Diversitatea religioasă în România

Biserica Ortodoxă Română (BOR)

Ortodoxismul reprezintă religia marii
majorităţi a românilor, peste 80% din
populaţie. După numărul de credincioşi pe
care-l are, BOR se situează pe locul 2 în
lume dupa Biserica Ortodoxă Rusă.
Oficial BOR a luat fiinţă în secolul al-XIX-
lea prin desprinderea Mitropoliilor
Ungrovlahiei (a Ţării Româneşti) şi
Moldovei de sub autoritatea Patriarhiei ecumenice de la
Constantinopol. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în
1864 s-a proclamat autocefalia BOR faţă de Constantinopol, iar
din 1865 Mitropolitul Ungrovlahiei a primit titlul de Mitropolit-
primat deţinut pentru prima dată de Nifon (1850-1875). În 1872
s-a înfiinţat Sfântul Sinod, cea mai înaltă autoritate a BOR. După
proclamarea independenţei României (9 mai 1877) au avut loc
discuţii cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol pentru
recunoaşterea oficială a autocefaliei BOR. În 1885 patriarhul
ecumenic Ioachim al IV-lea a recunoscut autocefalia BOR,
mitropolit primat fiind, Calinic.
După Marea Unire de la 1918 biserica ortodoxă din noile teritorii
româneşti (Basarabia, Bucovina şi Transilvania) s-a unit cu
Sfântul Sinod de la Bucureşti. În 1925 BOR a fost ridicată la
rangul de Patriarhie, primul Patriarh fiind Miron Cristea (1925-
1939).
Astăzi, BOR este organizată în 6 mitropolii: Munteniei şi
Dobrogei, Moldovei şi Bucovinei, Clujului, Ardealului, a Olteniei
şi Banatului. În exteriorul ţării există 3 Mitropolii: a Basarabiei, a
Europei Occidentale şi Meridionale şi a Germaniei, Europei
Centrale şi de Nord.
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
S-a format între anii 1697-1701 prin unirea celei mai mari părţi a
românilor din Transilvania cu Biserica Romei. Primii doi
mitropoliţi care au acceptat unirea sunt Teofil Sereni şi Atanasie
Anghel. Organizarea definitivă a acestei biserici sub forma
episcopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş a survenit în 1716.
Cel mai important episcop al acestei biserici a fost Inocenţiu
Micu Klein (1729-1751). El a studiat la Colegiul Iezuit din Cluj şi
la Universitatea din Trnava. A conceput un progam pentru
susţinerea drepturilor românilor din Transilvania. Acest progam a
fost înaintat autorităţilor de la Viena, în el precizându-se originea
latină a poporului şi a limbii române, precum şi recunoaşterea
naţională a românilor din Transilvania şi participarea lor la viaţa
politică. Aceste idei au deranjat autorităţile imperilae, care l-au
obligat pe Inocenţiu Micu Klein să plece în exil la Roma unde a
murit în anul 1768,
El a fost urmat la conducerea bisericii române de episcopul
Petru Pavel Aron (1752-1764), care a înfiinţat primele şcoli
oficiale cu predare în limba română la Blaj în 1754.
În secolul al XIX-lea Biserica Română Unită a primit o nouă
organizare, în1854 afost ridicată la rang de mitropolie condusă
de Alexandru Şterca Şuluţiu. Aceasă mitropolie avea 3 episcopii
subordonate laOradea, Gherla şi Lugoj.
În perioada interbelică cea mai mare parte a românilor din
Transilvania au făcut parte din această biserică, însă în 1948
autorităţile comuniste au desfiinţat-o iar preoţii au fost arestaţi.
Biserica Romano-Catolică îşi face apariţia pe teritoriile locuite
de români o dată cu primii călugări misionari, consolidându-şi
poziţia prin cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungariei. Ca
organizare în Evul Mediu au existat în Transilvania trei episcopii
catolice la Cenad,Oradea şiAlba Iulia. După o perioadă de
regres datorată Reformei religioase, catolicismul îşi reia
dezvoltarea, fiind protejat de către Imperiul Habsburgic. În
vremea regimului comunist catolicismul a avut mult de suferit,
dar după 1989 situaţia acestei biserici s-a normalizat, azi fiind
organizată în şase dieceze (Bucureşti, Alba Iulia, Iaşi, Timişoara,
Oradea şi Satu Mare).

