolul 25 al ConvenŃiei care prevede:
JurisdicŃia Centrului se va extinde la orice dispută juridică ce apare dintr-un acord de
investiŃii între un Stat contractant şi un resortisant al altui Stat contractant, referitor la care
părŃile în dispută îşi exprimă consimŃămîntul în scris ca aceasta să fie supusă Centrului.
Odată ce părŃile şi-au dat consimŃămîntul, nici una din ele nu poate să şi-l retragă în mod
unilateral.
În afară de consimŃămînt, o altă cerinŃă pentru existenŃa jurisdicŃiei este ca părŃile la dispută
să fie părŃi ale convenŃiei. NoŃiunea de „parte-stat contractant” poate include o serie largă de organe,
precum cele publice sau chiar departamente, agenŃii de stat, întreprinderi de stat sau chiar
întreprinderi în care statul deŃine acŃiuni, nu neapărat majoritare.[193, p. 181]
Cealaltă parte la dispută trebuie să fie un resortisant al unui alt stat contractant, deci altul
decît statul-gazdă. Acesta poate fi o persoană fizică sau juridică.
În ceea ce priveşte caracterul disputei, conform art. 25 (1) al ConvenŃiei, aceasta trebuie să
fie o dispută investiŃională şi juridică. ConvenŃia nu defineşte disputa „investiŃională”, însă s-a
argumentat că această definiŃie lipseşte în mod premeditat, pentru a cuprinde atît tipurile tradiŃionale

137
de investiŃii, sub forma contribuŃiilor capitale, cît şi tipurile mai noi, precum contractele de servicii
şi transferul de tehnologii.
Referitor la intrarea în vigoare a hotărîrilor arbitrale ale Centrului ICSID, articolul 54 al
ConvenŃiei prevede că: „Fiecare stat contractant va recunoaşte hotărîrea luată în conformitate cu
această ConvenŃie ca fiind obligatorie şi o va executa cu referinŃă la obligaŃiile pecuniare impuse pe
teritoriul său la fel cum ar executa orice altă hotărîre judecătorească finală a unei instanŃe de
judecată din acel stat”.
Procedurile de conciliere şi arbitraj ale ICSID încep cu o cerere adresată în scris Secretarului
General al ICSID. Acesta efectuează o investigaŃie preliminară şi dacă cererea este conformă
regulilor de admisibilitate, îi dă curs înregistrînd-o.
Costurile procedurilor ICSID sunt determinate în baza regulilor adoptate de Consiuliul
Administrativ. Fiecare Comitet de Conciliere şi Tribunal arbitral determină plăŃile şi cheltuielile
membrilor în limitele determinate de Consiliul Administrativ şi după consultări cu Secretarul
General. În general, costurile procedurilor ICSID sunt mai mici comparativ cu cele ale procedurilor
CurŃii InternaŃionale de Arbitraj de la Paris. Cheltuielile administrative sunt apreciate pe baza
cheltuielilor reale ale Centrului, iar salariile arbitrilor sunt determinate pe bază de per diem.[75, p.
136]
Statele contractante ale ConvenŃiei de la Washington sunt de două categorii: în primul rînd,
statele principale exportatoare de capital; şi în al doilea rînd, statele dependente de investiŃiile străine
directe necesare pentru dezvoltarea lor, fiind conştiente de necesitatea de a adopta măsuri de sporire
a atractitivităŃii pentru investitori.[75, p. 140] Ceea ce este important să menŃionăm este faptul că
unele Ńări care se plasează pe la mijlocul acestei scări ierarhice de capital, precum Canada, Brazilia,
Mexic sau India, nu sunt părŃi la convenŃie. Aceste Ńări n-au nevoie de procedurile ICSID pentru a
atrage investitori străini.[233, p.567 ] OportunităŃile de afaceri din aceste Ńări sunt suficient de multe
pentru a asigura afluxul de capital necesar. Se consideră că doar atunci cînd o Ńară-gazdă are
reputaŃia de a fi riscantă pentru investitori, din cauza condiŃiilor politice şi economice, va trebui să
reasigure investitorii prin aderarea la ConvenŃia de la Washington. Această stratagemă s-ar putea
afla în spatele politicii economice a Republicii Populare Chineze, care a ratificat ConvenŃia şi a
prevăzut clauze de utilizare a procedurilor ICSID în majoritatea acordurilor bilaterale de investiŃii
recente.

138
 Republica Moldova, în eforturile sale de a atrage investitori străini, ar trebui să urmeze acest
exemplu şi să demonstreze realizarea dezideratului prin fapte, aderînd la ConvenŃia de la
Washington. La moment, soluŃionarea diferendelor investiŃionale se face fie în instanŃele
judecătoreşti competente ale RM sau, de comun acord al părŃilor, este supus unei judecăŃi arbitrale.
În cazul în care se alege arbitrajul ad-hoc, se iau în considerare Regulile UNCITRAL şi Regulile
Camerei InternaŃionale de ComerŃ de la Paris. Iar atunci cînd părŃile convin ca diferendul să fie
soluŃionat în arbitraj instituŃionalizat, se Ńine cont de următoarele tratate internaŃionale la care RM a
aderat, şi anume: a) ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine de la
New York (1958); b) ConvenŃia europeană de arbitraj comercial internaŃional de la Geneva (1961) şi
Aranjamentul cu privire la aplicarea ConvenŃiei europene de arbitraj comercial de la Paris (1962).

3.4. Probleme de impozitare ce vizează companiile multinaŃionale

Dubla impozitare şi companiile multinaŃionale
Atunci cînd o firmă internă desfăşoară activităŃi comerciale ca unitate integrată din punct de
vedere economic printr-o reŃea de companii înregistrate separat, fiecare companie va fi considerată
contribuabil aparte. Astfel, o filială este supusă impozitării pe veniturile nedistribuite şi compania-
mamă este obligată să platească impozite pe veniturile transferate ei de către filială. Acest lucru
poate avea ca rezultat impozitarea dublă cînd filiala plăteşte dividende din profiturile sale
companiei-mamă. Riscul apare odată ce profiturile transferate au fost deja incluse în calcularea
impozitelor filialei. Un asemenea rezultat poate fi evitat prin utilizarea prevederilor referitoare la
veniturile de grup.[190, secŃiunea 401] În al doilea rînd, pierderile comerciale ce apar într-o
companie nu trebuie comparate cu profiturile care apar într-o altă firmă. Pentru a evita acest rezultat,
legile fiscale interne trebuie în mod normal să permită anumite scutiri de grup.[190, secŃiunea 402]
CM se confruntă şi mai departe cu dificultăŃi de impozitare asociate cu activităŃile lor
internaŃionale. Impozitarea dublă la care pot fi supuse CM, se deosebeşte de impozitarea dublă
practicată pentru grupurile corporative naŃionale prin faptul că ultima implică riscul ca afluxul de
venit să poată fi supus mai multor plăŃi în cadrul aceluiaşi sistem fiscal naŃional. Impozitarea dublă
internaŃională, pe de altă parte, este o consecinŃă a faptului că „un profit poate fi supus mai multor
plăŃi pentru că acesta ar fi... impozabil în două sau mai multe Ńări”. [2, p. 55] Impozitarea dublă
internaŃională poate surveni şi în cazul operaŃiunilor CM pentru care atît statul-gazdă cît şi statul de
origine vor cere impozitarea profiturilor companiei.[97, p. 137]

139
 Atunci cînd acest aflux de venituri va fi supus impozitării duble internaŃionale, companiile se
vor confrunta cu impedimente considerabile şi vor abandona ideile investiŃionale. O investiŃie
majoră ar putea să nu fie recompensată în forma unor profituri nete adecvate.[226, p. 32]
Pentru a combate impozitarea internaŃională dublă, sistemele fiscale ale majorităŃii statelor
exportatoare de capital includ legi privind scutirea de impozite.[21, p. 189] Acest lucru se poate face
fie prin măsuri unilaterale de scutire, prin intermediul legislaŃiei interne a statelor sau prin reguli
conŃinute în convenŃii bilaterale privind dubla impozitare. Scutirea unilaterală este oferită indiferent
de faptul dacă celălalt stat oferă şi el scutiri, în timp ce scutirile bilaterale sunt oferite în cadrul
regimului de reciprocitate ce se conŃine în tratatul cu privire la impozitare încheiat de cele două state
semnatare.
Există două metode principale de scutire de dubla impozitare, utilizate atît în sistemul
unilateral, cît şi în cel bilateral.[29, p. 99] Prima, este metoda de creditare a impozitelor. Prin această
metodă companiei-mamă i se permite să manipuleze cu impozitele plătite de filiala sa în statul-
gazdă faŃă de obligaŃiile sale fiscale din statul de origine, bazîndu-se pe profiturile globale
transferate ei. Acest lucru are scopul de a supune companiile multinaŃionale ratei de impozitare a
statului de origine atît timp cît aceasta este egală sau mai înaltă decît rata combinată percepută de
statul-gazdă asupra profiturilor filialei. Un astfel de sistem este utilizat în Marea Britanie, Canada,
Japonia şi Statele Unite.[80, p. 65]
Cea de-a doua metodă de scutire este cea de exonerare. Prin acest sistem, statul de origine
exonerează profiturile filialei străine de impozitarea internă atunci cînd acestea sunt transferate
companiei-mamă. Doar atunci cînd compania-mamă distribuie acele profituri ca dividende
acŃionarilor săi, statul de origine va percepe plăŃi de la companie. Dat fiind faptul că transferarea
profiturilor de la filială va fi supusă unui impozit în statul-gazdă şi acŃionarii vor fi supuşi unui
impozit pe venit pentru dividendele primite fără nici o scutire din partea statului-gazdă, acest sistem
păstrează un element al taxării internaŃionale duble.
Totuşi, CM ca un tot întreg, au fost supuse doar ratei de impozitare a statului-gazdă. Acest
lucru are ca rezultat o povară fiscală mai mică asupra investiŃiilor străine în comparaŃie cu cele
locale, cu condiŃia că rata de impozitare din statul-gazdă este mai mică decît cea aplicabilă în statul
de origine.[97, p. 62] SituaŃia respectivă a generat critici legate de faptul că metoda de exonerare
încurajează investiŃiile în Ńările cu rate scăzute de impozitare şi utilizarea paradisurilor fiscale.[29, p.
100] Pe de altă parte, este un sistem uşor de administrat şi în afară de sistemul de creditare, care este

140
limitat la scutirea de taxe pe venit străin şi impozite corporative, permite monitorizarea impozitelor
străine care nu corespund unor asemenea taxe. Printre Ńările care utilizează această metodă sunt
Olanda, Belgia, FranŃa şi ElveŃia.
După cum s-a menŃionat mai sus, în afară de adoptarea măsurilor unilaterale, statele pot
încheia tratate fiscale bilaterale care să reglementeze fenomenul impozitării internaŃionale duble
experimentat de firmele ce activează în ambele Ńări.[257, p. 42] S-a menŃionat că funcŃia primordială
a acestor tratate este acordarea asistenŃei în relaŃiile comerciale dintre partenerii de tratat, dîndu-le
posibilitatea să împartă între ei veniturile fiscale cu referinŃă la veniturile pasibile de impozitare în
ambele jurisdicŃii.[10, p. 68] Astfel, acolo unde ambele părŃi se bucură de fluxuri reciproce
echivalente de comerŃ şi investiŃii, fiecare doreşte să beneficieze în măsură egală de pe urma
tratatului. Totuşi, unde fluxul de comerŃ şi investiŃii jonglează de la o parte spre alta, după cum e
cazul Ńărilor dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare, „pachetul” de beneficii va fluctua spre statul-
parte la tratat care exportă capital. Majoritatea tratatelor bilaterale fiscale sunt între statele dezvoltate
şi se bazează, într-o mare măsură, pe termeni similari celor din ConvenŃia Model privind dubla
impozitare a OECD.[236, p. 18]
În acelaşi timp, statele de origine pot introduce stimulente fiscale pentru ca firmele locale să
investească peste hotare, în Ńările cu sisteme fiscale de creditare sau de exonerare. Pe de altă parte,
statele de origine pot introduce penalităŃi fiscale împotriva investiŃiilor străine directe, acolo unde
fluxul de capital intern afectează în mod negativ investiŃiile, angajarea în cîmpul muncii şi balanŃa
de plăŃi.[94, p. 155]
Un sistem de reŃinere a impozitelor străine ar fi atractiv unui stat de origine care doreşte să
descurajeze investiŃiile directe efectuate de către companiile sale spre exterior, prin faptul că supune
subiecŃii investiŃiilor străine unei obligaŃii fiscale mai înalte decît companiile locale. Prin această
metodă sunt permise impozitele străine ca decontări faŃă de profitul supus impozitării în statul de
origine. Astfel, impozitul plătit în statul-gazdă este decontat din baza fiscală a companiei-mamă,
spre deosebire de sistemul de creditare străină, unde impozitul străin este creditat faŃă de obligaŃia
fiscală a companiei-mamă asupra profiturilor brute.
În mod inevitabil, concurenŃa pentru investiŃii şi venituri va continua în economia
internaŃională, în pofida efectelor de reglementare a tratatelor bilaterale. DiferenŃele dintre
regimurile fiscale naŃionale probabil că vor rămîne şi în continuare. Astfel, din cauza acestor
deosebiri, consideraŃiile fiscale vor juca un rol decisiv în hotărîrile finale ale companiilor

141
multinaŃionale de a investi. Exemple de acest fel pot fi numeroase: decizia de a activa sau nu printr-
o companie stabilită permanent care să fie supusă impozitării locale sau printr-un oficiu de
reprezentanŃă, sau companie-agent care se bucură de scutiri fiscale; dacă vînzările pentru filiale sau
terŃe părŃi ar trebui îndreptate spre companiile localizate în jurisdicŃiile cu rată joasă de impozitare,
etc.[257, p. 43] Astfel, consideraŃiile fiscale vor afecta caracterul economic şi juridic al prezenŃei
unei CM într-o Ńară şi va oferi cadrul necesar pentru mecanismele de evitare a dublei impuneri
internaŃionale utilizate de CM.

