Buletin anual de informare misionar-pastoralã ºi culturalã

al parohiei „Sfântul Ilie” Slãnic Moldova - anul XII / 20 iulie 2017

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

† Ioachim
Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului
Profetul Ilie
Cu opt veacuri înainte de venirea lui Hristos,
A fost trimis Sfânt’ Ilie, mare profet, credincios.
Proorocu-i nãscut în Tezbe din þinutul Galaad,
Iarã cursul vieþii sale fu pe vremea lui Ahab.
Acest rege din Iudeea aºezat-a în Ghilgaal
Stâlpul zeiþei Astarte ºi a zeului Baal.
Iar când se plineºte vremea ºi Dumnezeu l-a chemat,
El începe misiunea de profet adevãrat.
Ilie, plin de credinþã, profetul lui Dumnezeu,
Mustrã-ntreaga seminþie a poporului iudeu:
„Viu e Dumnezeul nostru cãruia eu Îi slujesc,
Jertfa
carmelitã
cu... preoþii
lui Baha’i
Între vremurile de crizã spiritualã
din istoria lumii este una aparte rãmasã
înscrisã pe paginile Sfintei Scripturi, în
timpul profetului Ilie. Israel îºi împãrþise
inima ºi Dumnezeul lui Avraam, Isaac
ºi Iacov fusese înlocuit cu Baal ºi Aºera
(continuare în p. 3) în slujba cãrora se angajaserã foarte
mulþi sacrificatori care aveau interesul
sã atragã în jurul jertfelnicelor lor cât mai
mulþi oameni. Netrebnicul rege Ahab era
în trend cu nelegiuirea, mai ales cã

Predicã la sãrbãtoarea ticãloasa lui soþie Izabela îi subjugã

Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul
Astãzi îl sãrbãtorim pe Sfântul
Proroc Ilie Tesviteanul, care a avut un
rol deosebit de important în Vechiul
Testament. El s-a ridicat împotriva
regilor lui Israel, a lui Ahab ºi a soþiei
sale Izabela, care se închinau la idoli,
se întorseserã la pãgânism ºi sãvâr-
ºeau tot felul de nedreptãþi, oprimându-i
pe cei sãraci, ca un adevãrat martor
al voinþei lui Dumnezeu, mustrându-i
ºi condamnând în mod deschis, cu
curaj ºi asprime, toate abuzurile lor. Din
acest motiv, a fost prigonit mai ales de
regina Izabela. Episodul referitor la
viaþa lui ºi a ucenicului sãu Elisei,
relatat în Cartea a treia a Regilor, este
fãrã îndoialã unul dintre cele mai
frumoase pasaje din Vechiul Testa-
ment. În cele din urmã, urmãrit de
oamenii Izabelei care voiau sã-l
omoare, Prorocul Ilie a fost nevoit sã
(continuare în p. 12)
Pãrintele Placide DESEILLE,
Cununa binecuvântatã a anului
creºtin. Predici la duminicile
ºi sãrbãtorile anului liturgic,
traducere din limba francezã
ºi introducere de Felicia Dumas,
Ed. Doxologia, Iaºi, 2015, p. 587-592
conºtiinþa într-atâta cã de frica ei alesese
sã calce în picioare credinþa de veacuri
a strãmoºilor sãi ºi sã se dedea
idolatriei, trãgând ºi poporul în cumplita
pierzanie.
Apãrãtor al principiilor avraamice,
Ilie nu putea sã doarmã vãzând cum pier
oamenii ºi hotãrî sã-L oblige pe
Dumnezeu la represiune cumplitã care
sã aibã ca efect întoarcerea poporului
ales la matca pãrãsitã. Seceta
(continuare în p. 2)
Preot Petru RONCEA
Redacþia mulþumeºte Domnului
Gheorghe BACIU, Primarul
staþiunii Slãnic Moldova, pentru
contribuþia financiarã oferitã la
apariþia tipãritã a acestui numãr.

Jertfa carmelitã cu... preoþii lui Baha’i
(urmare din p. 1)
devastatoare de trei ani ºi ceva era
semnul vãdit al represaliilor cereºti
pentru imprudenþa pãrãsirii dreptei
credinþe. Când caii ºi asinii regeºti
începurã sã simtã arºiþa, Ahab însuºi
încãlecã ºi, dimpreunã cu Obadia care
era stãpânul curþii regale, porni într-o
parte ºi celãlalt într-alta de-a lungul
Samariei în cãutarea vreunui izvor încã
nesecat. Pe când Izabela cãuta capul
prorocului ºi toatã curtea tremura de
mânia acesteia, iatã-l deodatã pe Ilie în
faþa lui Obadia. Acesta se sperie grozav,
întâi pentru cã ºtia acum unde-i cel mult
cãutat de reginã sã fie ucis ºi trebuia
neapãrat sã ascundã adevãrul, ceea ce
nu-i era în caracter pentru cã era slujitor
credincios casei regale, al doilea cã, fiind
credincios în ascuns lui Dumnezeu ºi
hrãnind tainic în douã ascunzãtori câte
cincizeci de suflete salvate de sub sabia
Izabelei, acum Dumnezeu îl mângâie cu
vederea feþei prorocului (vezi III Regi, cap.
18).
Ilie îi porunci lui Obadia sã-l anunþe
pe rege cã este aºteptat de proroc în
acel loc. Spaimã nelumeascã se cuibãri
în mãruntaiele lui Obadia. Sã-l anunþe
pe Ahab cã Ilie îl aºteaptã ºi apoi, venind
regele, sã nu-l mai gãseascã pe cel ce
era când aici când aiurea, departe, asta
însemna sentinþã de moarte pentru
slujitorul regelui. Dar Ilie ºi-a liniºtit
ucenicul, apãrând el însuºi deodatã în
faþa nemernicului rege. Îi propuse
acestuia o probã de obºte pentru vãdirea
apostaziei poporului sau a prorocului
însuºi, dacã el era cel vinovat de
nenorocirile venite peste Israel. Zis ºi
fãcut, regele acceptã propunerea ºi
muntele Carmel deveni pentru criza de
atunci tronul judecãþii dumnezeieºti.
Pe o terasã suficient de largã sã
încapã 850 de sacrificatori cu toate
acareturile lor ºi poate ºi mii de oameni
adunaþi la cumplita judecatã, dimineaþa
acelei zile mari începu cu strigãte ºi
gesturi sãlbatice de implorare a lui Baal
sã trimitã foc din soare pentru mistuirea
viþelului de pe jertfelnic. Dar cum un mort
nu rãspunde bocitoarelor, nici Baal nu
se sinchisi sã-ºi apere gloata. Când
soarele asfinþi în valurile Mãrii Mediterane
ºi nãdejdea ca vreo razã sã mai scânteie
spre jertfelnic pierise, veni rândul lui Ilie
sã-ºi mãrturiseascã credinþa. Într-adevãr,
pe jertfelnicul lui udat cu apã ºi înconjurat
de ºanþuri cu apã începurã a pâlpâi
scântei care au aprins grãsimea viþelului
ºi, ca o luminã de Paºti, întregul sanctuar
de pe Carmel fu învãluit în flãcãri. În
lumina necreatã, icoanã mai dinainte a
2 Nr
Învierii Domnului ºi care coboarã an de
an de Paºtile ortodox la Ierusalim,
mulþimea adorã din nou pe Dumnezeul
lui Israel. Iar pe sacrificatorii mincinoºi
înºfãcându-i, i-a târât în vale unde ºerpuia
râul Chiºon spre golful Acra la Marea
cea Mare ºi acolo Ilie i-a înjunghiat, pânã
azi râul numindu-se Nahr el-Muqatta,
adicã „râul mãcelãririi”. Cine viziteazã azi
Þara Sfântã ºi poposeºte pe muntele
Carmel, vede râul ºerpuind prin
cartierele Haifei, dar sângele
sacrificatorilor nu se mai zãreºte demult,
pentru cã furtuna dezlãnþuitã de norul ce
a rãsãrit din mare ºi a înnegrit cerul
Samariei la scurtã vreme dupã focul din
Carmel a fãcut ca râul sã dea mult peste
maluri spãlând sângele nelegiuit al
idolatrilor ºi ascunzându-l în adâncurile
mãrii.
Scripturile cele Sfinte amintesc
însã cã Ilie va reveni mai înainte de a
Doua Venire a Domnului. Mineiul spune
explicit acest lucru: „Sfântul Ilie,
Proorocul lui Dumnezeu, a fost rãpit
cu trupul într-un car de foc ºi este viu
pânã acum, pãzit de Dumnezeu în
locaºurile raiului. A fost vãzut în trup
de cei trei Apostoli în vremea Schimbãrii
la Faþã a Domnului pe Muntele Tabor
ºi iarãºi va fi vãzut în trup de oamenii
cei muritori înaintea Venirii celei de-a
Doua pe pãmânt a Domnului. În acea
vreme, cel care odinioarã a scãpat de
sabia Izabelei, va pãtimi de sabia lui
Antihrist, nu numai ca Prooroc, ci ºi
ca Mucenic, ºi va fi gãsit vrednic de
mai mare slavã de la Dãtãtorul de platã,
Dumnezeu“.
Ce va gãsi oare prorocul Ilie în
vremea aceea pe pãmânt? Dacã va
merge la peºtera lui de pe muntele
Carmel, oare ce-i va vedea ochii, evident,
în afarã de mãreþul oraº Haifa, mândria
de azi a evreilor? Va zãri involuntar
impunãtorul altar al religiei Baha’i
pregãtit pentru marea confruntare cu
profetul focului mistuitor sau cu însuºi
focul dreptãþii dumnezeieºti.
Dar ce este aceastã adunare de
„sacrificatori” actuali pe coastele dinspre
mare ale muntelui Carmel? De ce oare
s-au adunat ºi au ridicat altar chiar aici
unde odinioarã strãmoºii lor au fost
înfrânþi de focul urgiei dumnezeieºti?
Oare pentru a-ºi lua revanºa de la ruºinea
de atunci? Se poate!
Pelerinii de azi se mirã de
frumuseþea grãdinilor ce înconjoarã
sanctuarul ºi sunt interesaþi sã audã
care este istoria acestei religii din urmã,
cei mai mulþi fãrã sã-ºi dea seama cã,
apreciind fastul priveliºtii consideratã o
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
nouã minune a lumii, de fapt dau curaj
milioanelor de adepþi din toatã lumea
sã continue ceea ce cred. Pelerinilor li
se spune cã aceastã mãrturie sau
credinþã Baha’i a fost fondatã
de Baha’u’llah (sec. XIX) care a fost
unul dintre adepþii lui Marza Ali
Muhamad - un reformator ºiit din sudul
Persiei, prigonit, închis ºi exilat vreme
de 40 de ani.
Li se spune iarãºi cã adepþii
considerã cum cã toate religiile pleacã
de la o sursã divinã comunã ºi cã
respectul faþã de celelalte religii îi face
sã nu permitã prozelitismul. Singura
formã de atragere a unor noi membri
poate fi exemplul personal al adepþilor
sectei. E mai umanã parcã aceastã
Religie, nu? – ar spune în inima lor
pelerinii. De asemenea, religia
Baha’i afirmã cã de-a lungul timpului
Dumnezeu a trimis oamenilor profeþi
pentru a le dezvãlui voinþa divinã. Din
aceºtia sunt amintiþi Krishna, Moise,
Iisus, Mahomed. Adicã Iisus nu este
Fiul lui Dumnezeu, ci un profet între
ceilalþi, cum afirma mai demult ºi Arie.
Cãrþile sfinte ale tuturor religiilor nu se
resping, zic ei, ci se completeazã ºi
se împlinesc una prin cealaltã.
Dacã un om vrea sã-L cunoascã
pe Dumnezeu, el trebuie sã-L vadã într-o
oglindã perfectã: creºtinii Îl vãd în Iisus,
baha’ii în Baha’u’llah etc. ªi ca sã-ºi
arate superioritatea, ei afirmã cã exclud
alþi intermediari, apreciind cã în trecut
poporul era ignorant, analfabet ºi de
aceea erau necesari preoþii care sã
citeascã ºi sã explice scrierile sfinte. Nu
recunosc preoþia ºi viaþa monahalã a
credincioºilor izolaþi de lume. Într-o
epocã în care lupta împotriva Bisericii
se dã pe toate planurile, aceste afirmaþii
mângâie multe inimi creºtine debusolate
de câte aud cã s-ar întâmpla în Bisericã.
Pe scurt aceasta-i religia nouã ce-ºi are
centrul aici, poate chiar pe locul vechiului
altar idolatru al preoþilor lui Baal ºi ai
Aºerei. O nouã provocare pentru Ilie care
va veni negreºit ºi cred cã pe aceºtia îi
va chema mai întâi la proba focului, de
data aceasta Scripturile anunþându-ne
cã nu el va sacrifica mesagerii idolatriei
universale, ci ei îi vor pune capãt pentru
ca sã cunoascã moartea cel care în car
de foc ºi-n vijelie scânteietoare cutreierã
încã ºi azi cerurile mai înainte de marea
confruntare cu acoliþii lui Antihrist.
Ci focul din urmã ce va mistui
pãmântul va dovedi supremaþia lui
Dumnezeu peste cerul ºi pãmântul cel
nou care nu vor mai cunoaºte vreodatã
nelegiuirea.
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Profetul Ilie
(urmare din p. 1)
Cã El a fãcut pãmântul, cu tot neamul omenesc.
Tu popor ales de Yahve ºi de sorginte divinã
Ai schimbat credinþa sfântã cu cea stearpã ºi pãgânã.
Pentru pedepsirea voastrã c-aþi uitat numele Sãu,
Cerul nu va mai da ploaie, pânã nu voi zice eu.
Seceta ºi sãrãcia va lovi aspru poporul,
Iarã sufletele voastre vor învârtoºa ªeolul.”
Pe când Ilie profetul a spus aceste cuvinte,
Regele ºi tot poporul nicicum n-au luat aminte.
Ba mai mult, ei cãutarã sã-l ucidã pe profet.
Iar Ahab ºi Izabela promulgarã ºi-un decret.
Însã Dumnezeu Cel veºnic a prevenit pe Ilie
ªi, prin vis, i-a spus sã plece cât mai grabnic în pustie:
„Pleacã de aici, te-ndreaptã spre Iordan, la rãsãrit,
Te ascunde într-o grotã, lângã pârâul Cherit.
Apã de bãut lua-vei din torent rãcoritor,
Iar mâncarea-þi voi trimite în ghearele corbilor.”
A plecat Ilie-n grabã cum Yahve i-a poruncit
ªi s-a instalat în grota de lângã râul Cherit.
Stând în rugã ºi trezvie, dimineaþa pe rãcoare,
Venea corbul sã-i aducã câte ceva de mâncare.
Când ºi când, în miezul zilei, când arºiþa se-nãspreºte
Bea din râu apã curatã ºi setea ºi-o potoleºte.
Înainte ca lumina crepusculului sã se-ncline,
Acvila revine iarãºi, aducând carne ºi pâine.
Profetul gustã ofranda, lui Dumnezeu mulþumeºte,
Pune capul pe o piatrã ºi-ndatã el aþipeºte.
Seceta îndelungatã fãcu Cheritul sã sece
Iar Dumnezeu porunceºte lui Ilie ca sã plece:
„Scoalã-te, apoi purcede, urmând acest canion,
ªi, spre searã, vei ajunge la Sarepta, în Sidon,
Unde am pus o femeie în casã sã te primeascã,
Sã te spele pe picioare ºi apoi sã te hrãneascã.”
Profetul, primind porunca, imediat a ascultat,
Fãrã nici o ezitare, spre Sarepta a plecat.
Urmând calea indicatã prin aspra pustietate,
Cãtre searã el ajunge la intrarea în cetate.
Cu privirea-i obositã distinge ca printre mreje
O femeie din cetate adunând niºte gãteje.
Cum o vede, el o cheamã ºi îi zice delicat:
„Adu-mi puþinticã apã cã sunt tare însetat.”
Dar Ilie-o strigã iarã, chiar când vãduva pleca:
„Adu-mi ºi-o coajã de pâine sã-mi astâmpãr ºi foamea.”
Vãduva însã-i rãspunde, slobozind un oftat greu:
„Nu am nici o firimiturã, jur pe Dumnezeul tãu!
Totuºi pãstrez într-o traistã, fãinã pentru prescuri
ªi untdelemn într-o vadrã, doar câteva picãturi.
Seceta a ucis totul ºi ne-a dus la disperare,
Negãsind nimic în piaþã ºi nimica de mâncare.
Eu ºi fiul meu, sãrmanul, de trei ani abia trãim
Aº face ultima turtã sã mâncãm ºi sã murim.”
3
Auzind aceste vorbe, marele profet i-a spus:
„Du-te-acasã ºi fã turta, drept aºa cum þi-ai propus,
Însã, prima dã-mi-o mie, apoi fã ºi pentru voi,
Cã de astãzi Creatorul vã va scoate din nevoi.
Fãina din sac spori-va ºi va fi ºi va mai fi,
Iar uleiul cel din vadrã, Dumnezeu va înmulþi.”
Având credinþã curatã, vãduva ºi cu Ilie
Au simþit cã Domnul slavei le aduce bucurie.
Fãina ºi cu uleiul niciodatã n-au lipsit,
Pânã ce fiul bãtrânei, din pãcate, a murit.
Neþãrmuritã mâhnire, cuprinzând sufletul sãu,
A strigat cãtre Ilie: „Tu, om al lui Dumnezeu,
Cine te-a trimis la mine sã-mi aduci acest blestem,
Cine poate sã m-ajute ºi pe cine sã mai chem.
Pentru pãcatele mele Dumnezeu m-a pedepsit
Bucuria vieþii mele astãzi, iatã, s-a sfârºit.”
Simþind profetul durerea îi zice liniºtitor:
„Dã-mi pe fiul tãu în braþe ºi sã-l duc în foiºor.”
„Ia-l”, îi zice-atunci femeia. ªi Ilie l-a luat.
L-a purtat cu drag în braþe ºi apoi l-a pus pe pat.
Îngenunchind lângã dânsul, ridicând ochii la cer,
A strigat la Domnul slavei, învãluit de mister,
Sã trimitã, de se poate, înapoi copilului
Sufletul cel fãrã moarte ºi sã-nvie trupul lui.
Ruga lui fu ascultatã, iar copilul a-nviat,
ªi profetul, coborându-l, mamei vãduve, l-a dat.
Cuprinsã de bucurie, strigã tare, ca un leu:
„Cu adevãrat, Ilie, eºti omul lui Dumnezeu!”
ªtiaþi cã…
Pãrintele Constantin Galeriu a vizitat ºi staþiunea Slãnic
Moldova? A slujit Sfânta Liturghie de mai multe ori în
biserica din Slãnic, prin anii ’80, cu pãrintele Constantin
Cartas, prietenul sãu, ºi cu pãrintele Mircea Ilie, fostul
sãu student. Peste ani, pãrintele Galeriu a fãcut o curã
de ape în toamna anului 1998 scriind pe Evanghelia
bisericii din Slãnic urmãtoarele cuvinte: „Bucurie
divinã ºi inima în luminã. Cu dragoste în Hristos,
Pr. Galeriu. 18 sept 998”.

