STIMULAREA GÂNDIRII CRITICE

A JURNALIŞTILOR

- Dileme etice şi editoriale –

STUDII DE CAZ DIN PRESA ROMÂNEASCĂ

2. CONFLICTUL DE ROLURI ȘI
INTERESE

Proiect finanţat de
CEE Trust – Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Bucureşti
2009
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

Această serie de publicații a fost realizată în cadrul proiectului Autoreglementarea

jurnaliștilor în practică, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent şi ActiveWatch –
Agenția de Monitorizare a Presei și finanţat de CEE Trust – Trust for Civil Society in Central
and Eastern Europe. Unul din scopurile proiectului a fost să stimuleze dezbaterile critice atât
în procesul de predare a eticii în școlile de jurnalism, cât și în redacții, ca parte a procesului de
decizie editorială. Astfel, regulile deontologice îşi vor regăsi reflectarea firească în conţinutul
produsului jurnalistic şi nu vor mai fi privite ca simple elemente de teorie a presei.

Cele 10 broşuri editate în proiect le propun spre dezbatere studenţilor, tinerilor

jurnalişti şi celor interesaţi de etica jurnalistică mai multe cazuri culese din presa românească.
Cazurile sunt grupate pe teme.

Demersul nostru nu este de a critica un ziar, o televiziune sau un ziarist anume.

Cazurile au fost alese pentru valoarea lor de exemplu şi pentru că ofereau un context foarte
bun pentru a discuta o anumită problemă etică şi implicaţiile ei editoriale. Suntem convinşi că
multe alte exemple pot fi identificate şi îi îndemnăm pe cei care folosesc aceste broşuri ca
instrument de lucru să nu ezite să le menţioneze şi să le dezbată public.

Abordarea noastră este una dilematică – lăsăm intenţionat fără răspuns întrebările
etice pe care le ridicăm - dar este şi una critică de multe ori - nu ne ferim să exprimăm opinii
faţă de comportamentele jurnalistice pe care le invocăm. Vă invităm să faceţi acelaşi lucru
când citiţi aceste broşuri. Fiţi şi dilematici şi critici şi exprimaţi-vă opiniile.

Autori:

Liana Ganea

Răzvan Martin

Coordonator editorial:

Ioana Avădani

Mulţumiri: Ștefan Cândea, Ionuț Codreanu, Andreea Chelaru.

© Centrul pentru Jurnalism Independent

Adresa: Bvd-ul Regina Elisabeta nr 32 (52), etaj 1

sector 5

Bucuresti, România
Tel./Fax: 021-311 13 75

www.cji.ro

  2
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

Expunerea temei

Cazul de față dezbate situațiile de posibil conflict de interese în care se poate situa
jurnalistul atunci când mai are și alte surse de venit sau funcții, în afara celor ce țin strict de
activitatea de presă, sau atunci când relațiile sale cu terțe persoane pot crea astfel de situații
de conflict. Vom mai ridica și problema definiției meseriei de jurnalist, versus entertainer,
analist, etc.

Faptele

Am alcătuit mai jos un inventar al unor situații în care jurnalistul joacă mai multe roluri
care pot sau nu să fie generatoare de conflict de interese. Inventarul se bazează pe situații
care pot fi regăsite în presă în 2009, sau care au fost observate în anii recenți.
1. Jurnalistul este acționar la compania media la care lucrează.
2. Jurnalistul este partener de afaceri cu patronul său în alte companii cu alt obiect
de activitate decât presa.
3. Jurnalistul, moderator de talk-show și prezentator de știri, devine director al
diviziei de advertising a grupului media la care lucrează. Renunță la activitatea de
prezentator de știri, dar rămâne moderator de talk-show.
4. Jurnalistul are acțiuni la o societate comercială care nu are activități pe piața de
media sau de publicitate.
5. Jurnalistul este comentator pentru un cotidian central și se angajează în echipa
de campanie electorală a unui partid. Ulterior, jurnalistul candidează din partea
acelui partid în alegerile europarlamentare.
6. Jurnalistul lucrează inițial în presă, după care devine angajat al unei autorități
publice. După încheierea mandatului/contractului, jurnalistul se întoarce în presă.

Probleme etice

Întrebarea este dacă vreuna dintre situațiile descrise mai sus poate pune jurnalistul
într-un conflict de interese. Pentru a putea răspunde la acestă întrebare, ar fi utilă o definire a
termenilor.