Evaziunea fiscală şi companiile multinaŃionale

Una din cele mai complicate probleme care apare în operaŃiunile CM este capacitatea lor
aparentă de a evita sau chiar de a neglija impozitele prin intermediul reŃelelor lor internaŃionale de
afaceri. Două aspecte au trezit îngrijorări în acest sens: aşa-numita problemă de „transferare a
preŃurilor” şi utilizarea „paradisurilor fiscale” de către firmele multinaŃionale.
Stabilirea preŃurilor la transferarea bunurilor şi serviciilor în cadrul reŃelei unei CM crează
probleme considerabile de ordin administrativ şi contabil. În timp ce administrarea firmelor de
producŃie şi a diviziunilor individuale poate fi desfaşurată pe baze descentralizate, compania
multinaŃională se face responsabilă prin faptul că are conturi separate pentru fiecare „centru de
profit”, iar interesele colective ale grupului de întreprinderi poate cere formularea unei strategii
financiare centralizate. Acest fapt deseori duce la stabilirea centralizată a preŃurilor de transfer
asupra cărora fiecare centru de profit nu are nici o putere de control. Capacitatea centrelor
individuale de profit de a maximiza veniturile poate fi compromisă pe parcursul acestui proces. Iată
de ce, pentru a preveni apariŃia conflictelor privind stabilirea preŃurilor între centrele de profit sau
între administraŃia centrală şi cea locală, întreprinderea trebuie să determine preŃurile de transfer
într-un mod raŃional.
Pentru a se conforma cu aceste cerinŃe, CM au utilizat o varietate de mecanisme de
determinare a preŃurilor de transfer. Sunt utilizate două metode de bază, deşi există diverse variante
individuale.[6, p. 163] Prima metodă reflectă mai întîi costul de bază al bunului care trebuie
transferat, calculat în conformitate cu unul dintr-un şir anumit de criterii posibile, la care se adaugă
un coeficient procentual, ce permite ca marja de profit să fie disponibilă fiecărui vînzător din lanŃ.
Conform celei de-a doua metode, produsul finit este punctul de început. Din acesta se sustrage un
coeficient procentual, lăsînd marja de profit asupra transferului la discreŃia cumpărătorului, pe baza

142
presupunerii că respectivul cumpărător afiliat va mări valoarea produsului înainte de re-vînzarea la
preŃul final.
Din punct de vedere pur economic au fost criticate ambele abordări. Însă transferul plăŃilor şi
fluxurilor financiare în cadrul unei CM poate avea loc în diverse moduri. Comportamentul ales
pentru asemenea scopuri va avea implicaŃii importante pentru asigurarea unei alocări eficiente de
bani printre companiile componente ale CM, dat fiind faptul că diverse fluxuri financiare vor fi
pasibile de diferite rate de impozitare. Astfel, CM vor utiliza diferite conduite pentru a canaliza
fondurile în dependenŃă de profitabilitatea lor relativă grupului. Mai mult, anumite canale trebuie
preferate altora din cauza faptului că manipulările de transfer de preŃuri vor fi mai greu de detectat.
Astfel, plăŃile pentru servicii vor fi preferate plăŃilor pentru bunuri, pentru că primele sunt mai greu
de confirmat. Drept exemplu de manipulări cu transferul de preŃuri pot servi plăŃile comerciale ce
sunt utilizate sub forma plăŃilor pentru bunuri şi a dobînzilor pentru credite comerciale, precum şi
utilizarea împrumuturilor în interiorul firmei, în special a celor pe termen scurt sau lung filialelor, cu
stabilirea unei rate maxime a dobînzii.[69, p. 131]
Un alt beneficiu al reŃelei internaŃionale a CM este capacitatea de a crea şi de a controla
filiale în jurisdicŃiile/Ńările care sunt „paradisuri fiscale” pentru diverse tranzacŃii care au ca efect
canalizarea fondurilor spre filiala aflată în asemenea loc. Pentru a înŃelege valoarea paradisului
fiscal pentru o CM şi pentru a aprecia caracterul măsurilor de reglementare din partea statelor din
afara paradisului fiscal în care activează CM, este necesar mai întîi, de a descrie conceptul amînării
în sistemele fiscale internaŃionale.
În majoritatea Ńărilor exportatoare de capital, impozitul pe venitul generat de filialele de peste
hotare trebuie plătit doar atunci cînd este repatriat companiei-mamă în Ńara de origine.[289, p. 86]
Pînă atunci, deci, impozitul pe venit care trebuie transferat este amînat. Beneficiul de amînare se
ridică la o subvenŃie pentru investiŃii acordate de către Ńara de origine a investitorului străin, pentru
că oferă un stimulent pentru reinvestirea profiturilor provenite din afară în operaŃiuni din străinătate.
Aceasta oferă firmelor din Ńări ce nu folosesc o metodă de evitare a dublei impuneri posibilitatea de
a concura pe picior egal cu firme din asemenea Ńări. Iar această posibilitate de amînare a plăŃii
impozitului a contribuit la crearea aşa-numitor paradisuri fiscale.[116, p. 99] Acestea se
caracterizează prin impozitare minimă sau absenŃa ei. Acestea sunt, de regulă, comunităŃi mici cu
autorităŃi fiscale independente, deşi nu sunt în mod necesar state independente.[52, p. 74] Sunt
localizate, de regulă, aproape de suprafeŃele economice mari. Sursa lor principală de venit se

143
constituie din plăŃile administrative percepute pentru utilizarea facilităŃilor paradisului fiscal, precum
plăŃi pentru înregistrarea companiei, venit generat din plăŃi pentru serviciile specialiştilor în
domeniile juridic, economic, comercial, contabil, ş.a.[94, p. 203] Un avantaj adiŃional al
paradisurilor fiscale este aderarea lor comună la standardele de confidenŃialitate comercială strictă.
Acest lucru a generat conflicte referitoare la dezvăluirea de informaŃii şi mărturii în procese
judiciare, implicînd, în special, bănci multinaŃionale cu filiale ce activau în paradisuri fiscale.[39, p.
267]
Companiile multinaŃionale folosesc paradisurile fiscale în diverse moduri. În primul rînd,
firma trebuie să plaseze o companie holding off-shore în zona paradisului fiscal pentru a beneficia
pe deplin de posibilităŃile de amînare. Dividendele vor fi platite în această companie, care ulterior va
putea redistribui resursele financiare prin reŃeaua internaŃională a firmei. Această operaŃiune este
cunoscută sub denumirea de „adăpost primar”, deoarece caracterul fluxului de venituri rămîne
neschimbat.[65, p. 189] Personalitatea juridică separată a companiei din paradisul fiscal adăposteşte
veniturile din Ńara de origine a impozitului.
În al doilea rînd, CM pot utiliza manipulările de transfer ale preŃurilor ce implică filiala din
paradisul fiscal pentru a adăposti veniturile ce rezultă din vînzări către filiale şi clienŃii finali. Acest
lucru poate fi atins prin intermediul „facturării încrucişate”. O filială dintr-o Ńară care aplică rate
înalte de impozitare poate direcŃiona vînzările unui cumpărător afiliat sau neafiliat din altă Ńară
printr-o companie afiliată din paradisul fiscal. Astfel, ceea ce în mod normal ar fi fost o singură
tranzacŃie de vînzare este divizată în două etape. În prima - vînzarea pentru compania din paradisul
fiscal va fi efectuată la o sub-valoare. În a doua etapă - vînzarea va avea loc între compania din
paradisul fiscal şi eventualul cumpărător la un preŃ contractual la care s-a căzut de acord, vînzătorul
fiind o companie din afară sau chiar la supra-valoare, cînd cumpărătorul este o companie afiliată
dintr-o Ńară cu rată înaltă de impozitare. În ambele cazuri, profitul de pe vînzări îi revine filialei din
paradisul fiscal.[142, p. 34]
În al treilea rînd, o CM poate utiliza filialele din paradisul fiscal pentru a schimba caracterul
venitului ca să beneficieze de scutirile prevăzute în tratatele fiscale sau legislaŃia internă din Ńara de
origine. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de „adăpost secundar”. În acest sens, un aflux de
venituri de la o filială de peste hotare poate fi canalizat unei filiale din paradisul fiscal care ulterior
oferă un împrumut companiei-mamă, astfel schimbînd caracterul banilor care în mod normal ar
trebui să fie dividendele impozabile plătite acesteia. Un rezultat similar poate fi obŃinut prin

144
intermediul companiei de asigurări „captive”. Compania multinaŃională poate crea o companie de
asigurări pe care s-o înregistreze într-un paradis fiscal şi care să se ocupe de asigurarea riscurilor
companiei-mamă. În schimb, compania-mamă plăteşte prime companiei de asigurări. Nu numai că
venitul va fi direcŃionat în aşa fel spre paradisul fiscal, dar compania-mamă va putea deconta şi
primele de asigurare din impozitul plătit în Ńara de origine. Prima de asigurare va fi stabilită la o
astfel de rată încît să se poată economisi cît mai mult pe reducerile fiscale. Alte economisiri se pot
obŃine prin utilizarea companiilor administratoare de servicii şi plasate în paradisuri fiscale.
Profiturile pot fi schimbate de la filialele din jurisdicŃii cu rate înalte de impozite, la paradisurile
fiscale ca plăŃi pentru servicii oferite de compania de servicii.[80, p. 64]
Caracterul internaŃional al venitului generat de activităŃile companiilor multinaŃionale,
extinderea naŃională a administrării fiscale, concurenŃa internaŃională crescîndă pentru atragerea
investiŃiilor directe şi necesitatea de a obŃine recompense suficiente din partea CM au dus, în mod
inevitabil la apeluri pentru reformarea sistemului fiscal internaŃional.
Pentru moment totuşi, reglementarea existentă rămîne de competenŃa autorităŃilor fiscale
naŃionale. În cadrul Uniunii Europene sunt înregistrate tot mai multe acŃiuni de armonizare a
legislaŃiei fiscale a Ńărilor membre prin adoptarea de regulamente şi hotărîri.[130, p. 178] Însă chiar
şi aici, controlul naŃional asupra politicii fiscale va rămîne semnificativ pentru viitorul apropiat,
afectînd operaŃiunile companiilor multinaŃionale.

3.5. Concluzii la capitolul 3

În acest capitol au fost analizate cele trei nivele de reglementare a activităŃii investiŃionale a
CM şi anume: nivelul naŃional; cel regional, implicînd o autoritate supranaŃională cu putere de
decizie creată de un grup de state cu interese economice comune; şi nivelul internaŃional, implicînd
reglementare din partea majorităŃii statelor ce acŃionează prin intermediul organizaŃiilor multilaterale
guvernamentale. De asemenea, au fost descrise şi analizate principalele tehnici utilizate de statele-
gazdă pentru controlarea intrării şi înregistrării investiŃiilor străine directe. Aceste tehnici reprezintă
reacŃiile statelor care încearcă să menŃină independenŃa economică naŃională faŃă de posibile
pericole venite din partea investitorilor străini. Au fost menŃionate şi posibilele limitări ale discreŃiei
statului-gazdă în reglementarea investiŃiilor directe preluate din dreptul internaŃional. Aceste reguli
sunt cu atît mai importante cu cît organizaŃiile internaŃionale precum OMC pledează pentru
dezvoltarea şi menŃinerea unei ordini internaŃionale de investiŃii libere. S-a mai acordat atenŃie

145
sistemului pentru soluŃionarea disputelor internaŃionale de investiŃii creat de Banca Mondială în
cadrul ConvenŃiei de la Washington pentru soluŃionarea disputelor privind investiŃiile dintre state şi
resortisanŃi ai altor state din 1965 (ConvenŃia de la Washington), prin care s-a înfiinŃat Centrul
pentru SoluŃionarea Disputelor privind InvestiŃiile (ICSID).[138] Totuşi, acest sistem internaŃional
nu poate fi apreciat pe deplin fără o incursiune iniŃială prin expunerea punctelor slabe ale metodelor
tradiŃionale de soluŃionare a disputelor internaŃionale în relaŃiile dintre statele-gazdă şi companiile
multinaŃionale.
Ca şi în cazul unei companii interne, scopul principal în impozitarea CM este colectarea
veniturilor din profiturile nedistribuite aplicate acŃionarilor, în conformitate cu regulile aplicabile în
jurisdicŃia Ńării ce face impozitarea. Cu toate acestea, impozitarea CM implică mai multe probleme
ce apar în urma activităŃilor internaŃionale ale firmei, relaŃiile juridice între filialele sale şi limitele
teritoriale ale legilor naŃionale cu privire la venituri. Au fost analizate problemele impozitării
internaŃionale duble cu care se confruntă CM; căile prin care Ńara de origine şi cea gazdă pot
influenŃa localizarea activităŃilor CM prin utilizarea sistemelor lor de impozitare, precum şi
posibilităŃile evaziunii fiscale de care se bucură companiile multinaŃionale, ca rezultat al
operaŃiunilor lor internaŃionale integrate.