De ce se îmbolnãvesc copiii?
Naºterea unui copil reprezintã cea
mai mare bucurie pentru orice pãrinte.
Este momentul în care începi sã
experimentezi senzaþii noi, sentimente
nemaiîntâlnite pânã atunci. ªi oricâþi
copii ai avea, ghemotocul pe care îl þii
în braþe îþi va trezi aceleaºi emoþii ºi
aceleaºi neliniºti parcã ar fi primul tãu
nãscut. Nimic nu este însã mai
îngrijorãtor pentru pãrinþi decât boala
copiilor lor. De la o banalã rãcealã ºi
pânã la cele mai cumplite suferinþe ale
copiilor, toate creeazã panicã,
îngrijorare, revoltã, neliniºte.
De multe ori ne întrebãm de ce
trebuie sã sufere copiii? Oare ei nu sunt
suflete nevinovate, de ce vrea
Dumnezeu sã-i vadã suferind? Nu,
Dumnezeu nu vrea suferinþã ºi cu atât
mai mult din partea copiilor. Suferinþa
este urmare a pãcatului. Sfânta
Scripturã ne învaþã cã pãcatele
pãrinþilor se rãsfrâng asupra copiilor.
Ca sã înþelegem aceastã legãturã, vom
recurge pentru explicaþii la Vechiul
Testament. Dreptul Noe ºi-a blestemat
nepotul Hanaan pentru purtarea
necugetatã a tatãlui lui, Ham (vezi Fac.
9, 20-27). Legile lui Moise explicã în
ce situaþii copiii rãspund pentru pãcatele
pãrinþilor. De exemplu, imediat dupã a
doua poruncã urmãtorul verset spune:
„Eu, Domnul Dumnezeul tãu, sunt un
Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe
copii pentru vina pãrinþilor ce Mã urãsc
pe Mine, pânã la al treilea ºi al patrulea
neam ºi Mã milostivesc pânã la al
miilea neam cãtre cei ce Mã iubesc ºi
pãzesc poruncile Mele” (Ieº. 20, 5-6).
Bolile copiilor pot fi ºi consecinþe
ale neglijenþei pãrinþilor. Trãim într-o
societate în care ne dorim sã oferim
copiilor noºtri tot ce e mai bun, dar
numai material. Petrecem ore în ºir la
serviciu pentru a avea cât mai mulþi
bani pentru copiii noºtri, fãrã sã ºtim
însã cã banii nu aduc fericirea copiilor,
ci pot da naºtere unor mici monºtrii,
unor egoiºti sau îi pot îmbolnãvi.
Grãitoare este povestea copilului care
îºi întreabã tatãl cât câºtigã într-o orã
la serviciu ºi îl roagã sã-i împrumute o
4 Nr
micã sumã. Întrebat fiind de pãrinte
pentru ce are nevoie de bani, copilul
rãspunde cã pentru a cumpãra o orã
cu tatãl sãu. În graba noastrã de a face
cât mai multe lucruri, uitãm ceea ce
este nepreþuit: timpul petrecut cu copiii
noºti care îi ajutã ºi pe ei sã se dezvolte
armonios ºi ne relaxeazã ºi pe noi.
Copilul are nevoie de mângâiere, de
alint din partea pãrinþilor. Nu vom
creºte copii mai puternici dacã îi lipsim
de mângâieri ºi dezmierdãri. Ei au
nevoie de acestea pentru a se simþi
iubiþi, protejaþi, siguri pe ei. În
cartea „De ce suferã copiii”, K.V.
Zorin vorbeºte despre apariþia astmului
la copiii cãrora, din dorinþa de a-i creºte
curajoºi ºi independenþi, pãrinþii îi
priveazã de mângâieri ºi nu sunt lãsaþi
sã plângã. Relaþia dintre pãcatele
pãrinþilor ºi bolile copiilor este mult mai
complicatã decât pare la prima
vedere. Pãcatul poate duce la boalã,
iar boala la pãcat. În aceastã ordine de
idei, pãcatul joacã rolul de factor al
stresului, al conflictelor ºi al trãsãturilor
negative ale caracterului ºi ale
persoanei, al traumelor psihice ºi al
obiceiurilor proaste, prin urmare, al
acelor boli de care este legat.
Uneori însã, boala copiilor este datã
ºi pentru îndreptarea adulþilor. Puritatea
ºi gingãºia copilãriei este folositã de
Dumnezeu ca îndreptare a necre-
dincioºilor. Unul dintre cei mai cunoscuþi
medici din România, Dr. Gheorghe
Burnei, ºeful Clinicii de Ortopedie
Pediatricã a spitalului Marie Curie
din Bucureºti, spunea: „Eu pot sã spun
cã m-am nãscut creºtin. Am fost educat
în conºtiinþa creºtinã, dar credinþa mea
s-a întãrit, pe parcurs, în special în
activitatea mea medicalã. Atunci când
omul are respect ºi iubire faþã de
Dumnezeu, ºi El se apropie de om. Prin
revelaþie, Dumnezeu se destãinuie. O
istorioarã vorbeºte despre Hristos
descoperit de un medic în inima unui
copil. „Un oarecare bãieþel fusese
internat de urgenþã într-un spital. Dupã
examinãrile urgente fãcute, doctorul a
hotãrât urmãtorul lucru: – Voi deschide
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
inimioara ta... Bãieþelul l-a întrerupt
brusc: – Înãuntru, în inima mea, Îl veþi
gãsi pe Hristos. Chirurgul l-a privit într-
un mod ciudat, necrezându-l, ºi-a încreþit
sprâncenele ºi i-a spus: – Voi deschide
inimioara ta pentru a constata cauzele
ce þi-au provocat boala. – Da, dar când
veþi deschide inimioara mea, Îl veþi
gãsi pe Hristos. Doctorul a aruncat o
privire stranie cãtre pãrinþii copilului care
stãteau liniºtiþi alãturi de bãieþel ºi a
continuat: – Dupã ce voi constata
cauzele, îþi voi închide inimioara ºi pieptul
ºi voi hotãrî ce va urma. – Desigur, dar
Îl veþi gãsi pe Hristos înãuntrul inimii
mele. Sfânta Scripturã spune cã
Hristos locuieºte acolo, înãuntru. Toate
imnele bisericeºti spun cã Hristos
locuieºte acolo, înlãuntrul inimii noastre.
Dumneavoastrã Îl veþi gãsi acolo, în
inima mea. Chirurgul cardiolog a
izbucnit atunci: – Îþi voi spune ce voi gãsi
mai exact acolo în inima ta. Voi gãsi un
muºchi cardiac nepotrivit, o circulaþie
redusã a sângelui ºi niºte vase de sânge
slãbite. ªi atunci voi putea, dacã am
posibilitatea, sã te fac sãnãtos. – ªi-L
veþi gãsi, de asemenea, ºi pe Hristos,
Care se aflã acolo. Doctorul a ieºit din
salonul de examinare deranjat de
insistenþa bãieþelului. Sãrãcuþul copil...
Dupã cum spusese, a procedat la o
intervenþie chirurgicalã. Cauzele bolii
erau considerabile, dupã cum prevãzuse
în rezultatul examinãrilor. Nu putea sã
facã nimic. Când a terminat operaþia,
s-a aºezat la biroul sãu pentru a înregistra
în agenda sa de operaþii notiþele cu
privire la intervenþie. La sfârºit a scris:
Nici o ºansã de vindecare. Tratament:
analgezice ºi odihnã absolutã.
Prognozã (s-a oprit): moartea va
surveni în puþin timp. A lãsat agenda
ºi s-a ridicat... S-a adresat apoi
Hristosului despre care copilul îi tot
vorbise cu insistenþã: – De ce, a
exclamat medicul, de ce ai fãcut
(continuare în p. 13)
Prof. Ancuþa-Elena
CHIRILÃ
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117 5

Pãmântul românesc a fost sfinþit în decursul vremii, de elevi ºi studenþi sã intre în Frãþiile de Cruce, pentru a se
oameni care au dat mãrturie despre Hristos ºi pe mare parte pregãti lupta împotriva comunismului bolºevic ce ameninþa
dintre aceºtia îi avem în calendare sau în evlavia sufletelor România. În închisoare, Valeriu Gafencu nu era singur pe
noastre, dar existã ºi oameni mai puþin cunoscuþi de noi, linia trãirii creºtine intense, ci fãcea parte dintr-un grup ce
care s-au dãruit muceniceºte ºi s-au jertfit în numele lui împãrtãºea aceeaºi orientare spiritualã alãturi de avocatul
Hristos pentru sfinþenia neamului nostru, în temniþele Traian Marian, doctorul Traian Trifan, studentul în drept Ioan
comuniste, acolo unde Însuºi Domnul a fost cu ei ºi a lucrat Ianolide, Anghel Papacioc (viitorul ieromonah Arsenie
prin ei. Papacioc) ºi alte multe suflete
Mãrturia curat ortodoxã a unui alese, care au încercat în acest iad
astfel de om, un tânãr student, al durerilor sã trãiascã viaþa
neteolog, fãrã amvon ºi fãrã comunitarã din Biserica primarã.
libertatea de a vorbi ºi a se miºca, Torturat ºi distrus fizic de
trebuie însã cunoscutã de noi, regimul bestial din temniþele
cinstitã ºi urmatã ca exemplu, într- comuniste, mai întâi la Aiud, la
o vreme în care duhul satanic al Galda ºi apoi la Piteºti, Valeriu este
desacralizãrii ºi secularizãrii adus în decembrie 1949, la
lucreazã puternic ºi subtil. penitenciarul-sanatoriu din Târgu-
Valeriu Gafencu sau „sfântul Ocna. La Piteºti se dezlãnþuise cu
închisorilor” cum a fost toatã puterea satanicã „ree-
supranumit, s-a nãscut în comuna ducarea”, ºi de aceea pe lângã
Sângerei (judeþul Bãlþi). Cu un tatã Valeriu au fost aduºi ºi alþi deþinuþi
de o demnitate româneascã dusã grav bolnavi, printre care ºi Ioan
pânã la jertfa supremã (este Ianolide, prietenul cel mai bun al
deportat în Siberia cu un lot de lui Valeriu din închisoare. La Târgu-
români basarabeni, unde ºi moare Ocna regimul era destul de liber,
cu gândul la Dumnezeu), Valeriu pe la patul lui Valeriu putând sã vinã
se decide sã studieze la Iaºi, la ºi bolnavi din alte camere, care
Facultatea de Drept ºi cea de ascultându-l ºi fiind pãtrunºi de
Filozofie. Era încã student când a adevãrurile rostite lor de acest
fost arestat, sub regimul ascet a lui Hristos, mulþi dintre ei
antonescian, pentru apartenenþa sa au fost treziþi la viaþa cea adevãratã
la Frãþiile de Cruce, care era o ºi scãldaþi de lumina creºtinã care
organizaþie de educaþie ºi credinþã a tineretului român, de i-a însoþit întreaga viaþã. Însã, cum diavolul nu stã degeaba,
pe lângã Miºcarea Legionarã. Împreunã cu studentul Valeriu cei veniþi de la Piteºti au început a fi terorizaþi ºi ameninþaþi
au fost arestaþi alþi mulþi tineri elevi ºi studenþi, „toþi tineri ºi cu reîntoarcerea în iadul dezumanizãrii, dezlãnþuit acolo,
curaþi cu inima”, dupã mãrturia lui Ioan Ianolide ºi el pãtimitor dacã nu colaboreazã pentru organizarea ºi aici, la Târgu-
în temniþele regimurilor antonescian ºi comunist: „Nu eram Ocna, a programului de „reeducare”. Astfel, cu presiuni
corupþi în nici un fel – spune Ianolide – pãcatele societãþii nu psihice, ºantaje, ameninþãri, izolãri, acte cumplite de violenþã,
ajunseserã la noi. …Aveam pedepse mari, unii dintre noi dar ºi promisiuni de eliberare ºi alte avantaje, a început ºi
aveam mai mulþi ani de închisoare decât ne era vârsta” aici programul de „reeducare ºi demascare”. Atunci s-au
(„Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouã”, vãzut roadele influenþei profunde pe care a avut-o Valeriu
Editura Christiana, Bucureºti, 2006). Gafencu ºi prietenii sãi asupra masei de deþinuþi bolnavi,
Valeriu avea 20 de ani când a fost arestat în toamna cãci nu s-a obþinut din partea torþionarilor nici mãcar un
anului 1941 ºi a fost condamnat la 25 de ani de muncã succes categoric. Au existat bolnavi care au primit
silnicã. Profesorul sãu de Drept Civil, Constantin Anghelescu, medicamentul salvator de acasã (streptomicina, majoritatea
a declarat la proces: „Este unul din cei mai buni studenþi fiind bolnavi de TBC) ºi, fiind ºantajaþi sã devinã informatori
pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice.” în schimbul primirii medicamentului, au refuzat fãrã ºovãire.
Pledoarie inutilã însã, fiindcã regimul dictatorial al lui Mãrturiile celor care au supravieþuit închisorii de la Târgu-
Antonescu nu vedea cu ochi buni activismul naþionalist- Ocna pot constitui adevãrate martirologii ale celor
creºtin al tânãrului Gafencu, care dorea ca tot mai mulþi care nu ºi-au vândut sufletul ighemonului comunist,
 6 Nr
izbit de Piatra – Hristos, „Piatra cea din capul
unghiului”, pe care au nesocotit-o aceºti
persecutori ai creºtinismului. Iatã câtã urã putea
ieºi din sufletul unui astfel de „politruc” satanizat de crezul
comunist, înfuriat de smerenia ºi mãrturia lui Valeriu, care-i
spusese cã Dumnezeu nu este de vânzare, cã aºa cum ei
(comuniºtii) nu vor sã-l primeascã pe Hristos, aºa el nu vrea
sã primeascã moartea sufleteascã: „Eºti un bandit mistic!
Aici vei muri… Vom avea grijã sã mori încet, chinuit, pânã
ce vei renunþa la Hristosul acela cu care vrei sã ne sperii. Pe
El ºi pe tine, pe toþi vã urâm, bã, ºi vã vom distruge! Aici s-
a terminat cu Hristos, ºi cel mort ºi cel Înviat! Vom avea
grijã ca generaþiile viitoare sã nu mai ºtie minciunile Lui ºi
ale voastre. Noi, bã, noi suntem hristosul
lumii acesteia” (Ibidem, pg. 145-146).
Pe aceºti tineri din închisorile
comuniste, pe care Dumnezeu i-a rãcorit
cu harul dumnezeiesc, aºa cum odinioarã
i-a rãcorit de vãpaia focului pe cei trei tineri
din cuptorul babilonian, care-l mãrturiseau
pe Dumnezeul cel Adevãrat, i-a numit
Mircea Eliade „cãlugãrii iubirii de þarã”.
Ei, care visau „o Românie ca soarele sfânt
de pe cer” ºi de care lumea în care trãiau
„nu era vrednicã”, s-au nevoit asemenea
monahilor, temniþa fiindu-le ºi chilie ºi lãcaº
de închinare Domnului. Înºelarea înºelãtorului
diavol este veche: Hristos cel Rãstignit ºi Înviat,
coborând „în iad, ca un Dumnezeu“ a omorât
moartea ridicând pe cei din întuneric; împãraþii
pãgâni, omorând creºtinii, sperau sã „stâr-
peascã“ aceastã credinþã, dar de fapt o
sporeau cãci sângele martirilor era o adevãratã sãmânþã
roditoare. Ereticii, propagându-ºi ideile lor, credeau cã inteligenþa
lor va trezi ignoranþa celorlalþi care-i vor urma ca mari învãþãtori, în
schimb s-au vãzut biruiþi de Adevãr ºi cãzuþi din har. Aºa s-a
întâmplat ºi cu regimul comunist care fãrã sã vrea ºi fãrã sã-ºi
dea seama a obþinut sfinþi în loc de victime, în loc de oameni
învinºi, oameni biruitori.
ªi penitenciarul din Târgu-Ocna a fost o arenã de luptã în
care atleþi ai lui Hristos au biruit moartea sufleteascã, înviind pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Paginile scrise de supravieþuitorii temniþelor
comuniste sunt adevãrate pagini de pateric.
Dacã ne închipuim spaþiile de detenþie ca niºte locuri
întunecoase, pline de mizerie ºi de duºmãnie, aceastã imagine
deplorabilã era compensatã de dragostea, compasiunea ºi
frãþietatea între cei întemniþaþi.
Istoriseºte Ioan Ianolide cã la un moment dat lui V. Gafencu
i-a fost confiscatã de cãtre un temnicer zelos o pernã de puf.
Un alt temnicer, mai omenos, i-a restituit-o pe ascuns. Valeriu,
însã, considerând cã acesta e darul lui Dumnezeu, a socotit
cã e bine sã o dea lui T., care era anchilozat. T. nu a vrut sã o
primeascã ºi a dat-o lui Gh. care la rândul lui a dãruit-o altuia,
pânã ce perna s-a înapoiat la Valeriu, dãruitã de cineva care nu
ºtia de unde pornise ºi nici cum ajunsese acolo. Astfel de
fapte de dragoste creºtinã mai gãsim în Patericul Egiptean
(strugurii lui Macarie, cf. Patericul, Alba Iulia, 1993, pg. 135).
Valeriu Gafencu a sãdit în inima sa ºi cuvintele Mântuitorului
Care spune cã „cel ce face ºi va învãþa, mare se va chema în
Împãrãþia lui Dumnezeu“; de aceea Îl vestea pe Hristos tuturor.
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Spre sfârºitul vieþii, prietenii l-au îndemnat sã nu mai vorbeascã
din pricina suferinþei, dar el le-a spus: „Nu-mi luaþi aceastã
bucurie cãci pentru a-L mãrturisi pe Hristos trãiesc; ºi de trãiesc,
prin mila Lui trãiesc…“ Cât se aseamãnã aceste cuvinte cu
mãrturia Sfântului Pavel: „Nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte
în mine“!
Gafencu ºi-a aºteptat moartea cu o seninãtate care i-a
înmuiat ºi pe cei mai cruzi gardieni. Pentru credinþa sa,
Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu sã cunoascã ziua
când va pleca din aceastã lume. Pe 2 februarie 1952 ºi-a
rugat camarazii sã-i procure o lumânare ºi o cãmaºã albã
pe care sã i le pregãteascã pentru ziua de 18 februarie a
aceluiaºi an. A mai cerut o cruciuliþã sã-i fie pusã în gurã, pe
partea dreaptã, spre a fi recunoscut la o
eventualã dezgropare.
„Cine vrea o clipã de liniºte frumoasã,
spune pãrintele Gheorghe Calciu, sã se
opreascã asupra morþii lui V. Gafencu redatã
în cuvinte simple, nespeculative de cãtre
Ianolide, ceea ce le face ºi mai adânci ºi
mai deschise spre veºnicia lui Dumnezeu:
«Valeriu era tot mai epuizat. Gâtul nu mai
putea susþine capul, deci i l-am sprijinit eu
cu mâna. Am trãit atunci cu simþãmântul cã
se dezvãluie tainele creaþiei, cã tãlpile
picioarelor aveau sub ele un fel de pânzã
care mã susþinea, iar sufletul a avut
sentimentul plinãtãþii. Am fost atât de fericit
în orele acelea încât niciodatã nu le voi
uita! […] Valeriu mi-a spus: „În primul rând,
gândul ºi sufletul meu se închinã Domnului.
Mulþumesc cã am ajuns aici. Merg la El.
Sunt fericit cã mor pentru Hristos […] Sã duceþi duhul mai
departe. Aici a lucrat Dumnezeu…“ A putut apoi sã mai
rosteascã: „S-a sfârºit!“ ªi-a dat sufletul cãtre orele 13:00, în
ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la schit au prins sã
vesteascã. Lacrimile mele au încetat imediat»“ (Ioan Ianolide,
Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureºti, 2006).
Sã ne rugãm la Dumnezeu, ca dupã voia Sa cea sfântã sã
se descopere nouã lucrarea ºi propovãduirea acestui martir al
lui Hristos ºi, de va fi voia Lui, osemnitele sale spre cinstire.
Preot Valentin ILIE
Spitalul penitenciar Târgu-Ocna
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Libertatea ca dar
Autorii de literaturã memorialisticã nu
sunt niºte egoiºti. Unii dintre ei insistã ca
toþi sã lãsãm în scris urmaºilor mãcar o
dare de seamã asupra vieþii traversate,
dacã nu o prozã autobiograficã. Ceva
similar se întâmplã cu cei ce se pregãtesc
sã întâmpine viaþa la vârste de graniþã.
Maria Ilie, în anul marcãrii majoratului, se
simte obligatã sã restituie privilegiul de a
gândi, în vers: „Libertatea-i darul dat”
(Lucrarea Providenþei).
Numele nu este necunoscut, mãcar
pentru cititorii paginii „Dintre sute de
catarge...” a revistei bãcãuane „Plumb”,
unde adolescenta a publicat unele dintre
poemele adunate acum într-un volum. L-a
intitulat „Frânturi de cer”, fãrã ca vreo poezie
sã se numeascã aºa (cel mult primul text,
De-aº fi o pasãre albastrã, ar sugera
înãlþimile celeste), ceea ce aduce cu o
panglicã roºie înnodatã deasupra unui
cadou fãcut de ea sieºi.
Aºadar, la vârsta visurilor neprihãnite
(Eminescu ºi-o aminteºte precis: „Eram
de ºaptesprezece ani...”), devenitã punct
terminus în cuantificarea unui efort („lucra
cât ºaptesprezece” – Ion Creangã; de ce
românii nu au ales ºaisprezece sau
optsprezece pentru a-ºi construi
locuþiunea adverbialã?), tânãra încearcã
rãspunsuri la miile de întrebãri adunate de
la cei din jur ºi filtrate de o conºtiinþã lucidã.
(Adverbul „cumplit” cu care eticheteazã
preotul Mircea Ilie, bunicul poetei, trecerea
timpului are partea lui de neliniºte, dar în
limbajul familiar – aici, familial – înseamnã
ºi „foarte bun”.) Maria strânge la piept „Un
pui de veºnicie”, sub ceremonialul
renunþãrilor („Mã agãþ cu disperare/De
veºmântul bucuriei/ªi sãrut cu resemnare/
Mâinile copilãriei”) ºi al implorãrilor
(„Opreºte-mi timpu-n jucãrii!/Te rog,
bãtrânule Moº-Timp!”).
„Frânturi de cer” adunã vârste lirice
variate: din 2010 (datarea primelor trei
texte) pânã în 2016, poeta pare a fi
parcurs probele unei nirvane refuzând
resemnarea. Rezultatul este o
policromie, „cum e ºi viaþa”: „cu bune
ºi cu rele”. Adolescenta îºi construieºte
un cod moral întemeiat pe valorile
tradiþionale („Aº vrea cu suflet nobil/Tot
timpul sã trãiesc”) ºi pe credinþa
strãbunã (precum Iov: „O, Doamne, noi
Te vom slãvi în veci/Chiar de-om ajunge
oase reci”; de Crãciun, când copiii
slãvesc „în colinde/Naºterea, cu
bucurii” sau de Paºti, „În cântec de
paseri ºi alb de mieluþi”). Lumina,
omniprezentã, este abur cosmogonic,
7
cu „O umbrã de soare pe pleoapele lunii/
ªi colþuri de stele din nestinsul jar”.
Tema predilectã a Mariei Ilie este
natura, surprinsã în momentele de
exprimare plenarã a frumuseþii ºi bogãþiei.
Cu ochi de pictor (nu întâmplãtor autoarea
este ºi o înzestratã artistã a imaginilor
grafice; o parte dintre ilustraþiile volumului
îi aparþin), ea dinamizeazã realitatea
(„Petalele se deschideau,/Culorile pe fluturi
cântã!”) ºi îi recunoaºte supremaþia:
„Ceahlãu! Priveºte-ne de sus!” În faþa
perfecþiunii, poetul-pictor nu poate crea
decât „naturã... moartã!” (Tabloul).
Vegetal ºi cosmic se regãsesc într-o
sintezã aureolatã de eternul motiv al poeþilor
– luna, care „Se lasã-a fi þesutã/În versuri ºi
în strofe”. „Când palidã se stinge Regina
astrelor”, e timpul sã reînvie legendele. Luna
ºi soarele, în credinþa popularã, „sunt ochii
lui Dumnezeu, care lumineazã pãmântul”,
iar în unele basme cei doi sunt fraþi, deci le
este interzisã cãsãtoria. La multe naraþiuni
populare ar putea fi adãugatã „Legenda
rãsãritului”, propusã de Maria Ilie: în somn,
luna este strãpunsã de sãgeata unui
rãufãcãtor. Cu ultimele puteri, cere ajutorul
stelelor, dar e prea târziu: în locul ei „Rãsare
cald un rege roº/În cântec vesel de cocoº”.
Sã fi citit Maria Ilie „Mica enciclopedie a
poveºtilor româneºti”, de Ov. Bîrlea sau
antologia „Basmul cu soarele ºi luna”, din
1988? Oricum, legenda ei are calitãþi vizibile:
atmosferã, suspans, metaforã ºi meditaþie
pe tema moralitãþii sacrificiului. De altfel o
pasioneazã narativizãrile: pentru copii, a
versificat „Nunta florilor” încã din 2010,
pentru cei de seama ei, un suav love-story
(„Norul”), iar pentru toate vârstele, o
repovestire a schiþei „Privighetoarea”, de I.
Al. Brãtescu-Voineºti („Codrul”) ºi o posibilã
aluzie la prefinalul comediei lirice „Take,
Ianke ºi Cadîr”, de V. I. Popa („Într-o garã”).
În „Gândul” am vãzut o altã imagine a celor
„Trei feþe”, de L. Blaga: a copilului, a tânãrului
ºi a bãtrânului, care cocheteazã cu jocul,
iubirea ºi, respectiv, înþelepciunea.
Reproducem doar prima strofã, pentru
luminozitatea ei: „Un gând atârnã/De mintea
mea cea curioasã,/ªi faþa-i cârnã,/ªi
vremea e copilãroasã”. Alteori descrie
imaginile sale ori ale principalului ilustrator
al volumului, Lucian Sãcrieru-Dragomir, în
„Tabloul” ºi „Mãrþiºor”. Puþine sunt accentele
dramatice: uneori „Se pierde apa vie/Din
vremuri dinapoi”, aºa încât „Încet, încet ne
pierdem/Între pãmânt ºi ploi!” Ne rãmân
„satul ce creºte la poale de munþi”, þara unde
„Piatrã-n piatrã contopeºte” ºi „Eroii de pe
dealul Coºna”.
Aflatã la vârsta acumulãrilor
intelectuale, sunt evidente ecourile din
lecturi: Vasile Alecsandri („gingaºa
Lãcrimioarã/Era scumpa lor comoarã”),
George Coºbuc (tehnica versului izolat),
George Topîrceanu („Anotimpuri” sau
explorarea universului mãrunt, în „Libelula”
ºi „Buburuza”), Octavian Goga („Pre noi,
þãrani desculþi, Pãrinte,/Nu are cine sã ne-
alinte!” – Rugãciune), Ion Barbu („Riga
Crypto...”, în „Iubirea”). „Un gând” ºi
„Hoinarul” sunt pasteluri meditative, iar lui
Eminescu îi înalþã un meritat imn,
ascunzându-se dupã vorbele însoþitoare de
dar ale lunii: „Din boltã v-am trimis în jos/
Pe Eminescu între voi”. În aceste condiþii,
retorica smereniei întâmpinã simpla
aspiraþie la statutul de creator: „De mã laºi
tu, Poezie,/Sã pãºesc prin poarta ta/De
luminã, ani o mie/Eu pe buze te-oi purta”.
Exerciþiile de compoziþie asociazã
comparaþii („Nemiºcat ca ºi tãcerea”; „Paºi
grei ca ºi tãria”, „tãinuitã/Ca dragostea-n
statui”), personificãri („Porþi Trupul lui Iisus
mereu/Ca Maica lui Dumnezeu” – Sfântul
Potir), metafore („Aripi avem, dar sunt
legate-n lanþuri”; bunicii „Ne-aºteaptã-n
prag/ Cu stropi de timp pe mâini”) sau
epitete metaforice („pãdurea de aur”, „obraji
de mere”, „ochi de zmei”, „vers de cer”).
Definiþiile („o noapte fãrã stele/E-o bunicã
fãrã-andrele”) ºi experienþele de
metempsihozã („Am fugit din timp în pripã/
ªi am strãbãtut îndat’/Tot trecutul cel uitat”)
fac casã bunã cu sinesteziile („ªi toatã
armonia e cântec colorat”).
Eleva Colegiului Naþional „Dimitrie
Cantemir” din Oneºti este prietenã devotatã
a limbii române, aplicând creator lecþia lui
Nichita Stãnescu: „Îmi învãþam cuvintele sã
iubeascã”. Avem de toate în „Frânturi de
cer”: de la aliteraþii („Zorii zilei zumzãiau” ºi
„Joacã, jocuri, jucãuºi” la dereflexivizãri („Toþi
mãceºii tânguie”) ºi de la virgula stilisticã
(adversativã în „Îmi uit grija vieþii, ºi cum sã
nu uiþi?”) la subtilitãþi gramaticale („De vei
privi vãzduhul/ªi ochii-i ridica”, cu un auxiliar
ascuns bine de tot în al treilea i). Ca un
veritabil creator, are dreptul la licenþe poetice
de naturã foneticã („sfãrâmaþi”) sau
morfologice (roº-roºã; vineþi ºi vioi, pentru
feminin plural; povere).
Înnobilatã de numeroase lecturi de
calitate, înzestratã cu sensibilitate
imaginativã ºi forþã de a conduce discursuri
lirice, dar ºi epice, Maria Ilie este o certã
promisiune a generaþiei sale de poeþi, dacã
nu cumva s-a instalat în seria condeierilor
de talent.
Ioan DÃNILÃ

