Plan:

Introducere..........................................................................……………………4

Capitolul I. Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului…….6

Capitolul II. Principiile tactice privind cercetarea la faţa

locului......… 14
1. Principiul
Principiul operativită
operativităţii………
ţii………………………
………………………………
………………………………
………………15
15

2. Principiul
Principiul conducer
conducerii
ii unice
unice a activită
activităţii
ţii de cercetare
cercetare………………
………………………15
………15

3. Principiul
Principiul efectuări
efectuăriii cercetării
cercetării la faţa loculu
loculuii în mod organi
organizat…..
zat…..………17
………17

4. Principiul
Principiul obiecti
obiectivităţii
vităţii cercetării
cercetării la faţa locului……………
locului……………………………
………………18
18

5. Principiul
Principiul utilizăr
utilizării
ii efective
efective a mijloacelor
mijloacelor tehnico-ş
tehnico-ştiinţif
tiinţifice
ice criminalistic
criminalistice18
e18

Capitolul III. Pregătirea în vederea cercetării la faţa

locului................. 20
1. Măsuri pregătitoare luate la sediul organului juridic………………………20

2. Măsuri pregătitoare luate la faţa locului………………………………….…29

Capitolul IV. Efectuarea cercetării la faţa locului...................................32

1. Faza statică..............................................
statică..................................................................……………………..
....................……………………..…31
…31
2. Faza dinamică…………………………………………………………………38
3. Stabilirea împrejurărilor controversate de la faţa locului…………… ……48
4. Reluarea şi repetarea cercetării la faţa locului………………………………51
Capitolul V. Fixarea rezultatelor cercetării la faţa

locului............……53
1. Redactarea procesului – verbal....................................………………………53
verbal....................................………………………53
2. Procedee de fotografiere la faţa locului.......................………………………56
3. Video-înregistrarea criminalistică................................…………………...…62
criminalistică................................…………………...…62
 3

4. Schiţarea locului faptei.............................................

faptei..................................................………………..……66
.....………………..……66
Încheiere........................................................................….....…68

Bibliografie........................................................................….…71

Introducere
Eficacitatea muncii de descoperire şi cercetare a infracţiunilor în mare măsură este
condiţionată de oportunitatea şi plenitudinea efectuării acţiunilor de anchetă precum şi a
măsurilor operative de investigaţie în etapa iniţială a cercetărilor.
O deosebită însemnătate în acest sens obţine realizarea calitativă a cercetării locului
faptei, activitate în cadrul căreia se depistează şi se colectează un mare volum de informaţie
criminalistică autentică, servind drept bază de cercetare a majorităţii covîrşitoare a dosarelor 
 penale.
Valoarea şi volumul de informaţie necesare descoperirii cauzelor pe urme proaspete,
sporesc în funcţie de efectuarea în cadrul cercetării la faţa locului aşa – numitelor examinări
criminalistice preliminare ale urmelor şi altor obiecte materiale de probă depistate în scena
infracţiunii.
Datele
Datele furniz
furnizate
ate de aceste
aceste cercetăr
cercetării sînt
sînt puse
puse la temelia
temelia elaboră
elaborării
rii versiu
versiunil
nilor,
or, la
 planificarea şi realizarea acţiunilor procesuale ulterioare. Timpul consumat la înfăptuirea unor 
astfel de analize ale urmelor şi stărilor de fapt în ansamblu permite uneori a economisi
săpt
săptăm
ămîn
înii şi chia
chiarr luni
luni între
întregi
gi de mu
munc
ncăă asid
asiduă
uă orien
orienta
tate
te spre
spre stab
stabil
ilire
ireaa făptaş
făptaşul
ului
ui şi
descoperirea infracţiunii în termene cît mai reduse. Anume aici se evidenţiază mai pronunţat
 profesionalismul şi competenţa organelor de urmărire penală şi a specialiştilor implicaţi în acest
 proces de descoperire a infracţiunilor.
Una din sarcinile
sarcinile de bază ale subdiviziu
subdiviziunilor
nilor criminalistice
criminalistice ale Ministerulu
Ministeruluii Afacerilor 
Afacerilor 
Interme al R.M. este aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la realizarea acţiunilor de
urmărir
urmăriree penală
penală şi operati
operative
ve de invest
investiga
igaţie
ţie confor
conform
m necesi
necesităţi
tăţiii descop
descoperi
eririi
rii şi cercetă
cercetării
rii
crimelor. În acest context se înscrie şi cercetarea la faţa locului – acţiune de importanţă
 primordială la descoperirea infracţiunilor.
Din numărul total de obiecte ridicate la faţa locului şi cercetate de organele de urmărire
 penale, o mare pondere le au documentele, drogurile, armele de foc şi muniţiile. Cele
menţionate mărturisesc despre actualitatea temei propuse pentru o studiere mai profundă.
Teza dată este formată din 5 capitole, întroducere, încheeire,bibliografie.

3
 4

Prima parte este introducerea care descrie gradul de cercetare a temei, scopul şi sarcinile
investigaţiei.
Primul
Primul capitol
capitol num
numit
it “Noţiu
“Noţiunea
nea,, import
importanţ
anţaa şi sarcinile
sarcinile cercetării
cercetării la faţa
faţa loculu
locului”
i”
stipulează că cercetarea la faţa locului reprezintă activitatea procedurală, al cărei conţinut îl
constituie examinarea nemijlocită de către organul de urmărire penală a unui teren deschis ori a
unei încăperi, în care a avut loc fapta sau în perimetrul căreia s-au manifestat consecinţele ei, a
obiectelor ce alcătuiesc ambianţa acestora în vederea descoperirii fixării şi ridicării urmelor 
infrac
infracţiu
ţiunii
nii şi a altor
altor mijloa
mijloace
ce materia
materiale
le de probă
probă necesa
necesare
re stabil
stabilirii
irii naturi
naturiii infrac
infracţiu
ţiunii
nii,,
identificării făptuitorului modului şi împrejurărilor în care s-a activat.
Astfel percepută cercetarea la faţa locului reprezintă o seamă de elemente caracteristice,
care o disting de alte activităţi procedurale desfăşurate cu prilejul cercetării unei cauze penale.
În al doilea capitol sînt abordate principiile tactice şi procesuale privind cercetarea la
faţa locului ce servesc drept bază metodologică a acestei activităţi.
Sînt elucidate principiile de bază care se folosesc în procesul activităţii de cercetare la
faţa locului şi permit
permit sau contribuie
contribuie ca această activitate
activitate să se desfăşoare
desfăşoare planificat,
planificat, organizat,
organizat,
operativ.
Pentru a efectua cercetarea la faţa locului mai întîi de toate trebuie efectuate măsurile de
 pregătirea în vederea cercetării la faţa locului descris în capitolul trei al tezei. Pregătirea la
rîndul ei se desfăşoară în două etape, pînă la deplasarea la faţa locului şi după sosirea echipei de
cercetare.
Al IV-lea capitol abordează efectuarea cercetării la faţa locului care se divizează în două
faze. Faza-statică-debutează cu un sondaj vizual efectuat dintr-un punct din preajma sau din
interiorul spaţiului ce urmează a fi cercetat în scopul determinării dacă între fapte impun
implicarea altor persoane.
Cea de a doua fază-dinamică-este cercetarea detaliată a locului faptei care costă în
examinarea de sine stătătoare a tuturor obiectelor în vederea stabilirii legăturii lor cu fapta,
descoperirii şi fixării urmelor activităţii infracţionale.Tot aici am abordat şi tema soluţionării
împrejurărilor controversate de la faţa locului şi procedeul de reluare a cercetării la faţa locului
sau cercetarea repetată.
Al cincilea capitol este numit “Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului” care este
împărţit în patru subpuncte caracteristice acestui capitol.
În cadrul cercetării la faţa locului se redactează obligatoriu un proces – verbal de
cercetarea la faţa locului,
locului, se realizează fotografieri, înregistrări video, schiţarea locului
locului faptei,
măsurări, se face mulaje şi tipare de pe urme.

4
 5

Ultimul
Ultimul capitol
capitol al tezei este încheierea
încheierea unde mi-am expus unele concluzii şi propuneri
propuneri
 privind tema în cauză.

Capitolul I. Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării în faţa locului.

Cercetarea la faţa locului este una din activităţile procedurale şi de tactică criminalistică
ale organului de urmărire penală, ce se realizează de obicei la începutul urmăririi, în scopul
cunoaşterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării şi ridicării urmelor create cu
ocazia săvîrşirii infracţiunii, precum şi pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sa chiar 
a făptuitorului.
Prin cercetarea la faţa locului, organul de urmărire penală stabileşte împrejurările în care
a fost comisă fapta ilicită, identifică infractorul sau delimitează sfera persoanelor bănuite,
adună, conservă şi examinează probele materiale descoperite.
Întrucît prin ea organul de urmărire penală îşi deschide multe posibilităţi de descoperire
a num
numero
eroase
aselor
lor şi variat
variatee urme
urme create
create cu prileju
prilejull săvîrş
săvîrşirii
irii infrac
infracţiu
ţiunii
nii,, de identi
identific
ficare
are a
 persoanelor care au cunoştinţe despre infracţiunea respectivă şi autorul ei, cercetarea la faţa
locului nu poate fi înlocuită cu alte activităţi tactice de administrare a probelor în cauză. Astfel,
 potrivit art.118 al CPP al RM, organul de urmărire penală efectuiază cercetarea la faţa locului a
terenurilor, încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor cadavrelor umane sau de animale,
 pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză.
Activitatea de cercetare la faţa locului se petrece în anumite cazuri cu participarea unor 
specialişti competenţi în materie, şi se încheie cu un proces – verbal de cercetare (art. 124,
260,261 CPP al RM). Cu prilejul cercetării la faţa locului, legislaţia în vigoare prevede
efectuarea
efectuarea diverselor
diverselor lucrări (fotografii,
(fotografii, desene, schiţe) de reproducere
reproducere şi fixare a tabloului
tabloului de
ansamblu a locului respectiv a urmelor şi obiectelor ce reprezintă interes pentru cauză.
Deci, rezultă că „cercetarea la faţa locului” reprezintă activitatea procedurală, al cărei
conţinut îl constituie examinarea nemijlocită de către organul de urmărire penală a unui teren
deschis ori a unei încăperi, în care a avut loc fapta sau în perimetrul cărora s-au manifestat
consecinţele ei, a obiectelor ce alcătuiesc ambianţa acestora în vederea descoperirii, fixării şi

5
 6

ridicării urmelor infracţiunii şi altor mijloace materiale de probă necesare stabilirii naturii
infracţiunii, identificării făptuitorului, modului şi împrejurărilor în care s-a activat.
Astfel
Astfel percepută,
percepută, cercetarea la faţa locului prezintă o seamă
seamă de elemente caracteristice,
caracteristice,
care o disting de alte activităţi procedurale desfăşurate cu prilejul cercetării unei cauze penale.
În primul rînd, cercetarea la faţa locului constituie o activitate de anchetă iniţială, adică,
de obicei, precede în timp alte acte de urmărire penală [1,p.239]. Cu cercetarea la faţa locului
debutează cercetarea actelor de omor, tîlhărie, furt, precum şi a tot felul de accidente, al căror 
caracter
caracter penal urmează
urmează a fi stabilit.
stabilit. Efectuarea
Efectuarea acestei
acestei activităţi
activităţi la etapa iniţială de cercetare se
impu
impune
ne de neces
necesit
itate
ateaa obţi
obţine
neri
riii de date
date prob
proban
ante
te de natu
natură
ră să cond
conduc
ucăă la orie
orient
ntare
areaa
investigaţiilor [2,p.30]. Practica organelor de urmărire penală demonstrează cu certitudine, că
datele obţinute
obţinute în urma cercetării
cercetării la faţa locului
locului constituie
constituie punctul
punctul de reper, determină
determină direcţia
în care se vor desfăşura cercetările.
În rîndul al doilea,
doilea, cercetarea
cercetarea la faţa locului
locului este o activitate imediată şi insubstit
insubstituibilă
uibilă..
Realizarea neîntîrziată a cercetării este o condiţie indinspensabilă fixării şi examinării urmelor 
şi altor surse materiale de probă. Orice îndepărtare în timp a activităţii de investigare este în
defavoare cercetărilor ulterioare a cauzei deoarece, între timp la locul faptei pot surveni
modificări de natură să ducă la pierderea parţială sau totală a mijloacelor materiale de probă.
Cert e că cercetarea la faţa locului este o activitate de neînlocuit, deoarece martorii,
victima, bănuitul sau învinuitul pot oferi organului
organului de urmărire date cu privire la situaţia de la
faţa locului. Dar acestea nu pot substitui constatările bazate pe date obţinute prin contact direct,
 pe perceperea nemijlocită de către organul respectiv a consecinţelor actului ilicit, a stării şi
 poziţiei obiectelor ce constituie ambianţa locului faptei.
În al treilea rînd, cercetarea la faţa locului, după cum se susţine, pe bună dreptate, în
literatura
literatura de specialitate,
specialitate, reprezintă o activitate
activitate investigaţi
investigaţională
onală[2,p.30]. Desfăşurarea
Desfăşurarea acesteia
acesteia
 presupune realizarea unor acte de studiu bazate atît pe forma empirică cît şi pe cea raţională de
cunoaştere. Formularea unor constatări reale privind situaţia de la faţa locului reclamă aplicarea
tuturor formelor de investigare – de la observarea directă a ambianţei locului respectiv pînă a
examinarea obiectelor ce o constituie prin măsurare, comparare, analiză, sinteză, descriere.
Fixarea mecanică a obiectelor din spaţiul de care s-a desfăşurat activitatea infracţională, formă
întîlnită adeseori în practica organelor de urmărire penală, este inutilă stabilirii adevărului.
Sintagma „faţa locului” semnifică perimetrul în limitele căruia se află probele materiale
create cu ocazia săvîrşirii infracţiunii.
infracţiunii. Astfel perimetrul
perimetrul săvîrşirii infracţiunii
infracţiunii cuprinde
cuprinde terenul
terenul
sau încăperea în care s-a comis fapta infracţională, locul unde s-a produs rezultatul faptei

6
 7

infracţionale, împrejurimile acestor locuri dacă sînt purtătoare ale urmelor create cu prilejul
săvîrşirii faptei cercetate.
De exemplu, în cazul infracţiunilo
infracţiunilorr comise
comise cu arme de foc, locul faptei cuprinde:
cuprinde: locul
în care victima a fost surprinsă de glonţ, locul din care s-a tras, locul în care a fost găsit corpul
ei, precum şi orice porţiune de teren dintre aceste puncte menţionate, dacă se găsesc urme ale
faptei săvîrşite. Desigur, că în multe cazuri locurile amintite sint atît de aproape unul de altul
încît toate formează un spaţiu omogen, dar se poate ca între ele să fie distanţe chiar foarte mari.
Locul faptei, respectiv locul de cercetat, diferă, de la caz la caz, de natura faptei, de
modul şi împrejurările în care s-a activat, precum şi de scopul urmărit. În majoritatea cazurilor 
ele se prezintă sub una din următoarele variante:
a) încă
încăpe
pere
rea,
a, sau
sau porţ
porţiu
iunnea de
de tere
terenn în
în per
perim
imet
etru
rull căre
căreia
ia s-a
s-a des
desfăş
făşurat
urat an
anum
umit
itee
acţiuni de pregătire în vederea săvîrşirii infracţiunii confecţionarea armei, a
unui instrument, a unui instrument de spargere, întocmire de acte false;
 b) încăperea sau locul deschis unde s-a produs fapta (omuciderea, furtul,
accidentul de circulaţie, incendiu etc.);
c) împrejurimile locului faptei în cad
cadrul cărora se pot afla urme sau obiecte
 purtătoare de semne ale infracţiunii;
d) încă
încăpe
pere
reaa sau
sau po
porţiu
rţiune
neaa de ter
teren
en des
desch
chis
is und
undee a fost
fost tăi
tăinu
nuit
it cad
cadav
avru
rul,
l, bun
bunur
uril
ilee
sustrase sau unde se ascunde făptuitorul.
Prin prisma celor expuse, cercetarea la faţa locului se dovedeşte a fi una din cele mai
complexe activităţi de urmărire penală, ale cărei rezultate adeseori influenţează în mod direct
cercetarea şi în consecinţă soluţionarea cauzei penale. Importanţa acestei activităţi se manifestă
 pe multiple planuri.
În primul rînd, prin desfăşurarea la faţa locului, organul de urmărire penală ia cunoştinţă
de tablouri de ansamblu şi împrejurările în care a avut loc fapta, aceasta oferindu-i posibilitatea
de a raţiona cu categorii reale la interpretarea situaţiei de fapt, valorificarea informaţiei obţinute
în urma realizării actelor de urmărire penală.
În al doilea rînd, prin realizarea unui studiu minuţios al urmelor infracţiunii şi obiectelor,
într-o măsură sau alta explicate în timpul comiterii actului ilicit, a poziţiei şi stării acesteia,
organu
organull judici
judiciar
ar poate
poate obţine
obţine date
date proban
probante
te indisp
indispens
ensabi
abile
le elabor
elaborări
ăriii celor
celor mai judici
judicioas
oasee
vers
versiu
iuni
ni şi în aces
acestt mo
mod,
d, să orien
oriente
teze
ze core
corect
ct de la bun
bun înce
începu
putt acti
activi
vitat
tatea
ea de cerce
cerceta
tare.
re.
Rezu
Rezult
ltate
atele
le cerce
cercetă
tării
rii la faţa
faţa locu
loculu
lui,
i, în ipot
ipotez
ezaa în care
care aceas
această
tă acti
activit
vitat
atee este
este efect
efectua
uată
tă
neîntîrziat şi în mod eficient, servesc, nu numai la elaborarea celor mai posibile versiuni, ce şi

7
 8

 pentru realizarea unui program adecvat de verificare a acestora – a planului de cercetare a

faptei.
În sfîrşit cercetarea la faţa locului prezintă importanţa faptul că asigură colectarea
 probelor materiale ale infracţiunii privind totodată în evidenţă şi alte surse de informaţii
 probante. În practica s-a demonstrat, că locul în care făptuitorul şi-a desfăşurat activitatea
infracţională sau unde s-au produs consecinţele ei, continue sursa celor mai diverse şi valoroase
 probe privind fapta şi autorul acesteia. Descoperirea, fixarea şi interpretarea corectă a
materialului probatoriu la faţa locului reprezintă condiţia esenţială pentru soluţionarea perfectă
a cauzelor penale, în special a celor cu caracter violent. Pe parcursul cercetării la faţa locului
 pot fi deasemenea stabilite persoanele care au fost martori ai faptei săfîrşite sau cunosc anumite
împrejurări ale acesteia.
 Natura şi împrejurările în care a avut loc infracţiunea sau fapta al cărei caracter penal
rămîne necunoscut, modul în care făptuitorul a procedat ca să-şi realizeze actul infracţional,
atribuie
atribuie locului
locului faptei caracteristice
caracteristice particulare, impunînd
impunînd activităţi de cercetare
cercetare la faţa locului
obiective diferite[4,p.61]. Totodată, şi aceasta s-a confirmat de vasta practică a organelor de
urmărire penală, cercetarea la faţa locului trebuie să rezolve o serie de sarcini ce vizează
obiectul probaţiunii, indiferent de natura infracţiunii, împrejurările şi modul în care s-a activat.
În situaţia în care cercetarea la faţa locului este efectuată neîntîrziat şi calitativ, organul
investit cu efectuarea ei, în baza unui studiu consecvent şi cu raţiune a modificărilor provenite
în urma actului ilicit, se va strădui să determine;
a) natura ju
juridică a faptei – tab
tabloul de an
ansamblu a locului cer
cerceta
etat, ob
obiectele
 prezente sau lipsă, urmele lăsate prin desfăşurarea activităţii infracţionale,
starea obiectului material al infracţiunii, pot conduce la stabilirea, uneori în
mod categoric,
categoric, a naturii
naturii faptei. Decizia privind natura faptei nu trebuie să fie
 pripită cu atît mai mult, premediată. Situaţia de fapt de la faţa locului poate,
între timp, suporta modificări de natură să conducă la concluzii ironate cu
 privire la fapta comisă;
 b) locul şi timpul în care a fost comisă fapta. Precum s-a subliniat, locul cercetat
nu întotdeauna coincide cu cel în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
Cadavrul poate fi descoperit şi cercetat cu totul în alt loc decît cel în care a
fost suprimată viaţa victimei. Cu situaţia respectivă organele de urmărire
 penală se confruntă ori de cîte ori autorul infracţiunii îndepărtează cadavrul de
la locul unde s-a săvîrşit actul de omor. Locul furtului şi cel în care au fost
descoperite bunurile sustrase se cercetează aparte.

8
 9

Din perspe
perspectiv
ctivaa crimin
criminalis
alistică
tică cunoaş
cunoaşter
terea
ea loculu
loculuii unde
unde s-a consum
consumat
at activit
activitatea
atea
infracţională are importanţă, înainte de toate, pentru organizarea cercetării lui, în vedere
iden
identi
tifi
ficăr
cării
ii şi fixări
fixăriii urme
urmelo
lorr infr
infracţ
acţiu
iuni
nii,
i, a altor
altor mijl
mijloa
oace
ce mater
material
ialee de prob
probăă ce pot
pot fi
valorificate în scopul stabilirii adevărului.
În procesul cercetării la faţa locului, se impune necesitatea efectuării unei examinări
minuţioase, porţiune cu porţiune a locului respectiv, astfel încît nici o zonă să nu rămînă
necercetată. Dacă una din zonele sale ar fi omise cu ocazia cercetării, ar putea să rămînă
nevalorificate diferite urme preţioase pentru stabilirea modului de comitere a faptei şi de
identificarea a autorului ei, ceia ce ar fi de natură să ducă, în cele din urmă, chiar la
imposibilitatea stabilirii adevărului, în cauza respectivă [5,p.180]..
Locul săvîrşirii infracţiunii, coinciderea sau necoinciderea acesteia cu locul reclamat se
determină în baza fixării şi examinării căilor de pătrundere a făptuitorului acolo, deplasării şi
ieşirii lui, a urmelor de picioare de ţesături ş.a. O importanţă deosebită în acest sens au
împrejurările negative, urmele ce nu se încadrează logic în situaţia de la locul cercetat.
De exemplu: cadavrul găsit la marginea drumului în apropierea nemijlocită a unei
locali
localităţi
tăţi urbane
urbane are leziuni
leziuni corpor
corporale
ale grave
grave provoc
provocate
ate cu un obiect
obiect ascuţi
ascuţitt în regiun
regiunea
ea
abdominală. Deşi îmbrăcămintea era impregnată cu sînge, în locul aflării lui s-a constatat o
lipsă totală a urmelor de sînge. În schimb, pe haine s-au semnalat multiple urme de vegetaţia,
ciulini, plantă ce nu creşte în locul respectiv şi în împrejurime. Versiunea că omorul a fost
săvîrşit în cîmp sau pe imaş, în cele din urmă s-a confirmat.
Pe parcursul
parcursul cercetării locului faptei comise
comise organul
organul de urmărire
urmărire trebuie
trebuie să stabilească
stabilească
tipul săvîrşirii
săvîrşirii ei, cunoaşterea
cunoaşterea acestei circumstanţe
circumstanţe se impune
impune de necesitatea
necesitatea determinării
determinării dacă
 persoana suspectă a putut sau nu săvîrşi infracţiunea, avîndu-se în vedere posibilitatea acestei
de a se afla în momentul critic la locul faptei. Este cunoscut că majoritatea alibiurilor false se
întemeiază pe exploatarea factorului de timp. Dacă spre exemplu cînd a avut loc fapta ilicită
 persoana suspectată nu se găsea acolo „se afirmă că ea, în mod obiectiv, nu poate participa la
acţiun
acţiunea
ea crimina
criminală”.
lă”. Stabil
Stabilirea
irea timpul
timpului
ui comite
comiterii
rii infracţ
infracţiun
iunii
ii oferă
oferă organu
organului
lui de cerceta
cercetare
re
 posibilitatea de a urmări în timp activitatea persoanelor implicate şi de a stabili pe această cale
even
eventu
tual
alita
itate
teaa ajun
ajunge
geri
riii lor
lor la locu
locull fapt
faptei
ei,, împr
împrej
ejur
urare
areaa de o deos
deoseb
ebit
ităă semn
semnifi
ifica
caţie
ţie la
demascarea falsului.
La precizarea timpului săvîrşirii infracţiunii de un real folos pot fi înscrisurile de tot
felul biletele de transport, teatrul sau cinema şi fireşte, urmele, în special cele de sînge, ţesături,
salivă. Se va ţine, de asemenea, cont de ora indicată de ceasul găsit la faţa locului, de filele
nerupte ale calendarului, de becul aprins, de draperiile trase, de starea bucatelor de pe masă, de

9
 10

modificările produse de fenomenele naturii etc. În cazul infracţiunilor de omor, la stabilirea

timpului comiterii faptei se va lua cont şi starea cadavrului (răcirea, deschidratarea şi rigiditatea
cadavrică).
c) modu
modull în
în car
caree a fo
fost com
comisă
isă inf
infra
racţ
cţiu
iune
nea.
a. Mod
Modul săv
săvîrş
îrşirii
irii unei
nei fap
fapte
te penal
enale,
e,
cupr
cuprin
inde
de mijl
mijloa
oacel
celee şi meto
metode
dele
le de preg
pregăt
ătire
ire şi reali
realiza
zarea
rea a acti
activi
vităţ
tăţii
ii
infracţionale sau de acoperire a urmărilor acesteia. Alegerea de către făptuitor 
a unui anumit mod de operare din multitudinea de modalităţi posibile este
condiţionată, pe de o parte, de împrejurările şi situaţia în care se acţionează,
iar
iar pe de altă
altă parte
parte,, depr
deprin
inde
deri
rile
le şi expe
experie
rienţ
nţaa făptu
făptuit
itor
orul
ului
ui,, incl
inclus
usiv
iv
infracţională[6,p.47]..
Stabilirea, la această etapă incipientă a procesului penal, a modului în care s-a activat
este importantă din două motive:
1) pentru
pentru determi
determinar
narea
ea activi
activităţi
tăţilor
lor care urmează
urmează a fi întrepri
întreprinse
nse operativ
operativ în
vederea administrării probelor necesare identificării faptei şi a autorului ei.
Disp
Dispun
unere
ereaa şi efect
efectua
uarea
rea la timp
timp a perch
perchez
eziţ
iţiei
iei,, ridi
ridică
cării
rii de obie
obiect
ctee şi
docume
documente
nte,, a altor
altor activit
activităţi
ăţi special
specialee înlesn
înlesnesc
esc descop
descoperi
erirea
rea şi ridica
ridicarea
rea
armelor, instrumentelor, mijloacelor de transport şi a altor obiecte folosite
sau de care s-ar fi putut face uz la săvîrşirea infracţiunii, iar prin verificarea
în baza cartotecilor
cartotecilor de evidenţă criminalistică
criminalistică a modului
modului de operare
operare se poate
restrînge cercul persoanelor suspecte;
2) pentru încadr
încadrarea
area juridică
juridică corespunzăt
corespunzătoare
oare a faptei.
faptei. După cum se ştie
ştie modul
modul
în care se operează reprezintă o importantă circumstanţă calificativă a mai
multor categorii de infracţiuni, în special a celor violente, ca spre exemplu
omorul premeditat (dacă se recurge la cruzime pentru suprimarea vieţii sau la
mijloace de natură să pună în pericol viaţa mai multor persoane), furtul şi
 jaful, tîlhăria (săvîrşite cu aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate
în calitate de armă, prin pătrundere încăperii), ş.a.
Prin urmare,
urmare, efectuînd cercetarea
cercetarea la faţa locului, organul
organul de urmărire penală
penală trebuie să
depună eforturi susţinute pentru determinarea modul în care s-a activat aceasta, pe bună
dreptate, reprezentînd, în marea majoritate a cazurilor, punctul de plecare în desfăşurarea
activităţii de cercetare[7,p.7]. În acest scop se vor studia minuţios obiectele care într-un mod sau
altul, au fost exploatate de către făptuitor sau de alte persoane implicate, urmele create la
aplica
aplicarea
rea armei,
armei, anumit
anumitor
or unelte
unelte,, instru
instrumen
mente
te etc.
etc. Astfel
Astfel,, în cazul
cazul unui
unui furt
furt săvîrş
săvîrşit
it prin
prin
spargere, examinarea urmelor de pe obiectele forţate permite organului de urmărire penală

