TA Ghidul lucrărilor de laborator

Lucrarea nr. 1

REZOLVAREA PRACTICĂ A LANŢURILOR DE DIMENSIUNI DE ASAMBLARE PRIN

METODA COMPENSĂRII

1. Scopul lucrării: studiul unor procedee de închidere prin compensare sau reglare a lanţurilor de
dimensiuni de asamblare; studiul diferitelor tipuri de compensatori şi a modului de utilizare a lor.
2. Utilajul şi materialele folosite: stand special (fig.1a,b,c,d,e) pentru studiul rezolvării lanţurilor de
dimensiuni de asamblare prin metoda reglării şi compensării; chei fixe; şurubelniţă; cale; şubler.
Standul prezentat în fig.1a,b,c,d,e a fost conceput şi realizat în scop didactic, concentrând un
număr de 15 posibilităţi de realizare a elementelor de închidere a unor lanţuri de dimensiuni de asamblare.
El este alcătuit din placa de bază 55, pereţii 24 şi 53 şi suportul 5. Pe structura compusă din aceste
componente s-au materializat diferite modalităţi de realizare a elementelor de închidere a lanţurilor de
dimensiuni de asamblare, modalităţi prezentate în paragraful următor (modul de lucru).

Fig.1a

Fig.1b

-1-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

Fig.1c

Fig.1d

Fig.1e

3. Modul de lucru. Pentru fiecare subgrupă se va repartiza un număr de 3 - 4 lanţuri de

dimensiuni pentru care se vor determina, pe bază de schiţe, ecuaţiile lanţurilor de dimensiuni care vor fi
reprezentate apoi grafic (cotarea se va face literal, iar cotele literale vor fi explicate într-o legendă). Pentru
restul lanţurilor de dimensiuni de asamblare reprezentate pe stand se va indica numai modalitatea de
aducere a dimensiunii de închidere la valoarea prescrisă.

-2-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

Lanţul de dimensiuni nr. 1 (cotă de închidere R1 - fig.1a). Se consideră pentru R1 o valoare

