TRAINING “Preţuirea prezentului”

E o tehnică de formare, dezvoltare a gîndirii critice, ce se aplică la adolescenţi.

Scopul: de a ajuta participanţilor să adereze la propriile sentimente, să facă o analiză asupra

atitudinii faţă de valorile vieţii.

Materiale: foaie alba de hîrtie pentru fiecare participant.

Fiecărui dintre noi natura ia făcut un cadou fără de preţ – VIAŢA. Noi rareori ne gîndim asupra
acestui fapt. Zi de zi, oră de oră. Dar bucuria şi satisfacţia de viaţă plină facem legătură ca
deobicei cu circumstanţele şi manifestările externe. De exemplu, ceva am primit în dar şi de ceva
am fost lipsiţi. Avem guturai – simţim cît e de bine să respiri aerul profund. Ne doare un picior –
cît e de bine să ai posibilitatea de a te mişca. Deseori aflîndu-ne într-o careva situaţie, dînd frîu
liber emoţiilor, avem senzaţia că nu mai vrem să trăim.
Acum vă rog pe D-ră să desenaţi la mijlocul foii un cerc şi să scrieţi „ NU VREAU SĂ
TRĂESC”.
A NU DORI SĂ TRĂIEȘTI

Numiţi careva cuvinte, fraze ce se asociază cu aceast text. (Participanţii numesc următoarele
cuvinte; tristeţe, ofensă, furie, moarte etc.)
Acum vă imaginaşi diferite situaţii care îl fac pe om să nu vrea să trăiască. Întîmplări ce va făcut
pe voi sa simţiţi o greutate pe suflet ce vă făcea să suferiţi. Scrieţi situaţii şi le daţi o formă, de
exemplu de nori

A NU
DORI SĂ TRĂIEȘTI

Cine doreşte să citească situaţiile sale? ( Moderatorul poate să le scrie pe tablă si se

discută)
În următoarele situaţii pot nimeri atît copii cît şi maturii. Încercăm să ne îndepărtăm de trăirile
proprii şi să facem o analiză a istoriei unui om ce se află într-o situaţie de impas. Citim I-a parte:
„Tic-tac, tic-tac, tic-tac”Acesta e un ceas?Ah,Nu, aşa bate inima mea. E aşa de straniu şi
linişte. Aşa linişte poate fi numai dimineţa devreme, cînd încă nici soarele nu a răsărit, nu a
luminat ziua viitoare. Iată atunci este aşa de linişte.Atunci cînd am auzit acele reproşuri şi
cuvinte groaznice în adresa mea, am simţit aceeaşi linişte profundă . Şi numai acest ticăit
blestemat al inimii încalcă această linişte.În trecut, inima mea îmi cînta dimineţa, mă deştepta
cu cîntece vesele.Însă acum? Am obosit să trăesc.Nu trebuiesc nimănui.Am ajuns să fiu
comparat cu tot ce e rău şi inutil. Probabil că ceilalţi au dreptate – viaţa mea nu e de nici un
folos nimănui. Nu voi mai chinui pe nimeni şi nici pe mine...La sfîrşit, însă, voi desena ultimul
meu desen pe care îl voi lăsa ca amintire.
 Moderatorul: Acum aţi ascultat acest fragment. Notaţi Vă rog fraza care va impresionat
cel mai mult.(1min)
Deci, eroul a hotărît să deseneze un ultim desen.Cum consideraţi, ce va desena?Ce culori vor fi
folosite?(3 min).
II parte:
Acest desen o să fie un autoportret. Asemenea şuvoaielor de ploaie, voi trasa curbele
spălăcite ale profilului meu.Voi desena cu culori care-mi vor reda tristeţa, apoi zîmbetul
întrezărit printre lacrimile amare. Buzele le voi desena crispate de durere şi de frig. Iar ochii îi
voi desena cu culoarea mea preferată, cea care semnifică dragostea. Însă nu mai am suficientă
culoare pentru ochi deaceea arăt ca un orb. Sprîncenele le voi desena astfel încît să mi se
citească disperarea pe chip. Părul meu frumos îl voi reda în culorile fericirii iar cînd ea nu se
ajunge mie îmi rămîne sufletul.Probabil cu culoarea sufletului voi nuanţa fundalul acestui
autoportret care, poftim, l-am adus la bun sfîrşit, e gata! Doamne, oare aşa să fiu?Nu cred că
pot trăi cu asemenea chip. Nu aşa desen nu aşi lăsa ca amintire…
După cîteva clipe de ezitare, a rupt desenul şi confecţionă din el un avion, ca în copilărie
îl aruncă pe fereastră spre cerul luminous. Se aplecă peste pervaz…Tic-tac, tic-tac, tic-tac.

Moderatorul: Cum credeţi ce s-a întîmplat mai departe? De ce?

Vă propun să finisaţi această povestire utilizînd cuvintele ; „porumbel”,” cîntec” (3 min)
De odată, avionul şi-a îndreptat aripile şi a zburat în sus. Astfel părea un porumbel alb şi
frumos. Atît de gingaş şi imaculat, încît am rămas uimit, admirîndu-i zborul. Apoi am deschis
mai larg fereastra pentru ca aierul primăvăratic să inunde toată încăperea cu prospeţime, soare
şi cer senin...şi încă cu ceva. Cu dorinţa de a trăi.
Un porumbel alb, adevărat,s-a aşezat pe perzaz şi a bătut vesel din aripi. În acel moment
a răsunat iarăşi cîntecul uitat al inimii mele care m-a trezit din amorţire. Deci, EU trăesc, e
viaţa mea şi e preţioasă. Pentru cine? PENTRU MINE! Voi avea curaj să trec peste toate fiindcă
am înţeles un adevăr – imortant e să nu opreşti inima să cînte, orice s-ar întîmpla.

Moderatorul: Cum aţi denumi această povestire? Autorul a denumit-o , autoportret. De ce?

Revenim la începutul exerciţiului şi elimenaţi cuvîntul” NU”din cerc trasaţimai multe linii de la
cec de la centru spre exterior, va apărea un soare şi pe fiecare rază scrieţi cîte un argument care
să determine pentru ce merită să trăeşti, de ce viaţa este o valoare.

A NU
DORI SĂ TRĂESC

Fie ca în viaţa fiecărui om să lucească soarele. Viaţa la infinit e generoaşă. Noi pierdem pe
cineva sau ceva dar ea mai alte multe rezerve pentru a ne oferi şi se merită să o trăeşti.

Cea mai frumoasă zi e ASTĂZI! Să fim fericiţi AZI! AICI şi ACUM!