Codrina IONEL
Data naºterii: 23 octombrie 1990
Locul naºterii: Oneºti
Pãrinþi: Mircea ºi Iuliana Ionel,
originari din Slãnic Moldova
Experienþã: Agent operativ în cadrul
Penitenciarului pentru minori ºi tineri,
Bacãu
Studii superioare: 2009–2012
Universitatea de Arte, George Enescu,
Iaºi, Facultatea de Teatru, specia-
lizarea: Arta Actorului Mânuitor de
Pãpuºi ºi Marionete
Studii liceale: 2005–2009 Colegiul
National „Gheorghe Vrãnceanu” din
Bacãu, profil Filologie
De la Teatru la Justiþie
Pentru cã nu ºtii cum te va purta
viaþa trebuie sã fii pregãtit oricând.
Dumnezeu oferã ºanse egale fiecãruia
dintre noi, important este ca noi sã nu
ne pierdem credinþa ºi sã folosim
rãbdarea cu care am fost înzestraþi ca
sã fim pregãtiþi pentru momentul în care
acea ºansã va apãrea. Totuºi nimic nu
se poate obþine fãrã un minim de efort
ºi bunãvoinþã din partea noastrã.
Din punctul meu de vedere consider
cã sunt o persoanã binecuvântatã prin
prisma faptului cã Dumnezeu mi-a oferit
o familie exemplarã, un loc de muncã
decent ºi foarte multe ºanse care au
favorizat maturizarea mea atât din punct
de vedere mental, emoþional cât ºi
spiritual.
Fiind sprijinitã de familie ºi de cei
apropiaþi am avut oportunitatea de a
studia ceea ce eu îmi doream încã din
clasele mici: teatrul. Bucuria susþinerii
examenului de Bacalaureat a fost
completatã de o bucurie ºi mai mare :
admiterea la Universitatea de Arte
„George Enescu”, Iaºi, Facultatea de
Teatru. Astfel am parcurs trei ani de
autocunoaºtere, timp în care am
8 Nr
descoperit mulþimea de emoþii cu care
Domnul a binecuvântat fiinþa umanã.
Dincolo de „produsul finit” rezultat ºi
anume SPECTACOLUL, arta teatralã
necesitã autocontrol, identificarea
corectã a emoþiilor ºi gestionarea
eficientã a acestora. În spatele scenei,
dupã cortinã, trãiam momente
impresionante cu o încãrcãturã
emoþionalã destul de puternicã alãturi
de echipa din care fãceam parte.
Sentimentul de mulþumire se amplifica,
se resimþea mult mai puternic între noi
atunci când dupã sute de ore de repetiþii
pentru un spectacol de 60 de minute,
în momentul în care cortina acoperea
scena cu faldurile greoaie, publicul
aplauda cu aceeaºi energie cu care noi
întruchipam viaþa personajelor noastre.
Trecerea de la Teatru la Justiþie
s-a realizat printr-o experienþã, de o
importanþã colosalã, de câþiva ani
departe de casã ºi þarã, timp care m-a
ajutat sã-mi ierarhizez prioritãþile ºi sã
realizez ceea ce este cu adevãrat
important pentru mine. Astfel mi-am dat
seama cã aparþin locului unde de fapt
trãiam cu intensitate fericirea ºi unde
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
mã regãseam cu adevãrat. Experienþa
ºi timpul mi-au întãrit idea cã satisfacþia
materialã nu substituie bucuria de a
avea familia aproape ºi nici nu aducea
aceeaºi bucurie în sufletul meu ca ºi
sãrbãtoarea Crãciunului sau alte
evenimente din familie pe care eu le
pierdeam în repetate rânduri. Aºadar,
divinitatea mi-a luminat calea spre þara
mea unde am hotãrât sã las loc unui
nou început.
Dupã un examen riguros ºi destul
de solicitant, atât din punct de vedere
fizic cât ºi emoþional, am fost încadratã
în Ministerul Justiþiei, lucru care m-a
responsabilizat enorm. Cu toate cã este
un domeniu total diferit faþã de teatrul
meu drag, mi-am asumat rapid un
regulament strict care nu þine cont de
latura sensibilã a fiinþei umane, laturã
pe care eu am exploatat-o atât de mult.
Aºadar am dezbrãcat hainele
personajelor mele vesele ºi jucãuºe
asumându-mi o hainã prin care eu
însãmi eram personajul. Veºmintele
frumos croite care luceau misterios în
lumina reflectoarelor, marioneta mea
cea dragã ºi fragilã au fost înlocuite cu
haina militarã ºi arma rece ºi
greoaie.
Dumnezeu îmi crease un drum
despre care eu nu ºtiam nimic, dar El
avea acest plan de mult. M-a îndestulat
cu putere ºi curaj, mi-a oferit demnitate
ºi totodatã maturitatea necesarã pentru
a realiza cât de importantã este viaþa.
Continuând sã îmi servesc þara, în
timpul liber revin cu fiecare ocazie la
veºmintele misterioase ºi marioneta
mea cea dragã, cu acelaºi simþ de
rãspundere. Mã dedic cu aceeaºi
seriozitate, deºi într-o mânã þin arma,
iar cu cealaltã marioneta.
Când suntem mici Dumnezeu ne
cere lucruri mici, dar când ajungem la
maturitate ne cere lucruri mari. El este
Cel care ne creºte spiritual astfel încât
reuºim sã ne dãm seama de importanþa
pe care o avem în ochii Lui
concluzionând faptul cã ne iubeºte, ne
vrea binele ºi ne ajutã sã înþelegem
aceasta prin ceea ce face pentru noi.
Codrina IONEL
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Principii etice ºi de moralitate
în societatea contemporanã
Zi de zi se apar noi exemple care
demonstreazã cã societatea în care
trãim (în ciuda evoluþiei tehnologice) se
degradeazã, la nivel de moralitate, într-un
ritm constant. În fuga lor continuã dupã
bani, avuþii, faimã ºi putere, oamenii
societãþii contemporane pierd din vedere
elementele esenþiale ale vieþii. Unii uitã
involuntar, presaþi de un mediu de lucru
din ce în ce mai obositor, în timp ce
alþii îngroapã voit o serie de principii
etice, tocmai pentru a-ºi uºura parcursul
spre „fericirea” pe care o vãd în elemente
materiale. Toate aceste tentative au rolul
de a bloca orice încercare a conºtiinþei
de a-i opri ºi de a-i întoarce pe drumul
ales iniþial.
Teama devine principalul inamic al
omului modern: teama de eºec, teama
de respingere, teama de a încerca,
teama de a întreba. Fiecare dintre
aceste temeri par a fi unice ºi cert
individualizate. Dacã vom analiza mai
atent, vom putea ajunge la concluzia cã
49
de fapt ele sunt interdependente ºi se
influenþeazã masiv una pe cealaltã. Am
spus mai sus „teama de a întreba”, o
afirmaþie aparent venitã din secolul trecut
unde oamenii trebuiau sã se supunã
ordinelor venite de la „centru”. Aceastã
constrângere moralã a cãpãtat o nouã
accepþiune în epoca modernã: „de ce sã
întreb ºi sã atrag privirile asupra mea?”.
În opinia mea, aceastã întrebare distruge
orice încercare a intelectului uman de a
avea acea licãrire ºi spontaneitate care
îi este specificã. Cum spuneam mai sus,
temerile sunt de fapt interdependente: nu
întrebãm pentru cã nu vrem sã atragem
atenþia asupra noastrã, pentru cã ne este
fricã de respingere, iar nu în ultimul rând,
ne este fricã de respingere pentru cã ne
temem de eºec. Cam aºa sunã
raþionamentul ce pune omul într-un
„cocon” de unde nu va mai ieºi niciodatã.
Consider cã acest lucru este total greºit,
este doar o aparenþã! O aparenþã menitã
sã þinã omul în mediocritate, sã nu-i
Dragoº Cãtãlin
HARAPU
Data naºterii: 20 aprilie 1997
Pãrinþi: Ovidiu ºi Rozalia Harapu,
originari din Cerdac, Slãnic Moldova
Experienþã: European Computer
Driving License (ECDL), European
Consortium for the Certificate of
Attainment in Modern Languages
(ECL), Certificat acreditat în
Economie Aplicatã
2015 – prezent: Student la Facultatea
de Drept din cadrul Universitãþii
Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca
2011–2015: Colegiul Naþional
„Dimitrie Cantemir” – Oneºti, judeþul
Bacãu
2007–2011: ªcoala Gimnazialã nr. 1,
Slãnic Moldova
permitã sã evolueze. Aud zilnic la
cursurile Facultãþii de Drept colegi care
spun „nu am înþeles ultima ipotezã din
discursul domului profesor”, dar ei sunt
aceia care nu ridicã niciodatã mâna
pentru a pune o întrebare. De ce?
Probabil pentru cã... le este teamã.
Principiile etice sunt cele care
dau esenþã fiinþei umane. Fiinþa umanã
este una socialã, fãcutã pentru a trãi
într-o comunitate. De ce ar renunþa
unele persoane la propriile principii,
dacã doar acestea le diferenþiazã de
restul? Cel mai probabil, o fac pentru
cã au pierdut simþul realitãþii în timp
ce cãutau propria realitate! Sunã
paradoxal, dar cãutând sã devinã
oamenii realitãþii cotidiene, se pierd în
amalgamul de situaþii ºi informaþii
(corecte sau eronate) cu care sunt
„bombardaþi” zilnic. Uneori se pierd
atât de tare încât confundã
propria concepþie cu reali-
tatea la care voiau sã ajungã.

De aceea apar zilnic noi ºtiri
care ºtirbesc imaginea
sistemului actual (despre
delapidãri, fals în declaraþii, corupþie
etc.)
Fiind student la Drept, pot spune
cã încep sã vãd lumea într-un mod
pragmatic. Din acest unghi, lumea
devine un sistem complex de legi,
principii ºi cutume, toate create cu
scopul uniformizãrii sistemului
legislativ internaþional. Cãrþile ne
prezintã principiul ºi cum ar trebui el
aplicat, dar practica ne demonstreazã
cum este încãlcat acel principiu ºi ce
putem face pentru a remedia sau
pentru a preveni o viitoare încãlcare.
De aceea se spune cã sistemul
legislativ este într-o continuã
schimbare. Cu cât evolueazã
societatea ºi relaþiile interumane, cu
atât evolueazã ºi Dreptul. Este un
domeniu fascinant deoarece creeazã
oportunitatea de a analiza lumea în
aspectul ei material, concret, în acelaºi
timp urmãrind evoluþia continuã a
societãþii ºi venind mereu în sprijinul
acesteia cu soluþii inovatoare. Tocmai
aceastã parte pragmaticã a lumii este
confundatã de unele persoane cu
partea abstractã, iar de aici toate
problemele la nivel local, naþional,
internaþional ºi global (rãzboaie,
conflicte ideologice, etc.)
Închei prin a spune cã afirmaþia lui
Corneliu Coposu, politicianul român ºi
liderul opoziþiei din România
postcomunistã, conform cãreia:
„Negociem orice, dar nu negociem
principii” ar trebui sã fie de o absolutã
ºi incontestabilã actualitate. În
societatea contemporanã, analizatã în
aspectul ei patrimonial, absolut orice
element al mulþimii care o formeazã
poate fi negociat, tocmai prin prisma
posibilitãþii de evaluare în bani a fiecãrui
element în parte. Diferenþa esenþialã,
pe care o subliniez tocmai datoritã
importanþei ei este aceea cã
principiile etice si moralitatea fac
parte din categoria elementelor
nepatrimoniale, deci nesusceptibile
de evaluare în bani. În consecinþã,
principiile sunt inalienabile, sunt
intrinseci. Chiar dacã omul încearcã
sã le ascundã, în orice moment se
poate întoarce la ele, singura condiþie
fiind aceea ca el sã-ºi doreascã acest
lucru.
Dragoº Cãtãlin HARAPU
10 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
O poetã ºi nepoþii sãi –
Ionica BANDRABUR
A venit Sfântul Ilie
ªi tot bat de-asearã-ntruna;
Se aud clopote-n vale,
Din morþi surdul se trezeºte;
Ele bat… dar nu de jale!
A venit Sfântul Ilie
Vrând cu tunet sã rãzbune
Creºtinii ce n-au credinþã
ªi pãmântului fac umbre.
Însã stând puþin la sfat,
Cu toþi Sfinþii la o masã,
Astãzi, cred, l-au îmbunat
Aducând mere în casã.
Cum s-o fi-ndurat, iertat,
Numai Sfântul, el o ºtie,
Credincioºii c-au plecat,
Nãscutã în comuna Fîrþãneºti din Toþi la Sfânta Liturghie.
judeþul Galaþi în luna ianuarie a anului 1962,
Doamna Ionica Bandrabur din Slãnic Lume multã, mult alai,
Moldova, scrie, la vârsta maturitãþii depline, La porþi copii pofticioºi,
primele versuri dedicate celor trei nepoþi ai Aºteptând ca sã primeascã,
sãi, rânduri nepublicate vreodatã. Totuºi, cu Un mãr galben sau chiar roº.
timiditate, încearcã postarea unor poezii pe
Bucuros ºi calm Ilie
facebook în anul 2015, iar la începutul anului Rugã soarele sã iasã!
2016, cum era normal, pentru cã locuia în A-ncetat toba sã batã
Italia pe atunci, publicã în grupul public Norii sã se risipeascã.
„Cenaclul de la Roma” unde este
remarcatã de poeta Mariana Cornea de la ªi s-aud clopote-n vale…
Asociaþia Cenaclul Literar Român din Doamne! Bucurie mare!
Roma. Îndemnatã de aceastã persoanã, Astãzi nu vor bate-a jale:
Mariana Cornea, publicã, în noiembrie Este zi de sãrbãtoare!
2016, primul volum de poezie intitulat
„Cautã-mã printre rânduri”, apãrut la Ionica BANDRABUR
editura Minela din Bucureºti. În decembrie
2016 îi sunt publicate opt poezii, alãturi de
creaþiile unor mari scriitori contemporani ca
Teodor Dume, în colecþia de texte literare
„Cenaclul de la Roma”. În ianuarie 2017
participã la concursul internaþional
„Poesis”, urmând ca textele tuturor
participanþilor sã aparã într-un volum special
ºi la iniþiativa editurii „Izvorul cuvântului”
publicã, alãturi de alþi cinci autori, un numãr
de 19 poezii care vãd lumina tiparului pe
data de 8 martie 2017 în volumul colectiv
„Izvor de primãvarã”. În luna martie, anul
curent, publicã al doilea volum de poezie,
„Minutele condamnã”, la Editura Liricgraph.
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117 11

