Medii de Afaceri in Romania Curs PDF

UNIVERSITATEA VIRTUALĂ DE AFACERI
Medii de afaceri în România

Cosmin Joldeş
Medii de afaceri în România
– CURS –
Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative,
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy“
Strada Povernei 6-8, Bucureşti

Tel./fax: (021) 313.5895
E-mail: editura@comunicare.ro
www.comunicare.ro
Proiect finanţat de Uniunea Europeană prin PHARE şi Guvernul României.

Cuprins
1. Mediul de afaceri (definiţie, prezentare generală) ........................................................... 7

2. Principalele caracteristici ale mediului de afaceri din România ...................................7
3. Contextul economic general al României. Influenţa lui asupra mediului de afaceri 9
4. Structura, principalele componente şi aspecte definitorii legate de mediul de
afaceri din România .................................................................................................................. 10
4.1 Administraţia publică şi birocraţia în România .......................................................... 10
4.2 Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) ................................................................. 11
4.3 Sistemul juridic din România – influenţa lui asupra mediului de afaceri ..............12
A. Reglementarea dreptului de proprietate în România........................................ 13
B. Armonizarea legislaţiei ........................................................................................... 13
C. Reforma judiciară .................................................................................................... 14
D. Menţinerea unui mediu de afaceri echitabil pentru toţi investitorii, străini
sau români..................................................................................................................... 15
4.4 Cadrul concurenţial - stimularea liberei concurenţe şi dezvoltarea mediului de
afaceri în România ................................................................................................................. 15
4.5 Transparenţa mediului de afaceri. Achiziţiile publice în România..........................16
4.6 Guvernanţa corporatistă................................................................................................. 17
5. Oportunităţile de afaceri în România................................................................................20
5.1 Industria şi mediul de afaceri din România ................................................................20
A. Restructurarea sectorului de stat şi privatizarea în industrie .......................... 20
B. Utilităţile publice .....................................................................................................21
C. Înfiinţarea şi radierea agenţilor economici din industrie .................................. 21
D. Politicile industriale ................................................................................................21
E. Competitivitatea sectorului industrial.................................................................. 22
5.2 Agricultura şi mediul de afaceri din România ............................................................23
A. Fondul funciar .........................................................................................................23
B. Restructurarea, privatizarea şi concesionarea activelor din agricultură ......... 23
C. Ajustarea agriculturii româneşti la standardele Politicii Agricole Comunitare
(PAC).............................................................................................................................. 24
D. Calitatea produselor agro – alimentare ............................................................... 25
E. Dezvoltarea rurală ................................................................................................... 25
5.3 Transporturile şi mediul de afaceri din România .......................................................25
A. Infrastructura de transport din România ............................................................ 26
B. Serviciile de transport ............................................................................................. 27
5.4 Turismul şi mediul de afaceri din România ................................................................27
A. Competitivitatea ofertei turistice româneşti ....................................................... 27
B. Privatizarea activelor din turism........................................................................... 28
6 6
5.5 Serviciile bancare şi mediul de afaceri din România ................................................. 29

5.6 Serviciile financiare şi mediul de afaceri din România.............................................. 30
5.6.1 Pieţele de capital din România .............................................................................. 30
A. Sporirea dimensiunii şi lichidităţilor pieţelor bursiere din România ............. 30
B. Reglementarea pieţelor de capital din România................................................. 30
C. Evidenţa, transparenţa şi adoptarea de norme prudenţiale pe pieţele de
capital din România..................................................................................................... 31
D. Pieţele de capital reglementate din România ..................................................... 31
E. Diversificarea instrumentelor şi serviciilor de investiţii.................................... 31
F. Supravegherea pieţelor de capital din România ................................................. 32
G. Fiscalitatea de pe pieţele de capital din România .............................................. 32
H. Educaţia populaţiei cu privire la oportunităţile de pe pieţele de capital din
România......................................................................................................................... 33
5.6.2 Asigurările în România........................................................................................... 33
6. Motivaţii pentru a investi în România – mediul de afaceri şi facilităţile acordate
investitorilor............................................................................................................................... 34
6.1 Facilităţi acordate în cazul investiţiilor directe din România ................................... 35
6.2 Facilităţi acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea I.M.M.-urilor .......................... 38
6.3 Facilităţi acordate în vederea privatizării întreprinderilor din România................ 41
6.4 Facilităţi acordate în zonele defavorizate din România............................................. 42
6.5 Facilităţi acordate în parcurile industriale din România ........................................... 44
6.6 Facilităţi acordate în zonele libere din România......................................................... 46
6.7 Facilităţile de ordin fiscal acordate investitorilor ....................................................... 48
6.8 Facilităţile acordate în domenii specifice ale mediului de afaceri din România.... 49
7. Mediul de afaceri european – o provocare pentru mediul de afaceri românesc....... 49
8. Măsuri de îmbunătăţire a mediului de afaceri în România.......................................... 50
Bibliografie................................................................................................................................. 52
1. Mediul de afaceri (definiţie, prezentare generală)
Ansamblul reglementărilor şi valorilor juridice, administrative, morale, etice, care

alcătuiesc cadrul extern de înfiinţare şi funcţionare a firmelor într-o ţară sau într-o
anumită zonă, reprezintă mediul de afaceri corespunzător ariei respective.
După anul 1989, deşi toate formaţiunile politice şi-au declarat intenţia de a crea în
România un mediu de afaceri atractiv şi moral, care să favorizeze dezvoltarea economică,
atragerea capitalului străin competitiv şi încurajarea celui autohton, care să genereze
progres şi prosperitate pentru cetăţeni, deşi s-au făcut eforturi considerabile, se poate
afirma că situaţia actuală nu este pe deplin mulţumitoare.
Prin începerea la 15 februarie 2000 a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană
România a intrat într-o nouă perioadă a relaţiilor sale internaţionale. Încheierea în linii
generale a procesului de privatizare, asigurarea liberalizării pieţelor, au fost şi încă sunt
linii importante pe care România acţionează în vederea apropierii, până la identificare, a
mediului său de afaceri de cel din Uniunea Europeană.
Bibliografie on-line (selectiv):
http://http://www.ccir.ro
http://http://www.guv.ro
2. Principalele caracteristici ale

mediului de afaceri din România
În ciuda stabilităţii politice din România, a disponibilităţii resurselor şi a accesului la

diversele pieţe, mediul de afaceri din România este în mare măsură neatractiv, rămas
din multe puncte de vedere în urma altora din Europa centrală şi de Est.
Această situaţie este însoţită, determinată şi influenţată în mare măsură de aspecte
negative precum: o economie caracterizată printr-un nivel înalt al inflaţiei (cu toate că în
2002 şi în 2003 acesta nu s-a ridicat la cotele din anii anteriori), cu o creştere redusă sau cu o
creştere zero şi ratinguri scăzute pentru creditele externe; un proces de restructurare şi pri-
vatizare a unei mari părţi a sectorului de stat lent; un cadru juridic şi fiscal instabil; pieţe de
capital subdezvoltate şi slab reglementate şi o administraţie publică ineficientă, birocratică şi
uneori coruptă. Astfel, mediul de afaceri din România este confruntat cu o serie de obsta-
cole administrative, pentru depăşirea acestora fiind necesar un consens la nivel de mini-
stere, al autorităţilor publice şi al agenţiilor guvernamentale implicate în procesul econo-
mic, pentru realizarea unei noi structuri administrative coerente, consistente şi eficiente.
Pe lângă aspectele negative prezentate mai sus, nu trebuie să pierdem din vedere
aspectele pozitive care s-au înregistrat în ultimii ani, pe fondul unor schimbări rapide şi
într-un climat care devine din ce în ce mai favorabil investiţiilor. Astfel, PIB-ul României
a fost în creştere începând cu mijlocul anului 2000, iar inflaţia a continuat să scadă, deşi încă
înregistrează rate mari. Rating-urile internaţionale pentru credite au continuat să crească,
8 8 Cosmin Joldeş
iar relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale s-au îmbunătăţit. Pe lângă privatizările

semnificative ale unor întreprinderi din ultimii doi ani, s-au înregistrat progrese şi în
ceea ce priveşte consolidarea sectorului bancar din România, datorată în primul rând
participării sporite a unor bănci şi grupuri financiar-bancare străine şi unui sistem de
reglementare mai eficient.
Cel mai important aspect cu privire la care s-au făcut progrese notabile în ultimii ani,
şi care are o influenţă directă asupra mediului de afaceri din România, a fost dezvoltarea
relaţiilor dintre ţara noastră şi Uniunea Europeană. Se aşteaptă, astfel, ca potenţialii investi-
tori să fie încurajaţi de perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, deşi data
aderării este încă incertă (cel mai devreme 2007, dar posibil şi în perspectiva anului
2011). Implementarea aquis-ului1 comunitar în legislaţia românească va crea un cadru mai
familiar investitorilor străini, în timp ce sprijinul financiar, din ce în ce mai mare, va
avea un impact pozitiv asupra mediului de afaceri din România. În ultimii ani s-au
înregistrat progrese evidente în domenii precum: privatizarea, fiscalitatea şi sistemul de
impozitare, folosirea standardelor internaţionale de contabilitate etc.
Evoluţia pozitivă din ultimii ani a inclus:
• decizia Guvernului României prin care se mandatau consultări prealabile privind
reglementările care afectează mediul de afaceri din România;
• o legislaţie având drept scop accelerarea privatizării şi reducerea, prin aceasta, a
poverii datorate pierderilor întreprinderilor de stat ineficiente;
• ordonanţa guvernamentală privind monitorizarea contractelor de privatizare ce
abordează probleme care îi afectează pe investitorii care au achiziţionat foste
întreprinderi de stat;
• înfiinţarea unei agenţii pentru promovarea investiţiilor străine.
În plus, au fost adoptate măsuri pentru reducerea barierelor administrative în afaceri,
acoperind domenii cum ar fi simplificarea procesului de înregistrare a societăţilor şi ob-
ţinerea de avize, reducerea dificultăţilor create de numărul mare de verificări oficiale şi
inspecţii necesare şi realizarea unei mai mari transparenţe în funcţionarea instituţiilor
publice.
Cu toate eforturile făcute şi în ciuda progreselor realizate, din perspectiva unei abordări
critice, putem afirma că, în 2003, mediul de afaceri românesc este încă caracterizat în
principal de:
instabilitate şi incoerenţă legislativă;
instabilitate şi incoerenţă instituţională;
neclarificarea regimului de proprietate (ex: turism, shipping, active disponibile);
lipsa disciplinei contractuale;
proliferarea birocraţiei;
nivelul ridicat al dobânzilor la credite etc.
Mediul de afaceri în România ni se prezintă astfel, la finalul lui 2003, nestructurat,
contradictoriu, nestimulativ, discriminatoriu, excesiv politizat, favorabil însuşirii de
rente necuvenite şi cu un cost ridicat al afacerilor.
http://www.apaps.ro
1 Legislaţia şi practica comunitară