10
 11

stabil
stabilirea
irea naturi
naturiii instru
instrumen
mentul
tului
ui utiliz
utilizat,
at, mod
modul
ul în care acesta
acesta a fost
fost aplica
aplicat,t, succes
succesiun
iunea
ea
operaţiilor
operaţiilor de pătrundere
pătrundere în încăpere
încăpere şi în consecinţă
consecinţă să decidă asupra modului
modului de operare.
operare. La
infrac
infracţiu
ţiunil
nilee contra
contra vieţii
vieţii şi sănătă
sănătăţii
ţii persoa
persoanei
nei,, o atenţi
atenţiee sporită
sporită se va acorda
acorda leziun
leziunilor 
ilor 
corporale care, deseori, oferă date suficiente pentru o reprezentare exactă a modului în care s-a
 procedat la suprimarea vieţii sau vătămarea integrităţii corporale.
d) auto
autoru
rul,
l, mo
moti
tivu
vull şi scop
scopul
ul săvî
săvîrş
rşiri
iriii infra
infracţ
cţiu
iuni
nii.
i. O sarc
sarcin
inăă deos
deoseb
ebit
it de
importantă pe care trebuie să o rezolve cercetarea la faţa locului rezidă în
obţi
obţine
nere
reaa de info
inform
rmaţi
aţiii de natu
natură
ră să cont
contri
ribu
buie
ie la limi
limita
tarea
rea cercu
cerculu
luii de
 persoane din rîndul cărora să se recruteze subiectul infracţiunii[8,p.40] şi în
cele din urmă, să asigure identificarea acestora.
Examinarea minuţioasă a traficului parcurs de infractor, a căilor de pătrundere a acestuia
la faţa locului şi de retragere de acolo, a spaţiului perimetrul căruia s-a epuizat activitatea
infracţională, a urmelor, instrumentelor şi a mijloacelor de transport folosite, a altor obiecte,
cum ar fi resturile de produse alimentare, mucurile de ţigară, vesela utilizată ş.a., poate conduce
la stabil
stabilirea
irea num
număru
ărului
lui persoa
persoanel
nelor
or partici
participan
pante
te tipolo
tipologia
gia acesto
acestora
ra (sexul
(sexul,, vîrsta
vîrsta,, forţa,
forţa,
depr
deprin
inde
deri
rile
le).
). Urme
Urmele
le de mîni
mîni de pici
picioa
oare
re,, de dinţ
dinţi,
i, de sîng
sînge,
e, sper
spermă
mă,, sali
salivă
vă,, asig
asigur
urăă
iden
identi
tifi
ficar
carea
ea direc
directă
tă a pers
persoa
oane
nelo
lorr care
care le-a
le-auu prod
produs
us.. Nu vor
vor fi trecu
trecute
te cu vede
vedere
reaa nici
nici
microurmele de îmbrăcăminte etc.
Valori
Valorific
ficarea
area datelo
datelorr obţinu
obţinute
te datori
datorită
tă cercetă
cercetării
rii la faţa
faţa loculu
loculuii poate
poate conduc
conducee la
delimitarea motivului şi scopului infracţional.
De exem
exempl
plu:
u: în cazu
cazull unui
unui om
omor
or,, desp
despre
re scop
scopul
ul urmă
urmări
ritt se poat
poatee jude
judeca
ca după
după
modificările materiale şi starea bunurilor aparţinînd victimei. Lipsa unor atare modificări poate
avea două explicaţii: omorul a săvîrşit din alte motive decît cele de acoperire (răzbunare, de
ascundere a altei infracţiuni, gelozie), sau că făptuitorul urmăreşte interese materiale mai
îndepărtate, ca obţinerea de drepturi succesoriale, înlesniri contractuale ş.a.
Trebuie însă de avut în vedere eventualele înscenări la care infractorii experimentaţi
recurg
recurg adeseo
adeseori
ri pentru
pentru ascund
ascunderea
erea adevăr
adevărate
atelor
lor motive
motive şi a scopul
scopului
ui infrac
infracţiu
ţiunii
nii.. Practi
Practica
ca
cunoaşte multiple cazuri în care se încearcă derutarea anchetei prin diverse înscenări (accidente
sau fapte nesancţionate penal).
e) iden
identi
tita
tate
teaa şi cal
calit
itat
atea
ea vic
victi
tim
mei.
ei. Cun
Cunoaş
oaştere
tereaa vict
victim
imei
ei şi
şi a cali
calită
tăţi
ţiii aces
aceste
teia
ia are
are
impo
import
rtan
anţă
ţă,, înai
înaint
ntee de toat
toate,
e, pent
pentru
ru orien
orienta
tarea
rea activ
activit
ităţi
ăţiii de cerce
cerceta
tare,
re,
deoarece, în majoritatea cazurilor personalitatea ei, reprezintă punctul de
 plecare în activitatea logică de elaborare şi verificare a versiunilor privind
motivul şi eventualul scop urmărit de făptuitor. După relaţiile, funcţiile şi

11
 12

îndeletnicirile victimei se poate delimita pînă la un cerc îngust persoanele

suspec
suspectat
tatee de comite
comiterea
rea infracţ
infracţiun
iunii,
ii, determ
determină
ină desfăşu
desfăşurare
rareaa activi
activităţ
tăţilo
ilor 
r 
 procesuale şi extraprocesuale necesare reţinerii acestora.
Totodată, cunoaşterea sub toate aspectele a victimei, a stării acesteia, în general, şi
anterior în momentul agresiuni, în special, asigură încordarea juridică a faptei, avîndu-se în
vedere circumstanţele agravante prevăzute în legislaţia penală în vigoare (femeia însărcinată,
 persoana dependentă, bolnavă sau din alte motive aflată în stare de neputinţă, sau care se
găseşte în momentul agresiunii în îndeplinirea anumitor funcţii de serviciu sau publice).
De obicei, stabilirea identităţii victimei şi pe această cale a calităţii ei, nu reprezintă
dificultăţi mari, cu excepţia cazurilor în care persoanele cointeresate au întreprins măsuri de
disimi
disimilar
laree prin
prin deghiz
deghizarea
area exteri
exterioru
orului
lui victim
victimei
ei în viaţă,
viaţă, dezmem
dezmembra
brarea
rea şi desfig
desfigura
urarea
rea
cadavrului, cazuri de altfel, nu atît de frecvente.
La faţa locului, date referitoare la persoana victimei şi la calităţile sale se obţin prin
examinarea urmelor, a obiectelor şi documentelor existente, dar şi în baza comunicării cu
 persoanele prezente.
prez ente. În ce priveşte cadavrele necunoscute, în vederea identificării lor se aplică
mai multe metode.
Alte împrejurări în care s-a comis infracţiunea.
În rapor
raportt cu natu
natura
ra fapt
faptei
ei cerce
cerceta
tarea
rea la faţa
faţa locu
loculu
luii va urmă
urmări
ri stab
stabil
ilir
irea
ea efect
efectelo
elor 
r 
dăunătoare ale infracţiunii sau ale faptei, al cărei caracter penal urmează a fi stabilit şi a
factorilor care au cauzat sau favorizat declanşarea acestora, a altor împrejurări de fapt de natură
să contribuie
contribuie la realizarea
realizarea în mod conştiincio
conştiincioss a măsurilor
măsurilor profilactice
profilactice[9,p.65] în conformitate
cu cerinţele legislaţiei procesual penale în vigoare.
Şi anume legislaţia procesual penală a Republicii Moldova prevede conform art.96. în
cadrul cercetării penale, asupra cauzei penale organul de cercetare penală au obligaţia de a
scoate la iveală cauzele şi condiţiile, care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii.
Realizarea acestei sarcini de către organul abilitat cu cercetarea faptei se bazează pe
analiza elementelor materiale ale locului investigat (starea pazei, a sistemei de încuiere, şi
semnalizare a modului de înregistrare a operaţiilor valutare), iar pe de altă parte, pe constatările
 privind modul, timpul
timpul şi alte circumstanţe în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
În urma cercetării la faţa locului, organul
organul învestit cu efectuarea
efectuarea acestei acţiuni va căuta
răspunsur
răspunsurii la întrebările
întrebările care, din totdeauna,
totdeauna, consitue
consitue sarcini ale activităţii de urmărire
urmărire penală:
penală:
ce, unde, cînd, cine, cum, asupra cui, cu ce scop?
Practica de urmărire penală evidenţiază următoarele tipuri de cercetare la faţa locului:
iniţială, repetată şi suplimentară.

12
 13

Cercetarea iniţială la faţa locului este cercetarea efectuată pentru prima dată. Locul
faptei încă nu este cunoscut şi cercetat, el n-a fost examinat nici de organele de urmărire penală,
nici de organele de constatare (speciale). Împrejurările la faţa locului puteau suferi unele
schimbări în urma activităţii infracţionale sau modificărilor naturale. Diversele modificări ce
 puteau fi efectuate de administraţie, reprezentanţii inspecţiilor departamentale nu vor avea
influenţă asupra naturii cercetării iniţiale, deoarece ea constituie cercetarea de urmărire penală.
La desfăşurarea cercetării iniţiale locul faptei este examinat pentru prima dată în întregime în
toate detaliile.
Spre deosebire de cea iniţială, cercetarea repetată constituie examinarea locului faptei
infracţionale cunoscut şi cercetat deja de organele de urmărire penală. Cercetarea repetată diferă
de cea iniţială şi prin faptul că obiectele examinării ei pot fi nu numaidecât toate elementele
locului faptei. Ca obiecte ale cercetării repetate pot servi şi doar unele elemente de la faţa
locului,
locului, căutarea
căutarea concretă a unor obiecte, care au fost neglijate
neglijate în timpul cercetării iniţiale
iniţiale ori
au fost scăpate din vedere.
Cercetarea
Cercetarea repetată la faţa locului nu presupune
presupune cercetarea în sensul
sensul obişnuit
obişnuit al acestui
acestui
cuvânt, dar prevede examinarea locului faptei cu scopul depistării de obiecte ce urmează a fi
cunoscute din alte surse (procesuale ori operative).
De nota
notatt că exis
există
tă o difer
diferen
enţă
ţă dint
dintre
re cerce
cerceta
tarea
rea repe
repeta
tată
tă şi cea
cea supl
suplim
imen
enta
tară.
ră. La
cercetarea suplimentară se examinează doar zone de localitate, încăperi, obiecte, care au o
importanţă pentru stabilirea adevărului, dar nu erau cunoscute când s-a petrecut cercetarea la
faţa
faţa locu
loculu
luii iniţ
iniţia
ială
lă şi aici
aici ea nu este
este simi
similar
larăă cerce
cercetă
tării
rii repe
repeta
tate.
te. Dar
Dar scop
scopul
ul cerce
cercetăr
tării
ii
suplimentare îl vor constitui obiectele, care n-au fost examinate în prealabil şi faţă de care
această cercetare va fi iniţială[12,p.17].

Capitolul II. Principiile tactice şi procesuale

procesuale privind cercetarea la faţa locului.

Pentru ca cercetarea la faţa locului să se desfăşoare eficient este necesar să fie înfăptuită
conform următoarelor principii:
1. Prin
Princip
cipiu
iull oper
operati
ativi
vităţ
tăţii.
ii.
2. Principiul
Principiul conducerii
conducerii unice a activităţ
activităţii
ii de cercetare.
cercetare.
3. Principiul
Principiul efectuării
efectuării cercetării
cercetării la
la faţa locului
locului în mod organizat.
organizat.
4. Princi
Principiu
piull obiectiv
obiectivităţ
ităţii cercetării
cercetării la faţa locul
locului.
ui.
5. Principiul
Principiul utilizări
utilizăriii efective
efective a mijloacelor
mijloacelor tehnico
tehnico – ştiinţific
ştiinţificee criminalistice
criminalistice..

13
 14

1. Principiul operativităţii.
Acesta este prevăzut în art. 55 al CPP al RM, în care se spune: „Pe seama organelor de
cercetare penală se pune luarea unor măsuri operative.” Acest principiu presupune efectuarea
cercetării îndată ce activitatea infracţională s-a epuizat şi făptuitorul a părăsit locul infracţiunii.
Real
Realiz
izar
area
ea fără
fără întî
întîrz
rzie
iere
re a cerc
cercet
etăr
ării
ii locu
loculu
luii fapt
faptei
ei asig
asigur
urăă desc
descop
oper
erir
irea
ea,, şi
valorificarea
valorificarea probelor
probelor materiale
materiale ale infracţiunii
infracţiunii înainte
înainte ca acestea să fie distruse
distruse sau să suporte
modificări. Practica organelor de urmărire penală demonstrează că cercetarea întîrziată a locului
faptei reduce eficacitatea acestei activităţi implicit şansa descoperirii la timp, şi cercetarea
completă a infracţiunii. În cazul infracţiunilor violente (omor, furt, tîlhărie) sau al accidentelor,
cercetarea în mod operativ al locului faptei se impune şi de necesitatea orientării cercetării
faptei, inclusiv în baza elaborării, potrivit datelor obţinute, a celor mai reale versiuni privind
natura, împrejurările şi autorul faptei[11,p.79]
Princi
Principiu
piull operat
operativi
ivităţi
tăţiii cercetăr
cercetării
ii la faţa
faţa loculu
loculuii se realize
realizează
ază prin
prin reduce
reducerea
rea la
minimum a timpului necesar pentru deplasarea la locul faptei reclamante, şi prin urmare este în
funcţie de nivelul de organizare a activităţii de urmărire penală. Acolo unde există un sistem
 bine pus la punct de informare şi coordonare a organelor statale competente în luptă cu
criminalitatea unde sunt create şi funcţionează un regim permanent, echipe specializate în stare
să se deplaseze în mod urgent la faţa locului, asigurate cu unităţi de transport şi avînd în dotare
tehnica criminalistică necesară, deplasarea la faţa locului sub aspect temporar este de obicei
ireproşabilă.

2. Principiul conducerii unice a activităţii de cercetare

Cercetarea la faţa locului este o activitate procedurală la efectuarea căreia participă mai
multe persoane.
Codul de Procedură Penală conform art.118 prevede: cercetarea la faţa locului se face
de organul de urmărire penală.
În cazuri necesare persoana care efectuiază urmărirea penală poate să cheme, pentru a
lua parte la cercetarea la faţa locului, un specialist în materia respectivă. Locul cercetării poate
fi înconjurat de colaboratorii organelor de menţinere a ordinii publice.
Dacă la faţa locului a fost descoperit un cadavru, cercetarea lui se exercită conform
art.120 CPP al RM.Examinarea exterioară a cadavrului la locul unde a fost descoperit se face de
organul de urmărire penală şi cu participarea unui medic – legist în domeniul medicinii

14
 15

 judiciare sau a unui alt medic, dacă primul nu poate participa. În caz de necesitate pentru
examinarea cadavrului se atrag şi alţi specialişti.
În anumite cazuri conducătorul organului de urmărire penală include în echipa de
cercetare specialistul criminalist în scopul cercetării la nivelul cuvenit a urmelor infracţiunii,
specialistul tehnic, pentru a cerceta locul unui accident. În echipă pot fi angajaţi colaboratori ai
 poliţiei cu funcţii operative sau de menţinere a ordinii. În cazuri extraordinare (omucidere,
accidente catastrofale şi altele) la faţa locului se pot deplasa persoane responsabile supuse
(comisarului, procurorului, conducătorul organului de cercetare, reprezentanţi ai administraţiei
ş.a.).
Validînd
Validînd conducerea şi coordonare
coordonareaa membrilor
membrilor echipei şi altor persoane
persoane implicate de
către o singură persoană, principiul conducerii unice a cercetării la faţa locului atribuie acestei
activităţi un caracter organizat, asigură evitarea elementului haotic în activitatea participanţilor 
la cercetare.
Potrivit prevederilor art.56 CPP al RM atribuţiile de conducător al organului de
urmărire penală le execută ofiţerul de urmărire penală. Conducătorul organului de urmărire
 penală exercită controlul asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a
infracţiuni
infracţiunilor,
lor, i-a măsuri
măsuri pentru
pentru a asigura
asigura efectuarea sub toate aspectele,
aspectele, complet
complet şi obiectiv a
urmăririi penale şi asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizărilor despre săvîrşirea faptelor 
infracţionale.
Conform art.119 CPP al RM, persoana care efectuiază urmărirea penală are dreptul să
efectueze examinarea corporală a învinuitului, bănuitului, martorului sau părţii vătămate, pentru
a constat,
constat, dacă pe corpul
corpul lor există
există urme ale infracţiunii
infracţiunii sau semne particulare.
particulare. Aceasta în caz
dacă nu este nevoie de o expertiză medico – judiciară.
Persoana care efectuiază urmărirea penală nu asistă la examinarea corporală a unei
 persoane de sex opus dacă este necesară dezbrăcarea acesteia. În acest caz examinarea
corporală se face de către un medic.
În cursul examinării corporale sînt interzise acţiuni care înjosesc demnitatea persoanei
examinate sau îi pun în pericol sănătatea.
Deci, în concluzie trebuie de subliniat că conducerea unică în timpul cercetării locului
faptei presupune o organizare justă şi efectuare a acestei activităţi de la bun început şi până la
fine
finele
le ei de o pers
persoa
oană
nă fără
fără înlo
înlocu
cuire
ireaa ei.
ei. Aceas
Aceasta
ta înse
înseam
amnă
nă că indi
indife
feren
rentt de numă
număru
rull
 participanţilor la cercetarea
cer cetarea locului faptei şi apartenenţa lor departamentală, echipa sosită prima
la faţa locului începe şi efectuează cercetarea după anumite metode, procedee, direcţii, etc.,
determinate de superiorul acesteia – unul din ofiţerii de urmărire penală. Celelalte echipe sosite

15
 16

la locul faptei ulterior pot fi incluse în procesul cercetării numai cu acordul conducătorului care
deja a organizat şi efectuează acţiunea susnumită. Totuşi, aceştia îndeplinesc în mod obligatoriu
indicaţiile persoanei care conduce cu cercetarea locului faptei şi vor fi incluşi ca participanţi la
acţiunea dată de urmărire penală în procesul-verbal, care se întocmeşte de prima echipă sosită la
faţa locului.
O astfel de condiţie exclude careva repetări a acţiunei date, asigură buna organizare şi
desfăşurare a cercetării, evită elementele de haos, dezordine şi superficialitate în activitatea
 participanţilor la acţiune, atât de importantă de urmărire penală.
La asigurarea cercetării eficiente, obiective, complete şi sub toate aspectele, în afară de
înaltul profesionalism, vor contribui şi aşa calităţi ale ofiţerului de urmărire penală ca spiritul de
observare, studiere, atenţie, insistenţă şi răbdare. Cercetarea în grabă şi superficială nu ajută
niciod
niciodată
ată la descop
descoperir
erirea
ea urmelo
urmelorr infracţ
infracţiun
iunii
ii sau infract
infractoru
orului
lui,, ci, invers
invers,, cauzeaz
cauzeazăă doar 
doar 
complicări suplimentare activităţii de urmărire penală[12,p.16]

3. Principiul efectuării cercetării la faţa locului în mod organizat.

Prevede coordonarea activităţii membrilor echipei de cercetare, desfăşurarea ei în mod
metodic, într-o succesiune şi ordinea stabilită. Respectarea acestui principiu este o condiţie
indispensabilă bunei desfăşurări a actului de procedură în discuţie, descoperirii urmelor şi a
altor mijloace materiale de probă.
Conducător
Conducătorul
ul organului
organului de urmărire
urmărire penală trebuie să specifice
specifice de la bun început
sarcinile ce le revin fiecărui membru al echipei de cercetare, inclusiv celor cu atribuţii operative
şi de pază, şi să coordoneze acţiunile acestora bine planificate.
De exemplu: în cazul unui furt prin spargere, ofiţerul de poliţie cu misiuni operative
 poate fi abilitat cu urmărirea instrumentelor utilizate de către infractor şi a bunurilor sustrase.
Special
Specialist
istul
ul crimin
criminalis
alistt se va ocupa
ocupa de ridica
ridicarea
rea şi conser
conservar
varea
ea urmelo
urmelorr şi a obiect
obiectelo
elor,
r,
 purtătoare de urme ale infracţiunii. Tehnicianul va fotografia sau imprima pe bandă
videomagnetică locul faptei, urmele şi obiectele din spaţiul cercetat. Toate aceste activităţi se
vor ordona în funcţie
funcţie de necesitatea protejării
protejării urmelor,
urmelor, de posibilităţile
posibilităţile de aplicare
aplicare a anumitor 
anumitor 
mijloace tehnico – ştiinţifice criminalistice adecvante situaţiei existente şi fireşte, potrivit celor 
două faze de cercetare la faţa locului – de observare generală şi de cercetare detaliată a
obiectelor.
4. Principiul obiectivităţii cercetării la faţa locului.

16
 17

Referit
Referitor
or la activi
activitat
tatea
ea proced
procedura
urală
lă în discuţ
discuţia,
ia, princi
principiu
piull obiect
obiectivi
ivităţi
tăţiii presup
presupune
une
examinarea în mod succesiv şi consecvent a spaţiului unde s-a comis fapta, a tuturor obiectelor 
existente la faţa locului, cauzal legate cu faţa cercetată, excluzîndu-se în mod categoric factorul
subiectiv. [13,p.53] Organul de urmărire penală nu trebuie să subordoneze cercetarea la faţa
locului unor explicaţii subiective ale faptei, versiunilor ce se impun, la prima vedere sau care au
fost elaborate
elaborate în baza unor date neverificate.
neverificate. El, cu atît mai mult nu trebuie
trebuie să se călăuzeze de
tot felul de presupuneri, care de obicei, parvin de la persoane implicate în procesul de cercetare
la faţa locului. Dacă situaţia reclamă în mod evident elaborarea anumitor versiuni, de acestea se
va ţine cont doar pentru a orienta activitatea organelor de urmărire operativă şi în vederea
efectuării de urgenţă a altor activităţi de cercetare, cum ar fi perchziţia, ridicarea de obiecte şi
docume
documente
nte,, ascult
ascultarea
area unor
unor persoa
persoane
ne ş.a.
ş.a. Conclu
Concluzii
ziile
le privin
privindd natura
natura faptei
faptei,, person
personali
alitate
tateaa
făptuitorului, modul în care s-a activat şi alte împrejurări ce constituie obiectul probaţiunii sub
formă ipotetică se vor configura doar la finele activităţii, în baza analizei tuturor constatărilor 
făcute asupra stărilor de fapt existente la momentul cercetării locului faptei.

5. Principiu
Principiull utilizării
utilizării efective
efective a mijloac
mijloacelor
elor tehnic
tehnicoo – ştiinţifice.
ştiinţifice.
Practica organelor de urmărire penală demonstrează că aplicarea mijloacelor tehnice
criminalistice la cercetarea locului faptei constituie unul din factorii ce înlesnesc esenţial
eficacitatea acestei activităţi. Utilizarea judiciară a tehnicii din dotarea organelor de urmărire,
amplifică perceptibilitatea urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă, asigurînd,
în consecinţă, eficienţa activităţii de cercetare.
Locul faptei conservă o seamă de modificări latente cunoscute în criminalistică sub
denu
denumi
mirea
rea de „urm
„urmee indi
indivi
vizi
zibi
bile”
le”,, cum
cum sînt
sînt ampr
ampren
ente
tele
le papi
papila
lare,
re, creat
createe prin
prin depu
depune
nere
re
sudoripară pe suprafeţe absorbante (hîrtie, carton), petele de sînge pe suporturi cromatic
omogene cu sîngele, microurmele de textile, de păr, de factori suplimentari ai împuşcăturii, a
căror cercetare este de neconceput
neconceput fără punerea lor în evidenţă cu ajutorul
ajutorul mijloacelor
mijloacelor tehnice
tehnice
criminalistice, a dispozitivelor de iluminare, inclusiv cu radiaţii invizibile, a tehnicilor optice de
mărire a materialelor de revelare şi conservare.
Prin interpretarea tehnico – ştiinţifică, specialiştii pot oferi unele date cu caracter de
certitudine
certitudine sau de probabilita
probabilitate,
te, pe care organele de urmărire
urmărire penală atunci cînd fac cercetarea
la faţa locului, au posibilitatea să le folosească pentru a răspunde mai ales la întrebările:
Unde s-a săvîrşit fapta penală?
Cînd s-a comis infracţiunea?
Cum a fost săvîrşită infracţiunea?

17
 18

Cine sînt autorii?

Unde s-a săvîrşit fapta penală?
Spaţiul pe care s-a pregătit, încercat ori săvîrşit infracţiunea prezintă o deosebită
importanţă în aflarea adevărului.
În determinarea spaţiului pe care se întinde locul săvîrşirii infracţiunii, în măsurarea cu
exac
exacti
tita
tate
te a aces
acestu
tuia
ia şi mai
mai ales
ales,, în fixa
fixare
reaa sa cu ajut
ajutor
orul
ul foto
fotogr
graf
afie
iei,
i, film
filmul
ului
ui sau
sau
videofonogramei judiciare, un rol important îl are specialistul criminalist.
Fixarea prin fotografie şi întocmirea schiţei locului faptei sînt, deasemenea, probleme
de interpretare tehnico – ştiinţifică a constatărilor de la faţa locului prin care specialistul
criminalist furnizează organelor judiciare date exacte, deosebit de preţioase. Astfel, cu ajutorul
fotografiei judiciare tridimensionale specialistul criminalist face măsurarea locului faptei, a
obiectelor sau a urmelor descoperite, după legile perspectivei geometrice, aplicînd calcule
matematice.
Prin folosirea fotogrammetriei se poate realiza o schiţă exactă a locului unde s-a
săvîrşit infracţiunea.
Cînd s-a săvîrşit fapta penală?
Stabilirea exactă a timpului cînd s-a săvîrşit infracţiunea permite organelor judiciare să
determine alte activităţi desfăşurate de făptuitor şi le oferă posibilitatea înlăturării alibiurilor pe
care acesta le invocă în apărarea sa.
La faţa locului se pot găsi o serie de urme şi obiecte, prin interpretarea cărora
specialistu
specialistull are posibilitatea
posibilitatea să furnizeze
furnizeze date exacte cu privire la timpul
timpul scurs,
scurs, de exemplu:
exemplu: în
cazul unei catastrofe aeriene, ceasul aeronavei a fost găsit la ora 15 şi 12 minute, iar pentru
stabilirea cu exactitate a momentului cînd s-a produs catastrofa, s-a recurs la cunoştinţele unor 
specialişti. Prin interpretare tehnico – ştiinţifică, aceştia au stabilit că ora la care s-a blocat
ceasul a coincis cu momentul producerii impactului între aeronavă şi versantul muntos.
Cum a fost săvîrşită fapta penală?
Răspunsul la această întrebare permite organelor judiciare să cunoască cum a intrat
făptuitorul în cîmpul infracţional, cum a acţionat pentru săvîrşirea infracţiunii, metodele şi
mijloacele folosite, măsurile pentru mascarea faptei comise şi locul pe unde a ieşit.
Pentru stabilirea itinerarului parcurs de făptuitor şi a modului în care a săvîrşit
infracţiunea un rol important revine interpretării tehnico – ştiinţifice a mecanismului de formare
a urmelor ce pot fi lăsate la faţa locului de făptuitor, de obiectele sau mijloacele folosite la
comiterea faptei penale.

18
 19

Situaţia de la faţa locului nu de puţine ori reclamă aplicarea unor mijloace mai
sofisticate pentru depistarea armelor, instrumentelor, a substanţelor explozive sau stupefiante
ascunse în special, a detectoarelor de metale, de explozive şi de cadavre a radiozemetrelor.
În fine mijloacele tehnice criminalistice contribuie la fixarea obiectivă a locului faptei
şi a rezultatelor cercetării

Capitolul III. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului.

Una din condiţiile determinate privind realizarea cu succes a cercetării la faţa locului
rezidă în pregătirea acestei activităţi. Potrivit prevederilor tacticii criminalistice, măsurile de
 pregătire în vederea cercetării la faţa locului se desfăşoară în două etape:
-Măsuri pregătitoare luate la sediul organului judiciar;
-Măsuri pregătitoare luate la faţa locului.

I)  Măsuri pregătitoare
pregătitoare luate la sediul
sediul organului judiciar 
judiciar ;
Sînt mai mult de ordin organizatoric, în vederea asigurării cercetării locului faptei în
 bune condiţii sub toate aspectele. Conţinutul acestor măsuri, în concret, depinde de natura
faptei, specificul locului în care a fost comisă, modul şi mijloacele de săvîrşire, precum şi de
 posibilităţile de care
c are dispune organul judiciar în constituirea echipei de cercetare, cu mijloacele
tehnico – ştiinţifice corespunzătoare[14,p.233]
La sediul unităţii de urmărire penală, în legătură cu sesizarea referitor la săvîrşirea
faptei penale, organul de competenţă căruia aparţine cercetarea ei va întreprinde următoarele
activităţi pregătitoare:
a) Primirea
Primirea şi
şi verifica
verificarea
rea sesizări
sesizăriii.
Indi
Indifer
feren
entt de mo
modu
dull în care
care este
este info
inform
rmat
at (den
(denun
unţţ recla
reclamaţ
maţie
ie,, etc.
etc.),
), orga
organu
null de
cercetare va preciza cine şi unde semnalizează despre comiterea faptei, natura ei şi locul unde s-
a produs (localitatea, adresa, numărul de telefon), căile de acces la locul faptei. În cazul
sesizărilor telefonice făcute de persoane necunoscute, pentru a se evita deplasări zădarnice,
verificarea
verificarea sesizării se poate efectua şi sub alte forme, ca, spre exemplu
exemplu consultarea
consultarea organelor 
organelor 
administraţiei locale, a factorilor de conducere a unităţii economice, de unde s-a făcut apelul.