146
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Datorită dezvoltării rapide şi fără precedent a companiilor multinaŃionale în ultimii ani, s-a
impus imperios necesitatea reglementării activităŃii lor uniforme şi complexe la nivel internaŃional.
Chiar dacă în multe privinŃe acestea se aseamănă cu diverse tipuri de companii uninaŃionale, CM
diferă prin capacitatea lor de a plasa produsele în afara hotarelor naŃionale sau de a-şi organiza
structura managerială multinaŃională în conformitate cu cea mai convenabilă formă de organizare
juridică.
Deşi există numeroase studii şi analize a diverselor elemente ce Ńin de activitatea companiilor
multinaŃionale la nivel mondial, acestea tratează selectiv anumite aspecte şi nu oferă o prezentare de
ansamblu a acestor noi subiecŃi pe arena internaŃională. Prin intermediul acestei lucrări autorul a
cuprins cele mai importante şi delicate aspecte legate de existenŃa şi operaŃiunile companiilor
multinaŃionale, oferind o lucrare de sinteză, temeinică şi bine închegată pentru a putea servi drept
material de referinŃă pentru cercetările ulterioare în acest domeniu.
Din structura tezei se poate deduce mai întîi explicaŃia noŃiunii de companie multinaŃională,
care este structura acesteia, cum se formează, care este rolul şi importanŃa acestor entităŃi pentru
economiile naŃionale, precum şi tipurile de companii multinaŃionale. Astfel, compania
multinaŃională este o entitate sau un grup de entităŃi cu sediul într-o Ńară sau în diferite Ńări şi care
gestionează afaceri transfrontaliere.
Autorul a considerat necesară argumentarea reglementării complexe a companiilor
multinaŃionale, prin prisma diferitor aspecte ce Ńin în mare parte de dreptul privat (dreptul
comerŃului internaŃional), dar şi dreptul public (de ex., regimurile fiscale utilizate de CM).
Problemele de reglementare, ce pot deseori apărea cu referinŃă la companiile multinaŃionale,
sunt legate de caracterul lor mobil. Datorită activităŃii orientate spre obŃinerea de profit, acestea tind
să creeze filiale şi reprezentanŃe în Ńările în care condiŃiile de afaceri sunt mai favorabile decît în
Ńările lor de origine. Astfel, capacitatea de a-şi modifica rapid locaŃia, pune uneori în dificultate
statele, atunci cînd se negociază regulile de activitate. Pe de altă parte, însă, statele, la rîndul lor,
doresc atragerea a cît mai multe companii de acest fel pe teritoriul lor pentru a avea noi locuri de
muncă şi surse de venit, fapt ce contribuie la creşterea economică.
Pe parcursul evoluŃiei lor istorice, dar şi datorită elementelor de extranietate pe care le
conŃin, companiile multinaŃionale au depăşit structura de administrare simplă a

147
întreprinderii/societăŃii comerciale. În acest context, autorul lucrării de faŃă a analizat în detaliu
reglementarea eficientă a relaŃiilor dintre compania-mamă şi filialele şi reprezentanŃele sale. Au fost
descrise şi prezentate cu precădere principalele tipuri şi structuri juridice utilizate de CM în
activitatea lor.
O inovaŃie importantă a lucrării este includerea informaŃiei despre codurile de conduită de
care trebuie să se conducă companiile multinaŃionale în activitatea lor. Teza conŃine informaŃii
detaliate despre toate codurile ce se referă la companiile multinaŃionale, ca de exemplu, Îndrumarul
OECD sau DeclaraŃia Tripartită a OIM, şi alte coduri specializate. Nici unul din codurile de conduită
adoptate pînă astăzi nu este obligatoriu pentru CM, în mare parte pentru că acestea nu sunt subiecte
ale dreptului internaŃional public şi nu pot fi obligate direct prin acordurile semnate de statele
suverane. Totuşi, fiecare din aceste coduri prezintă o valoare deosebită prin faptul că identifică
principalele probleme generate de prezenŃa şi activitatea acestor companii.
În abordarea problematicii existenŃei unui cadru universal de reglementare a conduitei CM,
autorul s-a condus de principiul reprezentării echilibrate a diverselor opinii exprimate la tema dată
de organizaŃiile interguvernamentale, neguvernamentale, doctrinari şi diverşi specialişti în domeniu.
Analizînd principalele domenii examinate în lucrare referitoare la activitatea companiilor
multinaŃionale, precum şi cadrul juridic naŃional la capitolul dat, sunt formulate următoarele
concluzii şi propuneri cu eventuală aplicare practică:
 Necesitatea instituirii unei terminologii clare privind companiile multinaŃionale şi eliminarea
definiŃiilor ambiguie sau neclare de “societate/corporaŃie transnaŃională” v.
“companie/întreprindere multinaŃională”. În acest sens, interpretarea oferită de organizaŃiile
internaŃionale din domeniu, precum Comitetul ECOSOC al ONU, de exemplu, ar fi utilă în
unificarea termenelor şi definiŃiilor folosite.
 Imperativitatea creării unui organ distinct în cadrul unei organizaŃii internaŃionale cu o
acoperire teritorială cît mai mare, precum ONU, de pildă, care s-ar ocupa de problematica
companiilor multinaŃionale şi ar fi responsabil de unificarea dreptului în acest domeniu,
Ńinînd cont de standardele şi cerinŃele internaŃionale, şi de voinŃa majorităŃii statelor. Un
asemenea organ a existat pînă în 1992, sub forma Comitetului/Centrului ONU privind
CorporaŃiile TransnaŃionale, iar sub presiunea imperativelor timpului, activitatea acestuia ar
putea fi reanimată.

148
  Incorporarea juridică clară a companiilor multinaŃionale în legislaŃia naŃională a statelor,
scoŃînd astfel aceste entităŃi de sub influenŃa crescîndă a factorilor economici şi plasarea lor
în parametri juridici clar determinaŃi. În acest sens, condiŃiile/reglementările juridice care
permit evoluŃia marilor CM, pot fi cruciale pentru dezvoltarea acestora. Astfel de încercări se
fac în prezent doar la nivel regional, odată cu deblocarea proiectului de constituire a unei
Societas Europaea în cadrul Uniunii Europene, prin intermediul adoptării directivelor
europene ce vor fi ulterior înglobate în legislaŃia internă a Ńărilor membre ale UE.
 Întocmirea unei liste/enumerări clare a formelor juridice sub care pot activa CM, similară
descrierii tipurilor de societăŃi comerciale naŃionale. Cunoaşterea principalelor tipuri de
structuri juridice utilizate de CM, indiferent de tipul lor de proprietate, ar facilita
interacŃiunea cu aceste entităŃi.
 Armonizarea legislaŃiei privind răspunderea colectivă în cadrul companiilor multinaŃionale,
pentru a evita abuzurile prin care să se evite răspunderea, de exemplu, prin invocarea
“personalităŃii corporative” sau a existenŃei “vălului corporativ” – conexiunea dintre
compania-mamă şi “fiicele” sale ce face posibilă transferarea riscului de la compania-mamă
responsabilă la filială şi invers.
 Contracararea tendinŃelor de “forum shopping” practicate de companiile multinaŃionale în
alegerea jurisdicŃiei statului-gazdă pentru a beneficia de facilităŃi oferite de sisteme juridice
naŃionale mai favorabile companiilor străine.
 Armonizarea codurilor de conduită pentru companiile multinaŃionale, adică elaborarea unui
cadru instituŃional unic de reglementare a conduitei companiilor multinaŃionale. Acest cadru
unic şi universal de reglementare este necesar pentru a evita dublele standarde practicate de
statele dezvoltate, spre deosebire de statele în curs de dezvoltare. În present există cel puŃin
patru asemenea instrumente juridice cu titlu de recomandare elaborate de OECD, ECOSOC,
UNCTAD şi OIM.
În plus, pe parcursul lucrării sunt aduse exemple relevante din cadrului normativ şi practic
existent în Republica Moldova cu referire la activitatea şi operaŃiunile companiilor multinaŃionale.
Din perspectiva situaŃiei curente descrise în lucrare, privind condiŃiile de activitate a companiilor
străine şi multinaŃionale în Republica Moldova, se impun următoarele concluzii şi recomandări:
1. PerfecŃionarea legislaŃiei comerciale privind activitatea companiilor cu capital
străin/companiilor multinaŃionale în RM şi armonizarea acesteia cu normele europene în

149
domeniu. Astfel, este necesară uniformizarea legislaŃiei din RM în ceea ce priveşte CM şi aducerea
ei în concordanŃă cu prevederile normative internaŃionale actuale.
 Includerea unor prevederi distincte privind companiile multinaŃionale în Codul civil,
adoptarea unei legi separate sau chiar îmbunătăŃirea cadrului legal existent. Astfel, legea
existentă privind grupele financiar-industriale [163] (în special termenul de grup financiar-
industrial transnaŃional) nu acoperă toate tipurile de companii multinaŃionale, dar nici legea
privind investiŃiile străine în activitatea de întreprinzător [165] nu oferă prea multă claritate
în ceea ce priveşte definirea CM. În legea amintită este folosit impropriu termenul de
“organizaŃie internaŃională” cu referinŃă la CM. Considerăm că termenul de
“companie/societate multinaŃională” este mai potrivit, deoarece cel de organizaŃie
internaŃională este folosit în contextul dreptului internaŃional public şi nu în cel privat. În
acest sens, propunem de lege ferenda modificarea art. 17 (3) din Legea privind investiŃiile
străine în activitatea de întreprinzător şi înlocuirea sintagmei „organizaŃie internaŃională” cu
cea de „companie (multinaŃională)”.
 Este imperios necesară armonizarea legislaŃiei naŃionale cu prevederile europene referitoare
la Societas Europaea. În Uniunea Europeană există deja mai multe de 60 de astfel de
societăŃi de tip multinaŃional. Regulamentul de activitate al lor este în vigoare din 2001 [vezi
147]. Reglementarea acestui tip de companie multinaŃională din Europa trebuie să se
regăsească şi în legislaŃia RM.
2. Adoptarea unor măsuri coerente şi practice privind atragerea investiŃiilor
străine; prezentele strategii sunt declarative, iar paşii întreprinşi de guvernul RM sunt deseori în
detrimentul intereselor investitorilor străini [vezi 19].
 În acest sens trebuie luată în consideraŃie necesitatea aderării RM la ConvenŃia de la
Washington din 1965 prin care s-a creat Centrul ICSID de soluŃionare a disputelor
investiŃionale. Astfel, Ńările considerate riscante pentru investitori, din cauza condiŃiilor
politice sau economice, au posibilitatea să reasigure investitorii prin aderarea la ConvenŃia de
la Washington care prevede proceduri moderne de conciliere şi arbitraj stabilite îndeosebi
pentru soluŃionarea disputelor dintre investitorii străini şi statele-gazdă.
 Tot aici trebuie reamintite şi acordurile bilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă
a investiŃiilor între state. Pînă acum, RM are încheiate 36 de acorduri de acest fel (BIT) cu
diverse state europene, dar şi cu SUA. Majoritatea dintre ele includ şi posibilitatea

150
 soluŃionării disputelor investiŃionale la Centrul ICSID. De asemenea, pentru a permite un
acces mai larg la informaŃie şi mai multă transparenŃă la soluŃionarea disputelor
investiŃionale, este indicată şi includerea unei prevederi privind posibilitatea supunerii
diferendului unei instanŃe competente a unuia dintre statele contractante.
 Ca măsuri practice de încurajare a investiŃiilor străine s-ar impune următoarele: (i) anularea
restricŃiei de achiziŃionare a terenurilor cu destinaŃie agricolă pentru întreprinderile cu capital
străin, ca fiind în contradicŃie cu prevederile europene şi cu Planul de AcŃiuni Moldova-UE;
(ii) abrogarea Legii privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei din
1992, dat fiind caducitatea acesteia; (iii) eliminarea practicii de anulare a datoriilor faŃă de
stat a întreprinderilor, ca fiind contrară principiilor economiei de piaŃă şi tratament
nondiscriminatoriu faŃă de toŃi agenŃii economici existenŃi pe piaŃă.
3. Introducerea de facilităŃi fiscale suplimentare celor existente pentru investitorii
străini, ca măsură practică de atragere a noi companii multinaŃionale interesate de piaŃa Republicii
Moldova, după exemplu Ciprului, Irlandei sau Liechtenstein-ului. Regimul fiscal actual din RM nu
favorizează activitatea companiilor multinaŃionale.
 În prezent, reprezentanŃele companiilor străine în Republica Moldova plătesc un şir întreg de
impozite şi taxe, care alcătuiesc cea mai mare parte a sumelor transferate de către companiile
străine în bugetul de stat al RM. Pe de altă parte, conform practicii mondiale de impozitare,
impozitarea privelegiată este caracterizată prin cote de impozitare foarte mici şi printr-un
sistem fiscal foarte simplu. Republica Moldova ar trebuie să întreprindă acŃiuni în vederea
adoptării unui model de impozitare modern şi simplu pentru companiile nerezidente şi
reprezentanŃele companiilor străine, precum cel elveŃian, de exemplu, care prevede plătirea
de către compania străină a unui impozit anual fix.
4. Necesitatea elaborării unui studiu privind numărul şi operaŃiunile companiilor
multinaŃionale existente în Republica Moldova, identificarea problemelor cu care se confruntă
acestea, precum şi a mijoacelor de stimulare a activităŃii acestora.
 În Republica Moldova există destul de puŃine companii multinaŃionale, comparativ cu alte
Ńări din regiune. Potrivit datelor Biroului NaŃional de Statistică, în RM există 813 companii
subsidiare ale unor corporaŃii străine, dar nu toate reprezintă companii multinaŃionale ca
atare. În acest context, ar fi absolut necesară elaborarea unei analize a datelor statistice
colectate şi identificarea cauzelor numărului scăzut de CM. Ministerul Economiei şi a

