Buletin anual de informare misionar-pastoralã ºi culturalã
al parohiei „Sfântul Ilie“, Slãnic Moldova - anul IX / 20 iulie 2014
Apare cu binecuvântarea I.P. S. Eftimie, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului,
sub îndrumarea duhovniceascã a P. S. Dr. Ioachim Bãcãuanul, Episcop Vicar
Sfântul Prooroc Ilie*
Cãile sfinþeniei sunt multe. Pe calea
muceniciei au mers acele persoane care,
pentru a-ºi apãra crezul au renunþat la
toate bunãtãþile materiale, au primit sã
sufere felurite chinuri ºi apoi moartea,
pentru mãrturisirea credinþei.
Ei vedeau în moarte viaþa, iar în
viaþã moartea. De exemplu, Sf.
Mucenici Gheorghe, Dimitrie ºi alþii.
Sfinþii cuvioºi sunt tot un fel de
mucenici, care de bunãvoie au rãbdat
foamea, setea, frigul, singurãtatea ºi
mai presus de toate lupta cu cel rãu.
Alte cãi ale sfinþeniei sunt cele
pe care sfinþii ierarhi apãrãtori ai
dreptei credinþe, propovãduirii ºi
sfinþii prooroci le urmeazã în
decursul activitãþii lor.
Ce este un Sfânt prooroc?
Sunt oameni cu o viaþã aleasã,
aleºi de Dumnezeu ºi înzestraþi de El
Ilie va reveni într-o idolatrie mai mare
decât cea din timpul lui Ahab
Viaţa Sfântului prooroc Ilie a fost nespus de
tumultuoasă şi de interesantă deopotrivă. Citind în
cartea Regilor lui Israel, ne uimim cum acest om a
fost ca şi noi, adică avea slăbiciuni ca şi noi, deşi la
naşterea lui, cum spune Acatistul , tatăl său Sovah
a văzut în vedenie cum îngerii îl hrăneau pe pruncul
său cu flăcări. Şi-l îmbrăcau în haine de foc. Şi toate
acestea au rămas întipărite în inima lui Sovah,
neştiind ce se va întâmpla cu fiul său Ilie.
cu felurite daruri ºi mai ales cu darul
înainte vãzãtor, vestind binefacerile lui
Dumnezeu pentru poporul sãu, precum
ºi vestirea pedepselor ºi a nenorocirilor
plãnuite de Dumnezeu pentru abaterile
de la dreapta credinþã sau comiterea
anumitor pãcate prin care se calcã
Legea ºi poruncile Lui.
Toþi Sfinþii Prooroci sunt trecuþi în
rândul sfinþilor; dar de sãrbãtorit, în
mod deosebit, sãrbãtorim numai pe Sf.
Ioan Botezãtorul ºi pe Sf. Prooroc Ilie,
pe care îl sãrbãtorim azi.
Din multele învãþãturi desprinse
din viaþa Sf. Prooroc Ilie, vom aminti
(continuare în p. 12)
*Arhimandrit Serafim Man,
Mitropolia Ardealului, nr. 4 iulie-
august 1988, pag 37-38.
Crescând mare, a părăsit casa tatălui său
devenind pelerin în pustiuri, călător şi vestitor al
voii lui Dumnezeu în mijlocul unui popor care se
depărtase foarte mult de Dumnezeu. Mai ales din
cauza regelui care domnea atunci în Israel, Ahab,
cel care avea o soţie foarte rea numită Izabela.
(continuare în p. 5)
Preot Petru RONCEA
EROISMUL
DUHOVNICESC
Multe pilde rostite de Mântuitorul
Hristos ne aratã cã pentru om existã
doar douã cãi – de a rãmâne cu
Dumnezeu ºi de a se îndepãrta de
Dumnezeu – în þara pãcatului, ai cãror
locuitori permanenþi sunt diavolii, dar ºi
fiii plecaþi de la sânul Tatãlui.
Existã douã cãi ºi douã logici, una
a rapacitãþii ºi a puterii – calea lui Cain,
a celor ºmecheri, care se descurcã în
lumea aceasta, care se îmbogãþesc
repede, plini de sine, nu de Hristos,
care dicteazã ºi stãpânesc. Aceºtia
sunt „fii ai omului”, ai cãror împãrãþii le
aparþin. Dar existã ºi cealaltã cale, a
acelora care umblã pe calea lui Abel,
care trãiesc dupã raþiunea ºi logica
dumnezeiascã, care nu se încred în
puterea lor, ci în cea nemãrginitã a
celui ce a fãcut cerul ºi pãmântul, a
cãror casã este însãºi împãrãþia cea
veºnicã, orice patrie pãmânteascã
fiindu-le strãinã ºi în acelaºi timp loc
minunat de întâlnire cu Cel dorit al inimii
lor. Aceºtia sunt „fii ai lui Dumnezeu”.
„Fiii omului” îºi mãresc averile,
viclenesc, judecã, urãsc ºi chiar ucid,
cãci vãd în celãlalt doar instrumentul
prin care sã-ºi slujeascã patimile
egoiste. Ei sunt tare mult slãviþi de
oameni, deºi cunosc foarte puþin sau
deloc dragostea de aproapele. Ei cred
cã vor împãrãþi veºnic lumea ºi îºi
(continuare în p. 2)
Preot Valentin ILIE

EROISMUL DUHOVNICESC
(urmare din p. 1)
adunã permanent arginþi, dar sunt totuºi
permanent neliniºtiþi de cât au, le este
fricã de sãrãcie, de singurãtate, de
moarte. Presimþirea sumbrã cã într-o
zi vor piede totul, cã ajutorul ce-l
nãdãjduiau din „slava lor se va învechi
în iad” (Ps. 48), nu le dã pace.
Ceilalþi, „fiii lui Dumnezeu”, sunt
întotdeauna trecuþi cu vederea de
oameni ºi de istorie, sunt consideraþi
„învechiþi”, sunt marginalizaþi, batjocoriþi
ºi striviþi, iar în anumite momente ale
istoriei, torturaþi, omorâþi, defãimaþi
chiar ºi dupã moarte. Lor li se potrivesc
cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Au
suferit batjocurã ºi bici, ba chiar lanþuri
ºi închisoare; au fost uciºi cu pietre,
au fost puºi la cazne, au fost tãiaþi cu
fierãstrãul, au murit uciºi cu sabia, au
pribegit în piei de oaie ºi în piei de
caprã, lipsiþi, strâmtoraþi, rãu-primiþi.”
(Evrei 11, 38).
Aceºtia sunt întotdeauna liniºtiþi,
rabdã cu smerenie, nu se plâng. Nu le
e fricã de singurãtate, cãci Dumnezeu
în chip simþit este totdeauna în inima
lor. Nu se tem de sãrãcie, cãci nu au
ce pierde – doar Dumnezeu le-a dat
totul, nici de moarte nu se tem, cãci
toatã viaþa ºi-au pus-o în mâna Celui
cãtre care au sã se ducã. Aceºtia sunt
singurii oameni de pe faþa pãmântului
care nu se tem de moarte.
De la începutul istoriei, „fiii lui
Dumnezeu” au suferit, s-au ostenit cu
bucurie ºi sfârºitul vieþii lor, în general
de mâna oamenilor, a fost sfânt
înaintea Domnului. Aºa au pãtimit
moarte martiricã profeþii Vechiului
Testament. Dupã Jertfa ºi Învierea lui
Hristos au urmat prigoniri împotriva
creºtinilor, dirijor de orchestrã fiind
însuºi Satana. Iar istoria s-a repetat
constant, fie la nivel de popor, cum a
fost comunismul ateu la unele popoare
creºtine, fie prin manifestãri sporadice
la nivelul unei comunitãþi laice sau
monastice ºi pânã la prigonirile aduse
unor familii creºtine sau oameni aleºi.
Deºi uneori par înfrânþi de puternicii
lumii, „fiii lui Dumnezeu” sunt ajutaþi sã
primeneascã istoria, cum ne-au arãtat
tinerii români în decembrie 1989,
însufleþirea lor fiind rodul atâtor jertfe
de martiri din spatele gratiilor, dar ºi
2 Nr
din „marea republicã penitenciarã”,
dupã cum numea pãrintele Virgil
Gheorghiu, regimul obstrucþionist din
þara noastrã. Pe jertfa acestor martiri
s-a întemeiat libertatea noastrã de dupã
1990. Dar „fiii omului”, slujitorii
stãpânitorului lumii acesteia – diavolul
– nu se putea bucura de aceastã nouã
biruinþã a lui Hristos. Bisericile erau
iarãºi pline, mai ales de tineri, iar
dragostea dintre oameni reînviase. ªi
pentru cã prin forþã ºi torturã nu se mai
puteau impune, cãci trecuse vremea
acestora, au atacat cu toatã puterea
vicleniei stãpânului lor diavol, prin
„cultura desfrâului” – numit diver-
tisment, a lãcomiei ºi slavei deºarte
numit consumism.
Dacã în temniþele comuniste, la
sfaturile macabre ale sfãtuitorilor lui
Stalin, s-a încercat distrugerea
intimitãþii „fiilor lui Dumnezeu”, nefiind
lãsaþi nici mãcar o clipã singuri,
nesupravegheaþi, sã aibã liniºtea
vorbirii cu Dumnezeu ºi cu ei înºiºi,
totuºi aceºtia ºi-au fãcut „mãnãstire”
în înºuºi sufletul lor. Astãzi, aceastã
intimidate a omului se încearcã a fi
biruitã în interiorul fiecãruia, folosindu-se
O
de TV, internet, ziare ºi reviste, de tot
ceea ce poate promova violenþa,
desfrâul, iubirea de argint ºi slava
deºartã – într-un cuvânt toate patimile.
Omului i se rãpeºte TIMPUL, deºi sunt
atâtea mijloace astãzi de a efectua
lucrurile repede, dar timp nu mai este
pentru rugãciune, pentru cercetarea
unui semen bolnav, pentru ajutorarea
unui bãtrân, pentru cã rãzboiul nevãzut
i-a adus omului o grãmadã de alte
prioritãþi: sã îºi facã plan de afaceri,
sã asculte prognoza meteo sau cursul
valutar, sã nu piardã serialul preferat,
sã urmãreascã sau sã comenteze
evoluþia politicii, etc. Hipnotic, oamenii
sunt atraºi într-o lume mediaticã, pe
care ºi-o impropiazã, ºi din spectatori
ai unei lumi care se destramã, devin
participanþi la logica ei, care e logica
împãrãþiei lumii acesteia, calea
blestematã a tuturor pãcatelor.
Puþin dupã 1990, când s-a simþit
cã idealurile creºtine promovate de
eroii credinþei tind sã fie murdãrite, s-a
scandat o nouã chemare la luptã,
spunându-se: „singura soluþie, încã o
revoluþie”. Dar iatã cã aceastã revoluþie,
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
care nu s-a mai putut niciodatã
coagula în aceeaºi formã, e necesarã
la fel de mult, dar în acelaºi plan în
care s-a mutat rãzboiul astãzi, adicã
în SUFLETUL NOSTRU. Aceasta
PÃRINÞII o numesc „metanoia” sau
schimbarea minþii, a mentalitãþii. Nu
piepturile dezgolite ale tinerilor în faþa
armelor, în stradã, nu miºcãrile de
revoltã popularã, cred cã pot aduce
schimbarea de logicã, ci eroismul
fiecãrui creºtin de a fereca porþile
sufletului sãu în faþa ofensivei violente
de false valori, purtatã de „fiii
oamenilor” cu atâta neobositã
perseverenþã.
Sfântul Policarp al Smirnei
spunea cã „sãmânþa creºtinismului a
fost sângele martirilor”. Acelaºi lucru
putem sã spunem despre schimbãrile
din 1989, cãci nimeni nu se aºtepta
sã fie dãrâmat un sistem consolidat
de zeci de ani, dar a contat jertfa
martirilor ºi „Biserica Vie” din sufletele
creºtinilor. Astãzi, poate cã fiecare
încearcã acelaºi sentiment de
neputinþã, vãzând atâtea victime ale
noului rãzboi dus de diavoli, mai ales
cu tinerii, învãþaþi sã aibã mai mult sau
numai drepturi ºi nu datorii. Dar
Dumnezeu are aleºii Sãi, cãci ºi în
vremea lui Ilie, deºi se credea singur
mãrturisitor al Adevãrului, i s-a arãtat
cã mai sunt 7000 de bãrbaþi care în
mod tainic îl cinstesc pe Dumnezeu,
neplecându-ºi genunchii la idoli.
Sãmânþa creºtinilor nu va pieri în
veac, cãci prin ei se aratã în chip de
netãgãduit cã Hristos a biruit lumea,
chemându-ne ºi pe noi, prin credinþa ºi
dragostea lucrãtoare a fiecãruia sã fim
pãrtaºi a acestei biruinþe.
Eminescu
Eminescu, tu poveste
Frunte de pãmânt ºi cer
Te coboarã-n jos, maestre,
În Luceafãr prizonier.
Maria ILIE
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Diana Mihaela HARAPU
Deşi încă un copil fără o experienţă de viaţă
însemnată, soarta nu s-a ferit să-mi întindă piedici,
şi poate uneori capcane, pe drumul pe care îl
credeam odată atât de simplu. Astfel, la doar 20
de ani pot zice că viaţa secolului XXI este puţin
confuză. Societatea face să răsară întrebări fără
răspuns, sau cel puţin aşa pare privită prin ochii
mei de copil. Întorcându-mă cu gândul spre
frumoşii ani ai copilariei... totul părea simplu atunci...
Zi de zi ştiam că alături de mine sunt părinţii şi
fratele meu care aveau grijă ca nimic să nu scape
de sub control, fiind conduşi de o grilă de valori
bine stabilită şi calculată spre a ne duce spre un
viitor cât mai sigur. Îmi aduc aminte, parcă ar fi ieri,
sfatul mamei mele de a privi lucrurile cu seriozitate
şi conştiinciozitate şi în acelaşi timp în armonie cu
Dumnezeu sau vorba tatălui meu ,,Învaţă, că
pentru tine înveţi!” Deşi nu îmi dădeam seama la
vremea aceea, aceste fraze mi s-au gravat în
minte ca şi chipul unui sfânt pe o icoana bine şi
minuţios realizată.
Şi uite aşa, odată cu trecerea anilor, am ajuns
să urmez Facultatea de Drept în inima Ardealului
cu speranţa vie că într-o zi mi se vor deschise
orizonturile spre o carieră de avocat pentru a susţine
dreptatea, pentru a apăra oamenii nevinovaţi.
Probabil asta m-a făcut să cred că doar cu trudă,
seriozitate şi ambiţie poţi realiza multe în viaţă. Chiar
şi într-o ţară aşa zis defavorizată, în care majoritatea
oamenilor consideră că şansa nu e de partea lor şi
că singura posibilitate este să plecăm ,,afară” că
acolo ne aşteaptă o lume mai bună. Deşi încă tânară,
am avut plăcerea să descopăr şi lumea de ,,afară”,
participând la un schimb de experienţă, printr-o
bursă Erasmus în Franţa timp de un an de zile.
După numai 5 luni de când sunt în această ţară,
care este într-adevăr, plină de oportunităţi, vă
mărturisesc sincer că nicăieri nu e ca acasă! Şi de
ce vă spun asta? Pentru că mă aflu la o răscruce
3
Data naºterii: 29 mai 1993
Locul naºterii: Oneºti, jud. Bacãu
Pãrinþi: Cornel ºi Mihaela Gabriela Harapu, originari din Slãnic
Moldova, Cerdac
Experienþã:
2013 – prezent: Université de Bourgogne, Dijon, Franþa.
Poziþie: studentã la drept în anul III (bursã Erasmus)
2011 – prezent: Facultatea de Drept ,,Simion Bãrnuþiu”, Sibiu
Studii liceale: Colegiu Naþional ,,Dimitrie Cantemir”, Oneºti,
jud. Bacãu, 2007 – 2011, profil uman, specializarea filologie,
englezã intensiv.
Viaţa – între legi şi divinitate
de drumuri în care totul pare confuz. Sunt deja
câteva zile de când privesc pe fereastra camerei
de cămin spre o frumoasă privelişte dijoneză, şi nu
mă pot opri din a-mi adresa urmatoarele întrebări:
oare ştiu eu acum, în prag de maturitate, ce e bine
sau rău, pot eu să îndeplinesc sfatul părinţilor mei
de a trăi în armonie cu Dumnezeu, pentru că acesta
e singurul mod spre împlinirea sufletească? Îmi
permite societatea în care trăim să aplic legea,
urmând totodată o cale dreaptă? Nu ştiu...Sau cel
puţin nu decamdată.
Acestă polemică impune o scurtă prezentare
pe plan internaţional din punct de vedere al
dreptului, pentru că odată cu evoluţia fără limite a
societăţii, totul s-a schimbat. Omul nu mai e ceea
ce a fost, lumea întreagă şi-a uitat originile şi începe
să se şteargă simplitatea şi puritatea care o
caracterizau odată. Sincer, nu mică mi-a fost
uimirea când am învăţat, de curând, la facultate,
că momentan în Franţa căsătoria cuplurilor de
acelaşi sex este permisă! Si astfel vin şi mă întreb:
Cum aş putea eu, ca posibil viitor avocat, să le
apăr drepturile? De fapt, cred că nu voi avea de
ales, pentru că dreptul şi mai ales dreptul
internaţional interzice orice fel de discriminare. Şi
astfel, mă întorc şi zic: oare până unde va mai
merge lumea în acest sens? Va exista un moment
în care oamenii să-şi aducă aminte că nu suntem
noi cei care am făcut Pământul şi că tot ce mişcă,
se mişcă doar cu voia lui Dumnezeu? Că ar trebui
să Îi urmăm calea pentru că iubirea lui Dumnezeu
este singura nelimitată! E drept, omul este liber, îi
sunt protejate toate drepturile, dar oare această
libertate nu are un preţ? Nu cumva preţul îl plătim
chiar fără să ne dăm seama? Credeţi oare că
toate catastrofele care ne înconjoară sunt fără
motiv? Din punctul meu de vedere sunt un semn
că dreptul şi politica ar trebui să aibă limite, că
omul ar trebui să se încreadă mai puţin în puterea
tehnologiei şi să-şi întoarcă faţa mai des spre
Dumnezeu.