19
 20

Dacă s-au comis infracţiuni grave, accidente catastrofale, pot fi solicitate date privind
natura şi gravitatea urmărilor faptei, alte informaţii necesare pentru completarea echipei de
cercetare şi dotarea tehnică a acesteia.
 b) Dispune luarea măsurilor de urgenţă şi modul în care acestea trebuie efectuate în
vederea menţinerii locului faptei în starea sa iniţială pînă la sosirea organului de cercetare.
În situaţia în care sesizarea se face telefonic de către o persoană, fie reprezentantă a
administraţ
administraţiei
iei locale sau a unei instituţii,
instituţii, ori agent economic,
economic, acesteia i se va cere să cheme la
faţa locului cel mai apropiat organ al poliţiei.
Pînă la sosirea lui, ea va fi îndatorată să organizeze acordarea ajutorului medical celor 
care au avut de suferit
suferit în urma faptei şi să ia măsuri
măsuri de pază a locului
locului faptei pentru a-i asigura
intangibilitatea.
Organul de poliţie, sosind la faţa locului va proceda la o seamă de măsuri şi acţiuni ce
ţin de competenţa sa, şi care nu pot fi tergiversate. [15,p.56]
În primul rînd acesta trebuie să asigure acordarea ajutorului medical celor ce au suportat
fizic consecinţele faptei. Salvarea victimei la faţa locului sau transportarea şi internarea în
unitatea sanitară din preajmă ori în instituţia medicală specializată este prioritară altor interese,
totodată
totodată de la cei sosiţi la faţa locului li se va cere să nu producă nici o schimbare
schimbare în ambianţa
ambianţa
acestuia. Modificările ce pot surveni cu acordarea de ajutor victimei este necesar să fie marcate
şi fixate astfel ca să poată fi luate în calcul de organul ce urmează să efectueze cercetarea. În
cazul în care victima se transportă de la faţa locului, se vor lua măsuri de rigoare pentru
conservarea urmelor şi microobiectelor de pe îmbrăcămintea şi corpul acestuia.
În rîndul al doilea, organul de poliţie va întreprinde acţiuni pentru a păstra intact locul
faptei, a proteja urmele şi mijloacele materiale de probă. Locul faptei poate fi modificat atît de
fenomene ale naturii (ploaie, zăpadă, vînt), cît şi de oameni, de aceea accesul oricărei persoane,
indiferent de funcţia pe care o deţine şi scopul urmărit, pînă la sosirea echipei de cercetare este
interzis.
interzis. Urmele şi obiectele ce constituie
constituie probe materiale, în cazurile
cazurile necesare
necesare vor fi protejate
protejate
de factorii distructivi ai naturii prin acoperirea cu diverse obiecte (lăzi, peliculă).
O obligaţiune deosebită a organului de poliţie sosit la faţa locului rezidă în reţinerea
făptuitorului, a bănuitului şi identificarea persoanelor care pot prezenta informaţii de natură să
contribuie la buna desfăşurare a cercetării, la soluţionarea cauzei. Dacă făptuitorul a părăsit
locul faptei, se vor lua măsuri operative în vederea reţinerii lui. [15,p.56]
c) În funcţie
funcţie de natura
natura faptei,
faptei, locul în care a fost comisă
comisă şi urmăril
urmărilee sale, se constit
constituie
uie
echipa de cercetare din care fac parte:

20
 21

• Conduc
Conducăto
ătorul
rul organu
organului
lui de urmări
urmărire
re penală
penală – care conduc
conducee activi
activitate
tateaa
tuturor membrilor ei;
• Ofiţeri – din compartimentul judiciar şi de cercetări penale;
• Specialistul criminalist;
• Specialişti de specialitate – în domeniul tehnic sau de altă natură, cînd
 particularităţile faptei impun prezenţa acestora;
• Ofiţeri ori subofiţeri – din cadrul organului de poliţie în al cărui sector de
activitate s-a comis infracţiunea;
• Specialistul medic legist. [17,p.23]

d) Verificarea
Verificarea şi pregătir
pregătirea
ea mijloacelor
mijloacelor tehnice
tehnice criminalis
criminalistice
tice de cercetare.
cercetare.
Soluţionar
Soluţionarea
ea sarcinilor
sarcinilor examinărilor
examinărilor preliminare
preliminare ale urmelor
urmelor şi alte obiecte
obiecte materiale
materiale la
faţa locului se poate încununa cu succes numai prin organizarea lor minuţioasă, asistenţa
tehnico – criminalistică suficientă şi respectarea fermă a metodicilor de efectuare.
Orice deficienţă în organizarea desfăşurării cercetărilor prealabile va genera iminent
efecte negative şi pentru examinarea locului faptei în ansamblu. Lipsa asistenţei tehnico – 
criminalistice cuvenite va conduce la diminuarea volumului şi calităţii informaţiei obţinute.
 Noţiunea de asistenţă tehnico – criminalistică cuprinde un sistem de
de elemente:
• totalitatea
totalitatea de mijloace
mijloace tehnice
tehnice propriu-zis
propriu-zisee şi activitatea de elaborare
elaborare şi perfecţionar
perfecţionaree a
acestora;
• reglementarea juridică a folosirii mijloacelor criminalistice;
•  pregătirea tehnico – criminalistică a subiecţilor aplicării tehnicii criminalistice;
•  problemele organizaţionale privind procesul de utilizare a mijloacelor tehnico – 
ştiinţifice în cursul descoperirii şi cercetării infracţiunilor;
Deci:
Asiste
Asistenţa
nţa tehnic
tehnicoo – crimin
criminalis
alistică
tică a descop
descoperir
eririi
ii şi cercetă
cercetării
rii infracţ
infracţiun
iunilo
ilorr este
este o
activitate orientată spre crearea condiţiilor de transpunere în fapt a unor măsuri ce privesc
menţinerea permanentă a unei bune pregătiri tehnico – criminalistice a subiecţilor acesteia,
dotarea lor cu tehnici respective întru aplicarea cu maximum de randament a realizărilor 
ştiinţifice în practica de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.
La nivel organizaţional
organizaţional – administrat
administrativ
iv crearea unor astfel de condiţii
condiţii este sprijinită
sprijinită de
Direcţia tehnico – criminalistică a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

21
 22

 precum şi de Institutul de Expertiză Judiciară şi Criminologie, subordonat Ministerului de

Justiţie.
Pregătirea tehnico – criminalistică a subiecţilor activităţii de descoperire şi cercetare a
infracţiuni
infracţiunilor
lor este asigurată
asigurată în anumite
anumite limite conform programelor
programelor cursului
cursului de criminalistic
criminalistică,
ă,
de facultăţile de drept ale instituţiilor de învăţămînt mediu şi superior din Republica
Republica Moldova.
Un elem
elemen
entt de seam
seamăă al sist
sistem
emul
ului
ui de asis
asiste
tenţ
nţăă tehn
tehnic
icoo – crim
crimin
inal
alis
isti
tică
că este
este
reglementarea juridică a utilizării mijloacelor tehnice în practica judiciară.
Bazele juridice generale de aplicare a cunoştinţelor de specialitate a metodelor şi
mijloacelor criminalistice se întemeiază pe Legea Fundamentală a ţării - Constituţia Republicii
Moldova, în special pe articolele ce asigură libertăţile şi drepturile cetăţenilor pe normele
legislaţiei procesual penale dar mai cu seamă în Codul de Procedură Penală în vigoare de la
12.06.2003. Normele CPP RM în acest sens privesc indicaţiile de utilizare ale unor mijloace
tehnice, scopul şi ordinea de aplicare a lor, precum şi regulile de folosire a rezultatelor aplicării
mijloacelor
mijloacelor tehnice. Ca bază legală de aplicare a tehnicii
tehnicii în descoperirea
descoperirea infracţiunil
infracţiunilor
or servesc
servesc
şi diversele ordine, instrucţiuni, indicaţii departamentale care concretizează legea procesual-
 penală. [18].
Însă, după cum menţionează Gh.Golubenco, atât legea procesual-penală cât şi actele
 bazate pe lege nu pot să contureze o listă exhaustivă de mijloace şi procedee ce pot fi aplicate
ipotetic în combaterea criminalităţii. Cu atât mai mult să conţină indicaţii privind ordinea de
aplicare a acestor mijloace, metode şi procedee.
Totuşi, în noul Cod de procedură penală se încearcă a se prezenta o astfel de enumerare
şi, desigur, ea este destul de confuză, în mare parte formală. (a se vedea tabela nr.1).
Metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice admise de noul Cod de procedură penală a
Republicii Moldova în cadrul efectuării acţiunilor de anchetă
Tabela nr.1
  a   o   o    i
  e   a   a    i
  ş   e   e
N Metode şi mijloace   e    i   e    ţ   e   e   c
   i
  r    d    d
   i    i   r   r   r   n
r. tehnice   e   u   v    h   r   a   a   o   m
   l    h
   i
   f   a    i   c   o
  s   r   e   r   e
d/ Acţiuni de anchetă   a    i
  r   r    l   m
   l   u    j   u    t
  r    ă    ă   a   e    i   s   a   e
   l   e
o   g   r   r   e
  r   n    F    ă   u   p   c
  o    t    t
  s   e
   i   s   e   a
   t   s
   i    i   e    M   m   d   o
  o   g   g   m   d
  c   a    l
   j
   F   e   e   o   e   r    i
  r   r    t   o
  r   l   m
  n   n
    Î   n   a   e
   t
    Î     Î   r   e
   t
  u   a
  c    i
  p
  e   i   r
  e
  x   t    f
   i
   E    D
1. Modalităţi speciale de
audiere a martorului şi - x - - - - - -
 protecţia lui (art.110 (7)
[19]

22
 23

2. Veri
Verifi
fica
care
reaa decl
declar
araţ
aţii
iilo
lorr la
locul infracţiunii (art.114
(5) - - - x - - - x

3. Audierea persoanelor  
(art.115 (1) - x x - - - - -
4. Prezentarea spre
recunoaştere[20] (art.116 x - - - - - - -
(3)
5. Cercetarea la
la fafaţa lo
locului
(art.118 (3) x - - x - x x -
6. Reconstituirea faptei
(art.122 (1) x - - x x x - -
7. Exp
Experim
erimen
entu
tull în pr
proced
ocedur
uraa
de urmărire penală (art.123
(2) - - - - - - - x
8. Percheziţia (art.128 (8)
- - - - - - - x
9. Colec
Colecta
tare
reaa mo
most
stre
relo
lorr pent
pentru
ru
investigaţii de comparaţie
(art.156 (4) - - - - - - - x

Din tabelă se observă că în unele articole

articole (114, 115, 116,118,1
116,118,122)
22) în diferite
diferite formulări
formulări
se fac relatări concrete privind mijloacele admisibile la efectuarea actelor de urmărire, însă sunt
scăpate din vedere reactivele chimice, prafurile, utilajul de detecţie, etc., altele conţin doar 
 prevederi generale precum că pot fi folosite “diverse mijloace tehnice”, fără o specificare
concretă (123, 128,156).
128,156). De fapt, în aceste norme se indică procesele pentru care aceste metode
şi mijloa
mijloace
ce se aplică
aplică (fotog
(fotograf
rafiere
ierea,
a, măsura
măsurarea
rea,, execut
executarea
area multăr
multării
ii urmelo
urmelor,
r, etc.)
etc.) şi nu
mijloacele sau procedeele concrete.
Cu toate că legea procesual-pen
procesual-penală
ală cu excepţia
excepţia a două cazuri (art.110,
(art.110, 116) nu prescrie
prescrie
obligatoriu folosirea acestor metode şi mijloace în cadrul cercetărilor, practica cere imperios
respectarea unor cerinţe mai severe, îndeosebi când este vorba de fixarea tehnică a urmelor 
infracţiunii şi a stărilor de fapt, efectuarea măsurărilor, fotografierii, videoînregistrărilor actelor 
de urmă
urmări
rire.
re. Neapl
Neaplic
icare
areaa unor
unoraa din
din ele
ele în anum
anumit
itee situ
situaţi
aţiii este
este cons
consid
ider
erat
atăă ca defec
defectt al
cercetărilor şi poate conduce la remiterea dosarului de către procuror pentru ca organul de
urmărire să înlăture neajunsurile în cauză.
 Neaplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice necesare pentru soluţionarea
 justă a problemelor în cadrul efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor se
reflectă negativ asupra plenitudinii şi valorii ştiinţifice a rapoartelor respective care, ulterior, la
fel pot conduce la necesitatea refacerii acestora.
În urma analiezi acestor preconizări legislative apar o serie de întrebări: Oare în cursul
examinării cadavrului (art.120) sau exhumării acestuia (art.121) nu se aplică videoînregistrarea

23
 24

şi alte mijloace tehnice; la percheziţia corporală sau ridicarea de obiecte şi documente – utilaje
de detecţie? Oare nu se cere la fel o asistenţă tehnico-criminalistică solidă la examinarea
corp
corpor
oral
alăă (art.
(art.11
119)
9),, conf
confru
runt
ntare
are (art
(art.1
.113
13),
), cons
consta
tatar
tarea
ea tehn
tehnic
ico-ş
o-ştii
tiinţ
nţifi
ifică
că,, efect
efectua
uarea
rea
expertizelor? Strict vorbind, dacă pornim dee la principiul că în ramura penală se admite doar 
aceea ce este specificat în lege în mod special sau nu contrazice normelor de drept, în astfel de
acţiuni de anchetă mijloacele tehnico-criminalistice nu pot fi aplicate din motiv că acestea de
loc nu sunt menţionate în articolele respective [21].
Deci legislaţia în vigoare stabileşte ordinea şi cadrul procesual admis în ce priveşte
utilizarea mijloacelor tehnicii criminalistice.
Pornind de la aceasta, susţinem ideea expusă deja în literatura de specialitate de a
 prefigura în legea procesual-penală doar principiile generale de admisibilitate în procedura
 penală a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice fără a le concretiza în lege, ceea ce ar 
deschide posibilităţi justiţiei de a prelua realizările de ultimă oră din domeniul ştiinţei şi tehnicii
şi de a le folosi potrivit principiilor formulate în scopul soluţionării cauzelor concrete [58, p.
207].
Asis
Asisten
tenţa
ţa tehn
tehnic
icoo – crimi
crimina
nalis
listic
ticăă la nive
nivell execu
executi
tivv se real
realize
izează
ază cu resp
respect
ectar
area
ea
 principiilor menţionate de către specialiştii unităţilor de expertiză în baza actelor 
departamentale. [22]
În cadrul examinărilor preliminare a urmelor în condiţii de teren, se folosesc de regulă,
metode şi mijloace tehnico – criminalistice mai complexe de cît la efectuarea cercetărilor de
anchetă şi a altor acţiuni procesuale.
În condiţii de teren se aplică practic trei grupe de metode:
a. fizice.
 b. fizico – chimice.
c. chimice.
Din ansamblu metodelor fizice mai frecvent se utilizează:
• metode organo
anoleptice
ice – apr
aprecie
cierea
rea culorii obiectului examinat a
aspectului exterior;
• examinarea
examinarea reliefului
reliefului suprafeţei
suprafeţei şi microstruct
microstructurii
urii obiectelor
obiectelor cu ajutorul
ajutorul
dispozitivelor optice – lupe, microscoape etc.;
• meto
metode
de de măsu
măsurar
raree şi de stab
stabil
ilire
ire a însu
însuşi
şiril
rilor
or fizic
fizicee a dime
dimens
nsiu
iuni
nilo
lor,
r,
greutăţilor specifice, grosimii, unităţii de suprafaţă, temperaturii de topire ş. a.;
• metodele ale fotografiei criminalistice de examinare.
Metodele fizico – chimice mai răspîndite sînt următoarele:
24
 25

• analiza luminiscenţei în radiaţii ultraviolete;

• examinarea obiectelor în raze infraroşii;
• determinarea solubilităţii substanţelor în diferiţi dizolvanţi.
Dintre metodele chimice aplicabile în condiţii de teren numim:
• meto
metode
de legat
legatee de apari
apariţi
ţiaa preci
precipi
pitan
tanţil
ţilor
or sau
sau a gazel
gazelor
or în urma
urma apli
aplicăr
cării
ii
diverselor reactivi;
• metode de studiere a capacităţii unor substanţe de a arde în aer liber, precum şi
examinările organoleptice ale produsului de ardere.
În cerc
cercetă
etăril
rilee prel
prelim
imin
inare
are efect
efectua
uate
te atît
atît cu ochi
ochiul
ul neîn
neînarm
armat
at cît
cît şi cu ajut
ajutor
orul
ul
dispozitivelor optice, un rol însemnat îl joacă aplicarea mijloacelor de iluminare. În calitate de
surse de lumină se aplică frecvent:
d. aparat
aparatee de ilumina
iluminare
re generală
generală – lantern
lanternaa de buzunar
buzunar,, felina
felinarul
rul electric
electric obişnui
obişnuit,t,
aparatul electric de iluminat „Свет - 1000”, ş.a.;
e. surse
surse de lumină
lumină orient
orientată
ată,, care permit
permit o concen
concentra
trare
re a fascico
fascicolul
lului
ui de lumină
lumină
 pentru căutarea micro urmelor;
f. surse
surse speciale
speciale de
de lumină
lumină - detectoare
detectoare cu radiaţii
radiaţii ultraviol
ultraviolete
ete „УК-1”,
„УК-1”, “ОЛД-41”,
“ОЛД-41”,
”ТАРАН”,
”ТАРАН”, “ФОТОН”, “УФО”, ş. a., destinate depistării
depistării resturilor
resturilor de sînge,
sînge,
salivă,
salivă, spermă, carboranţi şi altor substanţe
substanţe chimice, utilaj de lumină cu radiaţii
infraroşii.
În investigaţiile operative pentru căutarea sau observarea în timp de noapte a unor 
 persoane sau activităţi infracţionale se utilizează aparate de tip „ВОРОН-3”, „ЭДЕЛЬВЕЙС”,
“ФИЛИН”, “С-270”, “НН-12”.
Din utilajul optic în aceste scopuri se folosesc diferite lupe, cu o mărime de pînă la
10x . La examinarea obiectelor de proporţii mici se utilizează microscoape obişnuite – „МВС-
2”, “МВС-10”, ”МИП”, “ПОН”.
Examinările preliminare la faţa locului sînt de neconceput fără aplicarea aparatajului
de detecţie destinat depistării anumitor obiecte precum cadavre îngropate în pămînt, obiecte
metalice, pietre şi metale preţioase aflate în ascunzişuri, schije în urma exploziilor. În aceste
scopuri se folosesc detectoare de cadavre, detectoare de metale – „КОЛОС”, “ГАМА”, “ВМ-
20Н”, ”МАРС”, “ОЛИВАН”, “КОРУНД”, termovizoare, analizatoare de gaze, aparate de tip
„НЕС”, “КОРПУС”, pentru relevarea urmelor de praf de pe covoare şi alte suprafeţe, magneţi
 puternici cu cu o capacitate de ridicare pînă la 25 kg., năvoade pentru scoaterea din apă a
diferitor obiecte, detectoare – laser portative pentru căutarea urmelor de mîni, detectoare de
substanţe explozive, „МО - 2” şi altele.
25
 26

Principalele operaţiuni tehnico – criminalistice desfăşurate la faţa locului ce privesc

depistarea,
depistarea, fixarea, ridicarea urmelor, examinarea
examinarea lor preliminară
preliminară sunt asigurate
asigurate în mare parte
de echipamentul şi minimul de materiale şi substanţe aflate în trusa criminalistică.
Cel mai răspîndit complet de mijloace tehnice folosit de organele de urmărire este
valiza universală pentru cercetarea la faţa locului.
Această trusă se află în dotarea tuturor serviciilor operative de anchetă şi
crim
crimin
inali
alist
stic
ice,
e, după
după caz,
caz, conţ
conţin
inut
utul
ul de bază
bază al acest
acestor
oraa se comp
complet
leteaz
eazăă cu mater
materia
iale
le
suplimentare necesare pentru activitatea practică.
Conţ
Conţin
inut
utul
ul trus
trusei
ei crim
crimin
inal
alis
isti
tice
ce univ
univer
ersa
sale
le ce se află
află în dota
dotare
reaa majo
majori
rită
tăţi
ţiii
comisariatelor de poliţie la ora actuală, „P – 78” (Polonia) – este completat după principiul
 blocurilor funcţionale cu şase complete de mijloace tehnico – criminalistice pentru
descoperirea, fixarea, ridicarea şi examinarea preliminară a majorităţii probelor depistate la faţa
locului în cadrul cercetării diverselor categorii de infracţiuni.
Aceste compartimente cuprind:
 N1 – mijloace pentru depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor de mîni: pensula
magnetică şi cea cu păr de veveriţă; complete de prafuri, pelicula dactiloscopică de culoarea
albă şi neagră, mănuşi de bumbac şi de polietilenă; lanternă; lupă cu iluminare; sticlograf;
cariocă;
 N2 – rechizite pentru efectuarea mulajelor; lingură pentru amestecul masei de mulare;
 pastă de silicon „dentaflex”, solidificator „Vulcanit”, lac pentru păr; pensetă destinată
incolăturării corpurilor străine de pe suprafaţa urmei;
 N3 – mijloace pentru amprentare: o placă din masă plastică de dimensiunile 15X20
cm, acoperită cu o peliculă de protecţie; rulou de cauciuc; vopsea tipografică; dispozitive pentru
amprentarea cadavrelor; mănuşi chirurgicale; şerveţele igienice;
 N4 – instrumentar pentru ridicarea, pachetarea şi conservarea microobiectelor; seringi
de masă plastică de 5 ml; pensetă; patru containere de masă plastică introduse unul în altul;
doua containere de sticlă; pungi de polietilenă; sticle – suport;
 N5 – compartiment cu instrumente; ciocan; almaz; scalpel; ferestrău; daltă; foarfece;
cleşte; două şurubelniţe; indicator electric; cuţitaş universal de buzunar;
 N6 – compartiment cu rechizite pentru alcătuirea schiţelor, schemelor, placă netedă cu
fixator pentru a prinde hîrtia milimetrică, riglă, busolă, transportator, toc, cariocă, creion, cretă
de diverse culori, bani de metrice de doi şi zece metri, plasture medicinal de 5m lungimea şi
12,5 milimetri lăţimea. [23,p.22].

26
 27

Caracterul universal de completare a acestei truse criminalistice, limitele dimensiunilor 

şi greutăţii
greutăţii acesteia
acesteia condiţion
condiţionează
ează sortimentul
sortimentul mijloacelor
mijloacelor tehnico
tehnico – criminalisti
criminalistice
ce cuprinse
cuprinse în
ea.
În ultimii ani subdiviziunile de expertiză ale MAI al Republicii Moldova, mai cu seamă
Direcţia tehnico – criminalistică, sunt dotate şi cu alte tipuri de truse criminalistice specializate
de origine străină accesorii ale acestora (tehnică fotografică digitală, altă aparatură destinată
investigaţiilor de teren).
Ca alternativă a unor examinări preliminare mai complexe la faţa locului poate servi
laboratorul criminalistic mobil. La ora actuală organele MAI sunt dotate cu laboratoare de două
tipuri:
g. laboratorul
laboratorul mobil
mobil pe caroseri
caroseriaa microbusu
microbusului
lui RAF
RAF – 2203;
2203;
h. labo
labora
rato
toru
rull pe caros
caroser
eria
ia auto
automo
mobi
bilu
lulu
luii UAZ
UAZ – 452,
452, cu o stră
străba
bate
tere
re spor
sporit
ităă a
drumurilor greu accesibile în condiţii nefavorabile.
Sarcinile principale ale acestor laboratoare sunt:
a) tran
transp
spor
orta
tare
reaa la tim
timpp a mij
mijlo
loac
acel
eloor tehn
tehnic
icoo – şti
ştiin
inţi
ţifi
fice
ce şi
şi a ech
echipei
ipei ope
opera
rati
tive
ve
de anchetă la locul faptei;
 b) folosirea încăperii laboratorului mobil pentru efectuarea unor acţiuni
 procesuale cu aplicarea metodelor tehnico – criminalistice, fixarea
desfăşurării şi rezultatelor acesteia;
c) examinăril
rile preliminare
are ale obiecte
ctelor, docu
docum
mentelor, urmelor
lor cu apl
aplicarea
area
utilajului şi materialelor necesare.
În salonul laboratorului criminalistic mobil este utilat un loc de lucru pentru ofiţerul
urmăririi penale care permite acestuia să efectueze interogări, să alcătuiască procese – verbale,
să folosească maşina de dactilografiat, dictofonul.
Aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico – criminalistice, precum şi alte procedee
 practice în cadrul examinării preliminare ale obiectelor de natură şi starea acestora în deplină
consonanţă cu metodica de efectuare.
E. Completarea echipei de cercetare.
Cercetarea la faţa locului reprezintă o activitate de echipă, în sensul că la efectuarea ei
 participă în mod activ mai multe persoane.
Împrejurările de fapt de la faţa locului adeseori impun aplicarea anumitor cunoştinţe de
specialitate într-un domeniu sau altul. În atare situaţii art.118 CPP al RM prevede participarea
la efectuarea actului procedural a persoanelor competente – specialiştilor din diverse domenii.

27
 28

La cercetarea cadavrului legea prescrie participarea medicului legist sau a altei persoane
capabile să-l aprecieze conform art.120 CPP alRM. Datele stabilite cu concursul lor privind
natura
natura şi timpul morţii,
morţii, mecanismul
mecanismul de producere
producere a leziunilor
leziunilor corporale, caracteristicile
caracteristicile armei
ale instru
instrumen
mentel
telor
or sau materia
materialelo
lelorr folosi
folosite
te la suprim
suprimarea
area vieţii
vieţii vor contrib
contribui
ui eficien
eficientt la
elaborarea celor mai adecvate versiuni referitoare la cercul persoanelor din care poare face parte
făptuitorul, la alte împrejurări de fapt şi implicit, la orientarea activităţii de cercetare a cauzei.
În celelal
celelalte
te cazuri
cazuri antren
antrenarea
area specia
specialis
listul
tului
ui la cerceta
cercetarea
rea loculu
loculuii faptei
faptei se face la
necesitate, adică atunci cînd organul de cercetare o consideră utilă. Avînd în vedere problemele
comp
comple
lexe
xe ce ţin
ţin de desc
descop
operi
erire
rea,
a, fixa
fixare
reaa şi inte
interp
rpre
reta
tarea
rea urme
urmelo
lor,
r, preze
prezenţ
nţaa în echi
echipă
pă a
specialistului criminalist este o condiţie indispensabilă pentru buna desfăşurare a cercetării
locului săvîrşirii furturilor, actelor de jaf şi tîlhărie, a altor infracţiuni violente. Deasemenea, la
cercetarea la faţa locului, în cazul incendiilor, exploziilor şi accidentelor, inclusiv a celor 
rutiere, specialiştii în domeniile respective pot contribui la verificarea stării mijloacelor tehnice,
la conservarea urmelor şi a altor mijloace materiale de probă la limpezirea unor împrejurări de
ordin tehnic.
În vederea folosirii datelor obţinute în cadrul cercetării locului faptei la urmărirea şi
reţinerea făptuitorului în echipă se vor include persoane cu funcţii operative, specialistul
chinolog,
chinolog, iar în situaţii
situaţii dificile şi unele forţe de ordin ale poliţiei. Deci acţiunile menţionate
menţionate de
 pregătire trebuie să se desfăşoare riguros, dar fără tărăgănarea timpului, astfel ca deplasarea la
faţa locului să se facă neîntîrziaztaceasta constituind un element primordial al tacticii efectuării
activităţii procedurale în discuţie.
II) Măsuri
 Măsuri pregătitoare locului .
pregătitoare luate la faţa locului
Imediat
Imediat după sosirea
sosirea la locul faptei,
faptei, pînă la începerea
începerea cercetării propriu – zise, organul
organul
însărcinat cu realizarea acestei activităţi va proceda la anumite acte de pregătire, care în
majoritatea cazurilor vizează:
a) obţinerea informaţiei privind situaţia de la faţa locului.
Printr-un contact de comunicare cu persoanele care au sosit primele la locul comiterii faptei, cu
martorii oculari şi victima infracţiunii, cu conducătorul echipei de cercetare va obţine informaţii
utile pentru desfăşurarea ulterioară a activităţii de cercetare. În cadrul acestei operaţiuni se va
verifica corectitudinea acţiunilor efectuate de către persoanele care au sosit primele la faţa
locului cu privire la acordarea ajutorului medical persoanelor victime, asigurarea intangibilităţii
locului faptei, protejării şi conservării urmelor şi mijloacelor materiale de probă, urmărirea şi
reţinerea făptuitorului etc. În cazul în care măsurile respective nu au fost luate anterior sosirii
echipei de cercetare, se va dispune efectuarea neîntîrziată a acestora. Dacă la faţa locului se află

28
 29

 persoane care
ca re au suportat vătămări fizice, sarcina imediată va fi acordarea asistenţei medicale,
 pornind de la principiul că salvarea vieţii persoanei este un obiectiv mai important de cît alte
interese, inclusiv cele ce vizează cercetarea faptei penale. Obiectul chestionării preliminare a
 persoanelor prezente la faţa locului se va axa în continuare în jurul a două probleme:
probleme: [24,p.425].
1) privin
privindd fapta
fapta şi împreju
împrejurări
rările
le acestei
acesteia;
a;
2) referi
referito
toare
are la even
eventu
tuale
alele
le mo
modi
dific
ficări
ări prop
propus
usee ambi
ambian
anţei
ţei
locului faptei pînă la sosirea echipei de cercetare.
Datele obţinute pe această cale au o deosebită importanţă la faza incipientă a acestei
activităţi procedurale pentru orientarea judicioasă a operaţiunilor de cercetare, dar şi pentru
stabil
stabilirea
irea măsuri
măsurilor
lor de urmări
urmărire
re operat
operativă
ivă a făptui
făptuitor
torulu
ului,i, bunuri
bunurilor
lor sustr
sustrase
ase,, obiect
obiectelo
elor 
r 
abandonate ş.a.
 b) delimitarea spaţiului ce urmează a fi cercetat. În baza
inform
informaţi
aţiilo
ilorr obţinu
obţinute
te ca rezult
rezultat
at a contact
contactulu
uluii cu persoa
persoanel
nelee prezen
prezente
te la faţa loculu
locului,i, a
constatărilo
constatărilorr proprii
proprii făcute după primele
primele observări
observări asupra locului
locului faptei,
faptei, organul
organul de urmărire
urmărire
 penală va preciza spaţiul ce trebuie cercetat, astfel ca în perimetrul lui să fie cuprinse în
întregime cîmpul infracţional şi zonele din ambianţa acestuia. Dacă la această etapă incipientă
a activităţii echipei de cercetare hotarele locului infracţiunii nu pot fi stabilite cu certitudine,
situaţie cu care ne confruntăm frecvent în cazul cercetării infracţiunilor violente, cînd se
impune studierea căilor de acces şi de retragere a făptuitorului de la locul faptei, a accidentelor 
rutiere, exploziilor, incendiilor etc., este indicat să fie lărgit spaţiul locului ce urmează a fi
examinat, ca să includă toate zonele şi obiectele care ar conţine urme ale infracţiunii. Astfel,
locul care urmează a fi cercetat în cazul unui accident de circulaţie, va cuprinde afară de
terme
termenu
null unde
unde se află
află victi
victima
ma,, mijl
mijloa
oacel
celee de tran
transp
spor
ortt impl
implic
icate
ate la săvî
săvîrş
rşir
irea
ea fapt
faptei
ei şi
încărcătura transportată, anumite segmente de drum, din direcţia din care acestea se deplasau.
Dacă într-un apartament la bloc a fost descoperit un cadavru cu semne de moarte violentă, vor 
fi cercetate toate încăperile, inclusiv bucătăria, balconul, blocul sanitar etc. Într-o casă la
 pămînt cercetarea se va extinde atît asupra încăperilor de locuit cît şi asupra tuturor 
construcţiilor auxiliare.
La cercetarea locului infracţiunii, persoanele inutile vor fi înlăturate, accesul lor fiind
limitat la minimum. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că printre cei sosiţi la faţa locului din
curiozitate pot să fie păruitorul sau persoane care intenţionează să compromită rezultatele
cercetării prin alterarea urmelor, expedierea de la faţa locului ori, dimpotrivă, introducerea în
ambian
ambianţa
ţa acestui
acestuiaa a anumit
anumitor
or obiect
obiectee ş.a.
ş.a. Bănuit
Bănuitul,
ul, învinu
învinuitu
itul,l, victim
victimaa şi martor
martorii
ii pot fi
antrenaţi în activitatea de cercetare la faţa locului, dar numai în situaţia în care organul de

29
 30

anchetă
anchetă consideră
consideră că participarea
participarea lor la realizarea actului
actului de procedură poate influenţa pozitiv
eficacitatea sa.
c) Repartizarea sarcinilor reprezintă ultima măsură prealabilă
luată la locul faptei în vederea cercetării sale, prin care se specifică ce anume are de făcut
fiecare persoană din echipă.
Astfel, conducătorul organului de urmărire penală: verifică starea părţii vătămate, luînd
unde este cazul măsuri pentru salvarea ei, menţine, prin măsurile luate, în starea neschimbată
locul faptei, asigură în acest scop activitatea organelor de poliţie corespunzătoare, participă cu
expertul criminalist, la descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea şi conservarea urmelor, la
examinarea îmbrăcămintei victimei şi a obiectelor sale de uz personal, menţionînd totodată prin
ce anume procedeu să se fixeze urmele, în funcţia de natura lor, aspectul şi starea în care se află
fiecare: caută, în limitele locului faptei şi în împrejurimi, obiectele corp – delict sau alte obiecte
 pierdute ori abandonate de infractor; în fine conduce activitatea de încheiere a procesului – 
verbal de cercetare la faţa locului,
Ofiţerul din formaţiune juridică: identifică victima, martorii oculari şi pe infractor;
 participă la acţiunile de investigare, ajutat de ofiţeri de la organul de poliţie în raza căruia s-a
comis infracţiunea; contribuie, alături de membrii echipei, la căutarea urmelor, a corpurilor – 
delicte etc.
Specialistul – criminalist desfăşoară activitatea cea mai vastă şi variată în procesul
cercetării la faţa locului. Astfel, el: întră, împreună cu conducătorul echipei, în perimetrul
locului
locului săvîşirii
săvîşirii infracţiunii
infracţiunii înainte
înainte de ceilalţi membri
membri al echipei;
echipei; contribuie
contribuie la descoperire
descoperireaa şi
 protejarea urmelor, fără a le mişca din locul în care se află: fotografiază şi înregistrează pe
 pelicula video locul faptei şi tot ce se află în perimetrul său; foloseşte magnetofonul audio
 pentru înregistrarea unor declaraţii sonore necesare cercetării; efectuează, pe baza rezoluţiei
organelor de urmărire penală, constatări tehnico – ştiinţifice, cînd este evident pericolul de
distrugere a unor probe ori de schimbare a anumitor situaţii de fapt şi sunt necesare explicaţii
din partea unui specialist
specialist în materie; foloseşte
foloseşte mijloacele
mijloacele tehnice de specialitate
specialitate la cercetarea
cercetarea
urmelor invizibile, la depistarea compoziţiei aerului; recoltează resturile alimentare, băuturi
alcoolice
alcoolice sau alte substanţe
substanţe depistate
depistate la locul infracţiunii,
infracţiunii, în vederea
vederea examinării
examinării lor în condiţii
de laborator; interpretează urmele descoperite, pentru stabilirea modului săvîrşirii faptei şi
obţinerii unor date despre făptuitor.
Conducătorul cîinelui de urmărire: întră, pe drumul care i sa marcat, în perimetrul
locu
loculu
luii săvî
săvîrş
rşir
irii
ii fapt
faptei
ei,, pent
pentru
ru luare
luareaa şi prel
preluc
ucrar
rarea
ea de cătr
cătree cîine
cîine a urme
urmelo
lorr olfac
olfacti
tive
ve;;
efect
efectue
ueaz
azăă cu cîine
cîinele
le căută
căutări
ri prin
prin locu
locuri
ri în care
care se îndr
îndrea
eapt
ptăă aces
acesta
ta,, în scop
scopul
ul găsi
găsiri
riii

30
 31

infractorului sau a unor obiecte ale sale; raportează şefului echipei despre urmele găsite;
întocmeşte schiţa traseului parcurs, precum şi procesul – verbal de folosire a cîinelui.
Expertul medico – legist: cînd face parte din echipa de cercetare la faţa locului, ca
 persoană cu cunoştinţe da specialitate: stabileşte dacă moartea victimei este reală ori aparentă;
aparentă ;
reco
recolt
lteaz
eazăă şi cons
consacr
acrăă prob
probele
ele biol
biolog
ogice
ice;; face
face toal
toalet
etaa cada
cadavr
vrul
ului
ui;; exam
examin
ineaz
eazăă corp
corpul
ul
făptuitorului şi, împreună cu expertul criminalist, şi îmbrăcămintea acestuia . [24,p.425].
În cazul cînd în echipa organului de urmărire penală la cercetarea la faţa locului fac
 parte şi alte persoane, cum sunt, de exemplu, unii experţi tehnici, agricoli, veterinari sau
specialişti din alte domenii de specialitate, aceştia desfăşoară activităţi legate de specialitatea
lor, oferind explicaţiile corespunzătoare celorlalţi membri ai echipei, participînd cu partea lor de
constatare la încheierea procesului verbal de cercetare a locului faptei. În cazul cînd sunt
necesare constatări tehnico – ştiinţifice, în baza rezoluţiei organului juridic, procedează la
efectuarea lor, încheind la sfîrşit rapoartele corespunzătoare de constatare tehnico – ştiinţifice,
în care prezintă
prezintă argumentat concluziile
concluziile lor de specialitate,
specialitate, care sînt anexate la procesul
procesul verbal.
[25,p.23].

