Buletin anual de informare misionar-pastoralã ºi culturalã

al parohiei „Sfântul Ilie“, Slãnic Moldova - anul VII / 20 iulie 2012

Apare cu binecuvântarea I.P. S. Eftimie, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului,
sub îndrumarea duhovniceascã a P. S. Dr. Ioachim Bãcãuanul, Episcop Vicar

PREDICÃ LA SFÂNTUL PROOROC PASÃREA –

ILIE TESVITEANUL
SUFLET
Pãrintele Constantin Cartas, paroh la Slãnic Moldova în perioada
Mã voi referi, în rânduri puþine, la
1 aprilie 1956 - 1 ianuarie 1982, a fost un preot ordonat într-ale
tristul ritual al înmormântãtrii la Români,
scrisului. Alãsat moºtenire parohiei opt caiete voluminoase, cu predici unul dintre cele mai bogate ºi mai
la duminici ºi sãrbãtori. Absolvent al facultãþii de limbi clasice ºi interesante prin multitudinea semni-
cunoscãtor al limbii franceze avea acces la informaþii pe care puþini ficaþiilor, prin credinþele ºi practicile care-l
preoþi ºi le permiteau într-o perioadã în care cãrþile de predici erau o caracterizeazã. Din timpuri imemoriale,
raritate.Anul acesta vã oferim o predicã la Sfântul Prooroc Ilie, scrisã credinþele ºi practicile mortuare s-au
în anii ’60, în care veþi gãsi idei nemaiîntâlnite ºi temeiuri puternice transmis prin puterea tradiþiei, cu micile
de întãrire a credinþei. modificãri de sens inerente parcursului
istoric. Îmi fac o datorie de suflet din a
vã prezenta o practicã arhaicã, destul de
Istoria omenirii nu este numai o interne dintre aceste manifestãri ºi interesantã, întâlnitã din cele mai vechi
desfãºurare cinematograficã a vieþii ºi evidenþierea unui anumit sens, care timpuri la Românii ardeleni, astãzi
evenimentelor sale, în diferite forme, strãbate întreaga viaþã a omenirii, din
aproape uitatã ºi consemnatã doar
sub diferite climate, petrecute în diferite generaþie în generaþie, fiind unul ºi
regiuni geografice, ci este mai ales o
sporadic în lucrãrile de specialitate. Mã
înlãnþuire ºi o înþelegere logicã a acestei (continuare în p. 16) refer la obiceiul de a pune la mormântul
vieþi, o adâncire a cauzelor ce produc defunctului a unui stâlp având în partea
aceste manifestãri caracteristice ale superioarã încrustatã Sfânta Cruce ºi
omenirii în cursul veacurilor, a legãturii Preot Constantin CARTAS fixatã, perpendicular, o policioarã pe care
troneazã o pasãre sculptatã în lemn, sub
forma unui porumbel în mãrime naturalã.
Aceste însemne mortuare protocreºtine
mai pot fi întâlnite ºi astãzi în cimitirele
arhaice româneºti din partea sudvesticã
a Transilvaniei, mai ales în aºezãrile din
zona subcarpaticã, începând cu arealul
O incantaţie specială cinstirii unui mare proorocului munţilor şi al focului, Ilie, care este Orãºtiei (nemuritorii daci!), continuând
sfânt este rostirea solemnă a Acatistului aceluia. biserica ortodoxă, îşi aşteaptă iar şi iar cu þinuturile Sebeºului ºi ale Sibiului ºi
Pentru credincioşii de sub poalele Nemirei, minunea redării pe braţele profetului a Fiului ajungând pânã în Þ ara Fãgãraºului.
Sidonul şi Carmelul, Hermonul şi Taborul sunt unic al Maicii Domnului, izvor tuturor de Pãrintele Protopop Ioan Bercu îmi
înălţimi la fel de sfinte ca cea a lor, precum nespusă bucurie. Într-adevăr, potirul confirmã existenþa unor vestigii în acest
sfânt a fost Ilie Tesviteanul, de-apururi străjer euharistic din care pregustăm veşnicia
al Sidonului-Nemirei cu Sarepta acestui ţinut (continuare în p. 2)
(continuare în p. 15)
muntos, Slănicul Moldovei, în mijlocul căruia
casa văduvei cu adăpostul special rânduit Preot Petru RONCEA Prof. Dan SANDU

PASÃREA – SUFLET
(urmare din p. 1)
sens ºi în zona Breþcu – avanpostul estic
al Þãrii Bârsei. În ceea ce priveºte
denumirea „pãsãrilor” de pe morminte,
cel mai rãspândit s-a dovedit a fi cel de
„porumb” sau „porumbel”, în
funcþie de zona cercetatã –
Cãpâlna, Pianul de Jos,
Rãchita. Spre Fãgãraº,
datoritã croma-tismului
apãrut ca element de
noutate, la denumirile tra-
diþionale se adaugã un
repertoriu îmbunãtãþit din
care nu lipsesc: „pasere
neagrã”, „rândunicã”.
Trupul paserii prindea
formã în mâinile tâmplarului
priceput din sat, acelaºi
specializat în confecþio-
narea sicriului ºi a stâlpului funerar.
Se sculpta frumos în lemn de brad sau
de tei ºi trebuia sã fii artist desãvârºit
ca sã torni în „forma” zborului spre
înalturi durerea ºi disperarea îndoliatei
familii. Se respecta, de obicei,
mãrimea „porumbelului” cu aripile
desfãºurate, parcã pregãtit de...
marele start!
Stâlpul pus la cãpãtâiul mortului a
fost rãspândit pe tot teritoriul vechii
Dacii. În Moldova sau în Oltenia,
acesta marca locul înmormântãtii timp
de câteva sãptãmâni, dupã care era
înlocuit cu Sfânta Cruce. Nu rare erau
cazurile când crucea nu se mai punea
la cãpãtâiul celui adormit –
reminiscenþe ale vechiurilor culturi
ritualice. Stâlpii, cel mai adesea din
stejar, erau ciopliþi în patru sau în ºase
muchii, aveau un diametru de
aproximativ 15 centimetri ºi se înãlþau
ca niºte adevãrate obeliscuri pânã spre
doi metri, în funcþie de vârsta ºi de
statutul social al celui petrecut
singurãtãþii. Pe lângã numele sau
iniþialele celui dispãrut, feþele stâlpului
sunt acoperite cu figuri geometrice,
elemente florale, eternul chip al
soarelui, simbolistica mitului ursulin,
viþa de vie ºi... pomul vieþii! Sobrietatea
vechilor stâlpi funerari (alb-negru) este
2 Nr
înlocuitã în timp cu jocul culorilor,
predominante fiind culorile roºu ºi
negru, la care se adaugã, spre
temporizare, verdele ºi albastru, simbol,
probabil, al vieþii fãrã de sfârºit
îngemãnatã cu puritatea cerului senin.
Nu vom ºti niciodatã...
Acum câþiva ani, într-o frumoasã zi
de toamnã, hãlãduiam însoþit de Pãrintele
Cãtãlin Ilie pe la poalele Munþilor
Fãgãraº. Mai precis, ne bucuram, la
O
ªinca Nouã, de ospitalitatea domnului
inginer Mitruþ Flucuº, primarul localitãþii
ºi fiu al satului. Prin lumina mierie al
acelui început de septembrie paºii ne
purtau tãcuþi ºi cu mãsurã spre bãtrânul
þintirim al satului. Vechea bisericuþã din
preajmã veghea, probabil, încã de pe la
anul 1600 ºi odihna bunilor mei din
neamul lor ªerban, adormiþi în paza
tutelarã a celebrilor stâlpi, încremeniþi pe
vecie în curgerea tumultuoasã a
Timpului. Policioare putrede în tãria
stihiilor neostoite protejau cu ultime
eforuri cãpãtâile de stejar purtãtoare de
însemne creºtine. O admirabilã simbiozã,
dacã ne gândim la riturile primordiale pe
care s-au grefat, mai apoi, fãrã con-
vulsii, practicile Bisericii lui Hristos,
Domnuldenouãviaþãdãtãtorul. Am
cãutat, în zadar, Pasãrea-suflet. Nici
urmã! Rãmãsese doar în conºtiinþa
locului. Mã alãtur celor care considerã
cã „porumbelul” ce viseazã la Cerurile
lui Dumnezeu de pe stâlpul morþilor se
vrea concretizarea imaginii sufletului –
pasãre þintind, în simplitatea sa, Poarta
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Raiului ºi „joacã rolul, în cadrul unei
mentalitãþi magice, de prezenþã efectivã
a sufletului lângã mormânt, servind
totodatã ca mijloc de încorporare a
sufletului în clipele lui de revenire la
mormânt, pânã trece
definitiv în lumea de
dincolo”, aºa cum afirma
ilustrul cercetãtor Gh.
Pavelescu.
Ce-aº mai putea sã
adaug? Un Remember
peste umbra de vis care
suntem, în limba cereascã,
universalã, a rugãciunii,
potrivit bunului meu prieten,
poetul religios Vasile
Voiculescu: „ Doamne,
pânã a nu te cunoaºte
eram ca mut,
Vorbele nu treceau dincolo de mine,
Cuvântul n-avea zare, grai de lut,
Nici semenii nu mã-nþelegeau bine.
.........................................................................
O, Doamne, azi mã pipãi ºi nu mã
dumiresc
Ce vrajã se petrece de la un timp
cu mine?
Doamne, pe mãsurã ce cred ºi Te
iubesc
Îmbãtrânesc în lume ºi-ntineresc
în Tine.”
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Sfântul Ilie ºi Izvorul
Când citim vieþile sfinþilor sau
chiar istoria martiricã a neamului nostru
ne întrebãm de unde au avut oamenii
aceia asemenea putere. Sau, invidiem
pe trãitorii de demult pentru
propovãduitorii Adevãrului, spunând cã
dacã am avea ºi noi astãzi un Sf. Ilie,
un Sf. Apostol Pavel... Ne arãtãm din
ce în ce mai neputincioºi în a ne adãpa
din Izvorul Vieþii cu roua veºniciei,
sorbind adesea cu nesaþ multe alte
izvoare otrãvitoare.
Ulciorul cu apã vie de care avem
nevoie este întotdeauna semnul purtãrii
de grijã a lui Dumnezeu faþã de noi prin
sfinþi. Sfântul Ilie Tesviteanul poartã
acest ulcior spre noi de când l-a primit
de la îngerul Domnului, lângã ienupãrul
din pustia Beer ªeba, la începutul
drumului de 40 de zile al Profetului,
pânã la muntele Horeb(3 Regi 19, 3-8).
Paºii sfinþiþi ai lui Ilie, de la pârâul Cherit
în Sarepta Sidonului ºi pe Carmel, din
Beer ªeba la Horeb ºi de aici pânã
dincolo de Iordan, de unde avea sã fie
înãlþat la cer, au trecut ºi prin munþii
Slãnicului – Moldovei, unde a sãdit
Izvoare de apã vie, tãmãduitoare pentru
suflet ºi trup, dãtãtoare de putere ºi har.
Vom spune cã „zilele lui Ilie” au
trecut, cã Sf. Ilie a trãit demult... Deºi
marcheazã ºi tranfigureazã lumea
timpului lor, proorocii îºi depãºesc „zilele
veacului lor”, pregãtind ºi deschizând
uºa veacurilor de dupã ei, câte vor mai
fi. Sf. Ilie a fost „proorocul de foc” al
vremii sale ºi va fi din nou, în vremurile
de pe urmã, ca Înainte-mergãtor al celei
de a Doua Veniri a lui Hristos, dar prin
urmele paºilor sãi devine prooroc al
veacului acestuia, ajutând ca vasul
nelegiuirilor pe pãmânt sã nu se umple.
Însã, cum nici în „zilele lui Ilie”, deºi
erau multe vãduve în Israel, „ºi la nici
una n-a fost trimis Ilie, decât la una
singurã din Sarepta Sidonului” (Lc.
ªtiaþi cã...
Dupã primul an de ºcoalã,
revenit în þarã, George Enescu
apare pentru întâia oarã în
public: la 24 iulie 1889, la
3
4,25-26) ºi în „zilele lui Elisei” nici un
lepros nu s-a vindecat decât numai
Neeman Sirianul, aºa ºi astãzi, doar
unii îl mai înþeleg ºi-l urmeazã pe Sf.
Prooroc Ilie. Satul vechi românesc,
asemeni unui bãtrân aºezat ºi înþelept
în raport cu zburdãlnicia tinerelor
timpuri pe care le trãim, îl þinea pe Sf.
Ilie la mare cinste, atât ca învãþãtor cât
ºi ca mijlocitor, icoana Sfântului
nelipsind din nici o gospodãrie.
Vom spune cã astãzi, Sf. Ilie
TACE... Însuºi Dumnezeu tace... Nu
vorbeºte din cer ca odinioarã cu Avraam
sau la Teofanie: „Acesta este Fiul Meu
cel iubit...”, dar hrãnindu-ne din cuvintele
Evangheliei Sale, ne adãpãm de fapt
din TÃCEREA Lui. Avva Pamvo, rugat
sã spunã un cuvânt de învãþãturã
episcopului Theofil, zice: „dacã nu se
foloseºte de tãcerea mea, nici de
cuvântul meu nu poate sã se
foloseascã”. Tãcerea, spune Sf. Isaac
Sirul, este „limbajul îngerilor” ºi „taina
veacului viitor”. Tãcerea Sfinþilor este
semn al smereniei ºi al pocãinþei lor,
deopotrivã, pe care le predicã nouã prin
pilda vieþii ºi prin minunile lor. Tãcerea
Sf. Ilie se „aude” astãzi, în mod tainic,
ºi-n susurul izvoarelor lui binecuvântate
dar ºi-n uimirea vindecaþilor sufleteºte
ºi trupeºte care au gustat din ele.
Vom spune cã Sf. Ilie a
proorocit... celor de atunci, prevestind
lui Ahab pedeapsa divinã pentru
lepãdarea credinþei adevãrate, dar
acesta în loc de pocãinþã, a rãpit via
lui Nabot, ucigându-l: „în locul unde
au lins câinii sângele lui Nabot, acolo
vor linge câinii ºi sângele tãu...” (a lui
Ahab). Proorocia lui Ilie rãsunã peste
veacuri, cãci de multe ori, unde curge
sângele pruncilor nevinovaþi, în
acelaºi loc (a se citi spital), mor
mamele ucigaºe ºi nepocãite sau alþi
membri ai familiei lor.
Slãnic (Moldova n. n.), într-un
concert „în folosul sãracilor din
localitate”. George Enescu cântã
douã Fantezii de Singelée pe arii
din operele „Fiica regimentului”
ºi Faust, iar o cronicã de ziar
menþioneazã talentul copilului,
În toatã istoria profeticã s-a arãtat
marea bunãtate ºi milostivire a lui
Dumnezeu, cãci acolo unde cei
ameninþaþi s-au pocãit, Domnul
Dumnezeu nu ºi-a dus la îndeplinire
planul de restabilire a dreptãþii divine.
Cât omul persistã în pãcat, rãmâne
duºmanul lui Dumnezeu, dar când se
cãieºte sincer, arde trecutul pãcãtos ºi
decãzut asemeni tâlharului din dreapta
Mântuitorului. Acesta, prin mãrturisirea
credinþei ºi a pocãinþei: „Pomeneºte-mã
Doamne, când vei veni întru Împãrãþia
Ta”, a ºters obezile de noroi ale
pãcatului. A putut tâlharul cel învechit
în rele sã înveºniceascã clipa pocãinþei,
fãrã a avea „atâta nor de mãrturii” ºi
experienþa a douã mii de ani de
creºtinism, fãrã îndoialã cã vom putea
ºi noi, numai sã avem voinþa de a putea.
Vitregia ºi ispitele timpului sã le vedem
ca niºte lovituri de ciocan ce
modeleazã îmbrãcãmintea de aur a
icoanei chipului lui Dumnezeu din noi.
ªi mai ales, sã ne gândim cã nu suntem
singuri, cã nu suntem a nimãnui.
Suntem ai Celui Preaînalt, suntem
ucenici ai Sf. Ilie ºi a celorlalþi Sfinþi care
ne lumineazã cu Lumina linã a Sfintei
Slave, ne rãcoresc cu roua harului ºi
presarã peste noi „praful de stele” de
pe umerii lor, ca pavãzã împotriva
urâciunii veacului.
Sf. Ilie n-a gustat moartea, este
viu în Împãrãþia lui Dumnezeu cel
veºnic viu. De noi depinde, aºadar,
dacã chipul lui Dumnezeu oglindit în
Sf. Prooroc se poate odihni ºi în noi,
cei de astãzi, înãlþând gânduri curate
în car de foc cãtre cer, ridicând altar
dumnezeiesc din cãrãmizile faptelor
noastre bune ºi udând jertfelnicul
inimii noastre cu cuvintele
binecuvântate ale Scripturii.
Preot Valentin ILIE
care „mânuieºte vioara cu o
dibãcie admirabilã”.
George Enescu. Viaþa în
imagini de Andrei Tudor, 1961,
Editura Muzicalã a Uniunii
Compozitorilor din R.P.R., pag. 8

