Marhaba Beach, o vacanta frumoasa!

Anul acesta am decis să mergem în vacanță în Tunisia, după cum am arătat într-un
review anterior și am ales, de fapt ne-a fost recomandat de agenție, hotelul Marhaba
Beach din Sousse.

Cum nu am găsit păreri despre acest hotel aproape deloc sau erau foarte vechi, sper că
impresiile mele să vă fie utile.

Hotelul este parte a unui complex de resorturi din care mai fac parte ‘frații’ Marhaba Club
și Tour Kaliff. Intrarea în complex se face de pe un bulevard din Sousse, pe o poartă
maură cu gratii. Intrarea cu mașina se face cu acordul paznicilor și după o verificare
atentă, inclusivc cu oglinzi pe sub mașină pentru a preveni atentatele.

Autocarul care ne-a preluat de la aeroport a lăsat primul grup de turiși la Marhaba Club
după care a mers la Marhaba Beach unde ne-a debarcat urmând ca ulterior să îi ducă și
pe restul la Tour Kalif. Toate cele trei hoteluri sunt amplasate într-un parc uriaș, destul
de bine întreținut și plin de palmieri.

Hotelul Marhaba Beach, ca probabil și celelalte, este un hotel construit cu siguranță acum
mulți ani dar este modernizat și renovat și arată bine. Zona de lobby și recepția sunt
foarte frumoase, într-un spațiu imens, cu colane din marmură frumos luminate.

La intrarea în hotel există un detector de metale prin care trece obligatoriu toată lumea
precum și un scaner pentru bagaje, acesta fiind analizat zi și noapte de polițiști. Deci...
siguranță maximă!

Hotelul are 4 etaje și este destul de întortocheat. Are 2 lifturi care merg bine și nu au fost
niciodată probleme să stăm prea mult sau să se blocheze.

Camera

Am fost 4 familii, 3 dintre noi primind camere la etajul 4 iar una la etajul 2. Noi am avut
o cameră triplă cu vedere parțială spre mare și parțială spre piscina hotelului de alături.
Camera este foarte mare, placată cu marmură pe jos. Am avut un pat dublu imens și un
pat de o persoană. Camera are un balcon generos cu măsuță și două scaune. Baia este
mare, cu cadă iar cabina de WC este separată. Culmea este că ușa de la baie și cea de la
WC este una si aceeasi, ceea ce nu am mai întîlnit până acum. Practic ușa de la baie, în
momentul în care era complet deschisă (dată de perete către stânga, acolo unde era WC-
ul) devenea ușă pentru această mică încăpere. Cu alte cuvinte, aveai de ales, fie
închideai ușa la WC, fie la toată baia... Ciudat dar practic!

Dușul mergea cam prost și stropea peste perdeau de duș iar prosoapele aveau o culoare
dubioasă - maro-bejuliu- și nu păreau chiar un exemplu de curățenie. Cosmeticalele
lipseau cu desăvârșire, adică șampon sau gel de duș, în schimb existau dozatoare de
săpun lichid și la cadă și la chiuvetă. Există însă uscător de păr iar curățenia era făcută
zilnic de cameriste care ne și schimbau prosoapele tot zilnic.

Lenjeriile au fost schimbate o singură dată dar mereu aranjau cearșafurile sau pijamalele
în tot felul de forme: fluturași, lebede, evantai, etc.
Din păcate, aerul condiționat la noi în cameră mergea cam prost, astfel încât reglat pe
ventilație maximă nu prea răcea. Nu a fost o mare problemă dat fiind faptul că aveam
camera la umbră iar nopțile sunt destul de răcoroase. În plus temperaturile pe care le-am
prins noi în august s-au situat cam pe la 30-32 de grade, ușor de suportat dat fiind faptul
că nu exista umiditate. Nici măcar când am fost în deșert nu au avut probleme cu căldura
deși erau cam 40 de grade. La celelalte familii nu au fost probleme cu aerul condiționat,
totul funcționând perfect.