În plus, făcând o comparaţie între cultura
noastră şi cea a occidentalilor observ cu bucurie că
românii sunt printre singurele popoare care încă
mai pun accentul pe tradiţie, valori populare, ajutorul
semenilor.Astfel, deşi mass-media ne face să credem
că suntem inferiori celorlalţi printr-o restrângere a
libertăţilor, de fapt, ar trebui să ne bucurăm că e aşa
şi să realizăm un lucru: cu cât beneficiem de mai
multă libertate, cu atât ne îndepărtăm de calea cea
dreaptă, pentru că oricât de buni sau evoluaţi ne-
am considera, omul a avut, are şi va avea un mare
păcat: ispita!
Pe de altă parte, revenind la legătura dintre
legi şi divinitate, aş dori să mai adaug faptul că,
deşi iniţial a existat o strânsă legătură între religie
şi justiţie, societatea zilelor noastre a modificat
structura originală, înregistrând o reală distanţare
între cele două, după cum a rezultat şi din exemplul
de mai sus. Doar un lucru ne mai rămâne de făcut:
să păstrăm viu spiritul de dreptate divină şi
sentimentul religios înnăscut, sau mai bine zis, să
păstrăm frica de Dumnezeu.
Nu în ultimul rând, aş vrea să închei prin a
spune sincer, dragi români, dragi cititori, nu fiţi trişti
că v-aţi născut sau că trăiţi într-o ţară defavorizată,
bucuraţi-vă că încă nu aveţi atâtea ispite care să vă
îndepărteze de Dumnezeu şi nu vă schimbaţi pentru
că aşa cere occidentul! Iubiţi-vă ţara, pentru că nu
degeaba străinii plătesc bani mulţi să o viziteze,
păstraţi-vă valorile, credinţa şi, cu seriozitate şi
ambiţie, încercaţi să luptaţi pentru a vă crea un viitor
mai bun pentru că atâta timp cât Dumnezeu e sus şi
vede, nimic nu e imposibil! Iubirea Lui e nemărginită
şi egală pentru fiecare dintre noi, dar calea spre El
este pentru cei care au ochi să vadă şi urechi să
audă...Deci, trebuie doar să avem puterea să îi
vedem semnele şi să îi urmăm calea!

Paroh la Slãnic Moldova somat cu arma
Cercetând arhiva parohiei Slãnic, am
întâlnit un episod dramatic din istoria sa,
consemnat într-un proces verbal datat
10 noiembrie 1945, întocmit de preotul
Dumitru Gâdinceanu(paroh la Slãnic
Moldova între anii 1941 – 1950 n.n.),un
act deosebit de important pentru cã este
semnat în mod excepþional de Proto-
popul de atunci M. Puºcalãu ºi de
Notarul (secretarul) comunei Slãnic.
Procesul verbal are patru pagini dintre
care o paginã este rezervatã întâlnirii
preotului Gâdinceanu cu... armata
sovieticã, dar sã dãm cuvântul celui care
a scris: „Dupã data de 23 august 1944
au început a sosi ºi în Comuna Slãnic,
Jud. Bacãu, trupele aliate sovietice, care
au staþionat parte din aceste trupe mai
multe sãptãmâni în staþiunea balneo-
climaticã a Slãnicului Moldovei. Aliaþii
sovietici, au deschis uºa bisericii Sf Ilie
(parohialã n.a.) unde a(u) fãcut un fel de
dormitor pentru rãniþi ºi pentru ostaºii
sovietici; [...] Pãrintele Paroh D.
Gâdinceanu (care) a plecat imediat la
biserica din Slãnic Bãi Sf. Ilie (casa
parohialã se afla la 9 km, în satul Cerdac
n.n.) pentru a scoate obiectele ce se
gãseau în bisericã, ne declarã cã a fost
somat sã se înapoieze; somarea i s’a
fãcut de cãtre ostaºii sovietici ce se aflau
în faþa bisericii, iar alþii în bisericã, atunci
Pãrintele a trimis pe Dl. Nicolae ªerban
din Slãnic Bãi care ºtia foarte bine limba
rusã, împreunã cu Dl. Ioan Pintea ºi
locuitoarea Ileana V. Rotaru, tot din
Slãnic Bãi care s’au introdus în bisericã
ºi au scos ce-au mai gãsit; lucrurile ce
le-au gãsit le-a dat Pãrintele în seama
celor de mai sus, care le-au pãstrat pânã
ce au plecat trupele sovietice, apoi prin
stãruinþa Pãrintelui Paroh D.
Gâdinceanu, s’au fãcut toate amenajãrile
necesare pentru redeschiderea sfântului
locaº de rugãciune, aducându-se
absolut toate lucrurile (obiectele de cult
n.a.) ce se gãseau la locuitorii mai sus
numiþi care le-au strâns din Sf. bisericã
pentru a nu se pierde toate ºi le-au
pãstrat în casele lor pânã în luna
Decembrie 1944 când le-au adus ºi
aºezat în sfânta bisericã. În luna
Decembrie 1944 Pãrintele Paroh, a
obþinut din partea Sf. Episcopii de
Roman un preot delegat în persoana P.C.
Sale Pãrintele M. Puºcalãu actualmente
Protoiereul Circ II Trotuº, Judeþul Bacãu,
4 Nr
care alãturi de Pãrintele Paroh a fãcut
sfinþirea Sfintei biserici, redând-o
cultului.”
Acelaºi proces verbal prezintã ºi
obiectele care au fost luate de soldaþii
sovietici: trei rânduri de veºminte de
mãtase, o dverã de iutã, 20 kg de cearã
curatã, 10 l untdelemn, banii pangarului
– 5000 lei, o cruce de argint masiv auritã,
un preº de 12 m lungime, douã
acoperãminte ale iconostasului, douã
culioane, o candelã argintatã ºi douã
icoane praznicale. În afarã de crucea
de argint, candelã ºi icoane, toate
celelalte obiecte, în condiþii normale, nu
prezintã interes deoarece erau într-un
fel consumabile. Pentru pãrintele Gâdin-
ceanu însã, ele erau foarte importante
pentru cã „Epitropia Sf. Spiridon Iaºi a
Preot Dumitru Gâdinceanu
evacuat cea mai mare parte din obiectele
de cult, respectiv averea bisericii [...] care
rãmãsese fãrã obiectele de strictã
necesitate pentru cultul divin ºi atunci
Pãrintele Paroh împreunã cu cântãreþul
ºi paraclisierul parohiei duceau în fiecare
sãrbãtoare diferite obiecte de la biserica
filialã Slãnic Cerdac la biserica parohialã
din Slãnic Bãi ca: sfinte vase, cãrþi,
veºminte, icoane, candele ºi altele.”
(citat din p.v.) De altfel procesul verbal
consemneazã cã icoanele, un rând de
veºminte ºi candela argintatã aparþineau
bisericii din Cerdac ºi se aflau în biserica
din Slãnic în condiþiile arãtate mai sus.
Procesul verbal menþionat încheie un lung
ºir de rapoarte ºi declaraþii,existând un
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
dosar întreg „conþinând actele relative la
bunurile ridicate fãrã forme sau platã de
cãtre diferite Unitãþi Sovietice” de la
biserica Sf. Ilie Slãnic Bãi ºi biserica Sf.
Gheorghe din Slãnic Cerdac. În rest,
viaþa îºi desfãºura cursul normal,
pãrintele continuând sã predea religia în
ºcoalã, sã elibereze certificate de botez
pentru înscrierea la ºcoli secundare,
renoveazã biserica din Cerdac, grajdul
casei parohiale ºi ocazional era înºtiinþat
în mod oficial de cãtre Ofiþerul Stãrii
Civile al Primãriei Comunei Bãile Slãnic
atunci când o familie pleacã de la
„religiunea Catolicã trecând la Cultul
Ortodox” dupã cum vedem din actul 544
din 23 august 1945.
Evenimentul cu forþarea uºii
bisericii, furtul obiectelor din bisericã ºi
somarea preotului de cãtre armata
sovieticã, oricât de traumatizant ar fi
fost pentru cei implicaþi, ar fi rãmas un
simplu incident al anului 1944 dacã
preotul Gâdinceanu nu ar fi fost obligat
de noua puterea politicã sã ridice în
slãvi tocmai Armata Roºie în urma unei
adrese trimisã de Primãrie la doar patru
luni de la jaful petrecut în bisericã.
Redãm în continuare actul nr. 111 din
20 februarie 1945, înregistrat la Parohie
cu nr. 2 din 22 februarie 1945:
„Cucernice Pãrinte, În conformitate cu
Ordinul Domnului Prefect de Judeþ din
1 februarie 1945 (telefonic) în ziua de
23 Februarie 1945 (ora 15) urmând a
se þine o Serbare în conformitate cu
ordinul de mai sus relativ la Serbarea
Armatei Roºe care se va þine în Localul
ªcoalei Primare ºi în care veþi lua ºi D-
voastrã parte ºi þine o cuvântare
Cetãþenilor din aceastã Comunã care
se vor convoca în acest sens. Primar:
Seghete, Secretar: indescifrabil.” Nu
credem cã pãrintele a fost invitat sã le
vorbeascã oamenilor despre experienþa
sa cu Armata Roºie gândindu-ne ce era
în sufletul acestui om când elogia
armata aºa-zis aliatã, forþat fiind sã
devinã duplicitar, fals, ca ºi oamenii
cãrora le vorbea, aduºi împotriva voinþei
lor la aceastã Serbare. Astfel era
inauguratã perioada „omului nou”, iar
materia primã era luatã din orice
domeniu, inclusiv cel clerical.
(continuare în p. 12)
Preot Cătălin ILIE Slăniceanu
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Ilie va reveni într-o idolatrie mai mare decât
(urmare din p. 1) cea din timpul lui Ahab
Aceasta îl îndemna pe rege să fie idolatru şi să
aducă în ţara Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi
Israel credinţa deşartă a idolilor săi. Din pricina
femeii sale, Ahab a târât pe Israel la păcat,
închinându-se idolilor mai mult decât făcuseră toţi
dinaintea lui, urmând întru toate calea lui Ieroboam,
fiul lui Nebat, primul care a făcut pe Isarel să
păcătuiască atunci când s-a dezbinat împărăţia,
după moartea lui Solomon, între Roboam şi
Ieroboam, cum spune Sfânta Scriptură.
Ahab a fost rege după multe generaţii de
la Ieroboam încoace, cel care a adus primul
idolatria în Israel. Crescând răul acesta
nemăsurat, Dumnezeu tocmai în timpul său l-a
trimis pe Ilie, trezindu-i duhul şi înflăcărându-l
pentru marea misiune pentru care l-a pregătit.
Aşa cum creştinii primesc de la botez, din pruncie,
focul Duhului Sfânt pe care să-l aprindă în cursul
vieţii, şi Ilie a fost hrănit de prunc cu foc pentru ca
la plinirea vremii să aprindă darul pus în el,
făcându-i Dumnezeu acum trupul de văpaie şi
inspirându-l să rostească cuvinte de foc despre
dreptatea Lui înaintea regelui Ahab.
Regele a fost foarte mânios pe Ilie şi voia
să-l omoare. Dar mai cu seamă Izabela voia
să pună capăt acestei făpturi omeneşti care o
chinuia prin mustrările pe care i le făcea fără
frică înaintea curţii domneşti. Proorocul era
foarte trist pentru faptele domnitorului încât a
rugat pe Dumnezeu să încuie cerul trei ani şi
şase luni. El, fiindcă era drept înaintea lui
Dumnezeu şi pentru că a cerut un lucru ce era
spre binele poporului, adică spre îndreptarea
şi trezirea lui din somnul de moarte în care era
cuprins, Dumnezeu l-a ascultat pe dreptul Său.
A venit foametea şi oamenii şi animalele
erau pe moarte. Dar Dumnezeu a avut grijă de
omul Său Ilie ca să nu sufere pentru păcatele
poporului. De aceea l-a trimis pe prooroc la pârâul
Cherit şi acolo venea un corb ce-i aducea pâine
şi carne. Corbul cel sălbatec şi hrăpăreţ care
vânează doar pentru el, iată, Dumnezeu îi
porunceşte să ducă pâine şi carne unui om în
pustie. Când pârâul Cherit a secat, Dumnezeu i-a
zis lui Ilie să meargă la Sarepta Sidonului, în
nordul ţării. Acolo vezi că este o văduvă, îi zice
Dumnezeu, la ea vei sta şi ea te va hrăni. Ilie
merge la văduvă şi-i zice: Dă-mi pâine să
mănânc! Ea-i răspunde: N-am decât puţină făină
în fundul vasului şi un pic de untdelemn în ulcior.
Mai am pentru mine şi fiul meu să fac o pâine, o
vom mânca şi apoi vom muri. Iată, totul este ars,
nu mai este mâncare deloc. Şi proorocul îi spune:
Fă întâi pentru mine şi Dumnezeu va avea grijă
de voi. Ea frământă făina aceea şi-i dă
5
proorocului. Ilie mănâncă pâinea şi-i spune femeii
că nu se va împuţina făina din vasul ei şi nici
untdelemnul din ulcior până când va trece
foametea. Şi n-a dus lipsă femeia din Sarepta
Sidonului de pâine cât a fost foametea în Israel.
Dumnezeu a vrut să arate proorocului că El
încă are milă de oameni şi ar vrea ca să reducă
această vreme de suferinţă. L-a încercat pe dreptul
Său ca să-l îndrepte şi pe el spre milă. Iată, copilul
femeii acesteia moare. Atunci ea vine la prooroc
şi-i spune: Omule al lui Dumnezeu, ai venit în casa
mea ca să vezi păcatele mele şi să I le spui lui
Dumnezeu. Iată, El mi-a luat copilul. Avea conştiinţa
aceasta că este păcătoasă şi că omul lui Dumnezeu
venind în casa ei îi observă păcatele ei şi le spune
lui Dumnezeu. De aceea a pedepsit-o luându-i
copilul. Ilie s-a dus în camera de sus unde era
copilul mort şi el, care-I ceruse lui Dumnezu să
încuie cerul, acum Îl roagă să întoarcă sufletul
copilului înapoi. Şi copilul a înviat şi a fost dat mamei
sale. O veche tradiţie spune că fiul acestei femei se
numea Iona. Mai târziu, când a crescut mare, acest
copil şi-a adus aminte de îndurarea Domnului şi de
mila lui Dumnezeu faţă de oameni. Şi când
Dumnezeu l-a trimis pe el, prooroc fiind, la cetatea
Ninive, să le spună oamenilor de acolo că în
patruzeci de zile li se va nimici cetatea din cauza
păcatului care este în ea, atunci el a zis în mintea lui:
Eu voi face lucrul acesta, dar ştiu de la mama mea
care-mi povestea despre proorocul Ilie, că
Dumnezeu este plin de milă şi că Se întoarce de la
mânia Lui când oamenii se pocăiesc. Şi a fugit
departe Iona de la faţa lui Dumnezeu ca să nu
păţească ruşinea neîmplinirii proorociei sale din
cauza îndurării Domnului. Pe drumul mării fiind, un
peşte uriaş a făcut să crească valurile mării, astfel
încât corabia în care se afla şi Iona era în pericol de
scufundare. Oamenii au uşurat corabia aruncând
în valuri tot ce era în ea, au strigat la dumnezeii lor,
dar în zadar. Valurile erau şi mai furioase, pericolul
morţii mai aproape. Au tras la sorţi socotind că cineva
din corabie a greşit faţă de zeul său şi sorţul a căzut
pe Iona. Recunoscându-şi vina, a fost aruncat în
apă şi valurile s-au potolit. Acest fiu al văduvei din
Sarepta a cunoscut a doua oară moartea fiind înghiţit
de un mare peşte în pântecele căruia a stat trei zile şi
trei nopţi. Şi acolo el s-a rugat lui Dumnezeu să-l ierte
pentru păcatul său.Atunci acel peşte uriaş l-a scuipat
pe Iona pe mal, icoană extraordinară a Mântuitorului
Iisus Hristos Care cu trupul fiind în mormânt trei zile,
cu sufletul fusese înghiţit de lacoma gură a balaurului
din adâncul iadului, dar a fost vărsat apoi afară fiind
înşelat de ce primise înlăuntrul lui.
Iona s-a dus apoi la Ninive şi trei zile a
cutreierat cetatea strigând cu mare glas: Încă
patruzeci de zile şi Dumnezeu va nimici cetatea
aceasta! Oamenii din cetate au zis: ce ne facem?
Dumnezeu este supărat pe noi. Nu vom mânca
trei zile, nici noi, nici copiii şi nici animalele noastre,
vom striga la Dumnezeu să ne ierte. Dumnezeu
S-a întors de la mânia Sa şi a iertat cetatea Ninive.