E
xpresia „Filioque” sau „et Filio”
înseamnă „şi de la Fiul”, prin care
se exprimă învăţătura greşită a
romano-catolicilor că Duhul Sfânt purcede
şi de la Tatăl şi de la Fiul. Cu vremea a devenit
dogmă în Biserica Romano-Catolică,
constituind una dintre diferenţele funda-
mentale care separă Biserica Ortodoxă de
„Biserica” Romano Catolică. Această
problemă a început cu Sinodul din Toledo,
din 529 şi Aquisgranum (Achen), din 809.
Sinodul de la Toledo (în timpul regelui
Recared al vizigoţilor, 559-601), a introdus în
Crez adaosul Filioque. Acest sinod declară
în canonul 3: „quicumque Spiritum Sanctum
non credit aut non crediderit a Patre et Filio
procaedere, cumque non dixerit coaeternum
esse Patri et Filio et coequalem, anatema
sit”. Fără îndoială că Filioque are această
bază istorică în „Biserica” Romano Catolică,
dar asta nu înseamnă că adaosul reprezintă
o credinţă generală în Biserica veche.
Introducerea adaosului a fost
determinată nu din motive de tradiţie, ci din
oportunism. Vizigoţii erau arieni şi se
pregătea terenul pentru trecerea la
ortodoxie. Or, arienii învăţau că Fiul este mai
mic decât Tatăl. Episcopii ortodocşi
spanioli (ne aflăm înainte de Marea
Schismă!), vrând să arate vizigoţilor că Fiul
nu este inferior Tatălui, ca să arate acest
lucru, au considerat să introducă în Crez că
Duhul purcede nu numai de la Tatăl, ci şi
de la Fiul, fiindcă, în felul acesta, s-ar
evidenţia egalitatea Fiului cu Tatăl.
Arienii din Spania au acceptat formula
şi au trecut la... catolicism (pentru că odată cu
Filioque s-a născut şi această nouă erezie,
nu mai puţin periculoasă decât arianismul).
În urma sinodului de la Toledo s-a născut
deci o nouă erezie trecută apoi în Franţa şi în
Germania. A fost apoi aprobată de sinodul de
la Frankfurt (794) şi Aachen (809).
Pe la 808, doi călugări galicani au rostit
într-o biserică din Ierusalim Crezul cu adaosul
Filioque. Din cauza monahilor greci care i-au
acuzat ca fiind eretici, călugării au adus la
cunoştinţă papei Leon III şi împăratului Carol
cel Mare, care au delegat pe Teodulf, episcop
de Orleans, să lămurească problema. În
spiritul teologiei apusene, el a ajuns la
concluzia că Duhul purcede şi de la Fiul,
ceea ce a aprobat şi sinodul de la Aachen,
dar nu se hotărâse precis dacă adaosul
trebuie introdus în Simbol.
Carol a cerut papei să procedeze ca
atare şi să introducă adaosul în Simbol.
4 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Filioque purcedere ca însuşire fiinţială; socotind că
Duhul purcede şi de la Fiul, ei consideră că
purcederea este o însuşire fiinţială, fără să
Acesta, invocând că sinoadele interzic ţină seama că în realitate este vorba de o
modificarea Simbolului, a refuzat cererea însuşire personală. Datorită priorităţii pe
imperială, chiar în faţa unor Biserici din Apus, care o dă naturii divine asupra persoanelor
ca cea din Franţa, care, din proprie iniţiativă, treimice, teologia catolică pune accent pe
a introdus adaosul în simbol. Acelaşi papă caracterul de însuşire fiinţială a purcederii
a cerut ca simbolul să fie gravat pe două Duhului. Din punct de vedere ortodox, natura
plăci de argint, în greacă şi latină, fără nu există în afara persoanelor şi, de aceea,
adaosul Filioque. Tablele au fost aşezate în purcederea este însuşire personală.
biserica Sf. Petru din Roma, având inscripţia: Acceptarea adaosului Filioque duce la
„Haec Leo possui amore et cautella confuzia între persoane, între Tatăl şi Fiul şi
orthodoxae fidei”. goleşte comuniunea trinitară de adevărata
În Biserica din Roma, adaosul se ei valoare şi semnificaţie creştină. În textul
introduce abia sub papa Benedict al VIII-lea, de la Ioan 15, 26, este vorba de persoana
la 1014, deşi învăţătura aceasta era profesată Tatălui şi nu de substanţa divină. Pretenţia
cu mult înainte. În felul acesta, „Biserica” catolicilor că aici s-ar menţine şi susţine
Romano-Catolică a încălcat hotărârea purcederea Duhului şi de la Fiul, este lipsită
Sinoadelor ecumenice III şi IV, precum şi a de temei. În ce priveşte afirmaţia
Sinoadelor din Apus (649 Lateran), care Mântuitorului Hristos de la Ioan 16, 12-15,
interzic categoric modificarea simbolului de Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Aceasta va să
credinţă şi ameninţă cu anatema pe cei care zică că va lua din ştiinţa pe care o are Fiul,
îndrăzneau. deci e vorba de ştiinţă, iar nu de fiinţă”.
La Sinodul de la Florenţa din 1439, Iar dacă Duhul ar purcede şi de la
după discuţii ce au durat un an şi jumătate, Fiul, pentru că ar sufla peste Apostoli
s-a admis Filioque şi de către orientalii care zicând „luaţi Duh Sfânt...”, atunci ar rezulta
s-au unit cu Roma, sub presiunea agresivă că Duhul trebuie să purceadă şi de la
musulmană şi s-a aprobat şi introducerea Apostoli, pentru că şi ei l-au transmis mai
în simbol. Este adevărat că interpelarea nu departe episcopilor şi preoţilor. Toată
a fost decretată ca dogmă şi nici nu s-a spus argumentaţia biblică adusă de catolici în
că trebuie introdusă în Crez. Sinodul a decis sprijinul adaosului Filioque este lipsită de
să respecte credinţa răsăritenilor uniţi cu evidenţă.
Roma, de a introduce Filioque în Simbol. II. Catolicii pretind că Duhul ar purcede
Luther, Calvin şi Zwingli au dus cu ei şi şi de la Fiul pentru că a fost trimis în lume de
au păstrat credinţa în Filioque. Tatăl şi de Fiul. Însă, de această dată fac o
Anglicanii arată că Duhul Sfânt, confuzie regretabilă între purcederea
purcezând de la Tatăl şi de la Fiul, este de Duhului care are caracter veşnic şi
aceeaşi fiinţă şi de aceeaşi slavă, împreună trimiterea în lume, ce are caracter temporar.
cu Tatăl şi cu Fiul, Dumnezeu adevărat şi Cum ar putea să depindă purcederea
veşnic. veşnică a Duhului de trimiterea temporară
Dar, dacă Biserica Răsăriteană în lume, când lumea există în timp iar
(Ortodoxă) s-a ridicat împotriva Sinodului Dumnezeu este veşnic?
de la Florenţa şi l-a anulat ca atare, Este adevărat că şi teologia răsăriteană
„Bisericile” protestante au continuat să foloseşte prepoziţia „prin”, că Duhul a fost
păstreze până astăzi adaosul Filioque. trimis în lume de Tatăl, prin Fiul; însă
Teologia ortodoxă respinge adaosul aceasta se referă numai la activitatea ad
pentru mai multe motive: extra a Sf. Duh, nu şi la viaţa ad intra a Sf.
I. Nu are temei biblic; invocând textul Treimi. Când e vorba despre purcederea
„care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26), Duhului Sfânt, teologia răsăriteană a
„din ce este al meu va lua” (In, 16, 12-15) şi subliniat că Duhul purcede numai de la
„Luaţi Duh Sfânt... (In 20, 22-23), catolicii Tatăl şi rămâne în Fiul.
pretind, în urma unei argumentaţii sofisticate III. Socotind că Duhul purcede de la Tatăl
şi confuze, că Duhul Sfânt ar purcede de la şi de la Fiul, teologia catolică face ca Duhul
Tatăl şi de la Fiul. În realitate, teologia Sfânt să treacă dincolo de Fiul şi să se
romano-catolică face o confuzie regretabilă stabilească ca persoană externă
între purcedere ca însuşire personală şi intercalată între Tatăl şi Fiul.
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Din punct de vedere ortodox,
Duhul rămâne legătura internă
dintre Tatăl şi Fiul, fiindcă purcede de la Tatăl
şi rămâne în Fiul, iar Fiul răspunde Tatălui
prin iubirea Duhului Sfânt. Socotind că Duhul
rămâne extern Tatălui şi Fiului, teologia
catolică dizolvă comuniunea trinitară şi cade
în individualism. Ceea ce este important
pentru teologia romano-catolică, nu este atât
comuniunea trinitară, pentru că structura
„Bisericii” Romano-Catolice rămâne
absolutistă şi monarhică, ci unitatea naturii
divine.
În măsura în care Duhul rămâne
legătura internă prin care Tatăl este în Fiul
şi Fiul este în Tatăl (Ioan 17, 21), purcederea
Duhului numai de la Tatăl vine să
fundamenteze comuniunea iubirii supreme
din cadrul Sfintei Treimi.
Teologia ortodoxă a respins întotdea-
una Filioque, pentru că a văzut în el simbolul
unei structuri eclesiastice de tip individualist,
monarhic şi totalitar şi a pledat pentru
structura comuniunii sinodale a Bisericii
după modelul treimic.
Atitudini faţă de adaosul Filioque.
I. Teologia occidentală a obiectat în
ultima vreme că purcederea Duhului numai
de la Tatăl lasă în umbră relaţia Fiului cu
Duhul. Se vede bine care este rolul Tatălui în
purcedere, dar nu se face nici o menţiune de
rolul pe care Fiul l-ar avea în această
purcedere. De aceea un teolog protestant,
Jürgen Moltmann, în lucrarea „Treimea şi
împărăţia lui Dumnezeu” vine cu o formulă
care, după el, ar fi în măsură să remedieze
această deficienţă a teologiei răsăritene. El
propune să se vorbească despre „Duhul Sfânt
care purcede de la Tatăl Fiului şi care îşi
primeşte forma lui de la Tatăl şi de la Fiul”.
Pentru a înţelege semnificaţia acestei
formule, trebuie să cunoaştem mai întâi că
purcederea Duhului de la Tatăl şi de la Fiul
transformă pe Duhul în centrul de gravitaţie
al Sf. Treimi.
În comparaţie cu această tendinţă,
formula propusă de Jürgen, transformă pe
Fiul în centru de gravitaţie. Însă ambele
formule, catolică şi protestantă, fac
abstracţie de învăţătura Sinoadelor
Ecumenice, după care, doar Tatăl este
izvorul Sf. Treimi, al Fiului prin naştere şi al
Duhului Sfânt prin purcedere.
II. Nu suntem de acord cu formula lui
Jürgen în a doua parte a ei, că Duhul îşi
primeşte forma de la Tatăl şi de la Fiul,
pentru că, în acest caz nu mai avem de-a
5
face cu Duhul ca persoană, ci cu Duhul
care rămâne o forţă impersonală.
Este adevărat că Duhul purcede
numai de la Tatăl şi că, în aparenţă, teologia
răsăriteană ar lăsa în umbră rolul Fiului,
însă numai în aparenţă, fiindcă, susţinând
purcederea numai de la Tatăl, ortodoxia
vrea să arate că Duhul vine numai de la
Tatăl şi se odihneşte peste Fiul, constituind
legătura internă între Tatăl şi Fiul. Prin
Duhul, Tatăl îşi revarsă viaţa şi iubirea
asupra Fiului, iar Fiul o întoarce întreagă
Tatălui tot prin Duhul. Interpretată astfel,
purcederea numai de la Tatăl pune în
evidenţă şi rolul Fiului, ca unul ce întoarce
iubirea Tatălui în Duhul Sfânt.
III. Adaosul Filioque nu are nici un
temei scripturistic. Învăţătura ortodoxă
despre purcedere are o dublă
corespondenţă biblică: a) afirmă, ca şi
Mântuitorul Hristos, că Duhul purcede de
la Tatăl; b) Tatăl este în Fiul şi Fiul este în
Tatăl, în Duhul Sfânt. Numai în măsura în
care Duhul rămâne legătura internă între
Tatăl şi Fiul, doctrina despre Sf. Treime
rămâne fundamental biblică.
IV. În cadrul mişcării ecumenice s-a
discutat de repetate ori despre adaos şi, se
pare că explicaţia dată de răsăriteni despre
rolul Fiului în purcederea Duhului ca fiind
ţintă a iubirii manifestată de Tatăl către Fiul
dar şi ca răspuns al iubirii Fiului către Tatăl,
a determinat mişcarea ecumenică să
încline balanţa favorabil pentru purcederea
Duhului numai de la Tatăl.
Pentru a explica această afirmaţie,
aducem două exemple:
a) ori de câte ori catolicii participă la o
adunare ecumenică, recită Simbolul de
credinţă de la Niceea şi Constantinopol fără
adaos. La ei acasă continuă să-l profeseze,
dar în cadrul ecumenist preferă să-l
rostească în forma lui originală (cu nimic
diferiţi de Fariseii din Evanghelie!);
b) în ultima Adunare Generală a
Consiliului ecumenic (Canberra, februarie,
1991), s-a mărturisit Simbolul de credinţă,
ori de câte ori s-a săvârşit o slujbă, fără
adaos. Mai mult, există în mişcarea
ecumenică un curent puternic de a impune
Simbolul original ca singurul Simbol de
credinţă al tuturor comunităţilor creştine.
Protestanţii folosesc la ei acasă diferite
simboale mai scurte sau mai lungi.
Mişcarea ecumenică îşi propune să
determine „Bisericile” protestante să
introducă în cultul lor Simbolul niceean,
ceea ce ar constitui un pas hotărâtor pentru
unitatea doctrinară a creştinismului.
Această nouă orientare a fost cu atât
mai evidentă la Canberra, cu cât tema ei
centrală a avut caracter pnevmatologic.
Adunările precedente au avut teme cu
caracter hristologic: „Hristos - nădejdea
lumii”; „Hristos - viaţa lumii”; „Hristos - lumina
lumii”; „Hristos - unitatea lumii” (Vancouver)
etc. Acum, pentru prima dată, o Adunare
Generală a C.E.B. adoptă ca temă „Duhule
Sfinte, vino şi păzeşte creaţia Ta”. Este vorba
de o schimbare fundamentală, pentru că
întreaga teologie occidentală cunoaşte o
mutaţie fundamentală, de la caracterul ei
antropocentric, la o viziune a lumii cu
caracter teocentric şi pnevmatologic.
Aceasta se datoreşte faptului că
antropocentrismul, adică considerarea că
omul ar fi în centrul lumii, a avut consecinţe
dezastruoase pentru ecologia planetei
noastre.
Contrar acestui antropocentrism, acum
se afirmă că lumea nu este proprietatea
omului, ci a lui Dumnezeu care a creat-o şi,
prin răspundere faţă de Hristos şi Duhul
Sfânt, omul are datoria să trăiască în pace
şi armonie cu întreaga creaţie. Important
este că această temă pnevmatologică a
obligat pe organizatorii cultului să introducă
în cuvântări sau litanii sau să folosească
Simbolul de credinţă fără adaosul Filioque.
Este şi aceasta o dovadă în plus că, până la
urmă, adevărul biruie.
Ortodoxia nu are nici geniul unităţii
precum catolicii, nici cel al pluralităţii, cum
vor să-l aibă protestanţii, dar are o calitate
majoră: a păstrat nealterat adevărul de
credinţă aşa cum l-a primit de la Mântuitorul.
Ceea ce a dezbinat Bisericile nu a fost
Scriptura, ci cultura; tocmai de aceea, acum
catolicii au început să vorbească despre Sf.
Duh, pentru că s-a schimbat cultura. În Evul
Mediu şi după aceea, cultura era dominată
de mecanică ce se bazează pe cauză şi
efect, pe determinism. Dumnezeu era
considerat un motor, iar lumea o maşină.
Începând cu Einstein, care a descoperit
existenţa energiei ce stă la baza moleculelor
cu atomi şi electroni, s-a schimbat optica.
În Ortodoxie, Sfinţii Părinţi, încă din sec.
al V-lea, până la Grigorie Palama, au învăţat
că fundamentul materiei este spiritual. La
noi, în Ortodoxie, se vorbeşte foarte mult de
Dumnezeu-Lumină.
Pr. Prof. Dr. Dumitru POPESCU