cuprinsă în intervalul 45 - 55 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită.
Pentru obţinerea cotei finale se deplasează suportul reglabil 37 (fig.1c) după ce au fost slăbite
şuruburile 16 (fig.1b), până când arborii vin în contact cu braţele de măsurare ale şublerului reglat în
prealabil. Se strâng apoi şuruburile 16. La stabilirea cotei de reglare se va ţine cont de dimensiunile
arborilor 33 şi 36.
Lanţul de dimensiuni nr. 2 (cotă de închidere R2 - fig.1a). Se consideră pentru R2 o valoare
cuprinsă în intervalul 72 - 84 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea
cotei finale se deplasează fie suportul reglabil 37 (fig.1c) după ce au fost slăbite şuruburile 16 (fig.1b), fie se
roteşte bucşa excentrică 17 până la obţinerea cotei dorite. După reglare, se conservă poziţia obţinută (în
primul caz prin strângerea şuruburilor 16, iar în al doilea caz prin strângerea şuruburilor 18 - fig.1b).
Lanţul de dimensiuni nr. 3 (cotă de închidere R3 - fig.1a). Se consideră pentru R3 o valoare
cuprinsă în intervalul 72 - 84 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea
cotei finale se roteşte bucşa excentrică 17 până la obţinerea cotei dorite. După reglare, se conservă poziţia
obţinută prin strângerea şuruburilor 18 (fig.1b).
Lanţul de dimensiuni nr. 4 (cotă de închidere R4 - fig.1a). Se consideră pentru R4 o valoare
cuprinsă în intervalul 56 - 60 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea
cotei finale se modifică numărul compensatorilor lamelari 7. După reglarea lanţului de dimensiuni se
fixează bara 8 cu ajutorul şuruburilor 9 (fig.1a).
Lanţul de dimensiuni nr. 5 (cotă de închidere R5 - fig.1b). Se consideră pentru R5 o valoare
cuprinsă în intervalul 50 - 150 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea cotei
finale se desface brăţara 11, se deplasează până la atingerea cotei dorite şi se strânge brăţara pe axul 33,
cu ajutorul şurubului 10 (fig.1b şi fig.1c).
Lanţul de dimensiuni nr. 6 (cotă de închidere R6 - fig.1b). Se consideră pentru R6 o valoare
cuprinsă în intervalul 130 - 175 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea cotei
finale se deplasează tamponul 12 până la atingerea cotei dorite, după care se fixează în poziţia reglată cu
ajutorul bucşei conice elastice 14 şi a piuliţei 13 (fig.1b).
Lanţul de dimensiuni nr. 7 (cotă de închidere R7 - fig.1c). Se consideră pentru R7 o valoare
cuprinsă în intervalul 40 - 60 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea
cotei finale se deplasează axul 43 cu ajutorul suportului întinzător 44. Se conservă poziţia reglată cu
ajutorul piuliţelor 45.
Lanţul de dimensiuni nr. 8 (cotă de închidere R8 - fig.1c). Se consideră pentru R8 o valoare
cuprinsă în intervalul 120 - 130 mm. Se reglează şi se fixează şublerul la cota stabilită. Pentru obţinerea cotei
finale sunt posibile următoarele soluţii:
- deplasarea roţii 38 şi fixarea ei în poziţia finală cu ajutorul ştiftului 39;
- utilizarea compensatorilor de tip bucşă 50 şi fixarea cu ştiftul 39;
- utilizarea compensatorilor de tip inele lamelare 51 (pentru reglare fină sau pentru variaţii mici
ale valorii efective ale dimensiunii de închidere R8).
Jocurile j1 … j7 se obţin astfel:
- jocul j1 - prin utilizarea unui compensator de tip pană reglabilă (fig.1e);
- jocul j2 - prin deplasarea bucşei deplasabile 34 (fig.1c);
- jocul j3 - prin utilizarea compensatorilor 50 sau 51 (fig.1c);
- jocul j4 - prin deformarea unui electrod al bujiei (fig.1b);
- jocul j5 - prin utilizarea compensatorului de tip arc 19 (fig.1b);
- jocul j6 - prin utilizarea bucşei elastice 14 (fig.1b);
- jocul j7 - prin utilizarea brăţării elastice 11 (fig.1c).
4.Concluzii. Se vor preciza în referat (pentru lanţurile de dimensiuni analizate) cotele care se reglează
şi tipul de element de reglare sau de compensare şi modalitatea practică de rezolvare a lanţurilor de
dimensiuni de asamblare. Pentru celelalte lanţuri de dimensiuni de asamblare materializate pe standul din
fig.1a,b,c,d,e se vor preciza tipul elementelor de compensare sau de reglare.

-3-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

Lucrarea nr. 2

ANALIZA CONFIGURAŢIEI CONSTRUCTIV-FUNCŢIONALE A UNEI UNITĂŢI DE

ASAMBLARE

1. Scopul lucrării: analiza structurii constructive şi funcţionale a unei unităţi de asamblare

(ansamblu, subansamblu etc.) plecând de la funcţia globală a acesteia şi condiţiile de restricţie ale acestei
funcţii (deduse din specificaţia de produs).
2. Utilajul şi materialele folosite: ansamblul (subansamblul) repartizat prin programul de lucrări,
schiţa ansamblului, scule de lăcătuşerie şi instrumente de măsurare universale.
3. Modul de lucru. Se demontează în componente (subansambluri, seturi, piese) ansamblul ce revine
subgrupei prin programul laboratorului.
Plecând de la forma geometrică şi tipul componentelor şi ţinând cont de poziţia acestora în ansamblu
şi de relaţiile reciproce dintre componente, se vor deduce şi se vor consemna în referat următoarele aspecte:
- funcţia globală a produsului;
- restricţiile (constrângerile) funcţiei globale;
- lista componentelor, tipul lor constructiv şi funcţia parţială (subfuncţia) pe care o îndeplinesc în
cadrul unităţii de asamblare analizate (se vor prezenta tabelar, într-un tabel de forma celui indicat mai jos).