Aşa a iertat Dumnezeu şi pe poporul Israel de
foametea care-l chinuia pe vremea lui Ahab,
trimiţându-l pe Ilie pe muntele Carmel şi acolo,
adunând pe toţi preoţii idolatri, optsute cincizeci
la număr, oameni care înşelau poporul să se
închine la Baali şi la Aşere, i-a îndemnat să-şi
facă altar, să junghie juninci pe el şi să ceară foc
de la dumnezeii lor care să ardă jertfa. Aidoma
va face şi el şi care Dumnezeu va răspunde cu
focAcela să fie Adevăratul Dumnezeu la Care să
ne închinăm cu toţii. Oamenii lui Baal au strigat în
cor: Aşa să fie cum a spus Ilie.
Idolatrii au strigat zadarnic toată ziua. Cine
să-i audă, dacă zeii lor erau falşi? Puşi la încercare
de presupunerile lui Ilie despre neputinţa zeilor
de a răspunde, au început a amesteca sângele
lor cu al animalelor sfâşiate, însă nici aceasta n-a
înduplecat nesimţirea lui Baal. Pe seară Ilie a
simţit că i-a venit rândul şi timpul să reaşeze pe
Israel în albia credinţei celei dintâi. Şi foc din cer
a cuprins deodată jertfa şi altarul, aşa cum
odinioară focul îl hrănea pe prooroc în braţele
tatălui său. Şi toată înşelăciunea s-a stârpit prin
carnagiul de la pârâul Chişon, acolo unde
capetele preoţilor idolatri cădeau unul după altul
sub sabia nemiloasă a lui Ilie.
Acestea sunt câteva doar din măreţele
fapte ale proorocului Ilie care, om fiind, alerga
mai repede decât vântul şi a fost învrednicit de
Dumnezeu să urce la cer în căruţă de foc. Dar
chiar şi în acest ultim aspect al sfinţeniei,
proorocul se arătă purtător de Duh cunoscând
că în cer nu ai ce căuta cu hainele de piele
primite ca semn al păcatului (Fac 3, 21). De
aceea îşi leapădă mantaua, azvârlind la pământ
haina de piele, că n-avea ce căuta în raiul
fecioriei pofta păcatului. (4 Regi 2).
O, dar el se va întoarce la sfârşitul
veacurilor ca să fie omorât de oamenii care vor
cădea într-o idolatrie mai mare decât aceea din
vremea lui Ahab şi care vor fi gata mai mult
decât Izabela să dea la moarte pe cel drept. Să
ne imaginăm ce va fi la capătul vremurilor când
Ilie va mustra lumea pentru păcatele ei. Cum îl
vom da noi la moarte pe Ilie? Cum îl vom ucide
noi pe proorocul lui Hristos? Apoi va veni
sfârşitul când Biserica se va ridica la cer ca o
căruţă înflăcărată în care va trona Ilie, ultimul
mucenic al lui Hristos.

Educaþia – dimensiunea vieþii
Pedagogul Comenius, în lucrarea sa
„Didactica magna”, considera cã la
naºtere copilul este înzestrat numai
cu „seminþele ºtiinþei, ale moralitãþii ºi
religiozitãþii”, ele devin un bun al fiecãrui
om numai prin educaþie. Rezultã cã, în
concepþia sa, educaþia este o activitate
de stimulare a acestor „seminþe” ºi
implicit de conducere a procesului de
umanizare, omul „nu poate deveni om
decât dacã este educat”.
În cursul istoriei omenirii ochii celor
maturi au privit cu viu interes copilul, ca
pe un punct central în viaþa familiei ºi a
societãþii. Omul are cea mai lungã
copilãrie pentru a avea suficient timp atât
pentru dezvoltarea fizicã, cât ºi pentru
cea intelectualã. Omul primitiv a
cunoscut ºi promovat doar educaþia
fizicã a copilului. La începutul epocii
greco-romane accentul era pus doar pe
aspectul fizic al copilului, fiind cultivate
valori precum curajul, bãrbãþia ºi puterea
fizicã. De aceea se punea accentul mai
mult pe educaþia bãieþilor, fetele fiind
private de orice formã de educaþie.
Idealul educaþional era ca mai bine sã
mori, decât sã îþi faci patria sau pãrinþii
de ruºine.
Încetul cu încetul unii filosofi ºi-
au dat seama cã puterea nu stã numai
în forþa fizicã, ci ºi în cea intelectualã.
Educaþia copiilor devine acum o
adevãratã artã. Platon îi învãþa pe
atenieni cã imediat ce un copil se naºte
ºi începe sã înþeleagã ce i se spune,
mama sã se ocupe de el: „În tot ceea
ce copilul face ºi vorbeºte, învaþã-l ºi
spune-i aceasta e bine ºi aceasta nu e
bine, aceasta e onorabil ºi aceasta e
ruºinos, aceasta se potriveºte unui om
care se teme de Dumnezeu ºi aceasta
e specificã celor fãrã Dumnezeu.”
În Vechiul Testament copilul era
considerat binecuvântare dumneze-
iascã „Dã-mi copii, iar de nu, voi muri!”
(Facere 30,1). În Psalmul 126
Dumnezeu le spune pãrinþilor cã pruncii
sunt „darul ºi moºtenirea Domnului” ºi
de aceea „fericit este omul care îºi
umple casa de copii”. Însã copilul nu
trebuie doar nãscut, ci mai ales educat
6 Nr
în spirit creºtin, pentru a deveni un stâlp
ºi temelie a Bisericii ºi a societãþii.
Copilul este un „aluat” care în mâinile
pãrinþilor sau educatorilor poate primi
forma ºi dimensiunile dorite de aceºtia.
El este ca un vlãstar care are nevoie
de grija ºi priceperea grãdinarului
pentru a deveni matur ºi a face rod bun.
Educaþia copilului începe însã în
sânul familiei, fiind elementul care
contribuie la desãvârºirea acesteia.
Înþelepciunea popularã vorbeºte de „cei
ºapte ani de acasã” adicã perioada în
care copilul petrece cel mai mult timp
în familie, aceasta fiind responsabilã de
„turnarea temeliei” pe care ºcoala va
înãlþa o construcþie trainicã ºi
frumoasã.
Pãrinþii sunt obligaþi sã-ºi educe
copii în cel mai bun mod posibil, fãrã sã
se gândeascã la osteneala pe care
trebuie s-o depunã. Copii sunt lucrarea
pãrinþilor, poartã în fiinþa ºi în caracterul
lor imaginea pãrinþilor, reprezentând
continuarea vieþii lor. „Educaþia este
continuarea ºi înfãptuirea procreãrii.
Ambele se contopesc în una ºi aceeaºi
lucrare, cãci procrearea este
transmiterea acestei vieþi omeneºti pe
care educaþia trebuie s-o desãvârºeascã
ºi s-o dezvolte.”(E. Janssens)
Copiii constituie pentru pãrinþi
marea dimensiune a vieþii, iar misiunea
ºi sarcina lor rãmâne într-o anumitã
mãsurã misiunea jertfei pentru
educarea fiilor. Copilul nu trebuie
numai sã fie nãscut ºi crescut
material, ci ºi spiritual. Trebuie sã dãm
copiilor noºtri ºi hrana educaþiei, pentru
cã pãrinþii sunt cei dintâi chemaþi ºi
cei dintâi rãspunzãtori pentru destinul
copilului.
Esenþialul pentru dezvoltarea
psihicã ºi educativã a copilului este
relaþia de comunicare cu pãrinþii, în
special cu mama. Afectivã ºi
rãbdãtoare, mama are predispoziþie mai
mare pentru comunicarea cu pruncul.
Ea îi ajutã dezvoltarea vorbirii ºi a
comportamentului încã din primii ani ai
vieþii, constituind primul model pe care
îl are copilul.
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Pentru o educaþie desãvârºitã,
copilul trebuie învãþat sã-ºi asume
responsabilitate faptelor, dar ºi sã li se
încredinþeze misiuni potrivite vârstei lor.
Însã responsabilitatea încredinþatã
trebuie sã fie gradatã. În marea lor
slãbiciune ºi dragoste pentru copil,
pãrinþii nu trebuie sã-ºi neglijeze
misiunea de a-l educa ºi prin respon-
sabilizare.
Educaþia copilului nu trebuie sã fie
sinonimã cu pedeapsa fizicã. Copilul nu
trebuie sã-ºi priveascã pãrinþii ca pe
niºte „cãlãi” care îi pedepsesc cea mai
micã greºealã. Chiar dacã „bãtaia e
ruptã din Rai” pãrinþii nu trebuie sã-ºi
impunã forþa fizicã asupra copiilor, în
primul rând pentru cã poate fi afectatã
dezvoltarea corespunzãtoare a copi-
lului, dar ºi pentru cã nu aduce, de cele
mai multe ori, finalitatea doritã.
Educaþia trebuie sã se facã cu
discernãmânt ºi înþelepciune. Sã se
facã încet-încet, la început pe baza
asimilãrii. „Pasãrea nu învaþã puii nou
nãscuþi zborul perfect într-o singura zi,
ci o data îi scoate afarã numai atât cât
este necesar sã-i scoatã afarã din cuib,
altã datã iarãºi dupã ce s-au odihnit mai
întâi, îi învaþã sã zboare mai sus ºi astfel
liniºtit ºi încet-încet îi conduce la
înãlþimea care trebuie” – Sfântul Ioan
Gura de Aur. Acest pasaj aratã cã
instruirea nu este simplu predarea
anumitor adevãruri, nici strãdania
ataºamentului copiilor faþã de mediul
familial, ci, prin discernãmânt ºi
înþelepciune, desprinderea copiilor de
dependenþa pãrinteascã. Pãrintele are
îndatorirea sã înveþe copiii sã abordeze
societatea cu toate problemele ºi
lucrurile ei ciudate.
Pentru cã noi toþi dorim sã ne
devinã copiii buni cetãþeni ai societãþii,
dar în principal buni cetãþeni ai
Împãrãþiei Cerurilor, familia trebuie sã
fie anticamera Împãrãþiei lui Dumne-
zeu, Raiul sã preexiste în casã, ca ºi în
Bisericã.
Prof. Ancuþa Elena MAFTEI
CHIRILÃ
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Carul de foc
Potrivit textului din 4 Reg 2,11, Sf.
Proroc Ilie a fost înãlþat la cer într-un car
de foc. Episodul este bine cunoscut.
Totuºi un car, chiar ºi de foc, trebuie
condus de cineva. Cine a fost vizitiul:
Sf. Ilie însuºi sau altcineva? Carul de
foc (rekeb’es) este tras de cai de foc
(susei’es), ceea ce subliniazã în mod
evident apartenenþa lor cereascã. Sf.
Proroc Ilie îºi începe de altfel cariera
profeticã pogorând foc din cer (2 Reg
1,9-15) ºi, respectiv, o încheie înãlþându-
se într-un car de foc.
Atelajul mai apare în Scripturã doar
într-un singur loc, în 4 Reg 6,17, într-un
pasaj din viaþa Sf. Proroc Elisei,
confirmând încã o datã, în altã ordine
de idei, cã vieþile celor doi profeþi, Ilie ºi
Elisei, trebuie citite în paralel. Acolo se
relateazã cã în timpul unui asediu sirian,
Elisei îºi liniºteºte ucenicul (probabil
Ghehazi) spunându-i cã cei care sunt
de partea lor sunt mai mulþi decât cei
care sunt de partea inamicilor. Atunci,
rugându-se Elisei, ochii ucenicului se
deschid ºi acesta vede mulþime mare
de care ºi cai de foc împrejurul lui Elisei.
Episodul indicã mai bine ºi caracterul
militar al carului de foc, sugerând în
egalã mãsurã cã profetul Ilie a fost înãlþat
la cer, adicã a fost primit în rândurile
oºtirii cereºti, formatã din care de foc
trase de cai de foc.
Revenind însã la problema pusã la
început, ne întrebãm dacã Sf. Ilie însuºi
a condus carul în care s-a înãlþat. Cea
mai simplã explicaþie ar fi cã exact aºa
au stat lucrurile, ceea ce se reflectã ºi
în unele icoane ortodoxe unde Sf. Ilie
este reprezentat conducând el însuºi
caii. Totuºi, cercetând cu mai multã
atenþie textul biblic din 4 Reg 2,11,
observãm cã pe când Ilie vorbea cu
Elisei, carul de foc îi desparte. El nu
apare brusc, ci, aflându-se în miºcare,
se interpune între cei doi. Gramatical
verbul tradus de Biblia Sinodalã prin
„despãrþindu-i” este de fapt la plural, ca
ºi cum caii trãgeau singuri carul ºi ei
sunt cei care l-au separat pe maestru
de ucenic. Cu toate acestea, explicaþia
este puþin probabilã, pentru cã textul
sugereazã fãrã discuþie miºcarea
carului. Cineva trebuie sã fi condus caii,
dar cine?
Un rãspuns ne este oferit indirect
de 4 Reg 6. Caii ºi carele de foc fac
7
parte din oºtirea cereascã ce Îl
însoþeºte pe Iahve. Oºtirea cereascã
reflecta iniþial instituþia monarhicã, fiind
o replicã cereascã a curþii regale de
pe pãmânt. Ulterior însã, oºtirea
cereascã a fost astralizatã, adicã
identificatã cu corpurile cereºti,
soarele, luna, stelele ºi constelaþiile,
care erau înþelese ca niºte fiinþe vii1.
Spre exemplu, Deut 4,19 enumerã
„soarele ºi luna ºi stelele, toatã oºtirea
cerului”.
Un pasaj din Ps 18 însã ar arãta
cã soarele însuºi era probabil
personificat, dar ulterior Iahve a preluat
atributele solare2. În Septuaginta, textul
sunã în felul urmãtor, fiind vorba de
Dumnezeu (’El - cf. v. 1): „În soare ºi-a
pus locaºul sãu; ºi el este ca un mire
ce iese din cãmara sa. Bucura-se-va
ca un uriaº, care aleargã drumul lui.
De la marginea cerului ieºirea lui, ºi
oprirea lui pânã la marginea cerului; ºi
nu este cine sã se ascundã de cãldura
lui.” (vv. 5-7).
Interesant cã în versiunea ebraicã
nu Dumnezeu κi pune „în” soare
locaºul, ci pune locaºul, cortul, „pentru”
Soare. Pare mai plauzibil sã
considerãm varianta ebraicã mai veche,
pentru cã deja în Septuaginta El-
Dumnezeu are atribute solare: iese ca
un mire (rãsare), aleargã pe drumul lui
(parcurge bolta cereascã) de la o
margine la alta, iar de cãldura lui nimeni
nu scapã. Iniþial, fãrã discuþie, aceste
cuvinte se refereau la Soare, ca o
entitate cereascã.
Oºtirea cereascã devine, mai ales
în secolele VIII-VII î.Hr., sub influenþã
asirianã, obiect al cultului idolatru.
Dupã 4 Reg 21,5 (repetat ºi în 2 Paral
33,3-5), regele Manase din Iuda a
ridicat chiar altare în cele douã curþi
ale templului lui Iahve, dedicate „oºtirii
cerului”. Ulterior, în cadrul faimoasei
reforme religioase din 622 î.Hr., regele
Iosia din Iuda dispune distrugerea lor
prin ardere (4 Reg 23,4-5). Mai mult,
în 4 Reg 23,11 se spune cã Iosia a
ars caii ºi carele dedicate zeului
Soare, puse de regii iudei la intrarea
în templul lui Iahve din Ierusalim, chiar
lângã camera eunucului Netan-Melec.
Aspectele idolatre ale regalitãþii
davidice sunt deseori criticate de
prorocii Vechiului Testament, însã de
data aceasta este menþionat chiar un
ansamblu cultic, probabil din lemn,
dacã a fost ars, dedicat zeului solar.
În perioada respectivã, când influenþa
asirianã era foarte pregnant resimþitã,
trebuie sã fi fost vorba chiar de ªamaº,
zeul asirian al legii ºi dreptãþii. În
perioada exilicã (secolul al VI-lea î.Hr.),
rolul oºtirii cereºti s-a estompat,
accentuându-se aspectul monoteist.
Astrele sunt reduse ca în Fac 1 la
statutul de „luminãtori”, lipsiþi de orice
putere. Atunci, pasajul din Ps 18 nu a
mai fost aplicat imnului dedicat
Soarelui, ca membru în oºtirea
cereascã, ci a fost aplicat lui El-
Dumnezeu.
Lunga parantezã ne ajutã sã luãm
în consideraþie probabilitatea ca vizitiul
sã fi fost chiar Soarele. Lui i se
potriveºte cel mai bine carul de foc tras
de caii de foc, cu care parcurge drumul
pe bolta cereascã. Faptul cã nu apare
menþionat în 4 Reg 2 nu trebuie sã ne
mire, din moment ce aºa cum am
arãtat, rolul oºtirii cereºti se diminueazã
datoritã accentuãrii monoteismului în
perioada târzie monarhicã ºi în exil.
Totuºi, din 4 Reg 6 observãm cã
nu existã ca în pasajul înãlþãrii Sf. Ilie
la cer doar un singur car de foc, ci mai
multe. Vizitii pot fi astfel ºi alte fiinþe
cereºti care fac parte din oºtirea
cereascã. În Iov 38,6, prin paralelismul
membrelor, stelele sunt identificate cu
fiinþele divine (lit. „fiii lui Dumnezeu”,
beney ’Elohim ). Or, aspectul antropo-
morf este specific trimiºilor cereºti,
adicã îngerilor. Într-adevãr, în programul
iconografic ortodox, înãlþarea Sf. Ilie la
cer este reprezentatã în douã variante:
fie Sf. Ilie conduce el însuºi carul, ca
în prima posibilitate discutatã, fie carul
este condus de un înger (sau chiar de
mai mulþi).