Restaurantul

Restaurantul este foarte mare, sunt mereu locuri și nu este aglomerat. Micul dejun se ia
în mod normal de la 7 la 10 dar, pentru că în Tunisia temperaturile sunt ridicate la prânz
și se întunecă devreme, mulți turiști sunt matinali și la 6-7 sunt deja pe plajă. Astfel am
constatat că se putea lua micul dejun chiar și de la ora 6. Atunci însă nu existau toate
produsele care se găsesc în mod obișnuit dar se putea lua o cafea, un croissant, cereale,
iaurt, fructe, etc. De la 7 încolo se făceau omletă, ochiuri, clătite iar pe lângă acestea
existau mezelurile clasice, brânzeturi, dulciuri, etc.

Prânzul se servea între 12 și 14 dar orele nu erau stricte, se putea merge și în avans dar
și întârzia un pic. Mâncarea este diversificată și nouă ni s-a părut gustoasă.

Cina se srervea în 2 serii, una între 6 și 7.30 iar a doua de la 8 la 9 și în prima seară in
care am ajuns a trebuit să optăm pentru una dintre ele. Am ales cina de la 8 (nu a fost
cea mai bună idee, dat fiind faptul că se întunecă la 7.00 ar fi fost de preferat să luăm
masa mai devreme și să stăm mai mult ulterior pe terasă, dar...). Odată aleasă perioada,
am avut tot sejurul aceeași masă, fiind pus un cartonaș cu numele camerei pe masa
respectivă. Într-o seară am găsit masa ocupată dar șeful de sală ne-a găsit o altă masă
fără a le reproșa ceva celorlalți turiști care trebuiau să vină în seria anterioară.

În ultima seară, înainte de plecare ne-au pus flori pe masă (artificiale dar am apreciat
gestul) și, în general, oamenii au fost mereu amabili și zâmbitori. Vorbeau franceza,
engleza, rusă și o rupeau și în germană, deci era imposibil să nu te înțelegi cu ei.

Mancarea a fost bună, gustoasă și era greu să nu găsești ceva pe gustul tău. Se făcea în
fiecare seară pizza și era la discreție. De asaemenea, se făceau mereu în fața ta paste
dar și alte specialități. Mereu erau 2-3 feluri de mâncare tunisiană, unele chiar foarte
bune. Au fost seri când s-au servit preparate cu calamari, cu creveți, au fost și crabi dar
și un jambon de porc gătit la cuptor (surprizător pentru o țară musulmană). Deserturile
nu ne-au dat pe spate, fiind prăjiturele sau fursecuri extrem de dulci. În schimb înghețata
era foarte bună iar fructele erau pe săturate: mere, piersici, nectarine, struguri și cel mai
bun pepene roșu pe care l-am mâncat vreodată.

Se mai putea lua masa și la barul de pe plajă, unde între 11 și 17.00 se găseau salate,
orez, curcan la grătar, pește, pizza, șnițele de pui, fructe, prăjituri.

Deci, mâncare pe săturate și gustoasă!

Băuturile

Multe și la discreție. În primul rând, apa nu este potabilă, motiv pentru care se oferea de
la barul din recepție pentru fiecare cameră câte 2 litri de apă plată și unul de apă
minerală. Nu ținea nimeni evidența cantităților motiv pentru care puteam merge de 2-3
ori să cerem apă, dar nu era nevoie. La barul de la piscină și la cel de pe plajă existau
dozatoare cu apă plată dar care nu aveau mare trecere, fiind la concurență cu băuturile
alcoolice. În această privință cred că a fost OK. În restaurant, la mese se serveau (de
fapt erau cu autoservire, fiind dozatoare) sucuri, bere, vin alb și roșu. La celelalte baruri -
lobby, piscină, plajă - se puteau comanda cocktailuri (prea dulci!!!), gin tonic, wisky,
vodcă, evident din nou bere, vin și cam atât știu eu. Or mai fi fost și altele dar grupul
nostru nu a aflat! Supararea mare însă a fost că paharele erau prea mici!

Pe bune și nu e de râs!

La barul de la plajă (nu uitați, soarele ardea nemilos) berea era cu autoservire doar că
paharele disponibile era de... 100 de ml. Câțiva nemți, mai practici, tăiaseră două peturi
de 2 litri și le foloseau pe post de pahare. Deci, fiecare se derscurcă cum poate!