Medii de afaceri în România 9 9
http://www.arisinvest.ro
http://www.ccir.ro
http://www.guv.ro
http://www.publicinfo.ro
http://www.insee.ro
http://www.investromania.ro
3. Contextul economic general al României. Influenţa lui

asupra mediului de afaceri
În ultimii ani, ratingul valutar al României s-a îmbunătăţit continuu. Această îmbună-
tăţire reflectă vulnerabilitatea redusă a României la presiuni externe, o evoluţie constant
pozitivă a exporturilor şi o creştere economică mai susţinută, bazată pe sectorul privat.
La sfârşitul lunii martie 2002, autorităţile au încheiat un acord cu FMI pentru o scri-
soare suplimentară de intenţie cu privire la încheierea primei şi celei de a doua evaluări
în cadrul acordului stand-by2 (SBA) pentru 383 milioane USD, care fost aprobat de către
conducerea FMI în luna octombrie 2001. Măsuri suplimentare au fost aprobate în dome-
niile unde obiectivele programului nu erau încă în întregime realizate, incluzând redu-
cerea pierderilor în sectorul energetic, menţinerea politicii salariale în societăţile de stat
în limitele plafonului prevăzut şi accelerarea privatizării. Conducerea FMI a discutat
aceste măsuri suplimetare în vara lui 2002. Acest acord cu FMI a fost un succes, în
comparaţie cu toate celelalte acorduri negociate de România până atunci.
Evoluţia macroeconomică până în prezent a fost favorabilă şi în mare măsură con-
formă cu programul FMI. În 2001, PIB a fost mai mare decât s-a estimat, cu o creştere de
5,3% faţă de rata de creştere de 1,8% înregistrată în 2000, datorată în principal cererii de
pe piaţa internă şi unui nivel mai ridicat de investiţii. În 2002, cifra a scăzut întrucât a
fost înregistrată o scădere a consumului intern, în timp ce activitatea economică din UE
a crescut în a doua jumătate a anului 2001. Ca rezultat, inflaţia a continuat să scadă atin-
gând 30,2% la sfârşitul lui 2001, în ciuda modificărilor frecvente ale preţurilor energiei
care au avut loc în acel an. Obiectivul pentru sfârşitul anului 2002 a fost reducerea infla-
ţiei la 22%, iar pentru 2003 de 14%.
Politica fiscală a fost înăsprită în ultimul trimestru al anului 2001 şi, ca rezultat, defi-
citul fiscal consolidat a fost menţinut la 3,5% din PIB, mai mic decât obiectivul iniţial al
Guvernului. În 2002, s-a mers pe aceeaşi linie, a înăspririi politicii fiscale deoarece s-a
dorit realizarea obiectivului de 3% pentru deficitul PIB stabilit de către Legea Bugetului
pe 2002. Pentru îmbunătăţirea nivelului scăzut al veniturilor, Guvernul a mărit accizele
şi a adoptat un regim simplificat, nediscriminatoriu privind TVA şi impozitul pe profit.
Cu toate aceste măsuri fiscale severe, Guvernul intenţionează stabilirea unei cote ge-
nerale de impozit pe salarii de 23% începând cu 1 ianuarie 2004. În acest sens, mai este
2Acord de împrumut încheiat între Guvernul României şi FMI, împrumut acordat României de către FMI
în tranşe.
1010 Cosmin Joldeş
necesar acordul FMI. Intrarea într-un an electoral, şi implicit adoptarea unei politici de
relaxare fiscală, nu vor avea un impact pozitiv asupra reformei economice.
Exporturile au continuat să aibă o evoluţie bună, cu o tendinţă de creştere înregi-
strată în ultimii ani, inclusiv în prima jumătate a anului 2003, în ciuda scăderii nivelului
acelora destinate pieţei UE.
Cu toate acestea, în 2002 şi în prima jumătate a lui 2003, creşterea puternică a cererii
interne a contribuit la accentuarea deficitului comercial3 în comparaţie cu anii pre-
cedenţi, creşterea importurilor devansând creşterea exporturilor. O îmbunătăţire a ba-
lanţei serviciilor şi transferurile curente mai mari au ajutat la ţinerea sub control a
creşterii deficitului de cont curent. Intrările de investiţii directe în 2002 au fost mai mari
decât cele din 2001, situate în jurul valorii de 1150 milioane USD.
Rezervele valutare ale Băncii Naţionale au crescut continuu în ultimii ani. Ministerul
de Finanţe a atras sume importante prin lansarea de Eurobonds4 în 2001 şi 2002.
http://www.bbw.ro
http://www.guv.ro
http://www.mie.ro
http://www.ier.ro
http://www.insee.ro
http://www.minind.ro
http://www.now.ro
4. Structura, principalele componente şi aspecte

definitorii legate de mediul de afaceri din România
4.1 Administraţia publică şi birocraţia în România

Ca urmare a apariţiei legii 69/1991 privind administraţia publică locală şi a legii 189/1998
privind finanţele publice locale, cu toate că în administraţia locală s-au produs schimbări
majore în ceea ce priveşte autonomia locală, atât din punct de vedere al deciziei cât şi al
resurselor financiare, din punct de vedere al eficienţei, operativităţii şi al calităţii actului
administrativ5, mai sunt încă multe de făcut.
În întreaga administraţie locală se constată încă existenţa birocraţiei, manifestată prin
durata mare de procesare şi decizie privind rezolvarea petiţiilor de toate tipurile, elibe-
3 Diferenţa dintre nivelul importurilor şi al exporturilor, într-o anumită perioadă într-o ţară.
4 Euro-obligaţiuni – obligaţiuni emise pe piaţa europeană, sub forma unor împrumuturi pe termen lung
cu o dobândă fixată la termene de plată specificate, cu o scadenţă precisă.
5 Măsură administrativă, aflată sub jurisdicţia dreptului administrativ, luată de organele administraţiei
publice.
Medii de afaceri în România 1111
rarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construcţie, concesionarea terenuri-

lor. Aceste aspecte sunt amplificate şi de lipsa unui sistem informaţional integrat gene-
ralizat (existent în prezent, în stadiul de finalizare sau în curs de implementare, doar la
unele primării), de pregătirea slabă şi lipsa de experienţă a unor funcţionari publici.
Organizarea necorespunzătoare a unor compartimente precum şi lipsa unui program
ferm de combatere a corupţiei a făcut ca acest fenomen să se manifeste încă sub diverse
forme. Cu toate că marea majoritate a regiilor autonome au fost transformate în societăţi
comerciale, în scopul eficientizării activităţii acestora, se mai constată încă, deficienţe în
ceea ce priveşte controlul calităţii serviciilor publice, ceea ce duce la risipa de resurse fi-
nanciare.
Un alt neajuns în activitatea administraţiilor locale, îl reprezintă numărul mic de pro-
grame de finanţare ale UE accesate de către acestea, aspect datorat, pe de o parte lipsei
de pregătire profesională a funcţionarilor publici privind metodologia de accesare şi
gestionare a fondurilor comunitare, iar pe de altă parte circulaţiei precare a informa-
ţiilor referitoare la acestea.
4.2 Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile)

Componentă majoră a mediului de afaceri, dezvoltarea segmentului întreprinderi-
lor mici şi mijlocii (numite în cele ce urmează IMM) a constituit şi constituie o priori-
tate pentru intervalul 2000 – 2004. Astfel, obiectivele urmărite au vizat:
simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legal şi administrativ privind sectorul IMM;
susţinerea organizaţiilor de reprezentare a sectorului IMM şi consultarea lor;
identificarea priorităţilor de dezvoltare şi alocare eficientă a resurselor;
îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare; îmbunătăţirea ofertei de servicii pentru
creşterea performanţelor în afaceri;
identificarea iniţiativelor zonale pentru promovarea dezvoltării IMM.
În vederea simplificării şi îmbunătăţirii cadrului legal şi administrativ al IMM au fost
elaborate studii de impact economic şi social (având în vedere implicaţiile acestora asu-
pra sectorului IMM) pentru toate proiectele de acte legislative, au fost consultaţi repre-
zentanţii comunităţilor de afaceri locale, a fost elaborată o metodologie unică şi a fost
stabilit un mecanism de elaborare, monitorizare, control şi evaluare care să asigure coe-
renţa politicilor de dezvoltare a sectorului IMM. În acelaşi timp, au fost elaborate şi
implementate programe pentru susţinerea organizaţiilor de reprezentare a intereselor
IMM la nivel naţional şi local.
În vederea identificării priorităţilor de dezvoltare şi de alocare eficientă a resurselor
au fost elaborate şi implementate programe de dezvoltare a IMM prin realizarea de par-
teneriate economico-sociale între autorităţile publice din România, agenţii economici,
asociaţiile de IMM, camerele de comerţ şi industrie, centrele de consultanţă şi training.
Parteneriatele au fost şi sunt realizate la nivel central, regional, local şi transfrontalier.
Accesul obiectiv al IMM la finanţarea internă şi externă, îmbunătăţirea sprijinului
oferit acestora prin diverse servicii a fost un alt obiectiv major al autorităţilor române,
concretizat prin diverse acţiuni şi măsuri de implementare:
• Promovarea de proiecte şi acţiuni specifice pentru accesul IMM la surse de
finanţare: linii de creditare cu o rată a dobânzii accesibilă, stabilirea cadrului
1212 Cosmin Joldeş
legislativ pentru crearea unor scheme de micro credite non-profit, garantarea şi co-
garantarea creditelor; stabilirea unui cadru legislativ operaţional pentru înfiinţarea
de instituţii financiare ne-bancare autorizate să acorde credite pentru IMM şi
înfiinţarea de societăţi cu capital de risc /venture capital6;
• Acordarea de asistenţă în vederea finanţării parţiale prin sisteme moderne de
finanţare a IMM (prin leasing, prin factoring7, prin venture capital, etc.);
• Asistenţă financiară în vederea co-finanţării şi a utilizării eficiente a ajutorului
financiar din partea organismelor UE sau a altor donatori;
• Co-finanţarea şi acordarea de asistenţă antreprenorilor (prin granturi, sprijin în
vederea internaţionalizării afacerilor, etc.);
• Elaborarea şi implementarea unor programe de asistenţă din partea statului pen-
tru centrele de consultanţă, training, informare pentru IMM; elaborarea de planuri
operaţionale de training;
• Furnizarea de resurse pentru instruire şi consultanţă de calitate superioară, la
tarife accesibile;
• Dezvoltarea de incubatoare de afaceri, centre de inovare, cluburi de afaceri, par-
curi de afaceri, etc;
• Formularea unei strategii de instruire şi promovare a resurselor umane, intro-
ducerea de discipline axate pe antreprenoriat în învăţământul liceal şi universitar.
Identificarea iniţiativelor zonale pentru promovarea dezvoltării IMM a luat forma
instituirii unor mecanisme de stimulare a sub-contractării pentru IMM (în special în in-
dustrie), a implementării unei strategii bazate pe proiecte (cum ar fi parcurile de afaceri,
parcurile tehnologice, grupurile de IMM, zonele economice speciale, proiecte în turism,
centre comerciale, incubatoare de afaceri, centrele de inovare etc.), a includerii unor
măsuri specifice în favoarea IMM în planurile de dezvoltare a zonelor defavorizate din
România.
4.3 Sistemul juridic din România – influenţa lui asupra

mediului de afaceri
Sistemul juridic din România asigură baza legală pentru însăşi existenţa componente-
lor mediului de afaceri din România şi pentru reglementarea raporturilor dintre acestea.
Pentru un mediu de afaceri atractiv, care să favorizeze investiţiile străine, România
are nevoie de o bază legislativă solidă şi verificată, de un sistem juridic credibil şi trans-
parent. În acest sens, deşi reglementarea dreptului de proprietate în România a fost
îmbunătăţită prin modificările aduse Constituţiei în 2003, se impun în continuare
reforme în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei, reforma judiciară şi menţinerea unui
mediu de afaceri echitabil pentru toţi investitorii, străini sau români.
6 Speculaţie de capital cu un grad înalt de risc – capitalul care finanţează o situaţie ce implică un risc
mare, cum ar fi firme noi sau firme cărora li se refuză o modalitate de finanţare convenţională.
7 Metodă de finanţare prin care o parte contractuală, numită factor, preia asupra sa creanţele unei firme,
creanţe pe care şi le va recupera ulterior sau altfel spus, vânzarea completă a creanţelor unei firme către
un alt partener fără responsabilitate.
A. Reglementarea dreptului de proprietate în România