Ce înseamnă conflict.

Conflict, conflicte, s.n. 1. Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend,
discuție (violentă). Loc. vb. A intra in conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). (…) 2. Contradicție între
ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă
1
epică sau dramatică .

Al doilea termen care trebuie definit este interes.

Interes, interese, s.n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru
satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. Loc. adj. De interes general (sau public) = de
importanță socială, util colectivității. A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor
personale. 3. Dobândă; (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu;. 4.
Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5.
Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deștepta atenția, a
2
stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție.

Conflictul este, deci, o ciocnire de interese, un dezacord, un antagonism. Iar interesul

are şi sensul de preocupare de a obtine un succes, un avantaj, dar și sensul de dorintță
arzătoare de a cunoaște și de a întelege pe cineva sau ceva. Conflictul de interese este o
ciocnire între două preocupări diferite. Presupunem că, în cazul jurnalistului, ar putea fi vorba
despre un conflict între interesul său profesional, care îi cere să acţioneze în interes public (de
importanță socială, util colectivității) și un interes personal în a obține un succes, un avantaj.
Pe de altă parte, ar putea fi vorba și despre un conflict între două interese publice (de ex.,
conflictul între dreptul publicului de a fi informat şi un interes care ține de relațiile diplomatice
ale statului sau securitatea națională).
Definiția de dicționar nu pare suficient de lămuritoare pentru a putea judeca situațiile
descrise mai sus. Putem apela la o definiție legală, cum ar fi cea din legea care
                                                       
1
 
Vezi definiție Dicționarul Explicativ al Limbii Române, publicat de Academia Română, București 1998.
2
Ibidem.

  3
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

reglementează situațiile de conflicte de interese pentru funcționarii publici 3 :

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică
sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa
îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte
normative” 4 ; “Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea
demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei
şi supremaţia interesului public” 5 .

Prin urmare, deși jurnalistul nu exercită o demnitate sau funcție publică și nu este
constrâns să îndeplinească cerințele legii citate, conflictul de interese care ar putea ridica
probleme serioase de natură etică sau legală ar fi acea situație în care se poate pune
jurnalistul atunci când are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa
îndeplinirea obligatiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. În cazul nostru,
ar fi vorba despre articolele 30 și 31 din Constituție (Libertatea de exprimare și Accesul la
informații) și despre alte legi care guvernează presa, cum ar fi legea audiovizualului, şi care îi
impun jurnalistului obligaţia de obiectivitate, onestitate şi echidistanţă.  
 
Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă
a opiniei publice. 6
Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a
publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a
opiniilor. 7

O definiție mai simplă a conflictului de interese ne oferă Codul New York Times care
spune:
“Conflictele de interese, reale sau aparente, pot apărea în multe domenii. Ele pot implica
tensiuni între obligațiile profesionale pe care jurnaliștii le au față de public și relațiile acestora
cu sursele, grupurile de advocacy, companiile care achiziționează spațiu publicitar,
competitorii, cu alți jurnaliști sau cu compania sau unul dintre departamentele sale” 8 .

Deci conflictele de interese, pot fi, în viziunea NY Times, aproape orice fel de tensiuni
care pot apărea și care riscă să afecteze reputația și credibilitatea jurnalistului, valori
considerate a fi extrem de importante:
Scopul principal al Companiei New York Times este “să îmbunătățească societatea prin
crearea, colectarea și distribuirea de știri, informație și divertisment de calitate”. Un loc central
pentru departamentele noastre de știri și editoriale, în îndeplinirea acestui deziderat, îl ocupă
enunțul nr. 1 între valorile noastre centrale: “Conținut de cea mai mare calitate și integritate:
aceasta este baza reputației noastre și a mijloacelor prin care răspundem încrederii publice și
așteptărilor clienților nostri” 9 .

