Buletin anual de informare misionar-pastoralã ºi culturalã

al parohiei „Sfântul Ilie” Slãnic Moldova - anul XIII / 20 iulie 2018

Apare cu binecuvântarea IPS Dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

† Ioachim
Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului În carul lui Ilie
Ilie ºi profeþii lui Ahab cel înflãcãrat
Dupã fapta din Sarepta fost-a cuvânt de la Domnul vor urca
Ca Ilie Tezviteanul sã se-arate la tot omul.
la cer toþi
„Ieºi în lume”, zice Yahve „ºi te-aratã lui Ahab,
Cã veni timpul pedepsei celor ce se trag din Nadab.
Iatã, ruga ta fierbinte, precum vezi s-a împlinit,
mãrturisitorii
Am oprit ploaia fertilã sã mai cadã pe pãmânt
Dar acum du-te la rege ºi aspru îi porunceºte
vremurilor
Sã lase pãgânãtatea, dacã nu, se osândeºte.”
din urmã
A plecat Ilie ’ndatã, fiind Dumnezeu cu el, La intersecþia gândurilor zilnice, fãrã
Iar Ahab, cu tot poporul, l-a aºteptat pe Carmel. (continuare în p. 3) sã te aºtepþi dai de profetul focului din
Tesba Galaadului în orice palã de flacãrã
ce-þi arde faþa în zãduful Cuptorului ºi

În adiere de vânt lin care-þi aminteºte necontenit cã plata

Cei care aþi citit viaþa Sfântului
Prooroc Ilie Tesviteanul, aþi putut vedea
cã acest mare sfânt al Bisericii creºtine,
ºi nu numai al Bisericii creºtine, a avut
ºansa extraordinarã de a-L vedea pe
Dumnezeu. ªi vederea lui Dumnezeu,
ºansa Sfântului Prooroc Ilie, iubiþi creºtini,
a fost una care s-a întâmplat în adiere
de vânt lin. Adiere de vânt lin care cu
prisosinþã s-a revãrsat astãzi la mãnãstirea
Cristorel peste noi, toþi care suntem aici.
În aceastã adiere de vânt lin ºi în
rugãciunile noastre, ale tuturor, Duhul
Sfânt a coborât peste darurile de pâine ºi
vin ºi ele au devenit Trupul ºi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. ªi
L-am putut vedea cu ochii noºtri, atât
duhovniceºti, cât ºi trupeºti. ªi, mai mult
decât atât, iubiþi creºtini, foarte mulþi aþi
avut ºi aceastã ºansã, în primul rând
copilaºii ºi cei care v-aþi spovedit ºi v-aþi
pregãtit, sã vã ºi împãrtãºiþi cu El, sã-L
primiþi pe Dumnezeu în fiinþa voastrã,
înlãuntrul vostru. Pentru cã fiecare întâlnire
cu Dumnezeu trebuie sã se sfârºeascã
aºa. Întâlnirea cu Dumnezeu trebuie sã
fie una ce neapãrat trebuie sã se
înveºniceascã. Sã nu mai plece de la noi,
sã rãmânã cu noi ºi în noi. ªi, în felul
acesta, dacã va rãmâne cu noi ºi în noi,
ne vom asemãna ºi vom reuºi sã
semãnãm din ce în ce mai mult cu sfinþii
care sunt patronii acestei mãnãstiri, ºi
îndeosebi cu Sfântul Prooroc Ilie
Tesviteanul, pentru cã acest sfânt a reuºit
(continuare în p. 5)
Arhimandrit Dumitru COBZARU
pãcatului este moartea. E strigãtul
Vechiului Testament al cãrui trimis a fost
uns sã fie prototip al celui ce premerge
venirea lui Mesia ºi-ºi cheamã la
pocãinþã neamul cãzut în desfrânare
duhovniceascã.
Sfântul Ilie, cã despre el e vorba,
apare neaºteptat la orice intersecþie de
drumuri, în mijlocul comunitãþii sau
(continuare în p. 2)
Preot Petru RONCEA
Redacþia mulþumeºte Domnului
Gheorghe BACIU, Primarul
staþiunii Slãnic Moldova, pentru
contribuþia financiarã oferitã la
apariþia tipãritã a acestui numãr.

În carul lui Ilie cel înflãcãrat vor urca la cer
toþi mãrturisitorii vremurilor din urmã
(urmare din p. 1)
aiurea prin vãgãunile munþilor, cu strigãtul
lui de fulger înlãnþuit ce-ºi sloboade mânia
sãgetând unde nu te aºtepþi. Odinioarã,
ne spun cãrþile sfinte, alerga pe toate
cãrãrile lui Israel, fiind când pe muntele
Carmel, când în pustia Iudeii la râul
Cherit, când în nordul Þãrii Sfinte.
Oriunde alerga calul lui Ahab, Ilie era
înaintea lui, spune Scriptura, alergarea
fiindu-i supraomeneascã. Ahab era regele
lui Israel, Ilie era înaintemergãtorul lui.
Icoanã a celuilalt Înaintemergãtor înaintea
lui Hristos, Regele cel mare. Când te
întâlneºti cu Ilie pe uliþã, înseamnã cã
dupã el vine Cineva mai mare decât el,
Cãruia el se declarã cã nu-i vrednic sã-i
dezlege curelele încãlþãmintei. Unul care
dacã odinioarã ardea cu foc, acum
boteazã cu foc. Vâlvãtaia din Carmel se
face astfel icoanã a focului Duhului ce
arde aria inimii de spinii pãcatelor,
transformând-o într-o þarinã nouã în care
sã cadã cu folos de mântuire
binecuvântatul Cuvânt al Evangheliei.
Sfântul Ioan Botezãtorul a fost
Înaintemergãtorul Domnului, pregãtindu-I
calea prin chemarea fãcutã oamenilor
sã-ºi schimbe viaþa prin actul pocãinþei
ºi sã primeascã botezul în Iordan.
Tuturor le spunea cã dupã el vinde Unul
în faþa Cãruia el însuºi tremurã doar
gândindu-se la slava Sa, Unul Care
boteazã nu cu apã moartã, ci cu una
vie, purtãtoare de Duh Sfânt ºi de foc.
Ei bine, la fel cum Sfântul Ioan a pregãtit
calea Domnului la venirea Lui întâia oarã
în lume, acum 2000 de ani, troparul
Sfântului Ilie ºi cântãrile acatistului ne
dezvãluie cã el va veni înaintea celei de
a doua veniri ai lui Hristos, în preajma
învierii morþilor despre care mãrturisim
cu tãrie cã o aºteptãm, ori de câte ori
rostim zilnic Crezul. Mai înainte, aºadar,
de a veni sfârºitul lumii, se va arãta Ilie
Proorocul. Sfântul Ioan Gurã de Aur,
comentând dialogul dintre Iisus Hristos
ºi ucenicii Sãi cu privire la pãrerea
oamenilor cum cã Mântuitorul este Ilie
care trebuia sã vinã, spune cã „de altfel,
între Ioan Botezãtorul ºi Ilie nu este altã
deosebire decât de timp.“
2 Nr
Citim din Sfânta Scripturã ºi auzim
de la amvonul Cuvântului multe lucruri
extraordinare pe care le-a fãcut prorocul
Ilie în vremea lui. Cum a coborât foc
din cer peste altarul din muntele Carmel,
cum a mâncat pâine ºi carne aduse
de corbi în pustiul Iudeii la pârâul Cherit,
cum a oprit cerul sã nu plouã trei ani ºi
ºase luni, cum a înviat pe fiul vãduvei
din Sarepta Sidonului, cum a înmulþit
pâinea ºi untdelemnul în vasele
acesteia ºi aºa mai departe. Dar ce
semne va face el în vremea din urmã
când va veni mai înainte de sfârºitul
veacurilor, semne pentru care el va fi
omorât, adicã va gusta moartea?
Împãratul Ahab n-a reuºit sã-l omoare
pe Ilie, deºi a încercat în multe rânduri
sã-l ucidã. Ce tiran va fi acela de la
sfârºitul veacurilor care va reuºi totuºi
sã-l ucidã pe proroc? Cât de idolatru va
trebui sã ajungã ca sã rãpunã pe
trimisul lui Dumnezeu! Prorocul Ilie i-a
spus regelui Ahab: Pentru cã ai
îndrãznit sã lupþi împotriva lui
Dumnezeu, câinii vor linge sângele tãu!
Iar soþiei sale, Izabela, mai vicleanã ºi
mai câinoasã decât bãrbatul sãu,
prorocul i-a prevestit un sfârºit ºi mai
groaznic: la moartea ei nu i se vor mai
afla oasele, cãci la marginea zidului
cetãþii câinii îi vor mânca trupul. ªi s-a
întâmplat cu ei întocmai cum a spus
Ilie. Iar prorocul din Tesba Galaadului
despre care grãim aici a fost înãlþat la
cer în cãruþã de foc, arãtându-i astfel
Dumnezeu mai înainte cum va fi ieºirea
lui din aceastã viaþã, printr-un foc al
celui mai crâncen martiriu. Cãci la
sfârºitul veacurilor el va fi omorât ºi nu
uºor. Sã ne dãm seama cât de mult va
avansa omenirea înspre a fi gata sã-l
ucidã pe prorocul Ilie, pe acest
Înaintemergãtor al celei de a doua veniri
a lui Hristos care va aduna în misiunea
sa ultimã pe toþi martirii vremurilor din
urmã. ªi dupã aceea va veni ziua
înfricoºatã a Domnului.
Sã ne înþelegem dar, orice strigãt
împotriva oricãrui pãcat, dar mai cu
seamã împotriva pãcatului contra
evidenþei, cu cât va fi mai aproape de
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Eshaton, va avea soarta lui Ilie. Adicã
acela ce-l va rosti înflãcãrat va fi înãlþat
la cer pe rugul aprins al jertfirii pentru
numele Domnului.
Mãrturisitorii vremurilor din urmã vor
contura în graiul lor cuvântul proorcesc
al lui Ilie ºi contemporanii lor îi vor da la
moarte. Sã facem un exerciþiu de
memorie: dacã cineva ne-ar mustra
pentru atare pãcat, ce prim impuls am
simþi dinlãuntru inimii dacã nu acesta
de a închide gura celui ce îndrãzneºte
sã ne cearã îndreptare. Am fi gata sã-l
dãm la moarte pe acela, dacã s-ar putea.
Adicã suntem ºi noi predispuºi sã-l
ucidem pe Ilie. ªi cu cât trece vremea
ºi credinþa slãbeºte, acest impuls
creºte exponenþial pânã la consumarea
lui finalã.
Sã încheiem aceastã constatare
cutremurãtoare a ceea ce ascunde
pentru vremea din urmã carul de foc al
lui Ilie ºi sã parcurgem împreunã un
eseu al dragostei lui Isus Sirah pentru
prorocul Ilie:
„ªi s-a sculat prorocul Ilie ca focul
ºi cuvântul lui ca fãclia ardea. El a
adus peste ei foamete ºi cu râvna sa
i-a împuþinat. Cu cuvântul Domnului
a oprit cerul ºi de trei ori a pogorât
foc. Cât te-ai mãrit, Ilie, întru minunile
tale! ªi cine este asemenea þie, ca
sã se laude? Cel care ai înviat pe
mort din morþi ºi din locaºul morþilor
cu cuvântul Celui Preaînalt; Cel ce
ai rãsturnat pe regi în pierzare ºi pe
cei mãreþi de pe scaunul lor; Cel care
ai auzit în Sinai mustrare ºi în Horeb,
judecãþile rãzbunãrii; Cel care ai uns
regi spre rãsplãtire ºi prooroci
urmãtori dupã tine; Cel care te-ai
înãlþat prin vifor de foc ºi cu car de
cai de flacãrã; Cel care eºti, precum
este scris, hotãrât pentru vremuri
viitoare, ca sã potoleºti mânia mai
înainte de mânie, sã întorci inima
tatãlui cãtre fiu ºi sã aºezi seminþiile
lui Iacov. Fericiþi cei care au vãzut ºi
cei care întru dragoste au adormit,
dar ºi noi vom fi vii. Când Ilie a fost
rãpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut
de duhul lui...“ (Sirah 48, 1-12)
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118 3

Ilie ºi profeþii lui Ahab

(urmare din p. 1)
S-a apropiat profetul de popor, cãruia-i zice:
„O, neam îndãrãtnic pururi ºi puternic la cerbice,
Pânã când voi ºchiopãta-veþi de cele douã picioare
Adoptând pãgânãtatea cea stearpã, nimicitoare?
De ce aþi lãsat credinþa în Dumnezeu Creatorul,
Jertfind lui Baal ºi Astartei, regele ºi tot poporul?
Iatã eu, prooroc lui Yahve, sunt aici de unul singur,
Pe când profeþii minciunii sunt cu sutele, desigur.
Hai sã demonstrãm pe faþã, de nu este cu bãnat,
Care dintre zeii voºtri-i dumnezeu adevãrat!
Dacã Baal sau Astarte este Dumnezeu cel viu,
Voi, cinstiþi-i cu credinþã, urmându-i din tatã-n fiu!
Însã, dacã Cel ce Este vine-n slavã cãtre searã,
Tot poporul idolatru, ca ºi zeii, sã disparã.”
Urletul de invocare era tot mai infernal
Vãzând cã trecuse ziua fãr’ sã-i asculte Baal.
În acest vacarm haotic, fetiºist ºi orgiastic,
Sfânt’ Ilie þinea hangul, batjocorindu-i sarcastic:
„Strigaþi tare, cât mai tare, ca zeii sã vã audã.
Dupã cum ºtiþi, Baal al vostru, are o ureche surdã
Sau poate-i plecat din ceruri undeva, în iad, departe
Poate doarme sãrãcuþul sau indulgenþe împarte.”
Toatã ziua ei, sãrmanii, orice rit au întreprins
S-au fãcut de râsul lumii, cã focul nu s-a aprins.
Cãtre searã, Sfânt’ Ilie, proorocul minunilor,
Simþind cã s-a plinit vremea, s-adreseazã spre popor:
„Veniþi acum cãtre mine ºi priviþi tot ce fac eu,
Petru cã, cu toþi vedea-veþi, Cine este Dumnezeu.”

Auzind aceste vorbe nimeni n-a mai zis nimic
Parcã-i înghiþise iadul de la mare pân’ la mic.
Atunci, Ilie propune, acestei mulþimi amorfe:
„Sã se aducã de îndatã doi viþeluºi pentru jertfe.
Unul dintre animale sã-l ia preoþii lui Baal,
Sã-l junghie cum ºtiu dânºii ºi sã-l punã pe altar.
Sã se roage fiecare, sau cu toþii la un loc,
Ca zeitatea pãgânã sã trimitã din cer foc.
Dacã Baal sau Astarte îi va asculta pe ei,
Atunci, acceptãm cu toþii sã ne închinãm la zei.”
„Bine” au rãspuns profeþii, „la aceasta ne-nvoim!
Vom lua viþelul nostru pe altar sã îl jertfim.”
Din douãsprezece pietre, el a ridicat altar.
A sãpat un ºanþ în juru-i, ca un tranºeu militar.
A pus lemne pe jertfelnic ºi viþelul junghiat,
A turnat apã cu cofa, de patru ori, separat.
Dupã ce s-au plinit toate, la vremea jertfei de searã,
Profetul începe ruga, calmã, dulce, solitarã:
„Dumnezeul meu cel veºnic, auzi-mã azi cu foc,
Cãci azi vreau ca tot poporul cãtre Tine sã-l întorc.
Trimite din cer vãpaie, sã mistuie jertfa mea
ªi întoarce pe tot omul din nou spre iubirea Ta.
Tu, le iartã cerbicia, necredinþa, mai ales,
Recunoaºte întru dânºii pe poporul Tãu ales.”

Li se-aduse animalul pe care l-au junghiat, Când Ilie sfârºi ruga, foc din cer a coborât.
Apoi, dupã multe rituri, pe altar l-au aºezat. Apa, lemnele ºi jertfa imediat le-a mistuit.
Au început ca sã strige, sã danseze, sã rãcneascã Oamenii strigarã toþi, fiecare-n felul sãu:
Trupurile sã-ºi cresteze dupã legea pãgâneascã. „Dumnezeul lui Ilie este Domnul Dumnezeu!”

Parohia „Sf. Ilie” Slãnic Moldova în Catalogul

Mediatic Ortodox pe anul 2017
Editura Basilica a Patriarhiei Române a editat, cu binecuvântarea Preafericitului
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un prim Catalog Mediatic Ortodox pe
anul 2017, cuprinzând „date tehnice ºi informaþii actualizate privind utilizarea mijloacelor
moderne de comunicare de cãtre unitãþile bisericeºti din Patriarhia Românã” – cum
afirmã Pr. Nicolae Dascãlu în argumentul Catalogului.
Catalogul cuprinde toate eparhiile din cadrul Patriarhiei Române, din þarã ºi din
diaspora. Ceea ce este remarcabil în prezentarea instituþiilor media bisericeºti din
Arhiepiscopia Romanului ºi Bacãului, pe lângã prezentarea revistei noastre eparhiale
Cronica Romanului, este prezentarea celor trei reviste din cadrul Protoieriei Oneºti:
Izvorul numãrul unu, Sarea pãmântului ºi Potirul Viiºoarei, Arhiepiscopia noastrã ºi, în
mod special, Protoieria Oneºti figurând într-un loc de frunte cu numãrul publicaþiilor
între celelalte unitãþi ºi subunitãþi de cult ortodoxe din cadrul Patriarhiei Române.
Catalogul conþine 240 de pagini color pe o hârtie superioarã, paginile de la 133
pânã la 137 fiind alocate Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului.
 4 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118

C N-avem timp
u ceva vreme în urma
toatã lumea era încântatã
de poezia lui Octavian
Paller, „Avem timp”. Devenise un
trend, o gãseam pe tot felul de
suveniruri, peste tot. Dar câþi dintre cei
care o citeau meditau într-adevãr la
cuvintele ei?
Trãim într-o lume nebunã, o lume
în care timpul este cel mai mare
duºman. Trãim pe fugã, mâncãm pe
fugã, iubim pe fugã, dormim pe fugã.
Alergãm fãrã încetare de dimineaþa
pânã seara. Nu avem timp nici sã
privim natura, nici sã ne bucurãm de
soare, nici mãcar sã ne uitãm la proprii
copii. Îi închidem în tot felul de after
school-uri ºi ne trezim dintr-o datã cã
sunt mari ºi nu dau nici doi bani pe noi.
Atunci ne întrebãm cu stupoare unde
am greºit, pentru cã noi am muncit ºi
le-am oferit totul. Oare, chiar totul?
Am ajuns niºte roboþi care fac
totul programat ºi nu îi intereseazã
nimic în jur. Ne închidem în birouri
rigide, în zgomotul calculatoarelor ºi al
aparatelor de aer condiþionat ºi uitãm
sã fim oameni. Internetul a devenit
viaþa noastrã. Visãm pe google, ne
cunoaºtem pe facebook ºi ne dãm
întâlnire pe messenger. Ne iubim prin
sms-uri ºi ne amãgim cã suntem fericiþi.
Nu mai ºtim sã comunicãm cu cei de
lângã noi. Sã ne iubim aproapele, pãi
ce sã iubim dacã noi nici nu-l mai
vedem pe cel de lângã noi? Chiar ºi
celor dragi, pãrinþilor, propriilor copii,
le aruncãm repede un „n-am timp”.
Printre multe alte lucruri care au
devenit ,,materializate” în viaþa omului
contemporan se numãrã ºi timpul. Cu
alte cuvinte, semnificaþia ºi valoarea
principalã a timpului sunt date de
capacitatea acestuia de a genera bani,
aºa cum spune englezul „time is
money”.
Prin contrast însã apar ºi locuri
care nu doresc sã fie moderne, locuri
în care omul încã mai poate simþi cã
,,veºnicia s-a nãscut la sat”. Sunt locuri
în care timpul curge altfel, are alte
valenþe. În aceste locuri ,,timpul are cu
oamenii nesfârºitã rãbdare”. Acest
timp ce are ca atribut VEªNICIA este
legat direct de Dumnezeu cel Veºnic,
este timpul celor care nu sunt
preocupaþi de cotidian, de prezent, ci
de viitor, de alãturarea cu Cel Veºnic.
Timpul pãmântesc are ca principalã
caracteristicã finitul, orice lucru trebuie
finalizat, orice fapt se desfãºoarã în
funcþie de coordonate temporale. Ora,
minutul, secunda, unitãþi temporale
fãcute pentru a-l ajuta pe om, nu au
fãcut altceva decât sã exercite
presiune asupra omului, acesta pierzând
controlul asupra timpului. Timpul
pãmântesc a devenit astfel un torþionar
al omului, efectele acestuia vãzându-se
în stresul cotidian ce duce la diferitele
boli psihice ºi fizice. Mereu încercãm
sã ne organizãm viaþa în funcþie de
timpul pãmântesc, iar când trebuie sã
ne clãdim calea spre timpul veºnic, prin
rugãciune, nu mai avem timp. Timpul
cel veºnic este viaþa în Hristos cel
veºnic, timpul pãmântesc este relativ,
nimeni nu ºtie când se va sfârºi, de
aceea permanent, prin rugãciune ºi
milostenie trebuie sã ne apropiem de
veºnicie. Trebuie sã ne bucurãm de
existenþa noastrã limitatã pe pãmânt,
de toatã creaþia lui Dumnezeu ºi de cei
din jurul nostru ºi sã ne pregãtim de
veºnicie.
Oare timpul trece? Nu! Timpul
rãmâne, doar noi trecem.
Prof. Ancuþa-Elena
CHIRILÃ

Biserica din satul meu

Tare plãcut ºi folositor este sã cãlãtoreºti, sã vezi locuri noi ºi
frumoase care sã-þi bucure ochii ºi sufletul, dar mai ales sã cunoºti alþi
oameni cu obiceiurile ºi poveºtile lor.
Oriunde vei merge, la tot pasul, se va ivi în calea ta ºi turla unei
biserici. Poate fi o catedralã impunãtoare din mijlocul unui oraº foarte
agitat sau un schit micuþ ºi simplu uitat de timp undeva în creierii munþilor.
Pe Valea Slãnicului, întâlneºti o bisericã mai veche în satul bunicilor
mei, poþi vedea cum în apropiere se înalþã una mai nouã sau poþi
descoperi, pe plai, o mãnãstire.
Oricare ar fi dintre ele, apropie-te ºi trece-le pragul! Întreabã cine a
construit aceste biserici ºi când! Vei afla lucruri foarte interesante ºi
minunate. Dacã vei urca din sat, pe dealul Bolovanul, vei ajunge la
mãnãstirea „ªtefan cel Mare ºi Sfânt”, o mãnãstire nouã, ridicatã în
amintirea domnitorului moldovean ªtefan cel Mare. Se zice cã domnitorul
dupã fiecare bãtãlie câºtigatã construia o mãnãstire, aºa rãmânând cele
mai multe mãnãstiri din Moldova, în memoria sa. ªi aºa va fi ºi mãnãstirea
din Slãnic construitã pentru pãstrarea în memorie a domnitorului.

