Urbanism și

dezvoltare
urbană

1 Soluţii pentru București

Cauzele
dezastrului urbanistic
din Capitală

”În acest timp, creșterea urbană neplanificată continuă prin investiţii private
necontrolate și fără viziune. Decalajul și întârzierea planificării generează
o dezvoltare urbană inflexibilă, cu viziune pe termen scurt și vulnerabilă
la presiunile imobiliare private, fără o analiză a impactul intervenţiilor asu-
pra orașului pe termen lung și o monitorizare a efectelor. Urbanismul
Bucureștiului a devenit astăzi o colecţie de situaţii litigioase și ilegale.”
(Raportul pentru București 2018 elaborat de Ordinul Arhitecţilor București)

De zeci de ani, Bucureștiul crește cu noi clădiri și noi carti-

ere ridicate exclusiv pentru profitul rapid și consistent al dezvoltatorilor privaţi.
Goana după bani dublată de complicitatea administraţiei a dus la o creștere hao-
tică, fără viziune și, cel mai grav, fără sustenabilitate la nivel de infrastructura
(străzi, transport public, utilităţi, servicii).

Principala cauză a situaţiei actuale este dată de faptul că ini-

ţiativa dezvoltării orașului a fost lăsată exclusiv în mâna investitorilor
privaţi. Administraţia a renunţat la prerogativa și la obligaţia pe care
o are în domeniul planificării urbane. Rezultatele le vedem cu toţii. Blocuri
în câmp, cartiere fără acces la reţele de utilităţi, fără acces la transport public sau
infrastructură socială, case între blocuri și blocuri între case, presiuni extreme
pe infrastructură și densificare dincolo de orice limită raţională. Primăriile au
devenit simple filtre formale pe traseul autorizării construcţiilor. Și nici măcar în
această postură nu și-au făcut datoria așa cum trebuie.

O altă deficienţă structurală care a generat haosul

urban din București, este viziunea fragmentată, secvenţială și limi-
tativă asupra locuirii. Funcţionarii judecă exclusiv în termeni de POT (pro-
cent de ocupare a terenului), CUT (coeficient de utilizare a terenului) și Hmax
(înălţime maximă). Însă problema locuirii este cu mult mai complexă. Oamenii
nu au nevoie nu doar de acoperișul de deasupra capului. Au nevoie de utili-
tăţi, au nevoie de infrastructură rutieră, au nevoie de transport public, de școală,

Urbanism și dezvoltare urbană 2

 grădiniţă, de spaţiu verde de locuri de parcare. Problema locuirii așadar este una
cu mult mai complexă și depășește limitele înguste ale unor indicatori urbanis-
tici cum sunt CUT-ul și POT-ul. Aceștia indică exigenţe minimale, dar în niciun caz
nu pot fi criterii unice pe baza căroa să se aprobe un proiect. Înainte de a aproba
o construcţie sau un cartier, funcţionarii și administraţia trebuie să se uite la
toate celelalte componente pe care le implică locuirea efectivă (infrastructură,
spaţii verzi, servicii). Acest lucru nu se face în prezent, iar rezultatul îl vedem cu
toţii: fiecare centimetru pătrat de teren este ocupat cu beton și zidărie, iar car-
tiere întregi răsar peste noapte fără a avea legături la transport public sau fără
avea acces rutier suficient.

O a treia cauză structurală a dezastrului urbanistic este lipsa de

asumare a responsabilităţilor ce le revin atât funcţionarilor publici
cât și decidenţilor politici. Această neasumare a responsabiltăţii este, la rân-
dul ei, cauzată fie de complicităţi cu dezvoltatorii, fie de incompetenţă, fie de
comoditate. Fie de toate trei.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că rădăcina celor mai

multe dintre problemele Capitalei – inclusiv și mai ales în domeniul urbanismu-
lui – este organizarea administrativă anacronică și nefuncţională. Practic, sunt 7
orașe în București, cu atribuţii care fie se suprapun fie nu se corelează. Pentru a
rezolva această problemă majoră este nevoie de adoptarea unei noi Legi
a Capitalei și a unei legi de organizare a Zonei Metropolitane. Până
atunci însă există numeroase lucruri care pot fi îmbunătăţite prin decizii la nivel
de municipalitate.