New York Times definește mai multe situații pe care jurnalistul, angajat al acestei
instituții, trebuie să le evite, sancțiunile putând merge chiar până la concediere. Astfel, există
o interdicție de a exploata în interes personal o informație obținută în calitate de ziarist și o
interdicție de a acorda sfaturi de natură financiară (cu excepția celor pe care le fac în
articolele publicate). Există și o interdicție de a administra bani pentru alte persoane (cu
excepția deciziilor financiare zilnice în familie). Jurnalistul nu poate face investiții în domeniul
despre care scrie și nu poate fi consilierul celor despre care scrie (de exemplu, domeniul
artei). Pentru a evita riscul de a-i fi pusă sub semnul întrebării imparțialitatea, jurnalistul care
scrie în domeniul artei trebuie să înainteze anual o declarație care conține operele de artă pe
care le-a achiziționat. Există și o interdicție de a scrie despre bunuri pe care le comercializeză
un membru al familiei sau un prieten.

                                                        
3
LEGE Nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
4
Art. 70.
5
Art. 71.
6
Constitutia Romaniei, art. 31, alin. 4.
7
Legea audiovizualului 504/2002, art.3 (2).
8
The New York Times Company Policy on Ethics in Journalism, pct. 3 - www.nytco.com/company-properties-times-
coe.html#content.
9 The New York Times Company Policy on Ethics in Journalism, pct. 1 - www.nytco.com/company-properties-times-
coe.html#content. 

  4
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

De asemenea, niciun jurnalist de la New York Times nu poate avea acțiuni sau alte
interese financiare, inclusiv o poziție în consiliul de administrație al unei companii sau industrii
despre care scrie sau despre care supervizează publicarea unor materiale în mod obișnuit
(interdicția este valabilă pentru toate domeniile).

În ceea ce privește accesul la alte surse de venit, există o interdicție pentru jurnalistul
de la New York Times de a fi angajat sau de a primi o remunerație în bani de la o entitate
(firmă, organizație neguvernamentală, etc.) care ar putea să devină subiect pentru jurnalist.
Jurnalistul nu poate colabora în niciun fel de activități care au implicații financiare, cu
persoane care ar putea să devină subiect pentru el (inclusiv în redactarea de cărți, rapoarte,
scenarii, în realizarea de fotografii sau alte opere de artă). Dacă astfel de situații apar,
jurnalistul trebuie să își informeze superiorii, pentru a se evita situațiile în care ar trebui să
scrie despre cei cu care colaborează.

În ceea ce privește implicarea politică, jurnalistilor de la New York Times le este

10
interzis să poarte însemnele unui partid , să țină discursuri în fața unor adunări care ar da
impresia de partizanat (suporteri ai unui candidat, grupuri de advocacy etc.) 11 . De asemenea,
jurnalistul nu poate face campanie sau susține în vreun fel un candidat, și nu poate nici să
doneze sau să strângă bani pentru un candidat 12 .

Conform Codului New York Times, jurnalistul nu poate nici să acorde consiliere în
materie de relații publice, platită sau neplătită (excepțiile pot fi mici instituții din zona în care
locuiește ziaristul cum ar fi școala unde studiază copilul, un lăcaș de cult etc.). De asemenea,
jurnalistul nu poate face parte din comisii guvernamentale, indiferent dacă este plătit sau
activeză gratuit. El nu poate să facă parte din consilii de administrație, comitete sau alte
organisme de acest tip, cu excepția celor care țin de organizațiile jurnaliștilor sau care
promovează educația jurnalistică (exceptie fac și cele ale comunității locale sau școala
copilului etc.). Jurnalistul nu poate strânge fonduri pentru cauze sociale, politice, religioase
sau pentru alte cauze filantropice, pentru că există riscul ca solicitarea unor astfel de fonduri
să creeze așteptarea unei favori.

Jurnalistul nu poate activa nicăieri într-o instituție publică. “Căutarea unui loc de
muncă într-o instituție publică sau angajarea într-o instituție publică afectează detașarea
profesională pe care ar trebui să o aibă jurnalistul. Participarea activă într-o astfel de acțiune
poate ridica o suspiciune de favoritism în ceea ce privește articolele referitoare la domeniul
13
politic”, mai stipulează codul .

De asemenea, pentru a evita conflictele, jurnalistul nu se poate implica în redactarea

de materiale despre rude, soții sau alte persoane cu care acesta are relații personale
apropiate.

Am redat o listă extinsă a interdicțiilor la care sunt supuși jurnaliștii de la New York
Times, pentru a ne face o idee despre cum își reglementează problema conflictului de
interese una dintre cele mai cunoscute și respectate instituții de presă din lume. Contextul
apariției presei libere din România și vârsta sa recentă ne pot face să ne gândim că
prevederile New York Times sunt greu aplicabile.