Florina OPREA, 12 ani

 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
În adiere de vânt lin
(urmare di p. 1)
sã-L înveºniceascã pe Dumnezeu în
viaþa lui, încât Dumnezeu l-a luat în car
de foc ºi l-a înãlþat cu trupul la cer, aºa
cum cunoaºtem din paginile Sfintei
Scripturi.
Atât de mult a reuºit sã-L cuprindã
pe Dumnezeu, încât Dumnezeu l-a
cuprins pe el ºi l-a luat în slava Lui. ªi
iarãºi va sã vinã, aºa ne spune Sfânta
Carte ºi troparul Sfântului, sã vesteascã
cea de-a doua venire a Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, când are sã moarã cu moarte
ca ºi oricare om de pe acest pãmânt.
Pentru cã Sfântul Ilie n-a murit, dar, pentru
cã este om, trebuie sã moarã cu moarte
omeneascã ºi sã se slãveascã desãvârºit
în Împãrãþia lui Dumnezeu. ªi ne spun
cãrþile sfinte cã Sfântul Ilie Tesviteanul va
muri mucenic, la sfârºitul veacurilor,
propovãduind cea de-a doua venire a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar se
va împotrivi lui Antihrist, care va stãpâni
sfârºitul veacurilor ºi care, el ºi cei care-i
vor sluji, îl vor omorî. Atât pe Ilie, cât ºi pe
Enoh, care a fost asemenea Sfântului
Prooroc Ilie. ªi-i vor omorî pe cât mai mulþi
din cei care nu se vor lepãda de Hristos ºi
de credinþa în Dumnezeu.
Iubiþi creºtini, aº vrea sã vã pun astãzi
câteva gânduri duhovniceºti la suflet ºi care
se regãsesc în paginile Sfintei Scripturi, mai
bine zis în Evanghelia care s-a citit astãzi la
Sfânta Liturghie, ºi la care aº vrea sã
meditaþi astãzi ºi în toate zilele vieþii
dumneavoastrã. În Sfânta Evanghelie de
astãzi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, trist
fiind de faptul cã oamenii nu L-au înþeles,
nu i-au înþeles propovãduirea ºi lucrarea Lui
pãmânteascã, le spune în faþã cã nu este
bine primit în patria Lui. ªi le descoperã
chiar gândurile lor, ºi anume cã mintea
voastrã Mã acuzã ºi spune: Doctore,
vindecã-Te pe Tine Însuþi. Câte ai fãcut
în Capernaum, fã ºi aici, în patria Ta.
Dar le rãspunde la acest gând al minþii lor
sãrace ºi rãutãcioase, cã niciun prooroc
nu este bine primit în patria lui. Acesta
ar fi primul gând duhovnicesc.
Sã ºtiþi, iubiþi creºtini, în ceea ce-L
priveºte pe Mântuitorul s-a împlinit
desãvârºit cuvântul cã niciun prooroc nu
este bine primit în patria lui prin aceea
cã, în cele din urmã a fost prins, judecat,
rãstignit ºi omorât de compatrioþii Lui.
5
Niciun prooroc nu este bine primit în patria
lui pânã astãzi. Toþi cei care ne dorim sã-L
propovãduim pe Dumnezeu în familia
noastrã, în comunitatea în care trãim, în satul,
în oraºul, în þara în care a rânduit Dumnezeu
sã ne naºtem ºi sã vieþuim, niciun om din
acesta nu este bine primit. ªi cei mai mulþi
sunt urâþi chiar de propria lor familie ºi chiar
de propria lor comunitate creºtinã. În
general, chiar preoþii, din pãcate, cãutãm
sã fim pe placul oamenilor ºi propovãduim
ceea ce vor ei sã audã, ceea ce vor ei sã
afle, ceea ce vor sã aibã; în general
propovãduim o credinþã foarte relaxatã, o
credinþã care nu presupune jertfã de niciun
fel. De aceea, cel mai mult renunþãm ºi la
a propovãdui, dar ºi la a pune în practicã ºi
la rugãciune, ºi la post, lucruri pe care le-a
fãcut cu prisosinþã Sfântul Prooroc Ilie
Tesviteanul. Pentru cã avem aceastã fricã
de a nu fi socotiþi prooroci care nu sunt
bine primiþi în patria lor.
Din pãcate, ºi noi, preoþii, vindem ceea
ce ni se cere de cãtre cei care cumpãrã.
Dar datori suntem noi, iubiþi creºtini, ca
Sfântul Ilie, mai ales noi, preoþii, dar ºi
dumneavoastrã, credincioºii, în familiile din
care faceþi parte, ºi în comunitatea din care
faceþi parte, sã-L propovãduiþi pe
Dumnezeu aºa cum este El ºi sã vã
comportaþi ca atare. N-o sã fiþi iubiþi ºi
nici noi n-o sã fim iubiþi, dar dacã n-o sã
facem aºa, o sã trecem pe partea preoþilor
idoleºti care au fost uciºi chiar de Sfântul
Prooroc Ilie Tesviteanul.
Acest prooroc a fost urmãrit vreme
îndelungatã de însuºi regele Ahab ºi de
regina Isabela ºi de toþi preoþii idoleºti, ca
sã fie omorât, dar Dumnezeu l-a apãrat ºi
Dumnezeu l-a luat de dinaintea feþei lor ºi
Dumnezeu l-a hrãnit ºi l-a adãpat în chip
minunat, Dumnezeu i s-a arãtat în adiere
de vânt lin ºi, în cele din urmã, Dumnezeu
l-a rãpit cu trupul la cer. Deci, primul gând,
iubiþi creºtini, atât pentru noi, preoþii, cât ºi
pentru dumneavoastrã, credincioºii:
oricine îºi doreºte sã-L urmeze pe
Dumnezeu cu adevãrat va fi proorocul
care nu este bine primit în patria lui.
Al doilea gând duhovnicesc, tot din
Evanghelia de astãzi: spune despre Sfântul
Prooroc Ilie Tesviteanul cã n-a fost trimis
decât la o vãduvã din Sarepta Sidonului,
dar, în acea vreme, multe vãduve erau în
Israel, ºi, totuºi, numai la una singurã a
fost trimis Proorocul Ilie ca sã se
odihneascã ºi sã mãnânce pâine. Multe
vãduve erau atunci în Israel, dar numai
la una s-a dus Ilie, numai una s-a
învrednicit de prezenþa lui. Noi suntem aici
atât de mulþi, un numãr aºa de mare de
creºtini, ºi ne-am învrednicit de prezenþa
lui prin faptul cã am invocat aceastã
prezenþã în rugãciunea noastrã. Dar, mai
mult decât atât, noi, vãduvi de atâtea lucruri
care ne lipsesc, ºi, mai ales, lucruri
duhovniceºti, avem nevoie permanent de
prezenþa Sfântului Prooroc Ilie care sã ne
înmulþeascã untdelemnul rugãciunilor ºi al
nevoinþelor noastre. ªi nu numai acest
lucru, avem nevoie de prezenþa
Proorocului Ilie Tesviteanul aºa cum a avut
nevoie vãduva din Sarepta Sidonului ca
sã-i învieze fiul mort. Atâta nevoie avem
noi astãzi de Sfântul Prooroc Ilie ca sã-i
învieze pe fiii noºtri morþi. Morþi, în primul
rând din punct de vedere spiritual,
duhovniceºte, dar ºi morþi din punct de
vedere sentimental, în ceea ce priveºte
relaþia lor cu pãrinþii. Atâta nevoie avem
de Sfântul Prooroc Ilie sã ne învieze fiii
noºtri…
ªi ultimul gând din Evanghelia de
astãzi spune cã mulþi leproºi erau în
vremea lui Elisei, dar numai unul s-a
tãmãduit, Neeman sirianul. Câtã leprã
este pe trupurile noastre, dar, mai ales, pe
sufletele noastre. ªi câtã nevoie avem sã
fim tãmãduiþi! Dar atenþie, iubiþi creºtini,
Evanghelia de astãzi ne spune cã numai
unul s-a tãmãduit, ºi acela de alt neam:
Neeman sirianul. Sã avem grijã, iubiþi
creºtini, cã noi cunoaºtem foarte bine
credinþa noastrã, sau poate mai puþin, ºi
ne rugãm ºi ne strãduim sã facem atâtea
lucruri, sau chiar ne nevoim duhovniceºte,
dar nu o datã Hristos ne avertizeazã cã
vor veni de la apus ºi de la rãsãrit
neamurile, cei care încã nu-L cunosc, ºi
vor merge înaintea noastrã în Împãrãþia
lui Dumnezeu. Sã fim atenþi la acest
cuvânt al Sfintei Scripturi: cã mulþi leproºi
erau în zilele lui Elisei, dar numai unul s-a
vindecat, ºi acela de alt neam. Nu cumva
acesta este un avertisment al
Mântuitorului, rostit chiar de El? Nu
cumva noi, cei care suntem preocupaþi
prea mult de lucrurile pãmânteºti, sã
pierdem ceea ce este mai important, ºi
anume mântuirea sufletului!

CONSTANTIN NOVAC – ÎNVÃÞÃTORUL
CU SUFLETUL CA O CARTE DESCHISÃ
(Din seiful cu amintiri)
Motto:
„O, sfintele mele cãrþi! ... Cât vã
datoresc cã sunt om, cã sunt om
adevãrat!” (Nicolae Iorga)
Nu ºtiu cum ºi când anume a
ajuns învãþãtorul Constantin Novac pe
meleagurile noastre, dar cred, totuºi, cã
evenimentele istorice din timpul
Primului Rãzboi Mondial ºi apoi Unirea
tuturor românilor sub sigiliul României
Mari au fost momente prielnice ca sã
poposeascã pe Valea Slãnicului, care
avea asemãnare cu multe locuri din
„dulcea Bucovinã”, de unde se trãgea.
Darurile naturii ºi acelea ale lui
Dumnezeu, prin oamenii locului, l-au
reþinut pe tânãrul dascãl. Desigur,
destinul l-a chemat la datorie în aceastã
zonã pentru o perioadã îndelungatã.
Învãþãtorul Constantin Novac
venea de la Dolhasca, judeþul Suceava,
locuri pitoreºti ºi pline de istorie, cu
ecouri adânci în vremurile pe când
moldovenii stãteau de strajã la hotarele
þãrii. Acolo s-a nãscut, a crescut, ºi-a
croit un drum frumos, urmând cursul
anilor de ºcoalã, primind învãþãturã
temeinicã de la dascãlii lui.
Constantin Novac a fost mulþi ani
învãþãtor la ªcoala din satul Cerdac.
În documente este menþionat cã prima
ºcoalã de pe Valea Slãnicului a fost
înfiinþatã în anul 1886, în satul Cerdac,
care funcþiona într-o casã particularã
cu un singur învãþãtor. Apoi în 1898 a
luat fiinþã ºi prima ºcoalã din Slãnic,
tot cu un singur învãþãtor. Localuri noi
pentru aceste ºcoli se ridicã la Slãnic
în anul 1908, iar la Cerdac în anul 1925,
ºcoala în care au învãþat carte generaþii
ºi generaþii de copii (Busnea, 2013: 35).
În 1922 se inaugureazã prima ºcoalã
din satul Cireºoaia, fãrã local propriu,
acesta fiind construit abia dupã 1947.
În timpul Primului Rãzboi Mondial
ºcolile suferã mari distrugeri, iar
perioada reconstrucþiei lor se întinde
6 Nr
între anii 1922-1930 (Busnea, 2013:
70).
În aceastã perioadã dificilã pentru
învãþãmântul românesc ajunge ºi
învãþãtorul Novac la ªcoala din
Cerdac. Se cãsãtoreºte cu educa-
toarea Anica Ionel, o tânãrã din sat,
sorã cu Maria, cãsãtoritã Gavrilã –
„mama-bunã Gavriloaie” –, cu Niþã,
fratele mai mare, cu Zinca, cãsãtoritã
Harapu, ºi cu Petre, fratele mai mic.
Ei au locuit în încãperile care erau
ataºate clãdirii ºcolii. Au avut un bãiat,
Narcis, care a devenit, peste ani, un
cunoscut inginer. Fiind un bun specialist
în horticulturã, va activa, o viaþã, ca
profesor la catedrã, la Liceul cu specific
agricol din Fãlticeni, fiindu-i elev chiar
vãrul sãu Cornel Ionel. Mai târziu, când
va izbucni cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial, învãþãtorul împreunã cu
familia sa se retrag la Dolhasca, unde
ºi-au trãit viaþa pânã la bãtrâneþe.
Acolo îºi dorm somnul de veci.
Doamna învãþãtoare Aniºoara Ciuchi
mi-a spus, mai demult, cã în 1938, când
a mers în clasa întâi, domnul Novac nu
mai era la ªcoala din Cerdac.
Învãþãtorul Constantin Novac ºi-
a dãruit viaþa educaþiei copiilor de þãrani,
fãcând muncã de apostolat, pentru
ridicarea în luminã a tinerelor vlãstare.
El va rãmâne în timp, în conºtiinþa ºi
sufletele foºtilor elevi, ca o figurã
luminoasã, dãruindu-ºi cu toatã fiinþa,
cu bunãtate ºi pricepere, cunoºtinþele
de care micii ºcolari aveau atâta
nevoie, cã era o mare sete de
învãþãturã pe vremea aceea.
Pentru a evidenþia toate aceste
merite de dascãl de înaltã simþire
omeneascã ºi de adevãrat intelectual,
mai mulþi ani tot am scormonit cu asiduã
curiozitate ºi interes în amintirile
pãstrate de foºtii elevi, pentru cã am
avut norocul, deºi mai târziu, sã mai
stau de vorbã cu câþiva. Regret nespus
de mult cã atunci când aº fi putut
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
aduna multe date din biografia acestui
om minunat, de la tatãl meu, nu am
fãcut-o.
În anii aceia nu gândeam cã voi
porni pe un asemenea drum. Mi-a
rãmas totuºi întipãrit în memorie ceva
ce nu s-a ºters vreodatã. Tatãl meu,
Constantin Gavrilã, povestea des
despre învãþãtorul Novac, în casã.
Eram copii. Nu întotdeauna îi
ascultam vorbele, fiindcã nu realizam
cu exactitate cine era omul. ªtiam cã
era Moºul Novac, cã mãtuºa Anica era
sorã cu „mama-bunã”, cã aveau un
bãiat pe care îl chema Narcis, cam de
vârsta tatãlui meu, dar mai multe nu.
Cred cã l-a venerat pe fostul lui
învãþãtor. Þin minte cã întotdeauna se
ridica în picioare dacã aducea vorba
despre dânsul, iar glasul i se umplea
de o emoþie adâncã, cãci i-a fost un
îndrumãtor destoinic de la catedrã, dar
ºi un apropiat în anii copilãriei, fiindu-i
nepot. Îl iubea ºi preþuia mult. ªi mai
târziu a fost tot aºa, cã altfel nu îmi
rãmâneau în minte asemenea trãiri.
Povestea noastrã de aducere
aminte ºi un elogiu adus dascãlului
Constantin Novac sunt ca un arc peste
timp, cã doar au trecut de atunci vreo
80-90 de ani. Dincolo de aceste frânturi
de viaþã din familia mea, rãmân
amintirile unor foºti elevi sau alþi
martori care l-au cunoscut ºi preþuit.
Primul, pe care l-am abordat în
demersul meu, a fost Costicã
Tudoreanu. ªtiam de la Nicu Ionel cã
îi fusese elev învãþãtorului. S-a
întâmplat în cimitirul satului Cerdac,
într-o zi de duminicã, într-o primãvarã,
când mã aflam la un parastas, ºi printre
cei prezenþi la ceremonial era ºi nenea
Costicã. Când l-am întrebat dacã ar
putea ca sã-mi povesteascã despre
fostul sãu învãþãtor Constantin Novac,
s-a întors cãtre mine, m-a privit
surprins, cu oarecare uimire,
ºi mi-a spus: „Da, cum sã nu.
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Vã spun tot despre bunul
meu învãþãtor, tot ce mai ºtiu,
cã-i tare mult de atunci”.
Nenea Costicã, nãscut în 1928, avea
atunci 86 de ani, mergea puþin aplecat,
cã era grea povara vieþii pe umerii lui,
dar în ochi îi stãruia o licãrire blândã.
Îmi zâmbea cu toatã fãptura. Desigur
era bucuros. N-am apucat sã-i ascult
povestirea, cãci s-a îmbolnãvit, iar în
iarna lui 2015 s-a stins, la Bucureºti,
de unde a fost adus ºi înmormântat în
cimitirul satului Cerdac.
Pe Andrei Moraru, de pe strada
ºcolii, l-am cãutat acasã, în octombrie
anul trecut. Andrei Moraru, nãscut în
6 aprilie 1928, împlineºte în primãvara
lui 2018, frumoasa vârstã de 90 de ani.
El i-a fost elev domnului învãþãtor
Novac în clasele primare I-IV. Ultimele
clase le-a urmat cu învãþãtorul Oprea
Iordache, cu examen de sfârºitul clasei
a VII-a susþinut la ªcoala din Slãnic.
„Domnul învãþãtor Novac era un om
de omenie. Atent ºi cu rãbdare ne
învãþa carte. Era alãturi de noi. Un
învãþãtor avea cinci, ºase clase.
Învãþam dimineaþa ºi dupã masã. Erau
copii mulþi. Livada de duzi falnici era
ºi pe vremea aceia, cã dascãlul era un
om gospodar, harnic ºi se ocupa
împreunã cu doamna educatoare de
creºterea viermilor de mãtase pentru
firul de borangic din care femeile
þeseau pânza în rãzboi pentru ii, cãmãºi.
În curtea ºcolii, pe un loc mai dâmbos,
era o „temelie”, de care ºtiau toþi cã a
fost clãdirea unei ºcoli mai vechi. În
acea ºcoalã au învãþat pãrinþii noºtri”.
ªtefan Seciu îmi mãrturisea în
vara anului trecut, cu un sentiment de
mândrie, cã a fost ºi el elev al lui Novac:
„Domnul învãþãtor era un bãrbat
potrivit de staturã. Era foarte bun ca
învãþãtor. Ne învãþa cu rãbdare sã
scriem, ne asculta ºi ne îndrepta la cititul
din carte, iar la aritmeticã ne învãþa sã
numãrãm corect ºi sã ºtim adunarea,
scãderea ºi mai ales înmulþirea. Era
foarte apropiat de noi”.
Lui nenea ªtefan îi plãcea sã
meargã ºi cu vãcuþele la pãscut ºi ne-a
mãrturisit cã le lua ºi pe-ale
învãþãtorului. A râs când ºi-a adus
aminte de asta, „cã doar mai câºtigam
7
câte o notã bunã”. El a mai amintit-o
ca fostã elevã a lui Novac ºi pe Stela,
sora lui Costicã Tudoreanu, nãscutã în
1930, în acelaºi an cu el, despre care
n-a ºtiut sã-mi spunã nimic. Nenea
ªtefan are acum 88 de ani ºi se bucurã
încã de sãnãtate. Este glumeþ ºi cu
voie bunã ºi-i mulþumeºte lui Dumnezeu
cã-i aºa.
Dupã retragerea cu familia la
Dolhasca, învãþãtorul Constantin
Novac se vedeau mai rar cu rudeniile
rãmase în sat. Îl auzeam pe tata cã
spunea uneori cum a venit Narcis pe
la moº Petrea sã-l vadã. De fiecare
datã se bucurau veriºorii de revedere,
povestindu-ºi multe întâmplãri trãite de
ei. De altfel tãticu ºi cu Narcis au purtat
corespondenþã.
În anul 1965, Nicu ºi cu Moºu’
Petrea au mers în Moldova de Sus, la
Fãlticeni ºi Dolhasca, sã-ºi revadã
rudele de care li se fãcuserã tare dor.
Toþi erau bine atunci, „erau aºa oameni
cuminþi ºi plãpânzi” dupã cum mi-a
mãrturisit nenea Nicu.
Nu ºtiu când s-au stins din viaþã
Constantin ºi Anica Novac. Fiul lor
Narcis a decedat în anul 2004, în anul
când ºi tatãl meu a plecat dintre noi.
Acolo, sus, poate sunt cu toþii
împreunã.
Doamne, cu sufletul încãrcat de
sentimente alese, cu bucuria cã am fost
ºi eu elevã în aceastã ºcoalã, cã am
avut ºi eu un învãþãtor cu calitãþi
pedagogice deosebite, de la care am
primit lumina învãþãturii, pãstrând
aievea imaginea acelei livezi cu duzi ºi
a „temeliei” unei ºcoli mai vechi unde
ne jucam, închin aceste rânduri
memoriei lui Constantin Novac -
învãþãtorul cu sufletul ca o carte
deschisã.
Maria BILÞIU
Notã:
Busnea, Romulus-Dan, Povestea
unui colþ de rai – Slãnic-Moldova,
Editura Magic Print, Oneºti, 2013.
P.S. Meritã mulþumiri din suflet,
pentru înþelegere, Ioan (Nicu) Ionel, Maria
Martin, sora mai mare a lui Nicu, ªtefan
Seciu, Andrei Moraru. Sunt doar cei în
viaþã. Pentru ceilalþi, „odihnã veºnicã”.
Primãvara a sosit
Dup-o iarnã grea, geroasã
Dezmorþind natura iarã,
Soarele prin ceaþa deasã,
Dã semne de primãvarã.
Ceru-i limpede, albastru,
Norii grei s-au risipit,
Iar bãtrânul nostru astru
Primãvara ne-a vestit.
A trimis razele cerul
ªi zãpada s-a topit,
A scos capul ghiocelul
Primãvara a sosit.
Deºi vântu-a bãtut tare,
El învins nu s-a lãsat
ªi cu gingãºie dulce…
Clopoþelul ºi-a sunat.
A-nceput sã înverzeascã
Codrul cel lipsit de voi;
Hai veniþi dragi cãlãtoare,
Veniþi iute înapoi!
Din þinutul plin de soare
Unde aþi plecat în toamnã,
Luaþi pe-aripile voastre
Soarele de primãvarã.
Sus pe cer se vãd în zare
Cârd de berze ºi cocori
Cãutându-ºi cuibul iarã,
Vor sã scoatã puiºori.
Codrii, cuiburile voastre
Vã aºteaptã negreºit.
Voi acum sã le refaceþi;
Primãvara a sosit!
Cântã cucu-n pãdurice
El nicicând cuib n-a avut.
ªi-a lãsat în alt cuib oul,
ªi pe pui, alþii-au crescut.
Cântã fraþii cuci întruna
Chiar de când s-au despãrþit.
Unu-i Mureº, altu-i Oltul,
Cum legenda ne-a vorbit.
Rândunica obositã
De drum lung – iar a venit,
ªi din cuibul de sub streºini
Creºte puii-n timp tihnit.
S-a trezit natura toatã
Ce în iarnã-a amorþit
Gâze, fluturi, toþi s’afarã
Primãvarã, bun sosit
Bucuraþi-vã cu toþii
ªi cântaþi naturii iarã
Pãrinþi, fraþi, bunici, nepoþii,
Cã e iarãºi primãvarã!
Ana CIUCHI, 87 ani
Învãþãtor pensionar
 8 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118

