Un strop de magie - Maria Ionescu

Un strop de magie - Maria Ionescu

Un strop de magie
de Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 1-Cloe

Străzile aglomerate erau pline de cuvinte murmurate si

de șoapte tăinuite în tăcere. O zi obișnuită. Cloe, o fată
roșcată, mergea pe străzi cu mâinile în buzunarele hainei.
Blocurile înalte se stivuiau de o parte si de alta a străzilor,
aruncând umbre oacheșe pe asfalt. Mașinile vuiau de la
stânga la dreapta. Era o mare forfotă, deși era luni
dimineață. Scârțâituri, claxoane, șoferi furioși … dacă nu
erai obișnuit cu așa ceva, ai fi obosit rapid.
Cloe, simplă, ca de obicei, reuși să se facă nevăzută
imediat în mulțime (chiar dacă părul neobișnuit de roșu era
greu de trecut cu vederea).
Cloe le simțea prezența. Era ciudat pentru ea. De la o
vreme, simțea prezența oamenilor, ca și cum ar fi radiat o
energie care, în cazul ei, era ușor de detectat.
”Urâții„ se gândi ea „Nu se gândesc că vreau și eu o zi
normală!„ O coti la stânga, spre magazinul unchiului ei,
Billy. Ce speranță deșartă! El plecase de mult în străinătate!
Deschise ușa. Merse la tejghea și întrebă unde e toaleta.
Apoi sări prin fereastra acesteia.
Dar tot le simțea prezența mai puternică cu fiecare pas.
Tipii aceia chiar nu voiau să renunțe?! Își întoarse capul
înainte, și țipă de spaimă. Cei doi bărbați în verde își
Un strop de magie - Maria Ionescu

întinseseră mâinile după ea. Trecu printre picioarele lor și

alergă în stradă, pornind astfel un val de ocări de la șoferi.
Urcă în grabă treptele blocului în care locuia și apăsă la
repezeală butoanele liftului.
Respiră ușurată când liftul începu să urce. „Este doar un
vis…doar un vis.” Se ciupi să vadă dacă este într-adevăr așa.
Nu. Nu era. La ce se așteptase?! La doar un coșmar?
Cât timp ea frământa gândurile astea ciudate, liftul urcă
până la un etaj, apoi își deschise ușile greoaie. În graba ei, se
împiedică de prag și căzu în fața menajerelor. Acestea,
mirate, se dădură înapoi.
Desigur! Aveau și de ce să se mire! O fată de vârsta ei nu
trebuia să meargă la școală? Se uitară la calendarul de pe
perete și constatară că-i vacanța de Crăciun (măcar de data
asta norocul era de partea ei).
Își continuă drumul liniștită, dar când o luă la dreapta pe
coridor, începu să alerge. „TREBUIE să ajung înaintea lor
acasă, să mă încui acolo. Părinții mei nu sunt acasă, au de
terminat un proiect pentru lucru.” se gândi ea.
Odată ajunsă la adăpost în casa ei, încuie ușa și se trânti
pe canapea. Apoi adormi acolo, cu gânduri întunecate
umblându-i prin mintea fragedă, de copil.
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 2 - Megan

„Cloe…”, „Cloe..” „Vin după tine.”. „Nu o să-mi mai scapi…”.

Cloe se trezi cu vocea aceea, de gheață, plină de ură,
răsunându-i încă în cap. Era oare o voce de femeie? Oricum ar fi,
Cloe o urâse de când o auzise pentru prima oară.
Era în camera de zi, pe canapeaua unde adormise, cu soarele
care îi arunca în față lumină. Clipi, și, pentru prima oară în viața ei,
se simți plictisită. Iar ziua merse prost.
La masa de dimineață, nu a râs la glumele părinților, iar când
sora ei mai mare își anunță reușita la examenul de engleză, răsturnă
paharul de suc. Când se aplecă să ia paharul, în timp ce mama sa
strângea pe jos, răsturnă tacâmurile.
Părinții ei plecară la lucru devreme, lăsându-și fetele singure
acasă.
După masă se duse în camera ei să-și facă temele. Greși un
calcul și trebui să o ia de la capăt.
Ca să se calmeze, Cloe plecă la plimbare. De când se trezise,
parcă se schimbase dintr-odată.
Se așeză pe o bancă, la soare, unde putea să vadă dacă cineva
mai ciudat, cum ar fi cei doi tipi în costume verzi sau persoana
căreia îi aparținea vocea de gheață… s-ar fi apropiat de ea . Existau
multe asemenea cazuri.
De ea se apropia o doamnă blondă, ce semăna cu mama lui
Cloe. Când ajunse lângă ea, îi zâmbi. Se așeză lângă ea și spuse:
Un strop de magie - Maria Ionescu

