Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Durata: 45 min ;
Competența specifică: ;
Strategii didactice:
Moment Profesorul stabileşte ordinea şi disciplina în sala de clasă și pregăteşte materialele Salutul 1-3 min
organizatoric necesare pentru desfăşurarea activităţii; face apelul;
1-2min
Profesorul urează o zi bună în continuare elevilor șile reamintește să păstreze și
să promoveze tradițiile naționale.
Adolescenţa este perioada marilor tranziţii şi etapa în care copiii îşi formează identitatea. Este
momentul în care aceştia lasă în urmă copilăria securizantă, pentru un loc în lumea celor mari.
Acest lucru se poate întâmpla haotic şi nefiresc dacă părinţii nu găsesc cea mai bună modalitate
de a controla pe de o parte situaţia şi de a oferi exact atâta libertate cât are nevoie un tânăr pentru
a se defini.
Părinţii trebuie să instituie reguli, iar adolescentul trebuie să le respecte. Există însă şi situaţii în
care totul se poate negocia, pentru ca tânărul să nu se simtă constrâns şi să reacţioneze contrar
cerinţelor sau aşteptărilor părinţilor. Existenţa unor reguli consecvente creează un mediu
predictibil şi un sentiment de stabilitate, însă sunt situaţii în care trebuie să existe şi excepţii. De
exemplu, un adolescent trebuie să respecte faptul că îi sunt necesare cursurile, dar trebuie să aibă
libertatea să îşi aleagă singur hobby-urile sau vestimentaţia. În orice caz, ado-lescenţii au nevoie
de apropierea şi sprijinul părinţilor pentru a simţi că atunci când situaţia îi depăşeşte au pe cineva
care îi ajută şi îi protejează”, explică psihologul Nicoleta Coman.
Paradoxurile adolescenţei
Perioada adolescenţei este cea în care lucrurile sunt la extreme: deşi este etapa cu starea cea mai
bună de sănătate, de energie maximă, în acelaşi timp este şi etapa cu cele mai multe riscuri.
„Deşi adolescenţii sunt în formă maximă, acum sunt predispuşi către consumul de alcool,
droguri, ţigări, la schimbări de bioritm, când apar şi nopţile pierdute pe internet. Sunt inteligenţi
dar au un comportament stupid. Din acest motiv trebuie delimitate momentele când un copil
trebuie pedepsit şi cele când trebuie lăudat. Părintele trebuie să îşi laude copilul de cel puţin două
ori pe zi pentru ca el să se simtă valorizat şi în acelaşi timp trenuie să înveţe că atunci când
greşeşte pedeapsa va fi pe măsură. De aceea eu recomand ca părintele să nu uite să explice că
pedepseşte comportamentul şi nu copilul în sine”, mai explică psihologul Nicoleta Coman.
Părinţii trebuie să păstreze echilibrulEste momentul ca părinţii să nu îşi mai exprime afecţiunea
într-un mod prea puternic, astfel încât relaţia să nu fie nici prea rece şi distantă, nici prea intensă
şi copleşitoare. „Adolescenţii care provin din familii prea apropiate şi excesiv de încărcate
afectiv, se vor simţi împovăraţi de aceste legături familiale atunci când va veni vremea să treacă
de la dependenţa de familie la independenţă. Deşi în general relaţia dintre adolescenţi şi părinţi
nu este una calmă şi lipsită de stres, majoritatea adolescenţilor caută aprecierea şi aprobarea
părinţilor. Cu cât sprijinul este mai mare, cu atât competenţele copilului se dezvoltă mai mult,
însă totul trebuie făcut cu măsură”, a completat psihologul Nicoleta Coman.
Totul este dat peste cap: corpul, relaţiile, exigenţele vizavi de propria persoană. Toate aceste
schimbări sunt dificile pentru tânăr. Copilul cu care până mai ieri părinţii se jucau şi îi citeau
poveşti la culcare , vrea dintr-o dată să fie lăsat în pace. Dacă lucrurile scapă complet de sub
control, un psiholog ar putea să le arate părinţilor modalităţile concrete şi coerente de a stabiliza
lucrurile. „Pentru că se află totuşi într-o perioadă de tranziţie, de schimbare şi sunt destul de uşor
de influenţat şi de corectat, părinţii pot rezolva situaţia împreună cu un psiholog, dacă aleg să
meargă la consiliere”, susţine psihologul Nicoleta Coman.