Diana BUTUCARU
Data naºterii: 13 august 1998
Pãrinþi: Cornel ºi Domnica Butucaru, originari din Cerdac, Slãnic Moldova
Experienþã: Premiul I la Concursul Internaþional de Desen al Festivalului „Cirque
de Monte-Carlo”
2018 – prezent: Studentã la Facultatea de Drept din cadrul Universitãþii Babeº-
Bolyai, Cluj-Napoca
2013 – 2017: Colegiul Naþional „Costache Negri”- Târgu Ocna, judeþul Bacãu
2005 – 2013: ªcoala Gimnazialã Nr. 1, Slãnic Moldova

Credinþa ºi speranþa,
oriunde cu mine
În anul 2009 am trãit una dintre cele
mai frumoase experienþe din viaþa mea,
având ocazia de a cãlãtori prin lume, prin
intermediul unui concurs internaþional de
desen. Acesta mi-a oferit ocazia de a
cunoaºte un mic colþ de lume, un oraº
minunat, Monte-Carlo. O experienþã
unicã, trãitã în decursul unei sãptãmâni,
prin care am interacþionat cu oameni din
ºase state diferite, am cunoscut noi tradiþii
ºi am avut onoarea de a face parte din
Juriul Junior al Festivalului Internaþional
de Circ, aflat la a XXXIII-a ediþie, la acea
datã. În acele momente nu realizam cu
adevãrat ceea ce mi s-a dat ºi doar acum,
când privesc pozele, la aproape douãzeci
de ani, observ cât de mult m-am schimbat
ºi cât de mult aº aprecia dacã aº mai trãi
momentul încã o datã.
Deoarece sunt o fire visãtoare ºi
cred cu tãrie cã absolut totul este posibil,
mi-am dorit mereu sã-mi formez mici
idealuri ºi planuri de viitor pe care, pânã
la final, sã reuºesc sã le ating. Astfel m-
am descoperit pe mine, iar cu paºi
mãrunþi am ajuns pe calea pe care mi-am
dorit sã o urmez ºi, deºi am avut mereu o
laturã artisticã, aceasta nu a fost arta, ci
Dreptul. Însã nu mi-am dorit doar asta,
mi-am dorit mai mult de atât. Mi-am dorit
sã am ocazia sã studiez la una dintre cele
mai bune universitãþi din România, sã
interacþionez cu cei mai buni din acest
domeniu ºi sã mã aflu printre ei, pentru
cã doar astfel îmi pot întrece limitele ºi
mã pot dezvolta.
Temerile nu au încetat sã aparã ºi
de multe ori am fost pusã în situaþia de a
alege, momente în care am fost convinsa
cã nu voi ajunge unde îmi doresc,
deoarece pentru acest domeniu este
nevoie de mult studiu ºi multã dedicaþie.
Am reuºit însã sã trec peste aceste
gânduri cu ajutorul persoanelor care au
crezut în mine ºi amintindu-mi adesea cã
atâta vreme cât putem avea visuri
mãreþe, vom putea sã le ºi împlinim.
Astfel am ajuns aici, scriind astãzi
acest articol pe bãncile Universitãþii
Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca ºi cu o
fericire de nedescris în suflet pentru cã
am aceastã ocazie.
Facultatea – un nou domeniu, un nou
oraº, o nouã lume care mi-a arãtat imediat
cât de greu este sã stai departe de casã ºi
de pãrinþi. Aceastã mare schimbare a fost
binevenitã în viaþa mea deoarece m-a ajutat
sã mã maturizez ºi sã observ ce anume
conteazã cu adevãrat ºi ce anume rãmâne,
dupã ce nu a mai rãmas nimic. Pot spune,
însã, cã Dreptul este un domeniu frumos
care meritã multe eforturi, deoarece trãim
astãzi într-o lume în care adevãrul ºi
dreptatea sunt lãsate în urmã, iar oamenii
au ajuns sã punã binele lor în detrimentul
celorlalþi. Sã fii just este o valoare ce s-a
pierdut în timp, dar pe care generaþia noastrã
doreºte sã o reclãdeascã.
Consider cã adevãrul este cel mai
de preþ lucru pe care trebuie sã îl
urmãm, oricât ar fi de greu ºi oricât ar
pãrea de neînsemnat, cãci binele vine
întotdeauna la urmã. Nimic nu se
comparã cu o lume pe ale cãrei chipuri
poþi vedea luminã, zâmbete ºi nu lacrimi,
dãruire, speranþã ºi nu duºmãnie. Fiecare
ne dorim o altfel de þarã, un alt loc de
muncã, dar nu mulþi au dorinþa de a fi ei
înºiºi, de a începe schimbarea chiar prin
propria persoanã, deoarece, desigur, aºa
este mult mai greu. Dar, urmând mereu
calea uºoarã, ferindu-ne adesea de ceea
ce pare dificil, devenim vulnerabili, iar
societatea ne este condusã de cei care
nu respectã legea.
Poporul a pierdut astfel mari
averi, adevãrate bogãþii, printre care
bunãtatea, credinþa, toleranþa ºi omenia.
Însã, nimeni nu ne împiedicã sã ni le
arãtãm, deoarece ele nu au pierit din
sufletul nostru. Nimeni nu ne împiedicã
din a arãta celuilalt cã greºeºte, dar nici
din a recunoaºte cã noi, de asemenea,
greºim. Fãcând diferenþa dintre ce este
bine ºi ce este rãu, punând astfel bazele
unei societãþi mai bune, vom vedea
neîntârziat cum lucrurile se aºeazã!
Diana BUTUCARU
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118 49

Mihai BUTUCARU
Data naºterii: 24 noiembrie 1993
Locul naºterii: Târgu-Ocna
Pãrinþi: Cornel ºi Domnica Butucaru, originari din Slãnic Moldova
Experienþa: Recuperator/colector creanþe/debite în cadrul companiei Telekom România
Studii superioare: 2016 - Prezent, Universitatea „Vasile Alecsandri”, Facultatea
de ªtiinþe Economice, Programul de studii Contabilitate, Audit ºi Informaticã de
Gestiune, Bacãu, master
Studii superioare: 2013 - 2016, Universitatea „Vasile Alecsandri”, Facultatea de
ªtiinþe Economice”, Programul de studii Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune,
Bacãu, licenþã
Studii liceale: 2009 - 2013, Colegiul National „Costache Negri”, Târgu-Ocna,
profil Filologie

Trãieºte ca ºi cum ai muri mâine, învaþã

ca ºi cum nu ai muri niciodatã
Încã din cele mai vechi timpuri,
omul, fiind ghidat de propriile principii ºi
visuri, calitãþi ºi defecte, talent ºi
aptitudini, îºi cautã locul în lume ºi
încearcã sã devinã cât mai bun în ceea
ce face. Aºa ºi eu, mergând spre
propriile þeluri stabilite în cele mai mici
detalii, încerc sã nu mã abat de la drumul
pe care l-am ales, chiar dacã de multe
ori nu e totul roz ºi unele lucruri nu sunt
aºa cum preconizam cã vor fi, dar
experienþele vieþii ne învaþã pe toþi sã ne
adaptãm ºi sã nu ne pierdem încrederea
în noi înºine.
Eu sunt Mihai, am 24 de ani, sunt
un tip pragmatic ºi principiul meu în viaþã
este: „Trãieºte ca ºi cum ai muri mâine,
învaþã ca ºi cum nu ai muri niciodatã”.
Am ca hobiuri înotul, fotbalul, schiatul ºi
airsoftul. Încã de când eram mic, pãrinþii
m-au învãþat sã fiu corect, sã fiu politicos,
sã îi ajut pe alþii, pentru ca mai apoi sã
îmi dau seama cã orice faptã bunã pe
care o faci, se întoarce de cele mai multe
ori. Din 2013, de când am venit în Bacãu
la facultate, am încercat sã îmi câºtig
singur banii cu care trebuia sã îmi plãtesc
facultatea, chiria, cu care trebuia sã mã
întreþin, pentru a-mi ajuta pãrinþii ºi pentru
a mã putea pregãti pentru viaþã.
În primul an de facultate, pe lângã
cursurile pe care le aveam zilnic, voiam
sã îmi încarc timpul ºi cu alte activitãþi ºi
sã îmi fac noi prieteni. Am fost voluntar
al Ligii Studenþeºti din Bacãu ºi al
Asociaþiei Valoare Plus din Bacãu.
Împreunã cu alþi voluntari ai Ligii
Studenþeºti am organizat o serie de
proiecte pentru studenþii ºi pentru tinerii
bãcãuani, cum ar fi Tineriada ºi
Stundenþiada. Ca voluntar al Asociaþiei
Valoare Plus, am ajutat aproximativ 20
de copii ai claselor V-VIII, care proveneau
din familii defavorizate. Marþea ºi joia, timp
de 2-3 ore pe zi, îi ajutam sã se
descopere, sã se dezvolte prin diferite
cursuri ºi jocuri. Pe lângã aceste activitãþi
de voluntariat, am fost membru a douã
cercuri de dezbateri. Ne întâlneam de
douã ori pe sãptãmânã ºi dezbãteam
diferite subiecte pentru a ne putea dezvolta
personal.
Din anul doi de facultate, m-am
angajat part-timer într-un call center pentru
compania Telekom România. Programul
era ºi este unul mobil care îmi permitea
sã merg la cursuri ºi sã învãþ fãrã stres
pentru examene.
În prezent sunt în ultimul an de
master la specializarea Contabilitate, Audit
ºi Informaticã de Gestiune, Facultatea de
ªtiinþe Economice, la Universitatea „Vasile
Alecsandri” din Bacãu. Profesia de
economist este una care îmi place ºi care
consider ca mã reprezintã. Având în
vedere cã fac ceea ce îmi place, m-a ajutat
de foarte multe ori în decursul facultãþii,
dar ºi la master, ajungând sa fiu integralist
ºi sã iau licenþa cu puþin peste nota nouã.
În decursul facultãþii am obþinut o bursã
de merit ºi am fost selectat sã fac practicã
timp de trei sãptãmâni la douã firme din
Viena, toate cheltuielile fiind suportate de
organizatorii proiectului.
De peste trei ani lucrez într-un call
center pentru compania Telekom, pe
departamentul Colectãri Debite, în
prezent avansând la postul de suport
agenþi. Acest departament se ocupã cu
apelarea clienþilor care nu îºi plãtesc
facturile pentru serviciile furnizate de
companie ºi convingerea acestora sã le
achite în cel mai scurt timp posibil. În
principal trebuie sa îmi ajut colegii care
apeleazã clienþii ºi întâmpinã diferite
situaþii dificile pentru care trebuie sa
gãsim cea mai buna soluþie, iar dacã
este necesar, sã trimit solicitãrile cãtre
departamentele abilitate. Pe lângã
acestea, zilnic, trebuie sa creez bazele
cu clienþii pe care îi contactãm. Chiar
dacã la prima vedere pare cã am avea
un impact negativ asupra clienþilor, rolul
nostru este acela de a-i ajuta prin
menþinerea serviciilor active pânã când
pot achita facturile ºi de a le soluþiona
diferitele probleme legate de
abonamente, facturi sau servicii.
Per total, pot spune cã sunt foarte
fericit cã am ajuns pânã aici, cã lucrurile
au mers pe un fãgaº prielnic ºi tot ce am
fãcut pânã acum a fost fãcut din toatã
inima ºi cu multã plãcere.
Mihai BUTUCARU

Unitatea duhovniceascã a ocrotitorilor
Slãnicului Moldovei
Anul acesta se vorbeºte mult
despre unitatea neamului românesc,
împlinindu-se 100 de ani de la Marea
Unire ºi sunt cinstiþi în mod deosebit
cei care au contribuit la acest mãreþ
eveniment. Însã ºirul celor care
trebuiesc cinstiþi începe cu sfinþii,
fãuritori ai unitãþii duhovniceºti între noi
oamenii ºi Dumnezeu.
Aceastã unitatea duhovniceascã
sfinþii o au ºi între ei, în ceea ce numim
noi cu sens mai larg – comuniunea
Sfinþilor – ºi aºa se face cã zona
Slãnicului Moldovei nu este ocrotitã
doar de mult cunoscutul ºi slãvitul
Prooroc Ilie, cel care l-a îndrumat pe
serdarul Mihalache Spiridon, în ziua de
20 iulie 1801, sã gãseascã primul izvor
de apã mineralã, ci ºi de Sfântul
Spiridon, ocrotitorul descoperitorului
primului izvor ºi patronul Spiridoniei de
la Iaºi, care va avea în zona Slãnicului
o lucrare aparte.
Pe Sfântul Ilie îndrãznim sã-l numim
Pãrintele apãrãtorilor dreptei credinþe, el
fiind cel mai cunoscut apologet al
adevãratului Dumnezeu din Vechiul
Testament, iar pe Sfântul Spiridon îl
numim „apãrãtor ºi de minuni fãcãtor”,
fiind cel prin care Dumnezeu a fãcut
minunea care a tãiat rãdãcina eresului
lui Arie la întâiul Sobor ecumenic.
Câteva aspecte din viaþa celor doi
sfinþi ne sunt de mare folos în lupta cu
duhul lumesc, de apostazie de la dreapta
credinþã ºi de la dreapta vieþuire, pentru
cã ei vii fiind, neobosit lucreazã în
ajutorul nostru ºi astãzi. Astfel, tot ceea
ce a parcurs Ilie spre a-L vedea pe
Dumnezeu în Muntele Horeb, trebuie
sã urmãm ºi noi în viaþa noastrã pentru
a-L întâlni pe El; fugind de nelegiuiþii regi
Ahab ºi Isabela, care reprezintã toate
pãcatele din lumea aceasta, Ilie s-a
nevoit mergând prin pustie 40 de zile ºi
40 de nopþi, iar aceastã pustie o putem
vedea astãzi ca depãºire a unei vieþi
exclusiv lumeºti, fãrã Dumnezeu. Apoi
a urcat spre înãlþimile muntelui cum ºi
10
noi suntem chemaþi pe culmile vieþii
duhovniceºti, iar acolo i S-a arãtat
Domnul Dumnezeu, dar nu în „vijelie
mare”, cum nu se va arãta nici nouã în
tulburarea ºi vijelia divertismentului
zgomotos ºi continuu de astãzi, nici în
„cutremur” nu s-a arãtat, cum nu poate
fi prezent nici acum în cutremurul fiinþei
omului cuprins de disperare, nici în „foc”
nu i S-a arãtat, pentru cã nu se aratã
Dumnezeu în vãpaia patimilor, ci S-a
arãtat în adiere de vânt lin, de zefir. În
aceastã adiere linã a Duhului în adân-
cimile limpezi ale sufletului nostru îl
putem întâlni ºi noi pe Dumnezeu.
Sfântul Spiridon, numit ºi „Sfântul
cãlãtor”, deoarece cu un neastâmpãr
dumnezeiesc se ridicã grabnic din raclã
sã ajute pe cei ce în cuprinsul lumii îi
cer ajutorul, este ºi ocrotitorul celor ce
cãlãtoresc în cãutarea sãnãtãþii trupeºti
ºi sufleteºti. Aºa cum Sfântul Ilie a
înviat pe fiul vãduvei din Sareta
Sidonului ºi Sfântul Spiridon a întors
spre viaþã pe copilul femeii celei din
vremea lui, tot aºa rugãciunile ºi
mijlocirile acestor sfinþi vor întoarce la
viaþã sufletele noastre, omorâte de
mulþimea pãcatelor.
Multe ºi de necuprins în scris sunt
minunile Sfântului Spiridon, dar ca o
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
legãturã între cei doi mari ocrotitori am
vãzut binecunoscuta „minune” de la
Izvorul Sonda 2 din Slãnic-Moldova,
apã care emanã un gaz inflamabil ºi
izbucul puternic, odatã aprins, arde cu
un foc parcã nematerialnic, amintindu-
ne de douã minuni din viaþa Sfântului
Ilie ºi a Sântului Spiridon; la Sfântul Ilie
„a ars apa” când jertfelnicul, cel de trei
ori udat, a primit foc dumnezeiesc, la
rugãciunea Sfântului, care a mistuit
jertfa, apa ºi însãºi pietrele jertfel-
nicului, iar la Sfântul Spiridon, apa din
cãrãmida însemnatã cu semnul sfintei
cruci la Sinodul cel dintâi – a curs pe
pãmânt, focul s-a înãlþat spre cer, iar
þãrâna a rãmas în mâna Sfântului, pe
care n-a atins-o putreziciunea
pãmântului nici dupã moarte.
Aºadar, cu astfel de ocrotitori ai
dreptei credinþe, Sfântul Ilie ºi Sfântul
Spiridon, nu avem a ne teme de
vremurile de apostazie pe care le
trãim, cu douã condiþii: sã ne alipim
viaþa de cel ce este adevãratul
fãptuitor al acestor fapte minunate
prin Sfinþii ºi plãcuþii Lui ºi sã
manifestãm curajul de a alege de ce
duh ne alipim: de cel iubit ºi urmat de
Ilie ºi Spiridon sau de cel al lumii.
Dragã cititorule, sã nu uitãm cã
Duhul lui Hristos i-a fãcut pe cei doi
sfinþi vii, nemuritori ºi fãcãtori de
minuni, cã Sfântul Spiridon se ridicã
din raclã ºi cãlãtoreºte spre ajutorul
celor ce-l cheamã ºi încãlþãmintele
lui tocite slujesc drept dovadã, iar
Sfântul Ilie, cel netrecut prin moarte
ºi rãpit în car de foc cu trupul la cer
ºi care va veni trei ani ºi jumãtate ca
Înainte-mergãtor al celei de-a doua
veniri a lui Hristos, oricând poate bate
la uºa bisericii sau a casei noastre,
chemându-ne cu „duhul ºi puterea lui
Ilie” de a fi martori ºi mãrturisitori ai
Adevãrului.
Preot Valentin ILIE
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
ªapte ani de la trecerea în veºnicie
a cântãreþului Daniil Harapu
Cântãreþul Daniil Harapu s-a nãscut
la data de 22 noiembrie 1936 în satul
Cerdac într-o familie de oameni foarte
credincioºi. Tatãl sãu, Alexandru, a fost
paraclisier ºi gropar al satului, iar mama,
Anica, îngrijitoare la ºcoala ºi la biserica
din Cerdac. O perioadã a fost angajatã
de Epitropia Sf. Spiridon din Iaºi ca
îngrijitoare a bisericii din Slãnic.
Alexandru ºi Anica au avut ºase copii
(ªtefan, Gheorghe, Petriia, Elena, Daniil
ºi Dumitru), toþi crescuþi într-o singurã
camerã, din cele douã ale casei, cea
de-a doua camerã fiind þinutã
întotdeauna curatã pentru
primirea preotului ºi pentru
depozitarea lumânãrilor din
gestiunea bisericii. Numele
ºi-l moºteneºte de la naºul
sãu de botez Daniil Lazãr,
un adolescent de 16 ani la
data botezului, viitor general
de Divizie al Armatei
Române, fiul profesorului ºi
comerciantului Gheorghe
Lazãr din Cerdac.
În anul 1946 copiii
rãmân orfani de tatã, ultimul
nãscut, Dumitru, fiind încã
în leagãn. Astfel încep
greutãþile în familia Harapu,
mama ºi cei mici preluând
ºi treburile bãrbãteºti din gospodãrie. În
amintirea tatãlui, joaca preferatã a lui
Daniil era sã facã pãpuºi de lut, din
pãmântul satului, ºi sã le îngroape în
„sicrie” de ºindrilã.
Perioada copilãriei, dacã i-ar fi
ecranizatã, n-ar fi cu mult diferitã de
ecranizarea copilãriei lui Creangã: a luat
bãtaie de la pãrintele Gâdinceanu pentru
greºelile fãcute de copiii acestuia, a
cunoscut Calul Bãlan la orele de religie
ale aceluiaºi preot, a adormit în altar,
sub Sfânta Masã, ºi s-a trezit în timp ce
preotul spovedea primind canon aspru
pentru „ascultarea nepermisã a
spovedaniei” etc. Cu acces în toate
casele satului, alãturi de preot ºi de
cântãreþ, a fost rugat de flãcãi sã le
spunã ce zestre au fetele de mãritat
dezvoltându-ºi abilitatea de a reþine în
doar câteva secunde cam tot ce aveau
oamenii prin casã.
Mama sa, deºi vãduvã cu multe
nevoi, îi obliga pe fiii sãi sã ducã lemne
11
uscate femeilor bãtrâne ºi neputincioase,
iar dacã terminau de adunat fânul ºi, în
drum spre casã, întâlneau pe alþii care
încã munceau, tot mama era cea care îi
îndemna sã le sarã în ajutor. Aceasta
era imaginea satului în care a crescut
viitorul cântãreþ Daniil Harapu. Tânãrul
Daniil a crescut în atmosfera curatã a
cãminului ºi a credincioºilor Bisericii.
La vârsta adolescenþei a fost nevoit
sã lucreze la pãdure pentru întreþinerea
familiei, apoi s-a angajat la brutãrie. În
data de 7 noiembrie 1956 este luat „la
oaste” în oraºul Dej, judeþul Cluj.
Intervenþia trupelor sovietice în Ungaria
din perioada 23 octombrie-11 noiembrie
1956 – în timpul Revoluþiei maghiare
anticomuniste – a fãcut dificilã viaþa
soldaþilor români pregãtiþi pentru
eventualitatea unei intervenþii militare.
Dupã doi ani de armatã va dobândi
calificarea de telegrafist, ceea ce-l va
ajuta sã se angajeze, la începutul anului
1959, la Poºta din Oneºti, secþia
telefonie. În acelaºi an, pe 28 septembrie,
se cãsãtoreºte cu Aurica Tudoreanu din
Cerdac ºi neputând avea copii, dupã doi
ani ºi opt luni adoptã o fetiþã, Geta, de
la familia Drãgoi din satul Viiºoara, pe
care o vor creºte cu multã dragoste.
Crescut în bisericã a învãþat sã
cânte la stranã toate cântãrile bisericeºti,
dar iubea ºi cântecele de lume pe care
le mai cânta în tinereþe pe la petreceri
sau chiar la nunþi. Marea sa iubire a
rãmas însã strana. A cântat alãturi de
toþi cântãreþii care s-au perindat pe la
Cerdac, mai ales de când s-a mutat cu
serviciul în Slãnic la Sanatoriul Balnear,
compartimentul dezinsecþie ºi mofete.
În anul 1979 vine pe valea
Slãnicului pãrintele Mircea Ilie, care se
ocupã temeinic de pregãtirea sa,
învãþându-l cântãrile bisericeºti pe note
psaltice. Examenul de asimilare pentru
diploma de cântãreþ îl dã la Mãnãstirea
Neamþ cu vestitul pãrinte Constantin
Mosor ºi devine cântãreþul oficial al
parohiei Slãnic pânã în luna ianuarie a
anului 2009 când, din cauza unui cancer
la ficat, se retrage din strana bisericii de
la Slãnic.
Marea sa dorinþã,
împãrtãºitã de multe ori
pãrintelui Cãtãlin, duhovnicul
sãu, era sã cânte în biserica
din Cerdac unde a crescut ºi
de care îl legau cele mai
scumpe amintiri. Dorea sã
cânte, dupã cum spunea, în
biserica „strãmoºilor sãi”!
Dorinþa i-a fost împlinitã ºi în
toamna anului 2009 Dumne-
zeu i-a dãruit bucuria de a
mai cânta ºi la Cerdac încã
doi ani, pânã în anul 2011,
când trece la cele veºnice în
luna iulie. A cântat ºi în ultima
Duminicã din viaþã deºi era
foarte bolnav ºi venea la
bisericã sprijinit într-un baston!
Pãrintele Mircea îl numea ritos
„Pavarotti”. Într-adevãr, vocea sa era la
fel de puternicã ºi de frumoasã ca a
tenorului italian declarând înainte de
moarte: „Aici – ºi arãta zona ficatului –
sunt putred, dar cu vocea pot sã urc
pânã la cer!”.
Pãrintele Cãtãlin îi pregãtea, în luna
noiembrie a acelui an, omagierea
împlinirii celor 75 de ani de viaþã ºi peste
30 de ani în slujba Bisericii, dar timpul
nu a mai avut rãbdare.
La ºapte ani de veºnicie a bunicului
meu, încã îmi aduc aminte frânturi din
predica de la înmormântare a pãrintelui
Cãtãlin: „glasul lui te avânta într-un zbor
senin, cu surâsuri divine, discrete ºi
voalate; te punea în relaþie cu Dumnezeu,
producând un amestec de rãscoliri
adânci cu emoþii înãlþãtoare”. Veºnicã sã-i
fie pomenirea!
Elena ARDELEANU