Funcţia parţială
Nr. Denumirea Tipul constructiv (carcasă, arbore,
îndeplinită în unitatea de
crt. componentei placă, disc, corp prismatic etc.)
asamblare
0 1 2 3
1
2
3
4

În strânsă dependenţă cu funcţia globală, cu restricţiile funcţiei globale şi cu funcţiile parţiale ale
componentelor, se vor consemna necesităţile care conduc în cazul unităţii de asamblare studiate la
obligativitatea activităţilor de montaj (de ce a fost proiectat ansamblul cu mai multe componente):

a. Necesitatea gradelor de libertate. Pentru realizarea funcţiei globale, restricţiilor şi

subfuncţiilor este necesar ca anumite componente să aibă o mişcare relativă (să se deplaseze sau să se
rotească) în raport cu altele. Cum mişcarea relativă implică în mod necesar minim două componente, devine
obligatorie activitatea de montaj care să pună aceste componente în relaţia reciprocă necesară (legătură,
îmbinare). De exemplu: pentru a crea energie potenţială de presiune, pistonul unui compresor trebuie să
se deplaseze (să aibă un grad de libertate) în raport cu cilindrul său.

b. Necesitatea diferenţierii materialelor. Pentru realizarea funcţiei globale, restricţiilor şi

subfuncţiilor este necesar ca anumite componente să fie făcute din materiale diferite. Dar materiale
diferite implică piese diferite şi, prin urmare, devin obligatorii activităţile de montaj. De exemplu: pentru a
realiza o bună etanşare a spaţiilor de lucru, garniturile se fac din materiale moi sau elastice, diferite de
materialele componentelor învecinate.

c. Necesitatea divizării din motive tehnologice. Anumite componente sunt mai uşor de fabricat din
bucăţi ce urmează să fie asamblate ulterior. De exemplu: rotorul unei pompe este greu de fabricat dintr-o
bucată cu arborele. Acest lucru conduce însă la obligativitatea activităţilor de montaj.

-4-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

d. Necesitatea accesului la locul de asamblare şi necesitatea înlocuirii anumitor componente.

Pentru a asambla anumite componente situate în interiorul produselor sau în locuri înguste, produsele
sunt divizate sau prevăzute cu capace de acces. Aceeaşi cerinţă apare şi atunci când anumite componente
ale produsului trebuie înlocuite pe timpul duratei de exploatare a produsului. De exemplu: pentru a
asambla o bielă cu fusul maneton al unui arbore cotit este necesară secţionarea ei în două componente:
corp bielă şi capac bielă; pentru înlocuirea lubrifianţilor, ansamblurile trebuie să fie prevăzute cu capace
sau dopuri de umplere şi golire etc.

e. Necesitatea diferenţierii funcţiilor. De multe ori, o funcţie este mai uşor de realizat dacă este
descompusă în subfuncţii, realizate de componente diferite. De exemplu: funcţia de creare a energiei
potenţiale de presiune a unui compresor cu piston este formată din mai multe subfuncţii: admisie-comprimare
executată de piston; transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie executată de bielă; etanşarea
efectuată de segmenţi etc.

f. Necesităţi funcţionale speciale: curăţire, vopsire, reparare, verificare, reglare etc.

Produsele sunt prevăzute în mod necesar cu anumite componente care să permită realizarea activităţilor
speciale de mai sus. Dar necesitatea mai multor componente în alcătuirea unui produs conduce în mod
obligatoriu la activităţi de montaj.

4. Concluzii. Se va consemna interdependenţa dintre funcţia globală a produsului cu restricţiile ei şi

forma constructivă a componentelor produsului. Se va nota de asemenea obligativitatea activităţilor de
montaj în procesul de fabricare a unităţii de asamblare analizate.

-5-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

Lucrarea nr. 3

ANALIZA CONSTRUCTIV-TEHNOLOGICĂ A UNEI UNITĂŢI DE ASAMBLARE

1. Scopul lucrării: însuşirea modului de defalcare a unei unităţi de asamblare (ansamblu,

subansamblu, set) în componente de rang inferior şi a modului de analiză a legăturilor dintre componente, în
vederea întocmirii procesului tehnologic de montaj.
2. Utilajul şi materialele folosite: ansamblul (subansamblul) repartizat prin programul de laborator,
schiţa ansamblului, scule de lăcătuşerie.
3. Modul de lucru. Se demontează ansamblul repartizat subgrupei prin programul de laborator şi
se analizează legăturile dintre piese. În urma analizei, se vor consemna în referat următoarele:

a. Legăturile (îmbinările) dintre componente. Se vor pune în evidenţă:

