COMPORTAMENT SI COMUNICARE:

Despre comportament (1) Notiuni de baza – 19 martie 2015

Despre comunicare (1) Generalitati – 19 martie 2015
Despre comunicare (2) Sugestii – 19 martie 2015
Despre comunicare (3) Sa mintim frumos! – 27 martie 2015
Despre comunicare (4) Nu ma intreba “De ce” – 25 aprilie 2015
Agitatie si violenta (1) Generalitati – 6 mai 2015
Agitatie si violenta (2) Cum sa prevenim – 6 mai 2015
Agitatie si violenta (3) Metode de comunicare – 7 mai 2015
Agitatie si violenta (4) Ce sa facem cand starea de agitatie s-a instalat – 19 mai 2015
Agitatie si violenta (5) Tipetele – 23 iunie 2015
Sindromul apusului de soare – 15 iulie 2015
Drumomania (1) – 24 septembrie 2015
Drumomania (2) – 30 septembrie 2015
Drumomania (3) – 1 octombrie 2015
Cand mangaierile aduc vindercarea – 28 februarie 2016
INGRIJIREA BOLNAVULUI
Ingrijirea medicala (1) – 6 octombrie 2016
Ingrijirea medicala (2) – 6 octombrie 2016
Ingrijirea medicala (3) – 6 octombrie 2016
Imbaierea (1) – 18 martie 2015
Imbaierea (2) – 18 martie 2015
Ora mesei( 1) – 14 ianuarie 2016
Ora mesei (2) – 2 februarie 2016
Ora mesei (3) – 11 februarie 2016
Ora mesei (4) – 15 februarie 2016
Ora mesei (5) – 26 februarie 2016
Ora mesei (6) – 29 februarie 2016
Hidratarea bolnavului – 10 martie 2016
Sa servim o inghetata – 27 iulie 2015
Igiena orala – 9 ianuarie 2017
De sarbatori (despre bolnavi) – 4 aprilie 2015
De sarbatori (despre apartinatori) – 4 aprilie 2015
De sarbatori (revederea cu persoana draga) – 9 aprilie 2015
De sarbatori (Pleacam la drum!) – 25 noiembrie 2015
INFORMATII DESPRE DEMENTE SI ALZHEIMER
Oare sa fie Alzheimer? – 23 octombrie 2015
Oare este Alzheimer? (1) – Semne subtile: memoria – 30 ianuarie 2017
Oare este Alzheimer? (2) – Semne subtile: afazia, aparaxia si agnozia – 2 februarie 2017
Oare este Alzheimer? (3) – Semne subtile: depresia si tulburarile de comportament – 6 februarie 2017
Dementa Alzheimer si alte tipuri de demente – 13 noiembrie 2015
Boala Alzheimer (1) Intre mit si realitate – 15 noiembrie 2015
Boala Alzheimer (2) Intre mit si realitate – 25 noiembrie 2015
Tipuri de Alzheimer– 26 noiembrie 2015
Cele trei stadii in evolutia bolii Alzheimer – 23 martie 2015
Cele sapte stadii de deteriorare globala in Alzheimer (Scala Reisberg) – 23 martie 2015
PENTRU INGRIJITORI
Despre ingrijitori (1) – 12 iunie 2015
Pentru prieteni – 12 august 2015
Pentru ingrijitori (Sa recunoastem semnele stresului) – 9 octombrie 2015
Pentru ingrijitori (1) Cum luptam cu stresul – 16 octombrie 2015
Pentru ingrijitori (2) Cum luptam cu stresul – 22 octombrie 2015
Pentru ingrijitori (Sistemul de suport) – 11 noiembrie 2015
Cutia cu amintiri – 5 aprilie 2015
Cutia senzoriala – 26 noiembrie 2015
Vine Craciunul (1) Cadouri – 16 decembrie 2015
Vine Craciunul (2) La masa – 21 decembrie 2015
ACTIVITATI:
Cercurile Mandala – 6 septembrie 2015
PREVENIRE
… dar nici nu strica (1) – 5 februarie 2016
… dar nici nu strica (2) – 17 februarie 2016
… dar nici nu strica(3) – 27 septembrie 2016
DIVERSE
Ii spunem bolnavului ca are Alzheimer? – 15 septembrie 2016
Ce mi-ar spune mama, daca ar putea? – 4 august 2016
Astazi vorbim despre Alzheimer (Sa ne amintim !) - 21 septembrie 2015
De ziua mamei mele– 8 septembrie 2015
Sa vorbim despre Alzheimer – 11 iulie 2015
Sa discutam despre … - 21 aprilie 2015
Cafeaua de dimineata – 19 martie 2015
Povestea mea – 18 Martie 2015
OARE ESTE ALZHEIMER? (3)
Ultimele randuri, din aceasta serie, despre semnele mai putin cunoscute care vestesc boala. Astazi
despre simptomele comune cu cele ale depresiei.