Interviu cu artistul plastic Lucian Sãcrieru-Dragomir,
membru în Colegiul de Redacþie al anuarului Izvorul numãrul unu
În dorinþa de a oferi cititorilor
revistei noastre mai multe (câteva)
informaþii despre artistul vizual Lucian
Sãcrieru-Dragomir – grafician al
revistei „Izvorul numãrul unu”–, i-am
adresat câteva întrebãri legate de
activitatea sa artisticã. Domnia sa a
avut amabilitatea de a ne rãspunde,
lucru pentru care îi mulþumim.
Care sunt principalele repere
în creaþia dumneavoastrã?
Mai întâi, doresc sã vã
mulþumesc pentru iniþiativa acestui
interviu. Artistul se exprimã în
limbajul specific artei sale (ritm-
imagine, sunet-muzicã, miºcare-
dans, metaforã-poezie) ºi, pentru a
exprima gama de interpretare a
mesajului, el se foloseºte de un
sistem convenþional unanim
acceptat ºi întrebuinþat, cel al
cuvintelor. Mã întrebaþi de repere.
Le socotesc în acelaºi timp ca pe
niºte trasee vrednice de urmat ºi
ca pe niºte limite cu bunã ºtiinþã
autoimpuse. Aceste trasee þin de
tematicã (peisaj, compoziþie
figurativã sau abstracþionistã, portret
compoziþional), de experimentarea ºi
strunirea tezaurului tehnic ºi imagistic
oferit de Istoria Artei, de dorinþa ºi
bucuria de a descoperi subiecte noi sau
moduri inedite de a înfãþiºa teme de
gen. Mai simplu spus, vreau sã clãdesc
cu pasiune, dar atent, cu minuþie, dar
degajat, cu discernãmânt, dar
imprevizibil, un edificiu (imaginar), sã
spunem un castel, în care cât mai mult
din ceea ce am trãit sã se transforme
în materie sensibilã (culoare-suflet,
linie-spirit, ritm-sentiment). Aº vrea
cândva, la o vârstã a pildelor înþelepte,
sã spun: în arta mea, nimic din ceea ce
este omenesc nu mi-a fost strãin ºi
nimic nu a fost întâmplãtor.
Care este mesajul artistic al
lucrãrilor dumneavoastrã?
Cel mai mult mã intereseazã
firescul acestui mesaj. Încãrcãtura e
12
diversã, dar gestul este dorit a fi, în
universalitatea sau specificitatea lui,
unul autentic ºi firesc. Îmi place „sã
înot” împotriva valului. Spun asta
pentru cã arta actualã este inundatã de
imprevizibilitãþi abstracte, de pseudo-
demonstraþii de sens întrerupt, abrupt
sau absurd, de jocuri dada gãlãgioase
ºi infantil-puerile etc. La nivel de fluviu,
în arta contemporanã, sensul mesajului
nu mai este important. Da, e o aberaþie
(speculatã, de altfel, de reclamele sau
video-clipurile la modã). Poza, chiar
impostura, ºocul ºi neruºinarea,
exploatarea snobismului unui public
ameþit de haosul mediatic... iatã
„costumele” ºi manierele artistului
postmodern.
Îmi place ca mesajul artei mele sã
nu fie „de consum”. Iubesc
aristocratismul ºi severitatea picturii,
iubesc senzitivitatea ºi meandrica
desenului. Arta adevãratã capãtã sens
ºi mesaj chiar prin vigoarea, sinceritatea
ºi autenticitatea exprimãrii pur plastice
(a desena cu linie suavã ºi inocentã un
copil sau un înger, a delimita cu arabesc
armonic turla unei biserici, a vibra ºi a
construi, cu nerv nostalgic, cerul unei
nopþi de varã). În contrast cu vremile,
mesajul artei mele e conservator, este
lucid, este dornic de a descoperi fluviul
vieþii de dincolo de imediat.
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Ce orientare artisticã urmeazã
creaþia dumneavoastrã?
Într-o anumitã mãsurã v-am
rãspuns deja la aceastã întrebare. În
Facultate (clasa de Picturã,
Universitatea de Arte Frumoase
„George Enescu” din Iaºi) îmi
plãceau cubiºtii ºi Expresionismul
(francez ºi german), apoi dupã
absolvire, Futurismul, Suprarealismul,
Abstracþionismul, Primitivismul ºi
câte puþin din arta informalã
postbelicã. Astãzi lucrurile s-au
limpezit. Am parcurs, studiind,
majoritatea tendinþelor artistice
specifice secolului XX. Am
înþeles cã aºa pot sã-mi analizez
mai bine „propria grãdinã”. Mã
intereseazã întotdeauna adec-
varea artei mele la contem-
poraneitate. Sunt un om al
timpului pe care îl trãiesc, ºi
aceasta nu în sens de sclav, ci de
om care cautã rãspunsuri.
Care este impactul mediului
teologic în care lucraþi asupra
operei dumneavoastrã?
Unul important. Consider cã
specificul artei româneºti con-
temporane poate fi dat doar de
profundele investigaþii în tezaurul artei
populare ºi al trãirii religioase
autentice. Artiºti precum Constantin
Brâncuºi, Ion Þuculescu sau Horia
Bernea ne-au demonstrat la superlativ
aceastã bogãþie de elemente plastice
autentice provenite din filonul folcloric
sau din cel religios. Estimez cã
influenþa canonului bizantin de
reprezentare antropomorficã ºi
cromatica luminoasã a icoanei
ortodoxe vor fi tot mai sintetic întâlnite
în lucrãrile mele de compoziþie (chiar
laicã). Rostul artei este acela de a
bucura, de a aduce fãrâme de
certitudine, de a ne salva din
naufragiul (conºtient sau nu) în
cotidian... poate chiar de a ne reaminti
dorinþa noastrã cea dintâi... aceea de
mântuire.
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Despre Slãnicul anilor 1880 – 1890
Ion Creangã (1837-1889), autorului
minunatelor „Amintiri din copilãrie”, care
a fost câþiva ani la tratament în Slãnicul
Moldovei, dacã era întrebat, dãdea inimã
ºi sfãtuia pe oricine sã meargã acolo:
„– Drum bun! ºi nu te îndoi câtuºi de
puþin cã ai sã capeþi sãnãtate ºi ai sã
vii de acolo voinic ºi zdravãn, cum îi
tunul. Apele sunt foarte bune, locurile
foarte frumoase ºi îngrijirea cât se poate
de bunã; doftori o mulþime, cari ºi ei
vin la izvorul tãmãduirilor, ca ºi ceilalþi
muritori; ai sã ai cu cine te consulta”.
Câteva informaþii despre Slãnicul
anilor 1880-1890 aflãm ºi de la Nicolae
(Nicu) Gane (1838-1916) – scriitor ºi om
politic român, membru titular al
Academiei Române, care în jurul anului
1885 era epitrop (director) al Eforiei Sf.
Spiridon din Iaºi, proprietarã a Staþiunii
Slãnic (fiind deci prezent ºi în Slãnic
Moldova) – prin hazlia sa povestire
„Douã zile la Slãnic”, apãrutã în revista
„Convorbiri literare” din 1 mai 1886:
Hotelurile ºi vilele din Slãnic îºi
fãceau reclamã ºi într-un ziar local
numit „Graiul Trotuºului”.
Trãsurile care aºteptau trenurile în
gara din Tg. Ocna, mergând spre Slãnic,
trebuiau sã treacã podul peste Trotuº
care era aºa de ºubred încât se legãna
sub picioarele cailor.
La Cerdac, la jumãtate de cale
spre Slãnic, trãsurile se opreau pentru
câteva minute de odihnã. Aici cãlãtorii
puteau citi iscãliturile ºi cugetãrile
scrise de trecãtori pe stâlpii ºi tavanul
cerdacului.
Mergând pe drumul strâmt ºi
stâncos, spre Slãnicul Moldovei, cãlãtorii
puteau admira valea cea minunatã a
râului Slãnic, strânsã între douã ºiruri
de munþi pãduratici, stâncile cele
fioroase care stãteau atârnate deasupra
capetelor lor ºi sumedenia de copii care
alergau desculþi înaintea trãsurii, cu
buchete de viorele albastre, urând bun
venit noilor sosiþi. Pentru aceºtia stilul
„pestriþ” al staþiunii Slãnic era vizibil în
special în restaurante: „Sunase tocmai
clopotul care vesteºte oara dejunului ºi
toþi oaspeþii îºi luaserã locurile lor în
salonul de mâncare ºi pe terasa ce
încunjurã din toate pãrþile restaurantul
cel mare. O adunãturã de vreo douã sute
ºi mai bine de inºi; bãrbaþi, femei, copii,
oameni de toatã mâna, de toate vârstele,
din toate unghiurile þãrii, în feliurite
13
costume: de la postavul cel subþire
occidental, pãnã la ºãiacul
monãstâresc, de la mãtasa de Lyon pãnã
la altiþa de la Rucãr, într-un cuvânt
adunãtura cea mai pestriþã, cea mai
zgomotoasã ºi mai pitoreascã care se
poate vedea furnicã în tot timpul
sezonului de bãi, câte de douã ori pe zi,
în acest restaurant de clasa întãia al
Slãnicului. Aici nimene nu-ºi bate capul
dacã supãrã sau nu pe vecinul sãu. Pe
când unul mãnâncã, cel de-alãturea
fumeazã; unul scuipã pe podele, altul
face sã rãsune sala de cea mai
fantasticã suflare de nas asemãnatã
unui solo din trâmbiþã. Apoi feliurite
convorbiri urmeazã în gura mare între
oameni pe care ºapte mese îi despart”.
Dupã mese, toatã lumea din
Slãnic pleca în grupuri spre cascadã,
pe ºoseaua cea frumoasã care
ºerpuieºte de-a lungul râului. Dacã te
abãteai din ºosea ºi intrai în pãdure,
acolo sub un acoperiº de crengi de
brad, într-un aer îmbãlsãmat de mirosul
rãºinei, la murmurul râului care, la câþiva
paºi mai departe, se rostogolea pe
prundiº, existau, pentru odihnã,
canapele de mesteacãn aºezate
dinaintea unor mese înfipte în pãmânt.
Dacã doreau, tinerii puteau încãleca pe
cai pentru a se duce peste munþi la
RUGÃCIUNE CÃTRE
SFÂNTUL MARE MUCENIC
GHEORGHE DE PE
STEAGUL DE LUPTÃ
AL BINECREDINCIOSULUI
VOIEVOD ªTEFAN CEL
MARE ªI SFÂNT, ALCÃTUITÃ
LA 1500, ÎN AL 43-LEA AN
AL DOMNIEI SALE
O, luptãtorule ºi biruitorule, mare
Gheorghe, în nevoie ºi în neno-
rociri grabnic ajutãtor ºi cald
sprijinitor, iar celor întristaþi
bucurie nespusã, primeºte de la
noi aceastã rugãminte a smeritului
tãu rob, a Domnului Io ªtefan
Voievod, din mila lui Dumnezeu
Domnul Þãrii Moldovei. Pãzeºte-l
pe el în lumea aceasta ºi în cea
de apoi, pentru rugãciunile celor
ce Te cinstesc pre Tine, ca sã Te
preamãrim în veci. Amin.
Poiana Sãratã, aceasta fiind cea mai
interesantã plimbare din Slãnic.
Toþi vilegiaturiºtii trebuiau sã ºtie
cã la bãile obiºnuite, calde sau reci,
se intra doar cu programare ºi cu bilet
de la administraþiune, care costa o
jumãtate de franc. Bãile de tratament
se fãceau numai sub prescripþia
medicului curant.
Cei cazaþi la hotelurile din centrul
staþiunii, care stãteau mai mult de trei
zile, plãteau taxa muzicii care cânta în
parc. În staþiune deseori se organizau
seri dansante ºi focuri de artificii.
Slãnicul era încã de atunci un loc
unde se socializa ºi se petrecea în
grup, uitând adesea diferenþele dintre
clasele sociale: „Ei, dar ºi Slãnicul are
aºa-numita sa lume aristocratã, unde
întâlneºti figuri înþepate, nasuri în sus,
colþuri de buze despreþuitoare, dar
aceste sãmandicoase persoane sau
sunt osândite la cea mai desãvârºitã
singurãtate, sau, dacã vor sã moarã de
urât, sunt luate înainte de curentul cel
mare egalitar, ºi duse vrând-nevrând în
diferite escursiuni, unde în auzul
vioarelor a doi, trei lãutari cari le cântã
de inimã albastrã ºi în faþa atotstã-
pânitorului soare numai încape sã facã
deosebire între oameni”. De menþionat
cã ºi familia lui Ion C. Brãtianu (ministru
ºi prim-ministru al României) a fost la
odihnã ºi tratament în aceastã staþiune,
în anii 1885 ºi 1886, dupã cum am aflat
din memoriile fiicei sale Sabina
Cantacuzino.
În schimb, oamenii sãraci nu-ºi
puteau permite sã se cazeze ºi sã se
trateze în aceastã îndrãgitã staþiune
balneoclimatericã, biletele gratuite
oferite de Eforia Sf. Spiridon din Iaºi
nefiind accesibile pentru oricine ºi
oricum limitate ca numãr. Ei puteau zice
doar cuvintele lui Nae Peruzescu „eroul”
din povestirea „Douã zile la Slãnic”:
„Slãnic,/Calic,/Þi-oi bea apa,/Când a
zbura iapa!”.
Astãzi, când vremurile ºi oamenii
s-au mai schimbat, Staþiunea Slãnic
Moldova, cu izvoarele sale tãmã-
duitoare, este accesibilã tuturor celor
care, cu stare sau nu, au nevoie de
tratament, aer curat, liniºte, dar ºi
distracþie.
Ing. Gh. BOGZA

Jetoanele Cazinoului Slãnic Moldova
Una din clãdirile emblematice ale
staþiunii Slãnic Moldova a fost ºi încã
mai este Cazinoul: „Noul Casin, un
adevãrat monument de artã,
pentru prima oarã pus în
exploatare în aceastã stagiune,
poate rivaliza cu tot ce s-a fãcut
mai de gust ºi mai luxos în acest
gen; mobilat cu deosebit lux ºi
îngrijire, în stejar masiv ºi plus,
cuprinde vaste sãli de mâncare,
café, cofetãrie, salon de lecturã,
conversaþie ºi corespondenþã,
piane, jocuri de distracþie, precum
ºi o salã cu douã biliarde aduse
din renumita fabricã Iassinte din
Lion. Pe lângã acestea mai este o
splendidã salã de teatru, încãpã-
toare de 500 persoane, care
rivalizeazã cu sala teatrului
Naþional Iaºi ºi care e proiectatã a
fi iluminatã electric ca ºi întreaga
clãdire”, scria ziarul Epoca în ediþia din
26 iulie 1897 la puþin timp dupã
inaugurarea cazinoului.
Cazinoul, o clãdire în stil baroc cu
elemente de stil vechi românesc, a fost
ridicat începând cu 1894 ºi i-a avut ca
arhitecþi pe George P. Sterian1 ºi H.
Rick din Iaºi. Clãdirea are douã
niveluri ºi este prevãzutã în laterale
cu douã turnuri zvelte ºi pavilioane-
terasã cu ornamente sculptate în lemn.
Iniþiativa ridicãrii cazinoului a avut-o
N. Ghica-Budeºti, efor al Epitropiei
Sf. Spiridon.
Amplasat în centrul staþiunii,
cazinoul a fost conceput „într-o
arhitecturã desfãºuratã în lungul
terasei de pe malul apei, ea pune în
evidenþã, în axa compoziþiei, sala
mare polivalentã cu un spaþiu pe
douã niveluri: la primul nivel,
intrãrile, iar la al doilea, arcade
corespunzãtoare balcoanelor. O
scarã monumentalã în douã rampe
leagã cele douã vestibuluri care
preced intrarea în salã ºi, respectiv,
la balcoane. De o parte ºi de alta a
sãlii mari, separate prin douã spaþii
interioare deschise, se detaºeazã
sãlile mici – biliard, lectura,
14
conversaþii – legate cu corpul
principal al sãlii de spectacole prin
portice larg dimensionate, cu stâlpi
de lemn, terminate cu chioºcuri
poligonale, deschise toate spre
valea Slãnicului. Formele foarte
variate ale elementelor arhitecturale
imprimã ansamblului caracterul
unei arhitecturi eclectice rigid
compuse în jurul unor cãutate axe
de simetrie. În peisajul Slãnicului
Moldovei, G. Sterian nu uitã sã
introducã între aceste forme, turlele
bulboane de la Secu ºi Dobrovãþ,
întâlnite ºi la alte biserici ale
mânãstirilor moldovene. Lemnul
porticelor, foiºoarelor, streºinilor,
turlelor, înlesneºte alcãtuirea unui
ansamblu integrat în natura încon-
jurãtoare, mai cu seamã azi, când o
vegetaþie bogatã întrerupe ºi
puncteazã fericit desfãºurarea
frontului întregii construcþii”.
În 1898, Cazinoul Regal din Slãnic
Moldova era în administrarea unei
societãþi franceze, care pentru a atrage
turiºtii ºi în perioada de sfârºit de sezon
oferea reduceri considerabile „asupra
mâncãrii”, cazãrii ºi transportului de la
Tg. Ocna pânã în staþiune.
Celebritatea staþiunii moldave ºi a
cazinoului sãu le era cunoscutã ºi
românilor de peste Carpaþi. Astfel, în
ziarul „Tribuna” ce apãrea la Arad la
începutul secolului XX, se preciza cã:
„Slãnicul este cunoscut ca staþiunea
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
balnearã cea mai mondenã din þarã,
este Aix-les-Bains al României; la
Slãnic îºi dã întâlnire toatã lumea
elegantã ºi aleasã, care doreºte sã
petreacã agreabil timpul de vacanþã.
Între distracþii putem cita Casinul
Regal monumental, în care este
cercul, sala de biliard, sala de
conversaþie separate pentru doamne
ºi domni, cãiºori, cabinet de lecturã
cu jurnale strãine ºi române; apoi
magnifica salã de teatru, unde se
dau reprezentaþii teatrale, concerte,
baluri, conferinþe, matineele literare
ºi artistice etc. Diferite jocuri
precum: Lawn-tennis, croquet,
football, bãtaie de flori etc. astfel
atât sexul frumos cât ºi intelectualii
vor gãsi un adevãrat regal la
Slãnic”.
Aceeaºi publicaþie transilvãneanã
mai nota: „Slãnicul–Moldovei ºi
Sinaia sunt localitãþile în cari
petrece vara cea mai înaltã clasã
din þarã. Un motiv puternic ca vara,
centrul tuturor distracþiilor nu
numai de caracter inofensiv, ci ºi de
caracter cultural sã se mute de la
Bucureºti aici. La Sinaia e curtea,
în Slãnic gãseºti bãile ºi cura,
amândouã excelente; ºi în
amândouã localitãþile aer bun de
munte ºi frumuseþã, ce mai
frumuseþã.”
În 1931 în Oficiul
Registrului Comerþului este
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
înscrisã „Sub folio Nr. 97/
931, înregistrat la Nr. 1.009
din 1 Iulie 1931, Ilfov, firma
socialã: «Societate Anonimã pentru
Exploatarea de Staþiuni Balneare ºi
Climatice», societate anonimã pe
acþiuni, pentru exploatãri, amenajãri
de staþiuni balneare, precum ºi
cazinouri, cu autorizaþiuni speciale,
pentru jocuri de cãrþi ºi noroc,
amenajãri ºi exploatãri de plajã,
precum ºi tot felul, de accesorii ale
staþiunilor balneare ºi climatice, teatre,
cinematografe, ºi sãli de dans,
restaurant; sediul social: Bucureºti,
strada Constantin Exarcu-Nr. 2".
Printre sucursalele acestei societãþi,
înfiinþate în 18 decembrie 1924 ºi
având ca preºedinte pe generalul
Polysu Al. ºi administratori delegaþi pe
Samuel Albert ºi Panchas H., regãsim
ºi cazinoul din Slãnic-Moldova.
Într-o monografie a localitãþii,
apãrutã în 1934, cazinoul din Slãnic
Moldova este prezentat ca principalul
loc de distracþie al staþiunii: „Cazinoul
e clãdirea, în care pulseazã mai mult
viaþa staþiunii de dimineaþa ºi pânã
noaptea târziu, acesta fiind unul
dintre locurile de distracþie ale
vizitatorilor. Aici, pe lângã resta-
urantul cel mai bun ºi mai mare ce-l
are Slãnicul, Cazinoul are ºi o
frumoasã salã de cinematograf în
care e ºi un piano, are sala în care
se dau concerte, serate, festivaluri,
sala de bibliotecã pentru lecturã,
cofetãrie. Tot la Cazinou sunt sãli
unde se joacã cãrþi ºi unde sunt
instalate mesele pentru jocurile de
noroc: ºah, table, biliard, bacara,
ruletã ºi unde foarte multã lume
venitã în staþiune, petrece ore
întregi, unii încercându-ºi norocul,
alþii privind numai de curiozitate.
Astfel încât Cazinoul, înãlþat între
cele douã ºosele ºi alei, ce se întind
bine întreþinute în faþa ºi pe la
spatele lui, cu poziþia lui frumoasã,
cu stilul lui plin de eleganþã, cu
priveliºtile-i admirabile ce þi le oferã,
ºi cu distracþiile ce le are vizitatorul
în el, nu poate fi decât o podoabã a
Slãnicului ºi o atracþie irezistibilã
pentru amatorii ce viziteazã
15
staþiunea, dându-i o animaþie
deosebitã”.
În 1936 medicul balneolog oficial
al staþiunii Slãnic Moldova scria ºi el în
presa vremii despre atmosfera de la
cazinou: „Casinourile dispun de
jazuri excelente, ale cãror tangouri
languroase seara, le savureazã
tineretul dansator, cu multã plãcere.
Mai multe cofetãrii, cu îngheþate
proaspete, prãjituri delicioase ºi cu
bãuturi rãcoritoare, adãpostesc
vizitatorii în zilele calde de varã”.
Astãzi, de gloria de altãdatã a
cazinoului amintesc ºi niºte piese,
unele aidoma unor monede, þinute în
mâini ºi folosite de pãtimaºii jocurilor
de noroc veniþi sã se relaxeze în acest
„colþ de rai”. Aceste jetoane de
cazinou, devenite documente istorice,
se mai gãsesc în colecþiile câtorva
pasionaþi de numismaticã. Curiozitatea
ne-a fãcut sã cãutãm pe la colecþionari
aceste dovezi ale unor vremuri
trecute.
Toate jetoanele care s-au utilizat Toate jetoanele prezintã aceeaºi
în cadrul cazinoului din Slãnic inscripþie: pe avers într-un chenar lat:
Moldova, pãstrate prin diverse „CASINOUL SLANIC-MOLDO-
colecþii particulare, sunt din material VA” iar în centru literele: „A.S.”. Pe
plastic de diverse culori. Pânã anul cealaltã faþã în interiorul unui chenar
trecut, când în anuarul „Carpica” al lat într-un câmp cu striuri verticale, este
Complexului Muzeal „Iulian inscripþionatã valoarea nominalã.
Antonescu” din Bacãu a apãrut un Pânã în prezent sunt cunoscute
amplu material despre aceste jetoane de 20 (cu diametrul de 33 mm)
jetoane semnat de autorul acestor în 8 culori: roz, bleu, albastru, galben,
rânduri, se cunoºteau doar trei valori orange, maro, verde ºi kaki.
nominale ale acestor piese: 20, 100 În privinþa jetoanelor cu valoarea
(ambele rotunde) ºi 500 (oval). nominalã „100" cu diametru de 39 mm, s-
Coincidenþã sau nu, dupã apariþia au identificat culorile maro, galben, alb ºi
articolului, în podul unei case vechi roz. Piesa de 500 are dimensiunile 40/67
din Bucureºti a fost gãsitã o pungã mm ºi este confecþionatã dintr-un plastic
cu mai multe astfel de jetoane, roz. Jetonul de 1000 este din plastic albastru,
(câteva zeci), care apoi au fost iar cel cu valoarea de 5000 este bej.
vândute într-un târg de vechituri din În anii ’70 ai secolului XX,
capitalã unui colecþionar. Acesta le-a Complexul „Cazinou” adãpostea Casa
revândut la diverºi colecþionari. de culturã ºi clubul, biblioteca
ªapte astfel de jetoane diferite au orãºeneascã, cinematograful „9 Mai”,
ajuns ºi la autorul acestui articol. braseria „Casino” ºi pensiunea
Între jetoanele descoperite au „Casino”. Între anii 1986-1989
apãrut încã douã valori nominale, de cazinoul a fost restaurat, redându-i-
1000 (de formã dreptunghiulara) ºi se forma iniþialã ºi a fost amenajat ca
5000 (dreptunghi fãrã un colþ). Iatã edificiu cultural educativ.
cum aratã aceste jetoane care s-au Cazinoul a fost inclus în
folosit la Cazinoul din Slãnic
Moldova: Ing. Dorel BÃLÃIÞÃ