3 Soluţii pentru București

 Viziunea USR
pentru urbanism de calitate

Preluarea iniţiativei dezvoltării orașului de către

oraș. Comunităţile, adică cetăţenii, prin decidenţii politici, prin autorităţi și
funcţionari sunt cei care decid cum se dezvoltă acest oraș. Asta înseamnă că
decizia nu trebuie să fie la dezvoltatori, ci la comunitate. Autorităţile propun
soluţii de dezvoltare a orașului, comunităţile decid, iar dezvoltatorii execută în
acord cu exigenţele impuse. Așa se întâmplă în orice metropolă bine adminis-
trată și așa putem avea garanţia că noile cartiere ţin cont de infrastructura exis-
tentă și de accesul la servicii urbane de calitate.

Abordarea integrată a avizării noilor proiecte de

dezvoltare. Acest principiu presupune ca funcţionarii să acorde avize nu
doar în funcţie de POT și de CUT. Decidenţii trebuie să se uite dacă în zonă sunt
mijloace de transport public, dacă infrastructura rutieră și de utilităţi este dimen-
sionată corespunzător, dacă este spaţiu suficient pentru asigurarea unei infras-
tructuri sociale suficiente (școli grădiniţe). Abia după ce există garanţia că aceste
criterii sunt îndeplinite, abia apoi să se aprobe cartiere și construcţii noi.

Asumarea responsabilităţii politice și profesionale.

Primarii și funcţionarii publici nu sunt doar simpli verificatori de dosare. Ei nu
trebuie să se limiteze doar la elementele formale dintr-un proiect, ci trebuie
să analizeze toate implicaţiile deciziilor pe care le iau. Măsura profesionalismu-
lui este dată nu de capacitatea de a verifica dosare, ci de înţelegerea situa-
ţiei și de soluţiile pe care funcţionarul sau decidentul respectiv le propune în
folosul comunităţii.

Urbanism și dezvoltare urbană 4

 Soluţiile USR
în materie de urbanism
și dezvoltare urbană

1. Elaborarea de urgenţă a Planului Urbanistic General.

PUG-ul actual are deja 20 de ani, este peticit prin sute și mii de PUZ-uri și, cel
mai grav, are încă o prelungire în ciuda faptului că nu mai corespunde realită-
ţii. Deși există un contract semnat încă din 2013 pentru realizarea unui nou PUG,
deocamdată nu a fost publicat nici măcar un draft al acestui Plan și nu a fost
anunţat niciun calendar pentru o dezbatere publică. Fiecare zi care trece fără a
avea un nou PUG este o pierdere pentru București: dezvoltatorii se vor prevala
în continuare de prevederile celui existent, sectoarele își vor putea face strategii
fragmentate de dezvoltare, iar orașul va suferi modificări imposibil de remediat .

2. Înfiinţarea unei Direcţii de Dezvoltare și Planificare

Urbană care să coordoneze acest domeniu în mod transparent și profesio-
nist. În prezent, avem o piramidă inversă din punct de vedere decizional. Orice
măsură privind dezvoltarea orașului pleacă de la direcţia de investiţii a Primăriei
sau de la direcţia economică și trece doar pentru avizare pe la compartimen-
tul de urbanism. În mod normal trebuie să fie exact invers. Dezvoltarea ini-
ţiază, iar celelalte direcţii pun în aplicare. Viitoarea Direcţie de Dezvoltare și
Planificare Urbană va avea arhitecţi expermimentaţi, urbaniști extrem de bine
pregătiţi și experţi care vor veni cu soluţii moderne și eficiente pentru București.
Departamentele pentru autorizaţii și, respectiv, pentru zonele protejate trebuie
să fie separate și să aibă alocate resurse suficiente pentru a funcţiona la capaci-
tate maximă.