Trebuie însã sã luãm în discuþie ºi
o altã posibilitate, mult mai intere-
santã. Dacã în cazul Sf. Ilie carul apare
singularizat în comparaþie cu mulþimea
(continuare în p. 8)
Alexandru Mihãilã, (Ne)lãmuriri
din Vechiul Testament. Mici
comentarii la mari texte. vol I,
Bucureºti, Nemira Publishing
House, 2011, pag. 372-377)

Carul de foc
(urmare din p. 7)
descrisã în viaþa profetului Elisei,
aceasta trebuie sã sugereze cã este
vorba de un car special. Cine ar fi putut
sã þinã hãþurile dacã nu Conducãtorul
ultim al oºtirii cereºti, Iahve? De altfel,
aºa cum am vãzut, Iahve prezintã
aspecte solare, specifice de altfel
ideologiei regale din Antichitate.
Mai mult însã, Istoria Cronistã
atestã identificarea chivotului sfânt
þinut în Sfânta Sfintelor cu un „car”
(merkaba) al heruvimilor de aur. Ce
poate sã sugereze mai bine focul din
care este fãcut de fapt carul, dacã nu
aurul? De asemenea, multe texte Îl
numesc pe Iahve al oºtirilor (Domnul
Savaot) „Cel ce ºade pe heruvimi” (1
Reg 4,4; 2 Reg 6,2; 4 Reg 19,15) ºi
„Cel ce cãlãreºte (sau îi conduce în
car) pe heruvimi” (2 Reg 22,11; Ps
18,11). Heruvimii sunt fiinþe cereºti
hibride, cu corp de taur sau leu, cu
aripi de vultur , dar cap de om,
semnificând raþiunea. Dacã Iahve este
conducãtorul carului de foc, ei trebuie
sã fie atunci „caii de foc” potriviþi unui
asemenea atelaj.
Pentru noi ca ortodocºi însã,
aceastã variantã ar deschide direcþii
exegetice foarte importante. Dacã Cel
care conduce carul de foc nu e nici Sf.
Ilie, nici soarele, niciun alt înger, ci
Iahve în persoanã, iar pe de altã parte,
orice teofanie biblicã vechi-testa-
mentarã este de fapt o hristofanie,
atunci Vizitiul este chiar Hristos.
Urcarea la cer a Sf. Ilie nu este un
simplu voiaj aerian, ci aratã în chip
duhovnicesc înãlþarea cãtre Dumnezeu
a sufletului curãþit ca într-un foc de
patimi, Sf. Ilie devenind astfel un model
teologic. Înãlþarea spre cer este însã
accesibilã omului doar prin Hristos, pe
Care, apropo de variantele explorate
înainte, Maleahi Îl numeºte profetic
„Soarele Dreptãþii” (3,20).
1
H. Niehr, „Host of Heaven”, în: DDD,
pp. 428-429.
2
Mark S. Smith, The Early History of
God , pp. 148-159.
8 Nr
Drum pietruit
cãtre Izvorul
Tãmãduirii
Când Eufrosina ªtefãnescu a
început zidirea bisericii din Cerdac,
locuitorii se bucurau de fiecare piatrã
pusã în construcþia noului locaº. Astãzi,
când în „Cerdacul lui Dumnezeu” se
înalþã un nou locaº de închinare, suntem
bucuroºi cu toþii pentru fiecare piatrã
ce ne apropie de Izvorul Tãmãduirii.
Iatã cã, din râvna cerdãcenilor, din mila
unor oameni cu suflet mare ºi cu
ajutorul lui Dumnezeu, la ºapte ani de
la punerea pietrei de temelie, Biserica
Izvorul Tãmãduirii se înalþã mândrã în
mijlocul satului. Chiar dacã mai e destul
de mult pânã la capãtul drumului, cu
toþii putem fi bucuroºi de ceea ce se
vede, nãdãjduind spre finalizare cât mai
grabnicã. Legãtura pe orizontala a
cerdãcenilor cu Dumnezeu se face
acum ºi prin impunãtoarea clopotniþã
ce strãjuieºte falnicã la intrarea în noul
locaº. Ca ºi ctitora bisericii vechi din
Cerdac, ctitorul clopotniþei, om cu frica
de Dumnezeu, a dorit sã-ºi „adune
comori în cer” lãsând în urma sa o
ctitorie falnicã, un adevãrat „axis
mundi”, o punte de la pãmânt la cer,
prin intermediul cãreia locuitorii sã fie
chemaþi la rugãciune, pomenindu-l la
fiecare dangãt al clopotelor.
Prof. Elena Ancuþa Maftei
Chirilã
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Vârstele omului
Vârstele omului sunt ale lumii;
le numeri în cercuri ca în trunchi de stejar.
Primul cerc e al jocului cu cercul
în care rotunjim
plãmãdirea albastrã
cu puncte egale faþã de inimã.
O vârstã e a frunþii aprinse
lovindu-se-n gongul tãcerii lunare
trezind cu vibraþii de orgã
purpurã-n obrajii adolescenþi.
O vârstã e a înþelegerii
ce creºte cu noi istoria lumii
cu vârful sãgeþii mirãrii pornit
spre omul ce rotunjeºte planeta
nãscocind constelaþii
sã asculte în trecerea vieþii, prin univers,
muzici de sfere.
Þin demiurgic planeta în palmã
ºi un vârf de compas la marginea
vârstelor lumii:
punct arhimedic sã aflu.
ªi vârful se-opreºte
deasupra inimii - punctul de sprijin
pulsând -
cereascã povarã,
sub fruntea boltitã
venind din Amintire.
În mijlocul vârstelor lumii
omul manolic îºi creºte coloana
rotindu-ºi sensul etern
în ceasul solar al planetei.
Valeriu Filimon, Anamnesis - Vârstele
omului, Edit. Paco, Bucureºti, 2001, pag. 6
Bunici
Bunici de-argint
Ne-aºteaptã-n prag
Cu stropi de timp pe mâini,
Nepoþii dragi, copilul drag,
Ca miezul cald din pâini.
Maria ILIE
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Scrisoare preluată din „Gazeta săteanului”,anul 1895
Să nu te aştepţi că-ţi voiu face ceva poetice
descrieri, cari să răscoléscă în sufletu-ţi vre-un
dor de ducă pentru locurile semuitóre unde
odinióră te vei fi desfătat. Pentru cine a vezut
Dorna, cu munţii şi pădurile de brazi, – şi tu ai
fost la Dorna, – Slănicul i se pare un slab
representant al munţilor. Diversitatea, relieful,
capriţiositatea munţilor noştri, văile cele înguste,
bolovanii şi blocurile de piatră ce stau atârnaţi
pe coste, pârîiaşele limpezi şi repezi cu
murmurul lor poetic produc aceléşi sensaţiuni
călătorului. Pare că le-ai mai vézut alt unde-va
şi asemuirea priveliştelor e bătătóre la ochi.
Când pleci cu trăsura de la Tg.-Ocna, drumul
ce duce până aici şerpueşte între dealuri păduróse,
cari pe unele locuri sunt atât de apropiate că crezi
din depărtare drumul închis. Tótă valea e presărată
de case ţărăneşti cu acoperişul ascuţit şi cu obicinuitul
ceardac a cărui utilitate ţeranii n’o cunosc.
Vîrîţi în trupul cóstelor stau lespezii şi bolovanii
unii aşezaţi orizontal, alţii oblic în straturi regulate şi
încremenite în starea în care le-au ridicat focurile
năuntrice în timpul când s’au format délurile şi
munţii. Valea se înfundă tot mereu până ajungi în
sfârşit la Slănic unde se deschide mai mare,
răsfăţându-se între délurile Sura şi Puful, mult mai
mari de cât cele prin care ai trecut.
Ca să-ţi descriu otelurile şi vilele de la Slănic,
ar trebui să fiu arbitrist sau cel puţin să am puţină
aplicaţiune asupra stilurilor şi artei de construcţiuni.
Cum n’am acéstă îndeletnicire mě mărginesc
a-ţi enumera otelurile epitropiei şi unele din vile.
Hotelul Mare, otelul Puf, Racoviţă, Zimbru, Dobru
şi Namina, mai tóte în stil românesc, cu acoperiş
ţuguiat şi galerii în faţa odăilor. Dintre tóte, otelul
Racoviţă este din cele mai frumóse şi luxóse din
câte s’au făcut. E menit a fi centrul înfrumuseţerilor
ce se vor mai face aici, şi în care va fi adăpostită
aristocraţia ţěrei. Costă un milion.
Dintre vile, acea a lui P. F. Robescu din
R.-Sărat, Munténu Scurtu, Doctorul Rus,
Dimitriadi, Cogălniceanu, sunt din cele mai
frumóse, dar cea care este mai bine situată cu
vedere mai pitoréscă este a lui Munteanu.
Nomenclaturile aceste fără nici un miez şi fără
o amănunţită descriere, de sigur nu te vor mulţumi,
te vor lăsa rece. Condeiul nu póte reproduce cu
justeţă tot ceea-ce e dat ochiului să vadă şi sufletului
să admire. Numai pictura este în stare să
reproducă vederile acestea.
Dacă’mi place ceva aici, este diminéţa sau
séra, să şed pe vrč-o bancă singuratică de unde
să-mi pierd privirile pe aceste déluri, şi de alta să
ascult murmurul apei ce sare voiósă din piatră în
piatră, şi frémătulmeşteacănului. Par-că se
desprinde ceva din inima şi sufletul nostru şi se
amestecă cu tótă acěstă poesie a munţilor.Ilusiuni
ce au sburat de mult şi s’au dus departe, le vezi
49
Iubite Prietene,
(lui Artur Gorovei)
acum trecčndu-ţi pe dinainte; te revézi în anii ce
au trecut şi-ţi regăseşti parte din ideile şi
sentimentele acelui timp. Natura are o putere
evocătóre asupra vremei stinse, şi o înrîurire
morală atât de mare asupra nóstră, aşa că registrul
cel mai complet şi medicul cel mai celebru nu sunt
nimic faţă de dčnsa. Numai sub impresiunea
sensaţiilor ei, vezi greşelele ce ai făcut, rezolvi
problema ce n’ai putut-o deslega şi-ţi regăseşti
drumul pierdut.
Şi-mi place să stau mult timp aşa, surprins din
când în când de câte o ceată gălăgiósă de bărbaţi
şi femei ce trece grăbită spre Cascadă, femeile
pentru a-şi arăta toaletele de mătăsării, bărbaţii a
debita glume şi nimicuri. Sórele sfinţeşte luminând
creştetul délurilor şi rěcóreaese din pădure ca să
stea de vorbă cu prietenii ei. Se înseréză aşa că
pădurile îţi par acoperite cu muşchiu, iar ceva mai
târziu siluetele délurilor şi munţilor de prin-prejur îţi
dau ideia unor animale apocaliptice, culcate, altele
fugind la deal sau la vale, iar altele cu mijlocul
deşelat de o mână enormă.
Lumea care vine aici, dragă prietene, din
tóte colţurile ţěrei noastre, este în mare parte din
lumea aşa zisă aleasă. Vine cea mai mare parte
pentru virtuţile apelor; pentru rest, Slănicul este
un loc de rendez-vous şi un fel de exposiţiune
pentru toaletele femeilor. Să nu te miri dacă ţi-oi
spune că toaletele care mătură praful de pe aleele
şi parcul băilor sunt de mătase de sus până jos.
De câte douě şi trei ori pe zi se schimb rochiile şi
pălăriile.
Teribil călău e şi moda asta: să te schimbi de
trei ori pe zi, să te strângi în corset de atâtea ori,
să-ţi frizezi pěrul, să-ţi pui altă pălărie şi alte ace în
pěr, cu alte ghete în picióre, mi se pare o trudă pe
cât de colosală pe atât de zadarnică. Tóte aceste
dómne’ţi lasă impresia unor fluturi sau cărăbuşi ce
lucesc în gătélă atrăgând privirile tutulor. Dacă
s’ar deştepta vre-o jupăneasă din secolul trecut
ca să-şi vadă strănepóta în halul în care a adus-
o moda, ar intra repede de unde a eşit şi ar spune
celor cu dęnsa că româncele au dispărut, iar pe
pămęntul ţěrei româneşti au venit lifte strěine cu
alte moravuri şi altă limbă. Toţi strěinii la ei în ţară şi
vorbesc – aşa cred, limba lor, numai nouě ni-e
ruşine de a nóstră. Propensiunea ce avem noi
românii pentru tot ce e strěin, este de mirat. Spiritul
acesta de imitaţiune pare a se fi născut din credinţa
greşită ce ni-am format că tot ce este românesc
este prost. Alergarea acésta dupě rococo, dupě
tot ce străluceşte şi bate la ochi pare a fi şi un
defect de educaţiune ajutat în mare parte de
sângele degenerat al rasei nóstre.
Ca în tóte părţile tipurile nu lipsesc nici aici.
Mai ales spilcuiţii şi grandomanii abundă: ómeni
mulţumiţi de ei însuşi cu credinţa că lumea pentru
ei e făcută. Cât sunt de fericiţi în traiul acesta mic şi
de nimic, şi cât suntem de greşiţi când le dăm
asemenea epitete, care ar trebui să se întórcă
contra celor ce-i critică! Poate mulţi îi invidiază,
căci věd bine că în adevěr a lor e lumea. Fiecare
s’a format în mediul şi împrejurările traiului într’un
fel şi nu într’altul. Dacă nu eşti obraznic e că nu poţi
de cât a fi modest. Nu faci ce vrei, faci ce poţi. Şi
dacă temperamentul ţi-e format într’un fel, este că
numai în acest fel a crescut şi s’adesvoltat sub
înrîurirea atâtor cauze, cari, răscolite le-ai găsi
uşor. Acelaşi lucru şi pentru caracter.
Distracţiunile nu lipsesc. Preumblări la
Cascadă, prin parc şi pe dinaintea otelurilor. Séra
în salonul cazinoului se adună tóta lumea. Un
specimen de conversaţiune tras cu urechea:
– Alorsc’estdecidé… mademoissele. A
est la plus joliepersonne, zice un domn ce stă în
picióre şi răsuceşte un beţişor în mână.
– Vous trouvez? Ripostă o domnişóră ce
stă la masă, şi atinsă de preferinţa tânărului vrea
să schimbe vorba: Allez vous au bal?
– Non.
– Quelle heure est-il?
– Huit heures.
– Avez-vous vu Mr. B?
– Un fat!
– Apropos, oůallons nous demain.
–…
Îmi rěmâne a-ţi scri câte ceva despre
administraţia băilor. Departe de mine ideia a o critica.
În ţara nóstră facem ce putem şi când se
întâmplă ca un lucru să iasă reu, trebuie să fie un
concurs de împrejurări care l-au împiedicat a eşi
bine. Trebuie să ţii socotélă că acolo unde
nutrimentul predomină, lucrurile ies pe dos. În tótă
activitatea omenéscă am observat acest fapt. Noi
n’avem stofa strěinilor în acéstă privinţă cari au
înţeles a da d’oparteacéstă politică sentimentală
pentru a nu se conduce de cât de cea raţională.
Ce vrei, ne-am deprins cu gunoi în strade, cu
şosele găurite, cu poduri stricate etc. şi ce e mai
mult, suntem atât de îngăduitori, ca să nu zic
indiferenţi, cu tot ce priveşte interesul obştesc.
Nu intru în amănunte, căci te-aşi plictisi, ar fi
aceleaşi note triste pe care le auzi în tóte zilele şi
apoi aş stârni póte supărări şi desaprobări, cari
m’ar pune în rîndul celor lipsiţi de sentimente
româneşti.
Slănicul va fi ceva peste cinci-zeci de ani,
dar va trebui muncă şi multă stăruinţă. Cu tóte
acestea valea Slănicului cu farmecele munţilor şi
murmurul isvórelor va fi tot-d’a-una un sincer
ademenitor care să te hotărască să iei drumul
într’acolo ca să petreci o lună în mijlocul ei.
Lys.

Navigatorii Sfântului Duh ºi Parabola bobului de piper
Cu cât ne gândim mai mult, cu atât
mai greu de înþeles ne apare acea
ciudatã goanã dupã mirodenii care a
însoþit (ºi impulsionat, dupã cum vom
vedea) marile descoperiri geografice.
Azi, când simþul olfactiv s-a familiarizat
cu cele mai exotice arome numai
frecventând bãcãnia din colþ, ne vine
greu sã credem cã banalele mirodenii
din bucatele noastre au constituit un
imbold atât de irezistibil pentru
navigatorii acelor timpuri. Febra
mirodeniilor care a cuprins Europa
în secolele XIV-XV-XVI este atât
de iraþionalã, scopul pare atât de
disproporþionat faþã de patima,
energia ºi mijloacele puse la bãtaie
pentru îndeplinirea lui, încât eºti silit
sã admiþi sau sã cauþi o explicaþie
mai plauzibilã decât cea obiºnuitã. O
explicaþie care sã depãºeascã
determinismele de manual.