patrimoniul cultural cu
valoare naþionalã ºi aºteaptã
de mult timp o viitoare renovare ºi un
viitor mai bun.
1
George Sterian (n.19 aprilie 1860, Iaºi - d.19
aprilie 1936, Iaºi) a fost un arhitect cu studii în
Franþa ºi Italia, un cercetãtor al monumentelor
istorice, membru al Comisiunii Monumentelor
Istorice, deputat de Bacãu. În 1898 este numit
în Comisiunea Centralã Consultativã pentru
participarea României la Expoziþia universalã
de la Paris, unde va participa în calitate de
comisar delegat al Guvernului României. În
1901 a fost ales vicepreºedinte al Societãþii
Arhitecþilor din România, iar din 1904 devine
profesor de artã decorativã la ªcoala de Belle
Arte din Bucureºti;
Bibliografie:
1. Dorel Bãlãiþã, Pagini din istoria staþiunii
Slãnic Moldova. Jetoanele cazinoului, Carpica
XLVI/2017, Ed. Magic Print Onesti, p. 297-
310
2. Yolanda Nicoarã, Romulus Busnea, Slãnic
Moldova, Editura Sport-Turism, Bucureºti,
1981
3. Cleopatra Tãutu, Monografia Slãnicului
Moldovei între 1930-1934, Tip. Ziarului
Universul, 1934
4. Epoca, seria 2, nr. 519, 26 iulie 1897
5. Istina, Marius Alexandru, Monumente
istorice bãcãuane, vol. IV. Irina Amalia
Bacãoanu, Casa arhitectului George Sterian,
Ed. Magic Print, Oneºti, 2015
6. Romulus Dan Busnea, Povestea unui colþ de
rai – Slãnic Moldova, Ed. Ateneul Scriitorilor,
Bacãu, 2011
7. Erwin Schäffer, România, jetoane, semne
valorice ºi mãrci, Guttenbrun, f.e., 2012
8. Emanuil Anca, Slãnicul Moldovei ºi apele
sale, în Gazeta Ilustratã, an V, nr.5-6, mai-iunie
1936
9. Tribuna, an XII, 1/14 august 1908, Arad
10. Tribuna, an XI, nr.149, vineri 6/19 iulie
1907
11. Monitorul Oficial al României. Partea a 2-a,
nr. 172, 28 iulie 1931
16
DOUÃ ZILE LA SLÃNIC
de Nicu Gane
Nuvelistul Nicu Gane (n. 1.02.1838,
Fãlticeni) a publicat proza Douã zile la
Slãnic în revista ieºeanã „Convorbiri
Literare”, XX, nr.3, 1 iunie 1886.
Eroul nuvelei este Nae Peruzescu,
arhivar la Tribunalul Ilfov ºi „bãiat frumos,
scos din cutie”. Citeºte în ziarul „Graiul
Trotuºului” urmãtorul anunþ: „Subsem-
natul cu toatã stima aduc la cunoºtinþa
onoratului public cã am deschis o locantã
de lux la bãile Slãnicului, cu bucãtãrie
francezã sau românã, dupã gust. Vinaþuri
strãine ºi indigene cu preþuri
moderate…”. Nae nu stã pe gânduri, îºi
face bagajul, se împrumutã de bani, iar a
doua zi „la opt oare dimineaþa, trenul intrã
în gara de la Târgul Ocna”.
Cãlãtoreºte cu o trãsurã, fiind invitat
de Arghir, boierul cel gras, soþul Luxiþei.
„Trãsura înainta mereu în trapul cailor.
Trecuse acum podul Trotuºului, care se
cam legãna sub picioarele cailor, ºi
intrase în drumul strâmt ºi stâncos de
pe valea Slãnicului. […] La Cerdac, unde
este jumãtate de cale, trãsura se opri
pentru câteva minute…”
Cei trei au ajuns la Slãnic tocmai când
„sunase clopotul care vesteºte oara
dejunului”
Eroul nostru intrã în salonul unde
ospãtau zeci de oameni „bãrbaþi, femei,
guvernante, copii, guvernor, cãþel ºi
purcel”. Nae, gândindu-se la câþi bani are
în buzunar, ceru „douã-trei sardele de
putinã ºi o cafea neagrã… turceascã ºi
cu caimac”, plãtind 50 de bani sardelele
de putinã ºi 20 de bani cafeaua.
O vãzu în ambuscada din salon, pe
tânãra „îmbrãcatã în haine þãrãneºti”, cu
pãrul lung pe spate ºi cu ochii aprinºi. Era
vãduva Viorica Angheleanu, din Ploieºti. I
se aprinserã cãlcâiele, iar dupã bura de
ploaie, „toatã lumea din Slãnic, sub un
ceriu senin ºi rãcorit de arºiþã, plecã
grupuri-grupuri spre cascadã, pe ºoseaua
cea frumoasã, care ºerpuieºte de-a lungul
râului […] La izvorul no.1, parte din oaspeþii
Slãnicului se oprirã spre a bea apã”. Acolo,
Nae o vãzu pe Viorica Angheleanu pe care
o servi cu un „pahar ochi cu apã de cea
rãce ºi spumoasã ca ºampania”. Nae
rãmase mut. Se întoarse cu grasul Arghir
lamentându-se cã nu-i place la Slãnic. În
camera de la hotel gãsi o invitaþie pentru
orele 9 seara, la „Salonul otelului mare,
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
etajul de jos, cu toaletã simplã”. Se pregãti
cu grabã mai ales cã intrarea e liberã. La
ora fixatã „orchestrul din Slãnic dãdu
semnalul de începerea balului, cântând
valsul cel mai nou al lui Strauss”. Cu
Viorica reuºi sã danseze o singurã datã,
proclamând-o „regina balului”.
A doua zi nu-i însoþi pe tinerii ce voiau
sã ajungã la Poiana Sãratã, peste munþi,
cãlãri. „În vârf la Trei Cruci se deschide
peste munþi o priveliºte de toatã
frumuseþea”, pe Nae nu-l impresionã,
gândul lui era la Viorica.
Cu aleasa inimii lui schimbã bileþele
ºi-ºi dãdurã întâlnire la ora 9 seara, „în dosul
biroului postal”. În mijlocul întunericului se
strânserã în braþe ºi se sãrutarã ºi… „ºase
rachete se aprinserã într-o singurã clipealã”,
iar Nae vãzu cã Viorica… era Safta,
slujnica… Incendiul de la biroul postal fãcu
multã agitaþie, iar Nae striga ca un disperat:
„Ce ghinion al naibii…”
Nae, profitând de îmbulzealã, îºi
strânse bãgãjelul ºi pãrãsi Slãnicul fãrã
sã plãteascã hotelul.
Serghei COLOªENCO, Bârlad
PE COLINÃ
Tu smochinã putredã de mãceº
îmi rujezi buzele cu vitamina C.
Neadaptat sunt la masajul cu iod,
escaladarea nucului fiind imposibilã.
Vigoarea se menþine în formã
folosind toate infuziile
unui nectar prescris de albine.
La calmul teiului se înmulþesc
papilele gustative pentru ceaiul
neîndulcit.
Mersul la pas trezeºte privighetoarea
sã-ntemeieze o rapsodie.
Din cer peste mine talazuri de frunze
ºi gâze îndrãgostite.
„Naturã, noi ºtim sã respirãm
aerul îmbãtat de miresme”!...
Alexandru DUMITRU
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Model de caracterizare la prima privire
Era o sâmbãtã ploioasã. Mã aflam
în Coresi Shopping Resort cãutând sã îmi
înveselesc ziua admirând haine, când
privirea mi-a cãzut pe o fatã care þinea în
mânã douã bluze, pãrând cã nu ºtie pe
care sã o aleagã.
Avea pãrul ºaten închis, aproape
brunet. Era tuns în scãri, iar câteva ºuviþe
îi acopereau tâmpla dreaptã ºi o micã
parte din faþã, pânã la colþul ochiului. Faþa
era ovalã, bine încadratã de forma pãrului.
Tenul era deschis la culoare ºi neted, iar
o aluniþã micã îi diferenþia obrazul stâng
de cel drept. Chipul îi era bine proporþionat.
Ochii erau cãprui deschis, în luminã
pãreau aproape aurii, iar genele lungi ºi
dese le evidenþiau ºi mai mult culoarea
desebitã. Avea buzele mari, bine
conturate ºi de un carmin neaºteptat de
intens, în ciuda faptului cã nu purta ruj.
Din timp în timp le þuguia, îndreptându-le
aproape insesizabil spre dreapta. Mâinile
îi erau alungite, cu degete subþiri, iar
unghiile, nu foarte lungi, erau date doar
cu lac transparent. Nu era foare înaltã,
dar corpul îi era bine proporþionat. Purta
un palton bej ºi pantaloni negri. La gât
avea înfãºuratã o eºarfã neagrã, iar în
picioare purta ghete de aceeaºi culoare
cu paltonul, cu toc scurt. Deºi purta
îmbrãcãminte pentru sezonul friguros,
talia subþire se observa destul de clar.
Singurele accesorii vizibile erau cerceii
mici dintr-un metal argintiu cu pietre
galbene ºi un inel în acelaºi stil. Gesturile
îi erau calme ºi pline de graþie, lãsând mai
degrabã impresia cã sunt premeditate
decât spontane. La un moment dat s-a
întors ºi s-a îndreptat spre un angajat.
Mersul îi era la fel de calm ca gesturile,
fãcea paºi mici ºi cãlca uºor. Deºi s-a
îndepãrtat puþin, cerând informaþii
angajatului din magazin, am reuºit sã îi
surprind vocea caldã ºi subþire ºi felul
politicos de a se adresa.
Vestimentaþia asortatã ºi felul în care
era aranjat pãrul traduceau o atenþie
deosebitã asupra aspectului. Mersul ºi
gesturile calme exprimau faptul cã era o
persoanã liniºtitã, calculatã, care nu
acþioneazã impulsiv. Accesoriile ºi
îmbrãcãmintea arãtau cã are bun gust ºi
simþ artistic ºi deºi nu lãsau impresia cã
posesoarea lor dispune de un venit
exagerat de mare, exprimau faptul cã este
capabilã de a gestiona corect banii ºi de
a cumpãra lucruri frumoase cu sume de
bani reduse, fiind capabilã de a depãºi
obstacolul limitelor financiare. Faptul cã
nu folosea ojã strident coloratã, împreunã
17
cu lipsa accesoriilor în exces duceau cu
gândul la simplitate. Simplitatea, simþul
artistic ºi calmitatea sunt trãsãturi
întâlnite cu preponderenþã la persoanele
aflate pe o treaptã intelectualã
superioarã, astfel, aº putea deduce cã
aceastã fatã era inteligentã. Privirea ºi
trãsãturile feþei transmiteau fericire, iar
acest lucru m-a convins cã era o
persoanã optimistã. Tonul vocii ei, cald
ºi subþire, trãda o urmã de timiditate, dar
mimica ºi gestica exprimau destulã
siguranþã, arãtând cã este capabilã sã
depãºeascã timiditatea prin voinþã.
De cum rãsare-n ceas de searã,
Singur, pe bolta ce se stinge,
Luceafãrul plânge luminã
Lucirea-i inima þi-o frânge.
Cad raze reci, le simþi în suflet.
Tristeþea lui o simþi a ta.
Dacã ai ºti povestea-ntreagã,
Durerea te-ar îngenunchea.
Cândva el a avut un frate
Un alt luceafãr luminos.
Ei doi stau sus, iar muritorii
Îi admirau, privind de jos.
Când Tatãl lor, din marea-I milã
Întoarse faþa-I spre Pãmânt,
Alese din luceferi unul
Sã îl renascã-n chip de lut.
ªi supunându-se poruncii
Se coborî pe plai de tinã
ªi se nãscu, cum se nasc pruncii
Dar având suflet de luminã.
Lumina-i se schimbã în artã
Aceasta îi fuse menirea:
Prin alte cãi sã lumineze
ªi sã încânte omenirea.
ªi totuºi nu uitã cã are
Un frate drag pe bolta serii
ªi inima-ºi punea în versuri
Apoi le trimitea la ceruri.
Adresarea era politicoasã, traducând atât
bun simþ, cât ºi o educaþie corectã.
Nu pot afirma cu siguranþã cã aceste
trãsãturi morale sunt corecte ºi obiective
ºi nu este exclusã posibilitatea ca
întreaga pãrere pe care mi-am format-o
sã fie doar o plãsmuire a imaginaþiei mele,
încãrcatã de subiectivitate. Este adevãrat
cã lucrul acesta va rãmâne un mister, dar
la fel de adevãrat este cã însuºi misterul
este cel care potenþeazã frumuseþea
acestei amintiri.
Vasile ILIE, Ianuarie 2016
De sus Luceafãrul lumina,
Încredinþându-i doruri multe,
O trimitea spre altã lume
Fratelui sãu sã i le cânte.
Dar anii pe pãmânt sunt clipe...
În cer trecut-a un minut.
ªi a pierit din ochi lumina,
A mai rãmas un chip de lut.
De-atunci Luceafãrul tristeþea
ªi-o plânge-n fiecare searã,
Iar muritorii simt durerea-i
În razele ce se coboarã.
ªi-ar fi lãsat stelele-orfane,
S-ar fi-aruncat din cer în mare
Dar Tatãl se-ndurã de dânsul
ªi-i dãrui o alinare.
Înveºnicit-a poezia.
Fãcu din versuri nemurire.
ªi-a rânduit sã dãinuiascã
Cât fi-va suflu-n omenire.
ªi al Luceafãrului frate,
Cum rânduit-a Dumnezeu,
A rãmas veºnic lângã dânsul
Nemuritor prin versul sãu.
Cãci versul lui e ciob de suflet
ªi vers cu vers dacã-nsumezi
Putea-vei, închizându-þi ochii,
Pe Eminescu sã-nviezi.
Vasile ILIE, Braºov, 2017