Eternizarea unei lumini

In memoriam: prof. univ. dr. Valeriu Filimon
Pornind de la idea cã orice operã Volumele sus amintite pot constitui ºi scriu aceastã odã în metrul ruºinii.”
de artã, inclusiv literarã, trebuie sã oricând o provocare în plan cultural ºi (Din vol. „Tãrâmuri imaginare -
rãmânã legatã de numele celui care considerate noi limanuri de luminã Poezii“, Edit. Paco, Bucureºti, 2001)
a creat-o, studiul estetic privind pentru elevi, studenþi ºi profesori, Esteticianul nutrea o nestrã-
imaginarul românesc, ilustrat în conducând spre o nouã metodã de mutatã dragoste numeroºilor truditori
volumele „Poetica imaginarului analizã criticã. Din scrierile sale, face ai cuvântului împodobit cu diademele
românesc”, „Imaginarul ºi compa- parte ºi drama istoricã „ANTIM”, metaforei. Îi cãlcau pragul destoinicii
ratismul” ºi „Imaginarul ºi publicul extraordinarã frescã a literaturii sãi discipoli (Al.Ciocioi, George Peagu,
literar”, ne aminteºte de regretatul lui române. Nicolae Sineºti, Vilia Banþia, Elena
autor, prof. univ. dr. Valeriu Filimon. Cine a avut ºansa sã-l cunoascã Cãlugãru-Baciu, Valeria Deleanu), foºti
Altminteri, „când lângã pulsul vieþii, pe reputatul nostru contemporan studenþi care au devenit, între timp,
al ideilor din cãrþi nu mai existã ºi al poartã imaginea cãrturarului pe fruntea slujitori ai artei literare, profesori,
acelora care le-a dat viaþã, lacrimi ale cãruia se puteau desluºi amprentele jurnaliºti, critici literari etc. Deschidea
oamenilor se pot ivi în colþurile ochilor unei bogate experienþe de viaþã ºi de uºa colegilor de promoþie: Ion Bârsan,
pentru cei care au fost ºi nu mai sunt înþelepciune, preocupat de mersul lumii Nicolae Mohorea-Corni, Constantin
printre noi, pentru cã nu existã ideea, în care trãim, observând cu tristeþe Rãducanu, Victor Stoleru, Florian
nu sunt edificii, nici civilizaþii ºi cum nefirescul înlocuieºte normalitatea, Saioc.
culturã fãrã ei, iar trecerea prin viaþã cum dreptul la libera exprimare Multe gânduri ale dragului nostru
unele fãrã altele nu poate fi simþitã genereazã vulgaritãþi, insulte ºi Maestru al artei literare ar mai fi vãzut
decât ca o tristã elegie a naturii însãºi, calomnii, cum creºte agresiunea asupra lumina tiparului (ultima carte fiind
ca o curgere dialecticã a uni- limbii române prin pana poeþilor ce lansatã postum: „Critica arhetipalã ºi
versului”. Remarca aparþine cautã a deveni interesanþi folosind un fenomenologia narativã”, 2003), dacã
colegului de grupã ºi de promoþie limbaj aparþinând snobismului lingvistic, moartea nu s-ar fi rãzbunat pentru
(1952-1957) prof. univ. dr. Victor nicidecum artei literare: „În curând straºnica înjurãturã pe care i-a
Stoleru, fiindu-le coleg de studenþie post-moderniºtii vor scrie în esperanto. adresat-o, simþindu-i apropierea:
la Facultatea de Filologie a Limba românã le pare o floare urât „Ce-mi fluturi, inso, doliu la fereastrã
Universitãþii din Bucureºti, ºi Nichita mirositoare. ªi uºa cu-n ciolan mi-o ciocãneºti?
Stãnescu, Eugen Simion, Florenþa Cu palmele mi-acopãr ruºinea feþei în Ce mutã rãzbunare te îndeamnã
Albu, Doina Ciurea, Cãlin Cãliman faþa neruºinãrii. nocturne-nseninãri sã-mi pângãreºti?
º.a. De asta trãiesc necãjit, Poezie, Ce fac? Îmi scriu Capelele Sixtine,
Laboriosul studiu, prefaþat ªi-ascultã, fã! ’tu-þi crucea mã-
de Al. Husar de la Univer- tii,
sitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi,
dezvoltã conceptul de
Reîntoarcere Cine eºti?”
(Din volumul „Tãrâmuri
originalitate a esteticului imaginare - Poezii“, Edit.
valorilor româneºti, având ca Înaltã ca un templu e liniºtea pãdurii Paco, Bucureºti, 2001, p. 183)
fundament lumea imaginarã a în care-adorm izvoare cu stelele pe prund. Trecând peste un
spiritualitãþii poporului nostru, Lãsându-mi pe-o cãrare, albiþi de colb, condurii, deceniu de când ne-a pãrãsit,
literatura românã înscriindu-se cu paºii moi de gânduri, în somnul ei pãtrund… nu putem lãsa Timpul sã
astfel în circuitul literaturii aºtearnã uitarea peste opera
Sub frunzele plecate ca în picturi edene,
universale. mã leagãnã cu basme ºoptite sã mã fure ºi numele dragului nostru
Valeriu Filimon ºi-a ales ca ºi sub zodia balanþei adorm cu visu-n gene contemporan, a cãrui luminã
repere, în susþinerea originalei în liniºtea înaltã din vechea mea pãdure… rãmâne eternã în memoria ºi
teorii, textele reprezentative din în sufletul celor care l-au
creaþiile literare ale lui (1960 – Slãnic Moldova) cunoscut ºi l-au iubit.
Eminescu, Blaga, Arghezi, dar
ºi din creaþiile populare în care Valeriu Filimon, Tãrâmuri imaginare – Poezii,
se regãsesc modelele arhetipale Edit. Paco, Bucureºti, 2001, pag. 114.
specifice meleagurilor mioritice. Gheorghe MOHOR

Predicã la sãrbãtoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul
(urmare din p. 1)
plece undeva departe, în sudul
Palestinei, în pãmântul Iudeii, la Beer-
ªeba. Acolo, într-o searã, a adormit sub
un ienupãr, iar când s-a trezit, a gãsit
lângã el o turtã caldã, coaptã în vatrã
cum se fãcea în vremea aceea ºi un
urcior cu apã. Un glas i-a spus sã ia ºi
sã mãnânce mâncarea aceea, care-i
era trimisã din cer ºi care avea sã-l
întãreascã aºa cum mana îi întãrise ºi
hrãnise pe evrei în pustie. Astfel întãrit,
a mers prin pustie vreme de patruzeci
de zile ºi patruzeci de nopþi, pânã la
muntele Sinai, numit în Cartea a treia
a Regilor ºi muntele Horeb. A mers
astfel patruzeci de zile în pustie
asemenea poporului lui Israel care
mersese ºi el tot atâtea zile pentru a
ajunge la muntele Sinai, unde
Dumnezeu i S-a arãtat lui Moise. Ajuns
la muntele Horeb, Ilie a avut ºi el parte
de o arãtare a lui Dumnezeu. Ilie a fost
deci beneficiarul unei vederi a lui
Dumnezeu, o vedere despre care
Sfântul Irineu al Lyonului spunea deja
în veacul al II-lea cã reprezintã însãºi
viaþa omului: „Cãci slava lui Dumnezeu
este omul viu, iar viaþa omului este
vederea lui Dumnezeu”. Este vorba
despre a-L vedea pe Dumnezeu nu
doar într-un mod exterior, ci a-I simþi
lãuntric prezenþa, a ne împãrtãºi din
aceastã prezenþã, a ne simþi profund
uniþi cu El ºi copleºiþi de bucuria acestei
prezenþe intime a Domnului.
Cartea a treia a Regilor ne
povesteºte cum Ilie, ajuns în vârful
muntelui, se adãposteºte într-o peºterã
care existã ºi astãzi, ºi a rãmas acolo
(III Regi 19, 9). Apoi, Dumnezeu îl
strigã pentru a ieºi înaintea peºterii ºi
a sta înaintea feþei Sale, cãci urma sã
i se arate. Vederea lui Dumnezeu a
fost precedatã, spune textul biblic, de
o vijelie nãprasnicã, dar Domnul „nu
era în vijelie”, de un cutremur, dar
„Domnul nu era în cutremur”, apoi de
foc, dar Domnul nu era nici în foc (III
Regi 19, 11-12). Dupã aceea, Ilie a
simþit o adiere de vânt lin, iar Domnul
12
era în aceastã adiere discretã, tãcutã
ºi linã.
Acest text este extrem de
semnificativ ºi de important pentru noi,
iar Sfinþii Pãrinþi l-au tâlcuit în lumina
propriei lor experienþe, a propriei lor
vieþi duhovniceºti din Bisericã. În
mersul lui Ilie prin pustie, ei au vãzut
tot efortul pe care ºi noi trebuie sã-l
facem pentru a putea ajunge pânã la
Dumnezeu; în acelaºi timp, l-au
interpretat ºi ca pe expresia renunþãrii
la orice ataºament de lucrurile cele
pãmânteºti, din lumea aceasta,
deoarece scopul vieþii noastre nu este
acela de a ne bucura de plãcerile lumii
acesteia pãmânteºti. În orice viaþã
creºtinã trebuie sã existe ºi o perioadã
de traversare a pustiei, de renunþare la
risipire, la cele exterioare, de renunþare
la tot ceea ce ne distrage atenþia ºi
gândul de la Dumnezeu. Ilie este
sprijinit ºi întãrit de hrana pe care o
primeºte în somn, pentru traversarea
pustiei, dupã cum ºi noi suntem întãriþi
în timpul postului, atunci când ne
înfrânãm de la alimente pentru a arãta
cã nu trãim doar cu pâine ºi cu hranã
pãmânteascã, ci cu hranã primitã din
cer. Sfânta Euharistie este adevãrata
manã din pustie, care reprezintã pentru
noi mult mai mult decât turta ºi ulciorul
de apã primite de Sfântul Proroc Ilie în
chip minunat de la îngeri pentru a-l
întãri pentru mersul prin pustie.
Dacã suntem cu adevãrat
credincioºi ºi avem înainte de toate
gândul la Dumnezeu, îngrijindu-ne sã
facem voia Lui ºi nu ezitãm sã
renunþãm la tot ce ne abate de la El,
atunci Domnul ne ajutã sã traversãm
cu bine pustia ºi sã ajungem la muntele
Lui, adicã pe culmile vieþii celei
duhovniceºti, ºi ni se va arãta ºi nouã.
Cum anume ºi în ce fel? Nu în vijelie,
nu în cutremur ºi nici în foc. Ci într-o
adiere de vânt lin, ca un freamãt de
adiere linã. Ce înseamnã aceasta?
Aceasta înseamnã cã în mãsura în
care am renunþat la toate distracþiile
exterioare, iar sufletul nostru nu mai
trãieºte în risipire, dacã încercãm sã
Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
fim mai puþin curioºi ºi preocupaþi de
multe, atunci vom putea auzi în adâncul
sufletului glasul conºtiinþei noastre; iar
dupã cum spune Sfântul Ioan Scãrarul,
la creºtinul botezat, glasul conºtiinþei nu
este doar acela al conºtiinþei naturale
a omului, ci glasul îngerului sãu pãzitor.
Existã în fiecare dintre noi o voce
interioarã care ne spune unde se aflã
binele ºi ce este rãu, care ne ajutã sã
identificãm voia lui Dumnezeu. Însã
aceastã voce a conºtiinþei, care în
cazul nostru, al creºtinilor botezaþi, este
vocea îngerului pãzitor ºi în fond, însuºi
glasul Domnului care ni se face auzit
prin acesta, este deosebit de discretã
ºi de finã, abia perceptibilã. Fireºte,
este ceva cu mult mai profund decât
tot ceea ce ne-ar atrage spre exterior,
însã, mult mai puþin sensibil, care ni se
poate pãrea la început extrem de greu
de perceput. Da, atracþia unei cutii cu
bomboane de ciocolatã care ne
îndeamnã sã cedãm poftei de a o gusta
ni se va pãrea mult mai zgomotoasã
decât vocea interioarã care ne spune
cã moderaþia este calea cea bunã,
calea lui Dumnezeu, ºi renunþarea,
faptul de a nu ne mulþumi sã ne
complacem în plãcerile acestor lucruri
sensibile. ªi totuºi, aceastã voce a lui
Dumnezeu din strãfundul nostru, care
este aceea a conºtiinþei, are o foarte
mare putere. Dacã o ascultãm, dacã
suntem cu luare aminte la ea ºi o
urmãm, Îl experiem deja pe Dumnezeu
în adâncul inimii ºi-I simþim prezenþa
acolo. Vocea conºtiinþei nu este un fel
de regulã inumanã, ci este cu adevãrat
glasul lui Dumnezeu Care ne vrea
binele ºi care, dacã ne dovedim a fi
ascultãtori ºi cu luare aminte la el,
devine pentru fiecare dintre noi un
adevãrat izvor de bucurie ºi de pace,
bucuria ºi pacea comuniunii cu
Dumnezeu ºi care reprezintã de fapt,
ca ºi pentru Sfântul Proroc Ilie, un mod
de a-L vedea pe Dumnezeu, de a-L
simþi în inima noastrã, în adâncul
sufletului nostru.
Dacã creºtinul este cu
adevãrat râvnitor, Dumnezeu
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
îl poate duce ºi mai departe,
iar cartea Regilor ne relateazã
cum la sfârºitul vieþii, Prorocul Ilie nu
a cunoscut moartea, asemenea tuturor
oamenilor, ci a fost rãpit la cer într-un
car de foc. Pe când se afla împreunã
cu ucenicul sãu Elisei, alãturi de care
a traversat apele Iordanului care s-au
despãrþit înaintea lor aºa cum se
despãrþiserã ºi în faþa poporului lui
Israel înainte de intrarea în Palestina,
un car de foc l-a rãpit pe Prorocul Ilie
la cer. Vedem ºi noi, atunci când citim
vieþile sfinþilor ºi suntem profund
impresionaþi ºi miºcaþi lãuntric de
iubirea lor pentru Dumnezeu, de iubirea
lor de tot ceea ce este Dumnezeu, de
voia Lui ºi de cuvintele Lui din
Evanghelii, de iubirea lor de Hristos,
cã încercãm un sentiment de ridicare
spre cer ca într-un car de foc.
Sfinþii Pãrinþi au interpretat
dintotdeauna rãpirea la cer a Sfântului
Proroc Ilie Tesviteanul ca pe o imagine
a scopului vieþii creºtine de aici de pe
pãmânt, care se sfârºeºte de fapt în cer,
în care credinciosul este atât e pãtruns
de iubirea de Dumnezeu încât devine
cu adevãrat strãin de toate lucrurile din
lumea aceasta, ca ºi cum ar fi rãpit de
un car de foc pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu ºi împreunã cu El.
Iatã toate învãþãmintele pe care
le putem desprinde din viaþa Sfântului
Proroc Ilie Tesviteanul, în care Sfinþii
Pãrinþi au vãzut un minunat exemplu
despre cum ar trebui sã fie viaþa
fiecãrui creºtin.
Sã ne ajute Sfântul Proroc Ilie ca
ºi viaþa noastrã sã devinã, treptat, o
traversare a pustiei, care sã ne facã sã
devenim tot mai conºtienþi de faptul cã
scopul ei este întâlnirea cu Dumnezeu,
ºi sã putem ajunge la muntele cel lãuntric
al inimii unde Domnul sã ni Se arate în
adierea linã a glasului conºtiinþei noastre
de creºtini botezaþi. Iar iubirea de
Dumnezeu din inimile noastre, întreþinutã
ºi sporitã prin lectura Dumnezeieºtilor
Scripturi, sã ne rãpeascã la cer ca într-un
car de foc pentru a ne duce mai aproape
de Dumnezeu, pentru a ne bucura de
prezenþa Sa. Lui I se cuvine toatã slava,
Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, în vecii
vecilor. Amin.
13
De ce se îmbolnãvesc copiii?
(urmare din p. 4)
aceasta? L-ai trimis aici pe pãmânt.
L-ai trimis cu aceastã problemã. L-ai
condamnat sã moarã de mic din cauza
acestei probleme la inimã. De ce? De
ce?! Atunci, înãuntrul lui a auzit o
voce care i-a rãspuns: – Acest copil
nu-ºi are menirea de a trãi pe termen
lung în turma voastrã. Acest
copil aparþine turmei Mele ºi aºa va
fi pentru totdeauna. Aici, în turma
Mea, nu existã nici o durere. Se va
liniºti atât de mult cum nu-ºi poate
imagina.
Într-o oarecare zi, pãrinþii lui îl vor
reîntâlni aici ºi vor cunoaºte pacea.
Turma mea va continua sã creascã.
Lacrimi curgeau din ochii chirurgului
cardiolog. Însã ideile lui împotriva lui
Dumnezeu, pline de egoism, reac-
þionau înãuntrul lui: – Ai creat aceastã
fãpturã, ai creat aceastã inimã. Este
condamnat fãrã speranþã sã moarã în
câteva luni... De ce? Vocea i-a rãs-
Povestea zânei Picurici
Era o zi ploioasã de varã. Una dintre
miile de picãturi care curgeau din cer a
cãzut pe o frunzã. Dupã ce s-a oprit
ploaia, o fetiþã bunã, cum era, a cules
frunza ºi a vrut sã o ducã acasã. În
drumul ei, picãtura de apã a cãzut pe o
floare a soarelui. Floarea i-a mulþumit
picãturii fiindcã a udat-o. Când a rãsãrit
soarele picãtura de apã s-a ridicat la cer
puns atunci: – Copilul trebuie sã se
întoarcã la turma Mea pentru cã ºi-a
sãvârºit datoria sa pe acest pãmânt.
Nu am creat pe copilul acesta
pentru a-l pierde, ci pentru a regãsi
o altã oaie pierdutã. Doctorul a
înþeles atunci cã acel copil nu venise
întâmplãtor în acel spital. Venise
pentru el. El însuºi primise
o învãþãturã creºtineascã. Multele
sale reuºite profesionale fãcuserã
ca propriul sãu suflet sã de-
vinã ultima lui grijã. A intrat aºadar
în salon ºi s-a aºezat pe patul
copilului, avându-i de partea cealaltã
pe pãrinþii aceluia. Bãieþelul s-a
trezit ºi a murmurat: – Aþi deschis
inimioara mea? – Da! a rãspuns cu
bucurie doctorul. – ªi ce aþi gãsit
înãuntru? a întrebat micuþul. – L-am
gãsit pe Hristos! a rãspuns chirurgul,
plângând ca un mic copil. Bãieþelul
ºi doctorul au devenit de atunci cei
mai buni prieteni”.
ºi a ajuns într-un nor. Derutatã, nu ºtia
unde se aflã. A vãzut pe cineva care
intra în nor ºi ºi-a dat seama cã era
Dumnezeu. El i-a zis: ,,Ai sã te
transformi într-un fulg de nea ºi o sã
cobori pe pãmânt”. Picãtura i-a spus
lui Dumnezeu: ,,Adicã o sã mã topesc
sau o sã rãmân aºa?” ,,Vei rãmâne
aºa pânã la primãvarã”. Timpul a trecut
ºi a venit primãvara, soarele strãluci
cu putere ºi fulgul de nea s-a topit ºi a
ajuns din nou o picãturã de apã ºi a
urcat în cer. A vrut sã rãmânã acolo,
dar Dumnezeu i-a zis cã nu poate
rãmâne în cer, ci trebuie sã îºi urmeze
soarta. Atunci picãtura i-a cerut lui
Dumnezeu s-o transforme într-o zânã a
ploii ºi sã plece pe pãmânt. Dorinþa i-a
fost ascultatã ºi zâna a ajuns pe pãmânt
ºi o chema Picurici. De atunci ea a locuit
într-o floare a soarelui ºi când florile
aveau nevoie de apã, ea aducea ploaia.
Maria CHIRILÃ, 6 ani

