S-a născut la Sankt-Petersburg. Tatăl lui era contele Esper
Seivers, iar mama lui era englezoaică. La vârsta de 14 ani s-a convertit de la anglicanism la Ortodoxie. A fost botezat în 1916 şi a devenit novice, un an mai târziu, la Mănăstirea Sfântul Sava din Krypets, lângă Pskov. Viaţa lui a fost cea a unui mucenic creştin: a fost arestat în 1919 de Ceka locală şi a fost împuşcat în timpul unei execuţii în masă, însă a rămas în viaţă! S-a întors la slujirea lui Dumnezeu în Lavra Sfântului Alexandr Nevski, unde a fost îndrumător părintelui Serafim de Viriţa. Cu trei ceasuri înainte de noua lui arestare, în timpul somnului, Sfântul Serafim de Sarov i-a apărut în chip minunat într-o vedenie şi i-a spus rugăciunea „O, Preamilostivă...” către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. [Imi amintesc că dormeam în chilia mea, când l-am văzut pe Sfântul Serafim de Sarov. A venit spre mine îmbrăcat în rasa albă, s-a aplecat deasupra mea şi a citit rar „O, Preamilostivă...”. I-am simţit lacrimile, cum cădeau pe fruntea mea. Dimineaţă, am sărit din pat şi am scris această rugăciune: O, Preamilostiva mea Doamnă şi Stăpână, Preasfântă, Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu Marie, Maica Dumnezeului nostru, Singura şi neclintita mea nădejde! Nu te scârbi de mine, nu mă izgoni, Nu mă părăsi, Ajută-mă, mijloceşte pentru mine, Ascultă-mă pe mine, Şi mă vezi pe mine! O, Stăpână, ajută-mă! Iartă-mă! Iartă-mă Tu, care eşti fără de prihană! Peste trei ceasuri aveam să fiu arestat. Preamilostiva m-a călăuzit şi a vegheat asupra mea timp de optsprezece ani, în lagărele de concentrare.] Stareţul Samson a traversat atunci optsprezece ani de lagăre de concentrare, începând cu cel de la Solovki. Torturile, bolile, foametea, lipsurile şi încercările nu au făcut decât să îl întărească în credinţă. Când a sosit ceasul eliberării lui, în 1946, autorităţile au refuzat să îl elibereze, pentru că aveau nevoie de serviciile lui medicale. A fugit şi a mers mai bine de 10.000 de kilometri prin Siberia. În anii care au urmat a trăit fără de acte legale. Faptul că nu a fost arestat şi că putea să-şi continue lucrarea pastorală ţine de o adevărată minune. Cu toate acestea, a fost ani întregi părintele duhovnicesc al multor persoane. A primit schima în chip formal în 1969, cu binecuvântarea Mitropolitului Ioan. Este un sfânt al vremurilor noastre, un mărturisitor şi un mucenic, iar fiii lui duhovniceşti din Rusia continuă să vieţuiască după învăţăturile şi pilda lui. Stareţul Samson nu-i părăseşte niciodată pe cei care i se adresează cu credinţă şi cu nădejde. Oamenii îşi aduc necazurile şi încercările la mormântul său şi-i cer rugăciunile lui şi Preamilostivei Născătoare de Dumnezeu.