- Cam caldă ziua asta, nu crezi?

- Da, presupun, spuse Cloe. Dar cine ești?
- Sunt mătușa ta, Megan, spuse femeia firesc.
Fata se uită la Megan chiorâș. Aceasta doar râse tare. Râsul ei
semăna cu cel al unui copil, dar mai puternic, mai plin:
- Da știu. Pare ciudat. Dar tocmai am venit din Mexic.
Cloe o crezu pe Megan de la început. Petrecu cu ea toată ziua.
Asta o făcu să nu se mai gândească la toate necazurile. Parcă de
când venise Megan, ziua fu mai bună. Fără oameni în verde, fără
voci..
La asfințit se așezară amândouă pe iarbă. Umbra copacilor era
răcoroasă, și, deși era iarnă , nu ninsese de loc.
-Ști, spuse Megan, când am fost în Spania, mi-am dezvoltat
acolo un restaurant. Am pornit și aici aceeași afacere. Poate ai vrea
să mâncăm acolo, cândva.
- De ce nu acum? întrebă Cloe. De ce nu mergem chiar acum să
mâncăm la restaurantul tău?
-A, nu, Megan râse. Vezi tu, eu sunt obosită, plus că am venit de
curând în țară, nu am unde să stau, trebuie să mă cazez…
-Poți veni să stai la noi! spuse Cloe. Avem o cameră de oaspeți,
o baie în plus.
-O, este o idee minunată, dar sigur nu se supără părinții tăi? Nu
ași vrea cumva să vă tulbur liniștea.
-Nu, spuse Cloe, le place când rudele îi vizitează. În plus, la noi
acasă este prea liniște.
Megan râse încet. Cloe constatase repede cât de ușor o putea
face să râdă pe mătușa sa. Aproape prea ușor …
-Păi, atunci, spuse Megan, hai la tine acasă!
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 3-Minciună

Mama lui Cloe doar exclamase: „Megan, ce bine este să te

revăd!” când Cloe și mătușa ei intrară pe ușă. Urmă lunga poveste
a lui Megan.
Veni seara, și-și așternu albastra cortină peste pământ. Greierii
zbârnâiau în liniștea ce se lăsase. Până și mașinile încetaseră să mai
se plimbe pe străzi.
În noaptea aceea, merseră toți la culcare. Mai puțin Megan…
În timp ce dormeau, Meg(cum o numea sora ei),se strecură în
camera lui Cloe. O privi de sus pe fetița ce dormea liniștită. Nu
putea să i-o ducă chiar acum. Trebuia să-i câștige încrederea mai
întâi. Trebuia să respecte planul!
Cloe zâmbi în somn. Lui Meg nu-i plăcu asta. Nu-i plăcea când
copii zâmbeau…„Destul!” se gândi ea. „Am să rezolv asta singură,
chiar aici, și chiar acum!” Și cu asta începu să cânte cântecul care
băga în vise spaimă, ardea din temelii dorințe de parcă ar fi fost
cuvinte pe hârtia în flăcări. Îl cântă pe o voce joasă, aproape o
șoaptă, ca spaima pe care o insufla să se strecoare ușor pe
marginile minții ,ca apoi să capteze sufletul. Ce rostea Meg, era
într-o limbă vrăjită, pe care doar anumiți oameni puteau s-o
descifreze. Cuvintele îi curgeau pe limbă, ascuțite ca un pumnal
otrăvit. Jocul degetelor ei mergea de la sine.
Un strop de magie - Maria Ionescu