Epilog la „Biserici de lemn din Þara Lãpuºului”
Pamfil ºi Maria Bilþiu au publicat, în
anul 2017, lucrarea Biserici de lemn din
Þara Lãpuºului, o contribuþie isto-
riograficã remarcabilã privind arhitectura
ºi iconografia bisericilor de lemn din Þara
Lãpuºului, dar ºi despre patrimoniul
cultural mobil adãpostit (format din
icoane, uºi împãrãteºti, obiecte de cult,
etc.) care constituie o formã de
exprimare artisticã a harului împãrtãºit
de Divinitate meºterilor populari, creatori
de frumos. Lecturarea acestei lucrãri ne
aratã cât de frumoase ºi valoroase sunt
bisericile din Þara Lãpuºului ºi cât de
puþin le cunoaºtem. În acest sens,
eforturile celor doi autori reprezintã ºi un
îndemn de a trece pragul acestor lãcaºuri
de cult, pentru a lua contact cu „arta”
rostirii în lemn ºi „teologia” picturii murale
pe care acestea le pãstreazã (Dr. Marius
Câmpeanu).
Cu aceastã ocazie Doamna Maria
Bilþiu a compus aceastã poezie,
Ca mai Mereu, de-acum înainte, preþ
de-o Veºnicie sisificã, în luna lui iulie a
fiecãrui an pãmântesc, Valeriu Filimon
coboarã din Munþii Slãnicului la Vatra
noastrã de suflet, spunându-ne cã nu
ne poate uita! Pe cât l-am uitat noi! Pe
nedrept! D.S.
Ziua manolicã
Vitraliu de vis mã-nziureºte…
Se-ncopciazã gândul în surâs,
Ursite zodii îmi încing chimirul
ªi ciuturi verzi cu rouã boltuitã
Ating a zãmislire fruntea.
În arcul încruntãrii pun cocardã
Cristal de cer. Din Amintire
Îmi iau cuvintele merinde
ªi-n labirint de semeni, pier…
… Eoliene curcubeie firuiesc
Strãbãtorind ºiraguri de cupole…
18
intitulatã: Epilog la „Biserici de lemn
din Þara Lãpuºului”:
„Credinþa zugrãveºte icoanele-n
biserici”
(Melancolie, Mihai Eminescu)
Din sat în sat, sub cerul cât cuprinzi,
Cu amintiri pãstrate într-un vis,
Mereu cu ochii cãutând în zare,
Cu sete-n suflet de izvoare ...
Cu soarele, în creºtet, blând, de toamnã
ªi alai de frunze galbene, pe drum,
Pãºind cu Dumnezeu, prin iarbã
ªi prin biserici vechi, de lemn,
Frânturi de Veºnicie am cules ...
ªi-n hora slovelor – o carte:
De închinare ºi prinos.
Spre Cel de Sus, gândul rãzbate...
Iar pentru oameni, un cuvânt de rugã,
Când, seara, liniºtea se lasã,
Auzul albãstrit în harfã-astralã
Opreºte clipa vis în fiecare.
Vulcanic strigãt zguduie zidirea:
– Cresc marmorele-n om cariatide
Cu înjeliri de apã vie-n ºipot!
Poveri de bucurii îmi frâng toiagul…
Odãjduit în smeurii chindii
Cu pulbere de mit în palme
Vitraliu de vis eu trag vederii
ªi luna o aprind opaiþ ceresc.
Valeriu FILIMON
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Când struna inimii ne cântã,
Când noaptea freamãtã-n fereastrã.
......................................................
Toamna surâde iarã, prinsã-n brâul zãrii,
ªi-un gând solar în cumpãnã de zi.
Chipuri de sfinþi ºi sfintele icoane
Luminând biserici, în tãceri, sublim.
Cartea „Biserici de lemn din
Þara Lãpuºului” a fost o nãzuinþã
statornicã pentru noi, amândoi, din ziua
când am pornit pe drumul þãrii, în satele
lãpuºene, în 16 septembrie 2015. A fost
o permanentã trudã de a ne apropia ºi
a înþelege rosturile care au stat la
temelia înãlþãrii acestor monumente de
arhitecturã ºi iconografie. Ziua de 15
septembrie 2017 a fost sãrbãtoarea
sufletului nostru, prin lansarea acestei
cãrþi, frânturi de Veºnicie.
Maria BILÞIU, Baia Mare,
la 15 septembrie 2017
LA SLÃNIC MOLDOVA
Dãinuiesc munþii peste fruntariile minþii,
izvoarele vindecã trupul ºi sufletul.
Pietrele de opal scot din adânc
un imbold de iubiri eterne cu þâºnet feeric.
Sprintena mea fire alunecã verde
printre duhurile brazilor
oglinzi ale cerului, podoabe argintii.
Orice unduire a vântului mângâie
alcãtuirile fiinþei, odihna migratoarelor
sentimente, chipul ºi formele naºterii divine.
Aici eºti în lumina aprinsã de zei,
conjurul inimii nu se închide mai prejos
de darul oniric ºi rugãciunile pe înserat.
Slãnic Moldova, unicã mângâiere fãrã apogeu
ori urcuºuri luate-n posesie.
Voind sau fãrã voie, primeºti aureola
te vezi îmbrãþiºat de mama naturã!..
Alexandru DUMITRU
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Maica Domnului, începutul mântuirii noastre
Prima veste bunã pentru oameni,
dupã cãderea în pãcat, este Proto-
evanghelia din capitolul 3 al cãrþii Facerea,
versetul 15: „Duºmãnie voi pune între tine
ºi între femeie, între sãmânþa ta ºi
sãmânþa ei; aceasta îþi va zdrobi capul,
iar tu îi vei înþepa cãlcâiul” – cuvinte spuse
de Dumnezeu imediat dupã blestemarea
ºarpelui, ispititor al omului, în Grãdina
Raiului.
Prima ºi cea mai veche „Evan-
ghelie”, anume cã Dumnezeu va mântui
neamul omenesc (sãmânþa femeii va
zdrobi capul diavolului), aratã duºmãnia
dintre „SÃMÂNÞA” femeii – Mesia – ºi
„sãmânþa” ºarpelui – adicã diavolul. Când
Dumnezeu spune cã „sãmânþa” femeii „va
zdrobi capul [ºarpelui]” prooroceºte cã
un Om-Mântuitor va zdrobi puterea
diavolului, iar „tu îi vei înþepa cãlcâiul”,
ceea ce înseamnã cã ºarpele – diavol –
va lucra permanent rãul, va „înþepa” cu
orice prilej „cãlcâiul” acestui Om-
Mântuitor. Femeia prin care va veni
aceastã „sãmânþã” mântuitoare este
Fecioara din Nazaret, de numai 15 ani,
cu al sãu „Fie mie dupã cuvântul tãu”
spus îngerului Gavriil la Bunavestire.
Un moment important din istoria
mântuirii, legat de Sfânta Fecioarã Maria,
este nunta din Cana Galileii. La aceastã
nuntã, citim, „era ºi mama lui Iisus acolo
ºi a fost chemat ºi Iisus ºi ucenicii Sãi”
(Ioan 2, 1-2). Mirii erau sãraci. Sfânta
Scripturã nu spune acest lucru, dar nu la
orice nuntã se întâmplã ca nuntaºii sã
rãmânã fãrã vin în timpul mesei. Maica
Domnului, crescutã la Templu de la vârsta
de 3 ani, fãrã pãrinþi, învãþatã cu greutãþile
– naºte într-o peºterã, trãieºte o perioadã
în exil, departe de þara sa, în Egipt, – a
fost prima care observã necazul mirilor
ºi se adreseazã, simplu, aproape ºoptit,
Fiului ei: „Nu mai au vin”. Rãspunsul
Domnului nu pare a fi însoþit de afecþiune,
având chiar o nuanþã de duritate: „Ce ne
priveºte pe mine ºi pe tine, femeie? Încã
n-a venit ceasul Meu”.
Deºi ne-am fi aºteptat, dupã un astfel
de rãspuns, ca Maica Domnului sã
renunþe la intenþia de-ai ajuta pe miri, ea
se întoarce spre cei care slujeau la mese
ºi le spune: „Faceþi orice vã va spune” (v.
5). Cuvintele adresate slujitorilor reprezintã
singura învãþãturã pe care o transmite, de
fapt, omenirii din toate timpurile. De fiecare
datã când o vedem în icoane arãtând cu
19
mâna spre Hristos, o auzim, parcã, rostind
aceste cuvinte prin care ne cere sã facem
tot ce ne „spune” Domnul în Sfintele Sale
Evanghelii.
Hristos, înduplecat de dragostea
mamei Sale, le-a zis slujitorilor sã umple
vasele cu apã – „ºase vase de piatrã puse
pentru curãþirea iudeilor, care luau câte douã
sau trei vedre” (v. 6) – ºi apoi le-a spus:
„Scoateþi acum ºi aduceþi nunului. Iar ei i-
au dus”. Mântuitorul nu a privit la cer, nu a
binecuvântat apa, cum a fãcut cu pâinile ºi
peºtii în pustiu, dar apa „se fãcuse vin”.
Nunul, ca un adevãrat pãrinte, cu autoritate
asupra mirelui, nu ºtia ce s-a întâmplat, „ci
numai slujitorii care scoseserã apa ºtiau”
(v. 9), cheamã mirele… ºi îl ceartã: „orice
om pune întâi vinul cel bun ºi, când se
ameþesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai
þinut vinul cel bun pânã acum” (v. 10).
Analizând motivul acestei apostrofãri,
vedem cã nunul îi iubea pe miri, protejându-i
de o cheltuialã inutilã, la sfârºitul mesei,
când nuntaºii oricum sunt ameþiþi ºi nu mai
sunt capabili sã aprecieze calitatea vinului.
De altfel, se observã, din vorbele sale, cã a
pune vinul cel mai slab la sfârºit era o
practicã des întâlnitã la nunþi, în acea
perioadã. Nunul nu s-a bucurat de vinul cel
bun de la final ºi, cum ce e bun e ºi scump,
l-a vãzut ca o mare risipã.
Sfânta Evanghelie ne lasã pe noi sã
intuim mirarea mirelui luat prin
surprindere, mirarea nunului de mai târziu,
a nuntaºilor ºi a Apostolilor. Pericopa se
încheie cu versetul: „Acest început al
minunilor l-a fãcut Iisus în Cana Galileii
ºi ªi-a arãtat slava Sa; ºi ucenicii Sãi au
crezut în El” (v. 11). Apostolii au crezut în
Hristos dupã ce au vãzut aceastã primã
minune care i-a convins cã stau lângã
Mântuitorul lumii aºteptat de toþi proorocii.
Aveau în faþã pe Mesia Cel aºteptat de
veacuri!
Minunea din Cana a fost posibilã prin
mijlocirea Maicii Domnului care a „gândit”
cu inima, precum au „gândit” ºi femeile
mironosiþe plecate dis-de-dimineaþã la
mormânt, din dragoste pentru Hristos ºi,
doar pe drum, îºi zic una alteia: „Cine ne
va prãvãli nouã piatra de la uºa
mormântului?... cãci era foarte mare”
(Marcu 16, 3-4). Maica Domnului ºtia cã
Hristos era mai sãrac decât mirii din
Evanghelie ºi totuºi îi spune: „Nu mai au
vin”! Femeile mironosiþe, martore la
îngroparea Domnului, ºtiau cât e de grea
piatra de la intrarea în mormânt ºi totuºi
au plecat sã ungã trupul cu mir!
Dacã timpul venirii lui Hristos era
bine stabilit în planul lui Dumnezeu – la
„plinirea vremii” (Galateni 4, 4) –, timpul
începutului minunilor era, de asemenea,
bine stabilit în planul lui Hristos
Dumnezeu, dar Maica Domnului îl
devanseazã. Face ca prima minune sã
se petreacã mai repede. ªi nu fãrã folos:
mirele devine unul dintre cei 12 Apostoli!
El este cunoscut cu numele de Simon
Zilotul sau Cananeul, spre a-l deosebi de
Sfântul Simon Petru ºi de Sfântul
Simeon, „fratele Domnului”. Alãturi de
„Pescuirea minunatã”, unde sunt chemaþi
Simon Petru ºi Andrei, Iacov ºi Ioan fiii lui
Zevedeu, prefacerea apei în vin la nunta
din Cana Galileii este, deci, o chemare
la apostolie a mirelui Simon, arãtându-ne
prin aceasta cã vieþuirea curatã a
bãrbatului cu femeia, deºi icoanã a
relaþiilor intratrinitare, este trecãtoare:
„Cãci la înviere, nici nu se însoarã, nici
nu se mãritã, ci sunt ca îngerii lui
Dumnezeu din cer” (Matei 22, 30).
Biserica a stabilit ca anul bisericesc
sã înceapã cu Naºterea Maicii Domnului
ºi sã se încheie cu Adormirea sa. Toate
sãrbãtorile din cursul anului bisericesc –
Învierea, Înãlþarea, Cincizecimea ºi
celelalte – se deplaseazã în interiorul
acestor douã limite pentru a ne reaminti,
în fiecare an, cã fãrã Sfânta Fecioarã
Maria, Întruparea Mântuitorului rãmânea
doar un vis frumos al proorocilor din
Vechiul Testament.
Preot Cãtãlin ILIE
 20 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118

Mama lui Sânpetru la Iad

(Povestiri, legende despre viaþa de... Dincolo)
S-a întâmplat cã mama lui Petru,
unul din cei doisprezece apostoli ai lui
Iisus, a murit. Sufletul ei a ajuns în faþa
Scaunului Judecãþii de Apoi. La
cumpãnirea faptelor fãcute de mama
lui Petru, în viaþa ei pãmânteanã, balanþa
a tras mai tare spre cei pãcãtoºi, talerul
cu fapte rele fiind mai înclinat, mai greu.
A fost trimisã de Dumnezeu la Iad, dar
chiar în fundul iadului, la „Talpa iadului”,
unde urma sã dea socotealã de tot ceea
ce sãvârºise în viaþã, pe pãmânt.
Mai demult Dumnezeu ºi Petru
umblau pe pãmânt, îmbrãcaþi ca niºte
bieþi sãrmani, printre oameni, sã vadã
pe fiecare ce face, cum trãieºte, dacã-
l iubeºte pe Dumnezeu, ajutorul lor din
cer.
Pe când într-o zi, Dumnezeu ºi
Petru mergeau pe un drum, Petru, tare
gânditor, îl roagã pe Dumnezeu sã o
ajute pe mamã-sa ºi s-o scoatã de la
chinurile iadului. Dumnezeu îi ºtia
gândul. Îi ascultã rugãmintea ºi trimite
îngeri sã o aducã la luminã.
Îngerii pornesc sã îndeplineascã
porunca lui Dumnezeu. Merg în fundul
iadului ºi încearcã sã o ridice, dar
nicicum nu reuºesc, cã era prea mare
greutatea pãcatelor sãvârºite. Îngerii se
întorc la Dumnezeu ºi-i spun cã nu au
reuºit sã o salveze.
A mai trecut o vreme. Petru îl
roagã, din nou, pe Dumnezeu sã-i
salveze mama. Atunci Dumnezeu
trimite ºi mai mulþi îngeri care încearcã
sã o prindã, sã o ridice ºi sã o scoatã
afarã. În acest timp alte suflete de-ale
pãcãtoºilor se agãþau de ea, cu speranþa
cã se vor salva. Ea vãzându-i a început
sã dea din picioare, ca sã se desprindã
de ea, ca numai ea sã fie salvatã din
întunericul acela fãrã sfârºit. Aproape
de poarta de ieºire din Iad, trupul ei se
îngreuneazã într-atât de tare, încât
îngerii o scapã iarã, neputând sã o
salveze. Atunci îngerii merg la
Dumnezeu sã-i spunã toate cele
întâmplate, mâhniþi cã nu au putut
îndeplini porunca.
Dumnezeu îi ascultã, cântãrind
vorbele cu luare aminte ºi îi slobozeºte
sã poatã pleca la locul lor, în Rai. Apoi îl
cheamã pe Sfântul Petru ºi-i spune
despre cele petrecute. La auzul acestor
vorbe ºi înþelegând cã bunul Dumnezeu
a vrut tare mult sã-l ajute, îi rãspunde:
– Apoi, Doamne, dacã a fãcut
atâtea fapte rele pe pãmânt, atunci sã-
ºi tragã pãcatele! ªi nu a mai cerut
vreodatã îngãduinþa lui Dumnezeu de a-
ºi salva mama din chinurile Iadului.
Povestitã de Anica Ionel-Gavrilã,
64 ani, în ziua de 8 august 2016. Auzitã
de la oameni din satul Cerdac-Slãnic
Moldova. Culeasã de Maria Bilþiu.
În Maramureº, mai demult, circula
o colindã care avea acest motiv. Colinda
face parte din „Colinde edificatoare ºi
moralizatoare”: „Intrarea în Rai”: Sunt
cunoscute mai multe variante de colindã,
pãstrate în fondul pasiv, iar performerii
în vârstã le cunosc.

Spovedanie
Sînt pajiºte largã, sau grotã ascunsã...,
Angoasã scîrnavã... în inimã-mpunsã,
Ori cuget prea teafãr, sau greu ºi sucit,
Sau leagãn de îngeri, cu cer miruit!
Sînt nobil... ca iarba ne-ntinsã sub coasã,
Sau aspru ca ploaia de fulgere roasã!
Sînt suflet prea firav ºi cuget sfios,
Sau clocot de patimi, cu dangãt pios!
Sînt’nalt… ca o frunte de cer înþelept...
Aripã de înger... þesutã pe piept!
Altar ºi icoanã, sau stîlp de bordel,
Ori prispã de casã, cu dor prea rebel!
În flãcãri mã-mprãºtii, dar tot mai rãmân...
Cenuºã... pe sînge ºi cuget stãpîn!
N-aveþi nici o ºansã sã-mi stingeþi chemarea,
Cãci lacrima urii... nu-ºi mistuie sarea!
ªi, tot ce prin lume arunc, la nevoie,
E-o punte întinsã spre Arca lui Noe!
Balastul de doruri mi-l zvîrl spre aiurea,
Salvarea pîndind-o... ca dorul - pãdurea!
Sfântul Prooroc Ilie
Înger pãmântesc ºi om ceresc, crainic al virtuþilor,
Era Ilie Tesviteanul, profetul necruþãtor.
Pe regele pãgân Ahab ce lui Baal s-a închinat,
Pentru cruda necredinþã cu tãrie l-a mustrat.
Lângã pârâul Cherit pãsãrile l-au hrãnit,
Iar în Sarepta Sidonului o minune a sãvârºit.
Pe vârful muntelui Carmel aºteptând slãvitul semn,
Focul cel trimis din cer a fost marele îndemn.
Nori negri s-au adunat, seceta s-a spulberat,
Adevãrul a biruit, credinþa s-a întãrit.
Sã-l chemãm mijlocitor cãtre Bunul Dumnezeu,
Fiindu-ne ajutãtor ºi la bine ºi la greu.
Pr. Ioan Ovidiu MÃCIUCÃ
Parohia Covasna

George BEFU, 24 mai 1978

 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Axente Pandrea, ctitorul bisericii din Slãnic Moldova
Fãgãrãºeanul Axente Pandrea,
nãscut pe 13 decembrie 1859, în
satul Ucea de Sus, ºi soþia Maria,
originarã din Brãila, sunt ctitori ai
bisericii din Slãnic Moldova.
Axente Pandrea este un fruntaº
comerciant al României, decorat în 1923
cu distincþia Coroana României în grad
de ofiþer pentru comerþul mare de vinuri
ºi în 1926 cu distincþia Medalia „Meritul
Comercial ºi Industrial”, clasa I. Acesta
avea sã fie apogeul fãgãrãºeanului Axente
Pandrea. Dar, toate acestea aveau sã fie
rezultatul unei legãturi permanente cu
Dumnezeu, cu muncã serioasã ºi curatã,
cu onestitatea ºi hãrnicia ridicate la rang
de onoare. De altfel, nici un comerciant
care nu posedã astfel de calitãþi nu-ºi poate
duce numele ºi reputaþia departe, acolo
unde renumele costã mai mult decât o
avere întreagã.
Ca sã ajungã la astfel de calitãþi,
Axente Pandrea avea sã trãiascã o
copilãrie grea, cãci la trei ani rãmâne
orfan de tatã, iar la 11 ani a rãmas orfan
ºi de mamã. A avut de luptat cu grijile
vieþii încã de copil. Dupã ce terminã
clasele primare în Viºtea de Jos sub
ocrotirea fratelui sãu mai mare Vasile
Pandrea, la vârsta de 15 ani, în 1874,
„trece Carpaþii” în Regatul Românesc,
stabilindu-se, ca bãiat de prãvãlie, la
Brãila. Statornic, harnic ºi cinstit a servit
timp de nouã ani, economisind toatã
„simbria” pânã a ajuns la un capital
însemnat.
La doar 23 de ani îºi va deschide
în Brãila, numai din economiile
personale, propria afacere, cu încredere
în sine, chivernisire ºi, mai ales, „cu negoþ
cinstit”, dupã cum avea sã îl aprecieze
consãteanul sãu, prof. dr. Alexandru
Bãrbat din Iaºi, în propria tezã de
doctorat asupra economiei þinutului
fãgãrãºean ºi al oamenilor sãi de comerþ
rãspândiþi în întreaga lume.
La vârsta de 27 de ani se
cãsãtoreºte cu Maria, fiica unui fruntaº
negustor din oraºul Brãila. Împreunã ºi-
au mãrit atât cât a fost cu putinþã
renumele ºi averea: „n-a fost omul egoist,
21
care sã nu vadã ºi sã nu audã de nevoile
altora. Acolo unde a vãzut elemente bune
ºi dornice de muncã, dar lipsite de
capitalul necesar, le-a ajutat cu toatã
bunãvoinþa ºi, astãzi (1937, n.n.), pe piaþa
Brãilei sunt negustori mari, care
preamãresc numele lui Axente Pandrea
pentru ajutorul dat cu toatã inima ºi la
timp”, îl descrie profesorul Bãrbat.
Acelaºi profesor nu uitã sã aminteascã
faptul cã fãgãrãºeanul, „ca mulþumitã lui
Dumnezeu pentru bunul mers al negoþului
sãu, n-a uitat ºi de cele sfinte, fãcând
multe ºi frumoase donaþii la biserici.”
În 1907 Axente Pandrea intrã în
conducerea oraºului Brãila, în funcþia de
consilier local, iar diurna încasatã o dona
Casei Brãilei ca ajutor pentru copiii
sãraci. În 1908, împreunã cu alþi
negustori de frunte ai oraºului, pune
bazele „Cercului comercial ºi industrial”,
al cãrui preºedinte a ºi fost ales.
Bineînþeles cã Axente Pandrea nu
a uitat de românii ardeleni surghiuniþi de
stãpânitorii strãini de neam ºi religie,
astfel cã în 1908-1909 ia fiinþã
Societatea „Carpaþii”, al cãrei
preºedinte a fost ales încã de la început.
Scopul societãþii era crearea ºi
menþinerea legãturilor cu românii din
Transilvania ºi formarea sau întãrirea
sentimentului naþional printre negustorii
din Brãila. Axente Pandrea a fost ales
preºedinte pânã în 1925, când, dupã ce
visul de veacuri al românilor fusese
împlinit, a hotãrât împreunã cu membrii
comitetului dizolvarea societãþii.
Fondurile au fost vãrsate societãþii
„Ocrotirea orfanilor de rãzboi” din
Brãila, iar drapelul depus la muzeul din
localitate.
În 1910 cumpãrã o vilã la Slãnic
Moldova, atras de frumuseþile locului,
iar în 1912 ridicã încã una mult mai mare,
ajungând, prin „dotãri frumoase”, cele
mai luxoase vile din staþiune. În anii grei
ai rãzboiului (1914-1916) devine ajutor
de primar al Brãilei.
Prima bisericã din Slãnic a fost
ridicatã în apropierea locului unde a fost
descoperit primul izvor cu apã mineralã,
chiar de ziua prãznuirii Sfântului Ilie, 20
iulie 1801. De aceea hramul bisericii a
fost ales a fi Sfântul Ilie.
În timpul luptelor de pe valea
Oituzului, în prima conflagraþie mondialã,
bombardamentele distrugeau ºi vilele de
pe valea Slãnicului, iar vechea bisericuþã
a staþiunii avea sã ajungã o ruinã.
Epitropia Sf. Spiridon din Iaºi, neputând
sã reclãdeascã biserica, preotul Neculai
Munteanu Muntmarg ºi preotul militar
Clement Filimon, vor fi fost sprijiniþi în
reclãdirea bisericii de familia Pandrea.
Lucrãrile au început în 1927, iar dupã
doar doi ani, în 1929, noua bisericã a
fost refãcutã complet.
Ziua de 15 august 1929, de
onomastica doamnei Maria Pandrea, a
însemnat sfinþirea solemnã a bisericii, prin
mâna vrednicã a arhiepiscopului Ilarion
Bãcãoanul, înconjurat de un numeros
sobor de preoþi.
Pe 1 decembrie 1936, de
sãrbãtoarea Unirii Ardealului cu þara
mama, Axente Pandrea, împreunã cu
soþia Maria au donat satului natal, Ucea
de Sus, suma de 260.000 de lei, împãrþitã
bisericii ºi ºcolii. Fapta lor va rãmâne
adânc înfiptã în conºtiinþa localnicilor,
cãci o donaþie atât de mare are menirea
sã asigure continuitatea neamului sãu,
dar mai ales amintirea altruismului ºi
jertfelnicia unuia de un neam cu tine.
„Cu cât ne cunoaºtem mai bine, cu
atât ne vom iubi mai mult”, spunea un
istoric devotat meseriei sale. Cert este
cã prin astfel de înaintaºi, modele de
trãire autenticã, atât spiritualã ºi cât ºi
materialã, putem descoperi râvna,
curajul, munca, onoarea ºi onestitatea,
devotamentul ºi seriozitatea neamului
nostru fãgãrãºean, valori care i-au ghidat
pe mulþi dintre înaintaºii noºtri ºi care ar
trebui sã devinã ºi valorile noastre, mai
ales acum când societatea româneascã
îºi cautã un drum spre viitor...
Pr. Alexandru SOCACIU – Parohia
Veneþia de Jos, fostul judeþ Fãgãraº,
azi judeþul Braºov (Articol publicat
în ziarul Apostolat în Þara
Fãgãraºului)