Capitolul IV. Efectuarea cercetării la faţa locului.

A. Echipa de
de ce
cercetare, im
imediat du
după ce
ce a so
sosit la
la fa
faţa lo
locului, şi
şi a
realizat activităţile pregătitoare, trece la efectuarea cercetării propriu zise. În procesul acestei
cercetări echipa este chemată să constate: cum prezintă locul faptei, ce fel de schimbări s-au
 produs pînă la sosirea sa; ce categorii de urme se află în perimetrul lui; ce anume s-a întîmplat
acolo, adică accident, sinucidere ori s-a comis o infracţiune; cînd s-a produs evenimentul în
cauză; urmele descoperite evidenţiază săvîrşirea faptei în locul respectiv; cine este victima şi cu
ce ocazie s-a aflat în acel loc; care es1te mobilul infracţiunii; ce posibilităţi sunt pentru
descoperirea şi reţinerea infractorului.
Cercetarea la faţa locului se face cu respectarea normelor de procedură penală şi a
regulilor de tactică criminalistică. Printre regulile practice aplicabile în orice situaţii, indiferent
de natura infracţiunii, trebuie menţionate următoarele:
1. Efectuarea cercetării cît mai repede după luarea la cunoştinţă despre săvîrşirea
infrac
infracţiu
ţiunii
nii,, pentru
pentru a preven
prevenii pierde
pierderea
rea sau degrad
degradarea
area urmelo
urmelor,
r, fie datori
datorită
tă fenome
fenomenel
nelor 
or 
atmosferice, fie a persoanelor interesate în cauză. respectarea acestei reguli este determinată de

31
 32

multitudinea de factori obiectivi şi subiectivi. Pe măsura trecerii timpului, toate probele, în

funcţi
funcţiee de natura
natura lor,
lor, sunt
sunt supuse
supuse unui
unui proces
proces contin
continuu,
uu, obiecti
obiectiv,
v, de pierde
pierdere
re trepta
treptată
tă a
detaliilor. În cazul cînd, în timpul respectiv, mai intervin şi anumiţi factori nocivi, aceştia
accelerează
accelerează procesul de atenuare
atenuare a detaliilor,
detaliilor, dacă nu le degradează
degradează sau chiar distrug complet.
complet.
De exemplu: vîntul şi razele solare grăbesc reducerea în volum a detaliilor urmelor, iar ploaia şi
zăpada, de multe ori, chiar le distrug, devenind astfel inutile cercetării criminalistice. Tot aşa se
 poate întîmpla şi cu cunoştinţele pe care le au martorii oculari despre infracţiune. Prin scurgerea
timpului, multe amănunte din secvenţele săvîrşirii faptei, în mod obiectiv, se uită, la care putem
adăuga şi posibilitatea influenţării martorilor de către persoanele interesate în cauză, pentru a
denatura intenţionat declaraţiile.
2.Cercetarea şi fixarea urmelor descoperite să se facă cu toată obiectivitatea, în sensul că
trebuie căutate şi fixate toate urmele, indiferent dacă ele confirmă sau infirmă versiunile
organului de urmărire penală. Aceasta presupune că, după elaborarea versiunilor, pe baza
datelor deja existente în cauză, toate urmele de la locul faptei trebuie să ocupe poziţii identice în
faţa organului judiciar, adică nici una să nu fie mai importantă decît celelalte. Prin urmare, în
 procesul cercetării la faţa locului, urmele descoperite se studiază şi se fixează prin metodele
adecvate naturii lor şi aspectului sub care se prezintă, fără a ţine seama de faptul că unele vin
cumva în contradicţie cu altele, fără să apreciem valoarea lor în funcţie de măsura în care ar 
 putea contribui într-un proces de identificare
identificar e din activitatea
activitate a de cercetare
cerceta re criminalistică. Ar fi o
evidentă lipsă de obiectivitate din partea organului judiciar, dacă, formulîndu-şi o versiune mai
acceptabilă referitoare, să zicem, la modul
modul săvîrşirii infracţiunii,
infracţiunii, la autorul sau la mobilul
mobilul său,
ar desfăşura cercetarea la faţa locului prin reţinerea din ansamblu probelor numai pe acelea care
confirmă versiunea „aleasă”, înlăturîndu-le ca fiind fără importanţă pe cele care nu au tangenţă
cu versiunea respectivă sau chiar o infirmă. O cercetare astfel orientată, de la început, ar fi
unilaterală, ciuntită, cu valorificarea doar parţială a probelor de la faţa locului, fapt care ar 
conduce la aflarea adevărului în cauză mai tîrziu şi cu mai multă greutate sau chiar la
imposibilitatea stabilirii lui.
Mai este posibil că, uneori, cercetarea la faţa locului să nu se facă cu toată obiectivitatea
şi în situaţii cînd anumiţi membri din echipa de cercetare, bazîndu-se pe vasta lor experienţă, să
se limiteze, la procesul căutării urmelor. La cele care, în infracţiuni simulare, de obicei, se
creează la locul faptei, neglijînd posibilitatea formării şi a unor nume de altă natură. Este
adevărat că în mod frecvent, cu prilejul unor infracţiuni de aceeaşi natură şi săvîrşite în condiţii
de loc şi timp asemănătoare, se creează anumite categorii de urme, pe care organele judiciare le
şi caută cu perseverenţă. Dar aceasta nu ne îndreptăţeşte să deducem că, în atare infracţiuni, alte

32
 33

categorii de urme nu s-ar putea crea, iar dacă totuşi se creează ar fi lipsite de valoare pentru
cercetarea criminalistică, mai ales dacă sunt comparate cu cele întîlnite frecvent în asemenea
fapte. Simpla lor prezenţă la faţa locului şi raportul dintre ele şi alte urme evidenţiază anumite
 particularităţi de săvîrşire a infracţiunii cercetate, iar prin conţinutul lor nu-i exclus să conducă
chiar la identificarea obiectului creator sau a substanţei din care provin.
3. Efectu
Efectuarea
area cercetă
cercetării
rii în mod amănun
amănunţit
ţit,, prin
prin notarea
notarea tuturo
tuturorr partic
particula
ularită
rităţilo
ţilor,
r,
indiferent de infracţiunea lor. Întrucît cercetarea la faţa locului este o activitate de început a
urmării penale, organul judiciar în acest moment încă nu ştie în mod sigur care anume din
datele descoperite prezintă sau nu şi în ce măsură importantă pentru stabilirea adevărului în
cauză. unele urme sau anumite obiecte din perimetrul locului faptei, chiar dacă nu legătură
nemijlocită cu săvîrşirea infracţiunii, este posibil să atragă atenţia organului judiciar ca fiind
import
important
antee pentru
pentru soluţi
soluţiona
onarea
rea cauzei
cauzei.. Altele,
Altele, însă,
însă, deşi
deşi în reabili
reabilitat
tatee create
create în proces
procesul
ul
comiterii
comiterii infracţiunii
infracţiunii respective,
respective, să nu le fie înţeleasă importanţa
importanţa şi, drept urmare, prezenţa lor 
să fie neglijată. Afară de aceasta, anumite obiecte sau urme de la faţa locului fără legătura
directă cu fapta, prin prezenţa, poziţia şi starea în care se află ca fapte, prin prezenţa, poziţia şi
starea în care fără legătură directă cu fapta, prin prezenţa, poziţia şi starea locului, fără legătură
directă cu fapta, prin prezenţa, poziţia şi starea în care se află, în coroborare cu alte date, ar 
 putea fi utilizate la explicarea unor situaţii contraversate din locul cercetat sau, alteori, la aflarea
mobilului infracţiunii, la descoperirea anumitor persoane implicate, într-un cît. Toate aceste
secrete
secrete ale multor
multor urme sau obiecte de la locul faptei nu-i posibil
posibil să le descoperim
descoperim în procesul
procesul
acestei activităţi tactice.
Ele se „descifrează mai tîrziu”, după ce se întreprind şi alte activităţi tactice de urmărire
 penală, însă numai în situaţiile cînd cercetarea la faţa locului se face obiectiv, în mod amănunţit,
 prin fixarea a tot ce se găseşte în perimetrul locului cercetat, şi a anumitor, detalii care ni se par 
fără semnificaţie pentru faptă. Da aceea, afară de descrierea amănunţită a tot ce se observă la
locul infracţiunii, este necesar să se fixeze şi prin fotografiere atît în ansamblu, cît şi în detaliu,
deoarece aparatul de fotografiat
fotografiat imprimă pe peliculă tot ce se află în faţa obiectivului sau, fără
aprecieri, fără prejudecăţi, fapt care, de multe ori, s-a dovedit a fi de mare utilitate cercetării
criminalistice.
4. Efectuarea cercetării la faţa locului prin respectarea cerinţelor morale.
Pentru respectarea acestor cerinţe, persoanele din echipa de cercetare, în tot timpul
desf
desfăş
ăşur
urăr
ării
ii activ
activit
ităţi
ăţiii lor,
lor, treb
trebui
uiee să nu admi
admită
tă prez
prezen
enţa
ţa pers
persoa
oane
nelo
lorr stră
străin
ine,
e, să aibă
aibă o
comportare
comportare serioasă, fără zîmbete sau glume faţă de corpul
corpul victimei, de obiectele
obiectele ca formează
formează
îmbr
îmbrăcă
ăcămi
mint
ntea
ea inti
intimă
mă a aces
aceste
teia
ia,, de obie
obiect
ctele
ele din
din locu
locuin
inţă
ţă,, expl
explic
icîn
îndu
du-le
-le pers
persoa
oane
nelo
lor 
r 

33
 34

aparţinătoare că cercetează obiectele respective nu din curiozitate, ci din necesitate pentru

descoperirea urmelor infracţiunii. Datele obţinute din diferite declaraţii, în legătură cu voinţa
intimă a unor persoane, se păstrează în taină, putînd fi dezvăluite numai clor interesaţi direct în
cauză sau persoanelor chemate să le utilizeze ca probe în soluţionarea cauzei. De asemenea, în
cazul fixării şi ridicării unor urme, se caută ca, pe cît posibil, să nu se degradeze anumite bunuri
de valoare ce formează proprietatea victimei ori a altor persoane. Cercetarea la faţa locului se
efectuează planificat. Planul se întocmeşte în funcţie de natura faptei, particularităţile locului în
care a fost săvîrşită şi varietatea urmelor existente, prevăzîndu-se în el întreaga gamă de
activităţi şi procedee de căutare, examinare şi ridicare a urmelor, de ascultare, cu această ocazie,
a unor persoane. De asemenea, în acest plan se mai includ, dacă este cazul, şi alte activităţi
operative ce urmează să se întreprindă paralel cu această activitate tactică. Ţinînd seama de
complexitatea cercetării în plan se mai prezintă atribuţiile ce revin fiecărui membru al echipei
de cercetare la faţa locului. [26,p.240]
B) Cercetarea la faţa locului poate să înceapă din exterior spre interior şi invers, iar cînd
suprafaţa este întinsă se recurge la parcelarea acesteia. Se alege o metodă ori alta, în funcţie de
aspectul general al locului examinat, precum şi de natura infracţiunii.
În locuri deschise, cînd urmele săvîrşirii faptei sunt concentrate pe un termen mai limitat
se începe cu centrul, cu obiectul central al locului faptei, desfăşurîndu-se spre exterior. Dacă
locul faptei este o grădină sau curte, se recomandă începerea cercetării de la periferie spre
centru. Se începe cu examinarea locului de acces (porţi, garduri, podeţe), apoi se trece treptat
spre centru, spre locul unde sunt concentrate
concentrate cele mai multe urme ale faptei.
faptei. Cînd locul faptei
este vast, se împarte în parcele, după care se cercetează fiecare parcelă în parte.
Cercetarea
Cercetarea locului
locului faptei situat în interiorul
interiorul unor imobile
imobile este recomandabil
recomandabil să înceapă
înceapă
cu examinarea generală a întregii încăperi, apartament etc., după care se continuă cu cercetarea
atentă a obiectelor de pe lîngă păreţi, a pereţilor, a uşilor şi a ferestrelor. Se vede dacă obiectul
din perimetrul locului cercetat se găsesc sau nu în poziţia lor obişnuită, dacă dulapurile şi
sertarele sunt închise ori nu, văzîndu-se totodată şi modul de funcţionare a încuietorului
acestora. În acest fel, cercetarea este condusă de funcţionare a încuietorului acestora. În acest
fel, cercetarea este condusă treptat spre obiectul central al locului faptei (cadavrul victimei,
dulapul forţat din care s-au furat lucrurile, factorul incendiului etc.).
Ex: Noaptea întorcîndu-se acasă cetăţeanul Ciobîrcă, avînd o leziune gravă în regiunea
gîtului, produsă cu un instrument ascuţit, a decedat. Pentru cercetarea la faţa locului a fost
trimis imediat ofiţerul de urmărire penală. Avînd o experienţă profesională el a început să
cerceteze împrejurimile de pe lîngă locuinţa victimei, avînd în gînd descoperirea locului unde i

34
 35

s-a produs leziunea. Observînd pe pămînt o cărăruşă din picături de sînge, anchetatorul a hotărît
să urmeze această urmă biologică. Urmînd urma dată anchetatorul a ieşit la o băltoacă de sînge,
care a şi confirmat locul unde i s-a produs leziunea domnului Ciobanu.
 Neavînd alte urme la locul dat, a rămas de clarificat dacă persoana vinovată în acea
infracţiune nu locuieşte prin împrejurimile date. Ultimele persoane interogate au spus că în acel
loc între două persoana a fost o sfadă încheiată cu o bătaie. Conform acestor date persoana
vinovată a fost reţinută imediat. Efectuînd cercetarea îmbrăcămintei au fost depistate urme de
sînge a victimei.
C) Reieşind din exemplul de mai sus putem constata că pentru o mai bună sistematizare
a cerce
cercetă
tări
riii locu
loculu
luii faptei
faptei se recom
recoman
andă
dă ca într
întreag
eagaa activ
activit
itate
ate să parc
parcur
urgă
gă două
două faze
faze
convenţionale:
- statică;
- dinamică[28,p.35].
Fazele indicate reprezintă două trepte ale procesului unic de cercetare, care se disting
atît după sarcinile ce le revin, cît şi după metodele şi mijloacele de investigaţieconstituind un
 proces unic, continuu de cercetare.
1. Faza statică.

Constă în examinarea generală de către echipa de cercetare a întregului loc al faptei,

după care se trece la examinarea, porţiune cu porţiune, în vederea descoperirii urmelor şi a
 poziţiei fiecărui obiect în raport cu altele din imediata apropiere, fără să se mişte nimic. Mai
concret, ea cuprinde orientarea de ansamblu, stabilirea şi marcarea drumului de acces în
 perimetrul locului săvîrşirii infracţiunii şi a punctului de ieşire din limitele acestuia, împărţirea
 pe sectoare a locului faptei, pentru o sistematică cercetare, examinarea cu prioritate a urmelor 
care se află în pericol de degradare ori chiar de nimicire, descoperirea şi fixarea poziţiei
obiectelor şi a urmelor, interpretarea urmelor, comportîndu-se între ele.
a) Orientarea de ansamblu, ca prin contact al echipei de cercetare cu locul în care s-a
comis infracţiunea, constă în delimitarea locului faptei, în care operaţiune se ţine seama de
anvergura şi tipografia termenului în cauză, ca, de pildă, imobile, loc deschis, pădure, apă
curgăt
curgătoar
oare,
e, lac,
lac, prăpas
prăpastie,
tie, exploa
exploatare
tareaa forest
forestieră
ieră sau minier
minieră,
ă, cale ferată
ferată ori rutieră
rutieră,, care
care
 presupun aplicarea unor metode specifice, prin folosirea unei aparaturi adecvate. Cînd
cercetarea
cercetarea urmează să se facă în interiorul
interiorul unor clădiri de locuit,
locuit, se procedează
procedează astfel ca, pe cît
 posibil, să se evite panica în rîndul colocatarilor şi crearea a tot felul de zvonuri; în ateliere,
sectoa
sectoarel
relee unor
unor zone
zone indust
industria
riale,
le, cerceta
cercetarea
rea se desfăş
desfăşoar
oarăă fără întrer
întrerupe
uperea
rea proces
procesulu
uluii de

35
 36

 producţie sau, dacă altfel nu se poate, timpul afectat activităţilor echipei să fie cît mai scurt
 posibil, dar nu în detrimentul calităţii cercetării; cercetarea la faţa locului în mari unităţi
comerciale poate fi limitată numai la raionul în care s-a comis fapta doar cînd, din probe sigure,
rezultă că în alte zone nu s-a creat urme prin comiterea infracţiunii. Dacă locul faptei se află în
zone cu pericol deosebit, cum se întîmplă în cazul cercetărilor cînd locul faptei este în interiorul
anumitor galerii miniere, în zone accidentate de exploatări forestiere, în imobile cu mediul toxic
ori cu substanţe explozive, cînd se recurge şi la serviciile persoanelor de strictă specialitate,
folosindu-se şi mijloacele tehnico – ştiinţifice corespunzătoare.
b) stabilirea punctului de acces al infractorului în perimetrul locului faptei, de multe ori,
este necesar atît pentru o mai uşoară descoperire a urmelor create, cît şi pentru provenirea
distrugerii lor în procesul activităţii de cercetare. [29,p.428].
În vederea
vederea preven
preveniri
iriii destru
destruger
gerii
ii unor
unor urme
urme şi totoda
totodată
tă pentru
pentru fixare
fixareaa ansamb
ansamblul
lului
ui
locului faptei, se recomandă ca, în prealabil, să se facă fotografieri şi, este cazul, şi filmări de
orientare şi schiţă. După aceste operaţii se poate pătrunde în perimetrul locului infracţiunii.
Locul de acces şi drumul parcurs de infractor se stabilesc, ţinînd seama de topografia locului
respectiv şi de particularităţile periferiilor sale, de natura faptei şi de timpul în care a fost
comisă. Punctul de acces şi drumul parcurs de infractor, odată stabilite, se marchează cu
 jetoane, rulete de pînză ori de hîrtie existente în datoria organelor de urmărire penală.
c) locul faptei cînd este în loc deschis şi foarte vast sau dacă este în interiorul unui
imobil, întins în mai multe încăperi, se recomandă să fie împărţit pe sectoare. În loc deschis
demarcarea se face prin jetoane, iar în cazul imobilelor se specifică încăperile şi ordinea în care
vor
vor fi cerc
cerceta
etare
re.. Este
Este bine
bine,, dacă
dacă se poat
poate,
e, ca ordi
ordine
neaa cerce
cercetă
tării
rii să urme
urmeze
ze succe
succesi
siun
unea
ea
activi
activităţi
tăţilor
lor infract
infractoru
orului.
lui. Trebui
Trebuiee de menţio
menţionat
nat,, în aceast
aceastăă privin
privinţă,
ţă, că nu se recoman
recomandă
dă
cercetarea simultană a sectoarelor stabilite de către un membru al echipei în mod separat, ci
numai succesiv, sector după sector, de către întreaga echipă de cercetare la faţa locului.
d) În această fază a cercetării locului faptei se examinează în detaliu doar acele urme
care,
care, prin
prin natura
natura lor sau datori
datorită
tă împrej
împrejură
urărilo
rilorr concre
concrete,
te, sînt
sînt amenin
ameninţate
ţate cu schimb
schimbare
areaa
detali
detaliilo
ilorr indivi
individua
duale
le ori chiar
chiar distru
distruger
gerea
ea lor.
lor. Pentru
Pentru aceasta
aceasta se iau măsuri
măsuri imedia
imediate
te de
depistare a întinderii lor, de examinare prin mijloacele adecvate naturii, aspectului şi stării în
care se află.
Tot cu această ocazie, se procedează la ridicarea, ambalarea şi transportarea lor, în
vederea
vederea examinării
examinării de către specialişti
specialişti în condiţii
condiţii de laborator.
laborator. Atare urme pot fi cele create în
zăpadă şi în condiţii
condiţii de temperatură
temperatură ridicată; prin topirea zăpezii, s-ar nimici, urmele create în
noroi, nisip ori în sol afînat, sub acţiunea ploii sau ninsorii şi-ar pierde detaliile. Urmele

36
 37

olfac
olfacti
tive
ve,, cu trece
trecerea
rea timp
timpul
ului
ui,, inte
intens
nsif
ific
icare
areaa circu
circula
laţi
ţiei,
ei, sub
sub acţi
acţiun
unea
ea vînt
vîntul
ului
ui ori
ori a
 precipitaţiilor îşi pierd individualitatea.
e) Pot în faza statică, urmele descoperite se fixează, fără a le mişca din poziţia în care se
află, prin descrierea şi fotografiere.
fotografiere. Astfel fixate, fiecare în parte, în poziţia
poziţia iniţială, ca obiecte
obiecte
 principale de la locul faptei, sînt redate atît sub aspectul lor general, cît şi în raport cu alte urme
din imediata apropiere. Fiind fixate în acest fel, urmele ajută, de multe ori, la aprecierea
modului săvîrşirii infracţiunii, precum şi la alegerea celor mai potrivite metode de cercetare în
faza dinamică.
Deci din rîndurile precedente, reiese că în faza statică a cercetării la faţa locului se
desfăşoară o activitate multilaterală de percepere prin procesul de fixare să se evidenţieze o
activitate multilaterală de percepere generală a locului faptei, de reţinere în acelaşi timp şi a
 particularităţilor sale, de căutare şi de fixare a urmelor astfel încît prin procesul de fixare să se
evidenţieze şi raporturile din ele, succesiunea formării lui. În acest fel, activităţile tactice din
faza statică deschid posibilitatea trecerii la faza dinamică a cercetării locului faptei.

2. Faza dinamică.
Cuprinde examinarea fiecărei urme sau obeict luat în parte, mişcîndu-l de la locul şi din
 poziţia în care se află. Obiectele se ridică spre a fi examinate în detaliu, iar urmele se
fotografiază şi se descriu în procesul verbal . [30,p.242].
În procesul de descoperire
descoperire şi cercetare
cercetare a infracţiunil
infracţiunilor
or se examinează trei ansambluri
ansambluri
de urme infracţionale:
- urme – formă, care reflectă forma, dimensiunile, relieful suprafeţei de contact a unui
obiect imprimat pe suprafaţa ori în masa altui obiect (de mîini, picioare, de dinţi, de spargere
etc.), sau oglindesc mecanismul apariţiei acestora (stropi de sînge, diferite legături şi noduri
etc.). ele pot fi rezultatul apăsării, loviturii, frecării, tamponării etc. sau al unor procese termice,
chimice, mecanice;
- urme – obiecte – diverse corpuri materiale cu structură şi formă exterioară stabilă,
apariţia,
apariţia, starea sau spaţierea
spaţierea cărora se poate afla într-o legătură cauzală cu fapta instrumentală
instrumentală
(muc de ţigară, cuţit, lăcat, ciob de sticlă etc.).

37
 38

- urme – materie – substanţe preponderent lichide, pulverulente, gazoase în mici

cantităţi descoperite la faţa locului, pe corpul sau pe obiectele vestimentare ale făptaşului (pete
de sînge, particule de praf, noroi, nisip, fibre, seminţe etc.).
Priv
Privit
itee sub
sub aspe
aspect
ct crim
crimin
inali
alist
stic
ic,, urme
urmele
le apar
apar obli
obliga
gato
toriu
riu în proc
proces
esul
ul comi
comite
terii
rii
infracţiunii şi conţin informaţii ample despre incidentul consumat, preocupările făptaşului şi
 particularităţile obiectelor ce au acţionat
ac ţionat reciproc,
re ciproc, dînd naştere urmelor şi altor indici materiali
materia li
de probă. [31,p.42].
În funcţie de condiţiile şi mecanismul de formare urmele infracţiunii se sub divizează
tradiţional în urme de adîncime şi urme de suprafaţă, locale sau periferice, statice sau dinamice.
Urmele de adîncime se formează din cauza deformării în profunzime a obiectului
 primitor.
În locul de contact cu obiectul creator acesta capătă o altă formă ce reflectă construcţia
exterioară a părţii de contact cu primul (urma de spargere rămasă pe suprafaţa uşii, urme de
încălţăminte pe zăpadă, sol, nisip etc.).
Urmele de suprafaţă – apar ca rezultat al unor modificări de suprafaţă pe corpurile
 primitoare şi care practic nu schimbă forma acestora.
ace stora. Comparativ cu cele de adîncime, acestea
reflectă două dimensiuni ale obiectului creator. În funcţie de procesul formării urmele de
suprafaţă pot fi de două feluri: urme de stratificare şi urme de destratificare.
Urmele de stratificare rămîn în cazurile în care corpul generator de urmă depune pe
obiectul primitor un strat fin dintr-o substanţă oarecare (urme digitale sudorale sau de sînge pe
un ciob de sticlă).
Urme
Urmele
le de stra
strati
tific
ficar
aree se form
formeaz
eazăă în cazu
cazull în care
care obiec
obiectu
tull gene
genera
rato
torr de urmă
urmă
detaşează de pe corpul primitor un strat din substanţa care se află pe acesta.
Spre exemplu: urmele de mîini pe o masă acoperită cu un strat de praf.
Urmele locale reprezintă modificări apărute pe corpul primitor în perimetrul de contact
cu obiectul creator (urmă de încălţăminte pe zăpadă, urmă lăsată pe cauciucul roţii mijlocului
de transport etc.).
Urmele periferice – sînt acele schimbări ce iau naştere pe corpul primitor dincolo de
marginile suprafeţei de contact a obiectelor sub influenţa diverselor fenomene termice, chimice,
a razelor de lumină şi a altor factori (conturul unui tablou format pe peretele pe care acesta a
fost atîrnat).
Urmele statice – se produc în cazurile în care momentul final al procesului de formare
a urmelor se caracterizează printr-o stare de repaos, printr-o poziţie statică a ambelor obiecte. În
aceste urme suprafaţa
suprafaţa de contact a obiectului
obiectului creator îşi lasă ca şi cum copia sa inversată
inversată după

38
 39

relief şi răsturnată după aspect. Astfel, prin apăsare, unealta de spargere pătrunde la început în
lemn şi apoi se opreşte, formîndu-se în acest mod urma statică.
Urmele dinamice - se formează ca rezultat al interacţiunii a două forţe: una acţionează
ca şi în cazul creării urmelor de apăsare, a doua – prin mişcarea pe suprafaţa corpului primitor.
Urmele se pot clasifica şi după factorul generator:
- home
homeos
osco
copi
piee – toat
toatee urm
urmel
elee creat
createe de om
om;;
- meca
ecanoscop
copice – urme
rme formate prin reproducer
cerea construc
rucţiei
exteri
exterioar
oaree a diferi
diferitel
telor
or unelte
unelte,, instru
instrumen
mente,
te, mijloa
mijloace
ce de transp
transport
ort,,
mecanisme;
- urme
urme ale anim
animal
alel
elor
or – form
format
atee de ghea
gheare
re,, copi
copite
te,, colţ
colţi,
i, fire
fire de păr,
păr,
 produse biologice etc.;
- prod
produs
usee de unel
unelee feno
fenome
mene
ne – urmă
urmări
ri ale unor
unor expl
exploz
ozii
ii,, ince
incend
ndii
ii,,
catastrofe.
Priceperea de a le interpreta, de a le „citi” şi de a desprinde informaţia necesară din
aceste urme constituie
constituie unul din factorii importanţi
importanţi de descoperire
descoperire şi cercetare
cercetare a infracţiunil
infracţiunilor.
or.
Practica
Practica criminalisti
criminalistică
că demonstrează
demonstrează ca la comiterea
comiterea majorităţii
majorităţii crimelor
crimelor necesitatea
necesitatea efectuării
efectuării
unor cercetări preliminare direct
direct în cîmpul infracţional
infracţional apare mai frecvent în cazul amprentelor 
de mîini, ale urmelor de încălţăminte, al instrumentelor de spargere, ale urmelor lăsate de
mijloacele de transport, mai rar se examinează urmele elementelor faciale ale omului, urmele de
dinţi, resturile de fumat, a documentelor, ale urmelor de explozie

Urmele de mîini.
Examinarea urmelor de mîni la locul faptei permite stabilirea utilităţii urmei, adică
aprecierea elementelor de identificare.
1. Utilitatea urmelor de mîini pentru identificarea persoanei făptaşului la faţa locului se
 poate constata în ipoteza depistării unor urme clare, ce reprezintă nu mai puţin de 7-8 detalii ale
desenului papilar. Dacă urmele prezintă mînjituri, pete sau fragmente de creşte papilare în care
nu se observă particularităţi ale desenului papilar, ele sînt socotite inutile, nepotrivite pentru
identificarea criminalului.
Urmele utile pentru identificarea făptaşului se compară între ele pentru a decide dacă
ele sînt formate de una şi aceeaşi persoană sau de persoane diferite.
Amprentele neconcludente pentru identificare, inclusiv ştersăturile şi petele sudorale la
necesitate tot pot fi ridicate şi trimise la expertiză biologică pentru a constata după substanţa de
transpiraţie grupa sanguină a făptaşului.