Slãnic – Odesa, dus-întors
În ziua Întâmpinãrii Domnului, anul
acesta, dupã Sf. Liturghie, o delegaþie
formatã din Primarul oraºului Tg. Ocna,
ªtefan ªilochi – iniþiatorul acþiunii,
Pãrintele Protopop Ioan Bârgãoanu,
Primarul oraºului Slãnic Moldova,
Gheorghe Baciu, Preotul Cãtãlin Ilie ºi
alþi patru preoþi din Tg. Ocna, am plecat
spre oraºul Cetatea Albã (Bilgorod-
Dnistrovsky) din Ucraina în vederea
stabilirii unei legãturi mai strânse pe
tãrâmul turismului, dar ºi a pelerinajului
religios, între cele trei oraºe. Deºi sunt
în jur de 540 de kilometri pânã la
destinaþie, prin Chiºinãu, drumul nu ne-
a permis sã facem mai puþin de 12 ore
fiind cazaþi la hotel mult dupã miezul
nopþii.
A doua zi, vineri, am vizitat Izvorul
Sfântului Ioan, martirizat în Cetatea
Albã ºi biserica nou ridicatã de Pãrintele
Rustic, Protopop al oraºului Cetatea
Albã, ghidul nostru, unde am rãmas
impresionaþi de baptiseriul amplasat într-o
capelã din apropierea bisericii. Acest
baptiseriu este ca un mic bazin în formã
de cruce folosit la botezul prin
scufundare al adulþilor, urmând tradiþia
Bisericii primare. Cine ajunge la biserica
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie
Izvorâtorul de Mir din Tesalonic, poate
vedea, la subsol, un astfel de baptiseriu
din perioada persecuþiilor. Baptiseriul din
Cetatea Albã era pregãtit zi ºi noapte
sã primeascã un catehumen (de
exemplu, un catolic adult, doritor sã
treacã la Ortodoxie) spre botezare, fiind
þinut permanent plin cu apã încãlzitã ºi
purificatã de o instalaþie fabricatã în
Germania.
Pãrintele Protopop Ioan Bârgãoanu
a subliniat legãtura spiritualã dintre
Cetatea Albã ºi Slãnic Moldova pentru
cã biserica din Slãnic deþine o pãrticicã
din moaºtele Sf. Ioan cel Nou de la
Suceava.
Dupã ce am vizitat ºi clãdirea unde
copiii comunitãþii sunt antrenaþi în
diferite activitãþi religioase extraºcolare,
ne-am îndreptat spre vechea bisericã
greacã din oraº cu hramul Sf. Ioan. În
Ucraina nu se face religia în ºcoalã,
copiii nu au icoane în clasa de curs ºi
preoþii nu au salariu de la stat, iar
funcþia de protopop este o „ascultare”,
14
adicã protopopul coordoneazã preoþii,
dar nu are ºtampilã, sediu ºi nu este
plãtit pentru acest serviciu.
Urmãtorul punct în program a fost
întâlnirea cu primarul oraºului, Doamna
Alla Hinak, unde s-au împãrtãºit impresii
legate de aprofundarea legãturilor de
cooperare între cele trei administraþii.
Oraºul Tg. Ocna este deja înfrãþit cu
oraºul Bilgorod-Dnistrovsky ºi are mai
multe schimburi de experienþã la nivel
de experþi. Aceastã bucurie a înfrãþirii
între ortodocºii din Ucraina cu ortodocºii
din România fost umbritã doar de
existenþa în faþa primãriei a unui grup
de tineri în costume de camuflaj care
erau fotografiaþi înainte de a pleca la
rãzboi cu fraþii lor ortodocºi din estul
Ucrainei, iar în holul de la intrare ne-au
întâmpinat ºase tablouri cu imaginea
celor morþi pe câmpul de luptã.
Dupã-amiazã am vizitat vestita
fabricã de vinuri ºi coniac Shabo din
localitatea cu acelaºi nume situatã la
ºapte kilometri de Cetatea Albã.
Sâmbãtã am plecat spre Odesa, nu
înainte de a vedea ºi cetatea istoricã,
„aºa zisã” a lui ªtefan cel Mare, pe care
moldovenii au stãpânit-o între anii 1359
ºi 1484. La ora prânzului ne-am întâlnit
cu pãrintele Antonie, un preot vorbitor
de limba românã, chemat de undeva de
la 200 de km de Odesa, desemnat de
Mitropolie sã se ocupe de grupul nostru.
Pãrintele ne-a arãtat biserica greacã din
Odesa ºi Mãnãstirea Sf. Pantelimon
unde ne-am închinat la o pãrticicã a
moaºtelor Sf. Pantelimon. La ora 17 a
început Slujba Vecerniei la Catedrala
Mitropolitanã ,,Schimbarea la Faþã a
Mântuitorului” în timpul cãreia delegaþia
româneascã a înmânat Înaltpreas-
finþitului Agafanghel, Mitropolit de
Odesa ºi Ismail, darurile trimise de
Înaltpreasfinþitul Ioachim Arhiepiscopul
Romanului ºi Bacãului.
Dupã slujba Vecerniei pãrintele
Antonie ne-a prezentat biserica Sf.
Nicolae unde a avut loc cununia lui
Carol al II-lea cu Ioana Zizi Lambrino.
În timpul primului rãzboi mondial, Carol
al II-lea, în uniformã de ofiþer rus, a
pãrãsit la 1 septembrie 1918 unitatea
militarã din Târgu Neamþ, al cãrei
comandant era, ºi a plecat la
Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Odesa împreunã cu Zizi Lambrino.
Acest act a însemnat încãl-
carea Statutului Casei Regale, care
prevedea cãsãtoria membrilor Casei
Regale a României numai cu persoane
din alte case regale. Ce agrava episodul
era faptul cã Odessa se afla pe teritoriu
inamic, sub ocupaþia Puterilor Centrale.
Carol se fãcea astfel vinovat de
dezertare ºi trãdare, cu circumstanþe
agravante. Parohul bisericii, care vorbea
mai greu româneºte, având strãbunicii
sau bunicii români, a þinut în mod special
sã ne arate una din turlele bisericii care
a fost distrusã de armata românã, ºi deºi
a fost reconstruitã, necesitã din timp în
timp reparaþii, ca o ranã deschisã care
nu se vindecã niciodatã.
Duminicã, 5 februarie, când
Biserica Ortodoxã prãznuieºte pe
Sfântul Mucenic Agafanghel, toþi preoþii
români au slujit Sf. Liturghie în cinstea
Ocrotitorului Ceresc al Chiriarhului
locului, împreunã cu aproximativ 120 de
preoþi ucraineni ºi moldoveni. Alãturi de
ceilalþi ierarhi1, din partea Bisericii
Ortodoxe din Moldova a participat
Preasfinþitul Petru, Episcop de Ungheni
ºi Nisporeni, care ne-a încãlzit inimile
spunând douã ecfonisuri în limba
românã.
La sfârºitul Sfintei Liturghii s-a
oficiat un Te Deum în faþa Icoanei
Sfântului Mucenic Agafanghel ºi a
Moaºtelor Sfântului Mare Mucenic
Pantelimon Tãmãduitorul de Boli, aduse
special pentru acest eveniment de la
Mãnãstirea Sf. Pavel de pe Sfântul
Munte Athos. Înaltpreasfinþitului
Agafanghel, omagiatul zilei, a mulþumit
tuturor: „Un înger – acesta este pur
ºi simplu un înger de Paºti – care ne-
a adus astãzi în aceastã Catedralã
frumoasã, devenitã centrul spiritual
al Odesei, harul lui Dumnezeu sã se
roage împreunã cu noi, reprezentanþi
ai diferitelor Biserici care vin din
diferite colþuri ale lumii – de la
Muntele Athos, români, moldoveni ºi
chiar din Statele Unite ale Americii.
Asta vorbeºte despre unitatea
Ortodoxiei noastre canonice,
puritatea credinþei ºi ne uneºte cu
Hristos, care este Luminã ºi
Pace.
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
ªi ne-am rugat cu
ardoare pentru pace în
Ucraina, cu privire la
încetarea ostilitãþilor ºi a urii, victoria
luminii asupra întunericului. Este
foarte necesar pentru poporul
nostru, epuizat de vãrsarea de sânge
în est ºi de crize politice ºi economice
prelungite.
Împreunã cu noi ºi Sfântul martir
Agafanghel, a cãrui amintire
sãrbãtorim astãzi, s-a rugat pentru
luminã, dar ºi Sfântul Mare
Mucenic ºi Vindecãtor Pantelimon,
ale cãrui moaºte au fost aduse la noi
de la Muntele Athos ºi noii mucenici
ºi mãrturisitori care au suferit
pentru Hristos în ultimul secol. ªi
martirilor din primele secole le-a
fost un moment dificil sã nu renunþe
la Hristos care ºi-a luat crucea ºi a
mers pânã la Golgota. Iar noi,
urmând faptele lor, vrem de
asemenea, sã nu ne temem de
dificultãþi, sã nu renunþãm la
credinþa ortodoxã, sã pãstrãm
unitatea Bisericii.
Vã doresc tuturor sãnãtate,
mântuirea ºi ajutorul lui Dumnezeu.
Luaþi exemplul celor a cãror amintire
sãrbãtorim astãzi. ªi, imitându-le, nu
cu lene, ci cu duh înfocat, sã servim
pe Domnul.”
15
În jurul catedralei, fãrã garduri de
protecþie ºi fãrã jandarmi, într-o
ordine desãvârºitã, peste 28.000 de
credincioºi (dupã estimarea oficialã a
Mitropoliei) îºi aºteptau rândul sã se
închine sfintelor Moaºte ale Sfântului
Mucenic Pantelimon de la Athos.
Agapa a fost datã la Mãnãsti-
rea „Adormirii Maicii Domnului”,
reºedinþa Mitropolitanã, un frumos
ansamblu monahal dominat de culoarea
turcoaz a zidurilor, de cupolele aurii ale
bisericii ºi de coloanele albe de la
intrare. La masã a participat ºi
Excelenþa sa, Domnul Emil Rapcea,
Consulul General al României la Odesa,
care a oferit delegaþiei noastre bilete
la opera „Suflete pierdute” de Gogol,
fiind apoi invitaþii sãi la cinã. Înainte de
a intra la spectacol, am vizitat ºi
clãdirea primãriei din Odesa, situatã în
apropierea Operei, unde în parcul din
faþã, pe niºte panouri de beton, erau 8-
9 fotografii ale celor cãzuþi în luptele
din þinutul separatist. Pe spatele fiecãrui
panou, sau pe faþa panoului, dacã priveai
spre primãrie, ca o victorie a vieþii
asupra morþii, era câte o fotografie ce
înfãþiºa fie un copil în leagãn, fie doi
tineri sãrutându-se, cântãreþi pe scenã
sau pur ºi simplu câþiva muncitori
stradali cu veste reflectorizante în plinã
activitate.
Luni dimineaþã pãrãsim Odesa,
aceastã micã Vienã, ridicatã din
porunca împãrãtesei Ecaterina cea
Mare care a dorit sã construiascã o
fereastrã a Rusiei cãtre Europa de Sud
cu arhitecþi din þãri occidentale. În drum
spre casã am fãcut un popas în oraºul
Avangard, un alt oraº înfrãþit cu
staþiunea Tg. Ocna, unde preotul
bisericii, primarul ºi directoarea noii ºcoli
din localitate ne-au fãcut o frumoasã
prezentare a proaspãt apãrutei localitãþi
de 15.000 de locuitori. În 2010 avea doar
3000 de locuitori! Au urmat alte 12 ore
pe drum, dar sufletul ni l-am uitat prin
frumoasele biserici ucrainene pline de
multe sfinte moaºte ale sfinþilor pe care
i-am rugat sã vindece ºi bolile sufleteºti
ºi trupeºti ale credincioºilor noºtri din
România.
Preot Cãtãlin ILIE
1
Înaltpreasfinþitul Alexis, Arhiepiscop de Balta
ºi Ananiev, Înaltpreasfinþitul Elisei, Arhiepiscop
de Izyum ºi Kupyansk, Înaltpreasfinþitul
Evloghie, Arhiepiscop de Sumy ºi Akhtyrka,
Preasfinþitul, Arkadi, Episcopul de Ovidiopol,
Preasfinþitul Pãrinte Nicolae, episcop al
Manhattan-ului, vicar al eparhiei americane de
Est, Preasfinþitul, Diodor, Episcop de Yuzhne,
Preasfinþitul Victor, Episcop de Artsizskogo,
Preasfinþitul Serghei, episcop de Bolgrad.

DEMULT, ÎNTR-O NOAPTE, ÎN SATUL CERDAC...
(Din seiful cu amintiri)
Satul Cerdac, satul meu natal, îl
pãstrez în suflet aºa cum era cândva, cu
oameni buni, harnici, prietenoºi, frumoºi
la chip ºi spirituali, sãritori în ajutor când
vreunul era în necaz. Eram copii. Aveam
vreo zece ani, cã mi-l amintesc bine pe
fratele meu Gheorghe (Ghiþã îi spuneam
noi), mai mic cu ºapte ani decât mine.
Surorile Ana ºi Eugenia erau între noi.
Trãia mama bunã Maria „Gavriloaia”. Aºa
o numeau oamenii care o cunoºteau.
A fost prin anul 1960. Nu-mi
amintesc dacã era primãvara sau
toamna. S-a întâmplat într-o cumplitã
noapte...
Seara, ca de obicei, ne culcasem
dupã ce toate treburile gospodãreºti au
fost puse în ordine. Pãrinþii noºtri,
Constantin ºi Elena, munceau foarte mult
cât era ziua de mare. Trãiam în casa
veche, în care ne-am nãscut toþi, o casã
de lemn, cu ferestre mari, cu douã
încãperi largi, prispã înaltã, fãrã zãbrele,
cununa casei fiind sprijinitã pe stâlpi de
lemn. Mama bunã era împreunã cu noi,
doar seara se retrãgea în odãiþa ei, care
nouã ne era tare dragã.
În plinã noapte ne trezim într-o
mare agitaþie. Cineva striga pe drum,
în întunericul deplin, disperat: Foc,
arde, arde! Sãriþi! Ajutor! Tãticu’ ºi
mãmica ºi-au luat repede hainele pe
ei ºi, cu gãleþile de tablã zincatã în
mânã, au ieºit, dispãrând în noapte.
Nici nu ºtiau unde, când au plecat de
acasã. Buna a venit la noi. Toþi eram
speriaþi ºi plângeam. A tot încercat sã
ne mângâie cu vorba blândã, dar nu a
mers. Atunci ne-a pus hãinuþe pe noi
ºi am ieºit împreunã afarã, pe prispã.
Deodatã am înþeles încotro alergau
oamenii, cãci auzeam strigãte, vorbe pe
drum aproape þipate ºi lãtrau câinii. Un
foc mare, flãcãri uriaºe se vedeau în josul
ºoselei spre ciuºmea, pe lângã „Pârâul
lui Rapi”, cum aprecia mama bunã. Nu
puteam sã înþelegem ce anume arde.
Vedeam doar flãcãrile mistuitoare
muºcând din întunericul de nepãtruns.
Stãteam pe capãtul din jos al prispei
casei, încremeniþi de spaimã, strânºi toþi
patru lângã buna, cãruia îi simþeam
tremurul vorbei ºi al mâinilor, cã tot încerca
sã ne mângâie pe creºtetul capului. ªi
bãtrânul pãr din ogradã foºnea. Nu am
vrut sã intrãm în casã pânã când nu s-au
potolit flãcãrile ºi întunericul a cuprins din
16
nou valea Slãnicului ºi s-a lãsat liniºtea
peste sat.
Într-un târziu au venit tata ºi mama.
Erau de parcã trecuserã prin ape
nãmolite, uzi, murdari ºi tare triºti, numai
nu plângeau. Sau poate or fi plâns? Istoviþi
din cale-afarã. Îi tot auzeam vorbind în
ºoaptã despre marea nenorocire care se
abãtuse pe capul lui nenea ªtefan Seciu.
ªi noi multã vreme tot ne-am închipuit ce
a fost în ograda omului, cã am aflat de la
pãrinþi cã au fost mulþi vecini din Sãratu,
apoi de la drumul mare, pânã departe.
Au alergat cu toþii sã mai poatã salva ce
se putea.
L-am întrebat într-o zi pe tãticu de
ce au plecat aºa fulger de lângã noi. Mi-
a rãspuns, dupã ce m-a privit îndelung,
„Maricel, tatã, aºa trebuia. Niºte oameni
erau în necaz. Cum puteau ei sã se lupte
Fratele meu,
Cândva am vãzut o casã arzând,
Cuprinsã, sub bolta-nstelatã,
De torþe-n fuioare spre cer,
De strigãte-n noaptea înfioratã.
Stane de piatrã, pe prispa înaltã,
Cu pãrul bãtrân, alãturi, foºnind,
Cu vorba bunicii uºor tremuratã,
Ardeam pânã-n margini de gând.
Zile ºi nopþi, apoi, rând pe rând,
Treceau într-o tãcere ursuzã,
Copacii, din jur, priveghind
O umbrã de casã-n cenuºã.
Eram copii, cu suflet încins...
Acum, în vãluri solare ascunsã,
Amintirea ei nu-i doar un vis,
Tot o mai caut în zarea pierdutã.
Neastâmpãr e, fior ºi mirare,
Când nãvalnicul timp, în hainã perlatã,
Trece-n azur, în ºauã, cãlare
ªi gândul mi-alinã, c-a fost odatã...
Fratele meu, Fratele meu...
Maria BILÞIU
Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
cu vâlvãtaia singuri?” Cred cã am înþeles
pe deplin vorbele lui. ªi acum îmi
amintesc de multe ori aceste cuvinte,
deºi a trecut atâta amar de vreme.
Cum eram ºcolãriþã, când mergeam
sau mã întorceam de la ºcoalã, mai
mereu, mã opream în faþa porþii
gospodãriei nãpãstuite ºi priveam pereþii
goi, înnegriþi, ºiroiþi de urmele apei, rãmaºi
în picioare. Câteodatã, moº Vasile ºi
mãtuºa Maria Roºca, care erau vecini
cu casa familiei Seciu, în clipele de
rãgaz, stãteau în cerdacul construit, ca
o bijuterie frumos lucratã din lemn, de
un meºter priceput. Le ziceam „Bunã
ziua!”, îmi rãspundeau, mã priveau fãrã
sã mã întrebe ceva. Mi se pãreau, de
atunci, foarte bãtrâni.
Ori de câte ori m-am oprit în faþa
porþii, niciodatã nu i-am vãzut prin ogradã
pe nenea ªtefan sau pe tanti Maria. Nici
nu am ºtiut pe unde mai trãiesc.
Cu încetul ºi-au ridicat o casã
frumoasã, pe care o mai privesc, când
timpul are rãbdare cu mine ºi mã întorc
pe valea Slãnicului, „acasã”, la Cerdac.
Amintirea acelei întâmplãri stãruie adânc
în mintea ºi sufletul meu.
Pe nenea ªtefan l-am cunoscut ca
un om harnic, liniºtit ºi de omenie. A lucrat
la Petrol-extracþie, împreunã cu tata.
Maria, soþia lui, cunoscutã ca femeie
bãrbatã, îºi cosea singurã iarba din
fânaþul de pe dealul Bolovanu, „La Dos”,
cum spunem noi. O vedeam deseori,
vara, trecând cu cãruþa în care avea
coasa, furca ºi grebla pentru strânsul
fânului. Mã minunam de fiecare datã. De
altfel era o femeie de treabã, prietenoasã
ºi la nunþi era chematã de „staroste” sã
zicã „Iertãciunea miresii” la plecarea ei
din casa pãrinteascã. Am ascultat-o ºi
eu în câteva rânduri. Rostea cu mult
talent versurile din aceatã oraþie de nuntã.
Oameni simpli, oamenii satului
Cerdac, care iau rosturile vieþii firesc, aºa
cum le-a rânduit Bunul Dumnezeu, ºi de
aceea trebuie sã-i apreciem ca însemne
ale dãinuirii fiinþei umane pe pãmânt, sã-i
înveºnicim cu faptele lor bune în memoria
celor care vin din urmã.
Sufletul rãvãºit al copilului de
altãdatã s-a aºezat, mult mai târziu, în
cuvinte, cuvinte... într-o confesiune
imaginarã cãtre fratele meu Ghiþã.
Maria BILÞIU
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
SUBSTRATUL MITOLOGIC AL OUÃLOR
ROªII ªI ÎNCONDEIATE PASCALE
În codul alimentar pascal, ouãle
roºii reprezintã simbolul cel mai încãrcat
de semnificaþii, având atributele unui
adevãrat arhetip, prin vechimea ºi
relevanþa prezenþei lor în culturile lumii.
Legat de misterul creaþiunii ºi al
genezei, obiceiul înroºirii ouãlor a
strãbãtut milenii ºi spaþii pânã la noi, fiind
atestat arheologic prin descoperirea unor
ouã de piatrã, colorate în roºu cu hematit
ºi datând din neolitic. Au fost atestate
la popoarele vechi ale Orientului, în
China, India, Persia, etc. Erau pomenite
în mitologia universalã, de la legendele
brahmane, la Kalevala Nordului, de la
miturile slave la cele mediteraneene.
Lumea s-a nãscut dintr-un ou –
credeau vechile popoare: celþii, grecii,
fenicienii, egiptenii, tibetanii, hinduºii,
chinezii, japonezii, siberienii ºi
indonezienii.
Din ou s-au nãscut viaþa, soarele
ºi luna, spun legendele antichitãþii cu
adâncã penetraþie în legendele
carpatice. Credinþele au îmbrãcat forme
diferite de la o culturã la alta. Hinduºii
credeau cã oul cosmic s-a ivit din apele
primordiale, din el luând naºtere cerul ºi
pãmântul. În tradiþiile chineze, haosul
însuºi avea forma unui ou, care s-a
desfãcut, elementele grele formând
pãmântul, iar cele uºoare cerul.
Oul apare ºi ca simbolul înnoirii
periodice a naturii, pãstrându-se tradiþia
oului roºu, la Paºti, adicã în preajma
echinocþiului de primãvarã, cu perioada
regenerãrii vegetaþiei. Mircea Eliade
susþinea, pe bunã dreptate, cã oul roºu
confirmã resurecþia, învierea ºi
renaºterea ciclicã.
În lumea antichitãþii mediteraneene,
oul roºu era considerat ca simbol al
Anului Nou, celebrat la vremea
echinocþiului de primãvarã, având
valoare de început al începuturilor, iar
credinþele despre funcþia apotropaicã a
lor sunt, de asemenea, foarte vechi.
Scriitorul latin Juvenal pomenea despre
obiceiul practicat, la Roma, cu ocazia
echinocþiului de primãvarã, de a se
aduce o hecatombã de o sutã de ouã
17
pentru a curãþa aerul ºi a îndepãrta
spiritele rele. Istoricul Pliniu scria despre
jocul cabalistic al tinerilor, folosind ouãle
încondeiate.
Ouãle de lut, descoperite în Rusia
ºi Suedia, ca ºi statuia lui Dionysos,
þinând în mânã un ou, au fost interpretate
ca simboluri ale nemuririi, ale
reîntoarcerii la viaþã. Semnificativã este
aceastã reprezentare a zeului vegetaþiei
ºi al primãverii, al întoarcerii întregii
naturi, fixând astfel, în mentalitatea
tradiþionalã, ca perioadã de întoarcere
ciclicã, echinocþiul de primãvarã. Ouãle
erau oferite ca ofrandã celor decedaþi
ca garanþie a învierii.
Creºtinismul a preluat aceste tradiþii,
oul roºu ºi încondeiat devenind principalul
simbol al Învierii lui Iisus, deºi în istoria
sa au fost momente în care oficialitãþile
eclesiastice au condamnat ºi au combãtut
obiceiul vopsirii ºi ciocnirii oului de Paºti,
considerându-l drept rit pãgân. În cele
din urmã pãrinþii bisericii au fost nevoiþi
sã adopte acest simbol ancestral, dându-i
o interpretare creºtinã ºi culticã. Dacã la
iudei, oul de Paºti era semnul creaþiunii
universale, pentru creºtini el însemna noua
creaþiune a lumii, începutã prin suprema
jertfã a lui Iisus Hristos.
În creºtinism oul roºu sau
încondeiat capãtã interpretãri diverse.
Coaja oului închipuie piatra mormântului,
pe care Mântuitorul a spart-o, ºi a înviat,
precum pasãrea sparge coaja, ca sã iasã
la luminã. Culoarea roºie este sângele
Mântuitorului. Aceste credinþe se leagã
de magia ciocnirii ouãlor la sãrbãtorile
de Paºti.
Substratul precreºtin al oului roºu ne
este exprimat ºi de diversele tradiþii care
se mai oficiazã ºi astãzi în Maramureº
ºi, mai ales, în Þara Lãpuºului. Golite de
miez, cojile ouãlor roºii se pun în crengile
pomilor fructiferi, pentru sporirea rodului
lor. Frecvent cojile de ouã roºii se pun în
crengi de copac, care se împlântã în
grãdinuþa de zarzavaturi, lângã casã,
pentru sporul rodului ei. Cojile de ou roºu
se aruncã ºi pe apã curgãtoare, rit de
fertilitate. Piezãritul, obicei care se mai
practicã ºi astãzi, doar cã a fost strãmutat
în Joia Mare, are ºi el un caracter
precreºtin, iar ouãle adunate, din care se
aºezau sub prima brazdã, la începutul
aratului, se leagã de aceeaºi funcþie
fertilizatoare a oului.
Semnificaþiile creºtine ale ouãlor
roºii au fost întãrite de diverse legende
creºtine, astãzi, aproape date uitãrii. Într-o
legendã se spune cã „Dupã ce a înviat
Iisus, mama sa însoþitã de Maria
Magdalena, de Maria ºi Marta, surorile
lui Lazãr, cel înviat din morþi, dar ºi de
soacra Apostolului Petru, ca ºi de alte
femei pe care le-a vindecat Hristos,
acestea au vopsit ouã roºii pe care le-au
împãrþit trecãtorilor cu pascã, pe stradã,
vestindu-i „Hristos a înviat!” „– E
adevãrat?” întrebau aceºtia. Iar pioasele
femei rãspundeau: „Adevãrat a înviat”,
împãrþind ouã roºii ºi pascã. De atunci
se salutã creºtinii cu „Hristos a înviat!”,
la marea sãrbãtoare a Învierii lui Iisus.”
O altã legendã ne spune cã „O
precupeaþã mere la piaþã c-on coº plin
cu ouã albe sã le vândã. O alta, de lângã
ea, a spus: „Tomna o-nviet Hristos”. O
zâs ceie cu ouãle: „Aºe-i de drept c-o-
nviet, cum nu-s ouãle mele roºii, cã-s
albe”. Atunci tãte ouãle femeii din coº
s-o fãcut roºii. De atunci sã feºtesc ouã
roºii la Paºti.”
O altã legendã ne spune cã „Atunci
când l-o rãstignit pe Hristos pe cruce,
Maica Domnului n-o ºtiut ce sã mai
facã. O luat on coº de ouã ca sã-l ducã
la cia ce l-o chinuit, ca sã-i potoleascã.
Când o ajuns era rãstignit pe cruce.
Maica Sfântã o pus ouãle sub cruce ºi
s-o prins de picioarele lui. Sângele ce i-o
curs din rãni o înroºit ouãle. De atunci
creºtinii feºtesc ouãle roºii, cã sânge roºu
o curs din Iisus”.
Acestea sunt doar trei legende
despre semnificaþiile creºtine ale ouãlor
roºii de Paºti, din multele care au circulat
de-a lungul timpului în spaþiul românesc
maramureºean.
Pamfil BILÞIU