1916-1918 pe Valea Slãnicului
Aflatã în apropierea frontierei
austro-ungare, staþiunea Bãile Slãnic-
Moldova, a cunoscut vitregiile
rãzboiului încã din toamna anului 1916.
Istorie
Apãrarea sectorului dintre vãile
Slãnicului ºi Caºinului a revenit
Grupului Oituz, condus de generalul
Eremia Grigorescu, care s-a con-
fruntat cu Grupul von Gerok. Lupte
aprige s-au desfãºurat între 28 sept./
11 oct.– 2/15 nov. 1916, inamicul a
reuºit sã ocu-
pe vârful Cer-
nica ºi sã ame-
ninþe direct
Bãile Slãni-
cului, patrule
austro-ungare
controlând
zona izvoa-
relor. Timp de
doi ani (1917-
1918), staþiu-
nea de la poa-
lele Nemirei va
cunoaºte ocu-
paþia germano-austriacã (n.n.).
Istorie
Inamicul va rechiziþiona principalele
hoteluri ºi vile din Bãile Slãnic
(Racoviþa, Cerbu, Pufu º.a.), va
administra zona izvoarelor minerale ºi
toate resursele locale. Pânã în vara
anului 1917, situaþia va fi calmã în
sectorul vãii Slãnicului, existând o
anumitã complicitate între ofiþerii
germani, austrieci ºi cei ruºi, care îºi
aveau comandamentul militar în
Târgu-Ocna. Nu odatã, ofiþeri ºi ostaºi
ruºi ajungeau la Slãnic unde participau
la chefuri organizate de ocupanþii
germano-austrieci. Situaþia s-a
Istorie
schimbat radical atunci când unitãþi ale
Diviziei a 7-a române înlocuiesc
trupele ruseºti în întregul sector dintre
vãile Dofteanei ºi Oituzului. Pe culmile
ce mãrginesc valea Slãnicului acþionau
regimentele 15 ºi 27 infanterie din
cadrul Brigãzii a 13-a, condusã de
colonelul Darvari. Forþele inamice,
constituite în Corpul VIII austro-ungar
Benigni, cuprindea douã corpuri de
armatã, Sorsich, între vãile Slãnic ºi
22 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
SLÃNIC*
Dofteana ºi Seydel, între vãile Slãnic ºi
G. Tutoveanu
Oituz, formate din unitãþi ale Diviziei 71
Infanterie austro-ungarã ºi Diviziei 117
Pârâu-îºi-cântã basmul lui de veacuri,
Infanterie germanã. Atacul germano-
Pe vãi se-ntinde umbrã ºi mister,
austro-ungar a început pe 8 august 1917,
Tresar sfioºi ai zãrilor ochi tainici,
când dupã atacuri repetate vor ocupa
ªi brazii dorm cu creºtetele-n cer.
vârfurile Pravila (cota 875) ºi Ungureanu
(cota 779). Þinta atacului era oraºul
De dorul vieþii prinsã-i firea-ntreagã,
Târgu-Ocna, de unde trupele inamice ar
Amor domneºte-n tot cuprinsul ei:
fi putut coborî pe valea Trotuºului spre
Aici e cântec, jocuri, veselie
Adjud ºi Mãrãºeºti, obligând armata
ªi pe cãrãri sunt roiuri de femei…
Când codru-i nins de farmecele serii
ªi-n larg de boltã se ridicã luna,
Le vãd trecând, în veci surâzãtoare,
ªi cum aºi vrea, sã-mi fie dragã vreuna.
_______________________
Poezia a apãrut, întâia oarã, în
revista din Bârlad „Fãt-Frumos”, I,
15 aug. 1904. A fost republicatã în
Curierul Slãnicului Moldova, V,
5, p. 1, 2 aug. 1907 ºi reluatã în iulie
1908.
Curierul Slãnicului Moldova, ziar
românã sã capituleze. Începea bãtãlia de
cu apariþie sãptãmânalã, pe
la Cireºoaia (28 iul. /8 aug.– 29 aug. /11
perioada verii, începând cu 10 iulie
sept. 1917), care face parte din a treia
1903-1920.
bãtãlie de la Oituz. Ocupaþia germano-
austro-ungarã a durat pânã în decembrie
Înainte de Curier, a apãrut
1918, când trupele române au ordin de a
„Curierul Bãilor Slãnic”: 26. Iun. –
trece Carpaþii spre a sprijini marele act
21 Aug. 1897; seria II, 10 Iul. – 10
al unirii cu Transilvania.
Aug. 1903 ºi seria III, 14 Iun. – 9
În urma retragerii inamicului a
Aug. 1904 ºi 1 Iun. – 20 Iul. 1905,
rãmas o staþiune în ruine. Hotelurile
douã pe sãptãmânã.
Racoviþã, Cerbu, Pufu, Zimbru, Nemira,
Apud: Lucian Predescu, Enciclo-
numeroase vile, ofereau o imagine
pedia României, Cugetarea, 1940.
dezolantã. Staþiunea va fi refãcutã în
_______________________
perioada interbelicã. Mãrturie a anilor
plini de zbucium din timpul Primului
* Poezia face parte din vol.
Rãzboi Mondial sunt Cimitirul
Albastru, ediþie alcãtuitã de Mircea
internaþional din Slãnic-Moldova, Troiþa
ºi Sergiu Coloºenco, cu o
Eroilor din Cerdac ºi cele câteva
bibliografie de Al. Tutoveanu ºi C.
monumente de pe Cireºoaia.
D. Zeletin. Volumul a apãrut sub
egida „Academiei Bârlãdene”,
Corneliu Stoica, Zile de foc la porþile Editura „Sfera”, Bârlad, 2003.
oraºului Târgu-Ocna, Centenarul
luptelor de la Coºna ºi Cireºoaia
(1917-2017), Editura Magic Print, Serghei COLOªENCO,
Oneºti, 2017, p. 80-81. Bârlad
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
SLÃNICUL MOLDOVEI
Articol de V. M. Dãlãngeanu, apãrut Duminicã, 2 august 1936,
în ziarul „Dimineaþa” din Bucureºti (Anul 132, No. 10.635)
Splendida staþiune balnearã ºi
climatericã „Slãnicul Moldovei” cu
apele ei minerale, de care s-a dus
Istorie
vestea ºi în strãinãtate este aºezatã la
o distanþã de 18 km. de gara Tg. Ocna.
Cãlãtorii gãsesc cu uºurinþã la toate
trenurile, autobuze confortabile, trãsuri
ºi automobile, cu care fac o cãlãtorie
admirabilã pe valea râului Slãnic.
Pornind la drum dupã un mic popas la
„Cerdac”, dacã se cãlãtoreºte cu
trãsura, dupã scurt timp se iveºte „Satul
nou”, sat curat cu multe vile pentru
vilegiaturiºtii mai nevoiaºi, apoi, dupã
câteva minute, intri în Slãnic, protejat de
o parte ºi de alta de munþi, cu priveliºti
încântãtoare, cu aer sãnãtos, înmiresmat
de brazi ºi vile cochete în stil românesc.
Prima clãdire impunãtoare este
vechiul hotel Racoviþã, proprietatea
Istorie
Spiridoniei din Iaºi construit în 1877 ºi care
poartã numele voevodului Cehan V.
Racoviþã. Acest mare edificiu cu confort
occidental, care a fost distrus de armatele
inamice în timpul rãzboiului mondial, a fost
reclãdit abia în anul 1933. La parter sunt
instalate bãile minerale ºi stabilimentul de
hidroterapie, prevãzut cu 80 de cabinete,
uzina proprie pentru iluminat ºi încãlzit,
alãturi de hotel, aflându-se o clãdire
specialã, unde se fac inhalaþii ºi pulverizaþii,
dupã sistemul celor din Reichenhal, sub
conducerea profesorului Barca de la Iaºi.
Peste drum de inhalator se afla cazinoul,
prevãzut cu salã de spectacole, salã de
jocuri, restaurant, cofetãrie, bazare ºi
instalaþie de raze Roentgen ºi diatermie,
sub conducerea profesorului Mironescu.
Parcul mare, cochet aºezat între
brazi seculari, se remarcã prin gustul cu
care este aranjat ºi prin hãrnicia celor
Istorie
care-l îngrijesc. Parcul e încercuit de alei
largi, pe marginea cãrora teii au început
sã-ºi împrãºtie floarea, în miros
pãtrunzãtor. Vile particulare se înalþã de
o parte ºi de alta a apei Slãnicului, care
grãbit ºerpuieºte printre ele în ºipot
molcom. Într-un pavilion amenajat
special, muzica militarã cântã toatã ziua.
În mijlocul parcului se aflã biserica,
reclãditã dupã rãzboi. Hramul bisericii este
la Sf. Ilie (20 iulie). Anul acesta s-a oficiat
slujba religioasã de un sobor de preoþi, în
frunte cu episcopul Gherontie al Tomisului
ºi Constanþei. La slujbã a asistat un
numeros public. Serviciul religios a avut
23
loc pe platoul din faþa bisericii, unde s-a
fãcut pomenirea marelui Rege Ferdinand
I ºi a ctitorilor Eforiei Sf. Spiridon.
De la bisericã patru drumuri duc la
izvoarele fãcãtoare de minuni pentru
bolnavii de ficat, stomac ºi intestine. Anul
acesta s-au fãcut foarte multe îmbunãtãþiri
mai ales izvoarelor de ape minerale, care
sunt captate sub pavilioane separate, unde
domneºte o regulã demnã de toatã
admiraþia. La fiecare izvor, sunt câte 2-3
fete în uniforme curate care servesc
publicului, apã, conºtiincios ºi gratuit.
Numai apele încãlzite se plãtesc cu 2 lei
paharul, în folosul epitropiei.
La cura de ape minerale lumea se
plimbã cu paharele în mânã, de obicei între
orele 7-9 dimineaþa ºi 5-8 seara, dupã
prescripþia medicilor balneologi, d-nii
doctori: Emanoil Anca, asistent al Facultãþii
de medicinã din Cluj; Nini Niculescu
docent universitar din Bucureºti, profesorul
Eugen Mironescu; Dumitrescu-Popovici,
profesorul Gh. Tudoran; Iuliu Ghelecter,
etc. Bolnavii trebuie sã aibã autorizaþii
speciale pentru o curã completã de ape ºi
plãtesc numai taxa de 350 lei epitropiei.
Cartelele se perforeazã zilnic ºi conºtiincios
de personalul de control, operaþie cam
plictisitoare pentru vilegiaturiºti, care au
mâinile ocupate cu pardesie, pahare,
bastoane, poºete, etc.
Drumul de la Cazinou pânã la
Cascadã e plimbarea obiºnuitã a
vilegiaturiºtilor; aici se aflã crescãtoria de
pãstrãvi, locuri special pentru pescuit, dare
la semn, tenis, ping-pong, etc. De-alungul
drumului sunt bãnci de popas.
Eforia Sf. Spiridon din Iaºi, care este
proprietara acestei staþiuni, este
gospodãritã de 3 epitropi: domnii Nicu
Bãdulescu, doctorii Constantin Vasiliu ºi
Rusovici. Toþi se strãduiesc pentru
înflorirea acestui cuib de sãnãtate. În
special inimosul ºi energicul epitrop dl.
Nicu Bãdulescu care este permanent în
parc, de la 7 dimineaþa la 10 noaptea,
inspectând totul ºi mai ales ºantierele de
lucrãri. Încã se mai fac lucrãri noi:
transformãri de drumuri, poduri de piatrã
ºi de lemn, captãri de izvoare noi, cu
pavilioanele respective; se refac marele
pavilion de adãpost, pentru public, în timp
de ploaie, poteci, plantaþii, etc. Totul este
supravegheat minuþios, pânã la cele mai
mici amãnunte, cu grijã pãrinteascã, pentru
refacerea staþiunii, care a avut atât de mult
de suferit de pe urma rãzboiului.
Drumul spre cascadã între munþii
împãduriþi cu brazi care altãdatã se
termina la Cheºcheº (vechea graniþã
spre Ungaria), liber acum, pare cã e
mult mai vesel ca în trecut, când dacã
se încumeta cineva sã înainteze, risca
sã fie oprit brusc ºi arogant de „finanþul”
ungar cu pene la pãlãrie, ce stãtea de
santinelã. Cascada e neschimbatã ca
poziþie, zgomotul apei Slãnicului,
vijelioasã ºi plinã de pãstrãvi, ne pare
însã mai armonioasã ºi mai româneascã.
Pe aici nu s-au fãcut îmbunãtãþiri; se
vede cã încã nu le-a venit rândul.
Preþurile sunt moderate la toate
restaurantele: la Cazinoul-Danale; la
Cazinoul-Seracu; Vila Stãnescu Cascadã
ºi chiar sus pe munte la Cabanã se
gãsesc mâncãruri alese, de regim ºi
obiºnuite, cu preþuri cât se poate de
reduse. De remarcat cã nici 2 la sutã din
vizitatori nu consumã vinuri ºi bãuturi
alcoolice la masã. Epitropia a impus
restaurantelor sã punã la dispoziþia
publicului apã mineralã No. 1 în sticle de
un litru capsulate ºi „frapate” numai cu
1 leu sticla. De altfel, toatã lumea bea în
Slãnic la masã ºi pretutindeni numai apã
de la nr. 1, cu care dupã câteva zile se
deprind ºi apoi o preferã în locul apei
obiºnuite. Fructele sunt foarte abundente:
fragi, zmeurã, mure, afine, etc.
Lume este mai puþinã ca în anii
trecuþi, pentru cã sunt oprite vestitele
jocuri de noroc care odinioarã îºi aveau
faima lor. În schimb cei ce au venit
anul acesta în Slãnic îºi cautã serios
de sãnãtate, ºi îºi fac cura conºtiincios,
fiind obligaþi sã se culce cel mai târziu
la 1 noaptea.
Seara la ambele Cazinouri rãsunã
acordeonul ºi saxofonul jazz-urilor
bucureºtene, atrãgând tineretul la dans.
Un cinematograf, cu filme noi la douã
zile, ºi trupa Teatrului Naþional din Iaºi
distreazã publicul. Cel puþin de douã ori
pe sãptãmânã se organizeazã excursii
pe ªandru Dorul ºi Trei fagi, sub
auspiciile Oficiului Naþional de Turism.
Într-un cuvânt, Slãnicul de
Moldova este o staþiune care poate
rivaliza cu cele mai alese staþiuni
balneoclimaterice din þarã ºi
strãinãtate.

CÂNTEC DE PRIETEN - Pãrintelui Cãtãlin Ilie
Cu prilejul unui jubileu de marcã
plinit parcã mai ieri, mã confesam iubiþilor
mei conurbani, glãsuind cam aºa: „Sã
vorbeºti despre revista «IZVORUL
NUMÃRUL UNU» acum, la ceas
aniversar, înseamnã, mai întâi de toate,
sã proiectezi, într-un caleidoscop
imaginar, pictura votivã de strãveche
frescã Muºatinã, în care familia de
Preoþi ILIE din Slãnicul-Moldovei s-ar
detaºa prin lumini ºi umbre binefã-
cãtoare într-un spaþiu monahal
atemporal, sus, la curtea cea
domneascã a spiritualitãþii autohtone,
dincolo de certitudini ºi de tãgadã”.
Peste ani ºi peste fapte, nu retractez
nimic, îmi susþin cu tãrie convingerile ºi,
astãzi, când Pãrintele Cãtãlin Ilie îºi face
intrarea triumfalã în lumea slovei adunate-n
carte, constat cu bucuria revederii cã mai
tânãrul meu prieten ºi tovar㺠de cãlãtorie
pe calea Cuvântului poruncit de
Dumnezeu, îºi meritã cu prisosinþã
cognomenul de „Trotuºanul”, devenit,
între timp, vrednic personaj – reper în
galeria personalitãþilor bãcãuane chemate
sã ocupe un loc de cinste în istoria
„localismului creator” legitimat, pe bunã
dreptate, drept rampã de lansare spre
’nalturile destinice ale multiculturalitãþii
armonice.
„Bucoavna” de faþã – „SFÂNTA
TREIME ÎN VIAÞA NOASTRÔ – se
vrea debutul unor lucrãri de sintezã
proiectate în monumentalul spiritualitãþii
ortodoxe – pe anumite paliere ale
ontologiei, purtãtoare de intuiþii revelatorii
prin care autorul propune idei ºi teme
structurate în ritmurile imuabile ale
existenþei primare în lungul ºi asprul drum
spre Viaþa cea adevãratã, vãzutã ca
Inimã a lui Dumnezeu – Tatãl. Cum e de
aºteptat, Întâmpinarea unei noi apariþii
editoriale este o clipã de graþie, o
respectuoasã reverenþã adusã autorului
ºi, mai ales, cititorului pus în faþa ineditului,
îndemnat sã-ºi asume, parþial,
apartenenþa la imaginea lumii vãzute ca
„bâlci al deºertãciunilor”, receptatã în
plan concret prin ochii moralizatorului
profund ºi definitiv ancorat în
fenomenologia eticii creºtine: „Pãcatul
24
ºi Duhul Sfânt nu fac ºi nu
vor face niciodatã casã
împreunã. Aici apare marea
problemã, când omul crede
cã poate pãcãtui fãrã sã
piardã comuniunea cu
Duhul Sfânt. Aceastã cre-
dinþã naºte ereticul zilelor
noastre care pare cel mai
bun ortodox”. …Mulþumesc
Cerului: mã consider un
privilegiat cã l-am cunoscut ºi
cã i-am fost contemporan!
Cu totul întâmplãtor,
(oare?!?), la Tg. Ocna, oraºul
nostru natal, într-un moment de fastã
„tulburare” sufleteascã (este vorba
despre lansarea monumentalei
Enciclopedii – Valea Trotuºului – a
domnului profesor Corneliu Stoica), l-am
întâlnit pe cel ce avea sã-mi devinã bun
camarad, confesor ºi credincios
companion în diferitele noastre
„escapade” culturale „întâmplate” cu
nonºalanþa firescului pe treptele devenirii
în permanent dialog cu Divinitatea.
Evoc, din curatã amintire: „Am observat
cu destulã mulþumire un grup compact
de preoþi, parcã descinºi dintr-un
tablou paºoptist în care zugravul
turnase cu nemiluita culorile ºi
clarobscurul unei epoci istorice fãrã
de egal… Dupã terminarea «osti-
litãþilor», s-au apropiat de mine doi
cuvioºi Pãrinþi, cu intenþia vãditã de
a ne cunoaºte mai bine… I-am
întâmpinat cu aceeaºi sinceritate ºi
bonomie! Frumoºi, impunãtori, culþi
ºi distinºi, erau bucãþicã ruptã din
stirpea lui Costache Negri!”. Erau
„Preacuvioºii Petru Roncea ºi
Cãtãlin Ilie (cãci despre dumnealor
este vorba!)”.
O succintã trecere în revistã a
parcursului existenþial, ni-l prezintã pe
Pãrintele Cãtãlin Ilie în „naturaleþea”
obiºnuitului fãrã cusur, acesta vãzând
Lumina calendarului de obºte hãrãzit
nouã prin poruncã divinã, la data de 17
aprilie 1970, în oraºul Tg. Ocna,
bucurând peste poate familia pãrintelui
Mircea. Preafrumoºii ani ai copilãriei îi
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
petrece la Poiana Sãratã, sat de
gospodari transilvãneni, trecut, cu
repetiþie, prin baioneta ºi pârjolul celor
douã mari carnagii mondiale. Aici, dupã
cum mãrturiseºte la maturitate, se va
entuziasma de frumuseþea oamenilor ºi
a locurilor care îl vor marca pentru
totdeauna. Fireºte, spaþiul mirific al
primei copilãrii îºi va trimite proiecþia
retrospectivã în imaginarul „paradisului
pierdut” populat abundent ºi fabulos cu
lumea de vis a „bãrcuþei de hârtie pe
apa pârâului din spatele ºcolii”, cu
„curcubeul apãrut pe o perdea de apã…
la ciºmeaua” dintre flori, cu stranietatea
glasului de armã abia intuit din „cimitirul
eroilor” rãsãrit brutal în pridvorul istoriei,
cu fascinaþia ºevaletului din „tabãra de
picturã” a elevilor de la Arte, cu
pâlpâirea nelãmuritã a „focului din
noaptea de Înviere”, cu chiotul
conocarilor invitând la nunta din sat etc.,
dar, mai ales, cu apa vie din „culorile
fantastice” vãzute cu ochii copilului de-
o ºchioapã, culori între care se remarcã,
pregnant, „movul ºi verdele –
combinaþie ce m-a fascinat toatã viaþa”,
aºa cum mãrturisea mai târziu artistul
angajat pe calea consacrãrii…
Peregrineazã mult ºi benefic pe
cãrãrile vieþii: la Slãnicul Moldovei, la
Târgu Ocna, la Oneºti, la Bucureºti ºi,
apoi, la Iaºi, unde îºi desãvârºeºte studiile
teologice. Este hirotonit ºi ajunge preot
la Cerdac-ul de Slãnic, sub atenta
oblãduire a preotului Mircea,
mentorul sãu spiritual în
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
fecundele inserþii ale actului
profesional. Citeºte mult ºi
selectiv, acumuleazã, îºi cizeleazã stilul,
dublat fiind ºi de artistul plastic în
devenire. Uceniceºte în preajma
Maestrului Ghiþã Mocanu ºi asta îl
impune în arta penelului, impresionând
prin talent ºi originalitate sub auspiciile
picturii decorative ºi iconografice.
Mãrturie stau cele opt expoziþii de gen,
dintre care patru numai în Franþa, unde
expune cu îndrãznealã ºi se face
remarcat în tuºeul de facturã iconicã.
Studiazã din plãcere, se împarte
între altar ºi bibliotecã, i se deschid noi
perspective. Este atras de bogata viaþã
culturalã a Vãii Trotuºului, participã activ
la efervescenþa spiritualã a timpului în
care se circumscrie cu folos. Se dãruie
vocaþiei scriitoriceºti, scrisului purtãtor
de amprenta mesajului ecleziastic.
Debuteazã în revista de specific
„Credinþa ortodoxã” în anul 1998,
cunoaºte experienþa colaborãrilor de
substanþã la „Noul Curier de Slãnic”, se
remarcã în apariþii de prestigiu cum ar
fi „Cronica Romanului”, „Pro Unione”
– Baia Mare, „Puncte cardinale”, „Iisus
Biruitorul”, „Fãclia Bisericii”, „Potirul
Viiºoarei”, „Oneºti Expres”, „Magazin
Istoric” ºi, mai ales, „Sarea pãmântului”,
unde va þine rubricã permanentã,
fãcând parte ºi din colegiul redacþional,
alãturi de nume marcante ale culturii
naþionale. Punctul culminant al activitãþii
revuistice îl va constitui înfiinþarea ºi
redactarea revistei „IZVORUL
NUMÃRUL UNU” – „Buletin anual
de informare misionar-pastoralã ºi
culturalã…”, apariþie periodicã
slãniceanã începând cu anul de graþie
2006.
Cartea pe care noi acum o þinem
cu mâinile înþelepciunii apare, inevitabil,
ca rod al strãdaniilor cãrturãreºti
probate de-a lungul anilor de trudã
asupra verbului frumos mãiestrit, din
preaplinul dragostei faþã de oameni ºi
reprezintã chintesenþa împãcãrii Sfinþiei
Sale, pentru totdeauna, cu viaþa Lumii
de toate zilele, cu inevitabila Eternitate
meritat dãruitã creºtinului închinãtor
Domnului. Scrisã atent ºi cu nerv,
antologia propusã nouã de cãtre
25
cãrturarul în sutanã ne relevã mesajul
etic ca pe o ascendentã rugãciune,
pecete în oglindã a unui imn de
recunoºtinþã explicit-moralizator închinat
Creatorului, cu trimiteri sugestive spre
cele mai înalte forme de frumuseþe
spiritualã, dincolo de armonia valenþelor
liturgice cu care ne-au obiºnuit sacrul ºi
miraculosul în universalitatea identitãþii
lor pânã la contopire: „Împãrãþia
cerurilor, a Duhului, creºte, aºadar,
ca un univers paralel, coexistent cu
lumea aceasta, care absoarbe
lucrurile, oamenii, de fapt, lumea
întreagã, într-o nouã rânduialã…”
Ca orice moralist adevãrat, nãscut,
nu fãcut, pãrintele Cãtãlin ni se relevã,
în toatã plenitudinea eforturilor sale
duhovniceºti, ca martor ºi judecãtor
imparþial la dreptul „judeþ” al moravurilor
contemporane dubioase ºi groteºti,
crescute stupid ºi fãrã noimã pe osatura
credinþei noastre strãmoºeºti: „…dar
am avut parte de muzicã, dans
nebunesc, mâncare foarte multã ºi
luminã obscurã. Trebuie sã fii
Dumnezeu sã te cobori în iad ºi sã
scoþi sufletele la lumina Învierii!”
Altfel spus, sã fim mai buni, mai drepþi,
cinstiþi, responsabili ºi cu smeritã
credinþã în ATOTPUTERNICUL!
Iubirea pentru El din paginile volumului
propus nouã cu generozitate, deloc de
circumstanþã, este potenþatã de râvna
mântuirii pe calea Crucii ºi îndeamnã la
meditaþie profundã, la resuscitarea
trãirilor interioare purtãtoare de sensuri
majore în arealul spiritualitãþii universale.
Întreg demersul autorului trebuie analizat
în raport cu el însuºi, atât în elogiul
profund adus umanului, cât ºi în
fervoarea smereniei ºi a evlaviei
dobândite în ceasuri lungi de „prãbuºiri”
transcedentale: „Acest grãunte
dureros – moartea – care a rãnit
ordinea lui Dumnezeu a fost apoi
acoperit de straturi de binecuvântare
ºi Fiul Sãu a fost trimis «cu moartea
pe moarte» sã calce. Prin jertfa lui
Hristos, moartea este astãzi una care
mângâie la gândul cã ne apropie de
Dumnezeu ºi pune sfârºit vieþii de
pãcat. Moartea este în lume ºi a
rãmas singura cale de a vedea faþa
Domnului aºa cum firul de nisip a
rãmas în scoicã, dar nu mai rãneºte.
Scoica purã, fãrã mizeria aceea
strãinã de fiinþa ei, nu va face
niciodatã perlã!” Sentenþios! ªi pe
bunã dreptate! Orizontul aºteptãrii
promite, aºadar, apariþii editoriale de
perspectivã în care jaloanele de
referinþã vor purta, inconfundabil, marca
unor noi dimensiuni încãrcate de
profunde semnificaþii mai mult sau mai
puþin ezoterice. Un întreg eºafodaj clãdit
din solemnitatea parabolei biblice ni se
va dãrui expresiv sub aureola dihotomiei
Existenþã (vremelnicie)/Viaþã (în DUH).
Solemnitatea uºor livrescã a unor
texte conduce la ideea de laborios, de
cizelare ºi de meticulozitate inerentã
actului artistic. Pentru cã, volens,
nolens, suntem în preajma „fãp-
tuitorului” atent la semnele instru-
mentarului cu care l-a hãrãzit Pronia.
ªi nu ne hazardãm, astfel, atri-
buindu-i, cu dãrnicie, însemnele
herbului inconfundabil: talent,
rafinament, persuasiune, capabilitate,
plasticitate, meticulozitate ºi
disponibilitãþi artistice remarcabile.
Pãrintele Ilie înþelege sã facã în textele
de faþã o pledoarie pentru metanoia
cea purtãtoare de mântuire în greul
urcuº, aproape isihast, spre întâlnirea
cu Dumnezeu.
Îmi iau rãmas bun aici de la
confratele mai tânãr, reamintindu-i
îndemnul venind peste Timp din partea
Prietenului nostru comun – legendarul
Universitar Valeriu Filimon – care, din
Olimp-ul Harului cu care l-a înþelepþit
Logos-ul Hristic, spunea, aproape
vizionar: „Robeºte-te cu adevãrat
voinþei de a spune taine neºtiute,
robeºte-te frumoasei caligrafii ca
sâmburele de mãr domnesc. …Taie-n
fieºtece despicãturã a nopþii câte o
stea ºi, despãrþind jumãtãþile, sã te
vezi mãrginaº cu infinitul… Aºa te-am
gândit ºi te rog sã-mi dai prilejul
sã mai fac un pas în gândire.
…Spor la strãdaniile ce mã pot ºi
ne pot bucura – ºtiuþi ºi neºtiuþi!”
Dan SANDU