- componentele care intră în legătură (de ex., corp + capac);
- tipul legăturii (demontabilă sau nedemontabilă);
- activităţile de asamblare prin care se realizează legătura (înşurubare, introducere, presare,
nituire, aşezare, sudare, lipire etc.);
- elementele de legătură pentru poziţionare (de ex., ştifturi, pene, compensatori etc.);
- elementele de legătură pentru fixare (de ex., şuruburi, prezoane, nituri etc.);
- elementele de legătură pentru asigurare împotriva desfacerii (de ex., şaibe elastice, tăbliţe,
şplinturi, şaibe evantai etc.);
- elementele de legătură pentru etanşare (de ex., manşetă de etanşare, inel “O”, inel de pâslă etc.);
- elementele de tehnologie ale îmbinării:
- repetarea (mai multe şuruburi, ştifturi, rulmenţi, piese de acelaşi fel etc.);
- ajustaje (cu joc, cu strângere, intermediare); tipul ajustajelor se extrage din desenul
unităţii de asamblare;
- cote de închidere a lanţurilor de dimensiuni de asamblare;
- poziţia: influenţa gravitaţiei asupra elementelor legăturii, accesibilitatea, dificultatea de
execuţie a îmbinării;
- prelucrări de suprafaţă: tratamente, acoperiri, prelucrări mecanice (lamare, polizare etc.),
marcări etc.;
- tipul de îmbinare la îmbinările sudate: sudură în V, T, Y, suprapusă, de colţ, prin puncte,
în linie etc.

b. Constituirea subunităţilor de asamblare. Se vor constitui din piese subunităţile de asamblare

care intră în configuraţia constructivă a produsului analizat. Pentru produsele din programul de laborator,
aceste subunităţi sunt de tip set.
De exemplu: capac asamblat = corp + manşetă de etanşare; bielă asamblată = corp bielă + bucşă
cuzinet; semicuzinet = corp + material antifricţiune; roată dinţată asamblată = butuc + coroană etc.

c. Crearea schemei tehnologice de dezasamblare a unităţii de asamblare analizate ca în exemplul

de mai jos. Pentru fiecare nivel, se va menţiona piesa sau componenta de bază (sau se va marca aceasta prin
subliniere sau încadrare).

-6-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

PRODUS MONTAT:
MOTOR Nivelul 0

C2
Bloc motor C1 C3
... Nivelul 1
Chiulasă as. Baie ulei
Piesă de bază (Componente participante la
montajul final)

C1.1
Corp chiulasă C1.2 C1.3 ... Nivelul 2
Culbutori as. Supape admisie
Piesă de bază

C1.2.1
Corp culbutor C1.2.2 C1.2.3 Nivelul 3
Bucşă cuzinet Şurub reglare
Piesă de bază

4. Concluzii. Se vor evidenţia numărul de nivele de descompunere şi numărul de unităţi de asamblare

de pe fiecare nivel.

-7-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

Lucrarea nr. 4

PROIECTAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE MONTAJ FINAL

AL UNEI UNITĂŢI DE ASAMBLARE

1. Scopul lucrării: însuşirea metodologiei de proiectare a proceselor tehnologice de montaj.

2. Utilajul şi materialele folosite: unitatea de asamblare repartizată prin programul de laborator;
scule de lăcătuşerie; schema de descompunere a unităţii de asamblare în componente de ordin inferior (se
ia din lucrarea "Analiza constructiv-tehnologică a unei unităţi de asamblare”).
3. Modul de lucru. Plecând de la schema de descompunere a unităţii de asamblare se va proiecta
procesul tehnologic pentru montajul final al respectivei unităţi. Prin urmare, se va lucra cu componentele
de pe nivelul 1 din schema de dezasamblare. Activităţile de proiectare se vor desfăşura în ordinea prezentată
în continuare.
3.1. Ordonanţarea componentelor. Stabilirea succesiunii la montaj a componentelor se va face
cu ajutorul unui graf sub formă matriceală, numit matrice de ordonanţare sau matrice de precedenţă.
Pentru ordonanţare se vor parcurge următorii paşi:
-Pasul 1. Se trasează un tabel cu n + 1 linii şi n + 1 coloane, n fiind numărul de componente aflate pe
nivelul 1 al schemei de dezasamblare. Tabelul se va trasa în partea stângă a colii de hârtie, lăsându-se în partea
dreaptă loc pentru completarea tabelului cu 6-8 coloane pentru calculul vectorilor de precedenţă (tab.1).