De exemplu, multe instituții de presă au fost fondate după evenimentele din ’89 de
către jurnaliști. Faptul ca jurnalistul este acționar la compania media la care lucrează, nu ar
trebui să ridice probleme. Dar dacă jurnalistul este implicat în decizii de natură financiară
legate de companie, altfel decât în adunările anuale ale acționarilor, se creează o situație de
conflict de interese, jurnalistul având activități și în afara departamentului editorial, în cadrul
acelei companii.
O problemă o poate ridica faptul că jurnalistul este acționar la o altă companie, care
nu activeză în domeniul presei. Acestă problemă poate fi rezolvată, dacă jurnalistul nu scrie
despre domeniul în care activeză compania și nici despre partenerii de afaceri ai companiei.

                                                       
10
 
Ibid. pct. 7.
11
Ibid. pct. 52.
12
Ibid. pct. 89, 90.
13
Ibid. pct. 91.

  5
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

O altă problemă ar putea-o ridica parteneriatul de afaceri cu patronul. Raţiunile sunt

aceleași ca cele de mai sus: obține un interes patrimonial dintr-o zonă despre care poate
ajunge să relateze ca jurnalist. În plus, în baza surbodonării “ierarhice”, patronul poate avea
aşteptări de tratament favorabil din partea jurnalistului care îi este şi partener.

O altă situație observată în presă a fost aceea în care o jurnalistă, moderator de talk-
show și prezentator de știri, a devenit director al diviziei de advertising (regia de vânzări a
grupului care are ca obiectiv gestionarea exclusivă a spațiilor de publicitate) a grupului media
la care lucra. În plus, jurnalista deține și poziția de director general la două publicații ale
grupului de media, fără a avea însă atribuții editoriale. Jurnalista a renunțat la activitatea de
prezentator de știri, din lipsă de timp, dar a rămas moderator de talk-show. Ea publică și
editoriale într-una dintre publicații. Se află ea într-un conflict de interese? O mai putem
considera jurnalistă sau este mai degrabă un manager de presă?
Probabil că este posibil ca, în calitatea sa de moderator, să nu fie pusă în situația de a
discuta despre partenerii de afaceri ai companiei de advertising. Totuși, emisiunea este
descrisă de site-ul televiziunii pe care o găzduiește ca un talk-show de actualități, în care este
dezbătut cel mai important subiect al zilei sau cea mai semnificativă știre din domeniile politic,
social, economic, diplomatic. Dacă unul dintre partenerii de afaceri ai jurnalistei, în calitatea
sa de manager, devine cel mai important subiect al zilei, ea se va afla într-o situație dificilă în
14
a asigura o informare corectă a publicului .
La întrebarea dacă o mai putem considera jurnalistă sau este mai degrabă un
manager de presă, nu este ușor de răspuns. Codul Deontologic Unic redactat de Convenția
Organizațiilor de Media și partenerii săi dă o definiție a profesiei de jurnalist:
Jurnalistul este persoana care se ocupă de colectarea, fotografierea, înregistrarea, redactarea,
editarea sau publicarea de informaţii referitoare la evenimente locale, naţionale, internaţionale
de interes public, cu scopul diseminării publice, câştigându-şi traiul în proporţie semnificativă
din această activitate 15 .

Definiția nu este perfect corectă, pentru că nu este exclus ca, la un moment dat,
punctual, principala sursă de venit a unui jurnalist să provină, de exemplu, dintr-o moștenire.
Este vorba, mai degrabă, despre principala ocupație. În cazul moderatoarei menționate,
principala ocupație nu mai este probabil aceea de jurnalist. Chiar dacă nu mai este un
jurnalist propriu-zis, o astfel de persoană, care are și activități jurnalistice, ar trebui să se
supună în continuare codului etic al breslei. Oricum, un moderator de talk-show se supune
reglementărilor din domeniul legislației audiovizuale, ceea ce ajută la rezolvarea unora dintre
problemele pe care le-ar putea ridica folosirea incorectă a acestei poziții. Totuși, pe site-ul
televiziunii acestă persoană apare la secțiunea “jurnaliști”. Celelalte activități ale sale nu sunt
menționate aici, dar dacă cineva ar căuta pe internet, ar putea afla cu ce altceva se mai
ocupă această persoană. Totuși, este posibil ca un simplu spectator să nu știe că
moderatoarea talk-show-lui la care se uită este în restul timpului manager de presă.