CULTELE PROTESTANTE
Cultele protestante reprezintă confesiuni creştine desprinse din
catolicism în urma Reformei religioase din secolul al XVI-lea.
Cultele protestante au simplificat ritualul bisericesc, suprimând
cultul sfinţilor şi al Fecioarei Maria, venerarea icoanelor, postul,
iar cele 7 taine bisericeşti au fost reduse la două: botezul şi
împărtăşania. Din punct de vedere organizatoric, s-a înlăturat
primatul papal, ierarhia preoţească şi monarhismul. În România,
cultele protestante sunt reprezentate mai ales în Transilvania.
Biserica Reformată Calvină are adepţi în rândul populaţiei
maghiare, fiind recunoscută oficial în anul 1564 de către
principele Transilvaniei, Ioan Sigismund. Este organizată în două
eparhii la Oradea şi Cluj-Napoca, având ca organ de conducere
Sinodul. Biserica Evanghelică Lutherană s-a răspândit în
Transilvania, în rândul populaţiei săseşti prin acţiunile pastorului
Johannes Honterus din Braşov. Iniţial, sediul acestei biserici a
fost la Biertan, iar din anul 1867 la Sibiu.
Biserica unitariană consideră că există un singur Dumnezeu,
unic şi indivizibil, negând dogma Sfintei Treimi. Iisus Hristos este
considerat om. Această religie a fost recunoscută oficial în 1568
în oraşul Turda, având adepţi în rândul populaţiei maghiare.
CULTELE NEOPROTESTANTE reprezintă principii şi concepţii
teologice creştine apărute în secolele XIX şi XX, promovând un
ritual simpificat la maxim. Biserica Creştină Baptistă a apărut
în Transilvania prin intermediul populaţiei germane şi maghiare.
A câştigat adepţi mai ales după Primul război mondial,
remarcându-se prin faptul că botezul nu este administrat copiilor,
considerând că fiecare individ trebuie să decidă liber asupra
credinţei adoptate. Nu are o ierarhie conducătoare, bisericie
locale fiind autonome. Cultul penticostal îşi are începutul la
Arad în 1922 de unde s-a extins în Moldova, Banat şi Crişana. O
particularitate a acestui cult este faptul că se afirmă în timpul
adunărilor de cult, că Duhul Sfânt se coboară peste credincioşi,
aceştia devenind vorbitori precum apostolii. Penticostalii au o
conducere colectivă centrală: Consiliul Bisericesc. Legătura cu
bisericile penticostale din Europa se face prin intermediul
Conferinţei Penticostale Europene. Biserica Creştină
Adventistă de Ziua a Şapte îşi are începuturile în România în
secolul al XIX-lea şi sunt legate de vizita pastorului polonez
Czechowski din anul 1870. Adventiştii cred că a doua venire a lui
Iisus este singura soluţie pentru problemele omenirii şi consideră
trupul omului ca templu al Duhului Sfânt, motiv pentru care
trebuie păstrat în deplină sănătate şi în armonie cu natura.
Organul central de conducere este Uniunea de Conferinţe care
dispune de un post de radio numit Vocea Speranţei. Cultul
Creştin după Evanghelie este organizat în comunităţi conduse
de doi până la cinci fraţi bătrâni numiţi prezbiteri, care sunt şi
vestitorii Evangheliei în comunitatea respectivă. Editează revista
Calea Credinţei şi se manifestă prin evanghelizări şi opere de
caritate.
Cultul Moziac este practicat de minoritatea evreiască din
România, care este condusă de Federaţia Comunităţilor
Evreieşti, care are sediul central la Bucureşti. Activitatea de cult
se desfăşoară în temple şi sinagogi, unele fiind monumente
istorice protejate de lege: Templul Coral şi Sinagoga Mare din
Bucureşti şi Iaşi, Templul din Timişoara şi Templul Vechi din
Botoşani. Mărturii despre organizarea comunităţii evreieşti de pe
teritoriul românesc, există din secolul al XVI-lea, iar
emanciparea lor completă se va produce prin Constituţia din
1923. Cultul Islamic îşi are începuturile din secolul al XIII-lea, o
dată cu stabilirea unor populaţii turco-tătare, după Marea invazie
a mongolilor din 1241 şi colonizarea turcilor selgiucizi în
Dobrogea, făcută de Imperiul Bizantin. Activitatea de cult se
desfăşoară în moschei şi geamii în Dobrogea la Constanţa,
Mangalia, Medgidia, Hârşova şi Tulcea.