Aviz amatorilor, luați-vă pahare de plastic decente de acasă pentru că pe plajă nu se

permite utilizarea paharelor de sticlă de la celelalte baruri!

Plaja-piscina

Plaja este foarte frumoasă, curată, cu un nisip foarte fin și cu o apă extrem de caldă.
Intrarea în apă se face lin, fiind nevoie de circa 50 de metri pentru a-ți ajunge apa la gât.
Șezlonguri sunt îndestulătoare, cu salteluțe, toate au umbrele cu măsuță și scrumiere.
Piscina are 3 secțiuni, una pentru copii mici, alta pentru copii mai mari și unde se află și
barul iar cealaltă are cam 1,6 m. Sunt suficiente șezlonguri care pot fi puse la piscină dar
și la umbră, sub palmieri.

Sunt animatori care implică pe cat posibil turiștii în diverse activități (aqua gym, dans,
volei dar și volei pe plajă) iar seara sunt spectacole pentru copii și adulți.

Ca s-o scurtez (că, fie primit, bat câmpii cu grație demult), nouă ne-a plăcut foarte mult,
fiind altceva decât tot ce am vizitat până acum.

M-aș mai duce pentru peisajele minunate, pentru plaja și marea speciale, pentru oamenii
zâmbitori și prietenoși.

Încercați și nu veți regreta!

Tunisia, de încercat măcar o dată în viață

Urmare de aici

Pe la începutul anului sau prin decembrie anul trecut cred ceream membrilor AFA, sfatul
pentru a alege între Turcia, Grecia sau Tunisia pentru vacanta de vară. Cum aproape toți
m-ați sfătuit să aleg orice altceva decât Tunisia, am optat pentru Turcia numai că, ajunși
la agenția cu care colaborăm de ani buni, patronul ne-a întrebat: „De ce nu vreți voi în
Tunisia? prețurile sunt foarte bune anul acesta, fiind reluate cursele charter iar destinația
este exotică si altceva decât ce știți! ''. Pe scurt, ne-a convins, și uite așa am ales pentru
noi și alte 3 familii un sejur de 7 zile în Tunsia, mai exact în Sousse, cu plecare din Cluj.

Am plecat pe 15 august, cu o oră întârziere. Zborul durează aproximativ 2 ore și

jumătate, s-a făcut cu aeronave ale companiei Nouvellair și a decurs foarte lin. Ni s-a
servit și o masă gustoasă, cu ravioli, salată și un mic desert, o cafea și un suc astfel încât
nici nu am simțit când a trecut timpul. Pe timpul zborului, însoțitorii ne-au dat fiecăruia
să completăm un cartonaș cu datele personale - nume, prenume, locul nașterii, profesia,
destinația, etc. - necesare la intrarea în Tunisia.
Am aterizat pe aeroportul din Monastir, în jurul orei 7 seara, ora locală (21 ora României)
și am mers la controlul de securitate unde am predat cartonașele de care v-am spus mai
devreme și după ștampilarea pașapoartelor am avut liber în Tunisia. Ne-am luat bagajele
iar un ghid al agenției din Cluj cu care am mers ne aștepta acolo și ne direcționa spre
autocarele din parcare în funcție de hotelul unde aveam cazarea.

Când am ieșit din aeroport primul șoc a fost faptul că am dat nas în nas cu un polițist
înarmat cu o mitralieră (apoi am văzut o grămadă și ne-am obișnuit) dar am văzut și cel
mai frumos apus de soare. Imaginea era splendidă, cu un cer în minunate nuanțe de roz-
trandafiriu zărit printre palmieri.