De multe ori diagnosticarea dementei de tip Alzheimer si chiar a altor tipuri de demente este intarziata
din cauza simptomelor aproape identice cu cele ale drepresiei. De aceea s-a ajuns sa se spuna ca ... de
multe ori boala incepe sau este precedata de depresie. Eu una cred ca, in multe situatii, este o diagnoza
gresita. Asa cum s-a intamplat in mult mediatizata situatie a lui Robin Williams. RIP.
Deci care sunt simptomele comune?
- schimbarile bruste si nejustificate de dispozitie; in special apatia si dezinteresul fata de ceea ce se
intampla in jur.
- lipsa de interes pentru hobby-urile si preocuparile din trecut.
- dificultate sporita in a invata lucruri noi.
- greutatea in a lua decizii
- gandirea irationala si logica tulburata
- evitarea schimbarilor si o slaba adaptabilitate atunci cand acestea se intampla.
- dificultate in a urmari sirul unor evenimente, fie ele din viata de zi cu zi, fie de fictiune (filme, romane).
- dificultatea de a participa activ in conversatii de grup, cu mai multe subiecte in acelasi timp sau cu o
desfasurare implicand multe detalii.
- dificultate in a aprecia distantele si timpul.
- dificultate in a sfarsi proiecte sau chiar activitati zilnice, de rutina.
- scaderea interactiunii sociale si tendinta de respingere a initiativelor celor din jur.
- greutate sporita cu plata facturilor si cu gestionarea banilor.
- inabilitatea de a face planuri; de vacanta, de refacut gradina, pentru o renovare, pentru un eveniment,
etc.
- imposibilitatea de mai jongla cu mai multe proiecte in acelasi timp.
Pe langa acestea, sunt si alte semne, care apar cam in acelasi timp, dar care NU sunt simptome ale
depresiei, ci ale bolii Alzheimer:
- ticurile verbale, faciale si repetarea acelorasi lucru la infinit.
- dezinhibitia sexuala si de comportament.
- capacitate redusa de rezolvare a unor probleme simple de aritmetica.
- confuzia; timp, loc, persoane, evenimente.
Nu cred ca mai este nevoie s-o spun, dar o s-o fac totusi. Odata ce asemenea semne au aparut, primul
drum se face, de urgenta!, la doctor!!
De obicei, depresia se instaleaza in urma unui eveniment traumatizant, pe care un medic il poate
identifica. In caz contrar, "depresia" devine un semnal de alarma pentru o suferinta de alta natura.
OARE ESTE ALZHEIMER? (2)
Din nou, discutam despre semnele mai subtile ale bolii. Astazi, afazia, apraxia si agnozia.
Afazia
Afazia este este termenul utilizat pentru a descrie o depreciere a calitatii comunicarii directe;
dificultatea sau pierderea a capacitatii de a vorbi sau de a intelege (vorbit, scris sau limbajul semnelor).
Acest simptom poate fi identificat în mai multe moduri.
Substituirea unui cuvânt cu altul cu care este legat (ex: timp, in loc de ceas), folosirea unui cuvant ce
suna asemanator (ex: calare, in loc de camara ) sau inlocuirea unui cuvant cu altul cu care nu are,
aparent, nici o legatura - toate sunt semne ale afaziei.
Atunci cand aceste manifestari sunt insotite de ecolalie - repetarea involuntară a cuvintelor sau
expresiilor rostite de catre o alta persoana sau repetarea constantă a unui cuvânt sau a unei fraze -
deficienta devine mai evidenta.
Apraxia
Apraxia este incapacitatea de a efectua miscari voluntare, coordonate, in ciuda faptului ca puterea
musculara este intacta. Miscarile si gesturile nu mai pot fi duse la bun sfarsit, chiar daca intentia exista.
Spre exemplu, bolnavul scapa din mana diverse obiecte, nu mai poate deschide un robinet sau nu-si
mai poate lega sireturile. De asemenea, persoana afectata nu mai poate efectua miscari de rutina, cum
ar fi: lingerea buzelor, fluieratul sau chiar tusitul. De multe ori, pentru a contracara aceste lipsuri,
bolnavul dezvolta ticuri nervoase.