151
 ComerŃului trebuie să plaseze activitatea companiilor multinaŃionale în RM pe lista sa de
priorităŃi şi să propună soluŃii practice pentru stimularea activităŃii acestor companii.
 Concomitent, Republica Moldova, în calitate de semnatar al DeclaraŃiei tripartite a OIM
privind principiile referitoare la CM, este obligată să ofere informaŃie completă referitoare la
activitatea CM pe teritoriul republicii. De asemenea, se doreşte armonizarea legislaŃiei în
domeniul politicilor sociale şi de stimulare a angajaŃilor locali ai CM, pentru a promova
respectarea celor mai înalte standarde de muncă şi salarizare.
În concluzie, constatăm că analiza expusă în prezenta teză de doctor poate servi drept imbold
pentru iniŃierea unor noi reforme în vederea facilitării accesului companiilor multinaŃionale pe noi
pieŃe, în contextul globalizării continue; cît şi a cunoaşterii mai profunde a modului de operare a
companiilor multinaŃionale în diverse regimuri juridice, atît la nivel naŃional, cît şi internaŃional.

152
 BIBLIOGRAFIE
CărŃi

1. Adams J. and Prichard Jones K., Franchising: practice and precedents in business format
franchising, Butterworths: London, 1990 – 560 p.

2. Adams J. and Whalley J., The international taxation of multinational enterprises in developed
countries, Institute of Fiscal Studies / Associated Business Programmes, 1977 – 230 p.

3. Akisanya A., The expropriation of multinational property in the third world, Praeger, 1980 – 160
p.

4. Alexa, C., Babiuc, V., Cîmpeanu A., ş.a., DicŃionar de relaŃii economice internaŃionale, Editura
Enciclopedică: Bucureşti, 1993 – 572 p.

5. Anastassopoulos J., Blanc G. and Dussage P., State-owned Multinationals, Wiley/IRM, 1987 –
200 p.

6. Arpan J., International transfer pricing, in C. Nobes and R., Parker (eds), Issues in Multinational
Accounting / Phillip Allan Publishers, 1988 – 180 p.

7. Baade H., The Legal effects of Codes of conduct for Multinational Enterprises, edited by Norbert
Horn, Legal Problems of Codes of Conduct for Multinational Enterprises, Kluwer-Deventer/The
Netherlands, Antwerp-Boston-London-Frankfurt, 1980 – 210 p.

8. Babără V., Drept internaŃional privat, EdiŃia a 3-a, Chişinău, 2009 – 418 p.

9. Băieşu A., Rotari Al., Alexa O., Dreptul comercial internaŃional. Note de curs, Chişinău, 1998 –
290 p.

10. Baker P., Double taxation conventions and International tax law (a Manual on the OECD Model
Tax Convention on Income and on Capital) / Sweet & Maxwell, 2nd edition: London, 1992 – 480 p.

11. Bennett A., Leroy W., International Organizations. Principles and Issues, Sixth Edition: New
Jersey, Prentice-Hall, Inc – 450 p.

12. Bishop S. şi Walker M., The Economics of EC Competition Law, Sweet and Maxwell, New
York, 1999 – 520 p.

13. Black H., Black’s Law Dictionary, Definition of the Terms and Phrases of American and English
Jurisprudence, Ancient and Modern, West Publishing Co, St. Paul, MINN. - 1738 p.

14. Blumberg P., The Law of Corporate Groups: Procedural Problems and the Law of Parent and
Subsidiary Corporations, Little, Brown & Co.: London, 1992, volumul 4 – 740 p.

153
15. Blumberg P., The multinational challenge to corporate law, Oxford University Press: Oxford,
1993 – 320 p.

16. Bodin B., L’Entreprise Multinationale et L’Etat, Montreal, 1997 – 470 p.

17. Braithwaite J. şi Drahos P., Global Business Regulation, Cambridge University Press:
Cambridge, 2001 – 704 p.

18. Brech M. and Sharp M., Inward Investment: Policy Options for the United Kingdom, RIIA/RKP,
1984 – 210 p.

19. Brownlie, J., Principles of Public International Law, Blackwells: Oxford, 1998 – 784 p.

20. Cartea Albă 2006. Propuneri pentru îmbunătăŃirea climatului investiŃional în Moldova,
PublicaŃie a AsociaŃiei Investitorilor Străini din Moldova (Foreign Investors’s Association (FIA)),
ediŃia a 2-a, Chişinău, 2006 – 25 p.

21. Caves R., Multinational enterprise and economic analysis, Cambridge University Press, 2nd
edition: Cambridge, 1996 – 322 p.

22. Chandler A., Strategy and Structure: Chapters in the History of the American Industrial
Enterprise, Belknap: Harvard, 1990 – 480 p.

23. Chen, E., Multinational Corporations, Technology and Employment, London: Macmillan, 1983
– 247 p.

24. Comentariul la Codul civil al Republicii Moldova, Articolele 1-511, volumul I, Tipografia
centrală, Chişinău, februarie 2006 – 815 p.

25. Comentariul la Codul civil al Republicii Moldova, Articolele 512-1624, volumul II, Tipografia
centrală, Chişinău, februarie 2006 – 1355 p.

26. Connor T., “Still waiting for Nike to do it. Nike’s labor practices in the three years since CEO
Phil Knight’s speech to the National Press Club”, Global Exchange: San Francisco, 2001 – 33 p.

27. Costin, M.N., DicŃionar de drept internaŃional al afacerilor - vol. II / Lumina Lex: Bucureşti,
1996 – 266 p.

28. Chuah, J., Law of International Trade, Sweet and Maxwell, London, 1998 – 455 p.

29. Davies D., Principles of International Double Taxation Relief, Sweet & Maxwell: London, 1995
– 380 p.

30. Dmitrieva G., Mejdunarodnoie ciastnoe pravo. Ucebnik, Izd. Prospekt, Moscova, 2000 – 650 p.

31. Dore I., Arbitration and Conciliation under the UNCITRAL Rules: a Textual Analysis / Martinus
Nijhoff: The Netherlands, 1986 – 246 p.

154
32. Doyle A., The French nationalizations: Mitterand challenges the multinationals, in B. Fisher,
1993 – 407 p.

33. Dunning H., Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison Westley, 1992 – 405
p.

34. Editions Francis Lefebvre, Droit des affairs. Societes commerciales 2005, dans la redaction de
Anne Charveriat et Alain Couret, Paris, 2004 – 1444 p.

35. Encarnation D., Dislodging the Multinationals: India’s Strategy in Comparative Perspective,
Cornell University Press: USA, 1989 – 340 p.

36. Farrar J., and Furey N., Hannigan B., Farrar’s Company Law / Butterworths, 4th edition:
London, 1998 – 720 p.

37. Fatouros A., Transnational enterprise in the law of state responsibility, in R. Lillich (ed.), State
Responsibility for Injuries to Aliens / University Press of Virginia: Richmond, 1983 – 280 p.

38. Fieldhouse A., The Multinational: a critique of a concept, Cambrigde University Press: 1986 –
360 p.

39. Finney M. and Dixon C., Tolley’s International Tax Planning, Tolley Publishing, 1992 – 290 p.

40. Folsom R., Gordon M., Spanogle J., International Business Transactions. A Problem Oriented
Coursebook, 4th edition, West Group, St. Paul, MINN, 1999 – 1358 p.

41. Franko L., The European Multinationals, Harper & Row: UK, 1976 – 260 p.

42. Friedmann W., The changing structure of international law, 1st edition, 1964 – 310 p.

43. Gaftoniuc S., FinanŃe internaŃionale, ediŃia a 3-a, Editura economică, Bucureşti, 2000 – 512 p.

44. Gilpin R., The politics of transnational economic relations, Keohane and Nye (eds): Harvard,
1972 – 337 p.

45. Gower J., Principles of Modern Company Law, Gower Publishing, 4th edition, 1989 – 554 p.

46. Graham C. and Prosser T., Privatizing Public Enterprises, Clarendon Press: Oxford, 1991- 320
p.

47. Graham E. and Krugman P., Foreign Direct Investment in the United States, 3rd edition /
Institute for International Economics, 1995 – 275 p.

48. Graham E., Fighting the Wrong Enemy, Antiglobal Activists and Multinational Enterprises,
Institute for International Economics, Washington D.C., 2000 – 262 p.

155
49. Grant R.M., Contemporary Strategy Analysis, ediŃia a 5-a, Blackwell Publishing, Oxford, 2005 –
551 p.

50. Gray J., International Construction, New York, 1985 – 340 p.

51. Gribincea, L., Dreptul comerŃului internaŃional, Editura “Reclama” S.A.: Chişinău, 1999 – 455
p.

52. Grundy M., Grundy’s Tax Heavens, Sweet & Maxwell, 6th edition: London, 1993 – 270 p.

53. Hague R., Harrop M., Breslin S., Comparative Government and Politics: An Introduction, Third
Edition / London: The MacMillan Press Ltd., 1992 – 315 p.

54. Hamilton, G., The Control of Multinationals: What future for International Codes of Conduct?,
IRM Multinational Reports, No. 2, IRM/Wiley, 1984 – 187 p.

55. Hamilton R., The Law of Corporations. In a Nutshell, West Publishing Co., St. Paul, Minnesota,
1996 – 624 p.

56. Harris D. J., Cases and Materials on International Law, Sweet and Maxwell, 1998 – 779 p.

57. Hertner P. and Jones G., Multinationals: Theory and History, Gower Publishers, 1986 – 430 p.

58. Herzfeld E., Joint Ventures, 3rd edition / Jordans, 1996 – 448 p.

59. Hood N. and Young S., Multinationals in Retreat: the Scottish Experience: UK, 1982 – 290 p.

60. Hood N., and Young S., The Economics of the Multinational Enterprise, Longman Publishers:
1979 – 304 p.

61. Hughes K., Trade Taxes and Transnationals, Praeger: 1979 – 268 p.

62. Jacotă M., Drept internaŃional privat, volumul II, Editura FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1997 –
275 p.

63. Jacquemot P., La Firme Multinationale: Une Introduction Economique, Collection Gestion,
Economica: Paris, 1990 – 423 p.

64. Jenkins R., Pearson R. şi Seyfang G., Corporate responsibility and labour rights: Codes of
conduct in the global economy, Earthscan: London, 2002 – 146 p.

65. Johns R., Tax Heavens and Offshore Finance, Frances Pinter, 1983 – 308 p.

66. Jones G., The Expansion of British multinational manufacturing, 1890-1939, in Inoue and
Okochi (eds), 1984 – 285 p.

67. Kanashina T., Korporativnoie pravo, Norma, Moscova, 1999 – 802 p.

156
68. Khan R., The Iran-United States Claims Tribunal: Controversies, Cases and Contribution,
Martinus Nijhoff: The Hague, 1990 – 317 p.

69. Lall S., The Multinational Corporation, Macmillan: London, 1980 – 264 p.

70. Lazăr T., Societatea comercială – persoană juridică în economia de piaŃă, AsociaŃia
Judecătorilor din Moldova şi Centrul de drept, Chişinău, 2000 – 208 p.

71. Le Cannu P., Droit des societes, 2e edition, Montchrestien, Paris, 2003 – 1001 p.

72. Levine H.M., Political Issues Debated: An Introduction to Politics, Fourth Edition / New Jersey:
Prentice-Hall, Inc., 1993 – 535 p.

73. Lillich R., The valuation of nationalized property in international law, 4 volumes: Virginia,
USA, 1987 – 357 p.

74. Lipson C., Standing guard: protecting foreign capital in the 19th and 20th centuries, University
of California Press: Sacramento, 1985 – 273 p.

75. Lowe V., International Dispute Settlement, Blackewell’s publishing: Oxford, 2003 – 394 p.

76. Madeley J., Big Business, Poor Peoples: The Impact of Transnational Corporations on the
World’s Poor, Zed Books, London and New York, 1999 – 342 p.