„Ce faci pentru tine dispare odatã cu tine,
ce faci pentru alþii rãmâne pentru eternitate”
Mã bucur nespus pentru invitaþia
primitã de a transmite ºi în acest an,
prin intermediul revistei „Izvorul
Numãrul Unu” a Parohiei „Sfântul Ilie”
din Slãnic Moldova, un mic bilanþ al
anului ce a trecut, un fel de Cronicã a
Slãnicului, care sã poatã fi studiat ºi
analizat de generaþiile viitoare. Ei vor
putea astfel sã ne aprecieze sau sã
înveþe din greºelile trecutului nostru ºi
sã facã tot ce este necesar pentru o
viaþã frumoasã ºi prosperã în acest colþ
de rai, Slãnic Moldova.
La începutul anului 2017 ne-am
propus multe obiective ºi direcþii pe care
sã mergem. În primul rând, am acþionat
pentru a redresa situaþia financiarã a
Primãriei ºi a societãþilor de utilitãþi.
Analizând foarte atent toate resursele
financiare, umane ºi materiale am realizat
cã doar fãcând o economie drasticã,
reducând cheltuielile ºi bazându-ne pe
atragerea de resurse financiare vom
reuºi sã asigurãm funcþionarea
administrativã a localitãþii noastre, lucrând
în acelaºi timp pentru a creºte calitatea
serviciilor oferite populaþiei.
Eforturile pe care le-am depus au
dat urmãtoarele rezultate:
1. Am reuºit pentru prima datã în
istoria localitãþii noastre obþinerea
Licenþei ºi a Autorizaþiei de explorare
pentru toate izvoarele de ape minerale,
cu excepþia izvorului nr. 3 care a
revenit Institutului Balneoclimateric,
izvor pe care ei îl folosesc în procedurile
balneare. Având aceastã Licenþã
putem sã facem analizele fizico-
chimice ale fiecãrui izvor mineral ºi sã
le stabilim proprietãþile terapeutice, iar
peste doi ani sã obþinem Autorizaþia de
Exploatare. Fãcând toate aceste
demersuri vom reuºi ca toate izvoarele
minerale sã curgã liber, sã nu mai fie
închise niciodatã, sã fie modernizate ºi
folosite eficient, þinând cont cã Staþiunea
Slãnic Moldova împreunã cu Salina
Târgu Ocna oferã cea mai completã
gamã de tratament balenar din þarã;
2. În urma creºterii costurilor
administrative date de creºterea
26
salariilor, a utilitãþilor, raportat la lipsa
de susþinere financiarã din partea
autoritãþilor judeþene (pe criteriu politic)
am fost nevoiþi sã modificãm
organigrama primãriei, reorganizând
personalul primãriei, reuºind astfel
echilibrarea veniturilor ºi cheltuielilor în
aºa fel încât sã devenim sustenabili;
3. S-au diminuat datoriile primãriei
ºi se face un efort pentru recuperarea
debitelor restante atât de la agenþii
economici cât ºi de la locuitori;
4. S-a creat un mediu mai prietenos
pentru contribuabili, modernizând Biroul
de Impozite ºi Taxe Locale cu mobilier
nou primit sponsorizare, mutarea ºi
amenajarea Casieriei în cadrul aceluiaºi
birou. De asemeni serviciul de Evidenþã
a Populaþiei aflat în clãdirea Poliþiei a fost
adus la Primãrie, tocmai pentru a nu
purta cetãþenii pe drumuri ºi a rezolva
toate problemele cu un singur drum, într-
un singur loc, reuºind astfel eficientizarea
serviciilor ºi a costurilor. Totodatã a fost
iniþiatã stimularea primilor 100 de
contribuabili prin premierea acestora cu
câte un pom fructifer;
5. În urma mãsurilor organizatorice
am reuºit salvarea de la insolvenþã a
celor douã societãþi ale primãriei:
Apaserv ºi Utilprest Serv. În toamna
acestui an ambele vor intra pe plus ºi
Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
vor exista bani pentru utilaje noi, pentru
reparaþii, schimbat componente
defecte. De altfel la începutul acestui
an am achiziþionat un utilaj cu ajutorul
cãruia am intervenit în aceastã iarnã
pentru degajarea zãpezii de pe strãzile
secundare ale localitãþii, cu care vom
efectua intervenþii de decolmatare a
cursurilor de apã, alunecãri de teren ºi
alte lucrãri necesare.
6. Am reuºit sã aducem în
proprietate publicã terenuri ºi clãdiri,
precum clãdirea „Cooperativa” din
Cireºoaia unde, alãturi de Asociaþia
Pietrarilor, proaspãt înfiinþatã, vom
oferii condiþii decente de muncã pentru
meºterii pietrari care vor putea astfel
sã lucreze ºi pe perioada iernii în
condiþii de siguranþã ºi cu preocupare
pentru reducerea poluãrii mediului
înconjurãtor. De asemeni au fost
cadastrate majoritatea strãzilor din
localitate, au fost iniþiate documentaþii
pentru a le include în proiectele de
modernizare a oraºului;
7. Pe parcursul anului 2017 s-a dat
o Hotãrâre de Consiliu Local prin care
se acordã Ajutor de Minimis pentru
stimularea investitorilor care investesc
mai mult de 200.000 de euro în
localitatea noastrã;
8. Au fost organizate ºi susþinute în
parteneriat cu Asociaþia „Prietenii
Slãnicului” un numãr de 45 de
manifestãri ºi evenimente, dintre care:
7 evenimente culturale (Rezidenþe
artistice, lansãri de carte, expoziþii de
picturã, cursuri de desen, hand-made);
5 Manifestãri de omagiere a Eroilor
(Centenar 2017, Ziua României, Ziua
Eroilor, deschidere Centenar 2018); 13
evenimente cu caracter sportiv, atât la
nivel local cât ºi în colaborare cu
Federaþii Sportive Naþionale (Maraton,
Mountain Bike, Off-Road, competiþii de
handbal, ºah, table, backgammon,
scrabble, tenis de masã, tenis de câmp,
Dans Sportiv); 7 manifestãri cu caracter
social, educativ (Deschiderea Centrului
de Îngrijire la Domiciliu, Ziua
Voluntarului, Protejarea
 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118
Faunei din Parc, Plantare de
pomi, Igienizarea albiei
Slãnicului, Ziua Persoanelor Vârstnice);
12 evenimente de divertisment: Zilele
Slãnicului, Festivalul Lemnului, Festivalul
Pietrarilor, Rãvãºitul Oilor, Festivaluri de
tradiþii ºi obiceiuri de iarnã pe rit nou ºi
vechi, Serbãrile Zãpezii, Ziua Copiilor,
Fanfara în parc, Weekend Muzical,
Festival de Tradiþii Basarabene; 1
pelerinaj pe Muntele Bolovanu;
Pentru toate aceste evenimente
Primãria nu a cheltuit bani din bugetul
local, banii necesari fiind obþinuþi din
sponsorizãri ºi din Taxa de Înfrumu-
seþare ºi Promovare a staþiunii;
I. Au fost încheiate parteneriate cu
Asociaþia Prietenii Slãnicului, Asociaþia
Montpesa, Asociaþia Naþionalã a
Staþiunilor Balneare ºi Balneoclimatice
din România ºi alte asociaþii de profil în
vederea continuãrii ºi dezvoltãrii
activitãþilor de promovare a staþiunii ºi
a creºterii numãrului de turiºti prin
participarea la Târgurile Naþionale de
Turism ºi proiecte comune;
II. Au fost plantaþi peste 100 de
arbuºti ornamentali pe raza oraºului; s-
au continuat activitãþile de împãdurire
din anul precedent, reuºind plantarea a
unei suprafeþe totale de 7 hectare cu
diverse soiuri de foioase ºi rãºinoase
specifice terenului;
III. Fiind Anul Centenar al Luptelor
de pe dealul Cireºoaia am construit ºi
inaugurat un Monument al Eroilor chiar
pe locul luptelor, vizibil de pe DN 12B în
dreptul Bisericii Catolice din cartierul
Cireºoaia, în colaborare cu Regimentul
27
de Infanterie. Tot în anul 2017 a început
construcþia altui Monument al Eroilor
inaugurat ºi sfinþit pe 19 mai anul acesta,
de Regimentul Vânãtorilor de Munte,
situat în faþa Schitului Sfântului Cuvios
,,Eftimie cel Mare”;
IV. În anul 2017 ne-am înfrãþit cu
douã oraºe din Republica Moldova:
Comrat ºi Mileºtii Mici. Pe lângã
schimbul intercultural, aceste înfrãþiri
au adus beneficii localitãþii noastre
atât din partea numeroºilor turiºti de
peste Prut cât ºi pentru manifestãrile
culturale iniþiate împreunã.
Desigur nu am avut numai realizãri.
A trebuit sã iau multe mãsuri
nepopulare care v-au creat neplãceri
unora dintre dumneavoastrã, dar vã
asigur cã au fost imperios necesare.
În doi ani nu se pot face minuni, trebuie
sã avem rãbdare ºi sã luãm problemele
Slãnicului pe rând. Nu pot sã rezolv
probleme fiecãruia dintre dumnea-
voastrã întrucât situaþia actualã nu-mi
permite acest lucru, dar mã voi strãdui
sã vã ajut pe fiecare dintre
dumneavoastrã, atât cetãþean sau
persoanã juridicã, pentru ca împreunã
sã construim o localitate prosperã ºi
prietenoasã, bazatã pe principii
sãnãtoase, astfel încât generaþiile
viitoare sã creascã ºi sã adopte
principii bazate pe valori sãnãtoase ºi
morale, aºa încât tradiþiile ºi obiceiurile
noastre strãmoºeºti sã fie pãstrate ºi
continuate, iar jertfa eroilor noºtri sã
nu fie în zadar.
Primar Gheorghe BACIU
„Hristos a înviat”
De Paºti, noi aºteptãm cu nerãbdare,
Sã auzim când clopotu-a sunat
ªi ne-ndreptãm în graba mare;
Hristos din morþi a înviat!
ªi la biserici noi ne adunãm
Lumina sfântã s-o primim
Adusã-n grabã de pãrinþii
Veniþi de la Ierusalim.
„Hristos a înviat din morþi”
S-aude-n cântul tuturor
ªi slavã-I înãlþãm cu toþii
Strãpunºi în inimi de-un fior.
Acum de marea sãrbãtoare
Cu toþi creºtinii am cântat
O rugã sfântã de-nchinare;
Iisus Hristos a înviat!
El pentru noi s-a întrupat
Din Duhul Sfânt ºi din Fecioarã
A pãtimit ºi-a îndurat
ªi spini ºi cruce pe Golgota
ªi-apoi a fost îngropat.
Femei mironosiþe L-au cãtat
Cu mir sfinþit sã-L vadã uns.
Dar îngerul ce sta pe piatrã
Cu glasul blând lor le-a rãspuns:
„Îl cãutaþi voi pe Iisus,
Eu vã rãspund: Nu e aici!
Cãci piatra eu am prãvãlit
A înviat precum a spus.”
Nu L-au furat precum au zis
Pentru a-ºi ascunde neputinþa
Cei ce pe cruce L-au întins
De fricã-i neagã biruinþa.
Prin uºile-ncuiate a intrat
La ucenicii ce stãteau de fricã
ªi pace lor Iisus le-a dat
Hristos din morþi a înviat!
Vã bucuraþi acum creºtini!
ªi-un cânt de slavã înãlþaþi
Din inimã cu gând curat:
Hristos din morþi a înviat!
Ana CIUCHI, 87 ani
Învãþãtor pensionar
 28 Nr
Nr.. 1133 / 20 iulie 20
20118

Asociaþia Prietenii Slãnicului

Asociaþia Prietenii Slãnicului a fost Ne dorim ca în 2018 sã creºtem ºi sã înspre copac. Toþi au ajuns în acelaºi timp, au
înfiinþatã în anul 2016 cu scopul de a inspira ºi contribuim ºi mai mult la o dezvoltare împãrþit dulciurile, s-au aºezat pe jos ºi au
de a susþine iniþiative locale, de a mobiliza armonioasã a comunitãþii din Slãnic-Moldova. început sã mãnânce bucuroºi.
resurse ºi de a aduce împreunã oameni ºi Prietenii Slãnicului considerã cã esenþa Antropologul a mers la ei ºi i-a întrebat
organizaþii care iubesc staþiunea Slãnic- ideii de comunitate este surprinsã de fraza: de ce au alergat toþi împreunã, când oricare
Moldova, contribuind la facilitarea de „eu sunt ceea ce sunt datoritã a ceea ce dintre ei ar fi putut sã primeascã dulcurile doar
parteneriate, voluntariat, organizarea de suntem noi toþi”. Povestea urmatoare pentru el. Atunci, copiii au rãspuns: „Ubuntu.
evenimente, acþiuni si activitãþi de promovare surprinde foarte frumos aceasta filozofie Cum ar fi putut oricare dintre noi sã fie fericit
astfel încat sã se creeze o comunitate vibrantã, numita „Ubuntu”: dacã toþi ceilalþi ar fi fost triºti?”
unde valorile pozitive primeazã, un mediu „Un antropolog care studia obiceiurile Ubuntu se referã în special la faptul cã
propice dezvoltãrii durabile atât a comunitãþii ºi tradiþiile unui trib african, era înconjurat de nu putem exista ca fiinþe umane izolate. Se
locale cât ºi a turismului. copii aproape în fiecare zi. Aºa cã s-a hotãrât referã la interconectivitatea noastrã. Nu poþi fi
În primul an de activitate am reuºit sã sã joace un joc cu ei. A reuºit sã cumpere uman de unul singur ºi când ai aceastã calitate
aducem împreuna peste 150 de voluntari, dintre dulciuri din oraºul cel mai apropiat ºi le-a – Ubuntu – eºti cunoscut pentru generozitatea
care 30 permanenþi ºi activi de asemenea am aºezat într-un coº frumos decorat, lângã ta. Ne gândim prea des la noi înºine ca la
reuºit sã adunãm bani din donaþii, sponsorizãri trunchiul unui copac. Apoi, i-a chemat pe copii indivizi separaþi unul de celãlalt, cu toate cã
ºi finanþãri private ºi redirectionarea de 2%, pe ºi le-a sugerat sã joace un joc. Când suntem conectaþi ºi faptele fiecãruia dintre noi
care i-am folosit la crearea de numeroase antrolopogul dãdea startul, copiii aveau de afecteazã lumea întreagã. Când faci bine,
evenimente ºi activitãþi sociale, culturale, alergat pânã la copac; primul care ajungea acesta se rãspândeºte ºi este pentru toatã
sportive, ecologice cu impact naþional ºi acolo primea toate dulciurile din coº. umanitatea.
internaþional. Aºa cã toþi copiii s-au aliniat, aºteptând Mihaela Elena ANTON
Cateva exemple Rezidentiat artistic: In semnalul. Când antropologul a dat startul, toþi Director Executiv al Asociaþiei
Context Slanic-Moldova – eveniment s-au prins de mâini ºi au alergat împreunã Prietenii Slãnicului
internaþional (http://www.incontext.art/) care
a transformat Slãnic-Moldova în prima staþiune
balneoclimatericã din România care a derulat
un proiect cultural de rezidenþã pentru artiºti
strãini.
Evenimente sportive: Concurs de alergare
montanã „Maraton – Legendele Nemirei”
(www.legendelenemirei.com) cu peste 350 de
participanti;
Concurs de mountain bike, Cupa Slãnic-
Moldova la Dans Sportiv peste 300 de
participanþi, crosuri ºcolare. Evenimente de
ecologizare ºi responsabilizare: curãþarea albiei
râului Slãnic ºi a traseelor montane sub deviza
„Slãnicul fãrã gunoaie”, Campania „Adoptã
un copac”, Proiect împãdurire - împreunã cu
alte asociaþii atrase am împãdurit 5 ha de teren
degradat.
Evenimente de susþinerea a meºte-
ºugurilor locale: Festivalul Lemnului, Festivalul
Pietrarilor.
Evenimente sociale: Ziua copilului, Ziua
Vârstnicilor, Curs de desen pentru copii ºi
turiºti, Slãnicul în miºcare ºi multe altele.

Colegiul de Redacþie Adresa Redacþiei:

Preot Cãtãlin ILIE
Preºedinte: IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ºi Bacãului Str. 1 Mai, nr. 124,
Fondator: Preot Mircea ILIE Slãnic Moldova Jud. Bacãu
Redactori: Preot Valentin ILIE, Preot Cãtãlin ILIE, Prof. Dan Tel. 0744-104020
SANDU, Prof. Ancuþa Elena CHIRILÃ, Prof. Pamfil BILÞIU, Maria email:
BILÞIU, Prof. Hermina ZAKARIAS, Maria ILIE preotiliecatalin@yahoo.com
Tehnoredactor: Preot Petru RONCEA
Grafician: Lucian SÃCRIERU DRAGOMIR ISSN 2344 – 3987
ISSN-L 2344 – 3987