Componentă de bază a cadrului legal dintr-o ţară, reglementarea dreptului de pro-
prietate a presupus reforme în ceea ce priveşte clasificarea drepturilor de proprietate în
concordanţă cu sistemul dreptului comunitar şi transpunerea în legislaţia naţională a
aquis-ului comunitar.
Clasificarea drepturilor de proprietate în concordanţă cu sistemul dreptului comu-
nitar a presupus luarea următoarelor măsuri (unele sunt încă în stadiul de adoptare sau
proiect):
• Garantarea constituţională a dreptului de proprietate, reglementarea situaţiei
juridice a persoanelor străine şi dreptul lor la proprietate în România;
• Retrocedarea terenurilor, pădurilor, construcţiilor etc., preluate abuziv –constitui-
rea diferitelor forme de proprietate ţinând seama de evoluţia acestor forme în sta-
tele membre ale Uniunii Europene;
• Stabilirea unor criterii optime pentru delimitarea proprietăţii publice de proprieta-
tea privată a statului:
- precizarea regimului juridic al bunurilor proprietate publică;
- proprietatea cooperatistă;
- patrimoniul cultural naţional;
- reglementarea unitară a diferitelor moduri de dobândire a proprietăţii de că-
tre stat (ex. expropriere, rechiziţii, confiscare etc.);
- regimul juridic al investiţiilor autohtone şi străine;
- aplicarea regimului cadastrului şi al publicităţii imobiliare pe întreg teri-
toriul ţării.
În vederea transpunerii în legislaţia naţională a acquis-ului comunitar din domeniul
proprietăţii, pe lângă accelerarea procesului de privatizare în România, a fost stabilită
situaţia juridică a Fondului Proprietăţii Private în cadrul acestui proces. Este urmărită,
de asemenea, reglementarea unitară a proprietăţii industriale: regimul brevetelor, al
desenelor şi modelelor industriale, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu.
B. Armonizarea legislaţiei
După 1990, Parlamentul României a adoptat multe legi noi care au adus îmbunătăţiri
binevenite legislaţiei anterioare. Legislaţia privind societăţile comerciale, proprietatea
intelectuală, Bursa de Valori Bucureşti, RASDAQ8, privatizarea, inclusiv transformarea
regiilor autonome, sectorul bancar, tranzacţiile garantate, falimentul şi asigurările sunt
exemple ale acestui progres, toate acestea având un impact pozitiv asupra mediului de
afaceri din România.
Cu toate acestea, uneori modificările legislative efectuate într-un mod necorespunză-
tor au devenit un impediment atât pentru investiţiile interne, cât şi pentru cele străine.
Această situaţie este întâlnită mai ales în cazul evoluţiei confuze a legilor privind politi-
cile fiscale şi facilităţile pentru investiţii. În unele cazuri, România nu are nevoie de o
nouă legislaţie, ci de o mai bună aplicare şi de o interpretare pertinentă a legislaţiei exis-
tente. Instabilitatea legislaţiei reprezintă una dintre principalele preocupări ale investi-
torilor români şi străini, o bază legislativă stabilă fiind obligatorie pentru ca investitorii
să îşi poată iniţia şi dezvolta afacerile.
8 Romanian Over-the-Counter Share Market

1414 Cosmin Joldeş
Aderarea României la UE necesită integrarea progresivă a acquis-ului comunitar – un

subset de legi comune ale Uniunii Europene. Totuşi, armonizarea cu directivele UE se
află încă într-un stadiu incipient. Va fi necesar un efort semnificativ pentru a adapta şi
armoniza legislaţia română cu standardele UE. De aceea, în ciuda nevoii de stabilitate
legislativă, modificări legislative suplimentare sunt inevitabile.
În perioada viitoare ar trebui ca bazele pentru noua legislaţie română să fie reprezen-
tate de legile şi directivele existente ale UE, care au fost verificate de numeroase legisla-
turi şi comitete ale ţărilor membre. Se recomandă o precauţie sporită în adoptarea legi-
lor, iar în sfera legislaţiei comerciale, atenţia ar trebui să se concentreze asupra adoptării
acquis-ului comunitar. O altă recomandare ar fi acordarea unui interes special pentru a
se asigura înţelegerea deplină a răspunderilor asociate beneficiilor rezultate din adopta-
rea unei anumite legi conforme cu normele Uniunii Europene. Deplina armonizare tre-
buie făcută într-o perioadă corespunzătoare de timp.
C. Reforma judiciară
Capacitatea de a aplica legea în mod sistematic, efectiv şi imparţial este o condiţie
indispensabilă pentru funcţionarea unei economii de piaţă. Supremaţia legii este dată
de legea aplicată şi nu de cea publicată. Importantă este funcţionarea efectivă a siste-
mului juridic şi nu potenţialul de a acţiona. În cele din urmă, justiţia se măsoară prin
activitatea sistemului judiciar. Majoritatea disputelor comerciale au o bază legitimă şi
uneori aceste dispute necesită judecata independentă a unei instanţe de drept. De aceea,
soluţionarea la timp a litigiilor comerciale reprezintă un factor important în dezvoltarea
sectorului privat şi în consecinţă a unui mediu de afaceri atractiv.
Instanţele din România suferă de o lipsă de judecători şi personal calificat, fapt ce a
contribuit la masiva acumulare de cazuri şi la întârzieri inacceptabile în administrarea
justiţiei. De asemenea, dezvoltarea comerţului cu noi parteneri străini va determina dis-
pute comerciale de o mai mare complexitate. Pentru a participa la soluţionarea unor ast-
fel de dispute, România va avea nevoie de un sistem judiciar credibil, care să răspundă
aşteptărilor partenerilor săi de afaceri.
În viitor se recomandă ca România să acţioneze pe următoarele direcţii:
• să acorde o prioritate sporită reformei judiciare;
• judecătorii trebuie să fie în continuare instruiţi pentru a putea soluţiona litigii
comerciale din ce în ce mai complexe;
• numărul de dosare alocate judecătorilor trebuie redus la un nivel la care aceştia să
poată dedica timpul necesar pentru înţelegerea deplină a disputei şi pentru apli-
carea legii în mod corespunzător;
• procedurile judiciare administrative trebuie restructurate prin folosirea tehnicii
electronice, grefierii şi restul personalului administrativ trebuie să primească o
mai bună instruire şi să aibă o mai mare răspundere, termenele dintre înfăţişări
trebuie scurtate, citaţiile trebuie trimise la timp şi în mod eficient, iar numărul de
amânări trebuie limitat;
• sistemul judiciar românesc ar trebui să încerce să accentueze următoarele caracte-
ristici: independenţă în soluţionarea hotărârilor judecătoreşti, integritatea judecă-
torilor, predictibilitatea şi calitatea hotărârilor judecătoreşti, eficienţă în soluţiona-
rea cazurilor, precum şi asumarea răspunderii de către judecători.
D. Menţinerea unui mediu de afaceri echitabil pentru toţi investitorii, străini sau
români
Existenţa unui mediu de afaceri echitabil pentru toţi investitorii străini şi români este
o condiţie esenţială pentru un climat de afaceri sănătos, facilităţile acordate unor inves-
titori selectaţi perturbând în mod invariabil piaţa. Cu toate acestea, fără a lua în consi-
derare astfel de perturbări, considerăm că o facilitate, odată acordată, nu trebuie retrasă
în mod arbitrar.
Pe piaţă există distorsiuni şi sub alte forme. De exemplu, legile privind concurenţa
sunt ineficiente dacă anumiţi competitori nu îşi plătesc taxele sau li se acordă perioade
prea lungi pentru plata datoriilor.
Pentru a preîntâmpina diverse discriminări, este recomandabil să nu se acorde pe vii-
tor noi facilităţi pentru investiţii decât dacă acestea sunt accesibile tuturor investitorilor.
De asemenea, orice facilităţi acordate anterior investitorilor trebuie să fie onorate şi lăsa-
te să-şi urmeze cursul. Dacă obligaţiile internaţionale necesită stoparea anumitor facili-
tăţi, aceasta ar trebui făcută treptat, într-o manieră realistă.
Funcţionarea sistemului fiscal şi aplicarea noii legislaţii trebuie să evite perturbări ale
concurenţei loiale pe piaţă.
4.4 Cadrul concurenţial - stimularea liberei concurenţe şi

dezvoltarea mediului de afaceri în România
Politica concurenţei, materializată prin stimularea liberei concurenţe reprezintă o
prioritate pentru actualul legislativ şi executiv în cadrul politicilor de ajustare stru-
cturală şi de îmbunătăţire a mediului de afaceri din România. Obiectivele cadru stabilite
pentru perioada 2000 – 2004 vizează:
• consolidarea structurilor instituţionale privind politica concurenţei;
• aplicarea efectivă a politicii ajutorului de stat.
Prin realizarea primului din cele două obiective menţionate mai sus este urmărită întă-
rirea şi îmbunătăţirea capacităţii administrative a autorităţilor de supraveghere a concurenţei şi
ajutorului de stat prin informatizarea acestora, prin asigurarea lor cu personal specializat
(inclusiv măsuri de investiţii pentru buna funcţionare a Consiliului şi Oficiului Concu-
renţei), prin organizarea de stagii de pregătire în UE, pe probleme de concurenţă, ajutor
de stat, legislaţie antitrust conform programelor Consiliului şi Oficiului Concurenţei. O
altă direcţie pe care se acţionează este aplicarea efectivă a politicii de concurenţă (în special a
Legii Concurenţei, nr. 26/1996), adaptarea şi completarea legislaţiei secundare în domeniul
concurenţei (în funcţie de completările aduse aquis-ului), realizarea de studii privind
evoluţia mediului concurenţial pe diferite pieţe relevante, instituţionalizarea regulilor de
concurenţă aplicabile întreprinderilor prevăzute în Acordul de Asociere România – UE.
În ceea ce priveşte aplicarea efectivă a politicii ajutorului de stat, s-au făcut şi se fac în
continuare eforturi pe cale legislativă, cum ar fi: elaborarea hotărârilor de guvern, a regula-
mentelor şi îndrumarelor pentru aplicarea politicii ajutorului de stat (adoptarea şi implemen-
tarea legislaţiei secundare în aplicarea Legii ajutorului de stat, armonizarea permanentă
a acesteia în funcţie de completările aduse acquis-ului, aprobarea procedurilor de rapor-
tare, monitorizare şi informare în aplicarea Legii 143/1999 privind ajutorul de stat); pro-
movarea regulilor de concurenţă şi ajutor de stat (instruirea agenţilor economici, a reprezen-
1616 Cosmin Joldeş
tanţilor aparatului juridic, organizarea de conferinţe regionale pe probleme de concu-

renţă şi ajutor de stat).
4.5 Transparenţa mediului de afaceri. Achiziţiile publice în

România
Mulţi operatori prezenţi în mediul de afaceri dintr-o ţară se confruntă cu probleme
precum modul în care pot să-şi dezvolte activitatea în competiţie cu alţi operatori
interni sau străini sau modalitatea în care vor trebui să participe la sistemul de achiziţii
de materii prime şi materiale, servicii şi lucrări.
Pe lângă politicile concurenţiale de care am vorbit într-un paragraf anterior, transpa-
renţa mediului de afaceri este un criteriu important de evaluare a mediului de afaceri
dintr-o ţară, fiind de asemenea o modalitate de creştere a numărului de investitori de pe
respectiva piaţă. Din acest punct de vedere, legislaţia din România stabileşte că indife-
rent dacă structura capitalului social al agentului economic este autohtonă, străină sau
combinată, toţi participanţii la proces au aceleaşi obligaţii şi aceleaşi drepturi.
Pentru sprijinirea acestor afirmaţii, putem exemplifica cu OUG nr. 60/2001 privind
achiziţiile publice. Ea are drept scop stabilirea principiilor, cadrului general şi a proce-
durilor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, precum şi a căilor de atac al
actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una dintre procedurile de atri-
buire a contractului de achiziţie publică. Conform actul normativ, principiile care stau
la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt:
• libera concurenţă, respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca orice furnizor de
produse, executant de lucrări sau prestator de servicii, indiferent de naţionalitate,
să aibă dreptul de a deveni, în condiţiile legii, contractant;
• eficienţa utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurenţial şi
a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică;
• transparenţa, respectiv punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor
referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică;
• tratamentul egal, respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de se-
lecţie şi a criteriilor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, astfel încât
orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă
şanse egale de a i se atribui contractul respectiv;
• confidenţialitatea, respectiv garantarea protejării secretului comercial şi a propri-
etăţii intelectuale a ofertantului.
Procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică impune autorităţii contrac-
tante respectarea prevederilor ordonanţei. Atribuirea contractelor de achiziţie publică (do-
bândirea, definitivă sau temporară, de către o persoană juridică definită ca autoritate con-
tractantă, a unor produse, lucrări sau servicii, prin atribuirea unui contract de achiziţie
publică) se face cu respectarea unor obligaţii stricte. Acestea presupun obligaţia de a aplica
una dintre procedurile de mai jos pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică:
• licitaţie deschisă, respectiv procedura prin care orice furnizor, executant sau pres-
tator interesat are dreptul de a depune oferta;
• licitaţie restrânsă, respectiv procedura care se desfăşoară în două etape distincte şi