Povestea unui colþ de Rai - Slãnic Moldova -
Recenzie
Dumnezeu a lãsat oamenilor pe
pãmânt locuri mirifice pentru a le arãta
numai o parte din frumuseþile Raiului,
îndemnându-i astfel la desãvârºire.
Slãnicul Moldovei este unul dintre aceste
locuri, o perlã geograficã, sursã de
vindecare trupeascã ºi sufleteascã,
spaþiu pe care localnicii îl numesc cu
mândrie „acasã”. Nu mulþi sunt însã cei
care au încercat, printr-o monografie a
locurilor, sã facã cunoscute lumii întregi
aceste plaiuri moldave. În anii ’30 a apãrut
prima monografie a Slãnicului scrisã de
Cleopatra Tãutu ºi publicatã la Tipografia
ziarului Universul, Bucureºti, 1934.
Iatã cã acum, dupã mai bine de
jumãtate de secol, literatura monograficã
românã s-a îmbogãþit cu o nouã lucrare
odatã cu apariþia cãrþii Povestea unui
colþ de Rai - Slãnic Moldova - a
economistului Romulus Dan Busnea.
Apãrutã la Editura Ateneul Scriitorilor
din Bacãu, lucrarea nu s-a bucurat de
condiþii grafice deosebite, având un numãr
nepermis de mare de greºeli ortografice
ºi de tipar pe care ochiul profesorului de
românã nu le-a putut evita. Dupã cum
însuºi mãrturiseºte în argumentul cãrþii,
autorul nu ºi-a dorit realizarea unei lucrãri
ºtiinþifice adresatã unui lector specializat,
ci „povestea unei mirifice aºezãri”.
Volumul de faþã este un amalgam de
genuri publicistice, autorul adunându-ºi
materialul ºi din diferite publicaþii unde au
apãrut articole despre istoria staþiunii,
unele fiind reproduse al litteram. Tot în
argument autorul face un mic rezumat al
cãrþii, prezentând ºi o serie de nume ce
fac parte din galeria personalitãþilor
Slãnicului. Pãcat însã cã în aceastã listã
sunt prezente numele unor oameni care
nu reprezintã o emblemã a locului, cum
ar fi de exemplu scriitorul Nicolae Breban,
academicianul Solomon Marcus, sau
pictorul Ioan Mãric, persoane cãrora li se
dedicã câteva pagini ºi în finalul cãrþii, fiind
trecute în umbrã nume cu adevãrat
reprezentative cum ar fi cel al pãrintelui
Mircea Ilie, om care a contribuit real la
istoria Slãnicului ºi care apare menþionat
doar într-o lista mediocrã de preoþi la
finalul lucrãrii, profesorul George Befu
dascãl care a educat numeroase generaþii
de copii ai Slãnicului ºi cãruia ºi eu îi
datorez formarea profesionalã, dar ºi
poet, în cuprinsul acestui volum fiind
consemnate o serie de poezii ale
acestuia publicate în Buletinul de
6 Nr
informare misionar pastoralã ºi culturalã
al parohiei Slãnic „Izvorul Numãrul Unu”.
O altã personalitate a Slãnicului, omisã
de domnul Busnea este biologul Dan
Camil Manoliu, om erudit, având
cunoºtinþe vaste de teologie, medicinã ºi
astrologie, cunoscãtor al mai multor limbi
strãine vechi precum ebraica sau greaca
veche, bio-chimist de profesie, cu
numeroase lucrãri în domeniu.
Lucrarea debuteazã cu o privire de
ansamblu în care sunt prezentate noþiuni
de ordin geografic precum aºezarea,
clima, munþii ºi reþeaua hidrograficã,
izvoarele minerale cu proprietãþile lor
curative, etc. Este prezentatã de
asemenea legenda „Izvorului Sfânt”, fiind
vorba de izvorul Sfântul Spiridon, pentru
ca apoi autorul sã introducã un articol –
farsã publicat în Ziarul de Bacãu la 1
aprilie 2010 despre existenþa unui anumit
izvor 69 cu proprietãþi curative asupra
aparatului reproducãtor atât feminin cât
ºi masculin. Chiar dacã nu este o lucrare
ºtiinþificã în adevãratul sens, consider cã
un asemenea articol nu îºi avea locul într-
o aºa lucrare, fiind total în opoziþie cu
celelalte informaþii cuprinse.
Un loc important în paginile lucrãrii îl
ocupã Legenda Nemirei, o poveste
deosebitã culeasã în urmã cu peste 30
de ani de la bãtrânii din Slãnic – Sat ºi
Cerdac de tatãl autorului, regretatul medic
balneolog Romulus C. Busnea. Chiar dacã
a fost nãscut pe plaiurile Buzãului, profesia
l-a adus la Slãnic Moldova, loc pe care l-a
iubit nespus, el fiind cel care a insuflat
fiului dragostea faþã de locurile natale ºi
dorinþa ca prin scris sã facã cunoscute ºi
altora frumuseþile acestei perle geografice,
el însuºi publicând în 1981 un amplu
volum despre Slãnic Moldova.
Volumul continuã cu un istoric al
staþiunii de la primii ani ai existenþei odatã
cu descoperirea primului izvor mineral în
1801, dezvoltarea locurilor, distrugerea din
anii rãzboiului ºi renaºterea din perioada
interbelicã. Este prezentatã ºi perioada „La
belle epoque” când Slãnicul a fost vizitat
de mari personalitãþi ale vremii. Pagini
întregi sunt dedicate de autor vizitelor lui
Creangã la Slãnic, prezentând ºi diferite
întâmplãri legate de ºederea acestuia în
staþiune, dar ºi elemente care nu au nici o
legãturã cu Slãnicul, fiind legate de
biografia lui Creangã sau de familia sa.
Nu este trecutã cu vederea nici lupta
anticomunista a preoþilor ºi a mirenilor de
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
pe valea Slãnicului fiind consemnatã o
discuþie pe aceastã temã cu preotul
Cãtãlin Ilie, ºi nici prezenþa singurului
preot care a fost primar al staþiunii, preotul
Nicolae Grebenea. Sunt consemnate de
asemenea ºi aspecte legate de un alt
om care ºi-a pus amprenta asupra
comunitãþii Slãnicului, preotul Constantin
Cartas, învãþãcel al marelui Nicolae Iorga,
prin prezentarea unor documente din
arhiva Parohiei Slãnic. De altfel aceste
informaþii au mai fost prezentate publicului
cititor de pãrintele Cãtãlin Ilie în articole
publicate în revista Parohiei Slãnic,
„Izvorul Numãrul Unu”. Aflãm ºi lucruri
inedite cum ar fi faptul cã soarta României
în Al doilea Rãzboi Mondial s-a discutat
la Slãnic Moldova. Realizãrile educaþiei
ºi culturii socialiste nu au ocolit nici
Slãnicul, aceastã perioadã fiind marcatã
de mãreþe realizãri consemnate în volumul
de faþã.
Finalul lucrãrii, adicã a doua jumãtate
a cãrþii, este dedicatã unei galerii a
personalitãþilor din viaþa Slãnicului, unde,
aºa cum am mai menþionat, sunt
prezente ºi nume fãra legãturã cu
Slãnicul, unora dedicânduli-se chiar
numeroase pagini.
Chiar dacã nu are un caracter inedit,
numeroase din informaþiile prezentate în
acest volum fiind publicate ºi în alte
lucrãrii, lucrarea de faþã are meritul de a
realiza o monografie care, dupã spusele
autorului se doreºte revizuitã ºi adãugitã
într-o proximã ediþie.
Prof. Ancuþa Elena MAFTEI
CHIRILÃ
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112 7

Povestea Sfintelor Cruci de la Slãnic

Anul 2011 este un an important sunt pe valea Slãnicului doar douã case Cel Care a zis: Eu sunt Calea,
pentru istoria Bisericii de pe valea care mai au sfânta cruce pe acoperiº. Adevãrul ºi Viaþa (Ioan 14, 6)”.
Slãnicului pentru cã în acest an s-a sfinþit A doua casã este din 1916 ºi are douã Oamenii refuzã acum crucea,
ºi ridicat, ca odinioarã în Ierusalimul cruci decupate pe fronton”. În 2012 inexplicabil, deºi etnologul Pamfil Bilþiu,
anului 326, prima cruce Biserica în construcþie din Cerdac fiu al comunitãþii într-un
de pe biserica nouã din fel prin cãsãtoria sa cu
Cerdac. Aceastã cruce a doamna Maria Gavrilã
fost dãruitã de aceeaºi din Cerdac, scrie în
familie care a donat ºi cartea Prelucrarea
terenul pentru bisericã, artisticã a lemnului în
Valeriu ºi Culina Anica arta popularã din
Harapu, ºi a fost montatã Maramureº (Editura
pe turlã la 28 de metri Eurotip, Baia Mare, 2010,
înãlþime. În anul 2012 p.77): „Crucea este unul
urmeazã a fi ridicate ºi dintre simbolurile re-
celelalte cruci donate de ligioase cu o intensã
urmãtoarele familii: circulaþie în arta popularã
Mircea ºi Elena Maftei, româneascã. Apãrutã cu
Dr. Valentina Þurcanu, mult înaintea creºtinis-
Niculina ºi Ioana mului, ea a cunoscut o
Sevaste, Elena Harapu, mare dezvoltare dupã
Ovidiu Viorel ºi Mãrioara Ardeleanu ºi aceastã casã a fost înconjuratã de apariþia acestei religii”. ªi citându-l pe
Constanþa Bâlbâie. scheletul unei case noi, mai mari, Ivan Evseev (Dicþionar de magie,
În timp ce meºterul se îndrepta urmând a fi dãrâmatã. Casa aparþine demonologie ºi mitologie româneascã,
cu sfânta cruce spre acoperiº, mi-am bãtrânei Ileana Demeter, tot din Cerdac. Timiºoara, Ed. Amarcord, 1998, p.101)
amintit de una dintre orele de religie în În predica dinaintea înãlþãrii adaugã: „În arta popularã ea a pãtruns
care predam lecþia „Biserica, locaº de Sfintei Cruci publicatã în ziarul mai ales în asociere cu vechile simboluri
închinare”. Copiii au menþionat câteva „Lumina” Preafericitul Pãrinte Daniel datoritã funcþiilor sale apotropaice ºi de
diferenþe dintre casele obiºnuite ºi casa spune cã „Pretutindeni unde locuiesc magie stimulatorie”.
lui Dumnezeu - biserica: pictura, turla ºi creºtinii adevãraþi întâlnim semnul Trecând peste toate aceste
forma de cruce a construcþiei. Unul Crucii. Sã ne ajute Preamilostivul supoziþii ale funcþiilor crucii, þãranul
dintre ei ridica mâna cu insistenþã, ºi Dumnezeu ca sã Îl iubim pe Hristos român ºtie un singur lucru: „Crucea ne
ºtiindu-l isteþ eram sigur cã are un rãspuns Domnul mai mult, ori de câte ori vedem apãrã pã tãþ’ ºi de tãte relile” cum
corect. Cuvintele lui au fost „sfintele Sfânta Lui Cruce, pe bisericã ºi în spune Gãvrilã Utan, unul dintre vestiþii
cruci de pe bisericã”. „Da, dar ºi casa bisericã, la margine de drum, pe meºteri din Þara Voievozilor citat de
familiei Ionel Nicu din Cerdac are cruci morminte sau lângã o fântânã, întrucât Pamfil Bilþiu.
pe ea! Este o casã din 1933, iar în vremuri ne aducem aminte cât de mult ne ªi casa familiei Ionel Ioan
mai vechi aproape toate casele aveau iubeºte Dumnezeu ºi aºteaptã rãspunsul Nicu din 1933 va dispãrea în câþiva ani
cruce pe acoperiº!” am rãspuns nostru la iubirea Lui. […] Mamele fac pentru cã alãturi se ridicã o altã casã
încurcându-l. „Astãzi, am continuat, mai semnul Sfintei Cruci peste pâinea care nouã, impozantã, cu etaj...
urmeazã sã intre în cuptor, Discutând cu inginerul care a
Casã din anul 1916
iar þãranii noºtri sculpteazã confecþionat noile cruci de inox ale
semnul Sfintei Cruci pe bisericii l-am întrebat dacã din punct de
poarta lor, ca sã intre în vedere tehnic s-ar putea monta o cruce
curte sau în casã ca într-o ºi pe noile acoperiºuri cu tablã tip Lindab
bisericã, ca într-un loc sau þiglã Bramac. Rãspunsul a fost
sfinþit, prin rugãciune ºi afirmativ. Ne mai trebuie câþiva oameni
fapte bune. Noi aºezãm hotãrâþi care sã gândeascã asemeni
crucea la margine de drum þãranului Gãvrilã Utan: „Crucea ne
sau la rãscruce de drumuri, apãrã pã tãþ’ ºi de tãte relile”.
ca sã ne aducem aminte de
Mântuitorul Iisus Hristos, Preot Cãtãlin ILIE