În palma ei apăru o stea neagră, ce se sparse în mii de particule

închise la culoare și plutiră spre creștetul fetiței. Pe fața lui Cloe se
prelinse o lacrimă. Meg râse. Coșmarul pe care Megan tocmai îl
sădise lua contur.
Și ce contur! Îi transferase cele mai ascunse frici, cele mai mari
temeri. Scormonise în cele mai vechi amintiri, îi adusese
coșmarurile din copilărie, coșmarurile uitate… Și acum, le știa și
ea pe toate.
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 4-O întorsătură răutăcioasă

Megan anunță că pregătește o surpriză pentru toți și că vrea să

o însoțească și Cloe. Mai anunță și că vor lipsi mai multe zile.
-Unde mergem? întrebă Cloe când coborau scările.
-La restaurantul meu, spuse Megan.
Cloe nu mai scoase nici un cuvânt până ce Megan o conduse
la un restaurant mexican mare. Intrară în el, descoperind astfel
mese ornate frumos, cu fețe de masă colorate.
Megan o conduse pe Cloe la o masă. Se așezară și
comandară niște mâncare. În tot acest timp Megan îi povesti că vor
merge la munte, căci acolo are o casă mare și că-i vrea părerea în
legătură cu ea, apoi se vor întoarce după restul familiei.
-Dar de ce nu-i luăm și pe restul familiei mele? întrebă Cloe.
-Pentru că am încredere cel mai mult în tine!
-De ce?
-Ți-am spus deja.
-De ce?
-Taci odată!
Vocea lui Megan tremura de furie. Se uita la ea aproape cu
ură, cel puțin asta vedea Cloe. Pentru moment, vocea femeii din
fața ei aducea cu cea a femeii din visul ei. Cloe se făcu mică. Apoi
Megan zâmbi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
-Scuze, câteodată mă mai ia valul. Am multe de făcut și puțin
timp, spuse, și-și șterse de pe bluza albă un fir de praf, parcă
Un strop de magie - Maria Ionescu

încercând să alunge toată furia. Ai vrea să mergem la bucătărie? Nu

știu de ce întârzie cu sosul acesta.
-Ok, zise Cloe.
Megan o duse pe un coridor lăturalnic. Era totodată un
coridor frumos, dar neliniștitor. Megan se opri.
- Așteaptă aici , spuse ea, apoi se îndepărtă.
Cloe așteptă ceva timp. Ceva din conștiința ei spunea s-o
ia la goană. Deodată simți două prezențe cunoscute… cei doi
oameni în verde! Nici o prezență care s-o poată ajuta.
O luă la goană. Simțea cum toată atmosfera se strica. Unde
era Megan?!
Ieși în stradă, și alergă cât putu de repede. Tocmai se gândea
cum putea să scape, când dădu de un zid. O fundătură. Cei doi tipi
în costume verzi se apropiau de ea. Era prinsă. Nu mai avea cum să
fugă.„ Gata ”se gândi Cloe plângând „Nu mai am unde să fug!”.
Bărbații se apropiară de Cloe rânjind urâcios. Aceasta le
răspunse cu o privire și, dacă privirile ar putea ucide, sigur cei doi
tipi ar fi decedați de mult. O apucară de mâini și o traseră fără jenă
după ei.
-Uite-o și pe mica noastră fugară, spuseră ei.
Aveau o voce urâtă, înfricoșătoare, dar Cloe, din fire, nu se
sperie.
-E o neînțelegere! Nu sunt o fugară ,ci voi sunteți cei răi! Da-
ți-mi drumul!
Bărbații doar râseră, un râs aprig și urât. Iar Cloe se lăsă târâtă
de cei doi bărbați spre restaurantul mexican.
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 5- Vânători de recompense