Din situația analizată mai sus remarcăm că dacă jurnalista în discuție reușește să
evite să se afle într-o situație de conflict de interese, ea riscă să se afle continuu într-o situație
de aparent conflict de interese, ceea ce, firește, i-ar putea dăuna și ei, dar și instituției de
presă la care activează.

Situația în care jurnalistul are acțiuni la o companie a fost analizată puțin mai sus. Așa
cum recomandă și New York Times, dacă jurnalistul nu scrie și nu supervizează știri despre
domeniul în care activeză compania, el evită situațiile de conflict de interese. A existat o
situație în care s-a descoperit că un jurnalist cunoscut, cu poziție editorială de management,
16
publicase un articol care favoriza o companie la care jurnalistul era acționar . Ziarul la care
lucra jurnalistul era membru al Clubului Român de Presă. Ulterior Clubul a introdus o nouă
prevedere în codul său etic:

                                                        
14
“Imaginea mea este a unui jurnalist din domeniul economic care a primit si responsabilitati de management”,
declară aceasta în <<Gabriela Vrânceanu Firea: “Etapa mea de știrist s-a încheiat”>>, Hotnews, 14 iulie 2009.
15
www.organizatiimedia.ro, www.cji.ro, www.activewatch.ro.
„Tunurile lui Chirieac”, Evenimentul Zilei, 18 noiembrie 2007. 
16

  6
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

În spiritul independenţei profesionale în realizarea materialelor publicate, se recomandă ca

ziariştii să depună o declaraţie de interese. Ziariştilor care conduc redacţii li se recomandă
să facă o declaraţie publică, pe site-ul societăţilor de presă, iar ziariştilor fără poziţii de
conducere (incluzând liber-profesioniştii) li se recomandă să depună la conducerile
profesionale şi patronale ale societăţilor de presă o astfel de declaraţie, în regim
confidenţial. În absenţa unor asemenea declaraţii, se va putea consemna că jurnaliştii în
cauză nu se consideră în situaţie de conflict de interese 17 .

O altă situație întâlnită în peisajul presei recente a fost cea în care un jurnalist care
era comentator pentru un cotidian central a activat în staff-ul de campanie electorală al unui
partid, fără a-i informa pe cei care conduceau ziarul și fără a informa publicul. Jurnalistul a
publicat în această perioadă editoriale care susțineau partidul la care activa (opțiunea lui de a
susține acel partid nu era necunoscută publicului). Ulterior, jurnalistul a candidat din partea
acelui partid în alegerile europarlamentare. El nu și-a dat demisia de la ziar, fiind concediat de
management. El a considerat decizia managementului ziarului ca fiind nedreaptă.

Atât Clubul Român de Presă, cât și Convenția Organizațiilor de Media fac

recomandări privind conflictul de interese și activitatea politică a jurnaliștilor.

CODUL DEONTOLOGIC UNIC ELABORAT DE CONVENŢIA ORGANIZAŢIILOR DE MEDIA

ȘI PARTENERII SĂI
CONFLICTE DE INTERESE
3.1. Jurnalistul va evita să se afle într-o situaţie de conflict de interese. Instituţiile mass
media vor asigura jurnalistului un mediu de lucru în care se practică o separare totală a
activităţilor jurnalistice de cele economice.
3.2. Pentru a evita conflictele de interese, se recomandă ca jurnalistul să nu fie membru al
vreunui partid politic.
3.3. Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret.
3.4. Jurnalistul trebuie să depună anual o declaraţie de interese la conducerea instituţiilor
mass-media la care este angajat sau cu care colaborează. Se recomandă ca mass-media
să facă publice online respectivele declaraţii. Jurnalistul poate decide unilateral să îşi facă
publică declaraţia de interese pe site-ul unei organizaţii profesionale. 18

CODUL CLUBULUI ROMÂN DE PRESĂ

Pentru a evita conflictele de interese, se recomandă ca ziaristul să nu fie membru al vreunui
partid politic şi să nu fie angajat ca informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret 19 .