Autobiografie scrisã de Pãrintele Constantin Cartas
în anul 1954, aflatã în arhiva
Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului
M-am nãscut în comuna
Muncelu, raionul Zeletin, regiunea
Bîrlad, în anul 1907, august 4, din
pãrinþi români – Nicolae ºi Zoiþa –
ambii decedaþi. Tata a fost cîntãreþ de
stranã ºi agricultor, iar mama casnicã,
fiicã de þãran. Am fost ºase fraþi: Ioan,
Romano, Nicolae ºi Constantin; din
care au decedat Ioan ºi Nicolae; ºi
douã surori: Alexandrina ºi Veronica.
De la vîrsta de 2 ani am fost
încredinþat unei veriºoare din comuna
Cãbeºti, raionul Bârlad, cãsãtoritã cu
Petrachi Steoaru, pãrinþii mei prin
îngrijire. Oameni sãraci, dar buni ºi
cuminþi. Acolo am terminat ºcoala
primarã, pãstrînd neºtearsã amintire
învãþãtorilor Ioan ºi Ecaterina
Romãniþã, azi în oraºul Bîrlad.
Cu eforturi mari, în 1919, pãrinþii
m-au dat la seminarul Veniamin
Kostache din Iaºi, pregãtindu-mã
pentru preoþie. L-am absolvit în 1927,
între premianþi. Tot atunci am dat ºi
examen de diplomã la ºcoala normalã
„V. Lupu” Iaºi. Colegi apropiaþi
sufleteºte îi menþionez pe actualii
preoþi: G. Bînþu – Goiasa (Moineºti),
T. Pãucã – oraºul Iaºi, I. Mînicuþã –
Bîlca, Adjud etc.
Fãrã ajutorul pãrinþilor, am plecat
la Bucureºti spre a urma la
universitate. Am obþinut, mai întîi, un
post foarte modest, plãtit la Tinerimea
Românã, iar mai apoi, prin concurs,
un post de impiegat la casa de
Depuneri ºi Consemnaþiuni, unde am
lucrat pînã la 1 Decembrie 1935.
În acest timp am pregãtit
diferenþa de liceu ºi-am depus
examenul de bacalaureat la liceul „Sf.
Sava”. Idealul meu era sã pot urma
medicina ºi teologia, dar dupã o
jumãtate de an am renunþat fiind
bolnav t.b.c. pulmonar. M-am înscris
apoi la facultatea de litere ºi filozofie
pe care am absolvit-o. În perioada
aceasta de studenþie ºi biruocaþie am
18
cunoscut, lucrînd la acelaº birou, pe
P.C. Pãr. Alexandru Popescu, vicarul
arhiep. Bucureºti, P.C. Pr. Cs. Pasoi
consilier la aceiaº arhiepiscopie. N-am
activat nici într-un partid politic ºi nici
nu aveam timp sã particip la întrunirile
studenþeºti, cãci cãsãtorindu-mã în
1929, aveam grija unui cãmin înjghebat
fãrã altã avere decît salarul ºi ce mai
scoteam din preparaþii cu elevi de
liceu. Preferam o conferinþã sau un
spectacol în locul unei întruniri
oarecare. Soþia mea e fiica unei familii
de mic funcþionar rural: Gherasim ºi
Virginia Tavie. Prin cãsãtorie n-am
obþinut nici un soiu de avere, ba mai
mult, faþã de greutãþile financiare ale
socrilor mei, a trebuit sã dau ajutor
pentru studii celor doi cumnaþi, unul
urmând agronomia, iar altul
stenodactilografia, ambii decedaþi.
Cel din urmã copil – o fetiþã – am
crescut-o noi, soacrã-mea rãmînînd
vãduvã.
În 1934 am intrat în cler, fiind
diacon, am oficiat cu Pãr. Alex.
Ionescu la biserica Sf. Gheorghe –
Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Griviþa (Bucureºti) ºi cu Pãr. N.
Dragomirescu la Bucureºtii Noi. Din
cauza bolii am plecat din Bucureºti la
parohia Opriºiþa – Vaslui, pe care am
ocupat-o la cerere. De aici am trecut
la parohia Poeneºti (Vaslui) atras de
lucrarea misionarã, acolo fiind mulþi
adventiºti de ziua a 7-a, iar apoi la
Zorleni – Bîrlad, unde am stat pînã la
1 oct. 1950.
Între 1 oct. 1950 – 1 sept. 1952
am funcþionat în postul de
administrator ºi contabil la ºcoala de
cântãreþi bisericeºti Roman, de unde,
prin desfiinþarea ºcoalei, am fost
repartizat la parohia Asãu – Moineºti,
actuala parohie.
În toatã activitatea mea
preoþeascã m-am strãduit sã apar
numai preot. Poate cã o pãrticicã din
preoþie o port în sînge, prin moºtenire,
dela strãbunii mei, dupã ambii pãrinþi,
cari numãrã printre ei figuri cari au
slujit Biserica, dela modeºti cîntãreþi
de stranã pînã la profesori de teologie.
Sãrac ºi înfruntînd greutãþile vieþii
de tînãr, idealul meu n-a fost sã mã
„cãpãtuiesc”, ci sã slujesc, dupã
cuvîntul evangheliei, „tuturor”, fãrã sã
mã cruþ cînd datoria a cerut-o. Atît în
mediul urban, în Bucureºti ºi Roman,
ochii mei au privit nu la cei de sus, ci
în jos la cei mici, suferinzi ºi necãjiþi
ca ºi mine; cu atît mai mult la þarã, fiu
de þãran, am înþeles viaþa ºi durerile
þãrãnimii.
Astfel, la Opriºiþa, am înfiinþat
cea dintîi cantinã pentru elevii sãraci.
Am continuat ºi la Poeneºti ºi Zorleni,
conducînd cantina de pelagroºi a
C.A.R.S.-ului. Pentru cei suferinzi am
înfiinþat la Opriºiþa o farmacie
popularã, pe lîngã parohie. Medicul de
circ, o doctoriþã îngîmfatã, pretindea
sã consulte, iarna, copiii la trãsurã. Am
învãþat a face injecþii pentru cei pe
care îi pãstoream. Aparte-
nenþa mea politicã, de
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
scurtã duratã, în miºcarea
legionarã, n-a avut alt
scop decît tot misionar-
social, nãdãjduind sã-mi pot aduna
în turmã pe cei rãtãciþi ºi sã pot
reface o bisericã dãrîmatã
(sublinierea noastrã). Sincer, aºa am
crezut cã-mi pot servi patria, dar a
fost o experienþã tristã ºi plinã de
învãþãminte. Recidivist t.b.c.
pulmonar, tot în epoca aceasta, am stat
în sanatoriul Bîrnova. Aici am
pacificat atmosfera, între bolnavi,
încordatã pe tema naþionalistã.
Datoritã activitãþii misionare
desfãºurate aici, s-a fãcut bisericuþa
sanatoriului, astãzi schit, al cãrui
confesor am rãmas ºi dupã ieºirea din
sanatoriu, ºi am botezat o evreicã,
bolnavã din sanatoriu. Îmi stau
mãrturie Dr. Gancevici, sora Zvarici,
acte oficiale din acea vreme ºi toþi
bolnavii ºi personalul de atunci (din
1936-38) al spitalului.
Am refãcut o casã parohialã
(Opriºiþa), am înzestrat sfintele
locaºuri cu obiecte de cult ºi am
refãcut de douã ori biserica Zorleni
între 1942-1947 (dãrîmatã de cutremur
ºi bombardatã). Am iniþiat un cãmin
cultural (Muncelu-Zeletin) cu secþie
farmaceuticã, am condus o „ºcoalã
þãrãneascã” în cadrul cãminului
cultural Zorleni-Bîrlad.
N-am fost niciodatã un activist
politic, ci preocupat numai de
sãnãtatea moralã ºi fizicã a poporului
în cadrul acþiunii mele pastorale,
luptînd contra analfabetismului, a
ignoranþei ºi superstiþiilor – (prima mea
conferinþã publicã, încã fiind elev la
seminar, a fost despre „credinþã ºi
superstiþie”) – ºi a plãgilor sociale:
sifilis, pelagrã, alcoolism etc., ºi a
subnutriþiei.
Sub regimul militarist al lui
Antonescu, dictatorial, orice acþiune,
orice intenþie antihitleristã era urmãritã
ºi suspectatã; libertatea fiind absolut
îngrãditã sub continuã stare de asediu.
Dupã 23 august 1944, fiind cu mai
multã maturitate cetãþeneascã, am
activat în A.R.L.U.S., Apãrarea
Patrioticã ºi în P.N.P., condus de
actualul nostru ministru al cultelor, tov.
19
Prof. P. Constantinescu Iaºi (Bîrlad).
Am iniþiat munca voluntarã în sat
(Zorleni – Bîrlad), am luat parte la
operaþiunile de stabilizare monetarã
din prima reformã, la prelucrarea
proiectului de constituire R.P.R.;
preºedinte al Comitetului ªcolar m-am
îngrijit de gospodãriile ºcolare,
asigurîndu-le condiþiile financiare ºi de
frecvenþã. Am popularizat necesitatea
cooperatistã, avînd oficiu de cenzor la
prima cooperativã – Zorleni.
În prezent, dau, de pe terenul
pastoral, tot sprijinul marilor nãzuinþe
ale poporului muncitor pentru o viaþã
mai bunã: pentru îndeplinirea planului
de stat, în problema apãrãrii pãcii, în
opera de luminare ºi culturalizare a
maselor.
Ajut, pe teren ºi la birou, opera
de stat, difuzez public ºi în
particular, popularizînd în
prelucrãri relaþiile de prietenie între
statul ºi Biserica noastrã ºi statul
sovietic ºi Biserica Rusã ºi cu
celelalte state de democraþie
popularã, opera constructivã dela
noi, întinsã pe tot cuprinsul þãrii ºi
în toate domeniile, uriaºele realizãri
ale Partidului ºi Guvernului. Mã
strãduiesc sã lichidez conflictele pe
cari obiceiurile ºi tradiþiile greºite,
ca ºi superstiþiile, le pun în calea
Bisericii ca ºi a Patriei R.P.R.
(sublinierea noastrã). Chiar la
începutul acestei luni, un miner
analfabet preparat de mine ºi-a luat
examenul.
Nu am nici pãmînt, nici casã, ºi
nici un alt soiu de avere, nici personal,
nici dela soþie, dar întreaga bogãþie de
pe întinsul Patriei este ºi a mea ºi mã
bucur cînd ea înfloreºte, ºi ajut sã
înfloreascã, cãci îmi iubesc Patria ca
ºi Biserica, pe cari nu le pot despãrþi
una de alta.
Preotul Constantin Cartas
Asãu – Moineºti
30.XI.954.
Arhiva Arhiepiscopiei Romanului ºi
Bacãului, Dosar personal, Fond Preot
Cartas Constantin, indice 143; fiºe
personale – dosar 40/1954.
Veniþi, veniþi
la rugãciune!
S-aude-al clopotului glas
Chemându-ne la rugãciune.
Veniþi, veniþi cu toþii azi,
La rugã în comuniune!
Dupã atâtea griji lumeºti
Pãstraþi o zi pe sãptãmânã
E ziua Tatãlui Ceresc,
Veniþi la rugã împreunã!
Cãci cea mai sfântã rugãciune
Cea cu smerenie fãcutã,
Cu toþii în comuniune
Iisus ºi Tatãl o ascultã.
Biserica e casa sfântã
A Tatãlui nostru Ceresc.
Acolo El ne-mbrãþiºeazã
Cu braþul Sãu cel Pãrintesc.
Cãci unde noi ne-adunãm,
E ºi El cu noi împreunã;
ªi calea dreaptã ne-o aratã
În ruga noastrã cea comunã.
Iar glasul preotului din altar
Sã-l ascultãm cu-nþelepciune.
Cã-acest glas e plin de har
Sã-l însoþim în rugãciune.
Adeseori ne întrebãm
Ce este oare rugãciunea?
Cuvintele nu sunt de-ajuns
Smeriþi, rugându-ne aflãm
Cã-i convorbirea noastrã cu Iisus.
Prin rugã slavã-I înãlþãm,
Prin rugã, noi, îl lãudãm,
Prin rugã îi aducem mulþumire
ªi tot prin rugã-i arãtãm iubire,
Prin rugã-i spunem ce ne doare,
Prin rugã-i cerem ºi iertare
ªi ajutor îi cerem în continuare.
S-aude-al clopotului glas
Chemându-ne la rugãciune.
Veniþi ºi cu copiii voºtri azi,
Veniþi la rugã în comuniune!
Anica CIUCHI, 86 de ani
Învãþãtor pensionar
 20 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117

Preotul Nicolae Grebenea – fost primar

la Slãnic Moldova în perioada 1940 – 1941
Doar câteva luni de ar mai fi zãbovit
pe pãmânt, pãrintele Nicolae Grebenea
ar fi trecut cu un an peste cei o sutã la
care ajunsese. Dar i s-a împlinit
„veleatul” ºi „patriarhul” s-a strãmutat
sã veºniceascã laolaltã cu drepþii…
Am început aceastã evocare cu
formulãrile de mai sus pentru cã, de fapt,
ele aparþin celui evocat. Îmi amintesc
cã odatã, în cumplita temniþã a Aiudului,
când el ne vorbea despre suferinþã ºi
despre semnificaþiile ei, unii dintre noi,
mai tineri „învãþãcei” ai lui, l-am întrebat
cu oarecare nãduf: „Bine, bine, pãrinte,
dar coºmarul acesta pe care îl trãim
acum, când se va termina?”. El ne-a
rãspuns sfãtos: „Hei, feþii mei, timpul are
rãbdare, multã rãbdare; se cade, deci,
sã fim ºi noi rãbdãtori. Sã aºteptãm sã
se împlineascã veleatul. Pânã atunci,
însã, trebuie sã ne strãduim sã rãmânem
noi înºine”. ªi el însuºi ne-a fost exemplu
viu în acest sens.
Pãrintele Grebenea s-a nãscut la 25
octombrie 1905, în Rãºinarii Sibiului, ºi
era mândru cu înaintaºii lui din „acest
sat frumos ºi vestit din Transilvania”:
Andrei ªaguna, Octavian Goga, doctorul
Ilarie Mitrea ºi mulþi alþii, pe care îi
evocã cu evlavie în cartea lui de
memorialisticã Amintiri din întuneric.
Strãmoºii lui erau însã originari din oraºul
Grebena din Macedonia ºi emigraserã
în Transilvania, din pricina asupririi
turceºti, încã din veacul al 17-lea. De la
ei a moºtenit, desigur, cerbicia,
robusteþea fizicã, statornicia ºi echilibrul
sufletesc.
Dupã absolvirea ºcolii primare
(care a coincis cu reîntregirea þãrii), s-a
înscris la ªcoala Normalã din Sibiu, pe
care a terminat-o în 1925. A funcþionat
un an ca învãþãtor în Moldova, în judeþul
Roman, iar în 1926 a devenit student la
Academia teologicã Andreianã din Sibiu,
pe care a absolvit-o în 1930. Au urmat
apoi ani de profesorat prin diferite oraºe
ale þãrii, prilej cu care a reuºit sã
cunoascã bine poporul ºi nevoile lui,
strãduindu-se sã-l slujeascã în duhul
naþionalismului creºtin al vremii.
Poziþia sa anticomunistã i-a adus ani
grei de închisoare (peste 20). Când s-a
eliberat prin decretul de graþiere generalã
din 1964, aproape cã-ºi ispãºise
condamnarea de 25 de ani de muncã
silnicã. Eliberarea nu i-a adus însã prea
multã bucurie. În timpul lungii sale
detenþii, familia i se destrãmase, iar el
acum se vedea fãrã nici un rost pe lume.
Credinþa în Dumnezeu, pe care nu ºi-a
pierdut-o niciodatã, precum ºi tenacitatea
sa de macedonean l-au ajutat mereu sã
se regãseascã. S-a aciuat pe undeva, pe
Valea Bicazului, lucrând pe ici ºi pe acolo
pentru a-ºi câºtiga existenþa. Într-un târziu
i s-a repartizat o parohie într-un sat uitat
de Dumnezeu, de prin pãrþile locului. El
însã nu a fost uitat de Securitate, care-i
supraveghea toate miºcãrile ºi îi
monitoriza toate spusele.
Cu adevãrat liber nu s-a simþit decât
dupã 1989, datã de la care s-a putut
manifesta în voie, prin viu grai ºi prin
scris, încununându-ºi lupta de o viaþã cu
mãrturisirea din amurg ºi oferind noilor
generaþii icoana vie a unui cruciat „fãrã
patã ºi fãrã reproº”.
Demostene ANDRONESCU
(Lumea credinþei, august 2006, p. 64)

Despre curaj ºi camaraderie
„M-am convins cã în lupta vieþii, curajul e o armã
puternicã, o forþã mare, o virtute deosebitã. Cu aceastã forþã
biruim în viaþã, iar cei ce n-o au sunt niºte învinºi. Nu în
zadar ne îndeamnã Domnul Hristos: „În lume necazuri veþi
avea. Ci îndrãzniþi: Eu am biruit lumea”. Creºtinismul nu e
religia slãbãnogilor, a laºilor, ci a luptãtorilor, a eroilor, a
„nebunilor” ce se aruncã în luptã spre a salva, a celor viteji
ce ºtiu sã moarã stând drepþi ºi nu într-o atitudine staticã, ci
în una dinamicã, creatoare. Forþa moralã aprinde, susþine ºi
mântuieºte, cãci te împinge la o dãruire fãrã condiþii, gratuitã
ºi nobilã. Domnul a spus-o de multe ori: laºii ºi cei prea
grijulii de viaþa lor nu se mântuiesc” (Pãrintele Nicolae
Grebenea, 1905-2006)
(Fabian Seiche, Martiri ºi mãrturisitori români ai
secolului XX, Editura Agaton, Fãgãraº, 2010, p. 267)
biruiam orele de interdicþie a oricãrei activitãþi, chiar nici
mãcar sã ne peticim o zdreanþã de hainã, împãrtãºindu-ne
preocupãri din cele mai variate domenii. Veºnic voi fi
recunoscãtor pãrintelui Nicolae (Grebenea n.n.) pentru
capitolele din Noul Testament, pentru rugãciunile ºi
psalmii pe care i-am învãþat pe dinafarã de la el. Sunt
deplin încredinþat cã pe lângã linia lui fireascã de viaþã l-a
hãrãzit suferinþei un factor de dincolo de voinþa lui. Nu
cred cã greºesc spunând cã face parte dintre semenii
noºtri destinaþi unei suferinþe creatoare, întreruptã doar
pentru a se alimenta cu noi puteri. Cartea lui de mãrturisiri
ºi amintiri – Amintiri din întuneric – face parte din
rândul lucrãrilor care te ajutã sã fii un autentic creºtin ºi
o conºtiinþã devotatã adevãrului. Nu pot, de asemenea,
sã nu fiu convins cã poartã o înþelegere pentru satanismul
vremurilor pe care necum sã le întâmpine cu ocãri ºi
revolte, îl ajutã sã lase pedepsirea rãului pe seama
justiþiei cereºti.”