5 Soluţii pentru București

3. Introducerea obligativităţii ca proiectele de PUZ-uri pentru
zonele protejate să fie însoţite în mod obligatoriu de detalii de arhitectură și per-
spective de încadrare în zonă. În procesul de consultare, dar și la vot în Consiliu
vin planșe din care nimeni nu înţelege mare lucru. Aceste documente pe care
le înţeleg doar arhitecţii trebuie ”traduse” astfel încât să fie înţelese și de cetăţe-
nii și de consilierii votaţi de bucureșteni. Scopul este ca fiecare comunitate și fie-
care decident să se asigure că ceea ce se construiește sau se renovează într-o
zonă protejată nu va crea disonanţe arhitecturale, volumetrice sau estetice în
raport cu ceea ce este deja construit. Noile construcţii trebuie să se integreze în
peisaj iar pentru a putea verifica acest lucru este nevoie ca în stadiul de proiect
să existe un plan de arhitectură și planșe de perspectivă și încadrare în zonă.

4. Reguli și exigenţe în planificarea noilor dezvoltări

rezidenţiale. De exemplu: orice nou cartier rezidenţial trebuie să aibă
aliniamente de copaci pe marginea străzii. Trotuarele trebuie să fie de cel
puţin 2 metri, la care se adaugă 1 m pentru aliniamentul de copaci. Benzile auto
trebuie să fie de 2,7 metri (există recomandări ale Uniunii Europene în acest sens,
recomandări care plecă de la constatări empirice foarte clare: cu cât benzile de
circulaţie sunt mai late, cu atât îndeamnă la viteze mai mari și, implicit, generează
mai multe accidente; benzile de circulaţie mai înguste calmează traficul, iar riscul
accidentelor scade simţitor). Evident, se adaugă obligatoriu în cartierele nou con-
struite o bandă de parcare (ca să nu se parcheze printre copaci sau pe trotuar) și
o bandă de bicicletă separată de banda auto (și, evident, seprată de banda de
parcare). De asemenea, ar trebui limitată înălţimea imobilelor la maxim 6 etaje.
Există raţiuni estetice dar și energetice pentru acest lucru: până la această înăl-
ţime, imobilele pot fi umbrite natural de coroana copacilor, reducând costurile
răcirii pe timp de vară.

Urbanism și dezvoltare urbană 6

 5. Asigurarea varietăţii facilităţilor de locuire în noile
dezvoltări. De prea multe ori, noile cartiere nu lasă spaţii pentru maga-
zine, pentru cultură, pentru școli și grădiniţe. Acest lucru poate fi schimbat
prin impunerea unor obligaţii pentru dezvoltatori, pe modelul celor existente
în restul Europei. Mai precis, pentru suprafeţele mai mari de 5000 mp dez-
voltate ca locuinţe se vor cere obligatoriu – funcţiuni complementare pe
minimum 10% din suprafaţa totală care se va construi. Aceste funcţiuni com-
plementare se referă la mic comerţ, birouri, servicii, cultură, sport. La fel pen-
tru școli și grădiniţe, se va solicita cedarea unor suprafeţe – în funcţie
de numărul de familii care vor locui în cartierul respectiv – suprafeţe pe care
Primăria să construiască unităţi publice de învăţământ. De asemenea, nu ar
trebui aprobat niciun cartier rezidenţial care nu are acces la o staţie
de transport public la cel mult 500 de metri (și pentru care STB nu poate
introduce rute sau staţii noi).

6. Spaţiu verde proporţional cu suprafaţa cartierului.

De exemplu, la un proiect de 5 hectare, trebuie să avem un spaţiu verde de
5.000 mp (jumătate de hectar sau 10%). Astfel de prevederi existau încă în
perioada interbelică și au dat rezultate. Este nevoie ca cei care construiesc carti-
ere rezidenţiale să aloce spaţiu și pentru spaţii verzi, adică pentru spaţii pe care
se pot planta arbori. Gazonul plantat deasupra casetelor tehnice sau a parcărilor
subterane nu poate fi considerat spaţiu verde pentru că beneficiile sale în mate-
rie de protecţia mediului sunt insuficiente.