39
 40

2. Determinarea degetelor şi mîinii de la care provine urma.

În proc
proces
esul
ul comi
comite
terii
rii infr
infracţ
acţiu
iuni
nilo
lorr urma
urma palm
palmar
arăă rămî
rămîne
ne în foart
foartee rare
rare cazur
cazurii
imprimată în totalitatea ei. De aceea o deosebită importanţă în identificarea făptaşului prezintă
determinarea mîinii ( dreapta sau stînga) şi a regiunii imprimată pe urma găsită la faţa locului.
În acest sens se studiază şi se analizează următorii factori:
- local
localiz
izare
areaa urm
urmel
elor
or dig
digit
itale
ale pe obie
obiect
ct;;
- pozi
poziţi
ţiaa rec
recip
ipro
rocă
că a urme
urmelo
lor;
r;
- constr
construcţ
ucţia
ia desenu
desenului
lui papila
papilarr refl
reflecta
ectatt în urmă;
urmă;
- form
formaa şi dime
dimens
nsiu
iuni
nile
le ampr
ampren
ente
telo
lorr digit
digitale
ale..
Pentru a scoate urmele de mîini şi alte urme se foloseşte relevarea urmelor.
Relevarea urmelor este o operaţie tehnico – criminalistică prin care urmele invizibile
sînt puse în evidenţă cu ajutorul unor substanţe sau procedee chimico şi fizice.
Aceasta constă în aderarea prafului sau a substanţelor chimice la grăsimea sau la
sudoarea lăsată de mînă. Înainte de a purcede la relevare este necesar de a cerceta suportul sau
obiectul purtător de urme, apoi se trece la relevare.
În scopul de a alege cea mai eficace metodă se cunosc 2 metode de relevare:
- metoda fizică;
- metoda ch
chimică.
Metoda fizică sau pudrarea constă în prelucrarea obiectului purtător de urme cu diferite
 prafuri purverulente. [32,p.22].
Prafurile trebuie să fie uscate foarte mărunte şi de culoare opusă obiectului purtător.
Meto
Metoda
da chim
chimic
icăă se folo
folose
seşt
ştee la relev
relevare
areaa urme
urmelo
lorr papi
papila
lare
re vech
vechi.
i. Ea cons
constă
tă în
 prelucrarea obiectului purtător de urme cu substanţe chimice, în rezultatul reacţiilor
r eacţiilor chimice se
evidenţiază urma dată. În aceste cazuri se foloseşte vaporii de iod. După folosirea uneia din
aceste două metode amprenta se fotografiază şi se anexează la procesul verbal.

Urmele de încălţăminte .
Informaţia privind persoana făptaşului poate fi completată simţitor prin cercetarea la
faţa locului a urmelor formate de încălţămintele lui. Analiza acestora permite a se stabili
numărul
numărul infractorilo
infractorilor,
r, talia aproximativă,
aproximativă, sexul,
sexul, existenţa
existenţa unor dificienţe fizice. Toate acestea
sînt lesne determinabile dacă urmele depistate sînt lăsate de o persoană concretă. Această
 problemă se rezolvă înainte de toate pentru a exclude eventuala generare de urme de către
 pătimit sau alte persoane cunoscute, care au avut acces în scena infracţiunii.

40
 41

1. Numărul persoanelor – participanţi la infracţiune se stabileşte după grupa generică a

urmelor de încălţăminte depistate la faţa locului. [33,p.62].
2. Stabilirea taliei individulu
individuluii după o urmă izolată de picior este posibilă, apelîndu-se
apelîndu-se
la caracteristicile ei dimensionale.
3. Pentru determinarea caracteristicilor ce ţin de sex şi de vîrstă ale individului după
urmele de încălţăminte, se analizează forma şi dimensiunile urmelor, semnele de marcă a
fabric
fabricii
ii produc
producăto
ătoare
are,, micror
microreli
elieful
eful desenu
desenului
lui tălpii
tălpii,, forma
forma şi dimens
dimensiun
iunile
ile toculu
toculuii şi alte
alte
caracteristici distinctive.
4. Analiza elementelor cărării de urme permite să se stabilească şi viteza de deplasare.
Uneori determinarea direcţiei de deplasare sau specificitatea urmelor poate juca un rol hotărîtor 
la descoperirea infracţiunii pe urme proaspete.
Ex: În cursul unei nopţi de iarnă în magazinul N.2 comuna Moscovei, judeţul Cahul a
fost săvîrşit un furt prin spargere. Operînd în întuneric, infractorii n-au observat covorul
„capcană” de la intrare aşezat de vînzător la închiderea magazinului, care era îmbibat cu
substanţă chimică specială. După comiterea furtului cei doi făptaşi nebănuind nimic, s-au
îndreptat spre casa unuia dintre ei. Echipa operativă de anchetă sosită la faţa locului a doua zi
dimineaţa făcînd o cercetare amănunţită a depistat două cărări de paşi de culoare roşietică ce
duceau direct spre casa unde locuia unul dintre infractori.
Fixarea acestor urme se poate realiza prin mai multe procedee criminalistice. Se
recomandă ca toate urmele de încălţăminte indiferent de aspectele sub care se prezintă, să fie
fixate prin descriere în procesul – verbal de cercetare la faţa locului şi prin fotografiere.
Afară de aceste procedee, urmele de suprafaţă se mai pot fixa prin copierea lor cu
ajutorul peliculei adezive, iar cele de adîncime, prin mulare. [34].
Înainte de toate se înlătură corpurile străine de pe suprafaţa lor, care se ridică cu
 penseta, cu multă atenţie, spre a nu distruge detaliile urmei. Apa întîi se absoarbe dacă este cu o
 pană de cauciuc, apoi cu pipeta, şi la sfîrşit cu hîrtie sugativă.
Descrierea urmelor în procesul - verbal de cercetare la faţa locului este primul
 procedeu de fixare a orice fel de urmă. La început se arată zona în care se află, natura obiectelor 
 primitoare, culoarea acestor obiecte se specifică dacă urma în cauză este de adîncime ori de
supra
suprafaţă
faţă,, forma
forma ei genera
generală,
lă, lungim
lungimea
ea şi lăţimea
lăţimea în centimetr
centimetri.i. Pentru
Pentru aceasta,
aceasta, urmele
urmele se
măsoară de la vîrful tălpii, pe axa longitudinală pînă în partea proeminentă a tocului, lăţimea în
 partea tălpii şi în zona mai îngustă a arcadei.
A doua metodă este fotografierea, ea se foloseşte deoarece urmele în cauză nu suferă
nici o modificare.

41
 42

Pentru început urmele de picioare se fotografiază în ansamblu, indiferent de faptul că

sînt create de încălţăminte sau picior disculţ, că se prezintă ca urme de suprafaţă ori de
adîncime.
Pentru realizarea fotografiei la scară înainte de fotografiere se aşează alături de urmă şi
 paralel cu ea o riglă gradată în centimetri, ce permite cunoaşterea după fotografiere şi a
dimensiunilor urmei fotografiate.
A treia metodă este fixarea prin mulare a urmelor de adîncime.
Pentru a ridica urma de încălţăminte pe sol sau pe zăpadă înainte de toate urma trebuie
îngrădită în jur cu un gard de carton, şipci de lemn sau din pămînt. Aceasta permite de a se
forma un utilaj mai gros care să reziste la ridicare şi la transport. Cînd urmele au goluri se
recurge la acoperirea acestor goluri – cu parafină, ceară roşie care apoi se topeşte cu ajutorul
unui izvor de căldură, cum sînt radiatoarele
radiatoarele electrice portative.
portative. După ce sa răcit ceara se poate
 proceda la mularea urmei. Golurile se mai pot acoperi cu un strat subţire de ghips.
ghips.
Pasta de ghips se pregăteşte din pulbere fină de ghips dentar, şi apă obişnuită fără
corpuri
corpuri străine. Repararea
Repararea pastei
pastei se face într-o capsulă de cauciuc de 2-3 litri în care se toarnă
toarnă
cantitatea necesară de ghips, după care se adaugă apă în mod treptat, pînă se formează pastă.
Pasta realizată
realizată se toarnă cu lingura în urmă. Întîi o parte apoi se pun peste mulajul deja turnat,
cîteva beţe subţiri sau firicele de sîrmă, ca să fie mulajul mai rezistent. Apoi se toarnă restul de
 pastă pînă la umplerea completă a urmei. Acest mulaj se poate păstra timp de ani de zile.
Urmele create în zăpadă sau în gheaţă se pot fixa tot prin mulaje de ghips sau de sulf,
mai rar utilizat. Pasta numai că se prepară cu apă rece, vasul însă ţinînduse în zăpadă, pentru a
 primi temperatura acesteia.
Urmele armelor de foc .
Cu ocazia cercetării locului faptei în infracţiunile comise cu arme de foc se întreprind
activităţi cu caracter general şi de căutare, examinare, fixare, ridicare şi transportare a urmelor.
a. Printr
Printree activităţ
activităţile
ile imedia
imediate
te şi cu caracter
caracter gener
general
al sînt:
sînt:
- delimi
delimitare
tareaa loculu
loculuii faptei
faptei şi împi
împiedi
edicare
careaa pătrun
pătrunder
derii
ii curioş
curioşilo
ilor;
r;
- dacă
dacă victi
victima
ma este
este în viaţ
viaţă,
ă, se
se iau
iau măsur
măsurii de salvar
salvare;
e;
- consta
constatar
tarea
ea urmel
urmelor
or mai
mai însem
însemnat
natee şi rapo
raportu
rtull dintr
dintree ele.
ele.
 b. În continuare se desfăşoară activităţi în vederea:
- descop
descoperir
eririi
ii urmelo
urmelorr creat
createe prin
prin săvîrş
săvîrşirea
irea faptei;
faptei;
- desco
escopperir
erirea
ea arm
armei
ei del
delic
ict;
t;
- extr
extrag
ager
erii
ii gloa
gloanţ
nţel
elor
or din
din obi
obiec
ectel
telee de ţint
ţintă;
ă;
- ridi
ridică
cări
riii şi amba
ambală
lării
rii urm
urmel
elor
or des
desco
cope
perit
rite;
e;

42
 43

- stab
stabil
ilir
irii
ii loc
locul
ului
ui în
în car
caree sa tras
tras..
Urmele mai des întîlnite, în asemenea fapte, sînt petele, picăturile sau bălţile de sînge,
armă corp – delict ori părţi din aceasta, cartuşele încă neutralizate, gloanţele şi tuburile arse,
corpul victimei, urmele de picioare, precum şi diferite obiecta pierdute sau lăsate intenţionat la
locul faptei.
Arma poate să fie găsită la locul faptei, lăsată de autor în scopul creării versiunilor 
sinuciderii, dar de cele mai multe ori este ascunsă.
Arme descoperită se ridică, prinzîndu-se de părţile care sînt mai puţin vizate în
mînuirea ei obişnuită, pentru a nu se distruge urmele. Tot timpul ţeava să nu fie îndreptată spre
vreo persoană din apropiere, se va ţine spre pămînt. Se va verifica dacă sînt cartuşe în magazie,
se examinează fiecare piesă a armei, consemnîndu-se în procesul – verbal poziţia ei, apoi
numărul cartuşelor şi al tuburilor arse găsite în apropiere.
Gura ţevei se leagă cu tifon sau hîrtie pentru a nu distruge urmele de pe canalul ţevei.
Gloanţele din corpul victimei se extrag de medic. De asemenea gloanţe mai pot fi
găsite în diferite obiecte ca pereţi, mobilă, arbori, pămînt. La extragerea lor trebuie avut grijă să
nu se creeze urme noi. Ambalarea se face în cutii separate cu vată, pentru a nu distruge urmele.
Urmele de sînge sînt de un real folos pentru cercetarea criminalistică, deoarece în funcţie de
forma, mărimea, culoarea şi direcţia lor se pot stabili multe elemente importante, ca lacul şi
 poziţia în care a fost surprinsă victima de către glonţ, timpul scurt din momentul producerii
împuşcăturii.
În tragerile de la distanţe mici, afară de orificiile de intrare şi de ieşire create de glonţ
mai sînt şi urmele factorilor suplimentari. Prezenţa acestora în jurul orificiului demonstrează că
s-a tras de la o distanţă mică. În afară de urmele descrise mai sus, sînt un şir de urme care aduc
un folos enorm la cercetarea la faţa locului.
Pentru asigurarea examinării sistematice a locului faptei, este indicat că activitatea
echipei de cercetare să se desfăşoare succesiv într-un anumit sens, pas cu pas, astfel că nici o
 porţiune de teren, nici un obiect ce ar putea furniza informaţii de natură să contribuie la
soluţionarea cauzei, să nu rămînă necercetat . [35,p.32].
În baza datelor obţinute în faza statică organul de cercetare înainte de toate va
determina punctul de plecare, modul şi direcţia în care trebuie să se desfăşoare cercetarea.
Începutul şi modul efectuării cercetărilor se stabilesc în funcţie de natura faptei, de structura
spaţială şi topografică a locului acesteia. Astfel, în cazul unui furt dintr-o locuinţă, magazie,
depozit etc., este oportun ca cercetarea să demareze de la locul de pătrundere a făptuitorului în
încăpere, apoi să se desfăşoare de-a lungul pereţilor după sau contra acelor de ceasornic.

43
 44

Ulterior se va trece la studierea obiectelor ce se află pe planul al doilea, continuînd, astfel pînă
la centrul încăperii.
În func
funcţi
ţiee de form
formaa geom
geomet
etri
rică
că a încăp
încăperi
erii,
i, cerc
cerceta
etare
reaa se va efect
efectua
ua conf
confor
orm
m
următoarelor procedee tactice:
- fronta
frontall – care pres
prescrie
crie desf
desfăşu
ăşurar
rarea
ea activi
activităţi
tăţiii de cerceta
cercetare
re în mod
mod liniar,
liniar,
echipa de cercetare deplasîndu-se de la punctul de plecare spre partea
opusă şi invers, pe raze bine delimitate;
- circu
circula
larr – echip
echipaa va cerce
cerceta
ta depla
deplasî
sînd
ndu-
u-se
se conce
concent
ntri
ricc pe spira
spirală
lă,, de la
 pereţi spre centrul încăperii.
În situaţia unui omor, cercetarea detaliată va porni de la centrul locului faptei, adică de
la locul amplasării cadavrului, ca apoi să se desfăşoare pe spirală, - Excentric. – spre periferie.
Locurile de proporţii mai mari se recomandă a fi cercetate pe sectoare. Fiecare parte de
teren, delimitată în prealabil cu ajutorul unor repere naturale sau artificiale se va cerceta de sine
stătător, apelîndu-se fie la procedeul liniar, fie la cel circular în funcţie de caracteristicile
terenului, de modul de amplasare a urmelor infracţiunii şi de alte mijloace materiale de probă.
Pentru a nu se omite nimic ce ar putea servi la elucidarea împrejurărilor în care a avut
loc elucidarea împrejurărilor în care a avut loc fapta, este necesar ca la această fază de cercetare
toate obiec6tele, despre care se presupune că sînt, într-o măsură sau alta, legate ci infracţiunea
săvîrşită ori care reprezintă o consecinţă a acesteia, să se studieze iniţial în mod static în
vederea determinării elementelor lor caracteristice şi a legăturii cu mediul apoi în mod dinamic
fiind admisă deplasarea lor din poziţia iniţială, pentru a fi examinate în condiţiile descoperirii,
fixării şi ridicării urmelor. În acest sens această fază este o amplă activitate de examinare a
urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă, precum şi de fixare a acestora prin
aplicarea desenului grafic, a fotografiei judiciare etc.
Faza statică şi faza dinamică variază de la caz la caz. Aşa dar de exemplu să luăm ce se
efect
efectue
ueaz
azăă în aces
aceste
te două
două stad
stadii
ii în cazu
cazull infr
infracţ
acţiu
iuni
nilo
lorr de om
omor
or şi în cazu
cazull cada
cadavr
vrel
elor 
or 
neidentificate.
a) în faza
faza stat
static
ică:
ă:
- se const
constată
ată moart
moartea
ea victim
victimei
ei şi după
după caz,
caz, acorda
acordarea
rea ajuto
ajutorul
rului
ui medic
medical
al
imediat celor rămase în viaţă;
- dete
determ
rmin
inare
areaa poziţ
poziţie
ieii cada
cadavr
vrul
ului
ui şi obiect
obiectelo
elorr în contex
contextu
tull cîmp
cîmpul
ului
ui
infracţional;
- fotogr
fotografi
afierea
erea şi film
filmarea
area cadav
cadavrul
rului
ui şi a obiect
obiectelo
elorr folosit
folositee în proces
procesul
ul
comiterii infracţiunii;

44
 45

- darea
darea spre
spre preluc
prelucrare
rare a urmei
urmei de miro
miross cîinel
cîinelui
ui de
de urmăr
urmărire.
ire.
 b) în faza dinamică:
- exec
execut
utare
areaa foto
fotogr
graf
afii
iilo
lorr şi filmă
filmăril
rilor
or de deta
detali
liuu ale
ale urme
urmelo
lorr găsi
găsite
te pe
cadavrul şi pe îmbrăcămintea acestuia;
- cons
consem
emna
nare
reaa semn
semnal
alme
ment
ntel
elor
or cad
cadav
avru
rulu
lui;
i;
- examin
examinare
areaa îmbră
îmbrăcăm
cămint
intei
ei şi
şi a încălţ
încălţămi
ămintei
ntei cadavr
cadavrulu
ului;
i;
- disp
dispun
unere
ereaa efect
efectuă
uări
riii auto
autops
psie
ieii în veder
vederea
ea stabil
stabilir
irii
ii cauz
cauzei
ei morţii
morţii şi
 pentru recoltarea de sînge, salivă, conţinut stomacal etc.
- exam
examin
inar
area
ea corp
corpuului
lui cada
cadavvrulu
ruluii pentr
entruu desco
escopperir
erirea
ea lezi
leziuunilo
nilor,
r,
cicatricelor, a stărilor de putrefacţie, a eventualelor boli, amprentarea,
toaletarea şi restaurarea cadavrului se realizează de expertul criminalist
şi medicul legist la sediul organului medico – legal;
- recolta
recoltarea
rea firel
firelor
or de
de păr
păr şi
şi a depozi
depozitul
tului
ui subu
subungh
nghial
ial;;
- ridi
ridica
care
reaa măş
măştii
tii mort
mortuuare.
are.
Examin
Examinarea
area victim
victimei
ei presup
presupune
une cercetar
cercetarea
ea atît
atît a îmbrăcă
îmbrăcămin
mintei
tei cît şi a corpul
corpului
ui
acestuia. [36,p.154].
Îmbrăcăminte
Îmbrăcăminteaa se examinează
examinează într-o ordine
ordine dinainte
dinainte stabilită,
stabilită, începîndu-se
începîndu-se de obicei,
obicei,
cu articolele de la exteriorul părţii superioare a corpului şi se continuă cu lingeria pantalonii şi
încălţămintea. Cu ocazia examinării articolelor de uz vestimentar şi a accesorilor se descriu:
- existe
existenţa
nţa fiecă
fiecărui
rui obiec
obiectt de îmbră
îmbrăcăm
cămint
intee în parte
parte,, talia
talia şi mărim
mărimea
ea lor,
lor,
dacă sînt proprii sexului victimei;
- poziţi
poziţiaa şi
şi ordi
ordinea
nea în care
care sînt
sînt dispus
dispusee pe
pe cada
cadavru
vru;;
- caracte
caracteris
ristici
ticile
le indivi
individua
duale
le ale fiecă
fiecărui
rui arti
articol
col de uz
uz vestim
vestiment
entar;
ar;
- urme
urme de tîrîr
tîrîre,
e, de murdă
murdări
rire
re recen
recentă
tă sau de alte
alte semn
semnee de viol
violen
enţă
ţă
 prezente pe îmbrăcăminte;
- obie
obiect
ctel
elee de încăl
încălţă
ţămi
mint
ntee (felu
(felul,
l, natu
natura
ra,, mo
mode
delu
lul,
l, mări
mărime
mea,
a, culo
culoar
area,
ea,
marca de fabricaţie, gradul de uzură).
La vict
victim
imele
ele în viaţ
viaţă,
ă, exam
examin
inar
area
ea şi desc
descrie
riere
reaa îmbr
îmbrăcă
ăcămi
mint
ntei
ei se fac în mo
modd
asemănător ca în cazul cadavrelor.
Corpul victimei se examinează de către medicul legist, descriindu-se;
- semn
semnel
elee de viole
violenţ
nţăă (num
(număr
ăr,, situ
situar
area
ea în rapor
raportt cu anumi
anumite
te punc
puncte
te
anatomice de referinţă, natura lor, aspectul exterior al plăgilor, forma
marginilor, substanţe şi corpuri străine aderente, înclinaţia plăgiei etc.);

45
 46

- semn
semnel
elee part
partic
icul
ular
aree (nat
(natur
uraa şi felu
felul,
l, loca
locali
liza
zare
re,, form
formaa şi aspe
aspect
ctul
ul,,
dimensiunile, şi coloraţia);
- alte
alte urm
urmee ale
ale in
infrac
fracţi
ţiun
unii
ii..

În cazul infracţiunilor de tîlhărie

a) în faza
faza stat
static
ică:
ă:
- acor
acorda
dare
reaa ajuto
ajutoru
rulu
luii medic
medical
al imed
imedia
iatt victi
victime
mei;
i;
- efectua
efectuarea
rea fotogr
fotografii
afiilor
lor urmel
urmelor
or lăsate
lăsate de făptu
făptuito
itori
ri şi ale obie
obiecte
ctelor
lor sau
sau
actelor victimei;
- cerceta
cercetarea
rea căilo
căilorr de intra
intrare
re şi de
de ieşire
ieşire în locul
locul săvîr
săvîrşir
şirei
ei tîlhăr
tîlhăriei;
iei;
- desc
descop
oper
erir
irea
ea obie
obiect
ctel
elor
or sau
sau a arme
armelo
lorr cu care
care a fost
fost ameni
ameninţ
nţat
atăă ori
ori
lovită victima;
- folo
folosi
sire
reaa cîin
cîinel
elui
ui de urmă
urmări
rire
re..

 b) în faza dinamică:

locurile, obiectele şi persoanele care se examinează:
- cada
cadavr
vrul
ul,, îmbrăc
îmbrăcăm
ămin
inte
tea,
a, încă
încălţ
lţăm
ămin
intea
tea lui
lui;;
- porţiu
porţiunea
nea de pardos
pardoseal
ealăă sau
sau de
de teren
teren de sub cadavr
cadavru;
u;
- împr
împrej
ejur
urim
imil
ilee locul
locului
ui und
undee se afl
aflăă cadav
cadavru
rul;
l;
- autoturismele;
- obiec
biecte
tele
le pro
proveni
veninnd de la făpt
făptuuitor
itor (in
(inclus
clusiv
iv cele
cele folo
folosi
site
te pentr
entruu
ameninţare, exercitarea violenţelor sau imobilizarea victimei);
- amb
ambalaj
alajee conţ
conţin
inîn
îndd rest
restuuri de sub
substan
stanţe
ţe folo
folossite
ite pentr
entruu aduc
aducer
erea
ea
victimei în situaţia de a nu-şi putea exprima voinţa;
- corp
corpul
ul şi îmbr
îmbrăcă
ăcămi
mint
ntea
ea făp
făptu
tuit
itor
orul
ului
ui..

În cazul incendiilor.
a) în faza
faza stat
static
ică:
ă:
- orga
organi
niza
zarea
rea măsur
măsuril
ilor
or de acord
acordare
are a ajut
ajutor
orul
ului
ui medic
medical
al victim
victimelo
elor,
r, la
aspectul cocului, culoarea flăcărilor şi a fumului, mirosul, caracteristica
arterii, din cîte locuri şi de unde izbucneşte focul;
- în luare
luareaa măsu
măsuril
rilor
or de păstra
păstrare
re nesch
neschim
imba
bată
tă a urme
urmelo
lorr şi a corpur
corpuril
ilor 
or 
delicte în procesul localizării şi lichidării incendiului;

46
 47

- orga
organi
niza
zare
reaa prev
preven
enir
irii
ii sust
sustra
rage
geri
riii unor
unor bunu
bunuri
ri în timp
timpul
ul acţi
acţiun
unii
ii de
localizare şi de stingere a incendiului.
 b) la faza dinamică:
- căut
căutar
area
ea even
eventu
tual
alel
elor
or urme
urme lăsa
lăsate
te de fact
factor
orii
ii cauz
cauzal
alee al ince
incend
ndiu
iulu
luii
(resturi de fitile, sticle);
- stab
stabil
ilir
irea
ea obiec
obiectel
telor
or,, condu
conducă
căto
torr electri
electrici
ci etc;
etc;
- stabil
stabilirea
irea obie
obiectel
ctelor
or proba
probabil
bilee care au
au exista
existatt la locul
locul incen
incendiu
diului
lui;;
- dete
eterminarea
rea naturii bunuril
rilor incend
endiate şi a prop
roprie
rietăţii
ţii lor 
inflamabile;
- exam
examin
inar
area
ea amăn
amănun
unţi
ţită
tă a dife
diferi
rite
telo
lorr zone
zone afect
afectat
atee mai
mai mu
mult
lt sau
sau mai
mai
 puţin de foc şi a obiectelor rămase, în vederea descoperirii urmelor 
specifice;
- exam
examin
inar
area
ea mijlo
ijloac
acel
eloor de tran
transp
spor
ortt şi a util
utilaj
ajel
eloor apro
apropi
piat
atee de
 perimetrul incendiului;
- obţine
obţinerea
rea unor
unor docume
documente
nte în
în legătu
legătură
ră cu cond
condiţi
iţiile
ile exist
existent
ente;
e;
- disp
dispun
uner
erea
ea efec
efectu
tuăr
ării
ii de veri
verifi
fică
cări
ri pent
pentru
ru desc
descop
oper
erir
irea
ea lips
lipsei
ei unor 
unor 
 bunuri sau valori;
- căutar
căutarea
ea unor
unor urme
urme de încă
încălţăm
lţămint
intee ale mijlo
mijloacel
acelor
or de tran
transpo
sport
rt etc.
etc.