prin care numai candidaţii selectaţi de către autoritatea contractantă în prima
etapă sunt invitaţi să depună oferte;
• negocierea (negociere competitivă, negociere cu o singură sursă);
• cererea de ofertă, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractan-
tă solicită fără publicarea unui anunţ publicitar, oferte de la mai mulţi furnizori,
executanţi sau prestatori;
• organizarea unui concurs de soluţii, respectiv o procedură care permite acesteia să
achiziţioneze, în special în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanis-
tice şi peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un plan sau un
proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurenţiale de către un juriu, cu sau fără
acordarea de premii concurentului/concurenţilor câştigător/câştigători.
Contractele de achiziţie publică se atribuie de regulă prin aplicarea procedurilor de
licitaţie deschisă sau restrânsă. Indiferent de procedura aplicată, autoritatea contrac-
tantă are obligaţia să asigure respectarea principiilor liberei concurenţe, transparenţei,
tratamentului egal şi confidenţialităţii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau prestatorii
interesaţi să participe la procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.
Modalităţile de organizare şi desfăşurare a procedurilor de achiziţii, responsabilităţile şi
drepturile organizatorilor şi participanţilor, restricţionările procesului sunt descrise pe
larg în ordonanţă. Ceea ce trebuie remarcat este în principal transparenţa procesului.
Cu toate acestea, realitatea a arătat că nu au fost puţine cazurile când rezultatul unui
proces complex de evaluare şi desemnare a câştigătorilor nu a fost cel normal. Aceasta a
condus la o nouă iniţiativă legislativă, având ca obiectiv asigurarea, pe lângă un înalt
grad de securizare a procesului şi o transparenţă totală a acestuia şi cea mai obiectivă evaluare.
A fost promovată astfel Ordonanţa nr. 20/2002 privind achiziţiile publice prin licita-
ţii electronice, aprobată prin Legea nr. 468/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii
electronice. Intrarea treptată în sistemul electronic de evaluare elimină o mare parte din
incertitudinile pe care le reclamă aplicarea OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.
Tot în vederea atribuirii unor contracte, dar a căror valoare este deosebit de ridicată şi
care au ca obiect realizarea unor proiecte de investiţii de importanţă naţională, în anul 2002
a fost promovat cadrul juridic pentru contractele de Parteneriat Public Privat în România.
4.6 Guvernanţa corporatistă

Guvernanţa corporatistă arată modul în care o corporaţie este condusă. Se au în
vedere principiile şi elementele de drept comercial care stau la baza organizării entităţii
(în special dreptul corporatist), modul în care drepturile acţionarilor şi ale organelor de
conducere sunt exercitate (ex. Consiliul de Administraţie9).
În ceea ce priveşte guvernanţa corporatistă, există semnale pozitive, precum armoni-
zarea legislaţiei româneşti cu Directivele Uniunii Europene şi abrogarea de către Guvern a
OUG nr. 229/2000.
9Membrii aleşi dintre acţionarii corporaţiei care implementează statutul companiei şi dispoziţiile
executive.
1818 Cosmin Joldeş
În legislaţia românească, aspectele importante referitoare la guvernanţa corporatistă

sunt reglementate de Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990. Ca urmare a importantelor
modificări aduse ulterior, prin OUG nr. 31/1997, cu toate că armonizarea în acest dome-
niu nu este încă completă, această lege este în prezent în concordanţă cu prevederile
Directivelor Europene.
OUG a Guvernului nr. 229/2000 a fost primul act normativ care a încercat să reglemen-
teze aspecte ale guvernanţei corporatiste, după modificarea Legii nr. 31/1990 de către
OUG nr. 31/1997. Acest lucru s-a făcut însă cu preţul acordării unei ponderi dispropor-
ţionate drepturilor acţionarilor majoritari. Chiar dacă prevederile OUG nr. 229/2000 au
fost redactate cu bune intenţii, urmărindu-se protejarea drepturilor acţionarilor majori-
tari, în final aceste prevederi permit abuzuri potenţiale din partea acţionarilor minori-
tari, cum ar fi obstrucţionarea conducerii societăţilor prin împiedicarea exercitării unei
administrări corespunzătoare. Totuşi, Guvernul a abrogat OUG nr. 229/2000, după un
lobby intens făcut de importante organizaţii.
Cu toate că autorităţile, în special CNVM şi APAPS, au fost preocupate de guvernan-
ţa corporatistă şi majoritatea părţilor interesate au fost invitate la consultări în vederea
unor noi reglementări, procesul de consultări s-a dovedit departe de a fi eficient. De
multe ori participanţii nu au dispus de ultima versiune a documentaţiei care urma să fie
discutată. Uneori era neclar tuturor participanţilor care era ultima versiune a proiectu-
lui. Prin urmare, adoptarea de către Guvern a unei noi OUG care să reglementeze as-
pecte ale guvernanţei corporatiste a reprezentat o surpriză neplăcută, având în vedere
că s-a făcut abstracţie de procesul de consultare.
Chiar dacă am observat că există deja semnale pozitive în privinţa legislaţiei, aspec-
tele care necesită îmbunătăţiri şi care trebuie avute în vedere sunt: îmbunătăţirea
aplicării prevederilor legale, crearea unei guvernanţe corporatiste puternice pentru sus-
ţinerea privatizării, ajungerea la un echilibru între anumite interese, uneori contradic-
torii, obligaţiile şi răspunderile membrilor Consiliului de Administraţie şi modificarea
prevederilor OUG nr. 28/2002.
Dacă nu sunt aplicate corespunzător, chiar şi cele mai bune prevederi legale nu sunt
eficiente. Pentru o guvernanţă corporatistă solidă sunt necesare mecanisme şi politici de
control, inclusiv metode care să asigure că întregul personal din cadrul organi-
zaţiei/societăţii acţionează în interesul ei, să nu se angajeze în tranzacţii cu aceasta şi să
nu divulge informaţii. Aceste obiective nu pot fi atinse decât dacă atât acţionarii, admi-
nistratorii, cât şi directorii sunt supuşi unor sancţiuni corespunzătoare în cazul în care
nu respectă standardele de bună conduită corporatistă. Aceasta depinde nu numai de
existenţa unui control eficient exercitat de acţionari, dar mai ales de existenţa unui sis-
tem juridic pus în aplicare în mod corespunzător, pentru care este nevoie de un sistem
de instanţe comerciale specializate, cu judecători având o înaltă pregătire de specialitate
şi cu proceduri de urgenţă pentru aducerea la îndeplinire a legii.
Crearea unei structuri sigure a guvernanţei corporatiste este foarte importantă pen-
tru succesul privatizării, din punctul de vedere al potenţialilor investitori. Lipsa unor
structuri de reglementare sigure face posibilă existenţa unor practici de afaceri impru-
dente, în timp ce disfuncţiile guvernanţei corporatiste pot genera neregularităţi, cum ar
fi transferul de active sau frauda înainte şi după procesul de privatizare.
Marii investitori, locali sau străini, trebuie convinşi că regulile sunt aceleaşi pentru toţi
şi că o grijă justificată pentru protecţia acţionarilor minoritari nu trebuie, de fapt, să
împiedice acţionarii majoritari în activităţile de conducere. Acţionarii minoritari trebuie

protejaţi şi trebuie să li se acorde drepturi care să-i protejeze împotriva abuzurilor, dar, la
rândul lor, aceştia nu trebuie să împiedice activitatea societăţii în mod nerezonabil. Votul
acţionarilor ar trebui încurajat prin uşurarea procedurilor cât mai mult cu putinţă. Drep-
turile acţionarilor trebuie protejate împotriva diluării sau împotriva altor pierderi de
valoare prin tranzacţii necorespunzătoare şi costuri de transfer. Toate drepturile acordate
acţionarilor minoritari de către legislaţia Comunităţii Europene în vigoare trebuie
recunoscute.
Trebuie să se ajungă la un echilibru între interesele diverşilor acţionari, chiar dacă
acestea sunt uneori contradictorii. Având în vedere că acţionarii majoritari îşi asumă un
risc major şi aduc mai multe resurse financiare într-o societate, este inacceptabil ca aceş-
tia să fie lipsiţi de drepturile lor esenţiale sub pretextul că acţionarii minoritari, aflân-
du-se într-o poziţie defavorizată, nu se pot proteja. E foarte important să nu se trans-
forme drepturile acţionarilor minoritari într-o armă care poate fi folosită de aceştia în
moduri care contravin chiar intereselor societăţilor comerciale.
Obligaţiile şi răspunderile membrilor Consiliilor de Administraţie sunt stabilite prin
actele constitutive ale societăţilor comerciale, în cadrul general al prevederilor legale. În
această privinţă, există anumite probleme cu importanţă specială, care ar trebui rezolva-
te de noua legislaţie, cum sunt:
• după numirea ca membri în Consiliul de Administraţie, ca regulă generală,
administratorii ar trebui să beneficieze de prezumţia de bună credintă şi nu ar
trebui să fie hărţuiţi de către acţionarii minoritari, ci ar trebui să fie creditaţi ca
fiind capabili să implementeze strategia societăţii;
• este necesar ca prevederile legale care reglementează răspunderile şi obligaţiile
membrilor Consiliului de Administraţie şi ale conducerii să fie puse în aplicare,
altfel existenţa acestor prevederi devine ineficientă; dacă nu sunt aplicate în mod
corespunzător, chiar şi cele mai bune legi nu-şi vor putea atinge scopul, adică să
prevină şi să reducă frauda;
• Consiliul trebuie să acţioneze în interesul tuturor acţionarilor şi în interesul
societăţii, nu în interesul anumitor categorii de acţionari;
• deoarece numai puţine persoane din România au avut experienţă de membru într-
un Consiliu de Administraţie, este indicat să se folosească abilităţile acestor
administratori profesionişti.
http://www.ccir.ro
http://www.oficiulconcurentei.ro
http://www.customs.ro
http://www.guv.ro
http://www.just.ro
http://www.mapgov.ro
http://www.mimmc.ro
http://www.mmss.ro
2020 Cosmin Joldeş
http://www.oncr.ro
http://www.orcb.ro
http://www.osim.ro
5. Oportunităţile de afaceri în România
5.1 Industria şi mediul de afaceri din România

După 1990, industria românească a fost o prioritate majoră a tuturor executivelor în
cadrul politicilor de ajustare şi de îmbunătăţire a mediului de afaceri din România.
În perioada 2000 – 2004, liniile majore pe care s-a mers au fost: restructurarea sec-
torului de stat şi privatizarea întreprinderilor industriale româneşti (mai ales din sec-
toarele „problemă” precum siderurgia, mineritul, etc.); monitorizarea atentă a activităţii
utilităţilor publice; abordarea unitară şi obiectivă a „intrărilor” şi a „ieşirilor” din circui-
tul pieţei agenţilor economici din industrie; revitalizarea politicilor industriale şi o nouă
abordare a competitivităţii sectorului industrial.
A. Restructurarea sectorului de stat şi privatizarea în industrie
Politica care viza sectorul de stat din industrie a avut, în ultimii ani, drept obiective
pe termen scurt:
continuarea restructurării şi privatizării societăţilor cu capital de stat;
reducerea pierderilor din sectorul minier.
Printre acţiunile şi măsurile concrete care au fost luate în vederea restructurării şi a
privatizării din industrie putem aminti:
• Aprobarea de către Guvern a planurilor de restructurare şi privatizare elaborate
de agenţiile de privatizare şi de către băncile de investiţii pentru marile societăţi
comerciale înscrise în PSAL (ca de exemplu Alprom Slatina, Electroputere Craio-
va, IUG Craiova, Faur Bucureşti, Rocar Bucureşti, Oltchim Rm. Vâlcea etc.);
• Finalizarea restructurării şi privatizării marilor societăţi comerciale cu capital de
stat înscrise în PSAL (de exemplu SIDEX Galaţi, Alro Slatina, Romvag Caracal,
Siderurgica Hunedoara, Republica Bucureşti, Tractorul Braşov, Roman Braşov);
• Extinderea programului de privatizare la noi societăţi comerciale mari de stat din
domeniul transportului feroviar de mărfuri şi al exploatării resurselor minerale,
conform PSAL II;
• Privatizarea societăţilor comerciale mari, mijlocii şi mici în care FPS deţinea acţiuni
reziduale, conform PSAL II;
• Identificarea de către FPS a unei liste cu societăţi comerciale de stat în care
arieratele de plăţi depăşesc 85% din totalul activelor şi propunerea spre aprobarea
Guvernului a lichidării acestora.
În vederea reducerii pierderilor din sectorul minier au fost efectuate următoarele acţiuni:
• Examinarea în Guvern a „Legii mineritului“ şi prezentarea amendamentelor
necesare în Parlament (în 2000);
• Implementarea unor acţiuni care să conducă la:

- 20% reducere proporţională din pierderile contabilizate din operaţiuni
(inclusiv subvenţiile) a cel puţin şase companii miniere, prin compararea
datelor din situaţiile lor financiare anuale;
- încheierea de contracte pentru lucrările de închidere tehnică şi ameliorarea
mediului înconjurător pentru exploatările miniere producătoare de mari
pierderi.
B. Utilităţile publice
Având drept obiectiv stabilirea cadrului legal şi instituţional pentru demonopolizare
şi stimulare a participării sectorului privat în domeniul utilităţilor publice după 2000, au
fost implementate în România următoarele acţiuni şi măsuri:
• Elaborarea şi adoptarea de către executiv a obiectivelor pe termen lung şi mediu
pentru domeniul utilităţilor publice (electricitate, petrol, gaze, telecomunicaţii,
poştă, transporturi) privind liberalizarea pieţei, structura industrială şi reglemen-
tarea formelor de proprietate;
• Crearea, funcţionarea şi dezvoltarea pieţelor deschise de energie:
- piaţa resurselor de energie primară;
- pieţele energiei electrice şi termice;
- crearea pieţei de servicii energetice;
• Restructurarea activităţilor din sectorul energetic, de gaze, petrol, telecomunicaţii,
poştă, transporturi - prin separarea activităţilor de producţie, exploatare comercia-
lă, depozitare şi distribuţie.
• Implementarea strategiei de privatizare şi introducere a concurenţei în sectorul de
distribuţie a energiei electrice, a gazelor, al infrastructurii de transport a ţiţeiului;
• Crearea unei burse a energiei şi a unei noi structuri de reglementare în domeniul
telecomunicaţiilor şi în sectorul informaţional.
C. Înfiinţarea şi radierea agenţilor economici din industrie
În vederea introducerii şi a aplicării unui sistem coerent al falimentului:
• a fost aprobat de către Guvern, pe baza unui raport asupra aplicării legii
falimentului, un plan de acţiune pentru îmbunătăţirea procedurilor falimentare
(deosebit de importante în procesul restructurării agenţilor economici);
• au fost ameliorate şi implementate coerent procedurile falimentare, în scopul
creării condiţiilor necesare reintroducerii în circuitul pieţei a întreprinderilor cu
probleme financiare, dar care au încă potenţial de reabilitare şi dezvoltare.
D. Politicile industriale
Cel mai important aspect al acestora se referă la crearea condiţiilor favorabile dezvoltării
activităţilor industriale, aspect concretizat prin acţiuni şi măsuri, după cum urmează:
• Definitivarea şi aprobarea documentului privind politica industrială, necesar pen-
tru negocierile în vederea aderării. Perfecţionarea cadrului legislativ specific
acquis-ului comunitar în domeniul produselor industriale;
2222 Cosmin Joldeş
• Extinderea sistemului de compensare a datoriilor operatorilor economici prin

includerea şi acelora datorate către Bugetul de Stat, către Bugetele locale şi Bugetul
de Asigurări Sociale, în vederea restrângerii dimensiunilor blocajului financiar;
• Reducerea numărului de fonduri speciale care generează exces de fiscalitate;
• Reconsiderarea tratamentului fiscal pentru stimularea investiţiilor prin reducerea
impozitului pe profitul reinvestit, recunoaşterea cheltuielilor de afaceri şi trata-
mentul fiscal favorabil al amortizării şi rezervelor;
• Intensificarea creditării dezvoltării activităţilor preponderent pe bază de planuri
de afaceri;
• Dezvoltarea relaţiilor de cooperare între IMM-uri şi marile unităţi industriale, în
domeniul realizării de produse şi servicii industriale;
• Elaborarea de programe de cofinanţare a unor proiecte de investiţii pentru restruc-
turare tehnologică a marilor unităţi industriale, inclusiv pentru creşterea eficienţei
energetice şi protecţia mediului înconjurător.
Politicile industriale promovate de autorităţile române în ultimii ani au vizat şi
vizează respectarea strictă a criteriilor ecologice în cazul politicilor de dezvoltare industrială şi
preîntâmpinarea unor accidente ecologice, de talia celui de la Baia Mare din 2002, soldat
cu deversarea de cianuri în râul Tisa, accidente care au o influenţă negativă majoră asu-
pra imaginii României pe plan internaţional. Acţiunile şi măsurile luate au presupus:
• Stabilirea de calendare pentru încadrarea progresivă a operatorilor economici în
prevederile standardelor naţionale privind poluarea, armonizate cu cele din
Uniunea Europeană;
• Cofinanţarea de către stat a proiectelor de ecologizare a proceselor de fabricaţie şi
a produselor industriale, cu condiţia suportării de către operatorii economici
beneficiari a unei cote-părţi din costul proiectului.
E. Competitivitatea sectorului industrial
Principalul obiectiv vizează dezvoltarea cooperării industriale interne şi internaţionale
prin intensificarea acţiunilor de prospectare a oportunităţilor de cooperare industrială
internaţională prin orientarea/conştientizarea administraţiei din sfera relaţiilor interna-
ţionale (din sectoare precum comerţ, afaceri externe) către problematica economică şi a
integrării europene.
Un alt obiectiv l-a constituit formarea în România de structuri industriale compatibile cu
structura economiei UE. În acest sens s-a urmărit promovarea – prin stimulente – a ramu-
rilor industriale cu potenţial de creştere superior mediei de creştere economică globală,
rezultate din analizele existente privind industria prelucrătoare din România şi din stu-
diile privind conjunctura mondială şi europeană (ramuri caracterizate printr-un nivel
tehnologic ridicat sau cu efect de antrenare orizontală şi verticală puternic, ramuri inte-
grate pieţei europene care să asigure creşterea fluxului bilateral de produse similare).
S-a acţionat şi se acţionează şi pe calea restructurării industriei astfel încât să fie urmări-
tă creşterea ponderii sectoarelor cu productivitate totală a factorilor ridicată, a celor cu
energointensivitate foarte redusă şi a celor ecologice (politici de creştere a credibilitării
macroeconomice şi de creştere a potenţialului managerial în firme, în scopul atragerii
know-how10-ului extern şi a investiţiei directe, politici de direcţionare prin stimulente

financiar-fiscale a profiturilor către sectoare agresive).
5.2 Agricultura şi mediul de afaceri din România

În ceea ce priveşte agricultura românească, în ultimii ani, cele mai importante măsuri
au vizat următoarele domenii: fondul funciar; restructurarea, privatizarea şi concesionarea
activelor din agricultură; ajustarea agriculturii româneşti la standardele Politicii Agricole
Comunitare (PAC); calitatea produselor agro-alimentare; dezvoltarea rurală.
A. Fondul funciar
În ceea ce priveşte fondul funciar, principalul scop urmărit a fost armonizarea
legislativă în domeniul politicilor de îmbunătăţiri funciare şi de protecţie a mediului, pentru
perioada 2000 – 2004 fiind prevăzute următoarele măsuri:
• Politici privind fondul funciar:
- finalizarea aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000;
- mărirea suprafeţelor exploataţiilor agricole prin asociere, comasare, aren-
dare, cumpărare-vânzare, limitarea divizării suprafeţelor sub o anumită di-
mensiune, orientarea şi sprijinirea proprietarilor pentru culturi valoroase;
- scoaterea din circuitul agricol a terenurilor degradate (scarificare şi amen-
dare, împăduriri, etc.);
• Accelerarea lucrărilor de introducere a Cadastrului agricol şi de organizare a
teritoriului în vederea creării unei pieţe funcţionale a terenurilor şi proprietăţilor
imobiliare din sectorul agricol;
• Transferul managementului infrastructurii de irigaţii către asociaţiile utilizatorilor
de apă pentru irigaţii (într-o primă fază pentru primele 15.000 de hectare, iar într-o
a doua fază pentru următoarele 60.000 de hectare);
• Stabilirea cadrului legal pentru investiţii prioritare şi obţinerea de finanţare externă;
• Stabilirea cadrului organizatoric şi legal pentru evaluarea impactului asupra me-
diului;
• Accesul la informaţii şi reducerea efectelor negative ale poluării produse de activi-
tăţile agricole;
• Stabilirea cadrului legal privind managementul deşeurilor provenite din activită-
ţile agricole.
B. Restructurarea, privatizarea şi concesionarea activelor din agricultură
În vederea creşterii productivităţii şi competitivităţii sectorului agricol, cele mai im-
portante măsuri vizează:
• Politici de susţinere a producătorilor prin acordarea de stimulente financiare pen-
tru achiziţionarea de maşini, utilaje şi instalaţii din producţia internă;
• Finalizarea privatizării societăţilor comerciale care deţin în administrare terenuri
agricole sau aflate sub luciu de apă şi demararea activităţii de concesionare a tere-
nurilor respective;
10 Cunoştinţe tehnice nebrevetabile

2424 Cosmin Joldeş
• Finalizarea procesului de privatizare a societăţilor naţionale rezultate prin reorga-

nizarea regiilor autonome aflate în subordinea Ministerului Agriculturii, Păduri-
lor, Apelor şi Mediului;
• Stabilirea cadrului organizatoric şi instituţional privind funcţionarea Companiei
Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol şi înfiinţarea sistemului de monito-
rizare a capacităţii naţionale de pescuit prin crearea Registrului navelor şi a am-
barcaţiunilor de pescuit;
• Crearea inspecţiei piscicole centrale şi teritoriale, pentru Marea Neagră, râurile de
graniţă şi fluviul Dunărea.
Protecţia patrimoniului genetic este vizată prin conectarea Băncii de Resurse Genetice
Vegetale la circuitul internaţional al băncilor de resurse genetice vegetale, prin conec-
tarea Băncii de Resurse Genetice Animale la circuitul internaţional al băncilor de resur-
se genetice animale şi stabilirea cadrului instituţional şi legal pentru dezvoltarea patri-
moniului genetic privind fermele zootehnice de elită şi prin stabilirea cadrului legal
pentru protejarea patrimoniului genetic piscicol.
C. Ajustarea agriculturii româneşti la standardele Politicii Agricole Comunitare
(PAC)
În vederea integrării României în Uniunea Europeană s-a avut în vedere după 1990
modernizarea agriculturii româneşti şi adaptarea ei prin diverse politici de ajustare la
cerinţele Politicii Agricole Comunitare (PAC). În acest sens, pentru susţinerea producăto-
rilor agricoli şi ai celor din sectorul piscicol, pentru îmbunătăţirea nivelului tehnologic în dome-
niu s-au avut şi se au în vedere:
• Sprijinirea producătorilor agricoli pentru achiziţionarea de tehnică agricolă şi
inputuri prin stimulente financiare similare cu cele din UE;
• Dezvoltarea sistemului de finanţare prin leasing;
• Sprijinirea acţiunilor de interes naţional privind combaterea bolilor şi dăunătorilor
şi asigurarea necesarului de îngrăşăminte chimice şi pesticide;
• Stabilirea cadrului legislativ privind protecţia plantelor;
• Atragerea resurselor financiare pentru dotarea cu echipamente specifice tehnolo-
giilor de pescuit şi păstrarea capturilor la bordul navelor.
Pentru definirea exploataţiei agricole şi pentru crearea cadrului instituţional de
înregistrare vor fi întreprinse următoarele acţiuni:
• Creşterea dimensiunii medii a exploataţiilor agricole prin realizarea cadrului insti-
tuţional (fondul de sprijin al producătorilor agricoli, fondul de asigurare şi rea-
sigurare împotriva calamităţilor naturale) şi legal (accesul la credite avantajoase);
• Realizarea unei evidenţe contabile primare şi introducerea sistemului informaţio-
nal de culegere a datelor de gestiune contabilă compatibil cu cel aplicat în UE;
• Dezvoltarea cooperativelor de servicii.
În vederea ajustării politicii comerciale a României cu cea a UE, cu privire la produsele
agricole, se au în vedere:
• stabilirea cadrului legal privind acreditarea depozitelor de stocare şi gradare a
cerealelor, emiterea şi utilizarea certificatelor de depozit;
• stimularea comercializării produselor prin bursele de mărfuri;
• dezvoltarea filierelor de tip „piaţa de gros” în toată ţara;
• identificarea complementarităţilor la nivel mondial, regional şi bilateral ale Româ-