Slujbã de pomenire pentru
arhiereul Ilarion Mircea Bãcãuanul
La Catedrala arhiepiscopalã din
Roman a fost oficiat pe data de 9
februarie a.c. Parastasul pentru
arhiereul Ilarion Mircea Bãcãuanul (cel
care a sfinþit bisericile de pe valea
Slãnicului în 1929 ºi 1932), la împlinirea
a 62 de ani de la trecerea la cele
veºnice. Slujba a fost sãvârºitã de P.S.
Ioachim Bãcãuanul, Episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului,
alãturi de un sobor de preoþi, consilieri
ºi inspectori ai Centrului eparhial
Roman. Preasfinþia sa a adresat un
cuvânt celor prezenþi în care a amintit
vrednicia arhiereului Ilarion Mircea
Bãcãuanul pe timpul slujirii Eparhiei
Romanului. „A fost un arhiereu vrednic
care a slujit în aceastã eparhie alãturi
Balada florilor de sare
Pe clopotul vremii, din vremuri adânci...
În clopot de sare, spetiţii pe brânci,
Haiducii osândei cu pumni rupţi din stânci...
(Haiducii osândei) Haiducii
Cădeau - datul sorţii - în fântânile adânci!
Hei, cădeau - datul sorţii - în fântânile adânci!
Pe clopotul vremii, din vremuri adânci...
Pe scripeţii morţii în iad coborâţi,
Haiducii osândei... cu pumni rupţi din stânci,
Cu ciutura morţii... în iad greu târâţi...
Hei, cu ciutura morţii în iad greu târâţi,
Lăsau frunza verde şi aur de soare,
Mormântul săpându-şi în mina de sare,
Mormântul de veci, plantat în răcoare,
Sub scoici cu ecou de sarmatică mare...
Hei, hei, sub scoici cu ecou de sarmatică mare!
Pe clopotul vremii, din vremuri adânci...
În clopot de sare, spetiţii pe brânci,
Haiducii osândei cu pumni rupţi din stânci
Schelete-umpleau fântânile-adânci!
Hei, hei, schelete-umpleau fântânile-adânci!
Cu pleoapele ninse de iadul de sare,
Cu cearcănul greu de adânc şi răcoare,
Cu ochii secaţi de prea grea-ncrâncenare,
La cap îşi puneau... de opaiţ lumânare!
Hei, hei, la cap îşi puneau de opaiţ lumânare!
8 Nr
de mai mulþi ierarhi. A fost recomandat
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române pentru treapta de arhiereu de
episcopul Teodosie Atanasiu, slujind
Biserica în perioada dificilã a celor
Douã Rãzboaie Mondiale. Nu trebuie
sã uitãm nici faptul cã, pe lângã
activitatea sa deosebitã din viaþa
Bisericii, arhiereul Ilarion Mircea
Bãcãuanul a fost desemnat sã se ocupe
ºi de ridicarea Mausoleului de la
Mãrãºeºti, întru pomenirea eroilor
români cãzuþi în Primul Rãzboi
Mondial”, a precizat P.S. Ioachim
Bãcãuanul. La eveniment a participat
ºi pãrintele Daniel Lefter, alãturi de
credincioºi din satul Ruginoasa, locul
natal al vrednicului de pomenire
De buze le-atingeţi..., sărut să le daţi,
osândei din somn să sculaţi!
Hei, hei! Haiducii osândei din somn să sculaţi!
Haiducii osândei... cu pumni rupţi din stânci...
Îşi săpau cu ciocane mormintele adânci,
Îşi săpau cu ciocane mormintele adânci,
Haiducii osândei cu pumni rupţi din stânci!
Hei, hei... Hei, hei!...
Măicuţe cernite, cu bocet de noapte...
Sorbeau în genunchi a pământului şoapte
Şi viaţa întreagă la ceruri strigau...
Haiducii osândei, ce, vai, nu veneau!
Hei, hei! Haiducii osândei, ce, vai, nu veneau!
Şi pruncii... de dor... şi pruncii-nălbeau!
Şi-n ciutura morţii... în visuri priveau,
Căci unii din ei... şi-aievea ajungeau...
În oase de taţi... mormânt de-şi săpau!
Hei, hei!
Căci unii din ei... şi-aievea ajungeau...
În oase de taţi mormânt de-şi săpau!
În oase de taţi mormânt îşi săpau
Şi prunci... ce de dorul de taţi înălbeau!
Hei, hei! Hai, hei!
Deci... flori din saline când mai culegeţi
Şi-n calm de cămine... la voi le duceţi,
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
arhiereu, acolo unde memoria sa este
mereu vie. Dupã slujba Parastasului, toþi
cei prezenþi au plecat în procesiune la
mormântul situat în curtea Centrului
eparhial. Aici, a fost oficiat un Trisaghion,
la finalul cãruia preot Florin Þuscanu,
protopop al Protopopiatului Roman, a
subliniat cã „toate preocupãrile vieþii
Bisericii ale arhiereului Ilarion Mircea
Bãcãuanul se regãsesc constant în
activitatea sa”. Pãrintele protopop Florin
Þuscanu a amintit cã din anul 2005, „cu
binecuvântarea Preasfinþitului Ioachim
Bãcãuanul, la Roman s-au desfãºurat
diverse activitãþi culturale ºi spirituale,
dedicate memoriei vrednicului ierarh”.
Preot Constantin GHERASIM
Din flori... poezie luaţi şi visări!
Dar nu, nu uitaţi... în ale voastre chemări...
Urechea s-atingeţi de aspre cântări...,
Din ciutura morţii zburate spre zări!
Hei, hei! Hei, hei!
Pe clopotul vremii, din vremuri adânci...
În clopot de sare, spetiţii pe brânci...
Răsar... flori de sare... în fântânile-adânci
Haiducii osândei cu pumni rupţi din stânci!
Hei, hei!
Haiducii osândei... cu pumni rupţi din stânci,
Haiducii osândei-spetiţii pe brânci
Pe clopotul vremii..., din vremuri adânci,
Răsar... flori de sare... în fântânile-adânci!
Hei, hei! Hei, hei...,
Pe clopotul vremii, din vremuri adânci,
Răsar... flori de sare... în fântânile-adânci!
George BEFU,
aprilie, 1978
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Purtând numele Sf. Prooroc Ilie ºi,
printr-o mare binecuvântare a lui
Dumnezeu, fiind chemat sã pãstoresc
o parohie pusã sub ocrotirea Sfântului
Ilie, dar mai mult decât atât, zona
Slãnicului – Moldovei fiind nãscutã ºi
proniatã de Dumnezeu prin intervenþia
minunatã a Sf. Prooroc, vãditã nouã
necontenit prin izvoarele minunate
descoperite ca dar de praznicul
Sfântului (20 iulie 1801), nu pot sã tac,
ca nu cumva pietrele ºi stâncile Nemirei
sã vorbeascã, osândind tãcerea mea.
ªirul acestor gânduri le-a declanºat
Preasfinþitul nostru Ioachim al
Romanului ºi al Bacãului la conferinþele
din vara anului trecut de la Slãnic, când
arhiereascã ºi grea întrebare mi-a pus:
„...pãrinte Ilie, cui îi vei lãsa cojocul?”
Sfântul Ilie a fost profet, pustnic ºi
mare mãrturisitor, cãci aleºii lui
Dumnezeu au multiple harisme.
Talanþii speciali ai Sfântului Ilie au
fost rugãciunea, cuvântul sãu de foc,
dar ºi minunile sale. Însã, pe lângã
aceasta, toþi aleºii cei din veac ºi-au
fãcut ucenici, prin acel „vino ºi vezi” cã
„ bun este Domnul”.
Nicolae Iorga la Slãnic - Sinaia Moldovei
„La pas”, „pe un drum bolovãnos,
ºi strâmb, cu poduri de lemn ºubrede”,
galantul Nicolae Iorga se îndrepta
spre Slãnic, cãruia i se mai spunea
pe drept cuvânt, „Sinaia Moldovei”.
De la „hanul Cerdacului înainte
acelaºi drum, cu apa Slãnicului, când
în dreapta, când în stânga, prinsã
uneori în lungi jgheaburi de lemn
negru, alteori întrebuinþat ºi pentru
spãlatul rufelor, pe care frumoase
þãrance le bat din rãsputeri cu maiul,
ori împarã cu nãvoade pe care le
ridicã ºi le afundã tot femei de
acestea fãrã odihnã”. Pe lângã el
„cãruþele trec în fugã”. Zãreºte
„case mai îngrijite decât cele
obiºnuite ale þãranilor din aceste
pãrþi”. Apoi „un sergent de artilerie
ºi o doamnã cu umbrelã rãsãrind din
49
Cojocul lui Ilie
Sfântul Ilie, originar din Tiºbeea
Galadului, purta un veºmânt de piele
sub forma unui cojoc lung sau manta,
fãcutã din stofã groasã de pãr de cãmilã.
Iatã ce ne spune Sfânta Scripturã
despre aceastã hainã a Sfântului, dar
ºi despre puterea ºi încredinþarea ei:
„Atunci, luând Ilie mantia sa ºi
strângându-o vãlãtuc, a lovit cu ea apa
ºi aceasta s-a strâns la dreapta ºi la
stânga ºi au trecut ca pe uscat. Iar
dupã ce au trecut, a zis Ilie cãtre Elisei:
„Cere ce sã-þi fac înainte de a fi luat de
la tine”. Iar Elisei a zis: „Duhul care este
în tine sã fie îndoit în mine!” Rãspuns-a
Ilie: „Greu lucru ceri! Dar de mã vei
vedea când voi fi luat de la tine, va fi
aºa, iar de nu mã vei vedea, nu va fi”.
Pe când mergeau ei aºa pe drum ºi
grãiau, deodatã s-a ivit un car ºi cai de
foc ºi, despãrþindu-i pe unul de altul, a
ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. Iar
Elisei se uita ºi striga: „Pãrinte, pãrinte,
carul lui Israel ºi caii lui!” ºi nu l-a mai
vãzut... Apoi, apucând mantia lui Ilie
care cãzuse de la acesta, s-a întors ºi
s-a oprit pe malul Iordanului. ªi a luat
mantia lui Ilie care cãzuse de la acesta
vale, aratã apropierea Slãnicului cu
lume orãºãneascã feluritã, care se
curariseºte cu plimbãri ca ºi cu ape,
ºi mai mult chiar decât ele”.
ªi „în curând vederea se des-
chide”, apãrând „munþi, înveºmântaþi
de la poale pânã la creºtet în catifeaua
adâncã a vechilor pãduri”. Este
impresionat de „marile oteluri”:
„Racoviþã, cel mai întins, Pufu, Corbu,
mai sus cãtre pãdure. Cazinoul regal,
mai elegant decât îngrijit, vilele cam
rare, se aflã, parte pe coastele
înãlþimilor, parte în vale ºi parte în podul
chior”.
Aceastã „pãdure este strãbãtutã
de cãrãri, împodobite cu bãnci, cu
pieþe de tennis ºi luminatã; ea
adãposteºte un Bazar unde se vând
lucruri de la ocnã, sculpturi de ale
ºi a lovit apa cu ea, zicând: „Unde este
Domnul Dumnezeul lui Ilie?” ªi lovind,
apa s-a tras la dreapta ºi la stânga ºi a
trecut Elisei. Iar fiii proorocilor cei din
Ierihon, vãzându-l de departe, au zis:
„Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!”
ªi au ieºit înaintea lui ºi i s-au plecat
pânã la pãmânt” (IV Regi 2, 8-15).
Însuºi Mântuitorul Hristos a avut un
„ucenic iubit”, Sfântul Evanghelist Ioan,
care a fost binecuvântat pentru marea
sa iubire purtatã Învãþãtorului.
În 43 de ani de preoþie, cu smerenie
mãrturisesc cã am îndrumat nu doar
creºtinii sã împlineascã porunca iubirii,
dar am sfãtuit ºi mulþi tineri sã se
instruiascã pentru a putea servi ca
slujitori sfinþiþi. Rãspunsul pe care
încerc sã-l dau la întrebarea
Preasfinþitului, dupã pilda Sf. Ilie, este
cã: ...dacã Dumnezeu mi-a dat vreun
dar cu care sã pot binecuvânta vreun
urmaº, acela îl va primi care mã va
vedea mântuit, sau, altfel spus, care va
vedea în mine doar chipul slavei celei
negrãite a lui Dumnezeu.
Preot Mircea ILIE
meºterilor italieni, cãrþi, ziare ºi
fotografii”. Slãnicul e animat. Cu
„pasul încet al bolnavilor ºi
oamenilor fãrã lucru, oaspeþii trec
singuratici sau în grupe; jocurile se
înfierbântã, convorbirile se înnoadã,
se desleagã, plutesc în toate
colþurile”. Mai sunt „concertele,
reprezentaþiile de teatru ºi balurile”.
Slãnicul nu este numai o „Sinaie a
Moldovei”, ci „un fel de minune
lecuitoare, împãcãtoare, întãritoare
ºi fermecãtoare a întunecatului
codru de brazi, al cãrui zâmbet e
aceastã minunatã poianã”.
Eugen ªendrea, Istoria
necunoscutã a Bacãului,
volumul II, Editura Vicovia 2011,
pag.75-76
 10 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112

O stratagemã faimoasã
Un tânăr de condiţie modestă, pe nume
Hasan, a ajuns în situaţia de a cere mâna singurei
fiice a unui sultan.
Ca s-o obţină, Hasan a acceptat o
înţelegere, prin care destinul trebuia să-şi spună
cuvântul. Tânărul trebuia să aleagă între două
foi de hârtie împăturite: pe una era scris cuvântul
„viaţă” – caz în care se oficia căsătoria –, pe
cealaltă cuvântul „moarte” –, iar atunci
pretendentul era descăpăţânat pe dată.
În ciuda acestui angajament, pe care
Hasan l-a semnat fără să şovăie, sultanul nu
era deloc liniştit. „Există o şansă din două să
rămân fără fată şi fără jumătate din avere, care
ar putea să ajungă la un sărăntoc necunoscut.
O şansă din două. Riscul e mare”, îşi spunea
sultanul. De asemeni, în alte momente, se
gândea: „Iar pe de altă parte, ce-mi foloseşte
moartea acestui tânăr?”
Vorbindu-i marelui vizir, un ins lipsit de
orice scrupule, despre temerea sa, a primit sfatul
– vizirului i se părea ceva firesc şi chiar destul de
banal – să scrie cuvântul „moarte” pe amândouă
hârtiile. În felul ăsta, nu mai risca nimic.
Sultanul s-a lăsat convins cu uşurinţă.
Hasan, din fericire, era un tânăr foarte
isteţ. Analizase propunerea sultanului şi, într-un
fel, prevăzuse capcana ce i se întindea.
În ziua alegerii, Hasan a intrat surâzând
în sala unde îl aştepta sultanul, vizirul, toţi ceilalţi
curteni şi un călău înarmat cu un paloş lat, pus la
vedere pe un butuc.
Hasan a înaintat. Un servitor i-a aşezat în
faţă cele două hârtii împăturite. Hasan a luat una
şi, fără să şovăie vreo clipă, a răsucit-o între
degete, a vârât-o în gură şi a înghiţit-o.
– Ce-ai făcut? A strigat sultanul. De ce ai
înghiţit hârtia?
– Am ales, a răspuns Hasan, şi am
înghiţit-o. Ca să afli ce am ales, citeşte hârtia
rămasă.
Pe a doua hârtie, fireşte, era scris
cuvântul „moarte”. S-a dedus că Hasan a ales
şi a înghiţit hârtia cu „viaţă”. Sultanului nu-i
rămânea decât să i-o acorde, împreună cu mâna
fiicei sale.
Stratagema lui Hasan e una dintre multele
găsite de oameni pentru a păcăli destinul şi a
aşeza, cu orice preţ, inteligenţa mai presus de
întâmplare.
(Jean-Claude Carričre, Povestiri
filozofice din lumea întreagă. Cercul
mincinoşilor 2. Traducere din franceză de
Emanoil Marcu, Humanitas, Bucureşti,
pag. 258-259)

Lui Eminescu...! Eliberare

Când iarna noastrã-i grea ºi viforoasã,
Din vraful de gutui ascunse în cãmarã...
Tu sori frumoºi ne-aprinzi, ori lumânãri de searã, Soarelui îi ardea faþa
Cu-a ta privire-adâncã, ori ’naltã, luminoasã. De atâta-nãbuºealã,
Când încã nu eram, noi þi-am muºcat din viaþã
Cãci fugise dimineaþa
ªi... încã nenãscuþi ne adãpam din tine. Cu a ei dulce rãcealã.
Nesimþitori ºi reci... ºi-oricum nu se cuvine
Priviri de impietate þi-am aruncat în faþã.
Dar încet se potoleºte
Tu iartã-ne, Luceafãr, ºi Om, bãiet’, copile, Arºiþa-i dusã de vânt.
Cã tot ne mai hrãnim din fiinþa ta aleasã!
Din orice zi frumoasã îþi toarcem... un zâmbet de mireasã,
Cãldura se nãruieºte,
O sfântã, calmã razã, sã-þi dãruim noi zile. Ploaia vine pe pãmânt.
În nopþi cu lunã clarã... îþi ridicãm statuie...
Din aurul de raze, cu-arome dulci de tei. Dupã ploaie, vântul duce
Tu, Astru-al poeziei, tu... iartã-ne, de vrei... Un miros de orhidee,
ªi-aprinde-o lumânare în fiece gutuie!
Lasã grijile, ºi dulce,
De când te-ai stins din lume, prin scorburi au crescut Spalã-te în curcubee.
Ochi mari... precum luceferi pe bolta înþesatã.
ªi codru-ngândurat de paºii-þi de-altãdatã
Se-aprinde... de fãclii... ce-n noi te-au renãscut...! Sufletul lasã-l sã zboare
Din adâncul de dureri,
Floare de tei cuvântul îþi e, sau gravã dinamitã,
Ce stânci rostogoleºte, eternele ecouri în suflete stârnind.
Ca sã salte cãtre soare
De când tu eºti... toþi munþii din noi i-aud vuind În necazuri sã nu pieri.
ªi roua din priviri... sclipeºte-adânc uimitã.

George Befu
Slãnic Moldova Maria Ilie, clasa a VII-a A
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112 11

Despre ctitorirea bisericii

din vatra Bãilor Slãnic Moldova
Despre istoria Slãnicului Moldovei s-au spus ºi s-au scris multe, astfel încât aproape toþi locuitorii
urbei îi ºtiu povestea. Iatã însã cã, cercetând arhivele în legãturã cu Epitropia Sfântul Spiridon, de
care a aparþinut cândva ºi Slãnicul, Dr. Epifanie Cozãrescu scoate la luminã date inedite referitoare la
bãile Slãnic ºi la întemeierea bisericii cu hramul Sf. Ilie ºi Cuv. Axente. Ineditul constã atât în noutatea
informaþiilor, cât ºi în faptul cã cercetãrile nu au fost fãcute de vreun istoric sau teolog, ci de un medic.
Autorul surprinde în lucrarea „Paramedicalia” aspecte ale existenþei din perspectiva medicului pasionat
de miracolul vieþii. Aceste informaþii ne-au fost supuse atenþiei de domnul viceprimar al Slãnicului,
Domnul ªtefan Moraru, iar în acest numãr vã oferim integral istoria Bisericii.
Capitolul 1. Data fondãrii sale menþionatã a fost cerutã de Episcopul n-a contribuit cu nimic la facerea
Melchisedec al Romanului. bisericii actuale”.2
Prin trecerea bãilor în stãpânirea Aflãm de aici cã biserica, având La o cuvântare þinutã în anul 1913
Epitropiei Sfântul Spiridon în anul 1851, hramul Sfântul Proroc Ilie, din Slãnic, cu prilejul hramului bisericii din Slãnic,
prin Hrisovul din acel an al Domnitorului fusese clãditã cu patru ani mai înainte dr. Riegler, epitrop al Casei Sfântul
Grigorie Al. Ghica, era de aºteptat cã ca staþiunea sã fie trecutã în stãpânirea Spiridon, spunea în aceastã privinþã
se vor deschide perspective mai urmãtoarele: „Biserica a fost
favorabile pentru fondarea unei fondatã prin anii 1840-1850 de
biserici atât pentru uzul localnicilor, preotul Gavriil Manciu din Târgu
cât ºi al pacienþilor sezonieri. Ocna, ajutat ºi de pioºii
Hrisovul Gospod citat, îndatorase creºtini”.3
chiar Epitropia sã construiascã, în Dupã cum se vede dânsul nu
schimbul donaþiei primite o cunoºtea data exactã a fondãrii
bisericã oficialã, deci ortodoxã. lãcaºului, cu toate acestea,
Pentru întreþinerea acesteia avea aserþiunile sale concordã în fond
obligaþia sã cheltuiascã anual ºi întãresc cele cuprinse în
suma de 400 de lei. raportul mai vechi al Protoiereului
Celelalte clauze ale hrisovului de Bacãu. Nesiguranþa derivã ºi
de afierosire sunau astfel: din faptul cã biserica nu poseda
a. Epitropia va aduce un o inscripþie votivã (pisanie) din
inginer hidraulic din strãinãtate care sã se transmitã data fondãrii
pentru amenajarea bãilor. Trasarea ºi numele ctitorului, fapt relevat
unui drum de acces ºi construirea în cuvântarea sa ºi de profesorul
de case pe temelie de piatrã. Riegler. Totuºi el citeazã exis-
b. Va þine în mod gratuit, pe tenþa „sub streaºina bisericii” a
timpul verii, de privaturi la unei pietre pe care se descifrau
dispoziþia pãtimitorilor nevoiaºi. cu uºurinþã urmãtoarele douã
c. Se va îngriji ca aprovizionarea nume: „Ghica 1833” ºi „General
pãtimitorilor cu hranã sã nu fie mai Pinabie 1833”. Dar aceastã
scumpã ca la Târgul Ocnii1. piatrã, adaugã tot dânsul, nu are
Prin urmare biserica Orto- nici o legãturã cu fondarea
doxã din parcul Bãilor Slãnic ar fi bisericii.
fost ctitoritã de Epitropie pe spesele Epitropiei. Acesteia nu-i va fi rãmas În aceastã privinþã îi dãm perfectã
sale. decât cel mult îndatorirea de a o dreptate ºi iatã care ar putea sã fi fost
Existã însã în aceastã privinþã o a înzestra ºi împodobi dupã cuviinþã. Dar explicaþia lor: cele douã nume
doua versiune, la fel de autenticã, cu iatã pasajul în cauzã textual: „Biserica apaþinuserã, de bunã seamã, unor
referire directã ºi demnã deci de toatã este aºezatã în mijlocul stabilimentelor; persoane din suita generalului Kisseleff
crezarea. Este vorba de raportul ea este de zid, în stare bunã, clãditã în în vizitã la acea datã în Slãnic. Ele
protoiereului Th. Athanasiu asupra stãrii anul 1847 de cãtre preotul Gavriil fuserã sãpate, ca ºi multe altele
în care se gãsesc bisericile ortodoxe Manciu (din Târgu-Ocna) ajutat la asemenea indicaþii pe stâncile din jurul
din judeþul Bacãu, vizitate de dânsul în aceasta ºi de pioºii creºtini”. ªi mai izvoarelor. Când s-a zidit
cursul anului 1885. Lucrarea sus departe: „Epitropia Sfântul Spiridon deci biserica, piatra fiind detaºatã,

