Omul – Vegan sau Omnivor? ...si care este miza?

(Nutritia din perspectiva antropologica)

Photo courtesy of Shutterstock

De ce am incercat veganismul?

In urma cu 12 ani am ales sa dau crezare conceptiei generale ca alimentele de origine

animala in general ( carnea rosie in special ) ar trebui consumate cel mult ocazional daca nu
chiar excluse si ca grasimea animala este “ mama tuturor relelor “ atunci cand vine vorba de
afectiuni cronice. Cea mai mare parte a propagandei din magazinele naturiste pe care le
frecventam la vremea respectiva era ( si este si acum ) sustinuta cu carti si brosuri ce ridica
in slavi virtutile vegetarianismului si veganismului ca si cum acest stil de alimentatie ar fi un
ideal unanim acceptat.

Pentru o perioada de timp de un an am adoptat acest” ideal” in cea mai stricta maniera
posibila. Pofta persistenta pentru alimentele de origine animala imi genera un sentiment
profund de vinovatie. Simteam ca am esuat de fiecare data cand cedam in fata acelor pofte.
In final am abandonat acel “ideal peentru o varianta care simteam ca mi se potriveste mult
mai bine si in mod automat am pus abandonul pe seama lipsei de autodisciplina sau poate a
unei slabiciuni de caracter. M-am luptat pentru o vreme in interiorul meu cu ceea ce parea sa
fie un rasunator esec dar foarte curand am realizat modul extrem de eronat in care priveam
lucrurile.

Dieta primatelor si a omului primitiv – o perspectiva istorica

Comunitatile de vegetarieni si vegani par ca traiesc cu convingerea ferma ca specia noastra a

evoluat pe o alimentatie exclusiv ierbivora si in consecinta , frunzele verzi si bananele ar
trebui sa reprezinta fundatia alimentatiei noastre.In consecinta , in prezent , consumul de
carne este perceput de cei mai multi ca fiind mai degraba un obicei alimentar dobandit
recent in istoria fiintei umane. Singura problema cu aceasta perceptie este ca marile primate
(cele mai apropiate rude ale noastre din perspectiva evolutiva ) n-au “ prins idea”. Se
dovedeste ca toate marile primate ( cu o singura exceptie notabila) au vanat in mod regulat
si au consumat proteina animala ( reprezentand cam 20% din dieta lor ). Cu o simpla
cautare pe YouTube se pot gasi sute de materiale video care demonstreaza acest lucru.

Modificari alimentare si dimensiunea creierului

Unii atribuie gatitului faptul ca am devenit oameni , altii sustin ca includerea crescanda de
alimente amidonoase ca radacini ,si tuberculi ( mai putin cereale si legume ) ar fi
responsabila de evolutia noastra. De fapt practica cu cel mai mare si puternic impact care a
condus la actuala arhitectura si capacitate cerebrala a fost introducerea in mod constant in
alimentatie a grasimilor de origine animala. Singura exceptie notabila ,in randul “ fratilor
nostri” simieni , de la aceasta reguala a consumului de proteina si grasime animala o
reprezinta gorila care este prin excelenta ierbivora. Interesant este faptul ca gorila are de
asemenea un raport corp-creier mult mai mic decat ne-am astepta la un animal de
asemenea dimensiuni. De fapt , o gorila care ar avea greutatea unui om ar avea , respectand
proportiile , un creier de trei ori mai mic .

Ne putem indrepta atentia si catre cimpazei pentru o comparatie mai relevanta. Dimensiunea
si arhitectura creierului unui cimpanzeu nu s-au schimbat prea mult in ultimii aproximativ 7
milioane de ani. De ce ? In general cimpanzeii continua sa traiasca si astazi asa cum au
facut-o intotdeauna si mesteca neincetat frunze si banane intercaland ocazional consumul de
carne provenita de la animale mici cu un continut scazut sau inexistent de grasime.Undeva ,
pe parcursul drumului catre evolutie , unul dintre stramosii nostrii s-a hotarat sa faca
lucrurile putin diferit. Schimbarile fiziologice profunde ca dezvoltarea degetului opozabil i-au
permis sa dobandeasca noi abilitati sa se adune in grupuri si sa vaneze.