niei în domeniul comerţului internaţional cu produse alimentare, prospectarea
pieţelor internaţionale de desfacere.
D. Calitatea produselor agro – alimentare
Unul din principalele domenii cărora li s-a acordat atenţie în ultimii ani a fost calita-
tea produselor agro-alimentare, în acest sens urmărindu-se integrarea României în
sistemul global de calitate a produselor agro-alimentare prin:
• stabilirea de legislaţii unitare pentru coordonarea activităţilor de carantină
fitosanitară şi sanitar-veterinară;
• înfiinţarea şi dotarea corespunzătoare a unor laboratoare specifice activităţilor de
carantină fitosanitară şi regimul pesticidelor;
• afilierea României la organizaţia internaţională pentru protecţia culturilor vegetale;
• stabilirea cadrului legislativ privind aplicarea normelor comunitare de comerciali-
zare a unor produse din peşte.
Pentru alinierea politicilor sanitar-veterinare din România la cele din UE se are în vedere
în perioada viitoare:
• formarea şi instruirea specialiştilor în domeniul sanitar-veterinar şi dotarea
laboratoarelor conform prevederilor internaţionale;
• crearea de sisteme pentru identificarea animalelor.
E. Dezvoltarea rurală
Un pas important, care a fost făcut de România, în ultimii ani în ceea ce priveşte poli-
tica agricolă a fost mutarea accentului de la politica exclusiv agricolă la cea de dezvoltare rura-
lă. Acest obiectiv a fost atins prin următoarele măsuri şi acţiuni de implementare:
• Crearea şi dezvoltarea cadrului legislativ pentru:
- accesarea fondurilor structurale de pre-aderare, respectiv pentru programele
PHARE şi SAPARD;
- orientarea unor acţiuni din cadrul programului de cooperare bilaterală
pentru asigurarea complementarităţii cu obiective din Programul SAPARD;
• Programe de investiţii în scopul dezvoltării infrastructurii în mediul rural;
• Promovarea activităţilor economice alternative şi a întreprinderilor mici şi mijlocii
în mediul rural;
• Crearea Fondului Naţional de Sprijinire a Agriculturii în conformitate cu regle-
mentările UE;
• Politici active de reconversie a forţei de muncă din mediul rural dinspre sectorul
agricol către servicii.
5.3 Transporturile şi mediul de afaceri din România

Cele mai importante componente ale transporturilor din România, în care s-au efec-
tuat importante investiţii în ultimii ani sunt infrastructura de transport şi serviciile de
transport oferite.
2626 Cosmin Joldeş
A. Infrastructura de transport din România

În vederea modernizării infrastructurilor de transport din România în ultimii ani s-a
acţionat pe două direcţii:
• Reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor de transport existente;
• Realizarea proiectelor de infrastructură cuprinse în pactul de stabilitate pentru Europa de
Sud-Est, un deziderat important al României, fiind vorba de cele mai multe ori de
construcţii ab-nuovo11.
Pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor de transport existente în
România au fost avute în vedere, în scopul fluidizării traficului intern şi internaţional,
reţeaua actuală de drumuri europene şi naţionale, căile şi canalele navigabile (inclusiv
modernizarea sistemelor de siguranţă a navigaţiei), porturile maritime şi fluviale, aero-
porturile. Printre primele investiţii făcute au fost cele efectuate pentru reabilitarea DN 7,
pe valea Mureşului, între Arad şi Deva, imediat după 1990. Ulterior au urmat şi alte sec-
toare de drumuri naţionale.
Proiectele de infrastructură cuprinse în pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est au
urmărit în general Coridoarele Pan-Europene de transport care traversează România
(trasate în 1997 la Helsinki, la Conferinţa transportului pan-european), individualizate
pentru fiecare tip de transport în parte, şi având drept termen de finalizare 2007-2015:
• Coridorul Pan-European IV (pe direcţia Vest-Est şi Vest-Sud – pentru transport ru-
tier şi feroviar);
• Coridorul Pan-European VII (fluviul Dunărea – pentru transportul fluvial);
• Coridorul Pan-European IX (pe direcţia Nord Est - Sud– pentru transport rutier şi fe-
roviar).
Pentru intervalul 2000 – 2015 sunt vizate investiţii majore în autostrăzi pe sectoarele
Bucureşti – Constanţa; Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov; Nădlac (judeţul Arad,
punct vamal de frontieră cu Ungaria) – Lugoj – Deva; Deva – Sebeş – Sibiu; Sibiu –Bra-
şov; Braşov – Târgu Mureş – Cluj Napoca – Oradea – Borş (judeţul Bihor, punct vamal
de frontieră cu Ungaria), şi în construirea de infrastructuri feroviare de mare viteză – prima
cale ferată vizată fiind: Constanţa – Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov – Sighişoara –
Mediaş – Blaj – Alba Iulia – Simeria – Deva – Arad – Curtici (judeţul Arad, punct vamal
de frontieră cu Ungaria).
Cu toate investiţiile efectuate în ultimii 13 ani în acest sector, investiţii care nu sunt
deloc neglijabile, sectorul rămâne în marea lui parte subdezvoltat. Situaţia este cu atât
mai mult dramatică, cu cât acest sector are un puternic efect de antrenare şi asupra altor
sectoare ale economiei naţionale. Dezvoltarea lui rămâne o prioritate în vederea integră-
rii României în structurile euro-atlantice. Penultimul loc în Europa din punct de vedere
al kilometrilor de autostradă (cu cei 110 km de autostradă depăşind doar Albania),
parcurgerea cu mare dificultate a multor sectoare de drumuri naţionale, o infrastructură
feroviară cu durata de viaţă depăşită, aeroporturi nemodernizate, etc. sunt realităţi care
au nevoie de modificări şi îmbunătăţiri majore.
11 Construcţii realizate integral pe structuri noi.

B. Serviciile de transport
În vederea reabilitării serviciilor de transport oferite în România, pentru îmbunătăţi-
rea calităţii acestora şi pentru alinierea la condiţiile europene de transport s-au avut şi
se au în vedere:
• programul de aliniere a sistemului naţional de transport la sistemul european,
fiind direct vizate în acest sens:
- restructurarea TAROM şi pregătirea companiei pentru privatizare;
- îmbunătăţirea activităţilor comerciale a porturilor maritime româneşti;
- reabilitarea activităţii şi îmbunătăţirea performanţelor societăţilor feroviare:
CFR Călători, CFR Infrastructură, CFR Marfă etc.
• programul de diversificare şi de reabilitare a calităţii serviciilor din domeniul
transporturilor.
Pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea echipamentelor şi mijloacelor de transport
din România a fost implementat un program de modernizare a tehnologiilor de trans-
port, care a cuprins inclusiv diversificarea sistemelor de transport combinat, concomi-
tent cu dezvoltarea accelerată a transporturilor containerizate de mărfuri.
Serviciul naţional de căutare şi salvare va fi reabilitat prin programul de modernizare a
mijloacelor de căutare şi salvare, prin alinierea acestora la planurile naţionale, regionale
şi europene de convergenţă privind căutarea şi salvarea.
Un alt scop vizat de autorităţile române, din domeniul transporturilor, este armoniza-
rea legislativă din acest domeniu cu normele Uniunii Europeane. Este vizată astfel adoptarea
şi aplicarea tuturor reglementărilor comunitare în materie:
• adaptarea legislaţiei secundare pentru aplicarea acquis-ului comunitar transpus
prin legile cadru;
• asistenţa tehnică pentru elaborarea şi evaluarea reglementărilor şi normelor de
aplicare a acestora;
• investiţii pentru măsurile de construcţie instituţională;
• procurarea de echipament pentru testele de siguranţă rutieră.
5.4 Turismul şi mediul de afaceri din România

Considerat după 1990 ca fiind o şansă de redresare pentru economia naţională, turis-
mul a rămas în mare parte o resursă importantă, nefolosită conform potenţialului aces-
tuia. Cu toate acestea, s-au făcut eforturi în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii ofer-
tei turistice româneşti şi privatizarea activelor din turism.
A. Competitivitatea ofertei turistice româneşti
Principalul obiectiv urmărit în ceea ce priveşte creşterea competitivităţii ofertei turis-
tice din România a fost valorificarea superioară a potenţialului turistic în condiţiile dezvoltării
durabile. Sunt implementate, astfel, următoarele măsuri:
• modernizarea şi diversificarea produsului turistic naţional, cu accent pe elemente-
le de specificitate, realizându-se astfel individualizarea României ca destinaţie tu-
ristică;
• dezvoltarea turismului de afaceri şi congrese şi a formelor speciale de turism
(vânătoare, pescuit, aventură, ştiinţific, etc.);
2828 Cosmin Joldeş
• amenajarea la standardele turistice europene a unor zone/staţiuni turistice „pilot“

pentru principalele forme de turism: Băile Herculane (pentru turismul balnear);
zona Predeal – Azuga - Buşteni (pentru turismul montan), zona Neptun - Olimp
(pentru turismul de litoral), zonele Nordul Moldovei, Oltenia de sub munte, Mara-
mureş - Oaş, Munţii Apuseni (pentru turismul cultural); Delta Dunării, parcurile
naturale (Retezat, Piatra Craiului, etc), zonele carstice (pentru ecoturism);
• stimularea investiţiilor în turism prin înfiinţarea fondului de investiţii „Creditul
turistic” cu atragere de fonduri interne şi externe.
Pentru dezvoltarea şi creşterea calităţii activităţii de marketing şi promovare a produsului
turistic s-a trecut de la „Promovarea imaginii” la „Promovarea de produs turistic“, s-au
alocat fonduri suplimentare de la buget pentru promovarea turistică în ţară şi în străi-
nătate şi a fost dezvoltată reţeaua teritorială de centre/puncte de promovare turistică.
Prin definirea şi realizarea sistemului informatic naţional pentru turism, prin crearea
reţelei naţionale informatizate, prin accesarea Internetului din diverse locaţii, a fost vi-
zată informatizarea turismului românesc.
Ridicarea calităţii forţei de muncă din turismul românesc la standardele pieţei internaţionale
a fost şi este posibilă prin:
• stimularea apariţiei şi dezvoltării pieţei forţei de muncă specifice, prin recunoaşterea
internaţională a diplomelor româneşti (încă la stadiul de deziderat, în mare parte);
• adaptarea şi extinderea programelor de pregătire/formare la nivelul standardelor
şcolilor europene de turism;
• crearea de programe de iniţiere, specializare şi perfecţionare a forţei de muncă din
turism şi de conversie profesională pentru forţa de muncă disponibilizată din alte
domenii de activitate.
B. Privatizarea activelor din turism
În ultimii 4 ani majoritatea activelor din turism au fost privatizate, obiectivul fiind de
a încheia acest proces în perioada următoare. Pe lângă adaptarea legislaţiei în vigoare în
vederea accelerării şi finalizării procesului de privatizare, a fost reglementat juridic ter-
menul de decădere pentru retrocedarea sau acordarea de despăgubiri pentru activele
din turism revendicate, au fost finalizate compensările dintre FPS si SIF-uri, a fost moni-
torizată respectarea obligaţiilor contractuale asumate de către noii proprietari ai active-
lor în etapa postprivatizare, în principal în ceea ce priveşte modernizarea şi păstrarea
destinaţiei acestora.
În vederea stimulării activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii rezultate din privatizarea
activelor din turism au fost organizate programe de conştientizare a valorificării prin
turism de produse agricole ecologice obţinute în cadrul fermelor şi pensiunilor agrotu-
ristice, şi este vizat un program de cooperare cu ţările membre ale UE pentru dezvolta-
rea unor reţele de producători de artizanat şi suveniruri, crearea în zone cu potenţial
turistic de centre regionale / locale pentru producerea, promovarea şi comercializarea
obiectelor de artizanat.
5.5 Serviciile bancare şi mediul de afaceri din România