a fost înglobatã în peretele
pridvorului cu inscripþia la
vedere pentru motive necunoscute
nouã.
Aºadar bisericuþa din parcul Bãilor
a fost construitã, dupã cum susþin ambii
autori citaþi, prin osârdia ºi, în bunã
parte, pe cheltuiala preotului târgocnean
Gavriil Manciu.
Puþinii slãniceni de confesiune
ortodoxã au contribuit ºi ei, pe cât le-a
stat în putinþã, la ridicarea bisericii.
Dorind ca opera lui sã devinã anonimã,
deci ca sã-i fie pomanã, el a omis, în
mod intenþionat, aºezarea unei inscripþii
proprii pe frontispiciul ei.
În ceea ce priveºte data exactã a
fondãrii sale, suntem înclinaþi a lua de
bun, fãrã nici o rezervã, anul indicat de
protoiereul Th. Athanasiu, 1847.
I s-a pus hramul de ziua Sfântului
Proroc Ilie, 20 iulie, cel care dezlãnþuie
în miezul verii tunetele ºi ploile repezi,
fiind considerat patronul apelor. Aceasta
cu intenþia vãditã de punere sub
ocrotirea lui ºi apele minerale
binefãcãtoare din Slãnic. Nu este însã
acesta singurul motiv. Dupã cum se ºtie
din cele expuse anterior, un alt
eveniment important avusese loc într-o
zi asemãnãtoare cu 46 de ani mai
înainte, descoperirea celui dintâi izvor
de apã mineralã, ceea ce a dus la
întemeierea bãilor. Deci hramul bisericii
fu ales tocmai în aceastã zi de 20 iulie
spre a se memora în mod semnificativ
ºi concomitent amândouã eveni-
mentele: ºi patronul bisericii ºi
descoperirea apelor tãmãduitoare.
Ceea ce s-a ºi celebrat vreme de
multe decenii cu deosebit fast în
bisericã ºi la izvoare, de faþã fiind în mod
obligatoriu epitropul general al Casei
Sfântul Spiridon. Serbarea lua de
fiecare datã sfârºit cu un bogat praznic
oferit vizitatorilor pe tãpºanul verde din
faþa bisericii.
Capitolul 2. Descrierea bisericii
zidite în anul 1847
Nu am gãsit nicãieri vreo descriere,
cât de sumarã a ei, deci pentru
înfãþiºarea bisericii vechi ne vom servi
în mod excusiv de tabloul istoric din
1870. Conform acestuia edificiul ei avea
formã de navã simplã cu un acoperiº
de ºindrilã în douã ape, rotunjit în dreptul
altarului. Biserica nu avea cupolã
aerianã; turla de lemn vizibilã deasupra
12
pridvorului servea de clopotniþã. Cel puþin
cinci ferestre luminau interiorul sãu în
care se pãtrundea prin uºa situatã în
peretele dinspre miazãzi.
Imaginea privitã în ansamblu face
impresia unei modeste aºezãri
mãnãstireºti în care biserica apare ceva
mai rãsãritã dintre ºiragul de chilii care
o înconjoarã. În realitate acestea sunt
„stabilimentele bãilor”; niºte cãsoaie
lungi cu nelipsitul cerdac în faþã. Ceva
mai la apus de bisericã, aproximativ pe
locul unde existã în prezent un havuz
învechit, se afla chioºcul în care, ºi pe
atunci, cânta muzica.
În faþa lui se ºi vede o strânsurã de
oameni, poate jucând chiar o horã
bãtrâneascã. Împreunã cu cele 11
cãsoaie lungi, biserica cea veche forma
o armonie patriarhalã. De remarcat
însã, cã în jurul ei nu exista nici un
copac: „Vatra bãilor”, fiind acoperitã doar
cu un covor de iarbã verde, brãzdat în
toate direcþiile de nenumãrate cãrãri.
La data când protoiereul Th.
Athanasiu raporta Episcopiei informaþii
citate anterior, bãile Slãnicului intraserã
de acum în plinã transformare.
Arhitectul Josef Slowack, venit de
la Karsbad, supraveghea la faþa locului
aplicarea proiectului sãu de
modernizare a staþiunii. Pe locul vechilor
odãi scunde, în care figuri marcante
locuiserã odinioarã, venite „la ape”
(Mitropolitul Veniamin Costache - 1816,
poeþii Vasile Alecsandri ºi Costachi
Conachi, scriitorul Wilhelm Kotzebue -
1856, generalul rus Pavel Kisseleff -
1833) demolate acum pe rând, se
ridicau hoteluri mari ºi luxoase (Pufu,
Cerbu, Nemira, Zimbru), de asemenea,
întreg sãtiºorul trebuia evacuat spre a
face loc minunatului parc amenajat pe
trei terase, care face astãzi falã întregii
staþiuni.
Locuitorii furã mutaþi mai în jos de
Bãi, în cealaltã poianã, unde formarã
Satul Nou. Ultimele 24 de gospodãrii
au fost evacuate în anul 1880. Lista
locuitorilor (capi de familie) evacuaþi din
Bãi, cuprinde: Petrea Catrinþaºul, Ioje
Catrinþaºul, Carol Catrinþaºul, ªtefan
Catrinþaºul, Andrei P. Catrinþaºul,
ªtefan P. Catrinþaºul, ªtefan I.
Catrinþaºul, Gheorghe Bernard, Andrei
Segheti, Gh. Alexe, Ion Ciubotaru, Mih.
Surugiu, Gh. Bozatu, Carol Segheti, Ion
Manole, Dumitru Oprea, Gheorghe
Ionel, Ion Popuºoi, Ion Condrea,
Gheorghe Boieru.
Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Mai rãmãsese pe loc doar
bisericuþa ca o reminiscenþã vie a
trecutului apus pentru totdeauna.
Se plãnuia însã ºi mutarea ei,
ceea ce ne spune protoiereul Th.
Athanasiu în acelaºi raport al sãu:
„Epitropia nutreºte intenþiunea de a
strica biserica ºi a o face apoi în sat,
în scopul de a mãri grãdina. Lucrul e
posibil. […] Epitropia ar face mai
nimerit sã lase biserica unde se
gãseºte ºi augmentând salariile
personalului sã caute a avea preot
stabil acolo!”
Deºi, precum s-a vãzut „stricarea”
bisericii era aproape sigurã, intrând ºi
ea, cum s-ar zice astãzi, în perimetrul
de sistematizare, totuºi ea a mai
continuat sã rãmânã pe acelaºi loc
peste patru decenii ºi dupã aceasta.
Între timp am ajuns în preajma
celui dintâi rãzboi mondial. Staþiunea
înflorise, devenind încã de pe atunci
„Perla Moldovei”, în vreme ce bisericuþa
se transformase, pe încetul, într-o
umilã cenuºãreasã. Tot din gura
profesorului dr. Riegler aflãm starea în
care ajunsese în 1913: „Astãzi
bisericuþa noastrã este foarte ruinatã
ºi orice reparaþiuni s-ar face, ar fi de
prisos. Se impune necesitatea unei noi
clãdiri. Ce contrast între frumoasele
vile, hoteluri luxoase, casinouri
moderne ºi între vechea ºi ruinata
bisericuþã!”
În anul urmãtor, 1914, începuse de
acum pustiitorul rãzboi mondial, deºi
încã la mare distanþã de graniþele
noastre. Nimeni, cu toate acestea, nu
se mai gândea la sugestiile doctorului
Riegler, cu atât mai puþin Epitropia
însãºi.
Apoi în 1917, prãpãdul a nãvãlit ºi
peste Slãnicul Moldovei ºi încã din
primele sãptãmâni. Focul de artilerie,
repetatele lupte de stradã, când
staþiunea trecea din mâna trupelor
româno-ruse la austro-ungari ºi invers,
apoi cei aproape 2 ani de ocupaþie
strãinã au transformat vestita Perlã a
Moldovei într-un morman de ruine
fumegânde. Extrem de puþine clãdiri au
mai rãmas în picioare, deºi complet
devastate ºi transformate adesea în
grajduri de cai.
Printre acestea s-a aflat ºi biserica
pângãritã ºi cu întreg inventarul
pierdut, motiv pentru care a trebuit sã
rãmânã închisã în primii ani
de dupã rãzboi. În acele
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
vremuri grele Epitropia se
gândea mai puþin decât
oricând la repararea sau chiar la
rezidirea bisericii din parcul Bãilor sale.
Întregul ei efort era îndreptat acum spre
repunerea în funcþiune a stabilimen-
telor balneare ºi a izvoarelor de apã
mineralã aducãtoare de venituri.
Pânã ºi hotelul Racoviþã, imensã
clãdire de piatrã, fiind bombardat ºi ars
pânã la temelii, a trebuit sã mai aºtepte
pânã în anul 1932, refacerea sa.
Pavilionul Racoviþã al Epitropiei a
fost construit între anii 1894-1897, dupã
modelul marilor hoteluri balneare
apusene; cu instalaþii sistematice de
balneo-fizioterapie la parter ºi cu spaþiu
locativ deasupra, în total 366 de
încãperi. A fost denumit astfel în
memoria lui Cehan Racoviþã Vodã
(1753-1756) care donase Epitropiei
spitalelor toatã Valea Slãnicului,
inclusiv ocnele de sare ºi târgul de alãturi
de ele, donaþie care a fost anulatã apoi
de urmaºii sãi din cauzã cã sãrãcise
Vistieria þãrii.
Ars pânã la temelie în primul rãzboi
mondial, hotelul a fost refãcut în anii
1932-1933 din iniþiativa ºi neobosita
stãruinþã a profesorului dr. Raºcanu,
epitrop al Casei ºi sub conducerea
arhitectului profesor I. Pompilian,
antreprenor C. Maccia (conform plãcii
comemorative existentã odinioarã pe
peretele bãilor).
De bisericã nu s-a mai ocupat,
bineînþeles, nimeni, fiind lãsatã ori sã
se prãbuºeascã de tot, ori sã renascã
prin mijloace proprii. Din aceastã
cauzã slujitorii ei au fost nevoiþi, ca
dupã sumare amenajãri, sã reînceapã
în ea serviciul divin, pentru ca din
ofrandele credincioºilor sã se poatã
face, ulterior, reparaþiile radicale
necesare.
Repusã astfel în funcþiune, ea a
continuat a servi ca locaº misionar
pânã în anul 1927, când fu totuºi
demolatã. Pe acelaºi loc fu ziditã
imediat o altã bisericã pe cheltuiala
aproape exclusivã a unui fost pacient
al staþiunii care-ºi refãcuse aici, cu mulþi
ani în urmã, sãnãtatea zdruncinatã.
Este vorba de soþii Axente ºi Maria
Pandrea. […]
Axente Pandrea devine principalul
ctitor al bisericii celei noi, care, deºi
incomparabil mai frumoasã ºi mai
spaþioasã, va fi lipsitã de farmecul arhaic
al celei dintâi.
13
Capitolul 3 - Dotarea bisericii
vechi
Conform catagrafiei bisericilor din
Eparhia Romanului, întocmitã în anul
1881, biserica, având hramul Sfântului
Ilie, din Slãnic era la acea datã încã
destul de sãrãcãcios înzestratã. Ea
poseda în total un numãr de 68 de
articole de inventar, cuprinzând obiecte
de cult, cãrþi, articole de mobilier, douã
clopote mici în clopotniþã ºi o toacã de
fier cu douã ciocane. De reþinut cã
sfeºnicile erau strunjite din lemn, iar
cristelniþa, care în mod obiºnuit se
confecþiona din tablã de aramã, era un
ciubãr. Obiecte lucrate din metale
preþioase erau în numãr de trei: o cruce
de argint prost ºi douã linguriþe de argint.
Sfeºnicele de pe Sfânta Masã erau din
aramã. Cãrþile de cult, scrise toate în
„slovã veche (chirilicã), proveneau din
teascurile Mãnãstirii Neamþului, ale
Mitropoliei din Bucureºti sau de la
Sibiu. În catagrafie nu li se menþioneazã
data imprimãrii4.
Nimic din toate acestea nu s-a
pãstrat dupã dezastrul din 1916, cu
excepþia, poate, a unei singure icoane
din prãznicar, Naºterea Mântuitorului,
care, purtând text chirilic, s-ar putea sã
provinã de la biserica veche.
Capitolul 4. Slujitorii bisericii
Dupã cum s-a vãzut anterior,
Epitropia Sfântul Spiridon era obligatã
ca, în schimbul donaþiei primite sã
construiascã ºi sã întreþinã o bisericã
în Slãnic, cheltuind pentru aceasta
suma de 400 de lei pe an. Lãsând la o
parte faptul cã a moºtenit-o construitã
gata, scãpând astfel de o îndatorire în
plus, dar nici pentru bunul ei mers nu a
fãcut sacrificii excesive. Fie cã suma
prevãzutã în Hrisovul de danie era
insuficientã, neputându-se cuprinde cu
ea toate nevoile bisericii, fie din alte
motive, fapt cert este, cã nu i s-a alocat
de cãtre Epitropie un post de preot
bugetar. Din aceastã cauzã, deºi
lãcaºul se afla mereu deschis pentru
vizitatori ºi închinãtori, serviciul divin se
oficia aici numai în timpul sezonului de
cãtre unii preoþi angajaþi temporar, veniþi
prin împrumut de la parohiile vecine sau
chiar de cãtre cei aflaþi în staþiune la
curã.
Starea aceasta de lucruri era, pânã
la un punct explicabilã ºi prin faptul cã
biserica din vatra Bãilor nu se putea
sprijini ºi pe contribuþia enoriaºilor
localnici. Slãnicenii ortodocºi erau în
totalã minoritate, neputând constitui
deci o parohie de sine stãtãtoare.
Localnicii aparþinând confesiunii
romano-catolice, nu se considerarã
obligaþi a contribui nici la construirea ºi
nici la întreþinerea unei biserici ortodoxe
în sat. Ei nu aveau grijã, evident, decât
de biserica proprie. Mulþi ani aceasta a
funcþionat într-o casã particularã, abia
în anul 1938 s-au pus temeliile bisericii
catolice actuale, fiind terminatã, sfinþitã
ºi datã cultului în anul urmãtor, 1939.
Aºa se face cã biserica ortodoxã a
rãmas de la bun început numai în seama
Epitropiei, care nu i-a recunoscut însã
poziþia de bisericã misionarã ºi nu i-a
repartizat subvenþia cuvenitã. I s-a
alocat doar, în permanenþã un post de
cântãreþ bugetar. Acesta era gestionarul
inventarului ºi era rãspunzãtor cu
administrarea clãdirii.
Cu toate acestea, în primii 50 de
ani de existenþã a bisericii, au slujit aici
ºi unii preoþi, fie ºi numai cu titlu
provizoriu. A stabili cronologia acestora
este extrem de dificil, dacã nu, chiar
imposibil. Vom încerca totuºi a o face,
servindu-ne de informaþii fragmentare
gãsite.
În 1847 preotul Gavril Manciu,
ctitorul bisericii, a fost, fãrã îndoialã, ºi
cel dintâi liturghisitor al ei. Având însã
parohie la Târgu Ocna, el nu putea sã
vinã aici decât sporadic, la anumite zile
mari ºi în sezon.
În 1861 preot nu era, erau trei
dascãli: Toader Goagã (20 ani), Anton
Goagã (38 ani), Gheorghe Sfârlea (36
ani).
În 1862 preotul în continuare este
lipsã, poporenii erau în total 55 de
suflete, iar dascãl era Gheorghe Sfârlea
(36 de ani).
În 1866 situaþia este identicã. În
vara aceasta, aflãm cã Epitropia încã
fãcea unele încercãri pentru a angaja
un preot, aºa-zicând sezonier.
Doctorul Louis Collin, cu titlul de
inspector al Bãilor Slãnic, (fiind
totodatã ºi medicul spitalului din Târgu
Ocna), prin adresa nr. 62/20 iunie
1866, aduce la cunoºtinþa Episcopiei
Romanului cã s-a „alcãtuit cu
ieromonahul Panteleimon de la
Schitul Lepºa, Ocolul Vrancei” de a
liturghisi în biserica din
Slãnic „în timpul cât voiejerii