3. Stabilirea „împrejurărilor
„împrejurărilor controversate” de la faţa locului.

Se întîmplă uneori ca infractorul, animat de dorinţa scăpării de răspundere pentru fapta

sa, să încerce simularea săvîrşirii unei alte fapte şi, de obicei, de alte persoane. În acest scop,
creează la faţa locului urme care, în mod obişnuit, se formează prin comiterea faptei simulate,
ori îndepărtează din locul respectiv obiectul material al infracţiunii. Dar, în atare încercări,
aproape totdeauna infractorul nu reuşeşte să simuleze perfect săvîrşirea unei fapte de altă
natură, greşită în producerea de urme ori de alte probe, astfel că se creează o descordanţă între
unele şi altele, fapt ce evidenţiază artificial de la locul faptei. Încercările de acest fel se întîlnesc
mai des în cazurile de omor şi în infracţiunile de delapidare, ne neglijenţă în serviciu. La
 primele se creează aspectul general al unei sinucideri ori accident, iar în cazul secundelor,
înscenîndu-se un furt, mai ales prin efracţie, sau eventual un incendiu declanşat întîmplător.
„Împrejurările contraversate” de la faţa locului, denumite în literatura de specialitate
„împrejurări negative”,[37,p.41-42] în asemenea cazuri, sunt determinate pentru început de

47
 48

tabloul de puternic contrast ce se observă între diferite categorii de urme. Această denumire de
„împrejurări negative”, nu îmbrăţişează întregul lor conţinut.
Pentru realizarea unei interpretări ştiinţifice a cauzelor obiective care au determinat
operaţia „împrejurările controversate”, organele judiciare desfăşoară o activitate complexă, pe
 baza principiilor generale de tactică criminalistică
c riminalistică şi a celor specifice infracţiunii simulate. Însă,
cum fiecare infracţiune se deosebeşte de altele similare prin mai multe particularităţi referitoare
la modul şi condiţiile de săvîrşire, urmările care s-au produs, metodele şi mijloacele de lucru
vor fi aplicate în funcţie de particularităţile locului respectiv al faptei şi de natura urmelor 
descoperite. În cazurile unor infracţiuni de omor, simulare în accidente ori sinucideri, de cele
mai multe ori, cadavrul victimei este scos din perimetrul locului faptei de către infractor şi dus
la mari distanţe. Pentru simularea unei sinucideri cadavrul uneori este aşezat pe calea ferată, pe
o şosea intens circulată în timp de noapte, alteori spînzurat, aruncat în apă ori se creează o altă
situaţie care să conducă la versiunea sinuciderii, sau eventual, a produceri unui accident. Sub
cadavrul şi în jurul său, în atare simulări, nu se găsesc urme de sînge în cantitate mare, deşi
leziunile de pe corp sunt profunde, prin secţionarea sau zdrobirea unor vase mari de sînge.
Urmele ce se creează extern pe cadavrul victimei, prin acţiunea trenului, autovehiculului, a
laţului
laţului de spînzurare
spînzurare pe gît sau a apei, toate fiind postvitale,
postvitale, au suficiente
suficiente caracteristici
caracteristici care să
evidenţieze că ele s-au produs după încetarea funcţiilor vitele ale organismului, iar prin autopsie
se obţin noi date în această privinţă. La cadavrele aruncate în apă, pentru a simula înecul, în foc
în vederea simulării unui accident, în căile respiratorii, pe esofag şi în stomac nu sunt urme
funingine, rezultate din arderea focului, nu este apă cu microorganismele corespunzătoare sau
cu diferite corpuri străine întîlnite în apă. [38,p.279] Putem spune, deci, că pentru soluţionarea
„împ
„împrej
rejur
urări
ărilo
lorr nega
negati
tive
ve”” în cazur
cazuril
ilee fapte
faptelo
lorr de aceas
această
tă natu
natură
ră,, un rol
rol hotăr
hotărît
îtor
or îl au
interpretările leziunilor de pe corpul victimelor şi ale urmelor din interiorul corpului, pe care le
fac experţii medico – legişti.
La simulările unor infracţiuni de furt de patrimoniul public, mai ales prin efracţie, pentru
a ascunde o delapidare sau chiar o neglijenţă în serviciu mai gravă prin efectele ei, infractorii
 produc la faţa locului probe care frecvent se creează în infracţiune de furt.
Ex: Avem o fereastră spartă prin care, chipurile, ar fi pătruns infractorul unde se păstrau
 bunurile furate, dar pervazul ferestrei respective este acoperit cu un strat de praf uniform
răspîndit
răspîndit şi intact, pe care, în cazul, trecerii unei persoane,
persoane, în mod firesc, picioarele,
picioarele, mîinile şi
alte părţi ale corpului ar trebui să lase urme uşor perceptibile şi cu ochiul liber. Alături de acest
contract, uneori spre a fi mai convingător, infractorul creează o varietate mare de urme, care, la
un examen mai atent, se dovedesc a fi lăsate în mod artificial, mai ales dacă se ţine seama de ce

48
 49

activităţi ar fi avut nevoie autorul furtului şi de cît timp putea dispune în momentul respectiv.
Acest surplus de urme, dacă se studiază cu atenţie, în loc să contribuie la confirmarea versiunii
furtului, dimpotrivă, o infirmă. Operaţia de soluţionare a „împrejurărilor contraversate” de la
locul faptei începe după ce sînt administrate toate problemele care au legătură cu această
 problemă şi, în mare, se ştie ce fel de bunuri au fost sustrase. La începutul acestei operaţii se
studiază toate aspectele probele care confirmă săvîrşirea infracţiunii de furt prin efracţie,
analizîndu-se cu multă atenţie relatările persoanelor şi detaliile urmelor produse în procesul
spargerii, în vederea determinării naturii obiectelor utilizate şi a direcţiei din care s-a acţionat.
Din declaraţiile persoanelor, şi mai ales din sesizările gestionarilor, se reţine pentru
studiul comparativ cu alte probe datele referitoare la timpul cît mai exact cînd a fost descoperită
spargerea, starea vremii din acel moment, cine a observat întîi şi cum a reacţionat, care anume
 persoane au mai fost de faţă, condiţiile în care
c are au găsit locurile de pătrundere a infractorilor şi
de scoatere din imobil a obiectelor sustrase.
Prin intermediul urmelor create în procesul spargerii se determină direcţia din care a
început
început activitatea respectivă.
respectivă. Apoi, uşa forţată, fereastra spartă, spărtura creată în perete s-au
trapa din plafon
plafon ori duşmea reprezintă
reprezintă unicul punct
punct de pătrundere a infractorului
infractorului în imobil
imobil
violat şi totodată unica cale de ieşire cu bunurile sustrase. Deci, alături de aceste urme, trebuie
să fie şi urme de picioare, de mîini, de alte părţi ale corpului uman sau chiar urme lăsate de
obiectele transportate şi scoase din perimetrul locului faptei. Cînd absenţa acestor urme nu-şi
găseşte
găseşte o explicaţie
explicaţie întemeiată
întemeiată pe date obiective,
obiective, chiar dacă urmele
urmele de spargere evidenţiază
evidenţiază că
s-a acţionat din exterior, versiunea furtului intră în cîmpul îndoielilor.
În rîndul probelor referitoare la „împrejurările contraversate” mai întîi în anumite situaţii
desp
despro
ropo
porţi
rţiaa dint
dintre
re mări
mărime
meaa spăr
spărtu
turil
rilor
or sau
sau a trap
trapel
elor
or creat
createe prin
prin spar
sparge
gere
re şi volu
volumu
mull
 persoanelor ori a obiectelor scoase prin asemenea deschizături, precum şi prezenţa anumitor 
urme, care, de obicei, nun sînt lăsate în procesul săvîrşirii infracţiunii de furt. [39,p.159]. Pentru
verificare, se recurge, chiar cu ocazia cercetării la faţa locului, la organizarea unei reconstituiri.
 Neputinţa pătrunderii prin deschizătura respectivă a unei persoane şi anumitor bunuri de natura
şi volumul celor care se pretinde că au fost sustrase constituie o dovadă că furtul ar putea fi
simulat.
Existenţa la faţa locului a unei cantităţi mari şi variate de urme, care, în mod firesc, nu
se creează în asemenea infracţiuni, deasemenea necesită o explicaţie
explicaţie bine întemeiată sub aspect
obiectiv. În acest scop, trebuie plecat de la aspectul general al locului faptei, profilul activităţii
desfăşurate de unitatea păgubită, natura obiectelor sustrase şi locurile lor de păstrare, timpul
cînd se pretinde că s-a fi comis infracţiunea, fără a se pierde din vedere spre ce versiuni converg

49
 50

celelalte probe descoperite. Deoarece, în procesul desăvîrşirii acestor infracţiuni, infractorii

dispun de un timp relativ scurt pentru operaţiile necesare, trăiesc o însemnată stare emoţională
şi sînt să nu producă zgomote îndelungate şi puternice, sînt siliţi să-şi imiteze activitatea numai
la ceia la cei absolut necesar pentru a intra în posesia bunurilor vizate. Deci, urmele create vor 
fi corespunzătoare acestei activităţi. Cînd totuşi se află şi urme „suplimentare” care de obicei nu
se formează prin săvîrşirea unor infracţiuni similare, în mod firească se nasc două versiuni în
 privinţa naturii faptei săvîrşite. Rezolvarea acestei situaţii contraversate necesită să f ie bazate pe
raportarea tuturor problemelor administrate la întregul ansamblu a locului faptei şi la natura şi
volumul obiectelor sustrase [40,p.239].
Constatările făcute pe parcursul cercetării locului faptei se notează într-un carnet de
lucru sau se înregistrează banda de magnitofon, utilizîndu-se apoi la întocmirea procesului
verbal de cercetare la faţa locului. Cercetarea la faţa locului trebuie să fie însoţită de activităţi
de natură să contribuie la reţinerea făptuitorului. De competenţa organului cu funcţii operative
ţine:
a) observarea comportamentului celor ce manifestă interes exagerat faţă de
activitatea selectări persoanelor eventual cointeresate în rezultatele ei. Nu se
exclude că printre cei prezenţi la locul faptei să se afle făptuitorul sau
complicii săi;
 b) stabilirea persoanelor care pot furniza informaţii privind circumstanţele faptei
şi personalitatea făptuitorului. În acest scop se vor verifica posibilităţile de a
 percepe fapta din diverse împrejurimi ale locului comiterii ei, se vor identifica
 persoanele care se aflau în apropierea locului faptei sau trecea pe acolo;
c) ins
inspect
pectar
area
ea împ
împre
reju
juri
rimi
milo
lorr limi
limita
tare
reaa locu
loculu
luii cerc
cercet
etat
at în
în ved
vederea
erea des
desco
copperir
eririi
ii
locului produse de făptuitor, cînd se apropia sau se îndepărta de la locul faptei
(urme, locuri de popas, arme şi alte obiecte abandonate);
d) modelarea în baza datelor obţinute în cadrul cercetării la faţa locului, a
modului
modului de operare
operare în scopul
scopul identificării
identificării făptuitorul
făptuitorului
ui după acest indice din
cartoteca corespunzătoare de evidenţă criminalistică. [41,p.417].
Organul operativ din componenţa echipei de cercetare poate fi însărcinat cu efectuarea
unor
unor acti
activi
vităţ
tăţii proc
proced
edur
urale
ale (asc
(ascul
ulta
tare
reaa mart
martor
orilo
ilorr şi a vict
victime
imei,
i, ridic
ridicare
areaa de obie
obiect
ctee şi
documente, percheziţionarea anumitor locuri sau persoane) în cazul în care circumstanţele
impun realizarea lor urgentă.
4. Reluarea şi repetarea cercetării la faţa locului.

50
 51

În principiu, cercetarea la faţa locului trebuie să se desfăşoare continuu, în sensul că,

odată începută, să fie finisată. Pot însă apărea împrejurări care să determine suspendarea
activităţii de cercetare. Este irezonabilă, spre exemplu, continuarea cercetării în condiţii de
noapte,
noapte, dacă mijloacele
mijloacele de iluminare
iluminare cu care este dotată echipa
echipa nu asigură căutarea
căutarea eficientă
eficientă a
urmelor, descoperirea şi fixarea altor materiale în legătură cu fapta. În cazul unui spaţiu deschis,
întreruperea cercetării poate fi condiţionată de anumite fenomene meteorologice de natură să
defavorizeze activitatea de cercetare şi rezultatele ei (ploaia, zăpada, furtuna ş.a.) ori de
survenirea unor cauze ce periclitează viaţa sa sănătatea persoanelor implicate pentru a căror 
înlăturare este necesară o anumită perioadă de timp.
a) reluarea cercetării la faţa locului.
Dacă cercetarea la faţa locului este suspendată, organul de urmărire penală va asigura
condiţiile necesare pentru desfăşurarea ulterioară a ei, preconizînd măsurile de vigoare:
- asig
asigur
urar
area
ea integ
integri
rităţ
tăţii
ii porţ
porţiu
iuni
nilo
lorr de teren
teren rămase
rămase necer
necerce
cetat
tate.
e. Pent
Pentru
ru
evitarea eventualelor modificări ale ambianţei locului faptei, aceasta va
fi luat sub pază. Încăperile, parţial sau totalmente necercetate, se vor 
încuia şi sigila pentru a fi transmise organului de pază;
- info
inform
rmar
area
ea memb
membri
rilo
lorr echi
echipe
peii şi a mart
martor
oril
ilor
or asis
asiste
tenţ
nţei
ei asup
asupra
ra orei
orei
 prelungirii cercetării. Cercetarea în continuare a locului faptei poate fi
real
realiz
izat
atăă de pers
persoa
oane
nele
le care
care au desf
desfăş
ăşur
urat
at-o
-o pînă
pînă la mo
mome
ment
ntul
ul
întreruperii ei;
- fixa
fixare
reaa exactă
exactă a locu
loculu
luii unde a fost
fost suspe
suspend
ndat
atăă cercet
cercetar
aree aşi de unde
unde
aceasta se va desfăşura în continuare.
În procesul - verbal, referitor la cercetarea locului de efectuare, se vor menţiona două
aspecte: cauza întreruperii cercetării şi timpul ce a expirat din acest moment pînă la reluarea ei.
[42,p.67].

b) repetarea cercetării la faţa locului.

Acest procedeu se efectuiază în situaţii cu totul rare, cînd prima cercetare nu ş-ia atins
 pe deplin scopul, fiindcă s-a desfăţurat defectuos, superficial sau în condiţii neprielnice pentru
asemenea activitate. Drept consecinţă, fie nu s-a stabilit bine întregul loc al faptei, rămînînd
zone ale sale neexplorate, fie nu au fost descoperite anumite urme, poate parţial distruse de
 persoane cointeresate (cum ar fi, de exemplu, urmele de sînge distruse parţial prin spălare),
rămînînd astfel nevalorificate. Alteori se recurge la repetarea cercetării locului faptei pentru
verificarea nor versiuni noi, a unor simulări, nesesizate cu prilejul primei cercetări la faţa
locului.

51
 52

Fixarea cercetării repetate se face printr-un proces-verbal separat de cel anterior.

Capitolul V. Fixarea rezultatelor la faţa locului.

Fixarea rezultatului cercetării la faţa locului constă în efectuarea de către organul de

urmărire
urmărire penală a unor lucrări
lucrări în vederea înregistrării
înregistrării şi reprezentării
reprezentării fidele şi integrale
integrale a stării
de lucruri, a poziţiei, stării şi a raportului de legătura a obiectelor ce constituie ambianţa
acestuia conservării şi retragerii urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă.
[43,p.77]. Conţinutul lucrărilor de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului este în mod
expres specificat în legislaţia procesului – penal în vigoare.
Astfel, legilaţia penală în vigoare art. 124 CPP al RM, prevede că după efectuarea
cercetărilor la faţa locului se încheie un proces – verbal care reprezintă mijlocul procesual de
fixare a datelor probante. La necesitate, se subliniază şi în art. 118 şi 260 CPP al RM, în
legătură cu cercetarea la faţa locului se vor executa măsurări, fotografieri, desene, schiţe,
mulaje şi tipare de pe urmele şi obictele descoperite cu prilejul cercetării la faţa locului.
Deci, legislaţia
legislaţia penală
penală în vigoare prevede
prevede utilizarea
utilizarea celor mai diverse
diverse procedee
procedee şi
mijloace tehnico – ştiinţifice, inclusiv reprezentarea grafică a locului cercetat. Fotografierea
ambian
ambianţei
ţei acestu
acestuia,
ia, ridicar
ridicarea
ea prin
prin mod
modelar
elaree şi copiere
copiere a urmelo
urmelorr infracţ
infracţiun
iunii,
ii, înregi
înregistr
strarea
area
videomagnetică a activităţii de cercetare desfăşurată la faţa locului.

1. Redactarea procesului verbal.

Conform art. 124 CPP al RM, toată activitatea de cercetare la faţa locului se descrie în
 procesul – verbal de către organul de urmărire penală care conduce cu cercetarea respectivă cu
respectarea dispoziţiilor art.260 şi 261 CPP al RM. Procesul – verbal se înscrie printre cele mai
semnificative surse de informaţii probante. Din această perspectivă, actul procesual în cauză
trebuie să satisfacă anumite cerinţe ce decurg din legislaţia procesual – penală în vigoare, şi
anume:
a) să reproducă în mod obiectiv împrejurările de fapt de la faţa locului.
Procesul – verbal trebuie să prezinte o descriere imparţială a locului faptei
în starea în care se află în momentul
momentul sosirii echipei
echipei de cercetare, evitîndu-
evitîndu-
se categoric interpretările şi deducţiile subiective. Declaraţiile victimei şi
ale altor persoane implicate se consemnează în procesul – verbal dar în

52
 53

măsura în care acesteia privesc amplasarea locului faptei şi modificările

 produse ambianţei acestuia pînă la sosirea echipei de cercetare; [44,p.77]
 b) să reprezinte complet şi fidel situaţia de la faţa locului, urmele şi obiectele
descoperite şi ridicate pentru a fi folosite în procesul de probaţiune. Din
acest punct de vedere este indicat că în procesul – verbal să se insiste
asupra tabloului de ansamblu al locului, amplasării şi topografiei lui,
 precum şi aspra tuturor modificărilor ce constituie
c onstituie consecinţele ale actului
infr
infracţ
acţio
iona
nal.
l. Prin
Prin conţ
conţin
inut
utul
ul său,
său, proc
proces
esul
ul – verb
verbal
al treb
trebui
uiee să aper
aperee
 posibilitatea celor ce îl vor studia, să-şi imagineze cu uşurinţă locul şi
împrejurările în care a avut loc fapta ilicită, iar în situaţii critice, să asigure
reconstituir
reconstituirea
ea acestora.
acestora. [45,p.177]. În ce priv
priveş
eşte
te urme
urmele
le şi mijl
mijloa
oacel
celee
materiale de probă, acestea se descriu în procesul – verbal după elementele
caracteristice generale (destinaţiei, forma, culoare, dimensiuni), dar şi după
anumite semne specifice (defecte de uzură, elemente de reparaţie ş.a.);
c) să fi
fie re
redacta
cta în
într-un lilimbaj îng
îngrijit cla
clar şi
şi ac
acces
cesibil. Es
Este co
contraindicat
cată
utiliz
utilizarea
area termene
termenelor
lor ambigu
ambigui,i, constr
construcţ
ucţiil
iilor
or dubioa
dubioase
se sau cu multip
multiple
le
interpretări. Trebuie categoric evitate formulele de tipul „probabil că ...”,
„nu departe de ...”, „aproximativ la ...”. Termenii ştiinţifici de circulaţie
redusă se vor utiliza doar în situaţia în care nu pot fi înlocuiţi cu termenii
adecva
adecvaţi
ţi de circula
circulaţie
ţie largă.
largă. Neolog
Neologism
ismele
ele se vor
vor explic
explicaa în termen
termenii
ii
accesibili;
d) să rep
reprezinte con
constatările făc
făcute cu pr
prilejul cer
cercetării la fa
faţa loc
locului în
succesiunea în care organul judiciar a subordonat activitatea de cercetare a
locului faptei. Descrierea locului faptei trebuie să se desfăşoare de la
consemnarea datelor obţinute la faza de observare generală a lui, ulterior 
consem
consemnîn
nîndu-
du-se
se faptele
faptele şi împrejură
împrejurările
rile stabil
stabilite
ite în urma
urma examin
examinării
ării
detaliate.
Procesul
Procesul – verbal de cercetare la faţa locului este prevăzut
prevăzut expres în lege (art.260 CPP
al RM) şi este compus din trei părţi:
- part
artea int
introductivă;
- part
artea de
descriptivă;
- partea finală.
Partea introductivă cuprinde relatări succinte privind locul şi data cînd s-a efectuat
cercetarea la faţa locului; denumirea şi profilul unităţii care face parte organul de cercetare,

53
 54

temeinic de fapt şi juridic al cercetării; numele, prenumele, patronimicul şi calitatea persoanelor 

care au participat
participat l-a efectuarea
efectuarea acţiunilor
acţiunilor de urmărire penală; denumirea
denumirea instituţie
instituţieii în care
activează specialiştii care au participat la realizarea cercetării, denumirea şi profilul unităţii din
care fac parte lucrătorii de protecţie implicaţi, condiţiile meteorologice şi de iluminare în care s-
a desfăşurat cercetarea. La finele acestei părţi a procesului – verbal se va remarca faptul că
 persoanele participante, specialiştii şi alte persoane implicate în activitatea
activitate a de cercetare au fost
familiarizaţi cu drepturile şi obligaţiunile ce le revin prin lege.
Partea descriptivă
descriptivă a procesului
procesului – verbal debutează
debutează cu o caracterizare generală a locului
locului
faptei a amplasării sale în raport cu punctele cardinale sau faţă de anumite repere relativ stabile
 – clădire învecinată, stradă, cale ferată, pădure, rîu etc. În cazul cercetării unui teren deschis
este indicat ca în procesul – verbal să se acorde o atenţie deosebită reliefului şi topografiei
acestuia, precum şi elementelor de delimitare a spaţiului cercetat de obiectele vecine (gard,
construcţie, şanţ). Referitor la locurile închise, în procesul – verbal se vor relata datele privind
destinaţia încăperii locuinţei, oficiu, auditoriu sau clasă pentru studii, casă la sol, garaj, pivniţă,
amplasarea (localitatea, judeţ, sector, bloc, etaj etc.), elementele caracteristice şi ambianţa sa
(pereţii, duşumeaua, tavanul, uşile, ferestrele, starea dispozitivelor de încuiere a acestora, a
mobilierului etc. ). [46,p.70].
În continuare vor fi consemnate constatările făcute în legătură cu cercetarea detaliată a
locului faptei adică se vor descrie amănunţit obiectele cauzale legate cu fapta în cercetare în
urmele rezultate din activitatea făptuitorului sau a altor persoane implicate.
În proc
proces
esul
ul – verb
verbal
al obie
obiecte
ctele
le se desc
descri
riuu după
după însu
însuşi
şiri
rile
le cons
consta
tata
tate
te pe parcu
parcurs
rsul
ul
cercetării, în special, după natura, destinaţia, modul de confecţionare, mărimea, forma, culoarea
lor, precum şi după anumite elemente particulare caracteristice, cum ar fi; spre exemplu,
semnele marcate de producător (marca, seria, modelul, numărul) sau condiţionate de gradul de
uzură (dereglarea, degradarea, defectarea, murdărirea ş.a.). Documentele, în măsură în care a
fost studiate la faţa locului, se vor fixa în procesul – verbal după denumire şi destinaţie,
conţinut, caracteristicile materialelor din care sînt confecţionate, atît sub aspect cantitativ, cît şi
calitativ. În ce priveşte obiecte a căror legătură cu fapta în cercetare este evidentă sau întemeiat
 presupusă, este indicat ca în procesul – verbal să fie înregistrate rezultatele măsurărilor 
efectuate în vederea determinării distanţei dintre ele şi obiectul principal, dar şi faţă de alte
 puncte de la faţa locului (perete, uşă. scară).
O deosebită
deosebită atenţie
atenţie se va acorda fixării urmelor infracţiunii.
infracţiunii. În procesul – verbal
verbal ele se
descriu prin consemnarea constatărilor făcute de către organul de urmărire privind genul şi
natura
natura lor (urme – formă sau urme – materie, urme de mîini,
mîini, de picioare,
picioare, de instrument
instrumentee etc.),

54
 55

modul de creare, locul unde au fost descoperite, în cazurile posibile şi după elementele de
structură şi relief.
În procesul – verbal se fac deasemenea menţiuni cu privire la procedeele şi mijloacele
utilizate la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor şi a obiectelor – mijloace materiale de
 probă, indiferent dacă acestea au fost aplicate de organul de cercetare sau de specialistul
criminalist încorporat în echipa de cercetare.
Partea finală a procesului – verbal de cercetare la faţa locului cuprinde menţiuni referitor 
la urmele şi mijloacele materiale de probă care au fost ridicate, modul şi mijloace tehnice
criminalistice utilizate în acest scop. Se precizează deasemenea, dacă organul de cercetare a
utilizat fotografia judiciară, filmarea, videocasetofonului sau a procedat la schiţarea grafică a
circumstanţelor locului faptei. Procesul – verbal se încheie cu notarea timpului în care s-a
desfăşurat cercetarea obiecţiilor persoanelor
persoanelor participante. Se semnează fiecare pagină de către
 persoana sub a cărei conducere s-a desfăşurat activitatea de cercetare şi de persoanele
 participante, iar la sfîrşit – de toţi cei care au participat, într-o calitate sau alta la efectuarea
activităţii de cercetare.

2. Procedee de fotografiere la faţa locului

Conform art.118 CPP al RM , în cursul
cursul cercetării la faţa locului conducătorul organului
de urmărir
urmăriree penală
penală efectue
efectuează,
ază, dacă
dacă este
este necesa
necesar,
r, măsură
măsurări,
ri, fotogr
fotografie
afieri,
ri, filmăr
filmări,i, schiţăr
schiţări,i,
mulaje.
Fotografia judiciară cu caracter
caracter operativ executat cu prilejul cercetării locului faptei sau
în împrejurări similare de către însăşi organele de urmărire penală, în primul rînd de poliţie, se
înscrie printre procedeele importante de fixare a rezultatelor cercetării, reprezentînd un auxiliar 

 preţ
 preţio
ioss al proc
proces
esul
ului
ui-v
-ver
erbal. [47,p.103].
bal.

"Fotografia judiciară operativă reprezintă un ansamblu de metode şi procedee privind

aplicarea mijloacelor fotografice în procesul de cercetare la locul savîrşirii faptei şi de
efec
efectua
tuare
re a diver
diversel
selor
or acte
acte de urmăr
urmărire
ire penal
penală
ă pentr
pentru
u fixare
fixarea
a obiect
obiectelo
elorr exami
examinat
nate,
e,
înregistrarea, redarea unor secvenţe şi а rezultatelor obţinute. [48,p.95].

După conţinutul şi scopul lor, fotografiile de cercetare la faţa locului sunt de: orientare,
schiţa, a obiectelor principale, în detaliu.
detaliu.
1) Fotografia de orientare cuprinde tabloul general al locului faptei cu toate împrejurările
sale, astfel încît după ea se poate face cu uşurinţă la nevoie, orientarea în teren. "Fotografia de
orientare se realizează în cadrul fazei de observare preliminară a locului faptei. "Ea se face în

55
 56

faza statica
statica а cercetăr
cercetării
ii locului
locului faptei
faptei cînd
cînd nu se mişcă
mişcă nimic din tot ce se afla în perimetrul
perimetrul
acestuia. Cînd locul faptei este interiorul unui imobil, fotografia de orientare trebuie să cuprindă
într
întrea
eaga
ga clăd
clădir
iree în саrе
саrе а fost
fost comi
comisă
să fapt
faptaa cerce
cerceta
tată
tă,, daca
daca-i
-i posi
posibi
bil,l, faţă
faţă de ei cu într
întrare
areaa
 principală,
 principală, clădirile din mediata
mediata apropiere,
apropiere, stradă sau măcar о parte din aceasta, anumite obiecte
fixe de pe strada, cum sunt arborii ornamentali, stîlpi de telegraf etc. In asemenea situaţii,
desigur locul propriu-zis al faptei nu este fixat în fotografia de orientare. Deoarece scopul acestei
fotografii este de a deschide posibilitatea, ca după ea să ne putem
putem orienta
orienta asupra
asupra imob
imobilulu
iluluii în cauză.
cauză.
Cînd imobilul
imobilul este о clădire bine cunoscuta in localitate
localitate prin mărime ori destin
destinaţie.
aţie.
Aceasta fotografie se face de obicei în condiţii obişnuite de timp, la lumina naturală a
zilei. Se recomandă ca pe cît e posibil, fotografia să se execute cînd lumina naturală nu creează
umbre
umbre puternice.
puternice. Fotografii de orient
orientare
are foarte
foarte bune,
bune, unifor
uniforme,
me, cu multe
multe detalii
detalii se obţin
obţin prin
prin
foto
fotogr
graf
afier
ierea
ea locului faptei pe timp cu cer uşor noros, înainte de răsăritul
răsăritul soarelui
soarelui sau imed
imedia
iatt
după ce apune, cînd obiectele nu se echilibrează unele pe altele prin umbrele lor.
Deoarece la îndemîna fotografului stau numeroase posibilităţi de intervenţie cu ajutorul
cărora poate înlătura sau corecta elementele nefavorabile şi la fotografii de orientare se alege
 poziţia cea mai potrivită. "Punctul de staţie[49,p.78]. spre a se include in obiectivul aparatului
tot perimetrul locului faptei, cu împrejurările sale. Daca se fotografiază pe timp cu soare,
izvorul de lumină (soarele) trebuie să se afle în spatele aparatului pentru că razele
razele să nu pătru
pătrundă
ndă
direct în obiectiv.
Fotografia de
de orientare, în funcţie de natura şi întinderea locului
locului fotografiat poate
fi unitar
unitarăă cînd
cînd se realiz
realizează
ează dintr-o
dintr-o singur
singurăă poziţi
poziţiee şi panora
panoramic
mic,, în cazul
cazul fotog
fotograf
rafier
ierii
ii pe
segmente a locului respectiv.
Fotografia
Fotografia panoramică
panoramică determinate
determinate de forma obiectului
obiectului de fotografiat
fotografiat poat
poatee fi circu
circula
lară
ră sau
liniară.
2)Fotografia panoramică circulară se face în cazul cînd locul faptei este atît de întins
încît nu poate fi cuprins intr-o singură imagine care să întrunească calităţile fotografiei de
orientare. În asemenea situaţii după ce s-a ales poziţia cea mai bună, aparatul fotografic se
aşează pe un stativ cu cap mobil, spre a putea fi rotit pe un arc de cerc de 180 grade. Apoi locul
faptei
fapte i se fotografîază,
fotografîază, pe segmen
segmente.
te.
Timpul de expunere şi de deschidere a diafragmei trebuie să fie ales fie acelaşi pentru
toate segmentele fotografiate, asemenea mai trebuie ca în cîmpul celui de-al doilea segment să fie
cuprinsă о fasie din primul în al treilea о fasie din al doilea şi aşa mai departe". Fotografiile astfel
obţinute pot fi tăiate pe margini, după anumite puncte de reper şi apoi lipite în ordinea în care au

56
 57

fost
fost execu
executat
tatee în cît să redea
redea în într
întreg
egim
imee locul
locul faptei
faptei . În acest fel poate fi redat întregul loc al
faptei intr-o imagine cu aspect de fotografie unitară.
"Mai recent fotografia panoramică circulară se realizează şi prin folosirea
aparatului fotografic cu obiectiv rotativ, cu unghiul de cîmp de 140 grade şi chiar mai mаre.
Avant
Avantaje
ajele
le utiliz
utilizării
ării acestu
acestuii aparat
aparat sunt
sunt multip
multiple:
le: se cuprin
cuprinde
de un unghi
unghi de fotogr
fotografi
afiere
ere cu
încadrarea corectă a imaginii: se realizează rapiditatea fotografierii şi continuitatea liniare perfectă.
[50].