77. Mann F.A., Studies in International Law, Oxford, 1973 – 476 p.

78. Mazilu, D., Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, Editura Lumina Lex: Bucureşti,
1999 – 511 p.

79. Mazilu, D., Dreptul comerŃului internaŃional, Partea specială, Editura Lumina Lex: Bucureşti,
1999 – 640 p.

80. McDaniel P. and Ault H., Introduction to United States International Taxation, Kluwer, 3rd
edition, 1989 – 640 p.

81. McIntyre I., Dogfight: the transatlantic battle over Airbus/ Praeger, 1992 – 302 p.

82. McKean W., Equality and Discrimination under International Law, Clarendon Press: Oxford,
1983 – 333 p.

83. McMillan C., Multinationals from Second World,/ Macmillan: London, 1987 – 220 p.

84. McMullen, J., Business Transfers and Employee Rights, 3rd edition / Butterworths: London,
1998 – 370 p.

157
85. Merkin R. and Williams K., Competition Law: Antitrust Policy in the UK and the EEC/ Sweet &
Maxwell, 1984 – 530 p.

86. Merrills J., International Dispute Settlement / Oxford University Press: Oxford, 2003 – 354 p.

87. Mirza H., Multinationals and the Growth of the Singapore Economy, Croom Helm, 1986 – 297
p.

88. Moran T., Multinational corporations and the Politics of dependence, Princeton University
Press: New Jersey, 1977 – 285 p.

89. Muchlinski, P., Multinational Enterprises and the Law, Blackwell Publishers Ltd: Oxford, 1995,
republicat în 1999 – 674 (736) p.

90. Neale A. and Stephens M., International Business and National Jurisdiction, Oxford University
Press: Oxford, 1988 – 216 p.

91. North P. M. and Fawcett J. J., Cheshire and North’s Private International Law, 12th edition,
Butterworths, 1992 – 1536 p.

92. O’Connell D., International Law, Stevens, 2nd edition, 1991 – 314 p.

93. OECD, International tax avoidance and evasion: Four related Studies Issues in International
Taxation, 1987 – 112 p.

94. Ogley A., Tolley’s Tax Heavens, Tolley Publishing, 1995 – 400 p.

95. Overy A., German multinationals and the Nazi state in occupied Europe, in Teichova et al /
Cambridge University Press: UK, 1986 – 370 p.

96. Peter W., Arbitration and the Renegotiation of International Investment Agreements, Kluwer, 2nd
edition: Berlin, 1995 – 458 p.

97. Plasschaert S., Transfer Pricing and Multinational Corporations: an Overview of Mechanisms
and Regulations, Gower, Saxon House, 1979 – 290 p.

98. Pivovarov S., Managementul internaŃional, Seria „Manuale pentru universităŃi”, ediŃia 2-a,
Sankt-Peterburg, 2001 – 574 p.

99. Porter M., The competitive advantage of nations, Macmillan: London, 1990 – 860 p.

100. Prentice D., Groups of companies: the English experience, in K. Hopt (ed.), The Legal and
Economic Analysis of Multinational Enterprises, vol. II / De Gruyter: UK, 1992 – 340 p.

101. Redfern A. and Hunter M., Law and Practice of International Commercial Arbitration, Sweet
& Maxwell, 4th edition: London, 2002 – 728 p.

158
102. Rischard J.F., High Noon. Twenty Global Problems. Twenty Years to Solve Them, Basic Books:
New York, 2002 – 230 p.

103. Robinson, J., Multinationals and Political Control, Gower Publishing, 1983 – 335 p.

104. Roşca N. şi Baieş S., Dreptul afacerilor. Manual, vol. 1, Tipografia Centrală, Chişinău, 2004 –
456 p.

105. Roşca N. şi Baieş S., Dreptul afacerilor. Manual, vol. 2, Tipografia Centrală, Chişinău, 2006 –
432 p.

106. Safarian A. E., Governments and Multinationals: Policies in the Developed Countries (British-
North American Committee, 1983) – 305 p.

107. Sampson A., The Sovereign state: The secret history of ITT, Coronet publishers: 1973 – 274 p.

108. Savary J., French Multinationals, Frances Pinter/IRM, 1984 – 468 p.

109. Schmitthoff C., The multinational enterprise in the United Kingdom, Sijthoff Oceana: London,
1975 – 415 p.

110. Scott J., Capitalism, Corporations and Class, 1979 – 453 p.

111. Sethi P., Setting global standards. Guidelines for creating codes of conduct in multinational
corporations, Hoboken, NJ: John Wiley, 2003 – 306 p.

112. Shihata I., MIGA and foreign invesment: origins, operations, policies and basic documents of
the Multilateral Investment Guarantee Agency, Martinus Nijhoff: The Hague, 1988 – 540 p.

113. Sitaru D.A., Dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală. Tratat, Lumina Lex, Bucureşti,
2004 şi ediŃia din 2008 – 886 p.

114. Sklair L., Global sociology and global environmental change, Routeledge, 1995 – 380 p.

115. Sornarajah M., The International Law on Foreign Investment, Grotius Publications, 1994 – 454
p.

116. Spitz E., Tax Heaven Encyclopedia, Butterworths, 1993 – 525 p.

117. Strasser K., The Law of Corporate Groups: Problems of Parent and Subsidiary Corporations
under Statutory Law specifically applying Enterprise Principles, Little, Brown & Co.: London, 1992
– 340 p.

118. Sullivan R., Business and human rights. Dilemmas and solutions, Greenleaf Publishing:
Sheffield, 2003 – 290 p.

159
119. Svedberg S., Colonial enforcement of foreign direct investment, Manchester School:
Manchester, 1981 – 303 p.

120. Teubner G., The many-headed hydra: networks as higher-order collective actors, in J.
McCahery, S. Picciotto and C. Scott (eds), Corporative control and accountability / Clarendon Press:
Oxford, 1993 – 244 p.

121. Turner, J., (eds), Regulating the Multinational Enterprise: National and International
Challenges, 1983 – 463 p.

122. Tugendhat C., The Multinationals, Pelican Publishers: New York, 1973 – 437 p.

123. Ungureanu O. şi Jugastru C., Manual de drept internaŃional privat, Editura ALL BECK,
Bucureşti, 1999 – 226 p.

124. Vagts D., Transnational Business Problems, 2nd edition, Foundation Press, New York, 1998 –
652 p.

125. Van Tulder R. and Junne, G., European Multinationals in Core Technologies, Wiley/IRM,
1988 – 402 p.

126. Wallace D., Legal control of the multinational enterprise, Martinus Nijhoff: The Netherlands,
1983– 387 p.

127. Whish R., Competition Law, 3rd edition / Butterworths: UK, 1993 – 245 p.

128. Wilczynski J., The Multinationals and East-West Relations, Macmillan, 1976 – 235 p.

129. Wilkins M., The Emergence of Multinational Enterprise: American business abroad from the
Colonial era to 1914, Harvard, 1970 – 232 p.

130. Wyatt D. and Dashwood A., European Union Law, Blackwell’s: Oxford, 2003 – 817 p.

131. Yoshino M., Japan as host to the international corporation, John Hopkins University Press:
USA, 1975 – 165 p.

Alte surse
a. Acte internaŃionale
132. Australia, Foreign Antitrust Judgements (Restriction of Enforcement) Act 1979 No. 13 of 1979,
section 3.

133. Canada-Mexic-SUA: Acordul de ComerŃ Liber al Americii de Nord (NAFTA), 17 decembrie

1992.

160
134. Codurile de Conduită pentru OrganizaŃiile MultinaŃionale, Biroul pentru activităŃile angajaŃilor,
OrganizaŃia InternaŃională a Muncii,
http://www.itcilo.it/english/actrav/telearn/global/ilo/guide/main.htm (citat 12.04.2004)

135. Comisia ComunităŃilor Europene, Comentarii asupra regulamentelor SUA privind comerŃul cu
URSS, 12 august 1982 / 21 ILM 891, 1982.

136. Comisia ONU pentru CorporaŃiile TransnaŃionale, CorporaŃiile TransnaŃionale în dezvoltarea

mondială: o re-examinare, anexa I: 1978.

137. ConvenŃia ONU privind dreptul mării din 1982, articolul 33 (UN Doc. A/CONF. 62/122); 21
ILM 1261 (1982).

138. ConvenŃia de la Washington privind SoluŃionarea Disputelor InvestiŃionale dintre State şi

CetaŃeni ai Altor State, 1965, 4 ILM 524.

139. Curtea Permanentă de JustiŃie InternaŃională. Hotărîri şi acte, 1927, Ser. A Nr.10.

140. Directiva 2005/56/CE din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăŃilor
pe acŃiuni, http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2005:310:0001:0009:fr:PDF (citat 23. 07. 2006)

141. Îndrumarul OECD pentru Companiile MultinaŃionale, adoptat de guvernele a 29 de Ńări

membre ale OECD, precum şi Argentina, Brazilia, Chile şi Republica Slovacă la Întîlnirea
Ministerială a OECD de la 27 iunie 2000.

142. OECD, International tax avoidance and evasion: Four related Studies Issues in International
Taxation, 1987.

143. Proiectul celei de-a 10-a Directive a Comisiei Europene privind fuziunile transfrontaliere ale
companiilor: OJ [1985] C23 25, ianuarie 1985.

144. Proiectul de Cod al ONU privind companiile multinaŃionale şi motivele neadoptării lui.
http://multinationalmonitor.org/mm2002/02july-aug/july-aug02interviewrichter.html (citat 03.11.
2004)

145. Propunerea Comisiei Europene pentru Regulamentul referitor la Statutul Companiei Europene,
iar mai recent Propunerea pentru crearea unui Cod comercial european cu prevederi referitoare la o
Societas Europeae, 2003.
www.parliament.gov.mt/information/Papers/3554(B).pdf (citat 14. 02. 2008)

146. Recomandarea Nr. 130 a OIM privind examinarea reclamaŃiilor în cadrul companiei spre a le
soluŃiona, www.ilo.org (citat 07. 10. 2006)

147. Regulamentul Comisiei Europene privind statutul SociectăŃii Europene (CE) 2001/86/EC din
08.10.2001, OJL294, 10.11.01

161
148. Regulamentul Consiliului No. 2137/85 din 25 iulie 1985 OJ [1985] L 199/1. Vezi de asemenea
Companies House, European Economic Interest Groupings: a Guide for Business / Companies
House, 1993.

149. Tratatul de creare a ComunităŃii Economice Europene (CEE), semnat la Roma la 25 martie
1957 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

b. Acte legislative şi normative ale Republicii Moldova

150. Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Slovenia privind
promovarea şi protejarea reciprocă a investiŃiilor din 10.04.2003, publicat în ediŃia oficială Tratate
InternaŃionale, 2006, volumul 34, pagina 20

151. Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661 din 22.06.2002 şi intrat în vigoare la 01.01.2003

152. Codul fiscal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 1163-XIII din 24.04.1997,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62/522 din 18.09.1997

153. Vezi Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 254-XVI din 23.11.2007, Monitorul Oficial nr.
192-193/745 din 13.12.2007

154. Legea nr. 111-XVI din 27.04.2007 privind modificarea unor acte legislative (amendamente la
Codul fiscal)

155. Legea privind limitarea activităŃii monopoliste şi dezvoltarea concurenŃei nr. 906-XII din
29.01.92, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2/46 din 28.02.1992

156. Legea cu privire la piaŃa valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18.11.98, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 27-28/123 din 23.03.1999

157. Legea privind societăŃile pe acŃiuni nr. 1134-XIII din 02.04.97, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.38-39/332 din 12.06.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova ediŃie specială din
03.10.2006, pag. 5 şi Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/1 din 01.01.2008

158. Legea privind preŃul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308-XIII din
25.07.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 57-58/515 din 04.09.1997

159. Legea cu privire la faliment nr. 851-XII din 03.01.1992, abrogată

160. Legea cu privire la faliment, nr. 786 din 26.03.1996, abrogată

161. Legea insolvabilităŃii nr. 632-XV din 14.11.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
139-140/1082 din 15.11.2001

162
162. Legea cu privire la protecŃia concurenŃei nr. 1103-XIV din 30.06.2000, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 166-168/1205 din 31.12.2000

163. Legea cu privire la grupele financiar-industriale nr. 1418-XIV din 14.12.2000, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 27-28/90 din 06.03.2001

164. Legea privind investiŃiile străine nr. 998-XII din 01.04.92, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 4/88-1 din 30.04.1992 (abrogată)

165. Legea cu privire la investiŃiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 64-66/344 din 23.04.2004

166. Legea privind societăŃile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14.06.2007, Monitorul Oficial
nr. 127-130/548 din 17.08.2007

167. Legea privind zonele economice libere, nr. 440-XV din 27.07.2001, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.108-109/834 din 06.09.2001

168. Legea privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităŃii de

întreprinzător („Ghilotina 1”) nr. 424-XV din 16.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 1-4/16 din 07.01.2005

169. Legea cu privire la principiile de bază şi mecanismul de reglementare a activităŃii de

întreprinzător („Ghilotina 2”) nr. 235-XVI din 20.07.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 126-130/627 din 11.08.2006

170. Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali nr.
220-XVI din 19.10.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.184-187/711 din 30.11.2007

171. Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488-XIV din 08.07.1999, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 42-44/311 din 20.04.2000