sunt la feredee”, solicitând
cuvenita aprobare pentru
aceasta. Episcopul Nectarie
Hermeziu, în loc sã admitã mãcar ºi
aceastã jumãtate de mãsurã, ordonã
protoiereului þinutal sã întrebuinþeze
toate mijloacele spre a readuce cât
mai grabnic la metania sa „pe acest
cãlugãr dezertor!” Ieromonahul
Panteleimon a continuat sã rãmânã
însã la Slãnic, de unde adreseazã
Episcopului, la data de 18 august a
acelui an, o suplicã personalã foarte
întemeiatã. El aratã cã Schitul Lepºa
de unde vine este cu desãvârºire
lipsit de mijloace materiale din care
cauzã „fraþii de acolo se poartã cu
rasele ponosite ºi rupte”, ceea ce lui,
ca slujitor al altarului, nu se cade.
Solicitã dar sã-i fie permis a sluji la
biserica din Slãnic fãrã leafã, numai
„pe venitul epitrahilului” pânã la
sfârºitul sezonului (care de altfel era
pe terminate). În modul acesta îºi va
putea „închipui” cele trebuincioase,
urmând a se întoarce apoi la metania
sa.
Cei de la Roman par sã fie
înduplecaþi de astã datã ºi sunt gata
a-i încuviinþa rãmânerea lui acolo, chiar
ºi definitivã, cu condiþia însã, a
încadrãrii sale bugetare. În acest sens
se face întrebare Epitropiei de la Iaºi
ori de existã un post bugetar de preot
la biserica Sfântul Ilie din Slãnic 5.
Dosarul se terminã aici fãrã de
rãspuns. Rãspunsul îl ºtim noi: post
bugetar nu era, aºa încât ieromonahul
„dezertor” a trebuit pânã la urmã sã
se întoarcã la metania lui, nu însã
înainte de a-ºi fi procurat o rasã nouã.
S-ar putea sã fi revenit ºi în anii
urmãtori în aceleaºi condiþii, ceea ce
rãmâne o simplã ipotezã.
În orice caz, întâmplarea mai sus
expusã aruncã o luminã suficient de
edificatoare asupra condiþiilor în care se
oficia serviciul divin acum peste 100 de
ani în urmã.
În 1874 preot slujitor este lipsã,
dascãl este Gheorghe Sfârlea.
În 1881 slujitor era preot Pentelei
Dãscãlescu . El este cel care
întocmeºte inventarul bisericii în acel
an. Are un scris diferit de ieromonahul
Panteleimon, fiind, deci, o altã
persoanã. Era de altfel, preot de mir.
În 1885 conform raportului
protoiereului Th. Athanasiu, preotul era
lipsã.
14
Pentru anii urmãtori ºi chiar
deceniile urmãtoare, nu mai dispunem
de nici o informaþie în acest sens. Abia
în anul 1903 biserica din Slãnic fu
afiliatã cu adresa 4795, bisericii Sfântul
Gheorghe din satul învecinat Cerdac,
cu care va forma o singurã parohie.
Din registrul katagrafic al Eparhiei
Romanului (Arhivele Episcopiei) aflãm
cã aceastã parohie a fost deservitã de
urmãtorul personal: pr. Gheorghe
Tudorache, paroh, numit la 1
octombrie 1912, pr. D. I. Procopie,
paroh, numit la 9 iulie 1915, pr. Filip
Diculescu, paroh, hirotonit ºi numit la
23 iunie 1922, Arhimandrit Gr.
Petrovici, suplinitor, numit la 29
noiembrie 1922, ieromonah Emanoil
Bolinar, suplinitor numit la 1 aprilie
1923 în locul arhimandritului Gr.
Petrovici. Pr. Filip Diculescu, paroh
în revenire la 1 ianuarie 1925. Pr.
Munteanu, paroh, 1927, când oficiazã
un parastas, asistat de încã alþi 7
preoþi. Pr. Filimon Clement. În aceastã
partidã sunt trecute ºi numele câtorva
dascãli, dar care nu aparþin de biserica
Sfântul Gheorghe din Cerdac.
Epifanie E. Cozãrescu,
Paramedicalia. Prozã scurtã
paramedicalã ºi de alte origini
cu nuanþã literar istoricã. Carte
îngrijitã de Camelia Corban ºi
Aspasia Oþel Petrescu, Editura
pentru ªtiinþã S.I.T, 2007, pag.
174-180.
1
Gh. Iordache, Icoane târgocnene ,
Bucureºti, pg. 49-50
2
Arhiva Episcopiei Romanului,
pachet 1885, Schematism de starea
bisericilor din judeþul Bacãu
3
Prof. dr. Emanoil Riegler,
Cuvântãri þinute în calitate de epitrop al
Aºezãmintelor Sfântul Spiridon în anii
1911-1912-1913, Tipografia Galdner,
Iaºi, pg. 21 ºi urm.
4
Arhivele Episcopiei Romanului,
pachet 1181, Katagrafie de obiectele de
la Biserica Sfântul Prooroc Ilie de la
Slãnic
5
Arhivele Episcopiei Romanului,
pachetul 1866, dos. 23/519: Dosar
relativ la strãduinþele ieromonahului
Panteleimon pentru a fi învoit de preot
la Bãile Slãnic Moldova.
Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
Ştiaţi că…
Profesorul Răzvan Ştefănescu (adormit în
2011) a scris o carte în limba franceză, „Venu,
vécu, vaincu” publicată în Franţa la Editura Ŕ
L’écoute Des Počtes. Cartea este autobiografică,
are 70 de pagini şi prezintă fragmente şi amintiri
din copilăria uneori frământată a autorului.
Galeria de personaje şi întâmplări, uneori
amuzante, uneori triste sunt prezentate cu un umor
fin sau sarcastic, cu detaşare.
Frumuseţea morală şi ambiţia de a face de
toate, de a se descurca a mamei autorului, spiritul
său artistic, dragostea de viaţă, îl marchează şi îl
face să o evoce ca pe o privighetoare veselă, dar
fragilă. Hiperactivitatea şi sociabilitatea mamei vor
rămâne impregnate ca nişte calităţi ale autorului.
În ultima povestire „Joc de cărţi” rezumă cel
mai bine faptul că autorul a trăit viaţa ca pe un joc,
un joc uneori dur, trăit sub semnul aparenţei.
Tristeţea rememorării îl face să se vadă invidiat
de colegi pentru rezultatele strălucite, pentru
hainele moderne, pentru ordinea impecabilă.
Totuşi ca şi în jocul de cărţi totul era o aparenţă. În
aparenţă totul îi era la îndemână , dar nimeni nu
ştia munca şi efortul cu care erau obţinute.
Voia să lase ca adolescent o imagine de băiat
răsfăţat, mai degrabă, decât de a recunoaşte
suferinţa. Când toată lumea îl invidia pentru situaţia
familială ca şi student, dedesupt exista un alt adevăr.
Paradoxul vieţii adulte îl făcea să apară activ,
serios, comunicativ, plin de vervă, hiperactiv, cu
aspect de sportiv sănătos. În realitate omul
adevărat era interiorizat, introvertit, reflexiv, bolnav
de inimă, cu viaţa atârnând de un fir de aţă.
Totul în viaţa sa era ca în jocul de cărţi:
imaginea, realitatea nu se reflectă, duce la reflecţie.
De aici şi titlul „Am venit, am văzut, am învins”
parafraza lui Iulius Cezar „veni, vidi, vici”.
S-a considerat un fel de Cezar inversat,
aparenţă rezonantă a faptelor de viaţă, iar
amintirea vieţii sale nu se agaţă de legăturile
umane, sociale ci mai degrabă de memoria afectivă
care a dus la scrierea acestei cărţi.
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
(urmare din p. 1)
reprezintă, la Liturghia hramului bisericii din
Slănic Moldova şi oriunde se cinsteşte
sărbătoarea, şi braţele profetului Ilie
oferindu-ne înviat Unicul Fiu al Maicii Sfinte,
Cuvântul întrupat, jertfit şi ridicat din morţi întru
comuniune şi mângâiere nemuritoare.
Acatistul Sfântului Prooroc Ilie ne poartă pe
aripi de vânt subţire prin toată viaţa profetului, de
la naşterea pentru viaţa vremelnică din părinţii
săi trupeşti – între care tatăl Sovah ne este
prezentat ca văzător de îngeri de foc cu flăcări
învelindu-i pruncul de-abia născut şi cu văpăi
hrănindu-l, fiu al focului nematerialnic menindu-l
pentru restul istoriei –, până la naşterea pentru
cea veşnică, carul înflăcărat cu caii cei de pară
fiindu-i pântecele petrecerii lui întru nemurire.
Una din minunile cu care Acatistul îşi
deapănă laudele este cea izvorâtă din marea
râvnă a proorocului faţă de cinstirea Numelui
Dumnezeului Savaot. Odată ajunşi la
sărbătoarea Sfântului Ilie şi, mai cu seamă, la
ziua hramului bisericii ortodoxe din Slănic
Moldova, cea închinată lui, cel dintâi examen al
conştiinţei acesta trebuie să ni-l facem: cum stăm
fiecare dintre noi cu Dumnezeul lui Ilie? Nu cumva
am slujit şi altor dumnezei străini pentru care
sărbătoarea s-ar putea preface din părelnic răsfăţ
în holocaust precum odinioară Carmelul şi-a
umplut crăpăturile pământului uscat din albia
seacă a pârâului Chişon cu sângele idolatru al
slujitorilor lui Baal şi ai Aşerei de demult?
Când Ilie proorocul a voit să arate mulţimii
iudeilor care era pe muntele Carmel care este
adevăratul Dumnezeu, a turnat apă de jur
împrejurul altarului zidit acolo din douăsprezece
pietre însemnând cele douăsprezece seminţii ale
lui Israel, apoi a cerut de la Dumnezeu să
coboare foc din cer pentru a-i mistui jertfa de pe
altar. Îmbrăcat cu flăcări, hrănit cu vâlvătăi, nu
ştia altceva să ceară de la Dumnezeu decât foc.
De aceea este de temut acest faimos ocrotitor al
înaltului şi-al aşternutului picioarelor lui
Dumnezeu. Că orice trădare a iubirii de
Dumnezeu el o percepe ca fiind vrednică de foc.
Infidelitatea faţă de Dumnezeu este o arsură pe
inima lui Ilie care izvorăşte sete de răzbunare
pentru Numele trădat al Domnului Dumnezeului
lui Israel.
Minunea de pe Carmel o ştim foarte bine
atât din ascultarea Acatistului cât, mai cu seamă,
din citirea neostoită a Scripturilor care-n cartea
a III-a a Regilor ne poartă pe urmele profetului
15
din Tesva Galaadului (III Regi, cap. 13-22 şi IV
Regi, cap. 1 şi 2). Modul în care ne prezintă
însă Acatistul minunile profetului Ilie dezvăluie
înaintea ochilor noştri şi mai limpede marea
iubire de oameni a lui Dumnezeu, nespusa-I
îndurare faţă de neamul omenesc şi, mai cu
seamă, faţă de omul Lui pe care l-a ocrotit să
nu sufere aceeaşi pedeapsă ca şi poporul cel
idolatru, tocmai pentru că Ilie era deosebit de fiii
cei fără de lege ai lui Israel.
Iată deci minunea: după trei ani şi jumătate
de secetă cumplită, dată drept pedeapsă pentru
depărtarea poporului de Dumnezeu, proorocul
Ilie cheamă poporul pe muntele Carmel pentru
a-l vădi de mincinoasă slujire şi spre a-l întoarce
cu pocăinţă către Dumnezeu. Ştim bine istorisirea
cu cele două altare ridicate pe vârful muntelui,
cu înţelegerile dintre părţi ca întâi să sloboadă
glas de implorare preoţii cei mincinoşi către
dumnezeii lor falşi. Evident că foc nu s-a coborât
de nicăieri peste mascarada demonică a
idolatrilor, deşi Dumnezeu putea să-i ardă ca pe
Sodoma şi să-i nimicească ca pe Gomora. Dar
nu, soluţia salvatoare pentru căderea oamenilor
este Focul cel Ceresc al Duhului Sfânt care va
coborî şi se va sălăşlui peste feciorelnica jertfă a
Maicii Domnului. Ilie, profet fiind, anunţa, prin
coborârea focului din cer peste jertfa altarului
său, Jertfa lui Iisus Hristos ca soluţie a restaurării
neamului omenesc căzut în neascultare şi sub
robia lui Satan. Vedeţi, după mistuirea completă
a altarului cu jertfa de pe el şi a apei ce umpluse
şanţurile din jurul jertfelnicului – imagine cum nu
se poate mai clară a restaurării firii umane căzute
prin unirea ei cu focul dumnezeirii –, poporul a
strigat într-un glas, ca trezit dintr-un somn adânc
sau dintr-o cruntă beţie: Dumnezeul lui Ilie este
adevăratul Dumnezeu! Apoi a prins pe cei 850
de preoţi ai lui Baal şi ai Aşerei, care erau de
faţă, şi Sfântul prooroc Ilie le-a tăiat capul cu
sabia pe o buturugă la pârâul Chişon.
Dar împărăteasa Izabela, auzind ce a făcut
Ilie cu preoţii săi, pentru că erau slujitorii
consacraţi ai idolilor ei, s-a mâniat foarte tare
dorind să-l ucidă pe Ilie. Atunci profetul a fugit
departe de Ahab şi de Izabela, dar s-a întâlnit
cu Dumnezeu pe muntele Horeb, Care i S-a
arătat la gura peşterii într-o adiere de vânt,
zicându-i ce să facă în continuare cu poporul,
schimbându-i atât conducătorul politic, ungându-l
pe Iehu, fiul lui Nimşi, rege peste Israel (III Regi
19, 16), cât mai cu seamă nelipsindu-l de
prooroc, ungându-l pe Elisei, fiul lui Şafat, din
Abel-Mehola, profet în locul său.
O altă minune cuprinsă în Acatist este şi
cea cu focul din cer căzut de data asta peste
oameni, ucigându-i. Ahab murise, Dumnezeu îl
pedepsise pentru că îl făcuse pe Israel să
păcătuiască mai mult ca oricând. A pierit în
război, sângele şiroindu-i din rană de suliţă pe
roţile carului său de luptă. Seara, slujitorii i-au
spălat carul la fântâna Samariei. În jur, porcii şi
câinii lingeau nesătui apa însângerată ce se
scurgea şi „târfele s-au spălat în sânge“ (III
Regi 22, 38), după cum i-a prezis Ilie că va
muri ticălosul conducător. Izabela, cea care-l
îmboldea pe soţul ei Ahab la săvârşirea
fărădelegilor n-a pierit nici ea mai omeneşte.
Mai târziu, pe când Iehu intra în Izreel, de sus
doi eunuci o aruncară jos pe Izabela, sângele
ei stropind peretele şi caii care o călcară în
picioare. Când, spre seară, a poruncit Iehu să
îngroape cineva pe Izabela, că-i fiică de rege,
n-au mai găsit afară decât capul, picioarele şi
palmele mâinilor, restul fiind devorat de câinii
cetăţii, după cuvântul lui Ilie (vezi pe larg în IV
Regi, 9, 30-37).
După moartea lui Ahab, a condus ţara
Ohozia, fiul lui care-i urma şi-n nelegiuire. Era
şi acesta acum spre moarte şi a trimis soli la
idolii săi să-i întrebe de va muri ori de va trăi.
Pe drum aceştia se întâlnesc cu Ilie trimis de
Dumnezeu să-i transmită regelui că va muri.
Mâniindu-se pe cuvintele proorocului, Ohozia
trimise o ceată de cincizeci de oameni la Ilie
să-l aducă la sine (vezi IV Regi cap. 1). Profetul
îi arde pe toţi cu foc din cer. Regele trimite altă
ceată de cincizeci şi aceia au aceeaşi soartă.
A treia căpetenie cu alţi cincizeci de oameni
şi-a dat seama că înaintea omului lui
Dumnezeu trebuie să te smereşti, că nu-i de
glumă cu el pentru că este trimisul lui
Dumnezeu. Şi-a cerut iertare pentru motivul
venirii lor şi i-a cerut îngăduinţă pentru copiii
lor să-i lase în viaţă. Dacă vrei să vii cu noi
la rege, vino, dacă nu, nu veni. Şi Ilie i-a
iertat şi s-a dus spunându-i regelui Ohozia
că va muri amarnic pentru că a îndrăznit şi el
să ceară sfat de la dumnezeii cei străini,
trădându-L pe adevăratul Dumnezeu.
Despre urcarea la cer a profetului Ilie în
carul cel de foc nu trebuie să mai amintim,
însuşi Acatistul încheind şirul cântărilor cu
această icoană preafrumoasă a eliberării firii
omeneşti de hainele cele de piele datorate
păcatelor şi cu ridicarea în slavă a Bisericii,
taine despre care pe Tabor Ilie, dimpreună cu
Moise, a teologhisit cu Hristos.

