Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializare: Sociologie

CĂSĂTORIA ȘI
REPRODUCEREA
POPULAȚIEI

Cadru didactic: Dr. Roxana Vasiliu

Studentă: Alexandra Vilcinschi
An: III

1
 Cuvinte cheie: căsătorie, divorțialitate, nupțialitate, natalitate, pronatalitate,
mortalitate,

Așa cum prea bine știm, revoluția industrială și-a pus amprenta în toate structurile vieții fie
că vobim de dimensiunea socio-istorică, socio-culturală, economică, legislativă și lista poate
continua. Dacă ne-am focusa pe impactul acestei revoluții asupra societăților europene, am
constata faptul că atât natalitatea cât și mortalitatea au început să scadă.
Teoreticianul Jean-Claude Chesnais a afirmat faptul că tranziția demografică reprezintă
defapt trecerea, în decursul unui interval de timp, de la un regim tradițional de echilibru
demografic, cu niveluri ridicate ale fertilității și mortalității, la un regim de echilibru, dar cu nivel
scăzut al fertilității și mortalității.1
Degradarea nivelului de trai, incertitudinea, șomajul și stresul sunt doar câțiva dintre
factorii ce caracterizează perioada de tranziție din țara noastră.
I. Comportamentul partenerial
În cartea sa „Inerție și schimbare” Traian Rotariu aduce în atenție conceptul calendariul
căsătoriei cu referire la primele căsătorii realizate în funcție de vârsta celor în cauză. Astfel, s-a
constatat că în România vârsta medie a femeilor la prima căsătorie, în anii 2006-2009, era de 25,4
ani față de 1985-1989 când aveau 22 de ani.
Autorul amintește și de un studiu realizat în 2005 intitulat „Generații și Gen în România”
în cadrul căruia s-au descoperit forme alternative căsătoriei prezente destul de des în țara noastră.
În perioada 1996-2005 cam 30% dintre bărbați și 35% dintre femei au ales să coabiteze alături de
partenerul sau partenera. Această creșetere treptată a produs efecte instabile în ceea ce privește
realizarea căsătoriei.
Conform recensământului din 2002, pentru grupa de vârstă 18-49 de ani, 6,5% dintre
persoane au recunoscut că, coabitează, 79,8% dintre persoane sunt necăsătorite, 16,3% sunt
divorțate. Dacă privim nivelul de educație al celor care coabitează: 31,6% dintre ei nu au nicio
educație, 19,4% au o educație primară, 9% au o educație gimnazială, 11,1% au o educație
nedeclarată iar 3,1% au o educație universitară.2

1
Evoluția natalității și feritlității în România, p. 3 (citat 18.10.2019) Disponibil
online http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania
_n.pdf.
2
Traian Rotariu, Vergil Voineanu (coord.), Inerție și schimbare, Ed. Polirom, Iași, 2012, p. 129.

2
 Înainte de 1990, natalitatea era în strânsă legătură cu nupțialitatea, nașterile având loc în
sânul căsătoriei. Modelul românesc de nupțialitate este unul pronunțat având în vedere numărul
ridicat al persoanelor care aleg căsătoria în schimbul celibatului. Institutul Național de Statistică
ne prezintă faptul că în anii 2004-2009 nupțialitatea avea o rată de 6,5 la 1000 de locuitori, fapt
care ne plasa în primele locuri din Uniunea Europeană. În schimb, în anul 2010 România s-a
confruntat cu un declin drastic, rata nupțialității ajungând la 5,5 la 1000 de locuitori iar căsătoriile
erau în jur de 115.774 față de 134.275 înregistrate în anul anterior.3
În raportul „Evenimente demografice în anul 2018” nupțialitatea este prezentată ca fiind
masa căsătoriilor în limitele unei perioade de timp. Așadar, sunt incluse căsătoriile persoanelor
care, la data încheierii căsătoriei, aveau domiciliul în România și erau înregistrate la oficiile de
stare civilă.
Prin divorțialitate se înțelege „masa divorțurilor în limitele unei perioade de timp”4 iar
divorțul reprezintă desfacerea unei căsătorii încheiate legal printr-o hotărâre definitivă a instanței
judecătorești, a ofițerului de stare civilă sau a unui notar public.5 Prin rata de nupțialitate se înțelege
numărul căsătoriilor dintr-un an raportat la populația de la 1 iulie din statistica curentă și se exprimă
într-un număr de căsătorii la 1000 locuitori; iar rata de divorțialitate înseamnă numărul divorțurilor
dintr-un an raportat la populația de la 1 iulie din statistica curentă exprimată printr-un număr de
divorțuri la 1000 locuitori.
Aparatul de propagandă din timpul regimului comunist a luat măsuri normative împotriva
divorțurilor. Din dorința puternică de a menține familia tradițională, statul era strict cu privire la
realizarea divorțurilor. Doar în cazuri excepționale se putea pronunța divorțul: dacă unul dintre
soți era diagnosticat dement sau dacă existau cazuri de abandon prin emigrare. Așadar, putem
constata cu ușurință că obținerea divorțului implica taxe și proceduri dificile.
Conform Institutului Național de Statistică, în anul 2018, în România, s-a înregistrat un
număr de 143,3 mii de căsătorii față de anii precedenți.În ceea ce privește rata divorțurilor, s-a
înregistrat un număr de 30,9 mii de divorțuri, cu 290 mai puține față de anul 2017 și cu 670
divorțuri mai puține comparativ cu anul 2015.