Întrară prin spate, o intrare destul de pompoasă pentru o

intrare prin spate. O duseră pe Cloe în direcția prin care o luase
Megan ultima dată.
O târâră într-o încăpere spațioasă. Camera era aproape prea
pompoasă, cu un scaun și o masă din fier, dar îngrijite. Scaunul era
întors, așa că nu puteai să vezi cine șade pe el. Pe peretele din
stânga, era un panou cu diferite imagini, cu poze, cu bucăți rupte
din ziar. Cloe își descoperi poza printre acestea.
-Am adus-o aici pe fata aceea, Cloe. Acum ne vrem
recompensa. Ar fi bine să ne-o dai, spuse unul dintre bărbați.
-Răbdare, băieți, am făcut o înțelegere. Eu nu v-ași minți
niciodată. Sunt un om de cuvânt. Acum dacă nu vă supărați, ași
vrea să văd cum cooperează noul nostru oaspete.
Cloe îngheță, cu ochii cât cepele. Vocea care tocmai vorbea
era vocea aceea, de gheață. Dar își făcu cu greu curaj și spuse:
-Cine ești, și ce îți datorez? Arată-ți fața, ca să pot să te
lovesc cum trebuie!
-O, nu cred că ai vrea să faci asta, în plus nici nu ai putea,
dar, mă rog, îmi place să fac pe placul oaspeților mei, spuse,
întorcându-se în scaun Megan.
-Trădătoare mârșavă ce ești! Cum ai putut să-mi faci asta?!
Am avut încredere în tine…
Un strop de magie - Maria Ionescu

Dar nu apucă să spună mai multe, căci nu putu să mai

vorbească nimic, vocea îi tremura prea tare.
-O, Cloe, spuse Megan, nu ai înțelege nici dacă ți-aș explica.
Dar, ți-am mai spus, îmi place să îndeplinesc plăcerile oaspeților
mei. Da? Mă rog. Vezi tu, eu sunt un vânător de recompense. Cea
de-a doua poreclă a mea este Coșmar. De ce? Pentru că induc
groază în capturile mele. Eram cel mai bun vânător de recompense.
Dar, la un moment dat, unii oameni au găsit alți vânători. Eu am
rămas simplă din nou, până când, un anume client mai vechi de al
meu m-a propus unor oameni bogați. Ei căutau cu disperare pe
cineva să prindă ceva. Când am mers la ei mi-au promis o
recompensă prețioasă… dacă te capturam pe tine. Am pornit atunci
în căutarea ta. Aveai cinci ani când te-am găsit. Erai doar un copil,
mic și neajutorat. Dar până la urmă ai scăpat. Apoi am făcut
afaceri, drumuri, să nu-mi mai scapi încă o dată. Când clienții mei
au telefonat, întrebându-mă de ce, de ce întârzii cu râvnita captură,
nu am știut ce să le spun. Și acum, iată-te în fața mea. Desigur, m-
au ajutat și acești doi oameni de treabă, Bob și Ron, Megan se uită
aproape în silă la cei doi bărbați. Clientul la care o să te duc…
-Nu-mi pasă cine e clientul tău! Vreau să-mi spui ce vrea de
la mine, spuse Cloe.
-O, vei afla curând. Și nu cred că-ți va plăcea de el în mod
deosebit.
De data asta vorbiseră cei doi bărbați în costume verzi.
Megan le aruncă o privire de avertizare. Lui Cloe îi veniră în minte
coșmarurile de aseară. Se uită din nou la Megan, cu aceeași privire
pe care o aruncase și bărbaților în verde. Apoi spuse:
-Tu ai fost! Tu ai fost cea care mi-ai transmis coșmaruri-
le! De ce?
-Ți-am spus că nu vei înțelege de ce am făcut-o. Dar de ce
mă mai chinui cu tine? spuse Megan.
Se întoarse spre cei doi oameni.
Un strop de magie - Maria Ionescu

-Încărcați provizii pentru drum în duba mea. Inclusiv pe

ea(Megan făcu un semn cu capul spre Cloe).
Bărbații o apucară pe Cloe de mâini.
-A, și încă ceva, spuse Megan. Cloe, să nu-ți treacă prin cap
să fugi. Îți știu toate secretele, fricile știu unde locuiești, și pot să
mă conectez la gândurile tale. Căci dacă fugi, am să te prind ușor.
Și dacă o să te prind din nou, am să schimb foaia. S-a înțeles?
-Da. Clar ca noaptea ce vrei tu să faci cu mintea mea, spuse
Cloe sarcastică.
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 6- În dubă

Ron o urcă pe Cloe în dubă, în timp ce Bob încărca proviziile.