PREDICÃ LA SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL
(urmare din p. 1)
acelaºi totdeauna ºi care depãºeºte
prin proiecþiunea lui hotarul acestei lumi
pãmânteºti. Istoria omenirii este în
special istoria spiritului ei, în drumul
care porneºte din zãrile veºniciei ºi
merge în adâncurile viitoare ale
acesteia.
Milioanele de oameni ce s-au
perindat ºi se vor perinda pe pãmânt
sunt pelerini care suspinã dupã
Ierusalimul ceresc.
Nu se poate concepe
aceastã viaþã a omenirii ca o
curgere în gol, fãrã un scop
eficient, determinat ºi fãrã un
diriguitor desãvârºit, care este
Dumnezeu.
Aceastã manifestare a
lucrãrii dumnezeieºti se aratã
ºi prin mijloace naturale, prin
condiþiile de existenþã în sânul
naturii, dar ºi prin acþiunea
anumitor oameni ai istoriei,
indiferent de ce demnitate ar fi
deþinut în lume, fie oameni
politici, filozofi, poeþi, oameni de
ºtiinþã sau oameni aparþinând
manifestãrilor moral religioase.
Unii dintre aceºti oameni
sunt profeþii. Ei sunt rânduiþi sã
îndrepte ºi sã conducã ome-
nirea pe drumul care urcã la
Dumnezeu. Astfel, observãm
pe de o parte intervenþia lui
Dumnezeu de sus în jos pentru
a-l ridica pe om la Sine, iar pe
de alta tendinþa omului însuºi
de a se urca la Dumnezeu.
Unul dintre aceºti oameni, eroi ai
omenirii în urcuºul cãtre cer ºi
perfecþiune, a fost sfântul prooroc Ilie
Tesviteanul, care este nu numai
patronul bisericii, dar ºi al staþiunii
Slãnic Moldova, 20 iulie fiind ziua în care
serdarul Mihalache Spiridon a
descoperit cel dintâi izvor mineral ce
face faima acestei staþiuni. Profetul Ilie
este ales ºi trimis de Dumnezeu în
mijlocul poporului israelit într-un
moment crucial al istoriei lui ºi tocmai
pentru a înþelege misiunea profetului
trebuie cercetat în vremea lui, în patria
sa.
Poporul israelit, rânduit ca dintr-
însul sã se nascã Izbãvitorul lumii, în
vremea aceea deviase de la credinþa cea
16
adevãratã pe care Dumnezeu o
descoperise neamului omenesc ºi o
consemnase în legea lui Moise. Datoritã
regelui Ahab, fiul unui rege idolatru, dar
mai ales soþiei sale Izabela, fiica
regelelui Etbaal al Edonului, cu
desãvârºire idolatru, poporul se
rãtãcise, închinându-se la douã zeitãþi
pãgâne: Baal ºi Astarteia. Cultul
închinãrii adevãratului Dumnezeu, în
mare parte, era înlocuit cu închinarea
la aceste zeitãþi, care însemna desfrâu,
nelegiuire ºi jertfe de vieþi omeneºti.
În acest mediu, de imoralitate ºi
decãdere din demnitatea omeneascã,
patronat de rege ºi reginã, apare Sfântul
Prooroc Ilie.
Cine putea sã combatã rãul care
schimbase în genere, concepþia de
viaþã, promovând valorile pãmânteºti,
mâncarea, bãutura, petrecerile
încununate de desfrânare ºi crimã, în
locul virtuþilor morale ºi religioase, decât
un om integru sufleteºte, pãtruns
desãvârºit de misiunea lui?
Cine putea sã înfrunte pe rege
cãzut total sub influenþa nefastã a
reginei, care în despotismul sãu,
dispunând de viaþa supuºilor, ucisese
Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
pe Nabot ºi-i luase viaþa, care ucisese
pe slujitorii lui Dumnezeu ºi ridicase
altare lui Baal?
Numai o puternicã personalitate
moralã, vecinã cu sfinþenia, convinsã de
adevãrul existenþei singurului adevãratul
Dumnezeu, putea sã înfrunte, cu
dârzenie, protivnicia coroanei ºi
rãtãcirea religioasã a conaþionalilor sãi.
Vieþuind într-o austeritate redusã la
absolutul necesar existenþei
trupului, înduhovnicit prin
rugãciune, în permanentã
legãturã cu Dumnezeu, cu o
garderobã veºmântarã redusã,
cum peste 900 de ani va apare
alt ascet în Valea Iordanului,
Ioan Botezãtorul, Ilie a
îndrãznit sã mustre pe rege ºi
reginã, prezicându-le pedeap-
sa lui Dumnezeu pentru
nelegiuirile lor.
Puterea rugãciunii lui a
încuiat cerul cu o secetã de trei
ani ºi jumãtate, apoi prin
aceiaºi rugãciune redã
pãmântului ploaia ºi rodnicia
doritã de oameni ºi de vietãþi,
restabilind cultul lui Dumnezeu
prin demonstrarea fãcutã pe
Carmel, pogorând foc din cer
asupra jertfei adusã de el.
Acesta a fost scopul
misiunii profetului, sã îndrepte
rãtãcirea conaþionalilor sãi,
care ºchiopãtau de amândouã
picioarele, cum el însuºi le-a
spus: „pentru ce ºchiopãtaþi de
amândouã picioarele?” Amândouã
picioarele, adicã cele douã pãrþi ale
religiei: credinþa - învãþãtura ºi practica
sau cultul.
Misiunea Sfântului Ilie n-a fost deloc
uºoarã, ci plinã de greutate ºi peripeþii.
Urmãrit de ura reginei care dorea sã-l
omoare, a fost nevoit sã fugã din loc în
loc; sã îndure urmãrile foametei, fiind
hrãnit de corbi la pârâul Cherit, sau sã
împartã fãina ºi untdelemnul vãduvei din
Sarepta Sidonului, sporite în chip
minunat prin rugãciune, veridic
practicatã ca hranã permanentã a
sufletului.
Sã adãugãm la acestea suferinþa
pe care i-o provocase
rãtãcirea norodului de la
credinþã ºi neînþelegerea în
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
calitate de compatrioþi,
vazându-i pãrãsind tradiþiile
strãmoºeºti ºi îmbrãþisând obiceiuri
strãine, care þinteau distrugerea familiei
ºi prin aceasta a însãºi neamului sãu.
Acestea demonstreazã însemnã-
tatea Profetului Ilie pentru vremea
aceea. Dar care este valoarea lui pentru
vremea noastrã ca sã merite sã
patroneze o bisericã ºi sã ne reþinã
atenþia în cadrul celui mai desãvârºit
cult, care este Sfânta Liturghie?
Mai întâi, este vorba de râvna
proorocului pentru credinþa într-un singur
Dumnezeu, pentru a demonstra existenþa
lui ºi necesitatea de a ne închina lui, deci
valoarea dogmaticã ºi cea practicã,
culticã a religiei, ca factori constitutivi ºi
permanenþi ai oricãrei religii.
În al doilea rând, lupta lui
înverºunatã de a înlãtura idolatria
îngemãnatã cu desfrâul ºi imoralitatea
înseamnã curãþenia unui cult. Credinþele
deºarte, practicile greºite cum ar fi
superstiþiile, descântecele, vrãjitoriile
etc. nu au ce cãuta în închinarea pe
care o datorãm lui Dumnezeu.
În al treilea rând, proorocul, prin
viaþa lui austerã, ne îndreaptã cãtre
valorile spirituale, între care rugãciunea
stã pe primul loc. El demonstreazã
valoarea eficientã a rugãciunii adevãrate,
care a închis ºi deschis cerul, care a
pogorât foc din cer, care aduce - în
esenþã purificarea atmosferei spirituale
a lumii. Ozonul purificã aerul,
rugãciunea purificã sufletul.
Deci, existenþa lui Dumnezeu,
necesitatea de a ne închina ºi de a
considera rugãciunea forma cea mai
desãvârºitã de a ne închina, sunt
concluzii - învãþãturi, pe care le tragem
din viaþa Sfântului Prooroc.
Ele sunt valabile ºi azi ca valori ale
credinþei creºtine. ªi în lumea
contemporanã care oscileazã între
credinþã ºi necredinþã pânã la a-L nega
pe Dumnezeu, este nevoie de a
demonstra existenþa lui Dumnezeu.
ªi azi mai sunt idoli în lume,
popoare care preþuiesc mai presus de
orice, valorile materiale ºi satisfacþiile
trupului, pentru obþinerea cãrora se
sacrificã omul. Toate rãzboaiele ca ºi
neînþelegerea ce existã azi în lume îºi
au la bazã mobilul material. Puzderia
de secte care invadeazã lumea ºi care
îºi iau paravan pe Hristos, sunt forme
idolatre ce compromit adevãrata
închinare a lui Dumnezeu.
17
Sufletul omenirii stãpânit de dorinþa
de câºtig, de dorinþa de a satisface la
maximum instinctele ºi poftele trupului,
se pare cã nu mai cunoaºte binefacerile
spiritualizãrii prin rugãciune.
Noi înºine în manifestãrile noastre
de creºtini se pare cã nu ne gãsim
totdeauna în poziþia cea mai fericitã pe
care o recomandã Domnul Hristos când
zice: „Duh este Dumnezeu ºi cei ce se
închinã lui trebuie sã se închine în duh
ºi-n adevãr.”
Cu toatã actualitatea acestor lucruri
în viaþa noastrã, pentru care îl cinstim
ºi-l sãrbãtorim, Proorocul rãmâne,
aparþine, prin structura lui, vremii sale,
adicã Vechiului Testament. Este firesc,
logic ºi necesar sã arãtãm aceasta,
cãci în toatã râvna lui pentru Dumnezeu,
nu s-a putut urca la înãlþimea
creºtinismului, a Noului Testament.
Baza celor douã Testamente este
Decalogul; adicã cele 10 porunci
primite de Moise scrise pe douã table
de piatrã. Pe prima piatrã sunt înscrise
poruncile ce privesc datoriile omului faþã
de Dumnezeu: „Eu sunt Domnul
Dumnezeul tãu” etc.
Pe a doua sunt scrise poruncile ce
privesc datoriile faþã de oameni: „sã nu
ucizi”, „sã nu furi” etc.
Când profetul, prin rugãciune a
pogorât foc din cer peste jertfa sa, ºi-
a împlinit datoriile faþã de Dumnezeu,
demonstrând existenþa ºi închinarea
curatã ce-i datorãm. Îndatã însã dupã
aceasta a pus sã ucidã pe slujitorii ºi
închinãtorii lui Baal, din
râvnã pentru Dumnezeu, dar
astfel a cãlcat poruncile de
pe a doua tablã: „sã nu
ucizi”.
N-a putut sã facã
legãtura între cele douã table
ale legii, legãturã pe care o
face creºtinismul când zice
„iubeºte pe aproapele tãu”,
sau cum scrie Sfântul Apostol
Iacob „dacã cineva va pãzi
toatã Legea, dar va greºi într-
o singurã poruncã, s-a fãcut
vinovat faþã de toatã Legea”
(Iacob 2, 10). Sau Sfântul
Apostol Ioan I cap 4, 20:
„dacã zice cineva: iubesc pe
Dumnezeu, iar pe fratele sãu
îl urãºte, este mincinos” (ºi
versetul 21: cine iubeºte pe
Dumnezeu sã iubeascã ºi pe
aproapele sãu!)
Aceasta este adevãrata credinþã:
legãtura dintre cele douã table ale Legii.
Moise când a primit tablele Legii
...vãzând pe închinãtorii la idoli a scãpat
tablele ce s-au spart; jos a ucis pe
închinãtorii la idoli.
Altfel se sparg. Le-a spart ºi Moise
ºi le-a spart ºi urmaºul: Profetul Ilie.
Armonia dintre cele douã table ale
Legii, împlinirea lor este adevãrata
credinþã. Numai împlinirea lor
armonioasã poate aduce înfrãþirea între
oameni, pacea dupã care strigãm ºi o
dorim.
Aceasta este ultima concluzie la
care ne trimite Sfântul Prooroc Ilie prin
sãrbãtoarea de azi.
Gãsesc nimerit sã amintesc, în
aceastã zi de hram, de ctitorii bisericii,
Axente ºi Maria Pandrea, care prin
ridicarea acestui locaº au împlinit cele
douã porunci slujind pe Dumnezeu ºi
punând la dispoziþie miilor de oameni
ce se perindã prin staþiune posibilitatea
de a se închina lui Dumnezeu.
Gãsesc, de asemeni, nimerit sã
mulþumesc sfinþiþilor slujitori de azi, din
altar ºi de la stranã, cât ºi tuturor
credincioºilor veniþi la aceastã serbare.
ªtim cã în multe pãrþi hramul
înseamnã mai ales agape dupã slujbã.
Aici noi am renunþat de mult la aceasta,
fie ca acea agapã s-o înlocuiascã
ospãþul duhovnicesc la care ne-am
împãrtãºit ºi care sã ne fie spre
sãnãtatea ºi întãrirea credinþei noastre
celei adevãrate.