Tab.1
C1 C2 C3 C4 C5 V1 V2 V3 V4 V5 V6
C1
C2
C3
C4
C5
Succesiunea la montaj a componentelor
Nivelul de precedenţă I II III IV V VI

-Pasul 2. Se notează în capul liniilor şi coloanelor simbolurile celor n componente de pe nivelul 1

al schemei de dezasamblare C 1 . . . C n (tab.1).
-Pasul 3. Se barează cu o linie prima diagonală a matricei (tab.1).
-Pasul 4. Se stabileşte care componentă este piesă de bază pentru montaj şi se barează linia aferentă
piesei de bază (tab.1).
-Pasul 5. Se analizează pe rând relaţia de precedenţă a componentelor de pe coloană cu cele de pe
linie cu care intră în legătură. La stabilirea precedenţelor se vor folosi criteriile evitării montării şi demontării
repetate, respectiv al asigurării accesului componentelor şi echipamentelor la locul de montaj. Dacă, pe baza
acestor criterii, componenta de pe coloană trebuie să se asambleze pe piesa de bază înaintea componentei
de pe linie, atunci la intersecţia coloanei cu linia respectivei componente se trece cifra de precedenţă "1";
altfel se trece "0" sau, pentru comoditate, se lasă liber (tab.2).
-Pasul 6. Se calculează vectorii de precedenţă Vi pentru stabilirea nivelurilor de precedenţă, respectiv
pentru stabilirea succesiunii componentelor la montaj (tab.3). Calculul vectorilor Vi se face în felul următor:
- vectorul V1 se obţine prin însumarea cifrelor de precedenţă de pe cele "n" coloane şi fiecare
linie:
V1 = C1 + C2 + . . . + Cn (1)
- vectorul Vi se obţine scăzând din vectorul precedent Vi -1 cifrele de precedenţă din cadrul coloanelor
corespunzătoare liniilor care au valoarea "0" în vectorul precedent Vi -1; de exemplu, dacă în vectorul V1
valoarea liniei a doua este "0" (tab.3), atunci vectorul V2 se calculează cu relaţia:
V2 = V1 - C2 (2)

-8-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

Tab.2
C1 C2 C3 C4 C5 V1 V2 V3 V4 V5 V6
C1 1 1
C2
C3 1
C4 1 1 1
C5 1
Succesiunea la montaj a componentelor
Nivelul de precedenţă I II III IV V VI

Calculele se continuă până când se obţine valoarea "0" pe toate liniile. La calculul fiecărui vector Vi
se trec sub acesta componentele de pe liniile cu valoare "0" în vectorul respectiv.
Tab.3
C1 C2 C3 C4 C5 V1 V2 V3 V4 V5 V6
C1 1 1 2 1 0 * * *
C2 0 * * * * *
C3 1 1 1 1 1 0 *
C4 1 1 1 3 2 1 0 * *
C5 1 1 0 * * * *
Succesiunea la montaj a componentelor C2 C5 C1 C4 C3 -
Nivelul de precedenţă I II III IV V VI

-Pasul 7. Dacă pe unul sau mai multe nivele de precedenţă rezultă două sau mai multe componente,
se trece la completarea ordonanţării aplicând alte criterii de restricţie, cum ar fi: precizia legăturii; dificultatea
realizării legăturii; comoditatea efectuării îmbinării; posibilităţile echipamentelor de montaj etc.
-Pasul 8. Se face lista ordonanţată a componentelor (C2 - C5 - C1 - C4 - C3).

