ABORDĂRI PSIHOLOGICE ALE FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ

ŞCOLARĂ

PROFESOR GOGA GEORGETA

LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ FETEŞTI

MAI 2015
ABORDĂRI PSIHOLOGICE ALE FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ ŞCOLARĂ

Din dorinţa de a se afirma sau de a se impune în grup, copiii sau adolescenţii recurg, de cele mai
multe ori, la comportamente violente, ce pot fi duse până la extrem, degenerând în fapte antisociale
foarte grave. Comportamentele agresive se manifestă atât în mediul şcolar, cât şi în cel extraşcolar,
agresivitatea îmbrăcând diferite forme, de agresivitate verbală până la fizică.
Violenţa în şcoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente agresive” precum:
1. exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare,
hărţuire;
2. bruscare, împingere, lovire, rănire;
3. comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/ comercializare de droguri, vandalism –
provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt);
4. ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de
cadrul didactic);
5. comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în
şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare
In mediul şcolar întâlnim mai multe forme de violenţă:
Violenţa fizică, concretizată prin lovirea persoanelor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea prin
forţă de bunuri, etc.;
Violenţa psihică ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată, şi se
manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare, discriminare etc.
Violenţa economică (materială), ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului şcolar
şi a bunurilor altor persoane (distrugere);
Şcoala poate fi definită, prin responsabilităţile, atribuţiile şi competenţele ce-i revin, ca actorul
cel mai complex în domeniul siguranţei şcolare: aceasta este factor de decizie în privinţa măsurilor
administrative şi conform regulamentului de ordine internă în privinţa elementelor ce trebuie
satisfăcute pentru asigurarea siguranţei elevilor, profesorilor şi personalului auxiliar;
este beneficiar al măsurilor de siguranţă care sunt asigurate, fie direct ori indirect de ceilalţi parteneri:
poliţie, jandarmerie, serviciile de asistenţă socială, primării, alte autorităţi centrale şi locale.
 Şcoala este aşa-zisul ”proprietar al problemei” din momentul în care elevii pătrund în incinta
şcolii şi, cel puţin până în momentul în care aceştia se îndreaptă spre casă, ieşind pe porţile ei.
Elevul violent- caracteristici individuale
Pentru a contura personalitatea elevului violent trebuie să luăm în consideraţie o serie de factori:
factori individuali, sociofamiliali, şcolari, de context social. În acest material am cercetat factorii
individuali. La nivel individual, factorii care afectează potenţialul de violenţă al elevilor,
determinându-le comportamente violente, includ caracteristici biologice, genetice, psihologice şi
sociale. Manifestările violente pot apărea încă din copilărie, la vârste mici, fiind influenţate în diferite
grade de mediul familial, de grupul de apartenenţă sau de alti factori de natură socială şi culturală.
Caracteristici biologice şi genetice ale elevului cu potenţial de violenţă
Conform unor studii recente în acest domeniu, copiii care au suferit diverse tipuri de influenţe sau
traume, fie în perioada uterină, fie în momentul naşterii, pot avea particularităţi neurologice cu
potenţial ridicat de violenţă. Complicaţiile la naştere, ca şi istoria genetică a părinţilor, se dovedesc a
fi factori predictivi pentru comportamentul deviant ulterior al unui individ, clasându-l în categoria
victimelor genetice şi, oarecum, eludându-l de responsabilitatea individuală. Cercetări recente propun
din ce în ce mai mult existenţa unei vulnerabilităţi genetice care se asociază cu violenţa copiilor,
tinerilor sau adulţilor. După opinia specialiştilor, aproximativ 5% dintre şcolari prezintă tulburări
comportamentale de origine genetică. Ele sunt dificil de diagnosticat, mai ales pentru că aceşti copii
fac adesea ceea ce fac şi ceilalţi.
Caracteristici psihologice
Literatura de specialitate menţionează o serie de atribute ale elevului cu comportament violent, cum
sunt: nivel scăzut de încredere în sine; nevoia de dominaţie şi control; forţa fizică; valorizarea
agresivităţii în rezolvarea conflictelor; mecanisme specifice de a face faţă provocărilor; empatie
scăzută; impact social ridicat, dar neacceptat; abilitare social.
Analizarea fenomenului violenţei şcolare susţine ca manifestările conflictuale dintre elevi
reprezintă cea mai răspândită formă de violenţă şcolară, dar consideră acest tip de violenţă ca unul
nespecific spaţiului şcolii deoarece se poate manifesta şi în afara acestuia, în orice grup de copii şi
tineri. Violenţa între elevi este specifică vârstei adolescenţei şi poate apărea ca un fapt „normal” în
orice context relaţional, inclusiv în cadrul jocurilor (mai ales al jocurilor sportive).
Bibliografie

1. Sălăvăstru Dorina, Violenţa în mediul şcolar În: Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violenţa.
Aspecte psihosociale, Iaşi, Editura Polirom, 2003.
2. Jigău, M (coord.) Violenţ a în şcoală , Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2006.
3. Şoitu, L şi Hăvârneanu, C (coord.) , Agresivitatea în Şcoală, Iaşi, Institutul European, 2001
4. Neamţu, C. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale
elevilor, Iaşi, Editura Polirom, 2003