A fost odatã, cã de n-ar fi fost...
(Din seiful cu amintiri)
„O, sfintele mele cãrþi!... Cât vã datoresc cã sunt om, cã sunt om adevãrat!” (Nicolae Iorga)
Cât de greu este sã privesc în oglinda
timpului ºi sã scriu, alegându-mi cu
sfioºenie cuvintele, despre un timp, demult
ascuns în negurile groase ale veºniciei.
Cãutându-le doar pe acelea pe care le-
am numit cuvinte de duminicã, încerc cu
strãºnicie sã ajung la poarta amintirilor de
altãdatã, unde se pãstreazã fãptura
luminoasã a bunicii mele, care mi-a marcat
anii copilãriei ºi nu numai atât.
Prin pãrþile Moldovei, acolo
unde m-am nãscut, bunicilor le
spuneam „Tata moºu” ºi „Mama
bunã”, uneori „Buna” sau „Bunul”.
De aceea noi, copiii, aºa o strigam,
aºa o rugam, aºa îi spuneam ºi când
o întrebam câte ceva, aºa simt ºi
acum în strãfundurile sufletului cã
numai aceste cuvinte magice trebuie
sã le folosesc pentru aducere
aminte.
Buna mea, dinspre tatã, pe
numele ei Maria Gh. Gavrilã, s-a nãscut
în anul 1893, pe valea liniºtitã a Slãnicului,
în satul cu nume atât de plãcut auzului,
Cerdac, din judeþul Bacãu.
În anii aceia, de când pãstrez imagini
în seiful cu amintiri, „Buna” era o femeie
frumoasã, cu ochii de culoarea cerului
senin, a cãror privire te minuna. Era înaltã,
bine fãcutã la trup, îmbrãcatã mereu
îngrijit, cu cãmeºã din pânzã albã, þesutã
în rãzboi de mâinile ei, cusutã dupã
modelul cãmeºilor þãrãneºti de la
costumul popular femeiesc specific zonei
ºi, în loc de catrinþã, o fustã de culoare
neagrã, bine încreþitã la betelie ºi trasã
peste poale din pânzã albã cu dantelã în
colþiºori, în partea de jos. Pe cap purta,
întotdeauna, basma de culoare neagrã.
Am crescut lângã „Buna”, am locuit
împreunã, am mâncat cu toþii la aceeaºi
masã. Când pãrinþii erau plecaþi cu
treburi, ne supraveghea cu tare mare
bunãtate ºi afecþiune. Mi-o aduc aminte
cum stãtea, vara, pe un scaun în faþa
casei ºi privea la zbenguiala noastrã de
18 Nr
Nr.. 7/ 20 iulie 20
20112
sub pãrul înalt, din mijlocul ogrãzii. ªi acum Probabil, lectura era una din puþinele
îl privesc cu nostalgie când stau în bucurii ale bunicii, atunci când problemele
cerdacul casei pãrinteºti. Acel pãr cu pere de tot felul îi fãceau viaþa greu de
mãrunþele se împotriveºte timpului, suportat. „Tata moºu” ºi „Buna” aveau
rãmânând în picioare, parcã aºteptând-o o familie numeroasã, cu unsprezece copii,
pe „Buna”. dintre ei trãind pânã la vârstã înaintatã
Mama bunã a fost o femeie doar tatãl meu Constantin ºi douã mãtuºi,
„ºtiutoare de carte”, cum îi plãcea sã ne Aurelia ºi Anica, ceilalþi opt bãieþi
spunã, mare pasionatã de „cetitul prãpãdindu-se în pruncie sau tinereþe din
cãrþilor”. Nu pot sã trec uºor peste cauza bolilor, în timpul refugiului sau pe
front, în cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial.
Erau puþine cãrþi în vremea
aceea. Dar chiar ºi în acele vremuri
grele, exista o bibliotecã în cadrul
Cãminului Cultural Slãnic. „Buna”
mea era membrã activã a acestui
lãcaº cultural, diploma pe care a
primit-o drept recunoaºtere, în cadrul
unui eveniment deosebit fiind
importantã pentru ea.
Documentul „Diploma pentru
aceastã dragoste a „Bunei” mele. În cititorii Bibliotecilor populare” are un
acea perioadã istoricã, dintre cele douã chenar dreptunghiular din motive florale.
rãzboaie mondiale, cu reforme În colþul din stânga sus, în chenar rotund,
economice, cu o viaþã social-culturalã tot din motive florale, este fotografia
complexã, e posibil sã fi avut cunoºtinþã Regelui Carol al II-lea, iar în colþul din
de „Cãrþile cu învãþãturi folositoare”, care dreapta jos este simbolul Coroanei regale.
ajunseserã sã pãtrundã ºi în satele Ca antet este menþionatã Fundaþia
noastre. Fiind o fiinþã receptivã, a înþeles Culturalã Regalã „Principele Carol” ºi sub
iute rosturile învãþãturii. M-am întrebat antet este trecut „Sãptãmâna Cãrþii 12-
deseori dacã nu cumva o fi þinut în mânã 20 Mai 1934”.
vreo carte de-a scriitorului Petre Dulfu Din conþinutul acestui document, se
(îl amintesc doar pe patronul spiritual al înþelege cã Maria Gh. Gavrilã a fost
Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” din rãsplãtitã cu diploma ºi premiul al II-lea
Baia Mare), cã prea era darnicã cu fel ºi pentru cã a citit de la 1 mai 1933 pânã la
fel de sfaturi utile. Ce nepreþuit îndemn 1 mai 1934, 12 cãrþi ºi o revistã. Diploma
desluºim în „Foloasele învãþãturii”, carte este cu semnãtura: Director general,
apãrutã la Bucureºti, la editura Casa Director ºi ºtampilã. Îmi dau seama ce
ªcoalelor, în anul 1927, unde scriitorul ºi însemnãtate avea atunci lectura a
pedagogul Petre Dulfu avea convingerea douãsprezece cãrþi pe perioada unui an,
cã „ceea ce a ajutat pe oameni sã câte una într-o lunã.
înainteze, cu paºi ºi mai repezi spre un Acest document a fost pãstrat de
traiu mai fericit, a fost în timpurile din pãrinþii noºtri în Cartea de imobil ºi acolo
urmã ºi meºteºugul scrierii ºi al cetirii sau am descoperit-o. Când eram deja liceanã,
ºtiinþa de carte”, dorind sã fie realizând cã este un act
binecuvântaþi de „lumina învãþãturii”. valoros pentru familia noastrã,
 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112
am pãstrat-o în revista
„Trotuºul”, apoi într-un
almanah literar. Eram tare mândrã de
ceea ce fusese bunica. Nu am pomenit
despre toate acestea pânã târziu, când a
venit o zi prielnicã sã-i spun povestea.
„Buna” mea era o femeie iubitã de
lumea satului. Era o fiinþã sensibilã la
tristeþile ºi necazurile celor din jur. Eram
deja bibliotecarã când un slãnicean ne
povestea cã în vremea rãzboiului, mama
bunã citea scrisorile, cãrþile poºtale venite
de pe front de la militarii plecaþi de acasã
ºi tot ea aºternea dorinþele pãrinþilor cãtre
soldaþi. „Era deºteaptã lelea Maria
Gavriloaie!”, zicea Jan Tudoreanu,
factorul poºtal de la Slãnic Moldova.
„Buna” ºtia ce trebuie sã învãþãm
temeinic la ºcoalã. Ne spunea poveºti, cele
ale lui Ion Creangã fiind la mare cinste.
Printre poveºtile preferate erau cele cu
tâlc, dânsa voind sã creºtem buni, cuminþi
ºi harnici. Ne recita poezii frumoase din
George Coºbuc, Octavian Goga ºi Mihai
Eminescu (cele de inspiraþie folcloricã).
Le spunea întotdeauna cu bunãvoinþã,
râzând cu noi împreunã, cã îþi era mai mare
dragul s-o asculþi.
Am vãzut-o mereu cu cartea în
mânã. Avea multã dragoste pentru citit.
Nu i-am uitat privirea aceea adâncã nici
pânã azi. Atunci când încã mai era în viaþã
dar nu mai putea vorbi, cum stãteam
lângã patul ei ºi o priveam neputincioºi,
vedeam cum îºi miºca buzele, iar din când
în când fãcea un gest uºor cu degetele
de la mâna dreaptã, întocmai cum ar fi
dat filele unei cãrþi. Citea ceva frumos
numai de ea vãzut cu ochii minþii. N-am
putut sã uit vreodatã acele zile.
„Buna” mea s-a stins în ziua de 27
noiembrie 1962, la vârsta de 69 de ani,
când eu aveam doar 12 ani, de abia
începusem clasa a VI-a. ªi de atunci au
trecut 50 de ani. A fost un suflet nobil,
sensibil, bun, cinstit, deºi uneori pãrea o
fiinþã asprã, severã. Pentru noi, nepoþii
ei, a avut multã dragoste ºi pricepere de
a ne deschide uºa unei lumi frumoase,
chiar dacã ne mai spunea câteodatã
„Brânzã bunã în burduf de câine”.
Binecuvântatã sã fie amintirea bunei
mele, Maria Gh. Gavrilã!
Maria BILÞIU
19
SFÂNTUL PROOROC ILIE
SAU DESPRE STÂRPIREA
IDOLATRIEI
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tãu
care te-a scos din pãmântul Egiptului
ºi din casa robiei, sã nu ai alþi dumnezei
afarã de Mine”(Exod 20, 2-3) rãsunã
grav, solemn, crucial, adânc, capital,
esenþial, hotãrâtor prima poruncã din
Decalog. Dar logica primitivã pare a fi
neclintitã: dacã sunt mai mulþi
dumnezei sunt mai puternici.
Mare, lungã, istovitoare ºi grea a
fost lupta împotriva idolatriei. Cum sã
slujeºti unui singur Dumnezeu când
toatã lumea slujeºte atâtor dumnezei?
Numai un ºir de strãlucite, uimitoare,
surprinzãtoare ºi izbitoare minuni
puteau smulge pe om din þinutul morbid
al idolatriei ºi sã-l rãsãdeascã în grãdina
singurului ºi adevãratului Dumnezeu.
Dar chiar ºi aºa chinurile ºi zvârcolirile
acestei desrobiri au fost cumplite,
grozave, inspãimântãtoare. Istoria
poporului biblic parcã nu este altceva
decât o luptã înverºunatã ºi crâncenã
cu idolatria.
În ziua de 20 iulie Biserica ne pune
în faþã un moment mãreþ din întinsul ºi
marele rãzboi împotriva idolatriei.
Personajul acestei lupte este Proorocul
Ilie. Victoria obþinutã i-a înscris numele
între cei mai mari eroi ai lumii.
Împãratul Ahab încheiase cãsãtorie
cu Izabela – o femeie idolatrã. Ea a
adus în Israel, idoli, prooroci idolatri ºi
o suitã întreagã de obiceiuri prin care a
plecat þara spre închinarea la idoli. În
aceastã vreme se ridica un mare strateg
„îmbrãcat ºi hrãnit cu focul”, un mare
rãzboinic în lupetele cele duhovniceºti.
În timp ce idolatria a ajuns la culme în
poporul consacrat singurului Dumne-
zeu, iese din anonimat Proorocul Ilie.
Lupta este încordatã ºi lungã: un popor
trebuie salvat din prãbuºire. Iar Ilie
îndrãzneºte. Prin viaþa lui închinatã total
lui Dumnezeu, prin râvna ºi curãþia sa,
prin neclintita încredinþare cã se ridicã
pentru un scop nobil, Ilie atrage asupra
sa de la Dumnezeu toatã puterea de
care avea nevoie pentru a pune stãvilar
tare ºi nezdruncinat unui val nimicitor.
El vine la idolatrul Ahab ºi-i spune:
„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel,
înaintea Cãruia slujesc eu; în aceºti ani
nu va fi nici rouã, nici poaie decât numai
când voi spune eu” (III Regi 17, 1). Mai
amarã decât seceta de trei ani ºi ºase
luni este idolatria. Mai sãlbaticã decât
foametea este pierderea lui Dumnezeu.
Mai cruntã decât arºiþa pustiitoare este
nesocotirea poruncii Lui. Ilie a intuit
profetic asta, de aceea nu cruþã nimic
ºi nu se lasã înduioºat de tânguirile
omeneºti. Ori totul, ori nimic; ori viaþã
ori moarte. Nici un preþ nu este prea
mare pentru a salva planul lui Dumnezeu
în istorie. Pot sã moarã oamenii, dar
trebuie sã fie salvat omul.
Astfel poporul este pregãtit pentru
o decisivã încleºtare. Tot poporul
îngenunchiat de foamete, toþi înºelãtorii
idolatri trebuie sã vinã pe muntele
Carmel pentru o probã de foc. Cine sã
vinã la aceastã probã dacã nu sunt
strâmtoraþi ºi înmuiaþi de suferinþã?
Când mintea este întunecatã ºi inima
pângãritã, când hambarul este plin ºi
pântecele îndestulat nimeni nu ascultã,
nimeni nu este ascultat.
Iatã lumea adunatã pe muntele
Carmel. Cine va coborî foc din cer acela
este proorocul adevãratului Dumnezeu
– se înþelege Ilie cu cei de faþã. Proorocii
mincinoºi strigã în zadar, iar urma unei
scurte ºi puternice rugãciuni Ilie aduce
dovada zguduitor de evidentã a viului
Dumnezeu. Se coboarã foc din cer ºi
mistuie jertfa. Într-un moment de mare
smintealã, întunecime ºi rãtãcire Ilie a
mijlocit poporului revelaþia insurmon-
tabilã a adevãratului Dumnezeu.
– Dar lumea de astãzi este
creºtinã. Nu suntem aproape toþi
botezaþi în numele Sfintei Treimi? Atunci
de ce sã tot vorbim de idolatrie când
nu sunt Baali ºi Aºere în þarã?
– Aparenþe amarnice!
Zona idolatriei este foarte largã,
nuanþatã ºi uneori greu de identificat.1
A înlocui pe Dumnezeu ºi adevãrata
Lui slujire cu orice altceva, idolatrie se
numeºte. De la cei care „ nimic
duhovnicesc nu cugetã, ci îºi ago-
nisesc totul pentru aceastã viaþã” pânã
(continuare în p. 20)
Prof. Vasilicã NICA
 20 Nr
Nr.. 7 / 20 iulie 20
20112

SFÂNTUL PROOROC ILIE

SAU DESPRE STÂRPIREA IDOLATRIEI
(urmare din p. 19)
la cei care au înlocuit umilinþa ºi
dragostea cu reguli, datini, socoteli ºi
principii lipsite de viaþã, 2 avem de a face
cu þinut plin cu idoli. Zona idolatrã se
întinde de la cei care au înlocuit viaþa
duhovniceascã cu discursuri despre
îndumnezeire3 pânã la cei ce au înlocuit
virtutea cu pãcatul.
În biserici rãsunã cântarea: „toatã
ziua ºi toatã viaþa noastrã lui Hristos
Dumnezeu sã o dãm”. În acest timp
sacru timpul ºi sãnãtatea sunt
cheltuite prin stadioane ºi taverne, prin
discoteci ºi prin cluburi. Aceste medii
îi pun pe cei ce le frecventeazã într-o
atitudine de dezgust faþã de volorile
creºtine. Astfel biserica este înlocuitã
cu localurile de petrecere, Biblia cu
cãrþile de joc, cãrþile de rugãciuni cu
revistele de modã, icoanele sfinþilor cu
starurile celor ce petrec o viaþã pãgânã.
Când cineva petrece în faþa televi-
zorului ore în ºir, iar pentru rugãciune un ultim eveniment a doua venire a lui
abia de reuºeºte sã dedice cãteva Iisus?
cuvinte stinse, anoste ºi plictisite, nu „Noaptea este pe sfârºite, ziua
itereazã drama de odinioarã din este aproape. Sã lepãdãm lucrurile
Israel? întunericului ºi sã ne îmbrãcãm cu
„Nu vã potriviþi cu acest veac” armele luminii. ”
(Romani 12, 2) zice Sfântul Pavel. Dar
atunci când cineva încearcã sã îndrepte
anumite moravuri deviate, i se 1
Sfântul Ioan Gurã de Aur: „Multe ºi variate
rãspunde cu stupefiere ºi îndreptãþire sunt felurile de idolatrie; de exemplu unul
uimitoare: „ dacã aºa este moda...!?!” îl þine de stãpân pe mamona, altul îºi ia
Nu sunt toate aceastea o idolatrie cel pântecele de Dumnezeu, iar altul e
puþinNuntã
la fel deînsacrilegialã
Cerdac în ca anul
cea din
1940 (arhiva
stãpânit parohiei
de cine Cerdac)
ºtie ce poftã pãcãtoasã
timpul lui Ilie? ” (Omilia a VI-a la Romani).
Odinioarã, un profet, într-o zi mare 2 Pãrintele Serafim Rose vorbeºte undeva
cât o mie de ani, a schimbat de o persoanã foarte tipicarã ºi rigoristã,
întunecoasa idolatrie în lumina slujirii dar cu o înþelegere distorsionatã despre
lui Dumnezeu pregãtind cea dintâi viaþa duhovniceascã. Cineva a întrebat
dacã este ortodoxã. Rãspusul a fost: „se
venire a Domnului. Pe piscurile istoriei vede clar cã-i ortodoxã, dar, oare, o fi
Dumnezeu a pregãtit mereu popoarelor creºtinã”?
astfel de revelaþii. Mai aºteptãm un 3 „ Conceptualizarea duce la idolatrie,
astfel de moment, sau îl aºteptãm tot doar uimirea înþelege ceva” (Sf. Grigorie
pe Sfântul Ilie ca sã pregãteascã printr- de Nyssa).

Noi, þãrani desculþi, Pãrinte,

N-are cine sã ne-alinte,
Din zori muncim cu mâini de foc,
Dar focul lasã rãnii loc.
Desculþi suntem ca sã muncim la viperi,
Desculþi vom fi ºi dacã vom fi liberi!
Aripi avem, dar sunt legate-n lanþuri,
Iar cei ce n-au, se „odihnesc” în ºanþuri.
Pãrinte, Te rugãm fierbinte,
Sã pui mâna Ta dreaptã pe-oseminte!
Cãci suntem morþi în trupurile sfinte,
Noi suntem morþi, dar fãrã de morminte!
Dezleagã laþul ce-ndoaie grumazul,
De-atâta veºnicie înainte,
Rugãciune Am vrea sã nu mai biciuiasc-obrazul
Ce chipu-Þi oglindeºte, o Pãrinte!
Copiii noºtri slabi ºi goi,
Fug fãr’ a se uita-napoi.
Muncesc ºi mor ca orice câine,
Cu visul la un colþ de pâine.
Cei care nu pot sã rãmânã,
Chemarea codrului îngânã.
Cu chipul mamei înainte,
Fugind de chinul dinainte
Cãci sub „tutela” cea pãgânã,
Un râu de lacrãmi se adunã!
Salveazã-ne, Pãrinte!
Maria Ilie, Clasa a VII-a A

Colegiul de Redacþie Adresa Redacþiei:

Preºedinte de onoare: I.P.S. Eftimie Luca,
Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului Preot Cãtãlin ILIE
Preºedinte: P.S. Dr. Ioachim Bãcãuanul, Episcop Vicar Str. 1 Mai, nr. 124,
Fondator: Preot Mircea ILIE Slãnic Moldova Jud. Bacãu
Redactori: Preot Cãtãlin ILIE, Preot Valentin ILIE Tel. 0744-104020
Prof. Dan SANDU, Prof. Ancuþa Elena MAFTEI CHIRILÃ
Tehnoredactor: Preot Petru RONCEA email:
Grafician: Lucian SÃCRIERU DRAGOMIR preotiliecatalin@yahoo.com