Faptul că un comentator este membru al unui partid politic nu îl împiedică pe acesta

să își publice opiniile într-un ziar sau să comenteze ca invitat al unei emisiuni. Acest lucru este
perfect acceptabil atât timp cât relația sa cu un partid politic este clar cunoscută publicului și
atât timp cât ziarul dorește să îi găzduiască opiniile (ceea ce n-a fost valabil în cazul
jurnalistului despre care discutăm aici, ziarul nedorind să aibă printre comentatorii săi membri
de partid). Din păcate, există o serie de comentatori care sunt confundați cu jurnaliștii. Cei
care se uită la televiziune sau citesc articole în presă nu reușesc să îi identifice întotdeauna
corect. Sesizând acest risc, două organizații au făcut un apel către jurnalişti, organizaţii
profesionale, sindicate media, patronate. Iată câteva extrase din apel.

Apelul AMP si CRJI 20

Scenarişti versus Jurnalişti. Menţionaţi vizibil jurnaliştii şi demarcaţi-i de entertaineri, infotaineri,
comentatori, analişti, editorialişti, ghicitori sau scenarişti. Nu amestecaţi categoriile. Pentru
invitaţii permanenţi sau cvasi-permanenţi, postaţi online CV-urile lor şi menţionaţi dacă pentru
prestaţia de analiză televizată sunt remuneraţi şi de către cine.
Angajaţi. Precizaţi relaţia invitatului cu persoana sau subiectul dezbătut (avocat, ziarist angajat,
partener de afaceri etc.).

                                                        
17
www.pressclub.ro.
18
www.organizatiimedia.ro, www.cji.ro, www.activewatch.ro.
19
www.pressclub.ro.
20
“APEL către jurnalişti, organizaţii profesionale, sindicate media, patronate”, 12 mai, 2009.

  7
 Conflictul de roluri și interese
______________________________

Este de menționat faptul că nu apar astfel de clarificări aproape nicăieri în presă. Mai mult,
site-ul uneia dintre televiziunile de știri trece la categoria “jurnaliști” persoane care declară
public că nu sunt jurnaliști și pe care noi le-am încadra mai degrabă la categoria
“entertaineri” 21 . Un exemplu de bune practici a fost identificat la Evenimentul Zilei, unde unul
dintre editorialiști a început la un moment dat să publice la finalul articolelor sale textul
“Autorul este consilier al preşedintelui Senatului în Parlamentul României” și, ulterior, “Autorul
este consilier al dlui Mircea Geoană, preşedintele Senatului în Parlamentul României şi
candidat social-democrat la preşedinţie”.

O altă situație, în care s-au aflat mai mulți jurnaliști, este aceea în care ei au lucrat
inițial în presă, după care au devenit angajați ai unei autorități publice. Ulterior, aceștia s-au
întors în presă. Din nou ne sunt utile îndrumările New York Times. După cum am văzut,
apropierea de autoritățile statului e considerată dăunătoare chiar și numai pentru că riscă să
creeze aparența unui conflict de interese și să dăuneze astfel reputației ziaristului și, implicit,
a ziarului. Totuși, aceasta nu ar exclude ideea ca jurnalistul să devină angajat al unei
autorități publice pentru o perioadă. Atât timp cât jurnalistul este transparent și atunci când se
întoarce în presă își publică un curriculum vitae în care face cunoscută colaborarea sa cu o
autoritate a statului și, de asemenea, face clar și cunoscut acest aspect profesional, ori de
câte ori este necesar și posibil, faptul că a activat ca funcționar public nu ar trebui să îl pună
într-o situație de conflict de interese. Însă, să nu uităm, există și aparența conflictului de
interese, care poate dăuna reputației jurnalistului şi a redacţiei în care lucrează.

Teme

Răspundeţi temelor şi întrebărilor de mai jos şi argumentaţi:

1. Documentați alte posibile situații de conflict de interese. De exemplu, cunoașteți
vreo situație în care un jurnalist este realizator/moderator de emisiuni TV și are și o companie
de PR?
2. Documentați situații în care jurnalistul îndeplinește mai multe roluri, dar nu se află
în conflict de interese.
3. Credeţi că jurnalistul ar trebui să depună o “declaraţie de interese” la conducerea
redacţiei pentru care lucrează? Credeţi că această declaraţie ar trebui adusă la cunoştinţa
publicului? Cum ar trebui făcut acest lucru?

                                                       
21
 
www.antena3.ro/jurnalisti

  8