Grasimea animala si dezvoltarea rapida a creierului ( encefalizarea)

In urma cu aproximativ 2 milioane de ani a aparut genul “ Homo” , cu postura verticala si

avand o “economie bazata exclusiv pe vanatoare. La acel moment creierul nostru devenise
deja de 2-3 ori mai mare decat al celui mai apropiat stramos – cimpanzeul. De atunci ,
creierul nostru aproape ca s-a dublat , din nou , pana acum 200,000 de ani cand in sfarsit
ne-am calificat ca fiind Homo sapiens. Aceasta rata rapida de dezvoltare si sofisticare a
creierului ( encefalizare ) este fara precedent in evolutia oricarei alte specii. Ceea ce este
unic si distinct pentru noi ca primate este gustul dobandit pentru consumul de grasime
animala. Am avut la dispozitie , pe drumul evolutiei grasimea ierbivorelor uriase care au
dominat pamantul in copilaria speciei noastre si pe care acum o numim megafauna ,
incepand de acum 2,6 mil de ani la sfarsitul erei glaciare Quaternare pana in urma cu
aproximativ 13,000 de ani.

Acest fapt , mai mult decat oricare alt factor , a condus la ceea ce este fara discutie cea mai
definitorie si unica caracteristica umana : creierul nostru supradimensionat. Spre deosebire
de oricare alta primata , acizii grasi responsabili de functia cognitiva unica specifica omului ,
acidul arachidonic (AA) si cel docosahexaenoic(DHA) , sunt prezenti in alimentatia noastra
exclusiv in surse de origine animala.

Acestui efect al grasimilor animale asupra dezvoltarii creierului ii datoram progresul si

realizarile fiitei umane:arta poezia , muzica , matematica , tehnologia si fara indoiala chiar
spiritualitatea fiintei umane. Suplimentar , merita mentionat faptul ca nu am avut neaparat
nevoie de foc pentru a utiliza consistent in alimentatie grasimile de origine animala.
Involutia fiintei umane : mai multe cereale-creier mai mic

Nasterea cataclismica a perioadei Holocenului a condus , in mod tragic , la extinctia a mai

mult de jumatate din megafauna planetei. Chiar si asa , stramosii nostri din Neolitic nu au
pierdut preferinta pentru grasimea animala care a ramas cea mai ravnita baza alimentara.
Cu toate acestea , aparitia agriculturii ( si a dietei bazate din ce in ce mai mult pe zaharuri
simple , amidonoase si cereale ) nu a condus la o evolutie continua a creierului uman ci
dimpotriva la pierderea a aproximativ 11% din volumul creierului nostru pe parcursul
ultimilor 10,000 de ani. Sa spunem doar ca evolutia nu a continuat in directia in care am fi
sperat sau asa cum este promovat in “concluziile unanim acceptate” astazi.

Creierul nostru este avid de energie

Creierul unui adult utilizea un procent estimat de 20-30% din totalul necesarului caloric ceea
ce face din acest organ un lux din perspectiva energetica. Creierul unui copil aflat in primul
an de viata revendica aproximativ 85% din aportul energetic total iar cel al unui copil cu
varsta intre 5-10 ani necesita 40-45% din totalul energetic disponibil. Pentru a pune lucrurile
in perspectiva merita luat in considerare faptul ca , in medie , creierul unei primate nu
utilizeaza mai mult de 8% din aportul energetic total. Grasimea ( lipidele ) furnizeaza un
aport caloric mai mult decat dublu fata de glucoza iar , sub forma de cetone poate furniza de
pana la 4 ori mai multa energie !

Asa cum este acceptat de majoritatea antropologilor astazi , dependenta nostra de carnea
animalelor pe care le-am vanat si in special grasimea acestora ne-a permis nu numai sa
supravietuim pe lungul drum al evolutiei dar si sa ne dezvoltam acea structura si
functionalizate a creierului care face din noi Homo sapiens. Este un fapt bine stabilit ca spre
deosebire de marile primate , noi oamenii am dezvoltat o capacitate crescuta de a digera si
metaboliza cantitati mari de grasime animala in alimentatie. Suntem unici ca specie , in
intreg regn animal prin capacitatea creierului nostru de a functiona non-stop pe baza de
ketone ( corpi cetonici ). Cred ca merita sa privim acest lucru ca pe o adaptare importanta cu
consecinte inimaginabile. Fara aceasta adaptare , specia noastra nu ar fi putut sa dezvolte un
creier atat de mare si sofisticat.