(Mircea Nicolau, Permanenþe, oct. 2005 apud Fabian

„Pe lângã înalta lui omenie, care ne completa Seiche, Martiri ºi mãrturisitori români ai secolului XX, Editura
legãtura de camarazi cu aceea de fraþi întru Hristos, ne Agaton, Fãgãraº, 2010, p. 268)
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Dimensiunea spiritual-religioasã
a Staþiunii Slãnic Moldova
Despre Sfinþii ocrotitori ºi
tãmãduitori ai Slãnicului Moldovei
„Fii dar în veci, binecuvântat,
fermecãtor colþ de rai pãmântesc!”
spunea Cleopatra I. Tãutu, autoarea
Monografiei Slãnicului Moldovei,
scrisã între anii 1930 – 1934.
Pe valea râului Slãnic, la 18 km
depãrtare de oraºul Tg. Ocna, spre
vechea graniþã româneascã cu Imperiul
Austro-ungar, se aflã reputata staþiune
balneo-climatericã Slãnic Moldova.
Primul proprietar ºtiut al moºiei Slãnicului
este domnitorul Constantin Cehan
Racoviþã (sec XVIII). Serdarul
Mihalache Spiridon (boier Mihãlucã),
arendaº al acestei moºii domneºti, a
descoperit primul izvor în ziua de Sfântul
Ilie (20 iulie 1801), pe care l-a numit
izvorul nr. 1 ºi cãruia i s-a dat apoi numele
de Izvorul Sfântul Mihail (dupã numele
descoperitorului sãu). Pe la 1854, pentru
scurt timp, acesta a purtat ºi numele
Izvorul Sfântul Pavel, dupã numele
generalului rus Pavel Kiseleff. Între anii
1804 ºi 1807 sunt descoperite alte douã
izvoare: izvorul nr. 2 (numit ºi Izvorul
Sfânta Magdalena) ºi izvorul nr. 3 (numit
ºi Izvorul Sfânta Maria).
Mihalache Spiridon înalþã în 1810
o bisericuþã de lemn în apropierea
izvoarelor, ridicã în jurul ei câteva odãi
pentru gãzduirea oaspeþilor ºi
construieºte „feredeie” (bãile) pentru
bolnavi. În anul 1824, se acordã
privilegiu domnesc pentru înfiinþarea
bãilor de la Slãnic.
În vara anului 1839 s-a descoperit
izvorul nr. 4 care a fost numit Izvorul
Sfânta Ana, apoi izvorul nr. 5, numit
Izvorul Sfântul Pantelimon, iar peste 5
ani, a fost descoperit un alt izvor de
apã mineralã, nr. 6, cãruia i s-a dat
numele domnitorului Moldovei din acea
vreme, Alexandru Ghica (fost epitrop
al Casei Sf. Spiridon), care l-a captat
ºi acoperit.
În 1840, staþiunea apare pentru
prima datã pe harta þãrii, sub denumirea
21
de Feredeiele Slãnicului. În timp, va
purta diferite nume ºi supranume,
precum Bãile Slãnic, Sinaia Moldovei,
Bãile Slãnicul Moldovei sau Perla
Moldovei (renume care dãinuieºte
pânã în zilele noastre).
În anul 1846, staþiunea trece
(conform hotãrârii testamentare a
domnitorului Constantin Cehan
Racoviþã) în posesia Epitropiei
Spitalului Sfântul Spiridon din Iaºi,
care a descoperit izvorul nr. 7, în anul
1852, cãruia i s-a dat numele de
Izvorul Sfânta Aglaia ºi izvorul nr. 1
bis în anul 1874, care s-a numit, din
1885, Izvorul Alexandru (în onoarea
epitropului Alexandru Vernav Litenu
care a început modernizarea
staþiunii).
În 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr.
3 (supranumit „regele Slãnicului”) ºi nr.
4 obþin medalia de argint la Expoziþia
Internaþionalã de Balneologie de la
Frankfurt pe Main, iar în 1833, la
Expoziþia din Viena, medalia de aur. La
Expoziþia universalã din Paris, în 1900,
aceste ape minerale primesc din nou
medalia de aur.
Bisericile din Slãnic Moldova ºi
realizarea lor.
Actuala bisericã ortodoxã din
Slãnic Moldova, a fost sfinþitã în ziua
de 15 august 1929, fiind ridicatã prin
contribuþia financiarã a proprietarilor
de vile Axente ºi Maria Pandrea, din
oraºul Brãila ºi are hramul Sf. Ilie (dupã
ziua descoperirii primului izvor) ºi
Cuviosul Axinte (dupã numele
ocrotitorului noului ctitor).
În urma luptelor crâncene purtate
în zona Oituz-Coºna-Cireºoaia în
Primul Rãzboi Mondial, din 1931,
fiinþeazã în Slãnic Moldova, Cimitirul
Eroilor, unde sunt înhumaþi peste 3500
ostaºi necunoscuþi.
Din anul 1996, Sf. Ilie este
considerat patronul oraºului ºi al
staþiunii Slãnic Moldova, în luna iulie a
fiecãrui an având loc Zilele Slãnicului.
În 1891, Slãnicul a avut onoarea
de a fi vizitat de însuºi Regele Carol I.
În timp au mai trecut pe aici ºi alþi
oameni de seamã precum Costache
Conachi, Mitropolitul Veniamin
Costache, Costache Negri, Ion
Creangã, Alexandru Vlahuþã, Nicolae
Gane, George Enescu, generalul rus
Pavel Kiseleff, Mihail Sadoveanu,
Nicolae Iorga, Grigore Cobãlcescu, Ion
Petrovici etc.
În timp, unele din vechile izvoare
au dispãrut datoritã unor modificãri în
drenajul lor, altele au fost descoperite
foarte recent prin intermediul sondelor,
dar mare parte dintre ele s-au pãstrat
de-a lungul timpului. Astãzi, staþiunea
are peste 20 de izvoare mediu ºi
puternic mineralizate, dar se mândreºte
în principal cu izvoarele: 1, 1 bis, sonda
2, 3, 5, 6, 8, 8 bis, 10, 14 ºi 15, alãturi de
izvorul „300 de scãri“, izvorul Cascada,
izvorul Botul Cãprioarei ºi izvorul
Sfântul Spiridon. Aceste izvoare par
mai mult o înºiruire de numere, poate
greu de memorat, dar sigur greu de
folosit pentru a vindeca ºi rãnile
sufletelor noastre. Este timpul, acum,
sã reaºezãm lângã aceste simple
numere ºi numele sfinþilor tãmãduitori
de odinioarã. Astfel, staþiunea Slãnic
Moldova, redefinitã prin sfinþii sãi
ocrotitori: Sfânta Maria – Maica
Domnului, Sfântul Ilie, Sfânta
Magdalena, Sfântul Mihail, Sfântul
Pavel, Sfânta Ana, Sfântul Pantelimon,
Sfânta Aglaia, Sfântul Spiridon, Sfântul
Cuv. Axinte, va avea deopotrivã
izvoare vindecãtoare pentru trupurile,
dar ºi pentru sufletele noastre. Aºa ne
vom putea câºtiga pe deplin sãnãtatea,
redescoperind aceste izvoare ca fiind
tãmãduitoare de suflete, prin rugã-
ciunile noastre spuse odatã cu
scurgerea fiecãrei picãturi de apã
mineralã, în trupurile noastre ostenite
de viaþã.
Ing. Gheorghe BOGZA

Agatha Bârsescu la Slãnic Moldova
Ziarul „Tribuna”, care apãrea la Arad,
îºi informa cititorii în 14 august 1908 cã
„Slãnicul-Moldovei ºi Sinaia sunt localitãþile
în cari petrece vara cea mai înaltã clasã
din þarã. Un motiv puternic ca vara centrul
tuturor distracþiilor, nu numai de caracter
inofensiv ci ºi de caracter cultural, sã se
mute de la Bucureºti aici. În Sinaia e
curtea, în Slãnic gãseºti bãile ºi cura,
amândouã excelente; ºi în amândouã
localitãþile aer bun de munte ºi frumuseþã,
ce mai frumuseþã”. Cei mai buni artiºti ai
vremii dãdeau reprezentaþii aici, înveselind
ºi distrând publicul din aceastã localitate.
Jurnalul transilvãnean îi aminteºte doar pe
doi mari actori: „dl. Nottara, decanul scenei
române, tragedian excelent, ºi d-na
Agatha Bârsescu, artista noastrã celebrã
în douã continente, care a fost comparatã
chiar cu reginele scenei mondiale: Sarah
Bernhard ºi Eleonóra Das”.
Iatã cum este descris, în aceeaºi
publicaþie succesul actriþei pe scena
teatrului (aflat în interiorul Cazinoului regal)
din Slãnic: „În zilele trecute d-na Agatha
Bârsescu à binevoit sã dea concursul sãu
trupei Ionesco, care joacã în fiecare searã
în teatrul din Slãnic, mulþumind în mod
absolut, publicul. Doamna Bârsescu a
jucat în Magda de Sudermann, ºi
Alexandra de Voos, piesele ei favorite. A
22 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
avut, natural, rolul eroinelor: Magda ºi
Alexandra. Cele douã seri, ce au urmat
una alteia, au fost o distracþie de elitã
pentru publicul din Slãnic, cunoscut cã
are un gust rafinat. Sunt doar tot
intelectuali, cei mai distinºi din toatã þara,
cari au gustat asta în strãinãtate, oameni
cari petrec anual câteva luni la Paris.
Doamna Agatha Bârsescu a jucat rolul
Magdei cu o eleganþã desãvârºitã, în
prima parte a dramei ºi cu un tragic
zguduitor, în partea doua”. Interpretarea
Agathei Bârsescu a fost atât de
impresionantã încât „un hohot de plâns,
al femeilor, a umplut sala în actul al III-lea,
ºi plângeau chiar ºi mulþi bãrbaþi. Erau
momente când toþi eram transportaþi în
sferele de înaltã gândire a seriosului,
aproape sobrului Sudermann. Când
lumea, care gândeºte, s’a depãrtat, ea a
dus pentru seara acea germenul
frãmântãrilor a douã filozofii opuse: cea
materialistã ºi cea idealistã...“
Succesul din celãlalt rol,
Alexandra, amintit în publicaþia românilor
din Arad, a fost deasemeni extraordinar.
„Rolul eroinei a fost redat de artista românesc. A fost prima actriþã româncã
noastrã cu o duioºie dureroasã ºi dulce, prezentã pe scenele teatrelor din Viena,
atât de mult legatã de fondul caracterului apoi ºi din America. O actriþã cu o carierã
doamnei Bârsescu. Alexandra tremura impresionantã ºi cu succese memorabile
de ura dorului de rãzbunare ºi plângea în pe marile scene ale Europei. Agatha
durerea-i de iubire sincerã ºi adâncã. Ea Bârsescu (n. 9 septembrie 1857,
stârnea fiori de groazã ºi miºcã pânã la Bucureºti – d. 22 noiembrie 1939, Iaºi)
lacrimi... Scena morþei Alexandrei a fost era fiica unui ofiþer, comandantul
coroana jocului de scenã perfect a d-nei garnizoanei de la Râmnicu-Vâlcea, a
Agatha. Publicul a fost fascinat, toþi am studiat mai întâi la Sibiu ºi apoi la Viena,
plecat însã cu capul în pãmânt, cu lacrimi dupã care s-a înscris la Conservatorul de
în ochi: cum e când ai fost zguduit de Artã Dramaticã din Bucureºti. În 1878 a
jocul unei bune tragediane”. plecat din nou în Austria pentru
Agatha Bârsescu a fost poate cea a-ºi continua pregãtirea artisticã
mai mare tragedianã din istoria teatrului la Conservatorul din Viena. A
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
debutat pe 22 noiembrie 1883
la Teatrul Curþii Imperiale din
Viena, cea mai importantã scenã vienezã
a vremii, în rolul „Hero” – rol care aduce
actriþei ºi primul mare succes din carierã.
Iatã un extras din cronica apãruta în 23
noiembrie 1883 în „Neue Freie Presse”:
„O tânãrã fatã care abia a pãrãsit ºcoala
dramaticã, a pãºit pentru prima datã pe
scenã, ºi nu pe o scenã din Graz sau
Linz, ci pe podeaua fierbinte a
Burgtheaterului, ºi nu pentru a recita
câteva vorbe, ci într’un rol mare, care
predominã o piesã întreagã, ºi nu într’o
limbã maternã pe care a învãþat-o acasã
la mama ei, ci într’o limbã pe care ºi-a
însuºit-o încetul cu încetul! ªi aceastã
fetiþã, face o impresie atât de puternicã,
încât la ultima cãdere a cortinei, fiecare
trebuie sã mãrturiseascã: Aicea e un talent
puternic ºi real care trebuie reþinut bine,
cãci este un noroc gãsit pentru
Burgtheaterul nostru din ce în ce mai
sãrãcit de talente. Domniºoara Bârsescu
aparþine deci Burgtheaterului. E o onoare
pentru ea ºi un noroc pentru Burgtheater”.
În decursul carierei a fost distribuitã
în roluri principale ca, „Ofelia” din Hamlet,
„Desdemona” din Othello, „Margareta” din
Faust, „Isabella” din Judecãtorul din
Zalameea etc., în piese de autori clasici,
precum Sofocle, Victor Hugo, Schiller,
Shakespeare, Goethe, Calderon de la
Barca º.a. Succesul imens obþinut pe
scena reputatului teatru vienez, i-a adus
un contract pe viaþã, iar ca o recunoaºtere
oficialã a meritelor sale deosebite, i s-a
acordat, prin decret imperial, titlul de
Actriþã a Curþii Imperiale. Au urmat o serie
de turnee, întreprinse între anii 1883 –
1890, ca invitatã de onoare a unor teatre
din Europa sau America, care i-au adus
faimã în toatã lumea. Înzestratã cu un
temperament puternic, originalã în
conceperea rolurilor ºi impresionantã în
trãirea lor, Agatha Bârsescu ºi-a valorificat
însuºirile de tragedianã, realizând creaþii
cu patosul romantic.
În 1925 revine definitiv în România,
stabilindu-se la Iaºi, unde timp de
aproape 15 ani predã la Conservatorul
de Artã Dramaticã; din când în când
apãrea pe scena Teatrului Naþional în
rolurile care o consacraserã. Este
înmormântatã la Cimitirul Eternitatea
din Iaºi, pe placa funerarã stã scris:
„Aici odihneºte geniala tragedianã
Agata Bârsescu, gloria neamului
românesc, care a ilustrat teatrul pânã
la desãvârºire în þarã ºi strãinãtate”.
ing. Dorel BÃLÃIÞÃ
23
Mãrire Sfântului Ilie Ceriu ºi pãmînt
Nãscut din dragoste ºi înfãºat cu foc
ªi tot cu foc ai fost hrãnit de îngeri,
Ca harul Tãu cel Sfânt sã fie un mijloc
De îmbunare a celor ce te fac sã sângeri.
Puterea mare a bunului Dumnezeu,
Þi-a dãruit-o toatã, e-n mainile tale,
Sufletul tãu sã-þi fie drept mereu
ªi „rãu“ când rãii-n jur or vrea doar jale.
Iubeai pe cei ce Domnul îl slãveau
ªi-devãrat credeau în a lor sine,
Cuvântul Lui, îngenunchind îl ascultau,
Tu-l preaslãveai Sfinte Ilie, cel mai bine.
Te cuprindea mânia, furia-þi era oarbã,
Pe nesupuºii Lui privind cu-amãrãciune,
Se închinau lui Baal, ca jertfã sã le ardã,
Crezând în el, cã va face-o minune.
Dar cu puterea ta Cereascã, Sfinte,
ªi-a Domnului mãreaþã binecuvântare, Oraºul e-ngheþat în neºtiinþã.
Ai oprit ploaia cu-ale tale cuvinte,
Pentru mulþi ani, nu era apã, nici mâncare.
ªi cât de mult ai pãtimit tu, Sfinte,
Prin grote te-ai ascuns ºi crãpãturi de stânci,
Ai bãut apã din pârâu, când þi-era sete, În razele de soare, oraºul e scãldat.
Iar corbii þi-aduceau hranã în cioc, atunci. Cum strãluceºte, pare o fiinþã:
Pustiuri ai tot strãbãtut mereu Ilie,
Pânã puterile-ncepeau a te lãsa,
Cuvântul Domnului þi-era strajã vie,
La Cer sã Îi fii sprijin, cu El te înãlþa.
De-acolo astãzi priveºti omenirea,
Supuºii Domnului tu, Sfinte, îi iubeºti,
Acolo-n Ceruri gãsit-ai nemurirea,
De-acolo-n tunete tu vara, ne grãieºti.
Ionica BANDRABUR
Salvarea’þi vine, sus din ceruri
O ºtiu cu toþii ca ºi mine;
Cei din Slãnic ne spun contrariul:
Salvarea din pãmînt ne vine.
GIORDANO
Curierul Slãnicului (Moldova), ziar
sãptãmînal, Redacþia ºi administraþia:
Slãnic, Otelul Cerbu, luni, 14 iunie
1904, anul al II-le, No. 6 (Seria III, No.
1), p. 1.
Lucrarea
providenþei
De unde ºtirea cã ar fi vegheat?
Lucrarea Lui trãieºte-n conºtiinþã
ªi totuºi libertatea-i darul dat.
Un peºte ce înoatã pe uscat…
Oraºul e-ngheþat în neºtiinþã.
Trãieºte liber. Nici nu a gândit
De cine ºi de ce a fost lucrat,
Poate nu ºtie cã e locuit…
De unde ºtirea cã ar fi vegheat?
De grijã-i poartã Ochiul cel din cer
Sã-ndeplineascã scopul cu ºtiinþã,
Dar nu întinde mâna din mister:
Lucrarea Lui trãieºte-n conºtiinþã.
Nu va opri pãmântul sã-l dãrâme
ªi nici alt peºte de l-ar fi mâncat.
Vegheazã sã-i trezeasc-afecþiune
ªi totuºi libertatea-i darul dat.
ªi totuºi libertatea-i darul dat:
Lucrarea Lui trãieºte-n conºtiinþã
De unde ºtirea cã ar fi vegheat?
Oraºul e-ngheþat în neºtiinþã…
(1 octombrie 2016 – Târgu-Ocna)
Maria ILIE

Texte culese din: Curierul Slãnicului (Moldova), ziar sãptãmînal,
Redacþia ºi administraþia: Slãnic, Otelul Cerbu, luni, 14 iunie 1904,
anul al II-le, No. 6 (Seria III, No. 1), p. 1.
Slãnicul (14 iunie 1904)
Istorie
Aruncat în vãgãunele tainice ale
munþilor înveºmântaþi în verdele
întunecat al bradului, cochet ºi elegant
ca feeria ameþitoare a unei serbãri
veneþiane, – Slãnicul stã liniºtit în
pustiul majestos al naturei selbatice,
aseminea unui buchet frumos ce se
rãsfaþã pe un sîn neprihãnit de fecioarã.
ªi cît contrast ºi originalitate nu e
viaþa acestui fericit colþ al firei, cîtã
armonie ºi duioasã poezie nu pluteºte
în atmosfera plinã de rãcoarea tãriei
mirosului de brad, cîtã odihnã ºi
tãmãduire nu e în minunatele daruri de
lecuire, ce isbucnesc cu atîta belºug din
sînul naturei bine-cuvîntate. Ori-cît de
mult s’a schimbat aspectul Slãnicului
sub irezistibila înrîurire a exigenþelor
civilizaþiei, ori cît de adînc a pãtruns
Istorie
securea modernizãrei în selbãtãcia
superbã a naturei virgine, – Slãnicul a
remas acelaº, mîndru ºi selbatec, poetic
ºi minunat. Cãci ce ar putea oare doborî
mîndria munþilor trufaºi ce parcã ar voi
sã prindã cerul în nebuna lor înãlþare?
Ce ar putea oare îmblînzi selbãtãcia
Rãmîneþi în þarã (14 iunie 1904)
E veche, foarte veche, deprinderea
ce o are lumea la noi, de a nu frecventa
în timpul verei, de cît staþiunele balneare
strãine. Ea dateazã cam din vremea
renaºterei, adecã de pe atunci cînd
boerimea romînã cerca prima atingere
cu Apusul. Dar atunci petrecerea în
Istorie
strãinãtate, cãutarea sãnãtãþei în
centrele recunoscute europene, avea o
raþiune. Era în primul loc nevoia de a
cunoaºte alte orizonturi, de a cunoaºte
civilizaþiunea de la care trebuia sã luãm
elementele reformelor noastre interne;
ºi mai era încã reala constrîngere a
împrejurãrilor, lipsa de stabilimente
balneare în þarã, lipsa de organizare ºi
de confort în staþiunele termale
24
codrilor întunecaþi ºi nepãtrunºi, plini de
gemetul înfricoºat al ursului, de
murmurul surd al izvoarelor ºoptitoare
ºi de ecoul melancolic ºi sinistru al
ciripitului rãzleþ de pasere?
Ce mînã civilizatã ar putea oare
prihãni poesia sublimã a priveliºtelor ce
te înmãrmuresc cu mãreþia lor ºi ce
inovaþie a ºtiinþei moderne, ar putea
înlocui efectele miraculoase ale acelor
minunate izvoare, ce þîºnesc din inima
munþilor încãrcaþi de brad?
Sunt frumuseþe eterne în noianul de
bogãþii ale firei, care rãmîn pentru vecie,
ca un vis duios þesut din tainele unui
suflet setos de viaþã ºi de poesie. ªi
Slãnicul e o frumuseþe ce nu va piere
nici odatã. Din contra, din eleganþa
cochetã ce se rãsfaþã în mijlocul
selbãtãciei superbe a firei, rãsare acea
fatalã lege a contrastului, care face sã
se tãlmãceascã ºi sã se simtã în chipul
cel mai luminos posibil, fenomenele vieþii
sufleteºti, lãsînd durabile ºi neºterse
urme.
Aceasta e viaþa Slãnicului.
cunoscute. De atunci ºi pînã acum
lucrurile însã ºi-au schimbat faþa cu
desãvârºire; astãzi este dovedit cã
solul þãrei noastre conþine ape de o
bogãþie, varietate ºi eficacitate
incontestabile. Iniþiativa particularã,
asociatã cu acea a administraþiilor
publice ºi a statului, au venit la timp sã
exploateze raþional ceea ce natura ne
oferise cu dãrnicie. Astfel cã astãzi
avem în þarã localitãþi de bãi ºi staþiuni
climaterice, ale cãrei amenajare le face
sã poatã rivalisa cu similarele lor
strãine.
Ce mai susþine dar vechea
deprindere? Nimic altã de cît tocmai
deprinderea în sine, dacã nu, poate, de
Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
Eri un colþ tainic ºi necunoscut de
nimeni aproape – astãzi localitatea de
predilecþie a celor ce simt trebuinþa
unui odihnitor repaus ºi speranþa de
reînviere a celor ce sunt mistuiþi de
chinurile doborîtoare ale boalei.
Slãnicul de astãzi nu mai e o simplã
staþiune balnearã ca ori care alta, nu e
o simplã cerinþã a unor convenienþi
deºarte, – ci e o imperioasã necesitate
moralã ºi fizicã pentru acei care au
sorbit vre-odatã din poesia lui ºi o
ispititoare speranþã pentru acei ce nu-
l cunosc de cît din auzite.
Sacrificiile ce s’au fãcut pentru
desãvîrºirea organizaþiunei Slãnicului, au
fost ºi ele în tot-deauna un puternic imbold
pentru populaþiunea de dincoace ºi de
dincolo de Carpaþi, care a gãsit în selbãtãcia
sublimã a naturei Slãnicului, ca ºi în eleganþa
cochetã a instalaþiunilor lui, cel mai ales colþ
de liniºte ºi de repaus sufletesc.
Iatã de ce frumuseþea Slãnicului
va fi eternã: iatã de ce fie care clipã
ce trece, desãvîrºeºte frumuseþea lui
fascinantã.
multe ori vanitatea de a trece hotarul,
ºi de a sãmãna pe aiurea banii adunaþi
în þarã.
Chestiunea aceasta, chestiunea
emigraþiunelor temporale ºi periodice,
care fac ca în fie-care varã, populaþia
oraºelor romîne sã inunde strãinãtatea,
e, dupã noi, o chestiune gravã ºi de
mare interes naþional. Cãci nu e lucru
fãrã importanþã ºi fãrã consecinþe, ci un
fenomen care pe de o parte denotã o
stare sufleteascã îngrijitoare, iar pe de
alta dã naºtere la urmãri regretabile. E
deci o chestie naþionalã ºi patrioticã,
ºi în acelaºi timp, una economicã ºi
socialã. Dar vom reveni ºi în numãrul
viitor.
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117 25