Era seară, iar vântul nopții era atât de rece, că lui Cloe i se înroșise
nasul. Stând acolo, pe paiele aranjate ți învelite în pânză ,îi auzi pe
cei doi bărbați spunând:
-Megan ne-a promis niște bani dacă o ajutăm. Nu ni i-a dat,
înțelegerea cade. Când vine, o atacăm, îi furăm prada pe care a
strâns-o, o predăm pe fată, primim recompensa cuvenită și apoi
plecăm din țară. Ok?
-Normal! răspunse Bob.
Să o omoare pe Megan? Cloe nu o mai iubea după tot ce s-a
întâmplat, dar totuși, gândul acesta îi dădea fiori. „De ce?” se
gândea.
-Ați terminat de încărcat tot? întrebă Megan, care se apropiase
de ei în tăcere, pe nesimțite, dar nu auzise discuția.
-Da. Totul e încărcat. Iar fata este în dubă.
-O, perfect. Dar ați uitat cutia cu sucul de mure. E chiar în
spatele restaurantului meu. Mergeți să o aduceți vă rog!
Cei doi tipi în verde merseră după suc. Megan închise ușile
dubei și se duse la volan.
-De ce nu-i așteptăm? întrebă Cloe, când duba porni din loc.
-Ce ți-am spus eu mai devreme? Îți pot auzi gândurile. Am
auzit tot ce gândeai despre cei doi. Acum taci și nu mă mai deranja.
Timp de câteva ceasuri Cloe nu scoase nici o vorbă. Se culcă
în spate, printre provizii și adormi acolo, cea ce era foarte riscant,
căci Megan putea să- i transmită coșmaruri.
Noaptea căzuse peste munții înalți, învăluind în negura lor
duba, drumul, satele, chiar totul. Megan trebui să oprească peste
Un strop de magie - Maria Ionescu

noapte și întinse cortul de o persoană. Apoi îl strânse și se duse la

loc în dubă, căci afară era prea frig.
Megan nu avea o dubă normală. Chiar dacă nu se vedea asta,
partea din față era ca o mașină, cu cinci locuri, dar în spate era o
dubă simplă.
Se culcă pe bancheta din spate, și adormi acolo.
Un strop de magie - Maria Ionescu

Capitolul 7- Șoapte

Cloe adormi cu un gust amar în gură. Nu putu să doarmă bine

toată noaptea. Nu-i plăcea ideea ca Megan să-i citească gândurile
când voia ea. Citise într-o carte mai de mult ,că trebuie să-ți
limpezești mintea, ca să poți să trăiești cum trebuie. Își limpezi
mintea destul de ușor, dar acum coșmarurile îi veneau mai des, mai
rele și mai crude ca de obicei.
Șoapte. Peste tot numai șoapte. Nu de la coșmaruri, ci de afară.
Simțea mirosuri, prezențe, dar nici una prea prietenoasă. Probabil
erau animalele sălbatice, hoinărind. Se ridică în capul oaselor și
merse spre ușile dubei. Blocate. Nu era o piedică pentru ea. Văzuse
în filme când eroi celebri sunt blocați în camere și folosesc obiecte
ascuțite să scape, ori își foloseau puterile să spargă ușa, sau
întorceau cu ajutorul magiei clanța. Căută în cutiile cu scobitori
vreo cutie mai mică, să nu observe Megan. Apoi introduse o
scobitoare în mica broască. Nimic. Dădu cu piciorul lovi ușa, se
lovi în coaste încercând să spargă ușa. Se sprijini de ușile dubei și
își frecă coastele dureros de lovite.
”Nu o să ies niciodată de aici,, se gândi Cloe exasperată.
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu
Un strop de magie - Maria Ionescu