Agnozia
Agnozia este pierderea capacitatii de identifica obiectele; fie prin atingere (agnozie tactila) sau pe cale
vizuala (agnozie vizuala). Uneori obiectul este recunoscut dar modul sau domeniul de utilizare al
acestuia nu mai sunt identificate corect. De exemplu, o persoană cu agnozie poate incerca sa folosească
furculita în loc de pieptene, un pantof in loc de o ceasca sau un cutit în loc de un creion. Un caz
particular al agnoziei este acela cand bolnavul nu mai recunoaste oamenii, iar acest lucru nu se
datoreste deficientei de memorie ci "rupturii" intre informatia primita de ochi si felul in care creierul o
proceseaza.
Sper ca asemenea detalii va sunt de folos.
OARE ESTE ALZHEIMER? (1)
Bine v-am regasit. Astazi vorbim, din nou, despre semnele bolii. Mai precis despre semne mai subtile,
cum ar fi problemele de memorie, altele decat simplul fapt de a uita ceva si de a repeta aceeasi
intrebare la nesfarsit.
Pierderea memoriei poate avea consecinte devastatoare asupra vietii de zi cu zi. A uita un cuvant, pe ici
si pe colo e normal. Ni se intampla tuturor. Sa nu mai stiu unde am lasat cheile de la masina sau pixul
acela ... mi se intampla des. Si cred ca nu numai mie.
Cand, insa, tulburarile de memorie duc la probleme de comunicare, probleme de comportament si,
intr-un final, la riscuri in ceea ce priveste securitatea și sanatate persoanei ... nu mai este vorba despre
o scapare sau despre un aspect natural al procesului de imbatranire. Este o afectiune!
Pentru a putea intelege modul in care memoria este afectată de dementa (de tip Alzheimer sau nu),
este util sa discutam diferitele tipuri de memorie.
Memoria episodica
Memoria episodica se refera la memoria evenimentelor autobiografice: cand si unde am trait, un
anume eveniment. Aceasta este memoria dedicata evenimentelor din viata noastra, variind de la cele
mai banale la cele mai semnificative din punct de vedere personal. Aceasta memorie contine o serie de
informatii asociate cu contexte spatio-temorale precise. In memoria episodica pastram amintiri
catalogate ca fiind pe termen scurt (relative la ultima ora) si pe termen lung (care s-au inregistrat cu mai
mult de o oră în urmă).
La inceputul bolii, persoanele cu boala Alzheimer nu par să aibă nici o dificultate amintindu-si
evenimente indepartate dar pot, de exemplu, sa uite ce au facut in urma cu cinci minute. Ulterior,
amintiri ale unor evenimente indepartate incep sa interfereze cu activitatile prezentului. Acest lucru
poate face ca bolnavul sa actioneze dupa rutine si obiceiuri din trecut, care nu mai sunt relevante in
momentul prezent.
Memoria semantica
Memoria semantica se refera la cunostintele generale pe care le avem despre mediul in care traim.
Aceasta categorie include, spre exemplu legatura dintre cuvinte si notiuni si ce anume inseamna ele; de
exemplu floare, dobanda, formula chimica a apei. Spre deosebire de memoria episodică, memoria
semantica nu are caracter personal, ci mai degrabă un caracter comunitar. Este intelegerea comuna a
ceea ce înseamnă un cuvant, lucru care permite oamenilor sa converseze si sa interactioneze.
Cunostintele din memoria semantica nu sunt asociate cu un anumit context spatio-temporal.
Teoria este aceea ca, din punct de vedere cognitiv, cele doua sisteme mnezice difera prin modul de
organizare a informatiei si tipul de procesare. Cunostintele din memoria episodica sunt organizate
cronologic, iar cele din memoria semantica sunt grupate in scheme si retele semantice.
In cazul unei afectiuni a creierului, memoria episodica, imaginata ca fiind accesata pe o singura directie
(cronologica) este in mai mare pericol de deteriorare.
Memoria de procedura
Memoria de procedura (sau memoria implicita) nu se bazează pe amintirea automata a informatiilor, ci
pe învățarea implicita a acestora. Aceasta este memoria dependenta de modul in care invatam sa
desfasuram diverse actiuni, atat fizic cat si mental; de exemplu, folosirea tacamurilor sau cum sa jucam
sah. Pierderea memoriei procedurale poate duce la dificultati in desfasurarea unor activitati de rutina,
cum ar fi imbracatul, spalatul, gatitul, etc. Aceasta memorie include lucruri care au devenit
automatisme. Din acest motiv, unii pacienti care au dificultati in gasirea cuvintelor lor pot, inca, sa cante
o melodie. Memoria lor de procedura este inca intacta, in timp ce memoria lor semantica (sensul
cuvintelor) a fost deteriorata.
Cu alte cuvinte, de vreme ce fiecare tip de memorie este "antrenat" de zone diferite ale creierului,
problemele de memorie apar in raport cu zona din creier afecatata si pot fi mai subtile decat simpla
scapare a unui cuvant.