Sfântul Ilie, Sfântul Ilie

peºtera
ºi corbul
Hotãrât sã certe aspru pe
regele Ahab ºi pe cei care-l
urmau pe calea pãgâneascã a
adorãrii lui Baal, Dumnezeu l-a
chemat pe dreptul Ilie ºi i-a
spus: „Du-te spre Rãsãrit ºi
ascunde-te la pârâul Cherit,
care este în faþa Iordanului.
Vei bea apã din pârâu, iar
corbilor le-am poruncit sã
te hrãneascã acolo”. Iar
dupã ce astfel l-a pus la
adãpost pe Ilie, a trimis secetã
cumplitã peste Israel, încât
oamenii piereau de sete ºi de
foame.
Ilie îºi potolea însã setea
din pârâul de lângã peºterã, iar
corbii îi aduceau hranã în zbor:
dimineaþa – pâine, iar seara –
carne. ªi aºa a petrecut
proorocul pânã ce lui
Dumnezeu i-a plãcut sã-l
scoatã de acolo ºi sã-l trimitã
în Sarepta Sidonului, apro-
piindu-se vremea îndurãrii
Sale ºi îndreptarea celor
rãtãciþi, mai ales prin cuvântul
ºi puterea lui Ilie, care în urmã
a ºi fost rãpit la cer (sub ochii
ucenicului sãu Elisei, care se
uita ºi striga nãucit: „Pãrinte,
pãrinte, caii ºi carul lui
Israel”).
Învaþã de la toate în paginã
(din lirica norvegianã) de Sinaxar
Învaþã de la apã sã ai statornic drum, Reprezentat iconografic,
Învaþã de la flãcãri cã toate-s numai scrum. cel mai adesea, fie în gura
Învaþã de la umbrã sã taci ºi sã veghezi, peºterii sale (hrãnit de corb),
Învaþã de la stâncã cum neclintit sã crezi. fie în carul de foc (în care a
fost rãpit la cer), Sf. Mare
Învaþã de la soare cum trebuie s-apui.
Prooroc Ilie Tesviteanul este,
Învaþã de la pietre cât trebuie sã spui,
în calendarul bisericesc, dar ºi
Învaþã de la vântul ce-adie pe poteci,
în tradiþia popularã, personajul
Cum trebuie prin lume de liniºtit sã treci.
din Vechiul Testament cel mai
familiar conºtiinþei creºtine.
Învaþã de la toate, cã toate-þi sunt surori,
De câtã cinste s-a
Sã treci frumos prin viaþã, cum poþi frumos sã mori.
învrednicit în faþa lui Dumnezeu
Învaþã de la vierme cã nimeni nu-i uitat,
se vede ºi în relatarea
Învaþã de la nufãr sã fii mereu curat.
evanghelicã a Schimbãrii la
Faþã de pe Muntele Tabor,
Învaþã de la flãcãri ce-avem de ars în noi,
când, în lumina slavei
Învaþã de la apã sã nu dai înapoi.
Învaþã de la umbrã sã fii smerit ca ea, Domnului, s-a fãcut vãzut
Învaþã de la stâncã sã-nduri furtuna grea. împreunã cu Moise.
Marele prooroc este socotit
Învaþã de la soare ca vremea s-o cunoºti, ºi protopãrintele monahismului
Învaþã de la stele cã-n cer sunt multe oºti. creºtin. A fost fiul preotului
Învaþã de la greier când singur eºti sã cânþi,
Sovac din Tesvi (din neamul lui
Învaþã de la lunã sã nu te înspãimânþi. Aaron) ºi a trãit cu mai bine
de 800 de ani înainte de
Învaþã de la vultur când umerii þi-s grei, Hristos.
ªi du-te la furnicã sã vezi povara ei.
Vechiul Testament istori-
Învaþã de la floare sã fii gingaº ca ea,
seºte despre faptele lui
Învaþã de la oaie sã ai blândeþea sa.
minunate în cãrþile numite
Învaþã de la pãsãri sã fii mai mult în zbor, Regi, iar Noul Testament
Învaþã de la toate, cã totu-i trecãtor. sugereazã cã el va fi
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci, înaintemergãtorul celei de a
Sã-nveþi din tot ce piere, cum sã trãieºti în veci! doua veniri (a se vedea, de
pildã, Matei 17, 10-11).

ILIE. Continuator al numelui biblic Elijahu,
alcãtuit din cele douã numiri predilecte
ale lui Dumnezeu în limba ebraicã, El ºi
Jahve (cum am zice noi „Doamne
Dumnezeule”), are semnificaþia de
„Domnul e adevãratul Dumnezeu”. Sf.
Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, prãznuit în
miezul verii (20 iulie) ºi asociat cu puterea
stihialã a focului, este desigur personajul
veterotestamentar (vezi 3 Regi 18, 20-
39) cel mai familiar lumii creºtine. La noi,
numele Ilie este astãzi tot mai rar folosit
ca nume de botez, dar în trecut a fost
POVESTEA NUMELOR
frecvent ºi a cunoscut numeroase variante
(unele supravieþuind doar ca nume de
familie): Ilia, Ilieº, Iliaº(u), Il(i)aºcu, Ilioiu,
Ilea, Ilian, Elian, Elie, Eliade etc., cu unele
variante feminine precum Iliana, Ilica, Iliuca.
GHEORGHE. Sf. Mare Mucenic Gheorghe
este sãrbãtorit pe 23 aprilie, dar în
calendarul lunii gãsim ºi alþi purtãtori ai
numelui Gheorghe, precum Cuviosul de
la Maleon (4 aprilie) sau Episcopul
Mitilenei, supranumit „Mãrturisitorul” (7
aprilie). Numele e foarte rãspândit în lumea
creºtinã, iar originea lui e greceascã:
Georgios, de la georgos, „þãran”, „lucrãtor
al pãmântului”. La noi, formele tradiþionale
Gheorghe (cu diminutive ca Gheorghiþã,
Ghiþã etc.) ºi Ghe(o)rghina (cu diminutive
ca Gheorghiþa, Gherghinica etc.) sunt tot
mai concurate de formele neologice
latinizante George, Georgeta, Georgiana
(cu diminutive ca Georgel, Gicã, Gigi,
Gigica, Geta, Getuþa etc.). Are forme,
derivate ºi diminutive foarte numeroase,
din care n-am reþinut aici decât pe cele
mai des uzitate.

„Cred cu tãrie cã fiecare om poate contribui la dezvoltarea comunitãþii din care face parte,
indiferent de dimensiunea acestei contribuþii. Este nevoie sã creãm un mediu prietenos,
sãnãtos ºi lipsit de corupþie, unde interesul comun este mai presus de cel personal.”
A trecut un an de când am facut
aceastã declaraþie publicã, atunci când am
hotãrât sã candidez la Primaria oraºului
Slãnic Moldova, pentru cã aici m-am
nãscut, am învãþat valorile sociale ºi
creºtine ºi am evoluat. Valea Slãnicului este
ºi va rãmâne mereu un loc drag mie. Din
acest motiv am hotãrât sã dau tot ce pot
pentru a ajuta comunitatea.
Am fost ºi încã mã consider novice
în politicã, dar în 10 luni de mandat, cu
experienþa de manager acumulatã în
mediul privat, am fãcut tot ce este
omeneºte posibil pentru a scoate la liman
situaþia oraºului, lucru dificil considerând
situþia economicã ºi juridicã gãsitã în
Primãria U.A.T. Slãnic Moldova pe 24
iunie 2016.
Strategia mea s-a axat pe douã
direcþii: prima cu efect imediat ce consta
în rezolvarea problemelor cele mai
urgente prioritizând nevoilor cele mai
urgente ale comunitãþi: suplimentarea
debitului de apã prin racordarea bazinului
Tudoreanu, asigurarea condiþiilor pentru
educaþia copiilor efectuând reparaþii la
ºcoli ºi ajutându-i sã intre la Clubul
Elevilor, amenajarea platformelor de
gunoi, reabilitarea cursurilor de apã,
amenajare ºi reparaþii în staþiile de
autobuz, am redus cheltuielile din
Primãrie (carburant, intreþinerea IT.,
consumabilele) etc.
26
În acelaºi timp m-am straduit sã
plãtesc din datoriile acumulate de primãrie,
am iniþiat mãsuri de eficientizare a
serviciilor din primãrie, prin restructurarea
aparatului primãriei ºi prin îmbunãtãþirea
relaþiilor cu publicul ºi iniþierea transparenþei
totale. Totodatã am fãcut toate demersurile
pentru recuperarea debitelor. M-am
implicat activ ºi pentru un control mai sever
al celor care încearcã sã se sustragã
obligaþiilor fiscale, juridice sau cetãþeneºti,
corectând ºi aducând în legalitate situaþiile
incerte sau incomplete.
A doua direcþie s-a axat pe proiecte
termen îndelungat. Astfel au fost scrise
proiecte ºi cereri de finanþare pentru
infrastructurã, educaþie, diverse situaþii
sociale, pentru crearea de noi locuri de
muncã ºi încurajarea micilor întreprinzãtori.
De asemenea am dezvoltat relaþii de
colaborare cu asociaþii nonguvernamentale
ºi religioase în proiecte sociale ºi culturale,
am iniþiat activitãþi prin care sã atragem
cât mai mulþi turiºti la Slãnic Moldova.
Specificãm aici proiectul „ªcoala
pentru toþi” – proiect cu o finanþare
europeanã de 800.000 euro, prin care ne
propunem reducerea ºi prevenirea
abandonului ºcolar timpuriu, construirea
unei sãli de sport ºi a unui parc de joacã
pentru copii, mansardarea ºcolii din
cartierul Cireºoaia în scopul creãrii de spaþii
pentru laboratoare, bibliotecã ºi alte spaþii
Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
utile procesului de învãþãmânt, la Cerdac
crearea unui Club al elevilor ºi o grãdiniþã
cu program prelungit, iar în Slãnic, a unei
grãdiniþe cu program prelungit. De
asemenea se vor dota ºcolile cu aparaturã
ºi echipamente specifice.
S-a depus proiectul A.R.C.A.
(„Antreprenoriat Responsabil în
Comunitãþi Active”) – care are ca scop
obþinerea unei finanþãri de 5 milioane de
euro pentru înfiinþarea ºi sprijinirea a 75
de firme noi, încurajând astfel mediul de
afaceri ºi crearea a peste 150 locuri de
muncã pentru pietrari, lemnari,
crescãtori de animale, fermieri sau alte
domenii de activitate.
Pentru cetãþeni din cartierul
Cireºoaia am realizat un Centrul de
Îngrijire la Domiciliu în colaborarea cu
UNICEF, Vodafone, Surorile Providenþei
ºi HABITAT for HUMANITY
Comãneºti, urmând sã gãsim soluþii ºi
pentru cetãþenii din Cerdac ºi Slãnic, unde
existã deja douã cabinete medicale.
Am reuºit cu ajutorul Romsilva sã
plantãm 24.250 de puieþi din diverse specii,
împãdurind astfel o suprafaþã totalã de 6
hectare din cele 13,5 hectare, obligaþie
asumatã de vechea conducere.
Am reuºit sã implicãm ºi generaþiile
mai tinere în proiectele pentru comunitate,
promovând valorile voluntari-
atului în strânsã colaborare cu
 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117
salvamontiºtii ºi jandarmii
din localitate, atingând în
acest sens ºi educarea lor în domenii
noi pe care nu le învaþã la ºcoalã:
noþiuni de prim ajutor în caz de
accidente, ecologizare, conºtientizare
ºi apropiere de naturã.
Am rãscumpãrat trei terenuri de la
Izvoare prin campania „IZVOARELE
SUNT ªI ALE TALE” ºi s-au fãcut
demersurile pentru rãscumpãrarea celor
rãmase în proprietate privatã, proiect
aprobat de Consiliul Local. De asemenea
s-a depus cererea pentru obþinerea
licenþei de exploatare ºi s-au iniþiat
proiecte pentru amenajarea izvoarelor, pe
care cu ajutorul lui Dumnezeu le vom
inaugura ºi sfinþi în acest an.
27
Cred, cu ajutorul bunului Dumnezeu, Cerdacul iarna
cã prin multã muncã ºi corectitudine voi
reuºi sã redau încrederea slãnicenilor în
ei înºiºi ºi în instituþia primarului, iar
împreunã cu cetãþenii, întreprinzãtorii,
echipa de angajaþi a primãriei ºi cu sprijinul
Instituþiilor Publice, al Prietenilor Slãnicului
ºi a Bisericii din localitate, sã aducem
prosperitate în Slãnic Moldova creând un
climat armonios în care progresul,
implicarea ºi dãruirea sã fie spre beneficiul Iarna
slãnicenilor ºi al turiºtilor.
Pe glob þara-i aºezatã,
Vã aºtept sã ne susþineþi ºi sã vã Într-o zonã temperatã
implicaþi în proiectele noastre! ªi la interval de timpuri
Avem patru anotimpuri.
Primar Gheorghe BACIU Dupã ce-a trecut ºi toamna
Cea cu bogãþie mare,
Aºteptãm sã vinã iarna,
Sã-ºi arate haina-n zare.
ªi-a venit ca o minune
A ei fulgi pufoºi-anume,
Sã vesteascã-n gura mare,
Cã afarã e ninsoare.
Prin vãzduh zboarã steluþe
Care par ca de argint
Se aºeazã pe cãsuþe,
Sau s-aºtern peste pãmânt.
Aºteptam de mult sã cadã
Peste glia strãmoºeascã
Mantia albã de zãpadã
Þara sã o-mpodobeascã.
S-ocroteascã grânele,
Sã umple fântânile
Sã punã pe geamuri flori,
Sã ne-aducã sãrbãtori.
Cerne, cerne, sitã deasã,
Spre a lumii bucurie.
Cerne plapumã pufoasã,
ªi-o aºterne peste glie!
Firul grâului din brazdã
Râde sub omãtul gros,
ªi ne-aduce bucurie,
Prevestind un an mãnos.
Sus, pe dealul îngheþat
s-a fãcut alunecuº.
Ies copiii ne-ncetat,
ªi se dau pe derdeluº.
Anica CIUCHI, 86 de ani
Învãþãtor pensionar
 28 Nr
Nr.. 1122 / 20 iulie 20
20117

Interviu cu Iliuþa BUDACÃ POGAR –

Director Executiv al Asociaþiei „Prietenii Slãnicului”
Anul acesta s-a înfiinþat
Asociaþia „Prietenii Slãnicului”, ne
puteþi furniza detalii cu privire la
scopul pe care vi l-aþi propus?
Asociaþia „Prietenii Slãnicului”
este o organizaþie neguvernamentalã,
care s-a înfiinþat cu scopul de a oferi
suport pentru o dezvoltare comunitarã
sãnãtoasã, o platformã de
voluntariat în care toþi locuitorii
pot interveni sprijinind factorii
implicaþi, reuºind astfel sã
atragem resurse pentru
derularea unor activitãþi de
dezvoltare a zonei, de educaþie
culturalã, spiritualã ºi moral-
civicã în rândul comunitãþii,
concomitent cu sprijinirea
moralã ºi materialã.
Membrii – Prieteni ai
Slãnicului, considerã cã munca
are succes atunci când
transformã vieþi ºi are ca
rezultat reformarea pozitivã de
ansamblu ºi de duratã în cadrul unei
comunitãþi; se bazeazã pe încredere
reciprocã ºi pe realizãri la obþinerea
cãrora îºi aduc aportul persoane de
toate vârstele, indiferent de originile lor;
printre valorile de bazã sunt definite
respectul faþã de folosirea tuturor
resurselor umane, economice ºi
naturale care ne sunt puse la dispoziþie.
Ce tipuri de activitãþi vã doriþi
sã derulaþi ºi de cãtre cine vor fi
acestea realizate?
Ne propunem sã desfãºurãm
activitãþi în colaborare cu diferite
instituþii de stat sau private, cu ONG-
uri de profil, vizând ºi accesarea de
proiecte europene adresate comunitãþii
sau tinerilor. Confirmãm ºi ne bazãm
pe cele mai importante instituþii –
Biserica ºi Instituþiile de învãþãmânt –
care au un rol deosebit de important,
întrucât înþeleg ºi susþin nevoia tinerilor
de a se forma sãnãtos, cu spirit civic,
unde sunt vizate domenii precum cel
social, cultural, educaþional, sportiv. În
activitãþile pe care asociaþia le va
derula, ne vom baza întotdeauna pe
promovarea acþiunilor de voluntariat,
proiecte de protejare a mediului
înconjurãtor, manifestarea unei atitudini
ºi conºtiinþe civice, crescând astfel
interesul faþã de problemele sociale,
înþelegerea ºi cooperarea între oamenii
din comunitate.
În atragerea turiºtilor ºi oferirea
alternativelor de petrecere a timpului
liber ne dorim sã avem ca partener –
colaborator U.A.T. Slãnic Moldova,
creând astfel mediul propice pentru
promovarea ºi redescoperirea valorilor
tradiþionale, evidenþierea resursele
naturale de care Staþiunea Slãnic-
Moldova beneficiazã.
De la înfiinþarea asociaþiei, am
vãzut persoane care purtau veste
însemnate cu numele asociaþiei.
Aceºtia sunt voluntari?
Activitãþile pe care
asociaþia le-a desfãºurat s-au
bazat pe sprijinul direct al
voluntarilor, mulþi dintre aceºtia
sunt tineri care au gãsit
alternative de fructificare a
timpului liber, vârstnici care au
reprezentat un model demn de
urmat, dar ºi al oamenilor
inimoºi care ar dori sã viziteze
sau sã reviziteze Staþiunea ºi
sã gãseascã locuri ºi lucruri
protejate, îngrijite, cu o mare
încãrcãturã sentimentalã ºi
spiritualã.
Un gând bun pentru slãniceni
ºi pentru cei care poartã în inimã ºi
în gând Staþiunea?
Anul acesta, voluntarii s-au
implicat în proiecte de protejare ºi
estetizare a mediului înconjurãtor –
curãþarea localitãþii Slãnic-Moldova, a
albiei râului, precum ºi în acþiuni de
plantare pomi. Invitãm prieteni ai
Slãnicului sã ne viziteze ºi sã se alãture
proiectelor noastre, devenind astfel
piloni de suport pentru comunitatea
noastrã.
Redacþia

Colegiul de Redacþie Adresa Redacþiei:

Preot Cãtãlin ILIE
Preºedinte: IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului
Str. 1 Mai, nr. 124,
Consultant: Preot Ioan BÂRGÃOANU, protoiereu de Oneºti
Slãnic Moldova Jud. Bacãu
Fondator: Preot Mircea ILIE
Tel. 0744-104020
Redactori: Preot Cãtãlin ILIE, Preot Valentin ILIE, Prof. Ancuþa
Elena CHIRILÃ, Prof. Pamfil BILÞIU, Maria BILÞIU, email:
Prof. Hermina ZAKARIAS, Drd. Mihnea TUDOREANU preotiliecatalin@yahoo.com
Tehnoredactor: Preot Petru RONCEA
Grafician: Lucian SÃCRIERU DRAGOMIR ISSN 2344 – 3987
ISSN-L 2344 – 3987