7 Soluţii pentru București

7. Încurajarea marilor dezvoltatori să investească în monumente
de for public. Primăria risipește sume enorme pe statui, în condiţiile în care, în
multe orașe din lume, acestea sunt finanţate din bani privaţi. O soluţie eficientă
pentru București ar fi ca dezvoltatorii privaţi să fie încurajaţi să lase spaţii nece-
sare în noile cartiere și să finanţeze monumente de for public. În acest mod ar
exista garanţia unor lucrări de calitate, precum și șansa implicării întregii comuni-
tăţi în alegerea proiectului câștigător.

8. Simplificarea birocraţiei actuale, în special în ceea ce privește

emiterea autorizaţiilor de construire și a procedurilor conexe. Până pe 30 iunie
2017 trebuiau recuperate toate hărţile cu reţelele de utilităţi de la deţinătorii aces-
tora. Până în 2018, Primăria trebuia să deţină în format geospaţial hărţile cu toate
reţelele construite după 90. Doar aceste prevederi legale dacă ar fi respectate,
durata și efortul emiterii unei autorizaţii de construire ar scădea în mod semni-
ficativ. Evident, mai sunt și alte măsuri foarte simple ce pot fi luate: primăriile să
nu mai solicite copii ale unor documente pe care le deţin deja (de exemplu copii
după certificate de urbanism, autorizaţii de construire, anunţuri de începere a
lucrărilor, acte de proprietate, planuri cadastrale). De asemenea, autorităţile nu
ar trebui să mai solicite de la cetăţeni documente pe care le poate primi de la alte
instituţii (de exemplu extrase de cărţi funciare de informare și planuri cadastrale).

Urbanism și dezvoltare urbană 8

 9. Gestionarea zonelor destructurate. Ascunzându-se în spa-
tele unor situaţii juridice complicate, majoritatea primarilor au ignorat pro-
blema ruinelor urbane din București, cum sunt Esplanada, Casa Radio sau Halele
Malaxa. Însă și pentru acestea sunt soluţii.

• Casa Radio înseamnă o suprafață de 10 ha și o zonă ce poate fi regenerată

ca ansamblu dedicat culturii, memoriei și viitorului: un auditorium, un muzeul
al Bucureștiului demolat, un centru de congrese și conferințe internaționale
și un parc de circa 6 ha (aproape dublu față de suprafața Cișmigiului).

• Hala Malaxa ar putea deveni un spaţiu expoziţional de 120 ha, dedicat târ-
gurilor internaţionale, cu un centru regional de conferinţe și de afaceri pentru
Sud-Estul Europei.

10. Regenerarea unor zone simbol ale Bucureștiului.

De exemplu:

• Piaţa Victoriei poate fi o agora publică și un simbol al democraţiei. Spaţiile

reziduale din prezent (care sunt goale sau transformate în parcări) vor fi
redate cetăţenilor prin sistematizarea traficului și extinderea spaţiului pieto-
nal și a spaţiului verde.

9 Soluţii pentru București

• Bulevardul Magheru poate face obiectul unui proiect de regenerare prin
calmarea traficului, creșterea spaţiului verde și lăţirea trotuarelor.

• Piaţa Romană poate fi reconfigurată pentru a crește spaţiul verde (3 cercuri

concentrice de aliniamente de copaci), pentru a îmbunătăţi imaginea arhitec-
turală și a o face mai atractivă pentru pietoni, prin lărgirea trotuarelor și a ben-
zii dedicate transportului public și bicicletelor.

• Piaţa Universităţii trebuie completată cu acele spaţii verzi care au fost eli-
minate după construirea parcajului subteran. Zona trebuie să redevină o piaţă
publică atractivă, cu un climat urban îmbunătăţit faţă de ce este acum.

• Regenerarea urbană a cartierelor comuniste. În centrele cartierelor, care

conţin cel mai adesea zona comercială, piaţa alimentară, parcul și/sau alte
puncte de interes, vor fi amenajate spaţii pietonale, va fi redus traficul auto și
va fi sporită calitatea transportului public, pentru a crește atractivitatea zonei,
pentru a reduce zgomotul și poluarea. Toate cartierele sunt sufocate de trafic
și parcări, ceea ce face ca poluarea să fie la fel de mare ca în centru. Iar acest
lucru trebuie să se schimbe.

Urbanism și dezvoltare urbană 10