IGIENA ORALA
Am mai spus-o. Igiena orala este de maxima importanta in mentinerea starii de confort a bolnavului
afectat de dementa. Reversul medaliei este acela ca o stare de disconfort, generata - in acest caz - de
afectiuni ale dintilor sau gingiilor, poate escalada cu mare viteza in agitatie si chiar violenta.
Cand bolnavul nu mai poate identifica sursa durerii, nu o mai poate comunica decat prin negatie (acel
general "NU" despre care am mai scris), impotrivire, agitatie ...
In primul si in primul rand, chiar daca controlul periodic la dentist nu facea parte din rutina bolnavului,
inainte de diagnosticul de dementa, unul dintre primele drumuri trebuie sa duca la dentist. Cu ajutorul
acestuia se iau masurile necesare elaboararii unor strategii de scurta si de lunga durata. Se repara tot ce
trebuie reparat, se iau toate masurile profilactice necesare si se dezvolta un plan de lunga durata care
sa se potriveasca evolutiei bolii. Spre exemplu, implanturile - in masura in care acest lucru este posibil -
se vor prefera placii dentare.
Acasa, sunt cativa pasi de care trebuie sa tinem cont, cu mare consistenta.
1. Crearea obiceiului (in cazul in care acesta nu exista, deja) periajului dintilor; de minim doua ori pe zi -
dimineata si seara. Ideal ar fi ca numarul periajelor sa ajunga, in acest stadiu, la trei pe zi. De ce?
Simplu. Fiindca, in timp, bolnavul va ajunge - inevitabil - sa refuze parte din aceste rutine si atunci se
vor mentine cele care sunt compatibile cu programul si disponibilitatea sa.
2. Pe masura ce functiile cognitive se depreciaza si bolnavul nu mai este stapan pe toate operatiunile
necesare mentinerii igienei orale, este recomandat ca ingrijitorul sa participe activ la acest ritual. Nu
prin indicatii si sugestii ci, efectiv, facada-si periajul dintilor si masajul gingiilor in acelasi moment si in
aceeasi incapere cu bolnavul.
3. Urmare a continuarii deprecierii functiilor congnitive, se ajunge in stadiul in care bolnavul are nevoie
de indicatii clare. "Acum periem de la stanga la dreapta". Este foarte important ca, in acest stadiu,
ingrijitorul sa ofere si propriul exemplu, nu numai indicatiile respective. Este una dintre situatiile in care
comportamentul mimetic la care bolnavul recurge, pentru a se simti integrat, este exploatat spre binele
acestuia.
4. Cu toate eforturile facute de ingirjitor, se va ajunge la stadiul in care bolnavul nu va mai putea
efectua periajul corect si nu va mai putea urma toti pasii necesari. In cele mai multe cazuri, obiceiul de
a scuipa pasta de dinti, este primul care dispare.
Tendinta va fi aceea ca, dupa periaj, pasta de dinti sa fie inghitita. A lupta cu aceasta tendinta este
foarte greu iar sansele de a reinduce un refelx sunt minime.
Ca de obicei, ingrijitorul este cel care va trebui sa se adapteze noii situatii. Cum? Folosind pasta de dinti
comestibila. Daca nu o gasiti in comert, o puteti prepara acasa, dupa aceasta reteta foarte simpla: 6
parti ulei de cocos, 1 parte bicarbonat de sodiu alimentar, 1/2 parte frunze de menta uscate si bine
macinate. Uleiul de cocos se incalzeste usor, dupa care se adauga celelalte doua ingrediente si se
amesteca bine. Ideal este ca amestecul sa fie preparat in cantitati mici, cat pentru o saptamana - maxim
- pentru ca bicarbonatul de sodiu sa-si mentina din efectele benefice.
5. Odata ce bolnavul ajunge in stadiul in care nici macar periajul cu inghitirea pastei de dinti nu mai este
dus la capat, se va trece, cu atentie, la efectuarea periajului de care ingrijitor.
6. Ultimul stadiu poate fi acela in care bolnavul refuza periajul facut de ingrijitor. In acest caz se poate
incerca un masaj usor al gingiilor, facut tot de catre ingrijitor, cu o bucata de pansament steril imbibata
in amestecul de mai sus.
Nu voi incheia inainte de a va spune ca, asa cum stiti deja, fiecare bolnav va avea propria-i evolutie si
fiecare ingrijitor se va confrunta cu probleme specifice. In masura in care sugestiile de mai sus ajuta, ma
bucur sa vi le pun la dispozitie
O zi buna va doresc, tuturor,
Mihaela
P.S. Pentru vizitele la medicul stomatolog va invit sa revedeti sfaturile adunate sub titlul "Ingrijirea
medicala".