Un sector bancar care să ofere servicii diversificate şi sofisticate clienţilor este mai
mult decât necesar pentru dezvoltarea mediului de afaceri dintr-un anumit spaţiu.
În România, reforma sectorului bancar a avut drept obiectiv principal crearea unui
sector bancar puternic, stabil şi credibil, capabil să asigure o intermediere financiară
eficientă.
Deşi au fost luate măsuri care au vizat restructurarea sectorului bancar şi îmbunătăţi-
rea activităţii de supraveghere prudenţială, sectorul bancar a fost marcat în ultimii ani,
poate mai mult decât oricare altul, de eşecuri răsunătoare şi cu efecte negative pe ter-
men lung în ceea ce priveşte imaginea (BANCOREX, BANKCOOP, Banca Internaţiona-
lă a Religiilor, Banca Turco - Română etc.).
Prin redimensionarea sistemului bancar din România s-a urmărit menţinerea pe piaţă
a băncilor puternice, viabile prin măsuri punctuale precum:
• alinierea la normele UE referitoare la cerinţele de capital minim al instituţiilor
bancare;
• creşterea exigenţei în ceea ce priveşte autorizarea băncilor (îndeosebi cu privire la
puterea financiară a fondatorilor şi a acţionarilor semnificativi);
• încurajarea fuziunilor bancare în cazul băncilor insuficient capitalizate;
• îmbunătăţirea procedurilor de soluţionare a situaţiei băncilor insolvabile.
Activitatea de supraveghere prudenţială a fost îmbunătăţită prin sesizarea timpurie a bănci-
lor cu probleme, pentru preîntâmpinarea riscurilor de sistem. În acest sens, în ultimii ani, au
fost întreprinse următoarele acţiuni:
• elaborarea unui sistem de rating bancar;
• revizuirea sistemului de indicatori pe baza cărora sunt identificate „băncile cu pro-
bleme” şi crearea unei aplicaţii informatice care să calculeze în timp real aceşti
indicatori;
• instituirea unui climat de disciplină şi a unui comportament prudenţial prin apli-
carea unui sistem coerent de sancţiuni;
• îmbunătăţirea sistemului de clasificare a creditelor şi de provizionare a acestora;
• integrarea sistemului cooperativelor de credit/bănci populare în cadrul sectorului
bancar supus autorizării şi controlului exercitat de Banca Naţională a României;
• întărirea cooperării cu alte categorii de instituţii financiare.
În vederea sporirii concurenţei pe piaţă şi a creşterii eficienţei băncilor a fost acordată o
atenţie deosebită privatizării unor instituţii bancare, BNR acordând sprijin FPS în elabo-
rarea strategiilor de privatizare a acestora. Dacă privatizarea Băncii Agricole a fost con-
siderată un succes (prin preluarea pachetului majoritar de către Raiffeisen Austria),
încercările de privatizare a BCR s-au soldat, până în prezent, cu eşecuri repetate.
Având drept obiectiv sporirea încrederii populaţiei în sistemul bancar, mărirea gra-
dului de acoperire a riscului de neplată de către Fondul de Garantare a fost vizată prin
modificarea reglementărilor privind plafonul de acoperire (prin alinierea acestora la
nivelurile practicate în ţările UE) şi prin lărgirea sferei de cuprindere a depozitelor
garantate de către Fond prin includerea depozitelor persoanelor juridice.
Un domeniu în care s-au făcut certe progrese a fost diversificarea şi creşterea calităţii
serviciilor financiar – bancare.
3030 Cosmin Joldeş
5.6 Serviciile financiare şi mediul de afaceri din România

În ceea ce priveşte oportunităţile de afaceri din cadrul serviciilor financiare, vom
aborda în cele ce urmează pieţele de capital şi asigurările din România.
5.6.1 Pieţele de capital din România

Cele mai importante domenii în care au fost fixate obiective precise şi au fost luate
măsuri în vederea atingerii obiectivelor sunt: sporirea dimensiunii şi lichidităţilor pieţelor
bursiere din România; reglementarea pieţelor de capital; evidenţa, transparenţa şi adoptarea de
norme prudenţiale pe pieţele de capital; pieţele reglementate din România; diversificarea instru-
mentelor şi serviciilor de investiţii; supravegherea pieţelor; fiscalitatea şi educaţia populaţiei cu
privire la oportunităţile de pe pieţele de capital din România.
A. Sporirea dimensiunii şi lichidităţilor pieţelor bursiere din România
Sporirea dimensiunii şi lichidităţilor pieţelor bursiere din România a fost un dezide-
rat major în ceea ce priveşte piaţa de capital autohtonă. În acest sens, a fost vizată atin-
gerea următoarelor obiective:
asigurarea unui rol sporit pieţelor de capital în finanţarea economiei româneşti;
asigurarea unei contribuţii importante la redresarea economică, la crearea unei economii de
piaţă funcţionale şi competitive în România;
îndeplinirea treptată a condiţiilor pentru integrarea (în perspectiva anului 2007) în Piaţa
unică a serviciilor financiare;
revitalizarea pieţei de capital din România;
atragerea crescândă a economiilor publicului şi a investitorilor instituţionali autohtoni şi
străini;
sporirea capitalizării la 30% din PIB în anul 2004 şi la 80% din PIB în 2007.
Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus, au fost luate următoarele măsuri
punctuale, începând cu anul 2000:
• sporirea reprezentativităţii pieţei de capital pentru economia românească prin co-
tarea la bursă a societăţilor importante din sectoarele: telecomunicaţii, bancar, asi-
gurări, energetic, utilităţi şi infrastructură, inclusiv prin includerea unor compo-
nente ale pieţei de capital în schemele de privatizare a acestor societăţi;
• includerea unor componente ale pieţei de capital în schemele de recuperare a
creanţelor;
• îmbunătăţirea reglementărilor privind raporturile dintre acţionari în cadrul socie-
tăţilor deschise.
B. Reglementarea pieţelor de capital din România
Dezvoltarea cadrului legal, adoptarea acquis-ului comunitar şi revizuirea corespunzătoare a
regulamentelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), spre a se preciza regimul de
autorizare şi funcţionare a societăţilor de investiţii, drepturilor creditorilor, proprietatea şi
relaţiile de proprietate, regimul tranzacţionării fondurilor de investiţii de asigurare şi de pensii
au presupus acţiuni şi măsuri:
• modificarea şi completarea legilor cadru:
- Legea 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori;
- Ordonanţa Guvernamentală 24/1993, aprobată prin Legea 83/1994 privind

reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor deschise de investiţii şi a
societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară.
• elaborarea unui proiect de lege cuprinzând alte elemente din acquis, nearmonizate
de legile 52/1994 şi 83/1994 revizuite;
• pregătirea şi adoptarea de către CNVM a unui grup coerent de reglementări.
C. Evidenţa, transparenţa şi adoptarea de norme prudenţiale pe pieţele de capital din
România
În vederea ridicării la nivelul standardelor internaţionale şi europene a normelor de condu-
ită, evidenţă, diseminare a informaţiei, prudenţiale şi a celor privind pregătirea operatorilor de pe
piaţa din România au fost luate următoarele măsuri:
• adoptarea unui regulament de corporate governance, obligatoriu pentru firmele
tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi la nivele superioare ale
RASDAQ12, inclusiv raportare în sistem IAS13;
• instituţionalizarea formării şi funcţionării schemelor de compensare pe pieţele de
capital;
• adoptarea de prevederi legale privind delictul de iniţiat, conflictul de interese pe
pieţele de capital;
• asigurarea convergenţei normelor de adecvare a cerinţelor de capital pentru
operatorii de piaţă cu directivele UE (reglementare CNVM);
• pregătirea, perfecţionarea la standarde internaţionale şi testarea agenţilor de in-
vestiţii de pe pieţele de capital.
Pentru perfecţionarea sistemelor de compensare, decontare, depozitare şi registru de pe pieţele
de capital din România BVB, CNVM cu colaborarea BNR au reuşit unificarea operaţiuni-
lor de compensare decontare a tranzacţiilor cu valori mobiliare, interconectarea sisteme-
lor pieţei de valori mobiliare cu sistemul naţional de plăţi şi au făcut accesibil sistemul
din mediul Internet.
D. Pieţele de capital reglementate din România
Prin selectarea firmelor tranzacţionate pe BVB şi pe RASDAQ, prin revizuirea norme-
lor de admitere la tranzacţionare pe pieţele reglementate şi prin ridicarea standardelor de
funcţionare şi tranzacţionare, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea de formator de piaţă, a
fost vizată perfecţionarea BVB şi RASDAQ astfel ca acestea să devină pieţe lichide şi eficiente şi
să corespundă criteriilor de „pieţe reglementate”. Este urmărită, de asemenea, sporirea
volumului zilnic al tranzacţiilor la 100 milioane USD în 2004 şi la 150 milioane USD în 2007.
E. Diversificarea instrumentelor şi serviciilor de investiţii
Pentru creşterea contribuţiei pieţei de capital la finanţarea societăţilor comerciale, a construc-
ţiilor de locuinţe, a proiectelor locale de dezvoltare a infrastructurilor etc. prin diversificarea pie-
ţelor şi a produselor tranzacţionate pe aceste pieţe a fost urmărită completarea şi precizarea
cadrului reglementar şi instituţional pentru emiterea şi tranzacţionarea de titluri ipote-
care şi titluri garantate cu active, de obligaţiuni municipale, de instrumente cu venit fix
(inclusiv pe termen scurt) şi de derivate; şi pentru facilitarea investiţiilor bancare
12 Romanian Over-the-Counter Share Market