Nu ne poate mulþumi, bunãoarã,
suficienþa soluþiei mirodeniilor ca
mijloc de conservare a alimentelor, a
cãrnurilor îndeosebi. Existau, din
timpuri îndepãrtate, când piperul nu
avea o atât de largã circulaþie ºi
cãutare, multiple ºi excelente mijloace
de a conserva alimentele: uscarea,
sãrarea (unul dintre cele mai uzitate),
afumarea, coacerea, pãstrarea în oþet,
pãstrarea în gheþãrii ºi altele. În plus,
pãdurile ºi câmpul ofereau culegãtorilor
numeroase condimente ºi plante
aromatice locale, europene: mãrarul,
pãtrunjelul, cimbrul, chimionul,
coriandrul, anghinarea, tarhonul,
ºofranul, lãmâiþa, rosmarinul,
mãghiranul, busuiocul, dafinul, menta,
mãcriºul, ienupãrul, usturoiul, ceapa, în
timp ce piperul costa enorm. La
începutul expansiunii maritime europene,
un sãculeþ de piper valora cât greutatea
lui în argint! Preþul mirodeniilor în genere
era exorbitant. Cu piper se putea încropi
o zestre, se puteau cumpãra pãmânturi
sau se puteau efectua fel de fel de alte
tranzacþii.
De aceea sarea – foarte cãutatã,
dar mult mai rãspânditã, ºi deci ieftinã
– a fost principalul articol de comerþ în
10
Evul Mediu. Dacã Imperiul Bizantin
cunoºtea – graþie poziþiei lui – destul de
bine mirodeniile Orientului, alimentaþia
germanilor, a francilor, a nodicilor era
frugalã, bazatã pe lapte, brânzã, poame
pãdureþe, vânat proaspãt, pescuit, ouã
de pãsãri acvatice, cereale.
Gândiþi-vã puþin ºi la riscurile cu
care era adus piperul. Sã cântãrim cu
realism cele douã talere ale balanþei: de
o parte multdoritul piper, care conserva
carnea ºi dãdea gust mâncãrii, pe de altã
parte aventura pe tãrâmuri inospitaliere,
viaþa asprã ºi durã a navigatorilor. Sã
înconjuri lumea, sã înfrunþi oceanul
necunoscut, furtunile, monºtrii marini din
realitate ºi din închipuire, precum ºi
ostilitatea altor popoare – toate acestea
numai pentru asezonarea bucatelor ºi
stimularea apetitului?!
Raportul dintre efortul investit ºi
câºtig este prea dezechilibrat pentru a
fi ºi real. Trebuie sã acceptãm
intervenþia unui factor de naturã
imponderabilã, care sã uºureze talerul
prea greu al mijloacelor puse la bãtaie,
un factor care astãzi ne scapã tocmai
din pricina naturii „volatile” cu care s-a
manifestat. Minusculul fruct exotic
dobândit din îndepãrtatele ºi edenicele
grãdini ale Orientului trebuie sã fi aprins
imaginaþia europenilor pânã ce a cãpã-
Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
tat dimensiunile mitice ºi miraculoase ale
unui trofeu cules de-a dreptul din Pomul
Vieþii. Goana pe oceanele lumii devenea
o questã dupã fructul râvnit. Farmakon
ºi esenþã parfumatã a Orientului, izvor
de savoare ºi mir scump, europenii au
inhalat din mirodenii toate nostalgiile lor.
Prin „mirodenii” – scrie Francisco
Morales Padrón (autorul Istoriei
descoperirii ºi cuceririi Americii)
– se înþelegeau în acea epocã multe
lucruri, între care droguri, vopsele,
parfumuri, alifii, cosmetice. Pe lângã
acestea, se pot adãuga ingredientele
trebuitoare pentru prepararea
Sfântului Mir: nard, smirnã, aloe, ulei
de camfor. Iatã câte paradisiace
miresme izvorau din pulpa aceluiaºi
cuvânt: mirodeniile!
Stefan Zweig, autorul emoþionan-
tei epopei romanþate a lui Magellan,
adulmecã îndeaproape adevãrata
mizã a uimitoarei cãutãri pe care o
dobândise acest articol de import din
Indii atunci când scrie despre
„monotonia lipsitã de spirit a
prânzului sau a cinei, a meselor
europeanului medieval de dinaintea
descoperirii mirodeniilor”. Carnea din
farfurie, devenitã dintr-o datã fãrã gust,
pentru a se numi aliment ºi nu stârv,
necesitã acum o abundentã condimen-
tare. ªi numai mirodeniile, cu adierile lor
iuþi, pãtrunzãtoare, puteau înviora ºi
chema la viaþã cãrnurile greoaie ale
Renaºterii, puteau suplini penuria de
duh din zorii modernitãþii europene.
Nevoia de „sfinþire” a trupului cu
mireasma binemirositoare a mirodeniilor
este la fel de necesarã ca ºi aerul pe
care europeanul îl respirã. Fãrã de
veste, un duh de prospeþime a început
sã adie peste oceanele lumii, dinspre
mirodeniile Orientului, împrãºtiind
miasmele de pe bãtrânul continent,
cauterizând duhorile pestei, trezindu-l la
o nouã viaþã.
Un nou Duh se purta pe deasupra
Oceanului... Especeria care condimen-
teazã mesele spaniolilor, sosurile cu
chilli (ardeiul roºu
mexican), preparatele spicy
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
food ale englezilor – toate
acestea ºi-au fãcut intrarea
pe lista de bucate a necesitãþilor culinare
tocmai la timp pentru a suplini „deficitul
de spirit” din mesele europeanului. Cãci
a presãra piper deasupra unei fripturi
este ca ºi cum ai încerca sã o polenizezi,
sã însãmânþezi carnea cu agerii
grãunciori, pentru a o sili sã nascã. Iatã
visul secret ºi inconºtient, prezent în actul
condimentãrii. Tot astfel, staminele
florilor exotice din insulele mirodeniilor
îºi scuturau îmbãtãtoarele arome
asupra europeanului. Ceylonul oferea
scorþiºoara, iar Insula Banda –
nucºoara; piperul venea din Sumatra;
cuiºoarele – din Moluce; vanilia – din
Americi ºi Madagascar, ghimbirul din
China... ªi, iatã, suflul mirodeniilor le-
a aprins oamenilor gura ºi ochii, le-a
deschis urechile. Cine a gustat
mirodenii ºi s-a obiºnuit cu mâncãruri
picante, suflã foc pe gurã, se înfierbântã
ca ºi cum ar fi plin de Duh Sfânt.
Europeanul, ca lovit de glosolalie,
începe sã ciripeascã în toate limbile
lumii, însuºindu-ºi ciudatele idiomuri din
insulele paradisiace. Stoluri de apostoli
misionari purced la rãspândirea
cuvântului creºtin, sub cerul înmiresmat
al noilor tãrâmuri.
Dacã europeanul a simþit tocmai
acum aceastã nevoie de „spiritualizare”
a mesei, ea se datoreazã, în bunã mãsurã,
configuraþiei mentale proprii sfârºitului
de Ev Mediu. Zbaterea spiritualã a
acestei epoci premergãtoare Renaºterii
(de fapt, o proto-renaºtere), în care
cãlugãrul cistercian din Calabria
Gioachino da Fiore profeþise (încã din
secolul XII) „necesitatea” revelãrii celei
de a treia persoane a Treimii, vestea o
înnoire a lumii. ªi numai obtuzitatea
mediului eclezial, care a determinat
apariþia unui nou tip de societate, cea
renascentistã, constituitã ca segment
laic, va lipsi omenirea de suflul unei
credinþe împrospãtate, de împlinirea
acestei profeþii. În loc sã se nascã sub
adierea Duhului Sfânt, noua lume,
avortatã, îºi va re-antropomorfiza zeii,
cãutându-ºi modele în antichitatea
pãgânã, prin urmare dând întâietate
cãrnii (vezi imageria quatro- ºi
cinquocentistã). Dar va cãuta cu atât
11
mai însetat, cu tenacitatea dorinþei
inconºtiente ºi refulate, boarea pierdutã,
în succedanee dintre care mirodeniile
ºi-au demonstrat cea mai deplinã
seducþie, alimentatã de însãºi forþa
mitului. Iatã de ce epoca de cãutare a
mirodeniilor a coincis cu cea a unei
revelãri deturnate a Sfântului Duh; de
ce navigatorul portughez Queiroz, aflat
în serviciul regelui Spaniei ºi plecat în
cãutare de mirodenii pe o rutã necir-
culatã, gãseºte, în 1606, o Australia del
Espiritu Santo („Australia Sfântului
Duh”), actuala insulã Espiritu Santo din
Noile Hebride (Vanuatu).
Se poate urmãri în aceste fapte,
aparent numai simple curiozitãþi de
istorie geograficã, procesul de extraver-
tire suferit de mentalitatea europeanului,
care îºi va urma cursul ireversibil: dintr-o
questã iniþiaticã el, se va abandona
cãutãrii într-un plan exterior, profan, pur
spaþial. Se poate spune cã, gãsind
mirodeniile, a ratat Sfântul Duh. Din
libertatea spiritualã deplinã, preconizatã
de calabrez, rãmâne doar libertatea de
explorare a vastelor zãri ale Noii Lumi.
Cã mirodeniile au o „naturã”
spiritualã, de agenþi simbolici ai Duhului
Sfânt, o sugereazã nu numai efluviile
pe care le emanã, de ordinul esenþelor
preþioase, sau rãdãcina comunã a
numelor: Spice Islands (numele vechi
al Insulelor Moluce),Especeria,
Espiritu Santo, ci ºi o serie de tradiþii
epice. Amintiþi-vã de rolul fecundator
al bobului de piper dintr-un întreg ciclu
de basme (clasic este Pipãruº Petru)
care valorificã tema perechii fãrã copii
ajunse la maturitate, a femeii care
rãmâne grea înghiþind din greºealã
boaba buclucaºã, care nu vrea sã stea
locului ºi sare de oriunde ar fi strânsã.
Femeia îl înghite „din greºealã”, adicã
inevitabil, forþatã de destin. Bobul de
piper, spirit fecundator, nu poate fi
ascuns, nu te poþi debarasa de el, aºa
cum nu te poþi debarasa de o vocaþie,
pentru cã „Duhul suflã unde vrea”.
Astfel, va da naºtere unei progenituri
de o calitate excepþionalã, un Fãt-
Frumos menit sã restaureze ordinea
cosmicã, dupã cum Maria Fecioara,
consimþind Duhului Sfânt, va dãrui
lumii pe Mântuitorul ei. Arhetipul
poveºtii pare a fi scena Bunãvestirii
(de notat cã femeia gãseºte întotdea-
una boaba de piper fãcând curat în
casã). Într-o altã naraþiune simbolicã
româneascã, Fecioara Maria rãmâne
grea mirosind crinul întins de
Arhanghel (Tony Brill, Legendele
Cosmosului).
O polenizare analoagã s-a
petrecut, reciproc, între occidental
ºi oriental. Europeanul vine în Indii
sprijinit pe picioroangele înalte ale
credinþei lui, dar va fi nevoit sã respire
tãria parfumurilor strãine, care-l vor
pofti, gata narcotizat, la banchetul cu
niºte zei necunoscuþi. Poate cã numai
graþie acestei impregnãri cu par-
fumuri subtile, carnea ºi cugetul vor
naºte din nou, europeanul va întineri
pentru încã trei secole, pregãtindu-
se, în tot acest rãstimp dãruit, pentru
noi fapte, noi cuceriri, inclusiv
spirituale...
Atraºi în mod tainic de mirodeniile
Indiilor, navigatorii europeni plutesc
îmbãtaþi de parfumurile lor exotice,
îmbãtaþi de câºtig... Dar, în realitate,
mânaþi de Duhul Sfânt. Cãci Duhul
Sfânt era, cu adevãrat, Cel ce sufla
în pânzele corãbierilor, care au
„rotunjit” astfel lumea, fãcând-o
aidoma mãruntului bob de piper.
Minusculul grãunte pierdut în imen-
sitatea spaþiului, planeta Oceanului
Albastru rãmâne, deocamdatã,
singura ce dã gust ºi savoare între-
gului Cosmos.
Florea TIBERIAN

Sfântul Prooroc Ilie
(urmare din p. 1)
astãzi douã pe care le consider mai
deosebite:
1. Importanþa milosteniei
2. Pãcatul lãcomiei
Asupra acestor douã învãþãturi
legate de viaþa Sf. Prooroc Ilie voiesc
sã mã opresc azi.
Fapta milosteniei o avem în
persoana femeii vãduve din Sarepta
Sidonului, care în timpul foametei a
primit pe Sf. Prooroc Ilie trimis de
Dumnezeu la ea. Femeia se afla la
strâns de vreascuri pentru a-ºi putea
face ultima pâiniºoarã cu care sã-ºi
astâmpere foamea ei ºi a copilului, ca
dupã aceea sã-ºi aºtepte moartea cea
dureroasã.
Proorocul Ilie îi cere sã facã trei
pâiniºoare; prima pentru el ºi celelalte
pentru ei, asigurând-o cã puþina fãinã
ºi puþinul ulei nu vor scãdea ci,
dimpotrivã se vor înmulþi.
ªi ce minune, ele nu scad, ci pe
mãsurã ce se consumã, cresc în volum.
Sfântul Ilie o converteºte ºi o
învaþã legea Vechiului Testament,
sãvârºind ºi o minune în casa vãduvei,
înviindu-i fiul care murise.
Milostenia este una din fiicele iubirii
creºtine. Ea nu se poate naºte decât
din iubirea creºtinã. Ea are temelia în
cuvintele Mântuitorului care zice: „Cine
ajutã pe sãraci împrumutã pe
Dumnezeu” (Prov. 19, 17).
Din milã creºtinã primim în casele
noastre pe cel cãlãtor, îmbrãcãm pe cel
gol, sãturãm ºi adãpãm pe cel flãmând
ºi însetat, cercetãm pe cel bolnav,
mângâiem pe cel necãjit ºi altele.
Dar sã nu uitãm ºi sã ºtim cã
noaptea cea mai lungã este cea pe care
o preferi dormind în strãini, hrana fãrã
nici un gust este cea pe care o cerºeºti
ºi haina cea mai grea este cea pe care
o primeºti cerºind-o.
Bine ar fi sã auzim fiecare glasul
conºtiinþei care ne întreabã: cu ce gurã
vei spune: auzi-mã, Doamne, când tu însuþi
nu auzi pe sãraci sau mai adevãrat pe
Hristos care strigã cãtre tine prin sãraci.
12
Pãcatul lãcomiei ºi urmãrile lui.
Unul din multele pãcate ce le-a fãcut
familia lui Ahav a fost ºi uciderea lui
Nabot.
Nabot era un om care avea o vie
frumoasã ce se mãrginea cu marile
grãdini ale lui Ahav, iar acesta voia sã
o cumpere spre a-ºi mãri bogãþia lui.
Acesta voia sã o cumpere fie pe bani,
fie în schimb. Nabot zice: nu o vând cã
este moºtenire pãrinteascã. Ahav se
supãrã rãu ºi astfel Izabela pune pe
câþiva oameni de-ai lor sã spunã cã
Nabot a vorbit de rãu împotriva lui
Dumnezeu ºi a împãratului. Nabot, pe
baza mãrturiilor mincinoase, este
condamnat la moarte ºi omorât de
popor cu pietre.
Dupã aceasta cu uºurinþã Ahav ia
via lui.
Cunoscând acestea, proorocul Ilie
vine la Ahav ºi-i prevesteºte cã în acel
loc unde câinii au lins sângele lui Nabot
va fi lins ºi sângele lui pentru fapta
sãvârºitã de el.
Dupã trei ani de zile se începe un
mare rãzboi între poporul sãu ºi poporul
vecin. El fiind biruit, fuge, dar este prins
de armatele duºmane ºi ucis chiar pe
locul unde a fost ucis ºi Nabot, iar câinii
îi ling sângele ca pe al lui Nabot. Ostaºii
urmãresc ºi pe Izabela, soþia lui Ahav,
care s-a ascuns în palat la ultimul etaj,
unde ostaºii o prind, jefuiesc palatul, iar
pe ea o aruncã cu capul în jos ºi astfel
moare ºi ea.
Aºa a fost sfârºitul celor ce au
prigonit legea cea sfântã ºi pe
credincioºii ei.
Iar Sfântul prooroc Ilie, ducând o
viaþã îngereascã pe acest pãmânt plin
de pãcate, Dumnezeu a hotãrât sã-l ia
în cer între cetele îngereºti ºi a drepþilor,
cu trupu lui neatins de pãcate.
În convorbirea lui cu ucenicul
Elisei, vãd deodatã dupã câteva minute
un car de foc, care-l înalþã pe Ilie cu
trupul spre cer.
Toate acestea le aflãm mai pe larg
în Sfânta Scripturã la Cartea a III-a a
Împãraþilor, cap. 17-22.
Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Paroh
la Slãnic Moldova
somat cu arma
(urmare din p. 4)
În sufletul pãrintelui Gâdinceanu
episodul a lãsat urme adânci, dupã
cum mãrturiseºte într-un raport adresat
Prea Sfinþitului Episcop Lucian
Triteanu (nr. 60 din 15 noiembrie 1945):
„ne-am pus viaþa în pericol mergând în
zona interzisã de operaþiile militare
sovietice ºi împreunã cu oameni de
suflet, care au fost pãtrunºi de simþul
datoriei, am mai salvat ceeace s’a
putut”, dar nu suficient de adânci ca
sã identifice trãdãtorii de neam cum a
fost Generalul Nicolae Cambrea
(comandant al Diviziei „Tudor
Vladimirescu Debreþin”, supranumit
„generalul roºu”, frate cu Angela
Cambrea – secretarã a lui Ion
Gheorghe Maurer în 1945 ºi Sevastiþa
Cambrea – mama regizorului Sergiu
Nicolãescu n.n.), cãruia îi trimite
urmãtoarea mulþumire, a cãrei copie
se pãstreazã în acelaºi dosar al anului
1945: „Enoriaºii bisericii ortodoxe de
pe valea istoricã a Slãnicului Moldovei
în unanimitate au luat cunoºtinþã de
marele sprijin ce a-þi binevoit sã ni-l daþi
pe lângã Ministerul Cultelor (Ministru
era un alt trãdãtor de neam: preotul
ortodox Constantin Burducea n.n.)
care ne-a aprobat un milion (de lei
n.n.) pentru reparaþia sfintei biserici
(din Cerdac n.n.). Vã mulþumim din
adâncul inimilor noastre ºi rugãm pe
Bunul Dumnezeu sã vã ajute în toate
acþiunile ce le veþi întreprinde spre
binele ºi progresul neamului românesc.