172. Lege pentru aprobarea Strategiei naŃionale de dezvoltare pe anii 2008-2011 nr. 1477-XVI din
21.12.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 18-20(3111-3113) din 29.01.2008

173. Hotărîrea Guvernului nr. 550 despre Regulamentul provizoriu cu privire la holdinguri, aprobată
la 26.07.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2/17 din 02.09.1994

174. Hotărîrea Guvernului nr. 1288 cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investiŃiilor şi
promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015, aprobată la 09.11.2006, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 181-183 din 24.11.2006

175. Hotărîrea Guvernului nr. 1433 cu privire la extinderea Strategiei de Creştere Economică şi
Reducere a Sărăciei pentru anul 2007, aprobată la 19.12.2006, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 203-2006 din 31.12.2006

163
176. Hotărîrea Guvernului nr. 103 cu privire la aprobarea Strategiei de reformă în cadrul de
reglementare de stat a activităŃii de întreprinzător, aprobată la 01.02.2007, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 21-24 din 16.02.2007

177. Hotărîrea Guvernului nr. 113 cu privire la aprobarea Planului de acŃiuni prioritare privind
implementarea în anul 2007 a Planului de AcŃiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană,
aprobată la 03.02.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 25-28 din 23.02.2007

178. Ordin al Inspectoratului Fiscal Principal de stat privind modificarea Ordinului IFPS „Privind
aprobarea formularului tip al DeclaraŃiei cu privire la impozitul pe venit” nr. 240 din 30 decembrie
2004 şi Anexa nr. 1 (Supliment privind nomenclatorul facilităŃilor la impozitul pe venit), Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 199-202 din 29.12.2006

c. Acte legislative şi normative ale altor state

179. Decretul Ministrului de finanŃe din România nr. 424 din 2 noiembrie 1972 şi decretele privind
reglementarea şi impozitarea companiilor mixte, 1983

180. Decretul Ministrului de finanŃe din Ungaria, nr. 28/1972 privind asociaŃiile economice cu
participarea capitalului străin, modificat prin Decretul Nr. 7/1977 din 6 mai 1977

181. Finance Act din 1990, inclusiv Industrial Development Authority, Ireland, Guide to Taxes and
Tax Reliefs in Ireland, iulie 1991

182. Industrial Development (Encouragement of External Investment) Act, Irlanda, 2003, 1991
www.ucc.ie/law/irlii/statutes/2003-30.php şi
www.opsi.gov.uk/legislation/northernireland/acts/acts2002/20020001.htm (citat 11.08.2003)

183. Legea germană privind societăŃile pe acŃiuni din 1965, secŃiunea 304 (1)
www.praunik.org/en/artykuly/143 (citat 17.09.2003)

184. Legea engleză a companiilor comerciale din 1985, ulterior modificată, secŃiunea 309
www.ncl.ac.uk/nuls/research/wpapers/riley2.html (citat 30.01.2004)

185. Legea falimentului din 1986, Marea Britanie, secŃiunea 214

www.insolvencyhelpline.co.uk/insolvency-act/index.htm (citat 03.03.2004)

186. Legea franceză Nr. 86-912 de la 6 august 1986 privind companiile mixte
www.legifrance.gouv.fr/texteconsolide/AAECX.htm (citat 04.03.2004)

187. Legea iugoslavă privind investiŃiile străine din 1989

188. Legea polonă privind investiŃiile străine din 1986

189. Report of the Cork Committee on Insolvency Law and Practice, Marea Britanie, 1982, ulterior
revizuit, par. 1948
http://assets.cambridge.org/97805216/22561/excerpt/9780521622561_excerpt.pdf (citat 05.03.2004)

164
190. UK Income and Corporations Taxes Act, 1988, cu modificări
www.opsi.gov.uk/ACTS/acts1988/Ukpga_19880001_en_1.htm (citat 18.06.2007)

191. US Third Restatement, s. 401-421.

http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3811/is_199904/ai_n8845101 (citat 22.07.2007)

d. Articole şi alte publicaŃii

192. 1999 Index of Economic Freeedom issued by Heritage Foundation; a se vedea şi Is changing
under the impact of liberalization and globalization, as Transnational Corporations increasingly
pursue competitivness – enhancing strategies relying on a portofolio of location assets…? in World
Investment Report, 1998, 56 p.

193. Amerasinghe T., Jurisdiction ratione personae under the Convention on the Settlement of
Investment Disputes between States and Nationals of Other States, 48 BYIL 227, 1984, 34 p.

194. Banca Mondială, Codurile de conduită ale companiilor şi standardele internaŃionale: o

comparaŃie analitică, World Bank: Washington, 2003 – 22 p.

195. Banca Mondială în Moldova. Raport din luna martie 2006, www.worldbank.org.md (citat
19.03.2008) – 24 p.

196. Beatson L., Duress as a vitiating factor in contract, Commercial Law Journal, 1974 – 15 p.

197. Bhopal: Absolutely Liable., The Economist, volumul 308, numărul 560, 23 iulie 1988.

198. Brodley L., Joint Ventures and antitrust policy, 95 Harvard Law Review 1523, 1982 – 12 p.

199. Chivriga V., ProhniŃchi V., Cadrul legislativ şi climatul investiŃional în Republica Moldova
(conform situaŃiei la 01.10.2004), Studiu realizat de către Institutul pentru Dezvoltare şi IniŃiative
Sociale “Viitorul”, CoaliŃia pentru dezvoltare economică rurală, 2004 – 65 p.

200. Christie D., What constitutes a taking of property under international law, 38 BYIL, 1972 – 18
p.

201. ComerŃul viitorului, OrganizaŃia Mondială de ComerŃ (OMC), Traducere neoficială în limba
română, ediŃia a 2-a revăzută, Chişinău, aprilie 1999 – 94 p.

202. Connor, J. M., Global Price Fixing: Our Customers Are the Enemy. Studies in Industrial
Organization No. 24.: Kluwer Academic: Boston, 2001 – 17 p.

203. Compa J., Labor rights and labor standards in international trade, 25 Law & Pol. Int’l
Business 165, 1993 – 8 p.

204. Congress set to attact Bush’s investment open door, Financial Times, 31 mai 1991.

165
205. Dobson T., Lifting the veil, in four countries: the law in Argentina, England, France and the
United States, 35 International Commercial Law Quarterly 839, 1986 – 21 p.

206. Doing well by doing good, The Economist, 20 aprilie 2000, http://www.economist.com (citat
24.04.2000)

207. Elson D., Transnational Corporations: Dominance and Dependancy in the World Economy.
Article in S. Cambridge “Development Studies”, 2000, p. 296-309

208. Emmott B., Survey on Multinationals, The Economist: March, 27, 1993.

209. Ethics for International Business: Decision making in a global political economy / Routledge:
Londra, 2005 – 12 p.

210. Euromonitor: Planul de AcŃiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova: Evaluarea

progresului în trimestrul IV, 2006, Expert-Grup şi Adept (autori: ProhniŃchi V. şi alŃii), 2006 – 45 p.

211. Evaluarea competitivităŃii în economia Moldovei. Studiu efectuat pentru USAID de către
Proiectul BIZPRO, implementat de DAI Inc., Chişinău, iulie 2004 – 25 p.

212. Evaluarea ResponsabilităŃii Sociale Corporative în Moldova, Studiu efectuat de Expert-Grup

(autori: ProhniŃchi V. şi alŃii), septembrie-noiembrie 2005 – 41 p.

213. Evans M., State, capital and the transformation of dependence: the Brazilian computer case,
14 World Development 791, 1986 – 15 p.

214. Favoreu L., Nationalisations et Constitution / Economica, 1982 et Linotte J., Les
nationalizations de 1982 / Revue de Droit Publique 435, 1982 – 9 p.

215. Fawcett E., Jurisdiction and subsidiaries, Journal of Business Law, 16, 1985 – 19 p.

216. Follow-up and promotion of the Tripartite Declaration of Principles concerning Multinational
Enterprises and Social Policy / Subcommittee on Multinational Enterprises: Governing Body,
International Labour Office, Geneva, martie 2006 – 32 p.

217. Ford Motor Company, The Making of Ford in Europe / Public Affairs Doc. No. 2.5/589 – 34 p.

218. Frankental P. şi House F., “Human rights: is it any of your business?” / Prince of Wales
Business Leaders Forum and Amnesty International: Londra, 2000 – 40 p.

219. Franko N., International joint ventures in developing countries: mystique and reality, 6 Law
and Politics International Business 315, 1974 – 12 p.

220. Freeman, Bennett şi Genoveva Uriz, The challenge of implementing the Voluntary Principles
on Security and Human Rights / Business and Human Rights: 2003 – 36 p.

166
221. Gardner A., The transnational corporation and the home country, 15 Col., Journal of
Transnational Law 369, 1992 – 18 p.

222. Getz K.A., International codes of conduct: an analysis of ethical reasoning / Journal of
Business Ethics: vol, 11, 2005 – 14 p.

223. Ghidul InvestiŃional MIEPO, 2007 – 30 p.

224. „Ghilotina” numărul 2. Articol publicat în ziarul „Ekonomiceskoie Obozrenie”, nr. 24, 23
iunie 2006, p. 2

225. Graham, Stanford A. şi Jensen, R.U., The Myth of Corporate Veil Protection: Are Your Assets
At Risk?, EdiŃia din 2005 a Rees Jensen. Compliance Management & Insight, Inc., 23 aprilie 2007 –
10 p.

226. Gumpel I., The taxation of American business abroad – is further reform needed?, 15 Journal
of International Law & Economy, 389, 1991 – 7 p.

227. Hadari Y., The role of tax incentives in attracting foreign investments in selected developing
countries and the desirable policy, 24 International Law 121, 1990 – 23 p.

228. Hazen T.L. şi Markham J.W., Corporations and Other Business Enterprises, ISBN 0-314-
26476-0, 2003 – 278 p.

229. Higgins R., Conceptual thinking about the individual in international law, 4 British Journal of
International Studies, 1988 – 15 p.

230. Higgins Rosalyn QC (Judge at the International Court of Justice), The taking of property by the
state: recent developments in international law, 176 Hague Recueil, 1989 – 31 p.

231. Hofstetter R., Parent responsibility for subsidiary corporations: evaluating European trends,
39 International Commercial Law Quarterly 576, 1990 – 34 p.

232. Hymer S., The international operations of national firms / MIT Press, 1976, p. 4

233. ICSID Bibliography, Doc. ICSID/13/Rev. 2, 1 martie 1992 – 654 p., vezi şi
http://icsid.worldbank.org/ICSID/ (citat 04.10.2009)

234. Invest in Britain Bureau Data Sheet, Local assistance to industry, 25 august 1992 – 150 p.

235. International and Cross-Cultural Strategy, Curs de MBA la Open University Business School,
LecŃia 7, Milton Keynes, 2006 – 73 p.

236. Irish S., International double taxation agreements and income taxation at source, 23
International Commercial Law Quarterly 292, 1974 – 16 p.

237. Jennings R., State contracts in international law, 37 BYIL, 156, 1961 – 10 p.

167
238. Jonquieres G., From bare shelves to blue jeans, Financial Times, 10 iunie 1992.

239. Investitorii străini din R.Moldova trebuie să fie trataŃi în acelaşi fel ca şi cei locali, ziarul
“Timpul”, nr. 598, 19 martie 2007 (vezi în http://www.timpul.md (citat 20.03.2007)

240. Khemani, R. S. şi Shapiro D. M., Glossary of Industrial Organisation Economics and

Competition Law. Compilat de R. S. Khemani şi D. M. Shapiro, comandat de către Directoratul
pentru Afaceri Financiare, Fiscale şi Corporative al OECD, 1993 – 80 p.

241. Kim, K.B., Direct employment in multinational enterprises: Trends and implications /
Multinational Enterprises Programme Working Paper No. 100: Geneva (în curs de publicare, 2010)

241. Kindleberger A., American Business Abroad: Six Lectures on Direct investment, Yale
University Press, 1969, p. 14-27

243. Kline J., TNC codes and national sovereignity: deciding when TNCs should engage in political
activity / Transnational Corporations: vol. 14, no. 3, decembrie 2005.

244. Kolk A. şi van Tulder R., Setting new global rules? TNCs and codes of conduct / Transnational
Corporations: vol. 14, Nr. 3, decembrie 2005 – 18 p.

245. Kolk A., Corporate and social responsibility in the coffee sector. The dynamics of MNC
responses and code development / European Management Journal: vol, 23 (2), 2005 – 28 p.

246. Korbin M., Expropriation as an attempt to control foreign firms, 28 International Studies
Quarterly 329, 1984 – 11 p.

247. Langlois C. şi Schlegelmilch B., Do corporate codes of ethics reflect national character?
Evidence from Europe and the United States / Journal of International Business Studies: vol, 21(4),
1990 – 9 p.

248. Lauterpacht E., Issues of compensation and nationality in the taking of energy investments, 8
Journal of Energy and Natural Resources Law 241, 1990 – 35 p.

249. Lemoine E., The ILO Tripartite Declaration: ten years after, The CTC Reporter, No. 25, 1988
– 52 p.

250. Metzger H., Nationality of corporate investment under investment guaranty schemes – the
relevance of Barcelona Traction, 65 American Journal of International Law, 1971 – 38 p.