3
Traian Rotariu, Vergil Voineanu (coord.), Inerție și schimbare, Ed. Polirom, Iași, 2012, p. 126.
4
Evenimente demografice în anul 2018, p. 9 (citat 18.10.2019) Disponibil online
http://www.insse.ro/cms/ro/content/evenimente-demografice-%C3%AEn-anul-2018
5
Ibidem,

3
 II. Comportamentul reproductiv
În ceea ce privește țara noastră, consecințele războiului s-au resimțit în profunzime,
populația și structurile populației fiind influențate de schimbările sociale și economice. În perioada
1947-1955, de pildă, natalitatea a fost ridicată, înregistrând 23,4 născuți-vii la 1000 de locuitori
(1947) la 25,6 mii născuți-vii (1955).6 Însă, începând cu 1956 natalitatea a suferit o scădere bruscă,
de la 24,2 mii născuți-vii (1956) la 14,3 mii născuți-vii (1966)7, principala cauză fiind liberalizarea
avorturilor urmată de alți factori de natură economică, socială și educațională.( accesul femeilor la
educație, participarea la activități economice, mobilitatea profesională etc.)
La sfârșitul anului 1966 s-au luat măsuri considerabile cu privire la interzirerea avorturilor,
ceea ce a determinat redresarea natalității.8 Întâi de toate, regimul comunist din România a avut o
obsesie exagerată de a spori populația țării, oferind potențialului uman un rol important în
realizarea societății ideale.9 Aspirația dictatorului Nicolae Ceaușescu era atât de mare încât, în
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și
înaintare a României spre comunism afirma ferm și tare dorința sa arzătoare de a asigura un spor
demografic crescut. Astfel, ambiția l-a făcut pe dictator să-și închipuie o creștere a populației până
la 25 milioane de locuitori(în anul 1990) și la 30 milioane de locuitori(în anul 2000).10
Politica pronatalistă a dictaturii comuniste a avut la bază Decretul 770 din 1 octombrie
1966 care interzicea avortul și viza creșterea masivă a populației. În urma acestui fapt Ceaușescu
a pus bazele unuia dintre cele mai represive regimuri politice din istorie. Această politică aberantă
a ajuns la un nivel îngrijorător în 1980 când se impunea un control ginecologic periodic și
obligatoriu în rândul femeilor. Mai mult decât atât, se impuneau taxe de celibat pentru persoanele
necăsătorite.
Deși, în urma decretului 770 rata fertilității s-a dublat, efectul nu a fost de lungă durată din
cauza avorturilor realizate ilegal. Din lipsa condițiilor adecvate și a persoanelor calificate,
România a înregistrat un număr foarte mare de decese. Toate aceste evenimente au fost foarte bine

6
Evoluția natalității și fertiltății în România,Disponibil online
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf, (citat
18.10.2019), p. 9
7
Ibidem,
8
Ibidem,
9
Ioan Bolovan, Aspecte privind relația politică-demografie în timpul regimului comunist din România, Disponibil
online http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47821/4/Bolovan%2BIoan-
Aspecte%2Bprivind%2Brelatia%2Bpolitica-2004.pdf, (citat 18.10.2019), p. 286.
10
Ibidem,