3)Fotografia panoramică liniară se recomandă,

recomandă, de exemplu,
exemplu, cînd
cînd obiectul de fotografiat ar 
fi imobil
imobil cu dimensiuni
dimensiuni mari, situat
situat ре о stradă
stradă îngust
îngustăă ce nu permit
permitee fotogr
fotografi
afiere
ereaa de la о
dist
distan
anţă
ţă.. Apar
Aparat
atul
ul se fixe
fixeaz
azăă pe trepie
trepied,
d, la aceeaş
aceeaşii distan
distanţă
ţă de sol şi axa longit
longitudi
udinală
nală a
obiectului de fotogr
fotografia
afiat,t, iar obiecti
obiectivul
vul perpendic
perpendicula
ularr pe obiectu
obiectull respecti
respective
ve la toate
toate segmentele
fotografiate. De asemenea, timpul de expunere şi deschiderea diafragmei sunt aceleaşi pentru toate
imaginile.
La ambele fotografii panoramice (circulară, liniară), în laborator se vor respecta
respecta următoar
următoarele
ele
condiţii:
condiţii: expunerea,
expunerea, mărimea,
mărimea, hîrtia
hîrtia fotografi
fotografică
că şi durata
durata de developa
developare
re trebuie
trebuie să fie aceleaşi
aceleaşi la
imaginile tuturor segmentelor.
4)Fotogr
4)Fotografia
afia schiţă
schiţă oglind
oglindeşt
eştee locul
locul săvîrş
săvîrşiri
iriii faptei
faptei cu toate
toate particulari
particularităţile
tăţile sale, fără
împrejurimi, avînd în prim plan obiectul central al cercetării criminalistice, adică obiectul asupra
căruia s-a îndreptat nemijlocit acţiunea infractorului. Această fotografie se face tot în faza statică a
cercetării locului faptei, cu aceleaşi mijloace tehnice
tehnice la ea fotografia de orientare.
În plus la fotografia - schiţă, de cele mai multe ori se utilizează diferite izvoare de lumină
artificială, cînd locul faptei este în interiorul unei clădiri.
Alegerea poziţiei de fotografiere a locului faptei este una din primele chestiuni ce se cer a fi
rezolvate în cursul cercetării la faţa locului, pentru că de felul cum se alege această poziţie depinde
foarte mult reuşita fotografiei schite. Daca in fotografia - schiţă nu sunt cuprinse toate obiectele de
la locul
locul faptei,
faptei, nu se atinge
atinge scopul
scopul urmărit
urmărit prin
prin foto
fotogr
grafi
afier
ere.
e. Iar,
Iar, dacă,
dacă, dimpot
dimpotri
rivă
vă,, în cadru
cadrull
fotografiei - schiţă sunt fixate şi obiectele din afara perimetrului locului săvîrşirii infracţiunii,
imaginea perimetrului locului săvîrşirii infracţiunii, imaginea obţinută prezintă o aglomeraţie de
obiecte, din care nu se distinge ce este principal şi ce este secundar din locul respectiv.
Fotografiile - schiţă ale locului faptei pot fi unitare , cînd obiectivul aparatului
aparatului fotografic
cuprinde dintr-o singură poziţie întregul loc al faptei, realizînd
realizînd astfel
astfel o singu
singură
ră fotografi
fotografiee - schiţă
schiţă şi
fotografii - schiţe în serie, cînd locul faptei este fixat prin mai multe fotografii din poziţii diferite.
Cazu
azuri de realizar
zare a fotografiilor - schiţe în serie pot fi multiple cînd
locul faptei nu poate fi cuprins în întregime dintr-o singură poziţie de

57
 58

fotografiere, cum ar fi de exemplu, apartamentul unei locuinţe sau cînd locul

faptei are forma de "L" "T" "U" etc.
În funcţie de forma locului faptei, de gradul în care este acoperit cu felurile obiecte, cînd
din orice poziţie s-ar fotografia unele obiecte le-ar eclipsa pe celelalte, fotografiile - schiţe în serie
 pot
 pot fi:
a) panoramică;
 b) pe sectoa
sectoare;
re;
c) încrucişată.
Fotografia - schiţă panoramică se realizează prin aplicarea metodei de realizare a fotografiei
 panoramice de orientare. În cazurile de fotografiere а locului faptei pe sectoare, în prealabil se
împart
împartee întreg
întregul
ul sau perimet
perimetru
ru în zone
zone astfel
astfel delimi
delimitate
tate în cît fiecare
fiecare în parte
parte se poate
poate fi
fotografiată
fotogra fiată dintr-o
dintr- o singură poziţie. Fotografiile
Fotografiile astfel obţinute
obţinute nu pot fi alipite
alipite una alteia în cît să se
obţină
obţină о imagine
imagine unitară,
unitară, în deplina
deplina continui
continuitate
tate liniară,
liniară, datorită
datorită formulei
formulei gener
general
ale;
e; a locu
locului
lui
respe
respecti
ctive
ve.. Astfe
Astfel,l, fiecar
fiecaree din
din fotog
fotograf
rafiil
iilee obţin
obţinut
utee va reda
reda о parte,
parte, o zonă din locul
locul săvîrşir
săvîrşirii
ii
infracţiunii.
infracţiunii. Este necesar la suita acestor fotografii, să se arate ordinea în care au fost făcute, care de
obicei
obicei urmează regula succesiunii
succesiunii zonelor limitrofe.
In cazul fotografi
fotografiilor
ilor - schiţe
schiţe în serie cînd locul
locul faptei
faptei este foarte
foarte aglomera
aglomeratt cu
obiecte de dimensiuni diferite, care prezintă pericolul de a se umbri reciproc, ori este înconjurat de
obiecte
obiecte care nu permit
permit îndepăr
îndepărtare
tareaa cu aparatul
aparatul fotografic
fotografic la о distanţă
distanţă utilă de fotografier
fotografiere,
e, se
recomanda
recomand a aplicarea
aplicar ea metodei
metodei de fotografiere
fotografiere contrara sau încrucişat
încrucişată.
ă.
Metoda fotografierii contrare constă în fixarea locului faptei din două poziţii diametral opuse.
În acest fel se obţin doua fotografii - schiţe ale unuia şi aceluiaşi loc. Obiectele din partea centrală
sunt redate pe ambele fotografii, iar cele din apropierea
apropierea poziţiilor
poziţiilor de fotografiere pe cîte
cîte una din ele.
Metoda fotografierii încrucişate constă în fixarea aceluiaşi loc din patru
patru extremit
extremităţi
ăţi ale sale,
sale,
astfel încît să fie doua cîte doua diametral opuse.
Prin această
această metodă de fotografiere,
fotografiere, obiectele
obiectele situate
situate în partea
partea centrală а locului respectiv se
fixează pe toate cele patru fotografii, iar cele din părţile marginale sunt redate pe cîte una sau doua
fotografii.
Fotografia - schiţă pe sectoare  presupune
 presupune redarea
redarea pe porţiuni
porţiuni a locului
locului fapt
faptei
ei în Condi
Condiţi
ţiii
similare de iluminare, cu acelaşi obiectiv şi la aceeaşi scară.
Fiecare din aceste fotografii va oglindi un sector, о parte din locul faptei. Prin juxtapunerea
acestor
acestor fotografi
fotografiii se obţine
obţine fotograf
fotografia
ia - schiţă
schiţă panorami
panoramică.
că. La executarea fotografiei - schiţe, spre
deoseb
deosebire
ire de cea de orienta
orientare,
re, se ridică şi problema
problema folosirii,
folosirii, uneori,
uneori, a luminii
luminii artificiale.
artificiale. Este

58
 59

necesar ca locui faptei să fie iluminat în uniform, fără să se creeze umbre puternice, care ar 
 putea să
să atenueze
atenueze unele
unele detalii sau
sau să eclipsez
eclipsezee anumite
anumite obiecte din perimetrul
perimetrul său.
său.
Plecî
Plecînd
nd de la neces
necesita
itatea
tea ilumi
iluminăr
nării
ii unifo
uniforme
rme a loculu
loculuii faptei
faptei,, fără
fără să se creez
creezee um
umbr
bree
 putern
 puternice,
ice, un singur
singur izvor
izvor de lumină
lumină artific
artificială
ială nu este
este sufici
suficient
ent pentru
pentru obţinere
obţinereaa condiţi
condiţiilor 
ilor 
corespunzătoare de realizare a fotografiei - schiţe. Dacă se fotografiază prin folosirea unui singur 
izvor de lumină dirijată, imaginea obţinută este cu pete de lumină şi umbre, care ascund
detaliile obiectelor şi uneori chiar adevărata lor formă. Obiectele situate în adîncirea locului faptei
sunt eclipsate de umbrele obiectelor din prim plan.
Cînd
Cînd locu
locull fapt
faptei
ei are о prof
profun
unzi
zime
me mică,
mică, se obţi
obţinn foto
fotogr
graf
afii
ii - schi
schiţe
ţe reuş
reuşit
itee prin
prin
iluminarea
iluminarea lui cu două izvoare
izvoare de lumină
lumină artificială
artificială situate
situate în părţ
părţil
ilee late
latera
rale
le ale aparat
aparatul
ului
ui de
fotografi
fotografiat,
at, puţin
puţin în spatele
spatele acestuia,
acestuia, ca
ca razele
razele de lumină să nu pătrundă în obiectiv;
obi ectiv; în schimb
sc himb cînd
c înd
locul respectiv are о profunzime cаre este necesar că pe lîngă izvoarele de lumină frontală să se
folosească şi izvoarele de lumină complimentară puse în adîncimea spaţiului fotografiat, astfel în cît
să nu intre în cîmpul vizual al aparatului fotografic, astfel în cît să nu intre în cîmpul vizual al
aparatului fotografic şi razele lor să nu fie îndreptat
îndreptatee spre obiectiv.
obiectiv.
Aces
Aceste
te izvo
izvoare
are de lumi
lumină
nă comp
comple
leme
ment
ntară
ară au rolu
rolull de a ilum
ilumin
inaa profunzimea
profunzimea spaţiului
fotografiat şi de a reduce umbrele create de lumină frontală.
Pentru reducerea
reducerea umbrelor
umbrelor se mai pot utiliza cu succes
succes paravanele
paravanele albe ce se pun în afara
limitelor
limitelor locului
locului faptei,
faptei, astfel
astfel în cît să reflecteze
reflecteze lumina
lumina şi în părţile laterale. Izvoarele de lumină
artificiale se fixează cam la aceeaşi înălţime cu aparatul de fotografiat, deoarece astfel spaţiul în
cauză se imprimă pe pelicula aşa cum este în realitate, fără denaturări în formă şi dimensiuni.
5) Fotografia obiectelor principale sau
sau о noţi
noţiun
unee simi
simila
lară
ră este
este "fot
"fotog
ogra
rafia
fia de nod" se
refera la înregistrare
înregistrareaa unor obiecte apreciate ca fiind principale,
principale, datorită faptului implicării lor 
în activitatea infracţională sau are prezenţa consecinţele infracţiunii, adică obiectele соrp delict.
Ca principale pot fi considerat cadavrul în cazul unui omor, mijloace de transport avariate în
cazul unui accident de circulaţie, uşa forţată în urma unui furt, armele şi instrumentele folosite
în timpul săvîrşirii infracţiunii etc.
Spre deoseb
deosebire
ire de fotografia
fotografia - schiţă,
schiţă, această
această fotografie
fotografie cuprind
cuprindee numai о parte
pa rte din locul
loc ul faptei
fap tei,,
numai cîte unui din obiectele principale aflate în perimetrul său.
Fiecare obiect nu se fotografiază izolat, ci în corelaţie cu obiectele şi urmele din
imediata lui apropiere, astfel în cît după imaginea fotografică să se poată stabili poziţia sa în
raport cu celelalte obiecte. Deci scopul acestei fotografii este de a imprima pe pelicula aspectul
general
general al obiectu
obiectului
lui principal
principal,, formele
formele sale, poziţia
poziţia ре саге о are la locul faptei, precum
precum şi

59
 60

raportul în care se află cu obiectele de formă şi mărime dintre el şi obiectele respective, dacă
eventual,
eventua l, are
a re о poziţie
poz iţie deosebită
deosebi tă de
d e cît
cî t era
er a obişnuită
obi şnuită а obiect
obiectelo
elorr de
de ace
acest
st fel
fel . [51,p.80].
Iluminarea obiectelor principale pentru a le putea fotografia se face cu lumina artificială,
cînd lipseşte sau este insuficienţa cea naturală.
Pentru
Pentru executarea
executarea acestor fotografii
fotografii nu este necesară iluminarea
iluminarea în profu
profunzi
nzime
me,, ca la
fotografia - schiţă.
Poziţia de fotografiere a obiectelor principale se alege în aşa fel ca obiectul principal să
fie în centrul atenţiei, iar în părţile periferice ale imaginii să se fixeze obiectele şi urmele din
imediata
imedia ta lui
l ui apropie
a propiere.
re. Obiectivul
Obiec tivul aparatului
aparatului fotogra
fotografic,
fic, în funcţi
funcţiee de situaţia
situaţia concretă,
concretă, poate
poate să cadă
sub unghi drept pe obiectul de fotografiat, cînd acesta are о poziţie verticală (cum ar fi uşa forţată,
ferea
fereast
stra
ra prin
prin care s-a intro
introdu
duss infra
infract
ctor
orul
ul,, dula
dulapu
pull spar
spartt etc.)
etc.) sau să aibă о poziţie dublă ori
 perpendiculară faţă de obiectul respectiv, cînd acesta se afla pe sol, (ca de pildă, armă - corp
ilicit, cadavrul victimei ori diferite urme de picioare). În acest sens, amintim că obiectele ce au
lungime
lungimeaa mult diferenţiată
diferenţiată faţă de lăţime se fotografiază
fotografiază dintr-o poziţie din care obiectivul
obiectivul
aparatului să fie perpendicular pe zona lor de mijloc. La aceste obiecte nu se recomandă
fotografierea de la un capăt sau altul deoarece datorită perspectivei, partea mai apropiată de
aparat va părea mult mai mаre decît
decît în realitate.
realitate.
Fotografia detaliilor, spre deosebire de toate fotografiile amintite se execută în fază dinamică
dinamică a
cercetării locului faptei.
Aşa dar fotografia de detaliu se aplică la faţa locului pentru fixarea urmelor infracţiunii
şi a obiectelor considerate corpuri delicte. Scopul acestei fotografii este, pe de о parte, de a fixa şi
a demonstra prezenţa la faţa locului a anumitor urme (de mîini, de picioare, de instrumente, ale
mijloacelor de transport etc.) sau a unor obiecte (o armă, un tub de cartuş, un topor, un obiect de
îmbrăcăminte etc.) intr-un mod sau altul exploatate de făptuitor sau de alte persoane implicate,
iar pe de altă parte, de a reda caracteristicile generale şi individuale ale urmelor şi obiectelor 
- corpuri delicte.
Fotografia
Fotografia de detaliu,
detaliu, nominalizată
nominalizată în literatura
literatura de specialitate şi fotografi
fotografiee a detaliilor
detaliilor,,
se execută la faza a doua a cercetării locului faptei, cînd obiectele purtătoare de urme, cît şi cele
corp delict,
delict , fiind deja fixate special
special şi în corelaţie
corelaţie cu alte urme şi obiectele
obiectele pe fotografî
fotografîile
ile - schiţă şi
de nod,
nod, se pot deplas
deplasaa şi staţio
staţiona
na în poziţi
poziţiii favora
favorabil
bilee din punctual
punctual de vedere
vedere al pune
puneri
riii în
evidenţă fotografică, a caracteristicilor ce interesează.
În cazul fotografiei detaliilor se fixează leziunile de ре соrpul victimei, astfel încît să se
 poată aprecia caracterul, dimensiunile şi localizarea lor precisă
precisă,, adică
adică zona
zona corpulu
corpuluii în care se
afla, ca prin studiul fotografiei realizate să se poată determina
determina ce anume organe
organe puteau
puteau fi vătămate.
vătămate.

60
 61

În cazu
azul fot
fotograf
rafier
ierii urme
rmelor
lor lăs
lăsate de anv
anvelop
lopele aut
autovehi
ehicol
colului
lui se ia
în vede
edere numai о parte a lor unde dese
esenul ant
antiderapant este cît mai clar, [52]

astfel obiectivul aparatului de fotografiat se fixează perpendicular pe suprafaţa

obiectulu
tuluii şi la о distanţă ce permit
rmitee scoatere
erea în evidentă a detal
taliilor
lor vizi
izibile
ile
cu ochiul liber .
Executarea fotografiei de detaliu trebuie să corespundă
corespundă următoarelor condiţii:
- să rede
redea
a mater
materia
ialu
lull foto
fotogr
graf
afic
ic aşa
aşa cum
cum aces
acesta
ta este
este perc
percep
eput
ut de orga
organu
null
senzorial, executîndu-se în măsura posibilităţilor, eventualele denaturări
- să redea
redea cu maxim
maximăă preciz
precizie
ie elemen
elementel
telee caract
caracteri
eristi
stice
ce şi detali
detaliile
ile urmei
urmei sau ale
ale
obiectului supus cercetării criminalistice;
- să asigure
asigure posibilitatea
posibilitatea realizării măsurilor
măsurilor necesare
necesare determinării
determinării dimensiunil
dimensiunilor
or urmei
urmei şi ale
obiectului reprodus.
Condiţiile menţionate, în funcţie de specificul obiectului de fotografiat, impun respectarea
următoarelor reguli.
Aşa dar, pentru atingerea scopului urmărit, fotografierea detaliilor se face cu aparatul fixat pe
un trepied sau pe un aparat de reproduce
reproducere
re şi cu obiectivul
obiectivul şi orient
orientat
at în poziţi
poziţiee perpen
perpendic
dicula
ulară
ră pe
obiectul de fotografiat.
Ilumi
Iluminar
narea
ea se face
face diferi
diferit,t, în funcţ
funcţie
ie de natur
naturaa obiec
obiectu
tului
lui fotog
fotograf
rafiat
iat.. La fotografierea
fotografierea
urmelor de adîncime, cum ar fi cele de picioare sau ale instrumentelor de spargere, un izvor de
lumină trebuie sa fie în spatele aparat
aparatulu
uluii de fotogra
fotografia
fiat,t, iar altul,
altul, de inten
intensit
sitate
ate mai mică,
mică, într-o
într-o
 parte
 parte latera
laterală
lă a urmei ori a obiectului, spre a proiecta razele sub un unghi ascuţit, în vederea
creării de umbre, care
ca re să evidenţieze detaliile. La fotografierea urmelor
urmelor de suprafaţă,
suprafaţă, de cele mai
multe ori se foloseşte о lumină bilaterală. Izvoarele de lumină, în această situaţie, se găsesc intr-o
 parte
 parte şi
şi alta,
alta, la acee
aceeaşi
aşi distan
distanţă
ţă faţă de
de ea şi trimi
trimitt lumina
lumina sub
sub un ungh
unghii ascuţit.
ascuţit. О iluminar
iluminaree similară
similară
 poate
 poate fi aplicată
aplicată şi la fotografier
fotografierea
ea unor obiecte
obiecte a căror deoseb
deosebire
ire de relief
relief nu necesi
necesită
tă fi scoas
scoasăă în
evidenţă prin intermediul umbrelor.
Cînd
Cînd aparatul
aparatul de fotograf
fotografiat
iat trebuie
trebuie apropiat
apropiat sub distanţa
distanţa lui minimă
minimă de fotografie
fotografiere
re (la
Exakta
Exakta Varex, de pildă,
pildă, sub 50 cm), se recurge la utilizarea
utilizarea inelelor intermediare sau la burduful
extensibil, ce se intercalează între obiectiv şi camera observă. Mărindu-se astfel distanţa focală
se permite apropierea aparatului fotografic de obiectul de fotografiat sub limita minimă pînă la
cinci centimetri,
centimetri, cum se procedează de exemplu
exemplu la fixarea
fixarea prin fotografiere
fotografiere a urmelor
urmelor digitale
digitale
descoperite la locul faptei sau a unor cuvinte ori semne grafice izolate în cazul de expertiză a
acestor scrise etc.
3. Video
Videoînr
înreg
egist
istra
rarea
rea crimi
crimina
nalis
listic
ticăă

61
 62

Apariţia
Apariţia înregistrării
înregistrării video în
în lista tehnicii
tehnicii aplicate
aplicate de către colaboratorii
colaboratorii organelor de
drept a demonstrat
demonstrat chiar din primele
primele cazuri că cu ajutorul vide
video-
o-ca
came
merel
relor
or se poat
poatee de fixa
fixatt
 proc
 proces
esel
elee care
care apar
apar în timp
timp şi spaţ
spaţiu
iu,, purt
purtare
areaa şi acţiu
acţiuni
nile
le anum
anumit
itor
or perso
persoane
ane,, speci
specific
ficul
ul relief
relieful
ului
ui
locului, specificul construcţiilor imobile şi altor obiecte care caracterizează starea locului faptei şi
locului
loc ului petrecerii
petrecerii acţiunilor
acţiunilor de anchetă.
anchetă.
Îmbinînd în sine dinamica filmării şi fixării sunetelor video-înregistrarea
video-înregistrarea posed
posedăă multe
multe
 priori
 priorităţ
tăţii faţă
faţă de aceste
aceste doua
doua form
formee de
de fixa
fixare.
re. Aplic
Aplicare
areaa vide
video-
o-te
tehn
hnic
icii
ii da anum
anumit
itee pos
posib
ibil
ilită
ităţi:
ţi:
- fixarea în faza dinamică a diferitor evenimente iar după, reproducerea imaginii desfăşurării
acestora pe ocularul etnic, televizor, monitor; fixarea concomitent cu imaginea şi a sunetelor;
- fixarea şi reproducerea imaginilor
imaginilor colorate;
colorate;
- reproducerea materialului fixat deodată după filmare fără întreruperea întregului proces de
adunare şi fixare a probelor;
- transmiterea în caz de necesitate a informaţiei video pe canale de televiziune;
- repetarea multipla a video-fonogramei;
video-fonogramei;
Priorităţile video-înregistrării magnetice indicate mai sus ca metodă expres de fixare a
 probelor
 probelor au atras
atras video-tehn
video-tehnica
ica în aplicarea
aplicarea mai
mai largă în
în acti
activi
vita
tatea
tea orga
organe
nelo
lorr afa
aface
ceril
rilor
or inte
intern
rne.
e.

 Pr
 Procedee speciale de aplicare a te
tehnicii vi
video
Aplicar
Aplicarea
ea înregist
înregistrării
rării video - poate
poate fi folosită
folosită atît la petrecere
petrecereaa acţiunil
acţiunilor
or operat
operative
ive de
investigaţii cît la acţiuni de anchetă penală (interogări, percheziţii, confruntări
confruntări,, recunoaştere
recunoaştere ş.a.).
Îmbinînd în sine posibilităţile filmării şi imprimării sunetului, înregistrarea video dispune de
 posi
 posibi
bilit
lităţi
ăţi enor
enorme
me,, adic
adicăă con
contr
trib
ibui
uie:
e:
- la căpătarea materialului ilustrativ grăitor, probant şi orientativ;
- la relevarea a astfel de obiecte, urme şi fapte, care aflîndu-se după;
- limitele hotarului de sensibilizare a organelor vasului şi auzului, nu
sunt percepute în mod obişnuit.
Totodată
Totodată ea este un mijloc
mijloc de nădejde de memorizare
memorizare şi anume
anume fixează pentru
pen tru viitor ceea ce
 poate să nu se păstreze în natura. Pe lîngă această durata înregistrării
înregistrării imaginii
imaginii şi sunetului
sunetului
concomitent este de la 30 min. pînă la 240 min. în regim standard (standard play "SP"), însă tehnica
video
video mo
moder
dernă
nă dispune
dispune şi de regi
regi de înregi
înregistr
strare
are de lungă durată
durată (long
(long play "LP"), ce permite
permite
dublarea duratei de înregistrare, deoarece la camere de filmat învechite moral durata de înregistrare
neîntrerupte este de 3-4 min., folosirea înregistrării video asigură fixarea continue a acţiunilor de
diferită durată. Aceasta este de nepreţuit în lucrul operativ. Pelicula video nu necesită nici un fel

62
 63

de prelucrare
prelucrare pentru reproducerea
reproducerea celor înregistrate,
înregistrate, la înreg
înregis
istra
trare
re se asig
asigura
ura sincro
sincroni
nicit
citate
ateaa
imprimării imaginii şi sunetului, chiar pe parcursul filmării este posibil controlul vizual după calitatea
înre
înregi
gist
stră
rări
riii video,
video, la reproducerea
reproducerea înregistrării
înregistrării video este posibil
posibil cu ajutorul
ajutorul funcţiei
funcţiei "stop
"stop
cadru" de studiat
studia t detaliile
detal iile obiectului sau evenimentului.
eve nimentului. Aplicarea imprim
imprimării
ării video
video serv
serveşt
eştee pentru
pentru
hotărîrea sarcinii principale a organului de cercetare - primirea materialului obiectiv şi probant.
Una din metodele de fixare de bază a informaţiei probante
probante în procesul
procesul de cercetare
cercetare este
 procesul-verbal. În procesul-verbal gîndurile ce sunt fixate se şlefuiesc într-o măsură oarecare,
se o formează în fraze clare. Pe de о parte aceasta este un moment pozitiv, deoarece datorită
expunerii succinte а datelor despre fapte este mai uşor de făcut cunoştinţă cu procesul-verbal. Însă pe de
о altă parte,
parte, select
selectarea
area materia
materialulu
luluii ce trebuie
trebuie introd
introdus
us în procesul-verbal, poartă
poartă un caracter 
subiectiv, deoarece practice este imposibil de transpus pe hîrtie toate cele văzute sau vorbite,
 pe lîngă aceas
aceasta
ta fiecar
fiecaree pers
persoan
oanăă are
are stilu
stilull său
său de expu
expune
nere.
re.
În procesul de cercetare anchetatorul, lucratorul operativ deseori foloseşte un şir de termeni
tehnici,
tehnici, de producţie,
producţie, care în lipsa informaţiei intuit
intuitive
ive sunt
sunt greu percepu
percepute
te de acei
acei care
care nu sunt
sunt
cunoscuţi cu acest obiect. Înregistrar
Înregistrarea
ea video acordă posibilitatea
posibilitatea de a vedea, de a-şi închipui
închipui în detalii
detalii
datele expuse din procesul-verbal. [53,p.252].
În scopul lărgirii reprezentării depline despre fapte, care se conţin în materialele probante.,
anchetatorul pe lîngă descrierile succinte din procesul-verbal desenează scheme, planuri, efectuează
foto
fotogr
graf
afier
ierea
ea obiectelor.
obiectelor. Însă,
Însă, prin intermediul
intermediul acestor
acestor măsuri,
măsuri, în unele cazuri este impo
imposi
sibi
bilă
lă
reprez
reprezent
entare
areaa deplin
deplinaa a materi
materialu
alului
lui intuiti
intuitiv.
v. Cum schema
schema,, aşa şi fotografia pot reflecta numai
momente parţiale, statice din procese, fenomene,
fenomene, ceea ce nu permite reflectarea
reflectarea deplină,
deplină, aşa cum
este posibil cu ajutorul
ajutorul înregistrării
înregistrării video.
Astfel
Astfel,, înregi
înregistr
strarea
area video,
video, incluz
incluzînd
înd în sine
sine inform
informaţia
aţia obiect
obiectivă
ivă şi depl
deplin
inăă desp
despre
re
circu
circums
msta
tanţ
nţe,
e, ce au impo
importa
rtanţ
nţăă deos
deoseb
ebit
ităă pent
pentru
ru hotă
hotărîr
rîrea
ea hotărîrii
hotărîrii decisive
decisive pe dosar,
dosar, este
admisi
admisibil
bilăă în proces
procesul
ul de cunoaş
cunoaştere
tere а adevăr
adevărulu
uluii pe dosar
dosarele
ele penale
penale.. Înregi
Înregistr
strare
areaa video
video
corespunde pe deplin cerinţelor despre respectarea drepturilor şi interesele legitime ale cetăţenilor la
cercetarea
cercetarea infracţiunil
infracţiunilor.
or. Astfel, aplicarea
aplicarea ei la interogare
interogare nu lezează drepturil
drepturilee celui interogat,
interogat,
ea permite de a duce la cunoştinţă judecata cu mărturiile şi lămuririle depuse anterior într-o forma
neschimbată.
În depen
ependdentă
entă de sarci
rcinile puse şi de meto
etodele soluţion
ionate înregi
egistrare
rareaa
video poate fi divizata în:
- înregistrarea fixativă (de fixare);
- înregistrarea cercetativă (de cercetare).