În numele tuturor enoriaºilor, Preot D.
Gâdinceanu”.
Nu ºtim în ce condiþii l-a cunoscut
pãrintele pe General ºi nici dacã avea
cunoºtinþã de faptul cã Ministrul
Apãrãrii Constantin Pantazi îi pregãtise
înainte de 23 august 1944 fostului
colonel Cambrea un decret prin care îl
condamna la degradare militarã ºi
împuºcare pentru pactizare cu
inamicul conform Codului de Justiþie
Militarã din 1939.Decret pe care însã
Mareºalul Ion Antonescu nu l-a semnat.
Începea o nouã erã care, ºtim cu toþii
ce ne-a adus: un amestec de luminã
ºi întuneric, de jertfã ºi trãdare.
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
PORTRET DE DÃSCÃLIÞÃ – ANA CIUCHI
(Amintiri, întâmplãri ºi fapte din viaþa sa)
În luna octombrie, când toamna e
aºa de frumoasã pe Valea Slãnicului, cu
pãdurea îmbrãcatã în nuanþe de culori,
când grãdinile ºi livezile ne dãruiesc
roadele pãmântului, când oamenii sunt
mai încrezãtori pentru cã Dumnezeu le-a
rãsplãtit truda, aflându-mã acasã, la
Cerdac, am dorit foarte mult sã o întâlnesc
pe învãþãtoarea Ana Ciuchi, pe d-
na Aniºoara, cum îi spunem noi cei
care o cunoaºtem din anii când
încercam sã ne luãm la „trântã”
cu necunoscutul.
Doamna Aniºoara locuieºte
de mai mulþi ani, dupã pensionare,
în perioada lunilor calde ale anului,
peste Pârâul Sãrat, la doi paºi de
casa noastrã, aºa încât nu mi-a
fost greu sã trec podeþul de fier ºi
sã ajung pe uliþa bisericii „Sfântul
Gheorghe” din sat. ªtia cã o voi
cãuta. Am gãsit-o în pridvorul
casei, trebãluind. A lãsat totul
pentru mai târziu ºi am stat de
vorbã îndelung, depanând amintiri,
întâmplãri care i-au marcat întru
totul viaþa ei de dãscãliþã.
La cei 82 de ani ai sãi d-na
învãþãtoare este un om minunat,
o inteligenþã sclipitoare ºi o
memorie clarã a celor trãite. A
vãzut lumina zilei în 25 martie
1932, de Bunavestire, sãrbãtoare
însemnatã pentru creºtinãtate, ºi pe care
o putem considera de bun augur pentru
viitorul acestei dascãliþe. Pãrinþii sãi fiind
ªtefan Harapu ºi Maria (n. Ionel), având
ca fraþi pe Vasile, Costel ºi Aglaie. Casa
pãrinteascã i-a fost cea în care acum
îºi gãseºte refugiul, fiind uºor modificatã
pentru confortul vieþii.
Am avut o convorbire plãcutã,
interesantã, cu amintiri, venind peste
noi în avalanºã din strãfundurile
timpului. A fost o lungã evocare a unor
întâmplãri trãite ºi ascunse acum în
firidele veºniciei.
Firul poveºtii noastre începe cu
rememorarea primilor ani de ºcoalã. În
anul 1938, la numai ºase aniºori, este
13
elevã în clasa întâi, alãturi de mai mulþi
copii care erau mai mari cu un an, la
ºcoala din Slãnic Moldova – Cerdac.
„Eram la grãdiniþã. Într-o zi d-na
educatoare Sãftica Bodea mã trimite cu
un bileþel la d-na învãþãtoare, prezbitera
Zoia Filimon. Mã cunoºtea. Tata era
dascãl (cântãreþ) la bisericã. Mã
întreabã aºa, deodatã: – Nu vrei sã vii
în clasa întâi, sã stai în bancã cu Ricã al
meu? ªtii sã scrii? Eu ºtiam de la fraþii
mei. – Da, vreau, i-am rãspuns, dar... –
Îþi pregãtesc eu Abecedarul, tablã,
creion. Aºa cã, înaintea începerii ºcolii,
eu mã pregãteam sã devin ºcolãriþã, iar
tata nu ºtia nimic.”
Pe vremea aceea nu erau caiete, a
folosit tãbliþa pentru scris, avea plumb
cu care scria pe tãbliþã, iar penarul îl
numea plumbar. L-a avut coleg de bancã
pe Valeriu Filimon (Ricã), fiul cel mai
mic al preotului Clement Filimon ºi al
prezbiterei Zoia Filimon, viitorul profesor,
critic literar, poet ºi publicist, perso-
nalitate marcantã care a înveºnicit ºi cu
numele sãu locurile natale. ªi d-na
învãþãtoare Aniºoara este foarte mândrã
cã a avut un asemenea coleg de bancã.
A învãþat în ºcoala veche, despre
care pãstreazã multe ºi emoþionante
amintiri. La sfârºitul anului ºcolar a
primit ca Premiul întâi, o diplomã, o carte
de poveºti ºi un costum de strãjer, pe
care l-a purtat când a fost mai
mãriºoarã. Strãjeria era o orga-
nizaþie înfiinþatã în timpul regelui
Carol al II-lea, cu rosturi înalte, în
care erau cuprinºi elevi mai mari.
În clasele primare a avut ca
învãþãtoare pe Zoia Filimon, pânã
la plecarea familiei la Bucureºti,
apoi a venit la catedrã Oprea
Iordache, despre care îºi
aminteºte cã era un bãrbat înalt,
frumos, îmbrãcat îngrijit ºi corect;
tot timpul bun, dar exigent. Cei doi
învãþãtori i-au fost modele de
urmat în profesia pe care ºi-a ales-o
mai târziu. Din vremea aceea, d-na
Aniºoara i-a amintit pe colegii ei
foarte buni la învãþãturã: Valericã
Roºca, care peste ani a fost
director al Liceului din Tg. Ocna,
Ana Demeter, Lenuþa Florea,
Aurelia Gavrilã, Adriana
Ungureanu, evocând apoi, chiar
jocurile din curtea ºcolii: Ascunsa,
ªotronul, Þarã, þarã, dã-mi un
ostaº, Oina în 4,6,8 copii, grãdina cu duzi
bãtrâni, foarte înalþi, toate evocate în
cuvinte pline, cu vocea calmã, dar
vibrândã de emoþie.
ªcoala din Cerdac era „ªcoalã
complementarã”, unde a urmat primele
clase de liceu, cursul inferior ( clasele
V-VII). Un an a învãþat în particular (cls.
a VIII-a). În acest timp a avut loc ºi
Reforma învãþãmântului. A dat
Capacitatea, un examen de trecere în
cursul superior de liceu ºi astfel devine
elevã la Liceul nr. 1 de fete (actuala
ªcoalã gimnazialã nr. 1) din Tg. Ocna.
(continuare în p. 15)
Maria BILÞIU

ªtiaþi cã...
Istoria satului Frumu-
ºelu, unde s-a nãscut Pãrin-
tele Constantin Cartas (paroh
la Slãnic Moldova între
1.04.1956-1.01.1982), este
marcatã de existenþa unui
stejar de peste 500 de ani,
probabil rãsãrit pe vremea
primei atestãri documentare
din 1428, a localitãþii? Doamna
Prof. Mariana Gârmacea
Pãncescu care s-a ocupat de
protejarea a ceea ce a mai
rãmas din acest stejar prin
construirea unui acoperiº,
afirmã într-un articol cã peste
130 de ani (de pe la 1875) a
stat aproape uscat pânã când
o furtunã puternicã l-a
doborât în 5 septembrie 2007.
Acestui stejar, un simbol al
dãinuirii pe acele meleaguri
ºi un adevãrat pilon al
spiritualitãþii locale, Pãrintele
Cartas i-a dedicat o poezie
recitatã în fiecare an cu
prilejul sãrbãtorilor din sat.
Stejarul
Strãbunii lui, îi cunoºteau sarmaþii
Nu pot, doi inºi, tulpina sã-i cuprindã
Copil, sub el eu mã jucam cu ghindã
E martorul atâtor generaþii.
ªi care au fost ºi care se perindã
În jurul lui, bunici, pãrinþi ºi fraþii
Prezent fu la prohoade ºi ovaþii
Letopiseþ, al vremurilor oglindã.
ªi azi, lângã bisericã, stejarul
Doineºte bucuriile ºi amarul
Cu fiecare sfântã liturghie.
Iertat cu lumea, cu cerul ºi cu sine
Aºteaptã, slobozenie, sã-i vie
Bãtrâne, aºteaptã-mã întâi pe mine.
Preot Constantin Cartas
14 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Preotul Clement
Filimon poet?
O fotografie din tinereþe a
pãrintelui Clement Filimon, tatãl marelui
poet Valeriu Filimon, are pe verso, scrisã
de mânã, o dedicaþie în versuri pentru
fratele sãu Aurel. Dedicaþia este o
adevãratã poezie religioasã, arãtându-ne
credinþa Pãrintelui Clement, care
mãrturiseºte cã dragostea de fraþi ºi de
pãrinþi nu poate sã izvorascã decât din
dragostea Marelui Pãstor Hristos pentru
oameni. (Fotografia prezentatã face
parte din lotul de fotografii donate parohiei
Slãnic de Doamna Elisabeta Filimon.)
Pr. Clement Filimon
Fratelui meu Aurel
Deloc, tu frate nu mi-ai scris
ªi nici nu te-ai gândit
Sã mã întrebi dacã trãiesc
Sau dac’am adormit!?
O frate! Anii care trec
Sã ºtii cã’n drumul lor
Dau ce-i mai dulce pe pãmânt
Portretul fratelui „Pãstor”
Care revarsã iubire,
Iubire, dulce de pãrinþi
ªi dragoste neperitoare
Cãtre voi ce-mi sunteþi fraþi.
Frate,
Pr. Cleménte F Familia pr. Filimon
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
PORTRET DE DÃSCÃLIÞÃ – ANA CIUCHI
(urmare din p. 13)
„Tata era pentru carte ºi îmi suprave-
ghea îndeaproape paºii.”
Din anul 1946, pe când era elevã
în cls. I de liceu, curs superior, la Tg.
Ocna, ca urmare a secetei mari din acel
an, pãstreazã amintiri foarte triste. „Þin
minte cum luau foc pãdurile, vegetaþia
uscatã pe dealuri, aprinzându-se de la
cioburi de sticlã încinse de soarele
dogoritor. Au ars pânã sus în oraº, au
ars Primãria ºi ªcoala din Slãnic. Au
ars actele toate. Dupã aceea pãrinþii
au fãcut declaraþii cu anii de naºtere ai
lor ºi ai copiilor”, refãcându-se astfel
fondul de documente din arhivele celor
douã instituþii.”
A urmat cursurile liceale cu
rezultate foarte bune la învãþãturã.
Atunci se susþinea un examen la
sfârºitul fiecãrui an ºcolar pentru
obþinerea bursei din anul urmãtor. Fiind
o elevã eminentã nu a trebuit sã susþinã
un asemenea examen, având bursã de
merit. Încheie ciclul celor patru ani de
învãþãturã asiduã la Liceul nr. 1 din Tg.
Ocna în anul 1950, când se prezintã la
examen pentru continuarea cursurilor
la ªcoala pedagogicã de fete din
Bacãu ºi pe care le va încheia un an
mai târziu, susþinând Examenul de stat,
cu diplomã de învãþãtor.
Din punct de vedere administrativ
judeþul era structurat în Regiunea
Bacãu ºi Raionul Tg. Ocna. Proaspãta
dãscãliþã a primit repartiþia la catedrã
de la nivel raional. Din Comisia de
repartiþie fãcea parte ºi Jean Harapu,
fost coleg ºi învãþãtor la ªcoala din
Cerdac. Astfel, eleva de altã datã se
întoarce ca dãscãliþã la aceeaºi ºcoalã
de unde plecase cu câþiva ani mai
înainte. Din 1951 activeazã la ºcoala din
sat, pânã în 1955 când se cãsãtoreºte
cu Stelian Ciuchi, un om foarte respectat
de oamenii din Cerdac ºi nu numai,
recunoscut specialist în domeniul
economic. Pleacã la Bacãu ºi din acel
an pânã în 1989, la pensionare, îºi
desfãºoarã nobila profesie, întâi, la
Liceul de fete „Vasile Alecsandri”, apoi
la ªcoala gimnazialã nr. 2.
15
A fost un dascãl de elitã a ºcolii
româneºti, cu un suflet de mare român
ºi cu dragoste de neam. Deosebit de
ataºatã de cei pe care trebuia sã-i
creascã în lumina învãþãturii, respec-
tându-ºi profesia. A trãit alãturi de atâtea
generaþii, pentru a-i deprinde cu tehnica
scrierii semnelor din abecedar, cu cea a
cititului ºi socotitului, care cereau multã
dragoste, rãbdare ºi dãruire. A reuºit sã
promoveze cu rezultate maxime
examenele pentru obþinerea gradelor
didactice ºi pentru împlinirile remar-
cabile în activitatea didacticã fiind
recompensatã cu multe diplome de
recunoaºtere a meritelor sale. Educaþia
primitã în familie ºi buna pregãtire i-au
permis sã desfãºoare o deosebitã
activitate cultural-educativã, realizând
programe artistice: dansuri, cântece,
poezii, spectacole, serbãri ºcolare,
concursuri, teatru ºcolar, toate cu gândul
sã-ºi creascã elevii frumos, cu dragoste
de carte, de neam ºi þarã. Câte nu i-a
învãþat buna doamna învãþãtoare!
Am ascultat-o cu luare aminte ºi am
înþeles cã nimic altceva nu i-ar fi dat
mai mari satisfacþii spirituale decât
aceea de a-i învãþa pe elevii sãi sã
aprindã fãclii din cuvinte pe care sã le
treacã din generaþie în generaþie. ªi oare
ce ar fi putut sã-i fi dat o mai mare trãire
emoþionalã decât un mãnunchi
revãrsând, în care au fost strânse florile
recunoºtinþei ºi iubirii atâtor promoþii de
învãþãcei. Pentru cã d-na învãþãtoare a
fost un adevãrat ºi apropiat prieten,
supraveghind blând de la catedrã. Am
întrebat-o cu mare sfialã în glas, despre
ce au ajuns, în viaþã, nãzdrãvanii ei de
altãdatã. ªi mi-a rãspuns cât se poate
de firesc ºi simplu: ingineri, medici,
maiºtrii, muncitori buni, da ºi vreo trei
învãþãtori, profesori.
Dascãliþa s-a ocupat îndeaproape
ºi de buna creºtere ºi instruire a celor
douã fetiþe, Luminiþa ºi Cãtãlina, copile
cu care i-a fost binecuvântatã de
Dumnezeu familia.
În îndelungata sa carierã didacticã,
a condus cursurile de practicã peda-
gogicã, timp de 26 de ani, desfãºurate
în cadrul ºcolii, la lecþii de clasã, câte
douã sãptãmâni, cu elevi, fete ºi bãieþi,
de la Liceul pedagogic, clasa de
învãþãtori. În cadrul acestor cursuri îi
învãþa cum se realizeazã planuri de lecþii,
fiºe pedagogice, apoi evaluarea
rezultatelor, mai înainte de notarea
profesorilor lor de la catedrã, care îi
însoþeau permanent. Mulþi o cãutau
acasã pentru consultaþii aferente. Multe
din rezultatele acestei munci de
îndrumare au fost prezentate în cadrul
cercurilor pedagogice ºi secþiunilor de
comunicãri, organizate de-a lungul
timpului, în ºcoli. ªi-a publicat multe
articole, comunicãri metodico-ºtiinþifice
ºi referate de specialitate în Revista de
pedagogie.
Nu are o operã scrisã ºi adunatã în
volum, dar este un depozit valoros de
amintiri, fapte trãite, o experienþã de înalt
profesionalism pe tãrâmul educaþiei
ºcolare primare. O viaþã întreagã s-a
întâlnit cu candoarea ºi cu puritatea
copiilor, în nobila sa misiune. S-a
bucurat, a fost uimitã, s-a întristat sau
poate chiar a râs... de ce poate exprima
chipul unui copil. Vã mulþumesc,
Doamna învãþãtoare Ana Ciuchi, pentru
povestea împãrtãºitã. A fost ca un strop
de apã vie tãmãduitoare de neliniºti.
Aºa precum atunci când
vezi o viperã sau un
scorpion într-o colivie de
fildeº sau de aur, nu le
iubeºti ºi nici nu le fericeºti
datoritã materialului preþios
al coliviei în care stau, ci,
întrucât prin firea lor
pângãresc ºi contamineazã,
te întorci în altã parte ºi te
scârbeºti, tot aºa când vezi
rãutatea locuind
înconjuratã de bogãþie,
cinstiri ºi demnitãþi, sã nu
rãmâi uimit de strãlucirea
exterioarã, ci sã
dispreþuieºti caracterul ei
mincinos.