4
mușamalizate de către regimul comunist pentru a nu perturba liniștea publică. Un alt aspect aflat
permanent în umbră a fost închiderea miilor de copii nedoriți sau cu handicap în centre sau
orfelinate.
În ultimele decenii de viață a regimului comunist s-a întâmplat un fenomen paradoxal. Rata
brută a natalității a scăzut dramatic în pofida măsurilor pronataliste luate de stat iar rata brută a
mortalității a avut o creștere accelerată în ciuda efortului demografic a regimului. Trebuie să
subliniem așadar că politica demografică a regimului ceaușist și-a atins scopul doar în aparență.
Modelul reproductiv prezent în țările vest-europene s-a strecurat și în țara noastră,
influențând cuplurile să-și dorească un număr limitat de copii la o vârstă înaintată. Cu timpul, acest
model a fost larg răspândit în societățile românești atât înainte de 1989 cât și după.11
Odată cu Revoluția din 1989 s-au dărâmat și vechile reguli privind interzicerea avorturilor
și contracepției12 ceea ce a determinat o scădere bruscă a natalității. Dacă în 1990 România a
înregistrat un număr de 13,6 mii născuți vii, în 2010 s-a produs o scădere la 9,9 mii de născuți-vii.
Tot în cadrul aceluiași studiu s-a constatat că natalitatea era mai scăzută în mediul urban față de
mediul rural, dar în anii 1979,1985, 2009 și 2010 rata natalității era mai scăzută în mediul rural.
Interesant de observat este faptul că se înregistrează o scădere a ponderii născuților-vii la
femei cu vârste cuprinse între 20-24 ani (de la 37,3 mii la 24,4 mii în 2010) și o creștere a ponderii
născuților-vii la femei cu vârste cuprinse între 25-39 ani.13
Potrivit Institutului Național de Statistică, natalitatea, componenta pozitivă a mișcării
naturale, a înregistrat în anul 2018 o scădere semnificativă față de anii anteriori. În acest sens,
numărul născuților-vii, în România, a fost de 187,8 mii pe anul 2018, înregistrând o scădere cu
14,3 mii față de anul 2017 și cu 14,2 mii de născuți față de 2015. Cealaltă componentă dar negativă
a mișcării populației – mortalitatea- a rămas ridicată pe teritoriul țării noastre. În 2018, de pildă, s-
au înregistrat 263,1 mii de decese, având reședința obișnuită în România, cu 1,7 mii de decese mai
multe față de 2017 și cu 0,7 mii de decese mai multe față de anul 2015. Privind numărul copiilor
decedați, având vârste cuprinse între 0 și 1 an, s-au înregistrat 1214 decese în 2018, mai puține cu
150 decese față de 2017 și 293 decese mai puține față de anul 2015.

11
Evoluția natalității și fertilității în România, Disponibil
onlinehttp://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf
, (citat 18.10.2019), p. 11.
12
Ibidem, p. 12.
13
Ibidem, p. 13.

5
 Pentru calcularea acestor rate a natalității respectiv mortalității, s-a folosit populația
rezidentă la 1 iulie pentru anii 2015-2017, iar pentru anul 2018 populația rezidentă la 1 ianuarie.
Într-o scurtă notă personală, țara noastră a trecut prin multe provocări demografice, un
impact imens având instaurarea regimului comunist unde statul și-a exercitat puterea în privința
controlului social și a suprimării vieții private a cetățenilor. România, astfel, a plătit cu prețul vieții
umane și în particular cu prețul femeilor și copiilor.
Raportându-ne la actualitate, teritoriul nostru estre într-o continuă îmbolnăvire socială iar
noi trăim cu speranța unor zile mai bune.

6
Bibliografie
1. BOLOVAN, Ioan, Aspecte privind relația politică-demogafie în timpul regimului
comunist din România, Disponibil online
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47821/4/Bolovan%2BIoan-
Aspecte%2Bprivind%2Brelatia%2Bpolitica-2004.pdf,
2. ROTARIU, Traian, VOINEANU, Virgil (coord.), Inerție și schimbare, Iași, Ed. Polirom,
2012.
3. Evenimente demografice în anul 2018, Disponibil online
http://www.insse.ro/cms/ro/content/evenimente-demografice-%C3%AEn-anul-2018
4. Evoluția natalității și fertilității în România, Disponibil
onlinehttp://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii
%20in%20Romania_n.pdf
5. România în cifre 2018, Disponibil online
http://www.insse.ro/cms/ro/tags/romania-cifre