63
 64

Înreg
Înregis
istra
trarea
rea fixativ
fixativăă se efectuea
efectuează
ză la petre
petrecer
cerea
ea acţiun
acţiunilo
ilorr de ancheta
ancheta penală si operativă
opera tivă de
investigaţii de către specialist sau de către însăşi anch
anchet
etato
ator,
r, lucra
lucrato
torr operat
operativ
iv cu sco
scopu
pull de a fixa
fixa
circumstanţele, mersului şi rezultatelor acţiunii de anchetă sau operative de investigaţii. Cu ajutorul
mijloa
mijloacel
celor
or tehnic
tehnicee descri
descriee se efectuea
efectuează
ză înregi
înregistr
strări
ări de orient
orientare
are,, de vedere,
vedere, de nod şi de detaliu a
obiectelor, locului ş.a.
 Înregistrarea video de orientare cupr
 Înregistrarea cuprin
inde
de locu
locull unde
unde se petr
petrec
ecee acţi
acţiun
unea
ea şi
împrejurimile, orientează locul desfăşurării acţiunilor după amplasarea lui.
 Înregistrarea vedere. Înreg
 Înregistrarea de vedere. Înregist
istrar
rarea
ea însăşi
însăşi a loculu
loculuii unde
unde se petre
petrecc acţiun
acţiunile
ile fără
fără
împrejurimi
împrejurimi,, în aspect iniţial,
iniţial, fără careva schimbări,
schimbări, ce se produc
produc pe parcursul
parcursul acţiunil
acţiunilor.
or. În
dependenţă de posibilităţile operatorului această înregistrare poate fi efectuată din unul sau mai
multe puncte, din diferite părţi cu о vedere cît mai largă a circumstanţelor
circumstanţelor fixate.
 Înregistrarea de nod. Înregistra
 Înregistrarea Înregistrarea
rea sectoarel
sectoarelor
or în parte (nodurilor
(nodurilor)) а locului
locului unde se
 petrece acţiunea, pe care din unele sau altele motive s-a concentrat atenţia participanţilor
participanţilor la
acţiune (vederea generală a uşii sparte, locul descoperirii urmelor ş.a.).
Înregistrarea de detaliu. Înregistrarea obiectelor în parte, elementelor lor, anumitor urme.
Înregistrarea video se aplică la efectuarea acţiunilor de anchetă şi
operative de investigaţii cu scopul imprimării informaţiei de acelaşi volum. Însă în dependenţă de
specificul metodelor operatorice,
operatori ce, astfel
a stfel de înregistrare
înregistrare poate
poate fi diviza
divizată
tă în:
- înregistrarea
înregistrarea în plan mic;
- înregistrarea
înregistrarea în plan mediu;
- înregistrarea în prim plan.
Înregistrarea video în plan mic joacă rolul înregistrării de orientare şi în cele mai dese
cazuri
cazuri cu ea şi începe
începe înregis
înregistrar
trarea.
ea. Această
Această înregis
înregistrar
traree ca şi cum ne prezin
prezintă
tă circu
circumst
mstanţ
anţele
ele
generale împrejurătoare a locului acţiunilor.
Planu
Planull mediu
mediu ne prezin
prezintă
tă о privi
privire
re gener
generala
ala nemijl
nemijloci
ocită
tă a loculu
loculuii acţi
acţiun
unii
ii,, fixea
ixează
ză
amplasarea generală a obiectelor participanţilor (figuranţilor) persoanelor şi rolul lor in această acţiune.
În prim plan sunt evidenţiate obiectele parţiale cele mai importante şi acţiunile participanţilor la
acţiune, fixează indicii generali şi particulari ai obiectelor, ce au о importantă deosebită la cercetarea
cauzei. În scopul atinge
atingerii
rii informa
informativ
tivită
ităţii
ţii cît mai ample
ample obiec
obiectel
telee mici,
mici, urmele,
urmele, particular
p articularităţil
ităţilee de
comportar
comportaree şi starea
starea emoţion
emoţională
ală a participan
participanţilor
ţilor la acţiu
acţiune
ne în rîndu
rîndull susp
suspecţ
ecţilo
ilor,
r, perso
persoan
anelo
elor 
r 
cercetat
cerc etate,
e, învinuiţil
învinuiţilor,
or, pătimaşil
pătim aşilor,
or, martoril
martorilor
or se înregis
înregistreaz
treazăă cu atenţie
atenţie mai accentu
accentuată
ată asupra
asupra lor.
lor.
Posibilităţile
Posibilităţile înregistrării video de a trece lent de la un plan la altul permite de a arăta cu
о autenticitate convingătoare locul depistării şi legătura cauzală dintre obiect şi cazul aflat în
cercetare, indicii generali şi particulari caracteristici pentru el, fixarea acelor particularităţi ai

64
 65

comportamentului participanţilor, figuranţilor, care prin alte metode de fixare ar putea fi scăpate
din vedere.
vedere. Alegerea
Alegerea după situaţii
situaţii concrete
concrete а metode
metodeii de înregist
înregistrare
rare depinde
depinde de caracter
caracterul
ul
acţiunii petrecute, de oportunitatea fixării circumstanţelor la general şi detaliilor lor.
În practica
practica de toate zilele a organelo
organelorr de poliţie cele mai des folosite
folosite vide
videoc
ocam
amer
eree de
următoarele standarde: - VHS;-
VHS;- VHS - compact
compact;;- Vide
Video-
o-88 mm.
Aceste
Aceste tipur
tipurii de videoca
videocamer
meree se deosebes
deosebescc prin dimen
dimensiu
siunil
nilee de gaba
gabarit
rit şi prin
prin
formatul casetelor video pe care se efectuează înregistra
înregistrarea.
rea.
Cel mai răspîndit format al casetelor video este formatul VHS, care utilizează casetele
de dimensiunile 188x104x25 mm. Aceste casete pot avea о durata de înregistrare de la 30
min. рînă lа 300 min. (E-30, E-45,E-60, E-90, E-120, E-180, E-240, E-300). La formatul
formatul
VHS lăţimea  peli
 pelicu
cule
leii este
este de 12,7
12,7 mm
mm,, iar
iar la form
format
atul
ul Vide
Video-
o-88 lăţi
lăţime
meaa peli
pelicu
cule
leii este
este de 8 mm.
Înreg
Înregis
istr
trare
areaa de examin
examinare
are se efect
efectue
uează
ază de cătr
cătree speci
special
alis
istt în condiţ
condiţii
ii de laborator cu
aplicarea tehnicii şi metodelor speciale. Aplicarea
Videoînregistrării
Videoînregistrării criminalistice în mersul anchetei capătă importanţă prob
probat
ator
orie
ie numa
numaii
după
după o form
formar
area
ea care
care incl
includ
udee în sine
sine aspe
aspect
ctee proc
proces
esua
uale
le şi tehnice.
tehnice. Aspectul
Aspectul procesual
procesual este
reglem
reglement
entat
at de legea
legea proces
procesual
ual-pen
-penală,
ală, legităţ
legităţile
ile formăr
formării
ii tehnic
tehnicee sunt
sunt prelua
preluate
te din însuşi
însuşi
 practica vide
videoî
oînr
nreg
egis
istră
trări
rii.i.
În timpul înregistrării video a interogării, experimentului de ancheta, etc. filmării este supus
supus tot
mersul anchetei de la început pînă la capăt.
Filmul este compus din 3 părţi de examinare, de introducere, înche
încheier
iere.
e.
În partea
partea introd
introduct
uctivă
ivă sunt
sunt fixate
fixate acţiun
acţiunile
ile cînd
cînd anchet
anchetato
atorul
rul în con
conform
formit
itat
atee cu
formalităţile procesuale numeşte: funcţia sa, familia, dă lămurire ре саrе în dosar se petrec acţiunile
operative,
operative, numeşte locul, ora efectuării acestor acţiuni, participanţii,
participanţii, lămureşte acestora drepturile şi
obligaţ
obligaţiil
iilee şi efectue
efectuează
ază alte acţiuni
acţiuni enumer
enumerate
ate de legea
legea proces
procesual
ual-pen
-penală.
ală. În partea generală a
videofilmului se fixează mersul acţiunilor de ancheta cu înscriere sincronica cu filmul a sunetelor 
(dialogurile participanţilor).
Partea
Partea de încheiere
încheiere a videofil
videofilmul
mului
ui se efectuează
efectuează după
după demonstr
demonstrarea
area participanţilor
participanţilo r acţiunilor de
anchetă a părţii de introducere şi generale. În cadre fixate în plan mediu şi în prim plan se fixează
întrebăr
întrebările
ile puse
puse de către
către anchet
anchetato
atorr către
către partic
participa
ipanţi
nţiii acţiun
acţiunilo
ilorr de anchet
anchetăă dacă
dacă cores
corespu
pund
ndee
conţ
conţinu
inutu
tull pelic
pelicule
uleii magn
magneti
etice
ce (vide
(video-a
o-aud
udio
io)) cu conţi
conţinu
nutul
tul şi rezultatele acţiunilor de ancheta.
Filmul se termină cu răspunsul la întrebările puse şi numirii orei exacte de către anchetator a
terminării
termi nării acţiunil
acţiunilor
or de ancheta.
ancheta.

65
 66

Pentru comoditatea demonstrării videofilmului este necesar că fideofilmul să posede

lacuna la început de începere a filmului şi la sfîrşit (părţile curate (neînscrise) a peliculei video
cu lungime de 1 – 1,5m).
Videocasete se împachetează în cutii tari pe care se fac anumite înscrieri adică cărui
dosar penal aparţine pelicula dată. [54,p.252].

4. Schiţarea locului faptei.

Una din modalităţile

modalităţile tehnice de fixare şi prezentare a locului
locului faptei şi a obiectelor
obiectelor din
 perimetrul lui, modalitatea utilizată pe scara largă în practică constituie schiţarea prin desenare
a situaţiei
situaţiei de la faţa locului. Schiţa
Schiţa locului
locului faptei are menirea de ilustra
ilustra constatările
constatările expuse
expuse în
 procesul – verbal, asigurîndu-le o înţelegere adecvată şi uniformă pe întregul parcurs al
 procesului penal (art.118 CPP al RM). [55,p.83].
În teoria şi practica criminalistică sînt validate două variante tehnice de întocmire a
schiţei locului faptei. Prima, relativ simplă, numită desen – schiţă sau schiţă simplă, prevede
fixarea grafică a tabloului de la faţa locului, a elementelor spaţiale şi a obiectelor din perimetrul
său, fără a se respecta strict dimensiunile reale ale acestora. Limitele spaţiale de la locul faptei,
mărimea
mărimea obiectelor
obiectelor şi a distanţei
distanţei dintre ele, în măsura în care prezintă interes pentru cauză, ce
vor consemna prin cifre, constituind valorile măsurilor efectuate pe parcursul activităţii de
cercetare.
Cea de a doua variantă
variantă întitulată plan - schiţă
schiţă presupune
presupune reprezentarea
reprezentarea locului faptei, a
obiectelor ce constituie ambianţa acestuia, şi a distanţei dintre ele, la un anumit grad de
micşorare faţă de dimensiunile lor reale. Scara la care se întocmeşte planul schiţă se determină
de la caz la caz, în funcţie de micşorare faţă de dimensiunile lor reale. Scara la care se
întocmeşte planul schiţă se determină de la caz la caz, în funcţie de dimensiunile şi distanţele ce
urmează a fi fixate grafic. Astfel, planul schiţă al încăperilor mici şi medii, al mijloacelor de
transport etc, de obicei, se efectuează la scara de 1:50 sau 1:100, ceea ce înseamnă că un
centimetru măsurat pe planul – schiţă este egal locului cu 50 sau 100cm de la faţa locului. Într-o
încăpere spaţioasă, planul – schiţă poate fi conceput la scara de 1:500 sau chiar de 1:1000.
Planul – schiţă sau schiţa la scară are o aplicabilitate redusă, oferindu-se prioritate desenului – 
schiţă. În practică se utilizează trei procedee de întocmire a desenului schiţă:
1)în proiecţie orizontală;
2) în pro
proie
iecţ
cţie
ie vert
vertic
ical
ală;
ă;

66
 67

3) Schiţă
Schiţă desfăş
desfăşura
urată
tă a încăpe
încăperii
rii..
Desenu
Desenull schiţă
schiţă în proiec
proiecţie
ţie orizon
orizontal
tală,
ă, cunosc
cunoscut
ut şi sub formula
formula de „desen
„desen în plan
plan
orizontal”,[56,p.86] este cea mai eficientă şi cea mai frecvent aplicată formă de fixare grafică a
locului faptei. El poate fi aplicat în toate cazurile de cercetare a încăperilor, uneori la fixarea
unei secţiuni de stradă, ogradă sau altor locuri deschise. Natura avantajoasă a acestui procedeu
rezidă în redarea pozitivă a poziţiei şi a legăturii dintre elementele constitutive ale locului
faptei, dintre obiectele purtătoare de urme din perimetrul lui.
În cazul în care situaţia de la faţa locului reclamă fixarea unor elemente de construcţie a
încăperii, schiţă în proiecţie orizontală poate fi completată de o schiţă realizată în proiecţie
verticală.
În fine, pentru reprezentarea armelor şi a obiectelor corp delict de pe suprafeţele
verticale ale obiectelor de construcţie şi a mobilierului amplasat nu departe de pereţi, se
 procedează la schiţarea grafică în proiecţie orizontală a suprafeţelor verticale şi la inversarea
tavanului, adică se aplică procedeul numit desfăşurare în desen a încăperii sau metoda cutiei
desfăşurate. În desenul – schiţă desfăşurat al unei încăperi partea centrală o constituie planul ei
orizontal.
Planurile pereţilor şi ale tavanului încadrează partea centrală din cele patru părţi. Schiţa
locului faptei întocmită cu realizarea cercetării la faţa locului poate fi suplimentată de o serie de
schiţe auxiliare, după cum urmează:
- schiţa unor porţiuni din spaţiul locului faptei prin care se urmăreşte redarea într-
o formă mărită a anumitor zone, considerate deosebit de importante;
- schi
schiţa
ţa obie
obiect
ctel
elor
or prin
princi
cipa
pale
le de la faţa
faţa locu
loculu
lui,
i, respe
respect
ctiv
iv a cada
cadavr
vrul
ului
ui şi a
obiectelor ce-l înconjoară, obiectivelor forţate în cazul pătrunderii prin spargere
într-o încăpere închisă a mijloacelor de transport defectate în urma accidentului
rutier ş. a.
- Schiţă de detaliu, desenul obiectelor cu semnificaţie probantă deosebită sau al
urmelor
urmelor infracţiunii
infracţiunii.. Schiţa de detaliu,
detaliu, presupune
presupune demonstrarea
demonstrarea elementelor 
elementelor 
caracteristice
caracteristice ale obiectelor
obiectelor şi urmelor
urmelor descoperite,
descoperite, fapt care reclamă
reclamă realizarea
realizarea
ei la scară de 1:1 sau chiar la o mărime mai avansată decît cea naturală a
obiectului sau urmei.
La întocmirea schiţei locului faptei se impune respectarea următoarelor cerinţe:
- exactitatea fidelă a situaţiei de la faţa locului. Măsurile la cea mai mare precizie
se impun îndeosebi la întocmirea schiţei locului accidentelor, în special a celor 
de circulaţie rutieră, la care lungimea
lungimea urmelor de frînare, distanţa de la victimă
victimă

67
 68

şi marginea drumului, precum şi cea dintre vehicule participante la diverse

element
elementee ale spaţi
spaţiulu
uluii rutier,
rutier, prezin
prezintă
tă punctu
punctull de plecar
plecaree în determ
determina
inarea
rea
împrejurărilor fatale ale accidentului şi a vinovăţiei persoanelor implicate:
- orientarea corectă a schiţei după punctele ordinale cu ajutorul busolei din
dotarea trusei criminalistice. Direcţia „nord” indicată de arcul busolei trebuie să
fie marcată cu o săgeată indicată în partea stîngă a desenului – schiţă;
- utilizarea cu prilejul întocmirii schiţei locului faptei a sistemului de semne
convenţion
convenţionale
ale elaborate
elaborate în cadrul ştiinţei
ştiinţei criminalisti
criminalistice
ce şi acceptate
acceptate de practica
practica
 judiciară. Semnele cu care se notează în desenul – schiţă obiectele de la faţa
locului este necesar să fie unitare şi aplicate cu aceiaşi semnificaţie de către
toate organele judiciare. [57,p.83].

Încheiere.

În lucrarea dată am elucidat una din acţiunile primordiale ale criminalisticii şi anume
cercetarea la faţa locului, care este actul iniţial de urmărire penală.
Cercetarea la faţa locului este una din activităţile procedurale şi de tactică criminalistică
ale organului de urmărire penală, ce se realizează de obicei la începutul urmăririi penale, în
scopul cunoaşterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării şi ridicării urmelor create
cu ocazia săvîrşirii infracţiunii. Conform datelor obţinute în timpul unei cercetări la faţa locului
depinde nu numai argumentarea săvîrşirii cauzei, dar şi aflarea adevărului în esenţă.
Cercetarea la faţa locului, de rînd cu efectuarea altor acte de urmărire penală: audierea
martorilor şi consemnarea declaraţiilor lor, audierea părţii vătămate, ascultarea învinuitului sau
inculp
inculpatu
atului
lui şi consem
consemnar
narea
ea declar
declaraţii
aţiilor
lor,, dispu
dispuner
nerea
ea de expert
expertize
ize judicia
judiciare
re efectua
efectuate
te de
confru
confruntă
ntări,
ri, de prezen
prezentări
tări pentru
pentru recunoa
recunoaşte
şteri
ri şi reconst
reconstitu
ituiri
iri,, consti
constitui
tuiee un proced
procedeu
eu în
 procedura penală. Acest procedeu urmăreşte acumularea de date fixate integral şi cît mai
operativ posibil privind circumstanţele faptei, descoperirea făptuitorului, fixarea şi ridicarea
urmelor infracţiunii, stabilirea stării şi poziţiei mijloacelor materiale de probă etc.
Tot odată am descris folosirea eficientă a instrumentelor tehnice şi tactice criminalistice,
am elucid
elucidat
at acţiun
acţiunile
ile de organi
organizare
zare şi planif
planifica
icare
re a urmări
urmăririi
rii penale
penale,, obiecte
obiectele
le anchet
anchetei,
ei,
metodele şi mijloacele de utilizare, toate acestea fiind orientate spre stabilirea naturii faptei
 penale: omucidere, accident, furt, tîlhărie, viol, sinucidere, delapidare, distrugere etc.

68
 69

Prin
Prin tot
tot conţ
conţin
inut
utul
ul lucr
lucrări
ăriii am tins
tins să formez
formez o cond
condui
uită
tă defi
defini
nito
torie
rie,, exac
exactă
tă a
operati
operativit
vităţii
ăţii de cerceta
cercetare
re a urmelo
urmelorr infracţ
infracţiun
iunii,
ii, reguli
regulile
le tactic
tacticee general
generalee şi special
specialee ale
cercetării, etapele de pregătire în vederea efectuării cercetării, mijloacele tehnico - ştiinţifice
criminalistic
criminalisticee utilizate
utilizate în etapa preliminară
preliminară şi a cercetării propriu – zise a locului faptei în faza
statică
statică şi dinamică, metodele
metodele utilizate
utilizate la cercetarea
cercetarea pe teren, mijloacele
mijloacele de fixare a rezultatelor 
rezultatelor 
cercetării urmelor infracţiunii, fixarea obiectivă a rezultatelor cercetării, evidenţa lor, protejarea
urmelor infracţiunii.
Deci, prin cercetarea la faţa locului, organul de urmărire
urmărire penală stabileşte
stabileşte împrejurările
împrejurările
în care a fost comisă fapta, identifică pe infractor sau delimitează sfera persoanelor bănuite,
adună, conservă şi examinează probele materiale descoperite.
Cercetării la faţa locului i se acordă o atenţie deosebită atît în literatura de specialitate cît
şi în literatura judiciară.
Luîn
Luîndd în cons
consid
ider
eraţ
aţie
ie un izvo
izvorr prin
princi
cipa
pall ca Codu
Codull de Proc
Proced
edur
urăă Pena
Penală
lă în care
care
legi
legiui
uito
toru
rull indi
indică
că proc
proced
edee
eele
le şi meto
metode
dele
le de cerce
cercetar
taree la faţa
faţa locu
loculu
luii incl
inclus
usee în Titl
Titlul
ul
IV,capitolul III, secţiunea a 3-a.
Art.11
Art.1188 al acestei
acestei secţiun
secţiunii preved
prevedee “cercet
“cercetarea
area la faţa
faţa loculu
loculuii se face în scopul
scopul
desc
descop
oper
erir
irii
ii urme
urmelo
lorr infr
infrac
acţi
ţiun
unii
ii,, a mijl
mijloa
oace
celo
lorr mate
materi
rial
alee de prob
probăă pent
pentru
ru a stab
stabil
ilii
circumstanţ
circumstanţele
ele infracţiunii
infracţiunii ori alte circumstanţe
circumstanţe care au importanţă
importanţă pentru cauză”. Tot aici se
estimează că în cazurile necesare persoana care efectuiază urmărirea penală poate să cheme
 pentru a lua parte la cercetarea la faţa locului, specialişti în materia respectivă.
În cursul cercetării la faţa locului, persoana care efectuiază urmărirea penală execută
dacă este necesar, măsurări, fotografieri, filmări, întocmeşte planuri şi schiţe, face mulaje şi
tipare de pe urme. Pornind de la aceasta, susţinem ideea expusă deja în literatura de specialitate
de a prefigura în legea procesual-penală doar principiile generale de admisibilitate în procedura
 penală a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice fără a le concretiza în lege, ceea ce ar 
deschide posibilităţi justiţiei de a prelua realizările de ultimă oră din domeniul ştiinţei şi tehnicii
şi de a le folosi potrivit principiilor formulate în scopul soluţionării cauzelor concrete
Obiectele
Obiectele şi documentel
documentelee descoperite
descoperite cu prilejul
prilejul ridicării,
ridicării, percheziţiei
percheziţiei cercetării la faţa
locului, cercetării împrejurimilor sau încăperii sînt examinate de către persoana care efectuiază
urmărirea penală la locul efectuării actului respectiv de urmărire.
În aces
acestt caz
caz rezul
rezultat
tatel
elee exam
examin
inări
ăriii se cons
consem
emne
neaz
azăă în proc
proces
esul
ul – verb
verbal
al priv
privin
indd
efectuarea actului de urmărire menţionat. Cînd este necesar, obiectele ridicate se împachetează
şi se sigilează.

69
 70

Cercetarea la faţa locului după cum am observat în cursul studiului trebuie înfăptuită
strict conform legislaţiei în vigoare, ca toate probele acumulate, actele înocmite să poată avea
 putere juridică la judecarea cazului în organele judiciare.
În ce priv
priveş
eşte
te baza
baza proc
proces
esua
uală
lă de acti
activi
vita
tate
te a cola
colabo
borat
rator
oril
ilor
or opera
operati
tivi
vi,, se cere
cere
menţionată Legea „Cu privire la activitatea operativă de investigaţie” din 12.04.1994, şi art.55
CPP al RM, care cuprinde obligaţiunea organelor de urmărire penală de a întreprinde toate
măsurile necesare în scopul descoperirii, prevenirii şi curmării infracţiunilor.
Persoana care efectuiază urmărirea penală trebuie să fie un specialist la nivel şi să
dispună de o bază tehnico-criminalistă ce ar corespunde cerinţelor actuale. Aceasta este necesar 
deoarece se ştie că cercetarea faptelor penale se desfăşoară în condiţii conflictuale, adică cu
intercalarea celor doi factori ai urmăririi penale: pe de o parte persoana care efectuiază
urmărirea penală aspirînd spre stabilirea şi scoaterea la iveală a adevărului privind fapta
infracţională şi împrejurărilor în care s-a comis aceasta; pe de altă parte infractorul, care este
coin
cointe
teres
resat
at a ascu
ascund
ndee aces
acestt adev
adevăr
ăr pent
pentru
ru a se esch
eschiv
ivaa de la răspu
răspund
ndere
ere ori
ori a dimi
diminu
nuaa
răspunderea, folosind diferite metodici şi tehnici avantajoase.
Cu toate acestea, ofiţerul din organul de urmărire penală, ca reprezentant al puterii
 judiciare trebuie
tr ebuie să se manifeste ca un veritabil luptător pentru adevăr şi echitate, să nu admită
indiferenţă faţă de orice atentat la viaţa şi integritatea persoanei, la proprietatea socială şi
 privată, la alte valori sociale, să fie onest şi modest, să respingă orice propunere josnică, să nu
intre în relaţii dubioase.
În cond
condiţ
iţii
iile
le unei
unei inst
instab
abil
ilit
ităţi
ăţi econo
economi
mice
ce accen
accentu
tuate
ate,, ale
ale înrău
înrăutăţ
tăţiri
iriii situ
situaţ
aţiei
iei
criminogene, caracterul tot mai organizat al infracţiunilor ce se comit este extrem de important
să folosim judicios şi cu maximum de randament orice pîrghie în activitatea profesională de
combatere a criminalităţii.
Examin
Examinări
ările
le crimin
criminalis
alistice
tice prelim
prelimina
inare
re consti
constitui
tuiee o formă
formă eficien
eficientă
tă de aplica
aplicare
re a
cunoştinţelor de specialitate şi a realizărilor tehnico-ştiinţifice în scopul obţinerii informaţiei
 privind persoana făptaşului, mecanismul şi alte împrejurări ale infracţiunii utile pentru
descoperirea cauzelor pe urme proaspete.
Reglementarea procesuală a examinărilor în cauză şi buna pregătire criminalistică a
specialiştilor în acest sens, dotarea acestora cu materiale informative şi cu tehnici respective va
favoriza considerabil munca de descoperire şi cercetare a infracţiunilor pe urme proaspete.

Bibliografie şi note
1. Ciopraga
Ciopraga A.,
A., Iacobuţa
Iacobuţa I., „Criminalist
„Criminalistica”,
ica”, Iaşi,
Iaşi, 1997,
1997, p.
p. 239
2. Bercheşan
Bercheşan V., Pletea C.,
C., „Crecetarea
„Crecetarea la faţa locului
locului”,
”, în „Tratat
„Tratat de tactică
tactică criminalistic
criminalistică”,
ă”,
Craiova, 1992, p.30
70
 71

3. Рассейкин
Рассейкин Д., „Осмотр
„Осмотр места происше
происшествия
ствия и трупа
трупа расследо
расследовании
вании убийств
убийства”,а”,
Саратов, 1967, стр. 12.
4. Колмаков
Колмаков В., „Следственный
„Следственный осмотр”,
осмотр”, Москва,
Москва, 1969,
1969, стр.
стр. 61.
61.
5. Mircea I., „Importan
„Importanţaţa şi modul
modul determinării
determinării locului
locului de tragere”,
tragere”, Cluj, 1961,
1961, p.180.
p.180.
6. Doraş Simion
Simion Gh.,
Gh., „Crimin
„Criminalisti
alistica”,
ca”, Chişin
Chişinău,
ău, p.
p. 47.
47.
7. Колдин В., В., Полевой
Полевой Н., „Информ
„Информационационныеные процессе
процессе и структуры
структуры в криминал
криминалистик
истике”,
е”,
Москва, 1985, стр.7.
8. Ciopraga
Ciopraga A.,A., „Criminalis
„Criminalistica:
tica: tratat
tratat de tactică”,
tactică”, Iaşi,
Iaşi, 1996,
1996, p.40.
p.40.
9. Колмаков
Колмаков В., „Следственный
„Следственный осмотр”,
осмотр”, Москва:
Москва: 1969.
1969. стр
стр 65
10. Gheorghiţa M. Tactica cercetării la faţa locului. Chişinău.2004,p.17
Chişinău.2004,p.17
11. Zaharescu Gh., Cercetarea la faţa locului // Ghidul procurorului criminalist,
criminalist, Timişoara.
1994, P. 79
12. Gheorghiţa M. Tactica cecetării la faţa locului.Chişinău.2004,
locului.Chişinău.2004, p.16.
p.16.
13. Doraş S. Gh., Criminalistica – Tipografia centrală, Chişinău,
Chişinău, 1999, P 53
14. Mircea I., criminalistica,
criminalistica, Iaşi. 1994.
1994. P.233.
P.233.
15. Doraş S.Gh. „Criminalistica”
„Criminalistica” – Tipografia Centrală, Chişinău. 1999. P.56
16. Попов И. Осмотр
Осмотр места происшествия,
происшествия, Москва, 1959, стр. 16-17.
17. Coman. Aspecte privind cercetarea la faţa locului // infracţiunile de omor”, Bucureşti, Bucureşti, 1975,
 p.23
18. A se vedea ,spre exemplu: ordinul MAI RM RM Nr.115 din 12 martie 1992.
19. Aplicarea videoînregistrării la audierea martorului în condiţiile
condiţiile art.110 CPP este obligatorie.
Casete
Casetelele video
video pe care
care au fost
fost înregi
înregistr
strate
ate declar
declaraţii
aţiile
le martor
martorulu
ului,i, sigila
sigilate
te cu sigili
sigiliul
ul
instit
instituţi
uţiei
ei se păstre
păstrează
ază în origin
original
al la instan
instanţăţă împreu
împreunănă cu copia
copia proces
procesulu
ului-v
i-verb
erbal
al al
declaraţiei.
20. Aplicarea
Aplicarea fotografierii
fotografierii la recunoaşterea
recunoaşterea persoanelor,
persoanelor, conform art.116 CPP este obligatorie.
obligatorie.
Fotografiile persoanei prezentate spre recunoaştere şi a asistenţilor procedurali urmează a fi
anexate în mod obligatoriu la procesul-verbal.
21. Golubenco Gh. Cod Cod nou,probleme
nou,probleme criminalistice vechi //Simposia profesorum,ediţia
profesorum,ediţia
2004.Cişinău,ULIM
22. Ordinul MAI al R.M, Nr. 115 din 12.03.1992.
23. Golubenco Gh. Urmele infracţiunii, Chişinău 1992 pag.22. pag.22.
24. Coman Constantinascu,
Constantinascu, „Reguli tactice ale efectuării cercetării la faţa locului”, Tratat
 practic de criminalistică, vol.1, Bucureşti 1976 pag.425.
pag.425.
25. Coman L. Aspecte
Aspecte privind cercetarea la faţa locului infracţiunile de omor, omor, Bucureşti 1975
 pag.23.
26. Mircea Ion, Criminalistica, Iaşi 19941994 pag.237.
pag.237.
27. Mircea I. Criminalistica, Editura – Chemare
Chemare – Iaşi 1994 pag.240.
28. Василев А.Н. Осмотр места происшествия – Государственное издательство
юридической литературы, Москва, 1960 стр.35.
29. Coman L., Constantinescu
Constantinescu M., Op. Cit. Pag.428.
30. Mircea Ion, Criminalistica – Editura Chemare Iaşi 1994, p.242.
31. Golubenco G. Urmele infracţiunii, Chişinău-2000,
Chişinău-2000, p.42.
32. Doraş S. Criminalistica – Tipografia – Centrală, Chişinău-1999,
Chişinău-1999, p.22.
33. Golubenco G. Urmele infracţiunii, Chişinău, 2000, p.62. p.62.
34. Mircea I.I. Op.
Op. Cit.
Cit.
35. Stancu E. Criminalistica,
Criminalistica, Bucureşti, 1995,
1995, p. 32.
36. Василев А.Н. осмотр места происшествия – Москва. Москва. 1960, стр. 154.
37. Stancu E., Criminalistica vol.2,
vol.2, Universitatea Bucureşti 1983 1983 pag.41 – 42.
38. Kernbach M., Medicina judiciară – Ediţia Medicală – Bucureşti 1958 pag.279 pag.279 – 280.
39. Popov
Popov V.I. Op. Cit. Pag.
Pag. 159.
40. Mircea I., Criminalistica – Editura Chemare
Chemare – Iaşi, 1994, pag 239.

71
 72

41. Богданов Б., Розыск «Криминалистика»,

«Криминалистика», Москва 1971 1971 стр. 417.
42. Doraş S.,
S., Op. Cit. Pag.
Pag. 67.
43. Dicţionar de criminalistică, Bucureşti,
Bucureşti, 1984. pag. 77.
44. Ciopraga
Ciopraga A. Op.cit.
Op.cit. pag. 77.
45. Колмаков В.,В., Следственный осмотр, Москва 1969, 1969, стр. 177.
46. Doraş S. Op.
Op. Cit. Pag.70
Pag.70..
47. Criminalistica, Vol.1, Bucureşti,
Bucureşti, 1995, pag. 103.
48. Doroş S.G., Criminalistica, Chişinău, 1996 p.95.
p.95.
49. Василев А. Н., Осмотр места происшествия – Госюриздат – Москва, 1960, cтр. 78. 78.
50. Ionescu N., Tratat practic de criminalistică,
criminalistică, Vol.1, Bucureşti, 1976.
51. Doroş S.G., Criminalistica, Bucureşti, 1996 p.80.
p.80.
52. Iablocov N.P, Coldin
Coldin V.I, Криминалистика,
Криминалистика, Москва, 1990.
53. Леви А., Видеозапись и киносъемка // Справочник
Справочник следователя, Москва 1990 cтр. 31.
54. Mircea I., Criminalistica – Ediţia Chemare
Chemare – Iaşi 1994, p. 252.
55. Василев А.Н. Осмотр места происшествия – ГосюриздатГосюриздат – Москва 1960, стр. 83. 83.
56. Sandu E., Întocmirea
Întocmirea schiţei la faţa locului // Tratat practic de criminalistică, Vol.1,
Vol.1,
Bucureşti 1976, p.86.
57. Doroş S.G., Criminalistica, 1996 p.83.
58. Белкин Р.С. Курс криминалистики:
криминалистики: Учеб. пособие для вузов. – 3-е изд., дополненное.
дополненное.
 – М.: ЮНИТИ-ДАНА, Закон Закон и право, 2001, - 837 с.;

72