3.2. Schema de asamblare. Pentru întocmirea schemei de asamblare se va folosi metoda dreptunghiurilor.
Fiecare componentă este reprezentată în schemă printr-un dreptunghi cu trei căsuţe (denumire, simbol, nr.
bucăţi/produs). Schema se poate face pe orizontală sau pe verticală. Se descrie în continuare alcătuirea
schemei de asamblare pe orizontală.
În partea stângă a colii de hârtie se desenează un dreptunghi în care se trece piesa de bază, iar în
partea dreaptă se desenează un dreptunghi în care se trece produsul finit. Cele două dreptunghiuri se leagă
printr-o linie care semnifică produsul în trecerea lui prin sistemul de montaj. Dreptunghiurile în care sunt
trecute componentele se vor lega prin segmente de dreaptă de această linie, în ordinea în care sunt înscrise în
lista ordonanţată. Componentele piese vor fi trecute deasupra liniei orizontale, iar componentele unităţi de
asamblare (seturi, subansambluri) vor fi trecute sub linia orizontală, ca în exemplul de mai jos.

Cilindru Capac chiulasă Baie ulei

Simbol: C5 Simbol: C4 Simbol: C3
Bloc motor Buc./prod.: 4 Buc./prod.: 1 Buc./prod.: 1
Produs:
Simbol: C2
MOTOR
Buc./prod.: 1
Chiulasă as.
Simbol: C1
Buc./prod.: 1

-9-
TA Ghidul lucrărilor de laborator

3.3. Lista fazelor de montaj. Lista fazelor de montaj se obţine prin completarea listei ordonanţate
a componentelor cu alte activităţi de montaj: introducerea elementelor de poziţionare, fixare, siguranţă şi
etanşare, ungeri, spălări, tratamente ale suprafeţelor (vopsiri, acoperiri etc.), marcări, etichetări, introduceri de
lubrifianţi etc. La denumirea fazelor se va avea în vedere tipul activităţii de asamblare. Lista fazelor va fi
întocmită tabelar, ca în exemplul de mai jos.

Nr. fază Denumire fază Utilaj S.D.V. - uri Timp operativ (min)
1 Prindere piesă de bază 2
2 Ungere suprafeţe 1
3 Presare rulment 5
... ... ...
... ... ...
n Depunere ansamblu ...

3.4. Stabilirea utilajelor şi echipamentelor. Precizarea utilajelor şi echipamentelor se face direct

în lista fazelor de montaj, în concordanţă cu tipul legăturilor formate şi cu forma de organizare a montajului.

3.5. Normarea fazelor de montaj. În lista fazelor de montaj se vor înscrie timpii operativi ai fazelor.
Normarea se va face folosind normative sau prin apreciere.

3.6. Constituirea operaţiilor de montaj. Se vor grupa fazele în câteva operaţii (3-5), respectând
următoarele criterii:
- echilibrarea normelor de timp ale operaţiilor pentru a realiza o încărcare egală a posturilor operaţionale;
- cerinţa de a asigura închiderea cinematică a unităţii de asamblare la sfârşitul fiecărei operaţii;
- posibilităţile utilajelor şi echipamentelor de montaj disponibile la posturile operaţionale;
- posibilităţile operatorilor de la posturile operaţionale etc.

3.7. Stabilirea mijloacelor de transport. Stabilirea mijloacelor de transport se face în concordanţă

cu forma de organizare a montajului şi cu posibilităţile sistemului de montaj.

3.8. Normarea tehnică a operaţiilor. Norma tehnică de timp pentru fiecare operaţie de montaj se
va stabili prin însumarea timpilor operativi ai fazelor, la care se mai adaugă 5% din sumă pentru
întreruperi (timpi de deservire a locului de muncă şi pentru odihnă şi necesităţi fireşti) şi pentru pregătirea-
încheierea operaţiei.

3.9. Întocmirea fişei tehnologice de montaj. Se va întocmi fişa tehnologică a procesului de montaj
conform modelului de mai jos.

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ DE MONTAJ

Denumirea produsului......................................................................................................................
Secţia: Laboratorul TA
Nr. Normă de timp Salariu orar
Denumire operaţie Utilaj
operaţie (min) (lei)
1
2
3
4
5
6

- 10 -
TA Ghidul lucrărilor de laborator

3.10. Întocmirea ciclogramei de montaj. Se întocmeşte ciclograma de montaj pentru procesul

tehnologic proiectat, ca în exemplul de mai jos. Se evidenţiază durata ciclului de montaj.

Nr. NT
SCARA TIMPULUI (min)
op. (min)
1 3
2 5
3 4
4 6
5 5
6 4
Tc = 27 min

- 11 -