IMOBILIZARE FRACTURA ZONA UMARULUI

Bandajul Desault este tehnica cea mai des

folosită de imobilizare pentru leziunile
claviculei şi umărului, precum şi ca mijloc
de imobilizare pentru fracturile braţului.
Bandajul Desault este destinat pentru
fixarea membrului, flexat în unghi drept în
articulaţia cubitală, la cutia toracică.
Acest bandaj, se utilizează în fracturi de
claviculă şi după repoziţia luxaţiei
umărului.
În fosa axilară a regiunii afectate se
instalează un suport din tifon. Bandajul se
fixează prin câteva ture de lăţime medie în
jurul cutiei toracice cu implicarea
membrului afectat. În cazul bandajării
mânii stângi, orientarea este de la stânga
spre dreapta, iar la bandajarea mânii
drepte – de la dreapta spre stânga.
Bandajul continuă în fosa axilară a regiunii
neafectate şi peste suprafaţa ventrală a
toracelui – la clavicula traumată. Bandajul
este orientat peste umăr coborând pe
suprafaţa posterioară sub cot. Se acoperă
cotul şi traversând antebraţul şi toracele,
bandajul se îndreaptă în fosa axilară a
părţii neafectate. De aici bandajul
traversează spatele către umărul traumat,
coborând pe suprafaţa anterioară sub cot.
Se implică cotul, întorcând bandajul către
fosa axilară neafectată, de unde
continuăm bandajul repetând turele după
metoda descrisă
Pregătirea pentru imobilizarea în bandaj
Dessault
Pregătirea psihică a pacientului:
 se explică necesitatea imobilizarii în
bandaj Dessault
 se obţine consimtământul pacientului
 se explică modul de desfăşurare
al procedurii

Pregătirea fizică și tehnica de lucru:

 se asigură intimitatea pacientului
(dacă este cazul)
 se poziţionează pacientul în funcţie de
segmentul care trebuie imobilizat,
pentru a-i fi cât mai comod.
 spălarea antiseptică a mâinilor
 îmbrăcarea mănuşilor
 Spălarea, degresarea membrului şi
dezinfecţia leziunilor esenţiale ale
tegumenului.
 Îmbrăcarea membrului într-un tub de
tricou fără cusătură, subţire, moale,
confecţionat din bumbac.
 Aplicarea unui strat subţire de vată,
uniform, insistând pe zonele de flexie,
reliefurile osoase subcutanate. Vata va
fi pregătită sub formă de feşi rulate din
straturi subţiri desfăcute în fâşii lungi
din pachet.
 Iniţial se sprijină membrul superior al
pacientului , astfel încât braţul şi
antebratul să formeze un unghi de 90
de grade.
 Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture
circulare până sub axilă. Aceste ture
vor izola pielea toracelui şi pielea
braţului şi antebraţului, evitând apariţia
iritaţiei şi chiar a eroziunii pielii,
provocate de transpiraţia locală.
 Se introduce în axilă si în plica cotului
o cantitate mică de vată îmbibată cu
talc, după care lipim braţul şi
antebtatul de torace şi cotul îndoit la
90 grade .
 Se fixează membrul superior de torace
prin ture circulare de faşă care trebuie
să cuprindă braţul, cotul si antebraţul.
 Apoi din spate faşa se trece peste
umărul lezat, coboară anterior peste
braţ, sub cot şi urcă în spate paralel cu
braţul.
 Faşa revine în faţă peste umărul lezat,
se îndreaptă oblic sub axilă sănătoasă
şi se reîntoarce în faţă peste umărul
bolnav, coboară lateral de-a lungul
 braţului sub cot, apoi susţinând
antebraţul , se îndreaptă spre toracele
opus făcând o tură circulară de fixare
la cot.
 După această tură de fixare, faşa se
trece din nou peste umărul lezat,
coboară anterior, va susţine antebraţul,
se face iar o tură circulară şi tehnica
se continuă astfel , încât fiecare tură
oblică şi circulară să depăşească cu
câţiva centimetri tura anterioară.
 După imobilizarea membrului superior
cu 2-3 feşi circulare, întreg antebraţul
va fi întărit cu benzi de leucoplast.
Pumnul, mâna şi degetele trebuie să
rămâna libere pentru a putea fi
permanent mobilizate.

Atenționări și precauții
Edemul cianotic sau alb al extremităţii
libere distale poate traduce o
compresiune sub bandaj sau o ischemie.
Înlăturarea bandajului şi, eventual,
controlul focarului de fractură (după
examenul clinic neuro-vascular), trebuie
luate în consideraţie fără amânare.
Flictemele nu trebuie sparte. Se vor şterge
cu soluţii antiseptice sau bacteriostatice
(sol. violet de genţiană, streptociozan) şi
pansate steril. Cel mult, în caz de conţinut
tulbure sau dacă sunt foarte destinse şi
dureroase vor fi puncţionate steril şi
pansate.
Deteriorarea bandajului (lărgire,
desfacere) presupune schimbarea sa.
Dacă nu este posibil (fracturi cominutive),
pericol de deplasare, etc):
 se întăreste cu 2-4 feși
 se trage peste ele 1-2 feşi gipsate sau
leucoplast

Se va urmări cu atenție tegumentul din

zona axilei și cel de sub sâni deoarece pot
aparea iritații
Complicaţii posibile
Durerea cauzată de:
  coaptarea proastă a fragmentelor
 mobilitatea fragmentelor
 bandaj prea compresiv
 imobilizarea articulaţiilor în poziţii
necorespunzătoare
 comprimarea unui nerv pe planul osos
 bandaj prea larg sau prea mic, care
permit rotaţiile în focar (dacă nu sunt
prinse în el şi articulaţiile proximală şi
distală de focar)
 aplicarea neatentă a bandajului (feşi
torsionate, ghemotoace de vată, etc)
 apariţia unor leziuni cutanate sub
bandaj (flictene, foliculite, furuncule,
pediculoze, ploşnjţe, purici, etc)

Infectarea (supuraţia) focarului de fractură

(de la piele sau metastaze septice de la
distanţă)
Edemul cianotic sau alb al extremităţii
libere distale poate traduce o
compresiune sub bandaj sau o ischemie
Deplasarea ulterioară sau angularea
focarului de fractură (vizibile la control
radiografie sau radioscopic)
Deteriorarea bandajului
Materiale folosite
 feşi din bumbac 20/10(nu se admit
ţesăturile sintetice)
 vata din bumbac
 pudra de talc
 ciorap din bumbac sau maieu
 leucoplast
 mănuşi