251. Moldova în cifre. Breviar statistic, 2009 – 95 p. (vezi în http://www.statistica.md/publications/)

(citat 28.09.2009)

252. Morgenstern and Knapp, Multinational Enterprises and the extraterritorial application of
labour law, 27 International Commercial Law Quarterly 769, 1978 – 52 p.

168
253. New York Times, Lehman Brothers, 17 September 2008, www.nytimes.com (citat 06.04.2009)

254. OECD, Foreign Direct Investment. OECD Countries and Dynamic Economies of Asia and
Latin America, Paris, 1995 – 190 p.

255. O “nouă ordine” pentru companiile nerezidente. Articol publicat în ziarul “Economiceskoie
Obozrenie”, nr. 40, 3 noiembrie 2006, p. 7.

256. Organisation for Economic Cooperation and Development, Directorate for Financial, Fiscal
and Enterprise Affairs Committee on International Investment and Multinational Enterprises. The
OECD Declaration and Decisions on International Investment and Multinational Enterprises.
DAFFE/IME(2000)20, 20 iunie 2000 – 320 p.

257. Owens J., Double taxation treaties: their role in relieving double taxation, 17 Rutgers Law
Review 428 – 90 p.

258. Parra L., Principles governing foreign investment, as reflected in national investment codes, 7
ICSID Rev-FILJ 428, 1992 – 470 p.

259. Paulsson J., The ICSID Kloekner v. Cameroon award: the duties of partners in North-South
development agreements, 1 Journal of International Arbitration 145, 1984 – 56 p.

260. Paulsson, J., International Chamber of Commerce Arbitration, ICC Publications No. 414/2,
1990 – 285 p.

261. Picciotto, Jurisdictional conflicts, international law and the international state system, 11
International Journal of Social Law 11, 1983 – 68 p.

262. Popa A., Studiu realizat în cadrul Proiectului „Planul de acŃiuni Uniunea Europeană –
Republica Moldova: document accesibil publicului (etapa II)”, implementat de Centrul analitic
Expert-Grup şi AsociaŃia pentru DemocraŃie Participativă ADEPT cu sprijinul financiar al FundaŃiei
Soros Moldova, Chişinău, 2007

263. Popa A., Studiul „InvestiŃiile străine directe în economia RM şi perspectivele creşterii acestora
în contextul vecinătăŃii cu Uniunea Europeană.”, PublicaŃie Expert-Grup, 2007

264. Prakash A., Responsible care: an assessment / Business and Society: vol. 39(2), 2000.

265. ProhniŃchi V., Oprunenco A., ş.a., Planul de AcŃiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova
ca examen de capacitate pentru Guvern: screening-ul implementării părŃii economice, PublicaŃie a
Centrului analitic Expert-Grup, Chişinău, ianuarie-martie 2008

266. Research Note: World Investment Report 2005: Transnational Corporations and the
Internationalization of R&D / Transnational Corporations: vol. 14, nr. 3, decembrie 2005.

267. Sadhu, A., recepŃionat de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Piercing_the_corporate_veil (citat

25.10.2008)

169
268. Scandinavian Airlines System Annual Report, 1991.

269. Schiessel J., The liability of corporations and shareholders for the capitalization and
obligations of subsidiaries under German law, 7 NW.J.Int’l L. & Bus. 480, 1986.

270. Schuz P., Controlling forum shopping: the impact of MacShannon v. Rockware Glass Ltd, 35
International Commercial Law Quarterly 374, 1986

271. Seidman C., Foreign private investors and the host country, 19 JWTL 637, 1985, p. 42

272. Siqueiros R., The juridical regulation of transnational enterprises, in New Directions in
International Trade Law Volume I (UNIDROIT, 1978).

273. Sistemul Comercial Mondial. Ghid pentru întreprinderi, ediŃia a 2-a, Centrul de ComerŃ
InternaŃional UNCTAD/OMC (International Trade Centre), Secretariatul Commonwealth, Geneva,
1999 – 329 p.

274. Slaying Goliath, American University Law Review, 10 November 2001 – 34 p.

275. Sorensen N., Bilateral Investment Treaties and Disputes, Institute for Agriculture and Trade
Policy, February 2001 – 20 p.

276. Stobaugh O., Financing foreign subsidiaries of US controlled multinational enterprises, 1

Journal of International Business Studies 43, 1970 – 14 p.

277. The Regulation of corporate groups in Australia, in 15 UNSW Law Journal 61, 1992 – 22 p.

278. The Third Restatement of the Foreign Relations Law of the United States / American Law
Institute, 1987 – 28 p.

279. The Wall Street Journal, Help the Third World Help Itself, by Kofi A. Annan, Secretary
General of the United Nations, 29 November 1999.

280. Thompson R.B., Piercing the Corporate Veil, an Empirical Study, 76 Cornell Law Review,
1036, 1991 – 17 p.

281. UNCTAD, World Investment Report / OrganizaŃia NaŃiunilor Unite: Geneva şi New York,
2004 – 468 p.

282. UNCTAD, World Investment Report / OrganizaŃia NaŃiunilor Unite: Geneva şi New York,
2007 – 323 p.

283. UNCTC Code of Conduct on Transnational Corporations: Report of the Secretary General.
E/C.10/1989/1, 1989.

170
284. UN Department of Economic and Social Affairs, The Impact of Multinationals Corporations
on Development and International Relations, 22 May 1974 – 53 p.

285. Vagts D., The multinational enterprise: a new challenge for transnational law, Harvard Law
Review 739, 1970 – 44 p.

286. Walde P., Parent-subsidiary relations in the integrated corporate system: a comparison of
American and German law, 9 Journal of International Law and Economics 455, 1974 – 37 p.

287. Wedderburn A., Multinational labour law, 1 International Law Journal 12, 1982 – 68 p.

288. Welters C. şi Kolk A., International codes of conduct and corporate social responsibility: can
transnational corporations regulate themselves? / Transnational Corporations: vol. 8(1), 1999 – 19
p.

289. Winship P., State taxation of multinational business: the unitary tax debate, Journal of
Business Law, 1985 – 31 p.

290. World Economic Forum Press Release. UN Launches New Effort on Global Business Compact.
Davos, January 2001 – 59 p.

291. World steelmakers forge new cross-border links, Financial Times, 24 ianuarie 1990.

292. Yoshiro M. şi Ramseyer M., The Fable of the Keiretsu, 11 Journal of Economic and
Management Strategy 169, 2002 – 179 p.

e. JurisprudenŃa curŃilor naŃionale şi internaŃionale de justiŃie (CEDO, CIJ, etc.)

293. Amoco International Finance Corp. v. Iran [1987], British Petroleum (BP) v. Libya [1974] sau
Liamco v. Libya [1982]

294. Bell v. Lever Bros. [1932] in Muchlinski, op. cit., p. 343

295. Case concerning The Barcelona Traction, Light and Power Company, Limited (Belgium v.
Spain) [1962], second phase [1970] ICJ Reports, 1970

296. Case of Sporrong and Lonnroth [1982], ECHR

297. Cazul 7/73 Commercial Solvents v. Commission [1974] 1 Commercial Law Review 309.

298. Cazul DPP v. Joyce [1946] AC 347

299. Charterbridge Corporation C. Lloyds Bank [1970]

300. Dunlop Pneumatic Tyre Co. Ltd v. AG fuer Motor und Motorfahrzeugbau vorm Cudell & Co.
[1902] 1 KB 342 (CA)

171
301. Kuwait v. American Independent Oil Company (AMINOIL) [1982]

302. Mavromatis Palestine Concessions Case Greece v. United Kingdom [1924]

303. Panevezys-Saldutiskis Case Estonia v. Lithuania [1939]

304. Hotărîrea CurŃii de Primă InstanŃă de la 25.03.1999 în cazul T-102/96 Gencor Ltd v.
Commission [1996], E.C.R., p. II-0753, para. 89-92

305. Sirdar Gurdyal Singh v. Rajah of Faridkote [1894], jurisprudenŃa engleză.

306. Societe Fruehauf v. Massardy [1968] D.S. Jur 147 (Cour d’Appel, Paris)

307. Cazurile Swiss Watchmakers şi Zenit Radio [1963]

308. Texaco v. Libya 17 ILM [1978]

309. Timberlane v. Bank of America, Mannington Mills v. Congoleum Corp.

310. Union of India v. Union Carbide Corporation (Gas Claim Case No. 113 of 1986), revizuit în
1988

CONTRIBUłII

în reviste

311. Bologan-Vieru Otilia, Tipurile companiilor multinaŃionale în doctrina naŃională şi

internaŃională. Revista ştiinŃifică “Legea şi viaŃa” (în limba rusă), Chişinău, 2010, ISSN 1810-309X,
(în curs de publicare).

312. Bologan-Vieru Otilia, Privire generală asupra companiilor multinaŃionale. Revista ştiinŃifică
“Legea şi viaŃa”, Chişinău, nr.11/2004, ISSN 1810-309X, pp. 48-52.

313. Bologan-Vieru Otilia, Societas Europaea şi caracteristicile sale. Revista ştiinŃifică „Legea şi
viaŃa”, Chişinău, nr. 8/2004, ISSN 1810-309X, pp. 49-53.

314. Bologan-Vieru Otilia, Companiile multinaŃionale în lumea contemporană. Revista „Avocatul

Poporului”, Chişinău, 7/2004, ISSN 1810-7141, pp. 19-21.

315. Bologan-Vieru Otilia, Caracterul societăŃilor transnaŃionale. Criteriile de constituire. Revista

„Avocatul Poporului”, nr. 12/2004, Chişinău, 2004, ISSN 1810-7141, pp. 24-28.

316. Bologan-Vieru Otilia, Clauza de hardship în contractele comerciale internaŃionale. Revista

„Avocatul Poporului”, Chişinău, nr.4-6/2000, ISSN 1810-7141, pp. 38-39.

172
 în materialele simpozioanelor

317. Bologan-Vieru Otilia, Protejarea acŃionarilor minoritari şi a creditorilor în cadrul filialelor

companiilor multinaŃionale. ConferinŃa ştiinŃifico-practică internaŃională „ProtecŃia juridică a
proprietăŃii, libertăŃii şi siguranŃei persoanei în dreptul naŃional şi internaŃional” din cadrul
Institutului de RelaŃii InternaŃionale din Moldova, Chişinău, 22.12.2009, (în curs de publicare).

318. Bologan-Vieru Otilia, Formele juridice şi comerciale ale companiilor multinaŃionale. Referat
susŃinut la conferinŃa ştiinŃifico-practică internaŃională “Problematica răspunderii juridice” în cadrul
Academiei de Studii Juridice din Rusia din cadrul FacultăŃii de drept a UniversităŃii de Stat “M.
Lomonosov” din Moscova, Rusia, 10-12 decembrie 2009, (în curs de publicare).

EXEMPLE DE REFERINłE LA DOCUMENTE ELECTRONICE

319. http://www.itcilo.it/english/actrav/telearn/global/ilo/multinat/multinat.htm. Vezi de asemenea,

Fortune Magazine, Top 500 and Biggest Revenues and increases in revenues:
http://www.fortune.com (citat 23.07.2008)

320. www.nestle.com; www.pepsico.com; www.sgsgroup.com; www.shell.com (selecŃie de Coduri

de conduită ale companiilor respective) (citat 16.08.2007)

321. http://www.oecd.org/daf/investment/guidelines/mnetext.htm (citat 24.10.2008)

322. A History of Attempts to Control the Activities of Transnational Corporations: What Lessons
Can Be Learned? Discussion Paper for Working Group II, Prepared by Friends of the Earth –
England, Wales and Northern Ireland, Washington D.C., November 1998.
http://www.foe.org/progressive-economy/history.html (citat 15.02.2005)

323. RRojas Databank. http://www.rrojas.databank.org/fttncs.htm (citat 22.10.2005)

324. http://seeurope-network.org (citat 06.09.2008)

325. http://www.weforum.org/pressreleases.nsf/PRDocuments/UNLaunchesNewEffortsonGlobal/ (citat

09.01.2009)

326. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:41968A0927(01):EN:HTML
(citat 26.10.2008)

327. http://www.state.gov/e/eeb/ifd/2007/80728.htm (citat 18.04.2008)

328. http://www.miepo.md (citat 02.07.2008)

329. http://www.orange.md (citat 10.07.2009)

330. http://www.moldcell.md (citat 10.07.2009)

331. http://www.lafarge.com (citat 11.07.2009)