Epictet

INUNDAÞIA CATASTROFALÃ
DE PE VALEA SLÃNICULUI MOLDOVENESC
În luna mai 1942, râul Slãnicului
Moldovenesc a inundat fundul vãii ºi
malurile din cuprinsul cunoscutei staþiuni
balneare.
Istorie
În ziua de 30, dupã o rupere de nori
care a urmat mai multor zile de ploi, pe
la orele 14, albia Slãnicului, adâncitã cu
1-3 m în prundul actual, s-a umplut cu
ape tulburi, înspumate ºi încãrcate de
copaci rupþi, de buºteni, de bolovani mari
rostogoliþi ºi de neobiºnuit de mult pietriº,
nisip ºi mâl.
La confluenþa cu Pârâul Pufului –
al cãrui volum, de obicei neînsemnat, a
crescut brusc – podul de fier, foarte
solid, s-a prãbuºit într-un capãt, ca
urmare a distrugerii malului. Mai avale
Istorie
a fost distrus un zid de spijin, gros de
peste un metru, construit din bârne ºi
bolovani. Apele au luat, ceva mai jos,
un alt pod, au pãtruns în instalaþiile
pãstrãvãriei, distrugându-le, au smuls
mai mulþi stâlpi de fier, solid ancoraþi în
beton. În defileul unde se gãsesc
izvoarele de ape minerale, au sfãrâmat
chioºcurile de la izvoarele 10 ºi 1 bis, au
distrus, la confluenþa cu Pârâul Dobrului,
al treilea pod ºi, cu materialul adunat
Istorie
pânã aici, au înfundat bolta podului solid
de beton din dreptul Inhalatorului,
creând un lac temporar cu nivelul de
peste un metru deasupra cheiului. Apele
au inundat astfel întreg parcul staþiunii
ºi au pãtruns în parterul fostului Hotel
Racoviþa. La Inhalator au fost stricate
toate motoarele, iar puþin mai în jos, dupã
distrugerea celui de-al patrulea pod, au
smuls ºi rãsturnat în albie peretele gros,
de piatrã ziditã, al cheiului, pe o lungime
de peste 30 m.
Istorie
La distrugeri au contribuit însã ºi
alþi agenþi, cum ar fi blocurile de stâncã
rostogolite pe fãgaºele aproape verticale
ale abrupturilor vãii din porþiunea
Cascadã-pãstrãvãrie. Viiturile de pe
valea Dobru au adus ºi ele cantitãþi
apreciabile de nisipuri ce s-au vãrsat în
râul colector, iar blocuri de mai mulþi
metri cubi s-au rupt din munte
prãvãlindu-se pe chei. În spatele
pavilionului de la izvoarele de ape
minerale, torenþii laterali au împrãºtiat
mari cantitãþi de bolovani ºi crãci, pe
16
terasa de la Trei Fagi. Tot ei au avariat
ºoseaua în mai multe locuri ºi ºi-au sãpat
noi fãgaºe adânci. Rostogolirile de pietre
au rãsturnat numeroºi copaci la poalele
Culmei Pufu acoperind drumul, iar
Pârâul lui Malnaº, care trece printr-un
canal pe sub ºosea ºi pe sub vile, a fost
blocat ºi a curs peste douã luni – pânã
la desfundare -, ramificându-se ºi
pãtrunzând în subsolul fostului Cazinou.
Urmele inundaþiei se vedeau încã
destul de bine ºi în luna august a
aceluiaºi an. Le arãtãm mai jos aºa cum
le-am însemnat la acea vreme:
„Râul Slãnic face un mare ocol
înainte de a intra în porþiune strâmtã din
dreptul Cascadei. Aici, la Cheºcheº, atât
albia actualã cât ºi cea majorã se lãrgesc
foarte mult, fapt ce a îndemnat pe edili
sã construiascã un lac de baraj larg de
cca 20 m ºi adânc de mai mulþi metri
(ºtrandul, astupat de inundaþia din mai
1942). Între ºtrand ºi intrarea în
strâmtura Cascadei, cursul Slãnicului
este relativ liniºtit, patul fiind acoperit
de bolovãniº împlântat în nisip cu pietriº
ºi amestecat cu mici blocuri colþuroase
rupte din mal sau prãvãlite din muntele
în care bate apa. Materialul transportat
formeazã, pe alocuri, ostroave alungite,
iar pe marginile albiei cordoane laterale
dezvoltate în prispe teºite la cotituri.
Urmele viiturii din mai, sunt mai evidente
în sectorul urmãtor – defileul strâmt al
Cascadei sãpat pe o lungime de 400-
500 m ºi pe o adâncime de 7-10 m în
gresie durã – ºi în terasa Trei Fagi, cea
mai bine pãstratã dintre terasele vãii
Slãnicului. Malurile albiei sunt mai
înclinate, iar lãrgimea ei se reduce la 10
m sau chiar mai puþin. Viitura a
îngrãmãdit aici mari cantitãþi de
bolovãniº rotunjit, de diferite mãrimi (unii
bolovani de mai mulþi dm cubi), nisip,
blocuri colþuroase de 1-3 m cubi. Este
evident cã unele provin din nãruirea
malurilor de gresie ºi mai ales din
cuvertura de grohotiºuri de sub pãdurea
de pe povârniºurile repezi ale muntelui.
Foarte impresionante sunt urmele
viiturii pe Valea Pufului, prin care curge
de obicei un pârâu neînsemnat. Am avut
prilejul sã observ în zece veri consecutive
Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
schimbãrile în distribuirea ºi dimensiunile
ostroavelor ºi cordoanelor laterale din
aceastã vale. În nici un an însã aspectul
fundului de vale nu era atât de modificat,
încât sã nu fie recunoscut. Vãzutã însã
dupã viitura din mai, Valea Pufului era
cu totul alta. Chiar la gura ei, agestrul
(conul de împrãºtiere) cu care se
termina în valea colectoare se înãlþase
cu cca 2 m ºi crescuse lateral pânã la
15-20 m. Amunte, marea îngrãmãdire
de blocuri, bolovani, copaci smulºi din
rãdãcinã, buºteni luaþi de pe maluri
forma pe fundul vãii o pãturã înaltã pânã
la un metru ºi latã de aproape 6 metri.
Ea provenea, în bunã parte, dintr-o
rostogolire de blocuri apãrutã cu mulþi
ani în urmã ºi acum pusã din nou în
miºcare. Pârâul ºi-a sãpat fãgaº nou,
adânc de peste 2 m, în acest agestru
care înainta, în susul vãii, pe mai mult
de 100 m. Cu acest agestru înceteazã
îngrãmãdirea de bolovani ºi blocuri; în
schimb, gresia durã din albia înclinatã
amunte s-a degajat în forma unor trepte
laterale terminate ca niºte promontorii
ascuþite în apa pârâului. Fundul albiei a
fost astfel complet dezgolit ºi rupt
transversal într-o treaptã recentã de
peste un metru. Peste treaptã, apa cade
acum sãpând ºanþuri strâmte ºi sub ea
mici marmite – ca în pragul oricãrei
cascade. O râpã lateralã sculptatã în mal
are peste 4 m lãþime. Totul s-a înfãptuit,
de fapt, într-o singurã zi: 30 mai 1942.
Dacã o singurã zi, cu viituri
puternice, poate realiza astfel de
schimbãri ºi încã în roci dure, de ce sã
ne mirãm cã în unele locuri din
Subcarpaþi sau din poala lor au fost
îngrãmãdite pietriºuri sau mâluri pe zeci
ori chiar sute de metri grosime, în
vremuri geologice când viiturile erau ºi
mai puternice ºi mai frecvente decât azi.
Este bine sã ne reamintim, cel puþin
câteodatã, de forþele naturii, nu de
altceva, dar pentru a ne feri de ele sau,
la nevoie, pentru a le face faþã cu
succes.”
Din volumul „Lecturi geografice” de
Vintilã Mihãilescu, Bucureºti, Editura
Albatros, 1974 (Colecþia Atlas).
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Predica Pãrintelui Clement Filimon
la înmormântarea Preotului Emil Pãsculescu-Orlea
A dispărut dintre noi, fulgerat pe neaşteptate,
la ceasurile când soarele stă-n cumpăna
albastră a amiezii, unul dintre slujitorii de frunte
ai altarului ortodoxiei româneşti: Preotul Emil
Păsculescu-Orlea1.
Cu energia credinţei lui, de-ar fi vieţuit în
secolul de aur al răspândirii creştinismului, ar fi
fost un propovăduitor în stare să străbată cu
pasul întinderile ca să răspândească Cuvântul
Dintâi ce stă la Dumnezeu. Cu această energie
a credinţei sale, în vremurile noastre, a întrupat
fapte a căror trăinicie întrece marginile strâmte
ale unei vieţi de om.
Emil Păsculescu-Orlea a fost mai întâi un
preot-cărturar din familia de aleasă spiritualitate
a lui Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Ion Luca.
Mărturie a talentului său literar e tâlcuirea în
versuri a Cântării Cântărilor, în prefaţa căreia
nota: „Tălmăcind-o şi ostenindu-mă să redau
frăgezimea din original, n-am înlăturat nici o
comparaţie sau figură poetică” deoarece
majoritatea traducătorilor acestei străvechi
capodopere „s-au mulţumit s-o socotească
doar un pretext al inspiraţiei lor, învălmăşindu-i
şi sensul şi haina poetică”. Cunoscător al textului
original el a păstrat litera şi spititul acestei poeme
alegorice, împărtăşind părerea primilor
traducători ai Sfintei Scripturi în limba română,
că „această Cântare este pătrunsă de dragostea
lui Hristos către Biserică”. Această operă
reprezintă un act de restituţie literară deoarece
îşi propune să conserve sensurile primordiale
ale unui monument literar ce aparţine
patrimoniului culturii bisericeşti.
Atuncea când pana rămânea părăsită pe
masa de lucru, între manuscrise, în faţa altarului
se aprindea glasul cu energii de bronz lovit, în
care se împleteau suişuri de un înalt patetism
cu fiorul gândului şoptit ca o atingere de floare.
Aflat la anii unei depline maturităţi de gândire
şi activitate creatoare, de şi-ar fi scris şi cele din
urmă cuvântări, ne-ar fi lăsat pagini de strălucită
omiletică, susţinute de un talent oratoric puţin
obişnuit, de o forţă de convingere şi emoţie
aparte. Comentariile lui aveau profunzimea unor
meditaţii evanghelice, al căror început e cuprins
în paginile volumului „Veniţi de luaţi lumină”.
Înzestrat cu o înţelegere nuanţată a sensurilor
17
filozofice şi morale a textelor evanghelice, era
în acelaşi timp un iscusit mânuitor al metaforei
scăpărătoare, capabile să facă perceptibile
ascultătorilor credincioşi semnificaţiile profunde
cu care se străduia să le înfrumuseţeze cugetul
şi simţirea.
Ascultându-l, încercam întotdeauna iluzia
că sunt un credincios rămas încă în viaţădin
vremea „Didahiilor” lui Antim Ivireanul. Cine va
voi să alcătuiască o istorie a literaturii româneşti
care să cuprindă creaţia preoţilor-cărturari,
creaţie insuflată de morala creştină, de
patriotismul ortodoxismului românesc, nu va
putea ignora numele preotului Emil
Păsculescu-Orlea, a cărui creaţie literară se
află încă în manuscris. Activitatea lui de publicist,
de redactor de reviste pentru copii, de autor de
povestiri pe teme biblice ori laice, de autor
dramatic (teatru şcolar, drame istorice, dintre
care citez piesa Ioan-Vodă al Moldovei) va
trebui cercetată cu competenţă şi cinste literară
pentru a face la rândul nostru un îndreptăţit act
de restituţie.
În impresionantul teanc de manuscrise,
îndosariate de autor, se află deasemenea,
traduceri din literatura universală (dintre care a
văzut lumina tiparului doar romanul lui Francois
Mauriac: Viaţa lui Isus), studii teologice, de
istorie şi etnografie. În ultima vreme lucra cu
pasiune la un studiu privind fondul străvechi,
dacic, al dansurilor noastre naţionale.
Din portretul lui spiritual, pe care mă
străduiesc să-l prind în câteva linii tremurate, ar
fi nedrept să lipsească unda de intimă
sensibilitate ce vibrează ascunsă în stihurile
originale din volumul „Clar de lună”, „Lacrima
cerului”, etc. Numai cine l-a cunoscut
îndeaproape şi-a putut da seama că omul de
neliniştită energie şi tenace acţiune, era dublat
de o discretă şi fragilă sensibilitate.
În tot ce rostea ori caligrafia pe hârtie,
gândirea îi era încărcată de natură. Iubea florile,
primăvara, ca pe simboluri ale regăsirii de sine
şi împlinirii într-un ideal de statornică
perfecţionare morală a lumii.
Ca o cupolă peste viaţa lui de duhovnic,
de om de cultură şi de creator de frumos în ale
cuvântului, stă mărturie acest Sfânt Lăcaş
(Biserica Mihai Vodă n.n.) pe care l-a slujit cu
neclintită credinţă, timp de 30 de ani.
Biruind neînţelegerile oficialităţilor de
odinioară cu stăruinţa pe care o oţeleşte nobleţea
gândului, el a reuşit să refacă vechea ctitorie a
Voievodului Mihai Viteazul. La reînfrumuseţarea
acestui monument şi-a pus osteneala,
zbuciumul şi gândul frumos.
Evocându-l, am credinţa că el a intrat în
memoria lucrurilor săvârşite, ca un coborâtor
din cei „Nouă meşteri mari, Calfe şi zidari” care
au făcut „Loc de-nchinăciune, Şi de rugăciune”,
căruia i se cuvine să-i încrustăm pe lespedea
cu-nflorituri brâncoveneşti, horaţianul vers: „Non
omnis moriar”. Ca o firească recunoştinţă,
lespedea va acoperi mormântul săpat lângă
temelia bisericii – una cu viaţa lui.
Pr. Clement Filimon
1
Emanoil Păsculescu-Orlea s-a născut la 9
iunie 1901 în comuna Orlea, judeţul Romanaţi
(azi, judeţul Olt). A urmat cursurile primare în
localitatea natală, apoi, începând cu 1914,
Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” de la
Râmnicu-Vâlcea, unde a fost coleg de bancă şi
prieten cu viitorul patriarh Justinian. Şi-a continuat
studiile teologice la Bucureşti, însă nu s-a hirotonit
imediat după absolvirea facultăţii. A desfăşurat o
activitate publicistică importantă, ca secretar de
redacţie la ziarul „Universul” şi colaborator la
„Universul copiilor”, „Universul literar”,
„Curentul”, „Cuvântul”, „Cultura poporului”,
„Dimineaţa copiilor”, „Drum drept”, „Izvoraşul”,
„Ramuri”, „Glasul Bisericii” şi „Biserica Ortodoxă
Română”. În 1930, Emanoil Păsculescu-Orlea
a fost numit preot paroh al Bisericii Mihai Vodă
din Bucureşti, care tocmai fusese donată Armatei
pentru a servi drept sediu al cavalerilor Ordinului
Mihai Viteazul. Începând din 12 iulie 1943 şi până
la 18 ianuarie 1944, a participat alături de soldaţii
Regimentului 95 Infanterie, în calitate de preot cu
grad de căpitan activ, la luptele de pe frontul de
răsărit, ajungând până în Crimeea şi în Kuban.
În perioada comunistă a fost acuzat de
„activitate contrarevoluţionară” şi de „instigare
publică şi colportare de pamflete pornografice la
adresa conducătorilor statului sovietic”, fiind
arestat în anul 1952. După eliberare a reuşit să
revină la Biserica Mihai Vodă. A trecut la cele
veşnice la 19 septembrie 1967.

DOREL RAAPE
Nãscut. 13 august 1953, Tg. Ocna,
judeþul Bacãu
(Numele de la naºtere: Dorel Râpe)
Prozator, Medic
1.1. Fiul lui Petria Râpe, care „s-a
ocupat cu tot felul de negustorii”1 ºi al
Mariei, femeie de serviciu.
Studii ºcolare: ºcoala primarã în
oraºul Slãnic Moldova („cel mai de vest
oraº din Siberia” 2), la fel ºi ºcoala
generalã. Liceul, la Târgu Ocna, „Un fel
de <<ocnã>> a tinereþii mele”3, terminat
în 1971 (pãstreazã în memorie figura
profesorului de limba românã, Ion
Zgãvârdici). Doi ani de ºcoalã sanitarã:
la Ploieºti (1972) ºi la Bacãu (1973).
Studii universitare: Facultatea de
Pediatrie, Universitatea de Medicinã din
Bucureºti (1981). Trei ani medic stagiar
la spitalele din Oneºti ºi Tg. Ocna, dupã
care practicã medicina generalã ca
pediatru ºi, mai recent, ca medic de
familie, în Slãnic Moldova, unde trãieºte
„ca un mic boier” 4. Anchetat de
Securitate pentru piesa Maestru
Manole.
1.2. Debutul editorial în 2000.
1.3. Scrieri:
Texte... textele convorbirilor
colonelului (rezervã) Tristan Danubius
cu Sache Ische înregistrate de
Serviciile Secrete ale Imperiului (cu
extrase din Enciclopedia Galacticã),
prozã, Bacãu, Ed. Corgal Press, 2000;
Noaptea valpurgicã în Draculatown
(roman), [Cluj-Napoca, Baia Mare], Ed.
Cybela, 2002; Cazania Îngerului Cãzut.
Jurnalul Sãrmanului Dionis sau despre
Complexul Humbert-Lolita , Baia Mare,
Ed. Zestrea, 2003. În manuscris, are
poezii (unele traduse în limba
esperanto), un roman (Cazanii Satanice
- Jurnalul Sãrmanului Dionis), piese de
teatru.