Cu un așa bun-venit ne-am urcat în autocare am plecat spre Sousse, la Marhaba Beach,
unde aveam cazare. Distanța între aeroport și hotel este cam de 16 km dar în prima
seară am făcut cam o oră dat fiind faptul că tocmai se întuneca iar Sousse prinsese viață,
fiind o forfotă pe străzi de neimaginat. Șoferul nostru a luat-o pe toate scurtăturile
popsibile și ne-a dus prin zone periferice astfel încțât prima noastră impresia a fost
''Doamne, unde am ajuns?!''. Era o aglomerație teribilă pe străzi, se circula haotic,
terasele erau pline cu bărbați gălăgioși, motocicletele vâjâiau în viteză pe lângă noi,
mizerie pe străzi, femei cu capul acoperit cu vălurile specifice... ce mai, cam desumflați
de prima impresie!

În sfârșit, am ajuns la hotel, unde lucrurile ne erau mult familiare, dat fiind faptul că este
vorba despre un resort similar celor din Grecia, Turcia, Bulgaria. În schimb, la intrarea în
hotel am trecut din nou prin filtrul de securitate, și noi și bagajele, la fel ca în aeroport,
același lucru făcându-l ori de câte ori veneam din oraș, nu și de la plajă. Deși este
neobișnuit, nouă ne-a creat un sentiment de siguranță, ca și patrulele de poliție de pe
plajă care treceau periodic dar și agenții de securitate ai hotelului care erau permanent
pe plajă și aveau grijă ca turiștii să nu fie deranjați de vânzătorii ambulanți.

Despre hotel voi scrie separat, ca și despre excursia din Sahara pe care o recomand din
toată inima.

Ce voiam să punctez este faptul că pe parcursul celor 7 zile cât am stat în Tunsia ne-am
schimbat impresiile inițiale și am constatat că orașul Sousse este de fapt foarte frumos,
că au zone rezidențiale - mai ales către Port El Kantaoui - foarte elegante, că oamenii și
vânzătorii sunt foarete prietenoși și toți vorbesc engleză, franceză, rusă, că orașul nu
este mai murdar decât majoritatea orașelore din România, deci... toate-s vechi și nouă
toate.

În schimb, tunisienii ne dau clasă acum și cred că și în următoarea sută de ani la

drumuri. Mergând în Sahara, deci străbătând țara pe o distanță totală de circa 800-1.000
de kilometri, am constatat cu uimire că au autostrăzi impecabile, că șoselele naționale au
asfalt ca-n palmă iar în pustietatea deșertului, unde circulă o mașină pe zi, sunt drumuri
asfaltate și sunt de cea mai bună calitate.

În privința monedei naționale, cursul de schimb euro-dinar este favorabil, fiind acum 1
euro = 3,2 dinari. Am schimbat bani la casa de schimb din hotel, cursul fiind bun, similar
celor din oraș. Prețurile sunt mai mici decât la noi dar există și mall-urile cu magazinele
de brand cu prețurile de rigoare. În apropierea hotelului nostru, la 10 minute de mers pe
jos- existau 3 malluri micuțe dar unul adăpostind doar firme mari: Givenchy, Desigual,
Etam, etc.

Tot cam la vreo 10 minute erau și câteva supermarketuri cu suveniruri și pielărie, în

special poșete. Cele mai mici prețuri la genți au fost însă la Kairouan, oraș unde am ajuns
la întoarcerea din Sahara, acolo fiind și suvenirurile mai ieftine.
Concluzia: ne-am întoarce din nou în Tunsia cu drag. Este o altă lume, total diferită de
ceea ce știm noi. Apreciez și respect tunisienii pentru turismul lor de calitate (care începe
din nou să crească după primăvara arabă) la care noi doar putem visa, pentru
infrastructura lor impecabilă și pentru faptul că toți localnicii întâlniți erau deosebit de
prietenoși, zâmbitori și încercau să ne facă șederea plăcută. Când auzeau de unde
suntem se luminau și toți spuneau ''Romania? Hagi, Hagi!!''. Ca să nu mai spun că una
dintre melodiile folosite de echipa de animație de la hotel era maneaua lui Costi Ioniță
''Mare e lumea''. Când am auzit-o prima dată nu uitam cu gura căscată la rușii și nemții
care fredonau la unison fără să aibă habar ce zic „mare e lumea, mare e mare, peste tot
românu-i tare''.

Pe scurt - Tunisia, de încercat măcar o dată în viață!