173
 Anexa I

Companii multinaŃionale în Republica Moldova

Orange Moldova este cel mai mare operator de telefonie mobilă din Moldova. Şi-a
început activitatea sub denumirea Voxtel în 1998 şi a fost re-denumit în Orange la 25 aprilie
2007. Societatea pe acŃiuni a fost creată în februarie 1998, sub numele Voxtel. LicenŃa a fost
cumpărată la suma de 8 milioane dolari SUA. Compania şi-a început activitatea comercială la 27
octombrie 1998. Primul apel telefonic a fost efectuat de către preşedintele FranŃei la acel
moment, Jacques Chirac în prezenŃa ex-preşedintelui moldovean, Petru Lucinschi.
În 1998, compania Orange (pe atunci Voxtel) era singurul operator de servicii de
telefonie mobilă din republică. Conform acordului de licenŃiere semnat cu guvernul, compania
avea asigurate drepturi exclusive de operare pe o perioadă de 5 ani. Totuşi, în 1999, o a doua
licenŃă GSM a fost oferită unei alte companii (Moldcell), care şi-a început activitatea în aprilie
2000. Din cauza noului competitor, Orange (Voxtel pe atunci) şi-a lansat primul pachet pre-plătit
(Tempo) pe piaŃa din Republica Moldova. La 1 martie 2007, pe piaŃa din Moldova s-a lansat un
al treilea operator – Unite – care este deŃinut de compania naŃională de telecomunicaŃii,
Moldtelecom.
94.3% din Orange Moldova aparŃine France Telecom, iar 4% sunt deŃinute de compania afiliată
din România – Orange România. La data de 12 februarie 2008, Orange avea 1.270.000 de
abonaŃi; acoperire pe 98% din teritoriul Republicii Moldova; abonări-roaming pentru 27 de Ńări şi
40 de reŃele de telefonie mobilă.[283]

MOLDCELL şi-a început activitatea în Moldova în luna aprilie 2000. Prin intermediul
Companiei MOLDCELL, Fintur marchează una din reuşitele sale de pătrundere pe piata Europei
de Est. AcŃionarii MOLDCELL sunt: MolFintur SRL cu 1% acŃiuni şi Fintur Holdings BV cu
99% de acŃiuni. Companiile acŃionare ale Fintur Holdings (Olanda) sunt: TeliaSonera (Suedia,
Finlanda, Norvegia, Danemarca); Turkcell (Turcia), pe cînd companiile afiliate ale Fintur
Holdings sunt: Azercell, Geocell (Georgia) şi K’Cell (Kazahstan). Aria de acoperire a companiei
Moldcell la 1 octombrie 2007 cuprindea 93,88 la sută din teritoriul republicii şi 93,84 la sută din
populaŃia Republicii Moldova.[284]

174
 Lafarge Ciment S.A.
Producătorul român de ciment ROMCIM S.A. a fost achiziŃionat în 1997 de Grupul
InternaŃional LAFARGE, lider mondial în domeniul materialelor de construcŃii. Societatea şi-a
propus şi a realizat un program ambiŃos de modernizare şi retehnologizare, urmărind cu prioritate atît
creşterea performanŃelor industriale cît şi a performanŃelor în domeniul protecŃiei muncii şi mediului
înconjurător. În prezent, societatea deŃine două fabrici de ciment (Medgidia şi Hoghiz) şi o staŃie de
măcinare (Târgu Jiu). Pe plan mondial, grupul Lafarge activează în peste 25 de Ńări din Europa, Asia,
America de Nord şi America Latină. În Republica Moldova, grupul internaŃional Lafarge a privatizat
Fabrica de ciment de la Rezina (SA Ciment Rezina) în 1999. InvestiŃiile făcute de compania Lafarge
au avut drept obiectiv modernizarea liniei de producere a SA "Ciment", protecŃia mediului ambiant şi
îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă. Pentru prima dată în ultimii ani SA "Ciment" a obŃinut un profit
de 16 mln. lei, asigurînd trei pătrimi din necesarul de ciment al pieŃii din R. Moldova. Printre motivele
de mîndrie ale administraŃiei companiei este şi faptul că acŃionarii fabricii au primit dividende pentru
prima dată de cînd activează fabrica. În conformitate cu decizia adunarii generale a acŃionarilor,
jumatate din profitul obŃinut a fost repartizat pentru plătirea dividendelor, astfel, la o acŃiunie de 10 lei
revenind cîte 0,37 lei. De exemplu Departamentului Privatizării a încasat 148 mii lei pentru cele 4,5%
din capitalul statutar al fabricii, care îi aparŃin. Printre obiectivele economice ale SA "Ciment", propuse
pentru 2007, sunt obŃinerea unui profit de 11 mln. lei, îmbunătăŃirea substanŃială a condiŃiilor de
muncă şi majorarea veniturilor angajaŃilor în condiŃiile în care în 2004, de exemplu, salariul mediu a
ajuns la 2200 lei.[285]

METRO CASH & CARRY

Cu 270.000 de angajaŃi în peste 150 de Ńări, Compania Metro Cash & Carry, parte a grupului
german Metro, se situează pe locul patru între cele mai mari companii de vînzări en detail din lume.
La sfîrşitul anului 2004, Metro a deschis primul său magazin în Republica Moldova, în urma unei
investiŃii iniŃiale de peste 15 milioane euro. Alte noi magazine au urmat în 2006, atît în Chişinău, cît
şi la BălŃi. Noile magazine oferă circa 17.500 de produse, dintre care 7.500 de produse alimentare.
Pînă în prezent, au fost încheiate contracte cu peste o mie de furnizori de produse, dintre care 90%
sunt din Republica Moldova şi România. Grupul Metro operează unul dintre cele mai mari lanŃuri de
distribuŃie, avînd peste 2.300 de locaŃii în 27 de Ńări. Cifra zilnică de afaceri pe zi în magazinele
existente în Republica Moldova este de circa 200.000 Euro.

McDonald’s
Este cea mai mare companie ce oferă servicii alimentare din lume cu circa 30.000 de restaurante
locale ce deservesc circa 50 mln de oameni în mai mult de 119 Ńări în fiecare zi. Aproximativ
70% din restaurantele McDonald’s din toată lumea sunt deŃinute şi operate de oameni de afaceri
locali sau companii independente prin intermediul acordurilor de franchiză. Este şi una din cele
mai bine văzute CM cu sediul în SUA din RM, care şi-a deschis primul restaurant la 1 mai 1998
în centrul Chişinăului, investind 2.5 mln dolari SUA în economia Republicii Moldova.

175
 Anexa II

Cele mai mari companii după volumul de venituri (1995-1996)

COMPANIA VENITURILE (mln dolari) BUNURILE

TOTALE (mln dolari)
1996 1995
CorporaŃia General 168.369 228.0
Motors
Ford Motor 147.000 238.5
CorporaŃia Mitsubishi 140.204 79.3
CorporaŃia Exxon 119.430 91.3
CorporaŃia Toyota 108.702 118.2
Motor

Companiile cu cei mai mulŃi angajaŃi (1995-1996)

COMPANIA LOCUL SITUĂRII NUMĂRUL DE ANGAJAłI

DUPĂ VENITURI ANGAJAłI STRĂINI
1996 1995
Serviciul Poştal al 29 887.500 n.a.
SUA
Magazinele 11 675.000 n.a.
WallMart
CorporaŃia General 1 647.000 252.699
Motors
PepsiCo, Inc. 86 486.000 142.008

RAO Gazprom 146 398.600 n.a.

Siemens AG 25 379.000 162.000

Compania Ford 2 371.702 103.334

Motor

Sursa: Bunurile aflate în străinătate şi numărul angajaŃilor în străinătate din datele furnizate de
UNCTAD. Restul reprodus din Fortune Magazine

176
 Anexa III
EvoluŃia investiŃiilor în Republica Moldova (1997-2004)

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Ponderea investiŃiilor 19,9 22,1 18,4 15,4 16,7 16,3 17,1 16,4
în capital fix în PIB, %
Creşterea reală a -5,3 9,2 -23,1 -8,7 17,3 5,7 13,3 10
investiŃiilor în capital
fix, %
Creşterea reală a PIB, 1,6 -6,5 -3,4 2,1 6,1 7,8 6,3 8,0
%
ContribuŃia -1,1 1,8 -5,1 -1,6 2,7 1,0 2,2 1,7
investiŃiilor în capital
fix la variaŃia PIB,
puncte procentuale

Sursa: Departamentul de Statistică şi Sociologie; prognoze IDIS Viitorul. Studiul privind Cadrul
legislativ şi climatul investiŃional din Republica Moldova (conform situaŃiei la 01.10.2004) de
Valeriu ProhniŃchi şi Viorel Chistruga, p. 7

Anexa IV

Repartizarea investiŃiilor străine în capitalul social al

întreprinderilor cu capital străin, 2002

59%
Olanda
Germania
10%
SUA
Italia
Cipru
9% Elvetia
Altele
4%
2% 3%
13%

Sursa: MIDA – Explore Investment Opporturnities in Moldova. Studiul privind Cadrul legislativ şi
climatul investiŃional din Republica Moldova (conform situaŃiei la 01.10.2004) de Valeriu
ProhniŃchi şi Viorel Chistruga, p. 10

177
 Anexa V
Dinamica şi structura investiŃiilor străine directe în economia naŃională

Indicatorii 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

InvestiŃii străine 129,49 100,57 89,83 77,33 152,38 187,48 243,79 205,17
directe (nete)
Capital statutar 84,99 106,23 58,93 41,59 106,51 65,29 115,08 102,73
Venit reinvestit -2,6 -36,64 -27,43 15,34 46,42 39,33 41,59 47,45
Alt capital 47,1 30,99 58,31 20,41 -0,55 82,86 87,12 54,99

Sursa: Banca NaŃională a Moldovei. Anul 2007 cuprinde doar semestrul I. Studiul „InvestiŃiile
străine directe în economia Republicii Moldova...” de Ana Popa, p. 14

Anexa VI
Primele CM non-financiare din lume,
clasate după veniturile din străinătate, 2003
(milioane dolari, număr de angajaŃi)

Locul în CorporaŃia łara de Ramura de Venituri Numărul Numărul total

clasament origine activitate totale total de de filiale şi
angajaŃi reprezentanŃe
1 General SUA echipament 647.483 305.000 1398
Electric electronic
2 Vodafone Marea telecomunicaŃii 262.581 60.109 201
Group Plc Britanie
3 Ford Motor SUA automobile 304.594 327.531 623
Company
4 General Motors SUA automobile 448.507 294.000 297
5 British Marea afaceri 177.572 103.700 117
Petroleum Co. Britanie petroliere
Plc
6 ExxonMobil SUA afaceri 174.278 88.300 294
Corp. petroliere
7 Royal Marea afaceri 168.091 119.000 929
Dutch/Shell Britanie/ petroliere
Group Olanda
8 Toyota Motor Japonia automobile 189.503 264.410 330
Corp.
10 France FranŃa telecomunicaŃii 126.083 218.523 211
Telecom
17 Siemens AG Germania echipament 98.011 417.000 1011
electronic

178
 18 Volkswagen Germania automobile 150.462 334.873 283
Group
19 Honda Motor Japonia automobile 77.766 131.600 133
Co Ltd
21 ChevronTexaco SUA afaceri 81.470 61.533 201
Corp. petroliere
25 BMW AG Germania automobile 71.958 104.342 157

Anexa VII
Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova

Compania łara de origine Domeniul de activitate

Societe Generale FranŃa Sector bancar
Lukoil Europe Ltd. Rusia Produse petroliere
Union Fenosa Spania Energetică
Lafarge FranŃa Materiale de construcŃie
France Telecom MI FranŃa TelecomunicaŃii
Veneto Banca Italia Sector bancar
METRO Group AG Germania ComerŃ cu ridicata
Danube Logistics Olanda Logistică
Manabaft AG Germania Produse petroliere
WNISEF SUA Industria alimentară,
producerea sticlei, sector
bancar
KNAUF Germania ConstrucŃii

Sursa: MIEPO, Ghidul InvestiŃional 2007.

179
 DECLARAłIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul, declar pe proprie răspundere că materialele prezentate în teza de doctorat, se

referă la propriile activităŃi şi realizări, în caz contrar urmînd să suport consecinŃele în conformitate
cu legislaŃia în vigoare.

Otilia Bologan-Vieru

Data:

180
Otilia Bologan-Vieru

Addresa: Str. Gohberg 2, ap. 65, Chisinau, MD-2019

Tel.: (373 22) 56-45-86 (dom.); (373 22) 88-78-22 (serv.); (373) 794-63385 (mobil)
E-mail: otiliabologan@yahoo.com

Studii
Oct. 2002 – iulie Universitatea Oxford, Marea Britanie
2003 Masterat în Drept european şi comparat

Noiem. 2001 - Studii de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova.
prezent

Sept. 2000 – iunie Studii de masterat la Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova
2001

Sept.1995 –iunie Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova

2000 LicenŃiat în drept

Aug. 1994 - Liberty High School, Washington, SUA, program de schimb de elevi
iunie 1995

Iunie 1994 Liceul roman-francez "Gh. Asachi", profil umanitar

ExperienŃă de lucru
Aug. 2004 – Misiunea OSCE în Moldova
prezent Consultant juridic naŃional

Sept. 2001- iunie Lector de drept internaŃional privat, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova
2002

Mai 2001 – oct. KPMG Consulting Barents Group / Proiectul USAID privind Reforma fiscal în Moldova
2002 Jurist

Sept. 1999 – mai Centrul de reformă legislativă IRIS-Moldova afiliat la Universitatea din Maryland, SUA.
2001 Asistent juridic

Limbi vorbite Româna - nativă, rusa - fluent, engleza - fluent (scorul TOEFL 663), franceza - fluent,
germana – nivel mediu (Centrul lingvistic al UniversităŃii Oxford, Marea Britanie; Şcoala
nr. 56).

181