Premii: 1994 - Marele Premiu ºi
Trofeul Festivalului de Creaþie ºi
Interpretare teatralã „Ion Luca” Bacãu
(preºedintele juriului, Valentin Silvestru),
ºi un premiu la Concursul de comedie
„Ion Bãieºu” pentru piesa Maestru
Manole ; 1995 - Premiul al II-lea la
Concursul Naþional de Creaþie Literarã
„Tudor Arghezi - Cuvinte potrivite” Tg.
18
Jiu pentru manuscrisul la Texte...
Premiul pentru eseu la
Concursul „Nichifor Crainic”
(Giurgiu, 1994).
2. Texte..., apariþie
surprinzãtoare prin formula
esteticã, singularã în proza
literarã de pe meleagurile
bãcãuane din ultimul deceniu,
este un fals roman, mai degrabã
un roman-eseu (nu eseu
dialogat), cu douã personaje
reflexive (voltairiene), în care în
Tristan Danubius îl recunoaºtem
pe autor, iar în Sache Ische, un
al doilea „alterego”, supradimen-
sionate prin luciditatea cu care
mediteazã asupra socialului,
politicii ºi eticului în epoca
postdecembristã. În fond, cele
douã personaje (atipice narativ), clasice
(prin comportamentul intelectual)
privirea lor scruteazã panoramic o
societate cu convulsiile ei, într-o viziune
similarã satirei politice), nu reprezintã
numai tipul „raisonneurului” social, ci ºi
al inadaptatului pasiv: ele întreþin un
dialog cu subtext aluziv ºi ambiguu.
Reflecþiile de ordin filozofic (despre
„haos”: „...adicã acel ceva în care
existã totul ºi nu existã nici o lege care
sã guverneze, e unul din miturile
frumoase ale pãmântenilor”; despre
„conspiraþia tãcerii”: „Pe Pãmânt
acþioneazã conspiraþia tãcerii. Când o
persoanã nu e agreatã, dar persoana
respectivã e atât de mare încât nu
poate fi distrusã, se recurge la
conspiraþia tãcerii”; despre „moarte”:
„Moartea a fost inventatã de Dumnezeu
în nemãrginita Sa înþelepciune ºi
bunãtate, pentru ca Rãul sã nu rãmânã
etern” º.a.) potenþeazã ideea cã
particularul (imaginea, posibil
cioranianã a României) este subsumat
universalului, pe care-l nuanþeazã însã
decisiv (ca în definiþia „enciclopediei
prostiei româneºti”: „lucrare necunos-
cutã, probabil distrusã de autor, ca
încununare a operei, autorul fiind
român”).
Întocmai precum Candide, perso-
najul lui Voltaire, autorul (prezenþã
implicitã în romanul-eseu) este un
Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
sceptic (într-o scriere în care realitatea
este asociatã unei megaficþiuni S.F.),
intuind finalitãþi cvasipatologice (în sfera
condiþiei intelectualului român): „A scrie
e un verb latin, a citi e un verb slav, de
aici vine schizofrenia. Cum poate fi un
om care citeºte în latinã ºi scrie în
slavã?”
Din perspectiva autorului, Texte...
e o carte tristã (cumulul de dizarmonie
sufleteascã se regãseºte în ciclul liric
al „tristelor” recitate de dom’ Tristan,
pp. 70-73), scrisã cu inteligenþã ºi vervã
ironicã, beneficiind de „izvoare
documentare” trãite ºi având un limbaj
modern, neologic.
Dorel Raape este un scriitor la care
luciditatea genereazã, programatic,
autoironie: „Literatura Românã a pierdut
enorm prin faptul cã practic medicina,
iar Medicina Românã nu a câºtigat
nimic.”5
(Eugen Budãu, Bacãul Literar, Iaºi,
Universitas XXI, 2004, pag. 707-709)
1
Chestionar Dorel Raape
(corespondenþa E. Budãu)
2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem
 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114
Aniversare 60
Te întâmpinã zâmbind cuchipul lui de
copil deghizat în bãtrân cu mustãþi ºi cu
barbiºon, – cãrunte; te învãluie prevenitor
în cuvinte catifelate, calde, bine alese, –
întotdeauna însoþite de gesturi ce îi subliniazã
sinceritatea mai presus de orice îndoialã, iar
tu, surprins de bucuria-i, te bucuri la rându-þi
convins cã el... nu putea trãi fericire mai mare
în momentul revederii voastre, decât aceea
de a te fi reîntâlnit. – Este un altruist, încã
neînfrânt de viaþã; un om salvat prin POEZIE!
Aflând cã îºi rotunjeºte vârsta mi-am
propus sã-l întâmpin dupã cum se cuvine ºi,
pentru a evita o eventualã evaluare
subiectivã, „mi-am aruncat” un ochi peste
biografia lui. Abia atunci, explicându-mi
spontan ºi necondiþionata simpatie
reciprocã, m-au frapat coincidenþele noastre
biografice: amândoi suntem moldoveni
neaoºi, unul, cu minunaþii ani ai copilãriei
iluminaþi de satul Bibireºti, celãlalt, de satul
Berzunþi; amândoi suntem fii de învãþãtori, –
foºti directori de ºcoalã; amândoi am absolvit
Liceul „Costache Negri” din Târgu-Ocna;
amândoi am fãcut „multe altele” – recunosc
cã... „mai multe altele” am fãcut eu decât
dânsul!, înainte de a ajunge profesori de limbã
ºi literaturã, ºi, iatã cã... amândoi am ajuns sã
ne îndeplinim/împlinim cu rãbdare rolul
asumat de „sclavi ai vorbelor scrise”! Ba
chiar, cutezanþã ce ar trebui explicatã prin
supremã exasperare lãuntricã, fiecare dintre
noi ºi-a inventat/disimulat în Universul
cuvintelor lui þinuturi distincte; în care
(credem cã) suntem exilaþi definitiv: eu, în
Cretinozauria, el, în Talibania, teritorii nu
foarte diferite unul de celãlalt... –Tare
potrivite mi se par aici versurile poetului Dan
Sandu1– cãci despre el vorbesc cu prietenie!
–, pentru a-mi sigila acest sfârºit de paragraf:
„Nebunii fericirii îmi par din ce în ce mai
rari/Pericole de viaþã cu plânsul lor oprit/
Seminþele durute se clatinã în palme de
plugari/Sãrmana masca unui secol cu
zâmbet ipocrit...”
Nãscut la 31 martie 1954 în Târgu-
Ocna, poetul a avut talentul, timpul ºi
puterea sã-ºi înnobileze existenþa agitatã,
adunând roadele de gând ale acesteia în
adevãrate sipete cu bijuterii preþioase
numite inspirat „Vãmi rãstignite”, „Albind
de-atâtea primãveri”, „Poeme la negru”,
„Herald în Talibania”, „Amintiri din
Samsara” sau „BT”.
Cum o fi rezistând timpului ºi
timpurilor, poetul, sub cerul Berzunþiului?
Cu siguranþã cã... numai scriind! Marele poet
19
ºi prieten al nostru Cezar Ivãnescu scria în
8 decembrie 2000, intuindu-i perfect
frãmântãrile ºi avatarurile: „...E felul lui de
a rezista timpului, cu o delicateþe plinã
de-amãrãciune, c-o frãgezime de cuvinte...
Scrise cu bunã credinþã maximã, versurile
lui Dan Sandu au o nobleþe secretã, a
tãcerii ºi a singurãtãþii”.
Iar un an mai târziu, criticul literar ºi
universitarul Constantin Dram spunea în
postfaþa volumului „Poeme la negru”,
apropo de rafinamentul artei sale poetice:
„...daimonul secret care invadeazã
frecvent imaginarul elaborat de Dan
Sandu transformã mereu discursul, îl re-
formeazã, îl aºazã în râuri verticale de
semne, ele însele re-semnificând ºi trimiþând
la alte semnificaþii decât cele ºtiute.
Depunând mãrturie poeticã, autorul va
accepta, tragic, alfabetul timpului...”.
Cunoscându-l, ºtiu cã a avut forþa sã-ºi
transforme marile tristeþi provocate de
semeni, în mari reverenþe poetic-iertãtoare
cãtre aceºtia. Numai un poet adevãrat poate
face asta. ªi tocmai pentru asta, trebuie
sãrbãtorit de cetate dupã cum se cuvine.
La mulþi ani, Dan Sandu !
Viorel SAVIN
1
Singurul membru din redacþia revistei
„Izvorul numãrul unu” care nu este slãnicean
.
Un copil
Un copil e-o primãvara
Cu ochi mari de pãpãdie,
E speranþã ºi candoare,
Zâmbet pur ºi veselie.
Un copil e zbor de fluturi
Colindând din floare-n floare.
E privirea spre înalturi,
Aºteptând sã creascã mare.
Un copil e joc ºi cânt,
Braþe-ntinse, o-mbrãþiºare,
E lumina, luminã-n noapte
Clipelor de închinare.
Un copil e-o bucurie
Un copil e-o sãrbãtoare,
Un copil e viitorul,
E o binecuvântare.
Hieroglife
–acrostih –
Din toate câte-au fost ºi poate sunt
Albind de-atâtea primãveri solare,
Ninge pe tâmpla timpului cãrunt
Speranþa sã-nviem Dacia Mare
Adusã-n teritoriul ei integru
Ne pregetând la douã mâini sfeºtanie
Dilemã din Poemele la negru
Ursite sã se uite de pierzanie…
Dactili din aure sintactice stârnesc
Efluvii vii modernizând pisania
Lângã un basm frumos de os
domnesc
Al bunului herald în Talibania.
Botanica stâlcitã minte þara
Elogiind belºug printre þãrani
Robi necãjiþi ce bântuie Samsara
Zorind trudiþi sã-mbuibe bogãtani.
Uimiri… Sãrman Orfeu ne mai primit
Niciunde în ciufuta împãunare,
Þinut captiv spre-a nu fi auzit
Iscând vechi cantilene legendare…
Gheorghe Palel
Copilãria mea
Copilãria mea frumoasã
A fost într-una un succes,
Cãci mã jucam mereu pe stradã
ªi mã iubeau copiii toþi.
Mama, tata ºi bunicii,
Ei mã iubeau mereu
Cadouri multe ºi frumoase
Îmi ofereau de dragul meu.
Îþi mulþumesc copilãrie,
ªi n-aº dori sã pleci deloc
Cãci tu eºti cea mai frumoasã,
ªi dragoste eu þie-þi port.
Înv. Liliana SPÎNU
 20 Nr
Nr.. 9 / 20 iulie 20
20114

Scriitorul Viorel Savin a fost declarat

„Cetăţean de onoare”
al oraşului Slănic Moldova
Un eveniment cultural deosebit a marcat la
sfârşitul lunii martie viaţa liniştită din frumoasa staţiune
Slănic Moldova. La iniţiativa consilierului local
Alexandru Dumitru, cunoscutul scriitor şi dramaturg
băcăuan Viorel Savin a fost desemnat „Cetăţean de
onoare” a localităţii Slănic Moldova. Decernarea
acestui titlu răsplăteşte faptul că Viorel Savin a
desfăşurat aici, timp de zece ani, o bogată activitate
ca director al Casei de Cultură, iniţiind o manifestare
teatrală de anvergură naţională (un festival de teatru)
şi dând acestei staţiuni o strălucire culturală
deosebită. Acordarea titlului de „Cetăţean de
onoare” al localităţii Slănic Moldova a avut loc în
cadrul şedinţei Consiliului Local şi a fost un fericit
prilej pentru cei prezenţi de a-şi aminti de frumoasele
evenimente culturale cărora Viorel Savin le-a dat
viaţă (el înfiinţând aici un teatru de comedie, cu
numeroase reprezentaţii). Profesorul Dante
Cotescu, consilier local ce a făcut parte din trupa de
actori a acestui teatru, a subliniat atmosfera caldă a
fiecărui spectacol prezentat de teatrul slănicean, ce
făcea concurenţă Teatrului „Bacovia” din Bacău,
prezent cu reprezentaţii în fiecare săptămână în oraşul
– staţiune de la poalele munţilor Nemira. Viorel
Savin a declarat: „Mi-am petrecut 10 ani aici. Iniţiasem
Festivalul de Folclor al văii Zeletinului şi autorităţile
judeţene au transferat acest festival folcloric la Slănic
Moldova. Când am venit aici nu am găsit o atmosferă
prielnică, primele trei luni au fost îngrozitor de grele,
primarul acelor vremuri menţionând mereu: «nu
noi v-am dorit aici!» La Slănic Moldova mi-am
început cariera de dramaturg, aici au început să fie
apreciate piesele de teatru pe care le-am scris. Vă
mulţumesc pentru gestul făcut, pentru că mi-aţi
recunoscut calitatea de cetăţean al acestui oraş!”
Scriitorul Viorel Savin a fost însoţit la Slănic Moldova
de nume cunoscute ale culturii de pe meleagurile
băcăuane, de criticii literari Grigore Codrescu şi Petre
Isachi, care nu au pierdut prilejul de a adresa câteva
cuvinte, în plenul şedinţei Consiliului Local, legate
de acest eveniment. Grigore Codrescu, fost director
al Liceului „Vasile Alecsandri” din Bacău, a declarat:
„Vă felicit, cu o sugestie pentru iniţiativa acordării
titlului de «Cetăţean de onoare» al Slănicului lui
Gândul
Un gând atârnã
De mintea mea cea curioasã
Viorel Savin: să-i propuneţi să caute nişte soluţii ªi faþa cârnã
pentru dezvoltarea din nou a activităţii culturale în ªi vremea cea copilãroasã.
această localitate! Viorel Savin a activat la
Biblioteca Judeţeană, la Teatrul Dramatic Bacovia, Un gând atârnã
la Complexul Muzeal Judeţean şi peste tot «a De mintea mea cea nebuneascã
lăsat urme», pentru că era incomod… Au încercat ªi faþa nu-mi mai este cârnã
alţii să le şteargă, dar nu au reuşit! ªi vremea nu-i copilãreascã.
El a făcut premiere teatrale, a scris peste 30
de volume (între care şi un roman apărut recent Un gând atârnã
în care a arătat ce s-a întâmplat în satul românesc De mintea mea cea încãrcatã
prin anii 1950!), este şi un publicist deosebit. În
ªi faþa mi-e frumoasã toatã
această «babilonie» a vremurilor de azi, Viorel
Savin vă poate sprijini să păstraţi identitatea acestui ªi vremea e atât de cârnã…
loc paradisiac, unde se află Slănicul Moldovei!”
Criticul literar Petre Isachi a ţinut să declare: „Nimic Un gând atârnã
mai important pentru cetăţeni decât să-şi aprecieze De mintea mea înþelepþitã
şi să îşi recunoască valorile. În mod paradoxal ªi faþa e bãtrânã
azi aşteptăm să ne aprecieze europenii, în timp ªi vremea este învechitã.
ce noi uităm să ne apreciem personalităţile! Un
scriitor se remarcă prin opera sa, biografia sa
este opera! Viorel Savin a scris numeroase cărţi,
ce au fost traduse şi în străinătate (până şi în
Canada), a primit numeroase premii. Cărţile sale Iarna
sunt scrise la un nivel european. Vă revine
obligaţia de a susţine acest mit al scriitorului, pentru Iarna dune îºi adunã
păstrarea toposului poetic şi cultural de referinţă”.
Pe întinsul nesfârºit,
Consilierul local Alexandru Dumitru a menţionat:
„Scriitorul Viorel Savin a avut un aport deosebit Vântul urletelor sunã
în dezvoltarea culturală a localităţii Slănic Moldova, Pare-se cam rãguºit.
fiind cel care a polarizat activitatea teatrală pe
aceste meleaguri. Este un prilej de mândrie ca A-ngheþat toatã pãdurea,
oraşul nostru staţiune să-l aibă «Cetăţean de Nicio frunzã nu mai cade.
onoare» pe Viorel Savin”. Prezent la acest Þurþuri prinºi de ram aiurea
eveniment, profesorul oneştean Ştefan Epure a Împânzesc mii de arcade.
apreciat iniţiativa autorităţilor slănicene şi a
mărturisit celor prezenţi că doreşte foarte mult să Falnicã rãsare luna
pună în circuitul valorilor şi al turismului podul Peste un sãtuc uitat.
ridicat în apropiere de satele Negoieşti şi Căiuţi
Ninge de trei zile-ntruna
de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare.
Menţionăm că scriitorul Viorel Savin a adus o Cerul supãrat.
parte din ultimele volume ce le-a tipărit în ultimii
ani, pe care le-a dăruit cu drag celor prezenţi.
Maria ILIE
Ion Moraru

Colegiul de Redacþie Adresa Redacþiei:

Preot Cãtãlin ILIE
Preºedinte de onoare: I.P.S. Eftimie Luca,
Str. 1 Mai, nr. 124,
Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului
Slãnic Moldova Jud. Bacãu
Preºedinte: P.S. Dr. Ioachim Bãcãuanul, Episcop Vicar
Tel. 0744-104020
Fondator: Preot Mircea ILIE
Redactori: Preot Cãtãlin ILIE, Preot Valentin ILIE email:
Prof. Dan SANDU, Prof. Ancuþa Elena MAFTEI CHIRILÃ preotiliecatalin@yahoo.com
Tehnoredactor: Preot Petru RONCEA
Grafician: Lucian SÃCRIERU DRAGOMIR ISSN 2344 – 3987
ISSN-L 2344 – 3987