13 International Accounting Standards
3232 Cosmin Joldeş
(investment banking): plasament garantat, finanţarea societăţilor, fuziuni şi achiziţii,

privatizări, managementul riscului etc.
F. Supravegherea pieţelor de capital din România
În vederea întăririi competenţelor de reglementare, a sferei de autoritate, a independenţei
financiare şi a capacităţii instituţionale şi de personal a CNVM de a sprijini, supraveghea şi
asigura respectarea legii au fost întreprinse măsurile următoare:
• trecerea în competenţa CNVM a tranzacţiilor de pe bursele de mărfuri;
• participarea societăţilor de investiţii şi a infrastructurii pieţei de capital la tranzac-
ţiile cu titluri de stat, precum şi cu titluri ale fondurilor de pensii şi de asigurări;
• reglementarea conţinutului prospectului titlurilor de stat, obligaţiunilor muni-
cipale şi a drepturilor investitorilor în obligaţiuni municipale;
• repartizarea de către Guvernul României a unui spaţiu corespunzător pentru
CNVM, Bursa de Valori, piaţa RASDAQ şi alte componente ale infrastructurii pie-
ţei de capital;
• îmbunătăţirea funcţiilor CNVM prin perfecţionarea căilor şi metodelor de control;
• amplificarea rolului controlului preventiv şi al inspecţiei - elaborarea unui manual
de proceduri de decontare;
• întărirea capacităţii de inspecţie a departamentului specializat prin încadrare de
jurişti, contabili şi finanţişti, potrivit unor norme de structură corespunzătoare –
organizarea unor cursuri de formare şi perfecţionare, cu asistenţă PHARE şi Banca
Mondială;
• asigurarea supravegherii electronice a pieţelor reglementate;
• asigurarea transmiterii şi păstrării electronice a raportărilor la CNVM – consti-
tuirea unei bănci de date accesibile public;
• constituirea de reprezentanţe teritoriale ale CNVM la Braşov, Cluj şi Iaşi – elabo-
rarea de norme, proceduri şi scheme de personal;
• asigurarea spaţiului pentru reprezentanţe cu sprijinul organelor locale din Braşov,
Cluj şi Iaşi;
• deschiderea reprezentanţelor teritoriale CNVM.
G. Fiscalitatea de pe pieţele de capital din România
Asigurarea unui regim adecvat şi stimulativ, fiscal şi de altă natură pentru promovarea
investiţiilor şi funcţionarea pieţei de capital din România a fost asigurată prin:
• eliminarea restricţiilor existente în cadrul legislativ:
- taxa de 1% pe tranzacţionare pentru persoanele fizice şi înlocuirea acesteia
cu impozitul pe câştigul de capital efectiv realizat;
- recunoaşterea fiscală a pierderilor din investiţii pe piaţa de capital;
- unificarea tratamentului fiscal a organismelor de plasament colectiv;
• crearea unui cadru fiscal stimulativ prin:
- perceperea unui impozit pe profit diferenţiat pentru societăţile închise sau
deschise;
- impozitarea diferită pentru cota de capital atrasă prin piaţa de capital;
- exceptarea de la impozitul global a veniturilor realizate din investiţii în va-
lori mobiliare emise de administraţiile locale sau centrale;
- implementarea unui regim fiscal unitar al instituţiilor pieţei de capital;
-scoaterea de sub regimul înregistrării la ORC14 a modificărilor de capital la

societăţile deschise;
• eliminarea raportărilor şi a înregistrărilor paralele către autorităţi.
H. Educaţia populaţiei cu privire la oportunităţile de pe pieţele de capital din
România
Pentru ridicarea nivelului de înţelegere în materie de pieţe de capital al emitenţilor şi al
publicului au fost editate materiale de iniţiere cu privire la titlurile de valoare, pieţele de
tranzacţionare şi indicii bursieri; au fost organizate cursuri de iniţiere pentru public de
către societăţile de investiţii, Bursa de Valori Bucureşti, RASDAQ, ANSVM15, facultăţi şi
cadre de specialitate; a fost editată de către organismele profesionale o „foaie a investi-
torului”; s-a apelat mai des la rolul educativ al mass-media, iar participanţii la piaţă au
organizat manifestări expoziţionale dedicate investitorilor.
5.6.2 Asigurările în România

După apariţia Legii asigurărilor nr. 32/2000, măsurile luate în domeniul asigurărilor
în România au avut drept obiective: întărirea capacităţii de supraveghere a activităţii de
asigurare şi reasigurare prin crearea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), imple-
mentarea treptată a prevederilor directivelor europene din domeniul asigurărilor prin normele
emise de autoritatea de supraveghere în aplicarea Legii nr. 32/2000 şi actualizarea cadrului legal
şi instituţional în acest sector de activitate prin finalizarea transpunerii Directivelor UE din
domeniul asigurărilor.
Înfiinţarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a presupus încadrarea autorităţii
respective cu personal corespunzător calificat şi cu dotarea tehnică corespunzătoare
unui astfel de organism, desfăşurarea de programe de pregătire şi de perfecţionare a
personalului autorităţii de supraveghere a asigurărilor. Autoritatea de supraveghere a
elaborat, adoptat şi implementat legislaţia secundară în aplicarea Legii nr. 32/2000, a
desfăşurat programe de instruire a conducerii societăţilor de asigurare şi a brokerilor
din domeniu privind noua legislaţie.
Actualizarea cadrului legal şi instituţional în domeniul asigurărilor din România a
presupus continuarea transpunerii legislaţiei comunitare din domeniul asigurărilor şi
evaluarea necesităţilor de asistenţă pentru implementarea viitoare a Directivelor UE.
http://www.1asig.ro
http://www.afacerionline.ro
http://www.ancr.ro
http://www.bbw.ro
http://www.bvb.ro
http://www.ccir.ro
http://www.foruminvest.ro
14 Oficiul Registrul Comerţului

15 Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare
3434 Cosmin Joldeş
http://www.guv.ro
http://www.incdt.ro
http://www.maap.ro
http://www.mcti.ro
http://www.mimmc.ro
http://www.mt.ro
http://www.now.ro
http://www.orcb.ro
http://www.primm.ro
http://www.profitromania.ro
http://www.rasdaq.ro
http://www.zf.ro
6. Motivaţii pentru a investi în România – mediul de

afaceri şi facilităţile acordate investitorilor
Mediul de afaceri din România a beneficiat în ultimii ani de un suport legislativ me-
nit să atragă investiţii, fie din interior, fie din afară - investitorii străini fiind astfel sti-
mulaţi să se orienteze spre ţara noastră. Referindu-ne la investitorii străini, aceştia nu
vor face pasul spre România decât în condiţiile în care au certitudinea recuperării costu-
rilor investiţiilor şi obţinerii unui profit rezonabil. Mai mult, faţă de legislaţia în vigoare,
aceştia caută să obţină încă de la început facilităţi suplimentare. Privatizarea Rom-
telecom sau a Sidex sunt relevante în acest sens. Mai mult, în ceea ce priveşte sectorul
producătorilor de automobile din România, privatizarea uzinelor Dacia de la Colibaşi,
prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni de către grupul Renault din Franţa, s-a
soldat cu acordarea unor facilităţi suplimentare faţă de legislaţia existentă la data înche-
ierii contractului, facilităţi negociate cu guvernul de la Bucureşti, în termeni foarte duri.
Grupul Daewoo de la Craiova a cerut automat extinderea facilităţilor acordate grupului
Renault şi asupra lui, ameninţând cu retragerea de pe piaţa autohtonă în cazul neînde-
plinirii acestor condiţii. Astfel, s-a confirmat că interesul câştigului şi reducerea riscuri-
lor pentru investitor sunt condiţii esenţiale care îl vor determina să ia decizia de a
investi în România.
Realizarea şi promovarea unui cadru legislativ adecvat, operativ în mare parte în
prezent, care să ofere facilităţi în egală măsură investitorilor autohtoni şi străini, conferă
premizele unui mediu de afaceri prosper în România. Cu toate acestea, statul român, ră-
mâne investit cu autoritatea şi capacitatea de a putea verifica şi monitoriza în orice
moment activitatea agentului economic şi de a controla modul de îndeplinire a clau-
zelor contractuale.
În acest capitol vom prezenta principalele facilităţi acordate în cazul investiţiilor în

România în situaţia investiţiilor directe, a înfiinţării şi dezvoltării de IMM – uri, în vederea
privatizărilor, în cazul zonelor defavorizate, a parcurilor industriale, facilităţile de ordin fiscal
acordate şi cele acordate în domenii specifice ale mediului de afaceri din România.
6.1 Facilităţi acordate în cazul investiţiilor directe

din România
Actul normativ care reglementează facilităţile acordate investitorilor pentru investiţii
directe realizate în România este Legea nr. 332 din 29 iunie 2001 privind promovarea
investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial nr. 356
din 7 martie 2001.
Legea defineşte investiţiile directe cu impact semnificativ în economie ca fiind investiţiile a
căror valoare depăşeşte echivalentul a 1 milion dolari S.U.A., care contribuie la dezvoltarea şi
modernizarea infrastructurii economice a României, determină un efect pozitiv de an-
trenare în economie şi creează noi locuri de muncă. Legea impune ca participarea la
investiţiile directe cu impact semnificativ în economie să se realizeze numai cu capital
lichid în lei sau în valută liber convertibilă.
Legea privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie
stabileşte că investiţiile directe noi cu impact semnificativ în economie pot fi efectuate în
toate domeniile de activitate, cu excepţia sectoarelor financiar, bancar, de asigurări-reasigurări,
precum şi a celor reglementate de legi speciale, şi precizează condiţiile în care se pot realiza
acestea în România. Aceste condiţii, ar putea fi interpretate ca protecţioniste, însă ele sunt
în majoritate similare cu cele practicate în statele Uniunii Europene sau în statele aflate
în tranziţie către economia de piaţă din centrul şi sud-estul Europei şi se referă la unele
restricţii majore:
• să nu încalce normele de protecţie a mediului înconjurător;
• să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naţională ale României;
• să nu dăuneze ordinii, sănătăţii sau moralei publice.
În acelaşi timp se stabilesc instituţiile guvernamentale care vor gestiona aceste pro-
iecte: Departamentul pentru Relaţia cu Investitorii Străini din cadrul Guvernului (sar-
cini preluate în prezent de Agenţia Română pentru Investitori Străini -ARIS, înfiinţată
în anul 2002).
Investiţiile directe noi cu impact semnificativ în economie sunt cele a căror valoare
depăşeşte 1 milion dolari S.U.A. sau echivalentul în lei ori alte valute convertibile şi care
se vor realiza efectiv într-un termen de maximum 30 de luni de la data înregistrării statistice
la instituţia ministerială. În acelaşi timp, se menţionează obligativitatea ca data punerii în
funcţiune a investiţiei să fie data încheierii procesului-verbal de recepţie finală, iar amortizarea
se va face prin varianta amortizării accelerate şi constă în includerea pe cheltuielile de
exploatare în primul an de funcţionare a unei amortizări de 50% din valoarea de intrare
a mijlocului fix, conform prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale.
Desigur, pentru investitor, cele mai importante sunt facilităţile care se oferă şi de
care poate beneficia, mai ales dacă acesta nu poate beneficia de altele, incluse în alte acte
normative, deoarece legea impune condiţii restrictive în acest sens:
3636 Cosmin Joldeş
• în cazul în care o investiţie întruneşte condiţiile pentru a beneficia de facilităţi

acordate de mai multe legi, investitorul va trebui să opteze explicit pentru un singur
regim de facilităţi;
• acordarea facilităţilor prevăzute de prezenta lege implică de drept renunţarea la
facilităţile prevăzute de alte legi;
• investiţiile realizate în România nu pot fi expropriate, cu excepţia cauzei de utilitate
publică;
• în cazul în care societăţile care au realizat investiţii, beneficiind de facilităţi, aces-
tea se lichidează voluntar într-o perioadă mai mică de 10 ani, fiind obligate să plătească
impozitele stabilite potrivit legii pentru întreaga durată de funcţionare a investiţiei,
precum şi majorările de întârziere a plăţii taxelor şi impozitelor care ar fi trebuit
plătite în absenţa existenţei facilităţilor, calculate conform legislaţiei în vigoare;
• sumele datorate se plătesc cu prioritate din rezultatele lichidării investiţiilor;
• înstrăinarea de către investitor a bunurilor menţionate în programul de investiţii într-un
termen mai mic de 2 ani de la introducerea în ţară sau de la achiziţionarea acestora
va atrage plata contravalorii facilităţilor de care a beneficiat, precum şi majorările de
întârziere a plăţii taxelor şi impozitelor care ar fi trebuit plătite în absenţa
existenţei facilităţilor, calculate conform legislaţiei în vigoare.
Aceste limitări au creat un handicap faţă de legislaţia similară promovată în alte state ca
Ungaria, Cehia sau Polonia, care, la o evaluare globală, datorită lipsei acestor prevederi au
putut atrage un număr incomparabil mai mare de investitori în aceeaşi perioadă de timp.
Totuşi, garanţiile acordate prin lege sunt clare şi oferă investitorilor siguranţa realizării şi
dezvoltării investiţiei, cât şi a recuperării costurilor acesteia. Garanţia majoră este aceea că
investiţiile directe noi efectuate potrivit prevederilor legii beneficiază de regimul juridic
stabilit prin aceasta pe întreaga lor durată de existenţă.
Conform Legii nr. 332/2001 investitorii străini beneficiază de următoarele drepturi
(de altfel, o prevedere normală, aceste drepturi vizând recuperarea costurilor menţionate
şi în legislaţia specifică a celorlalte ţări aflate în perioada de tranziţie):
• să transfere integral în străinătate profiturile ce li se cuvin, în condiţiile regimului
valutar din România, după plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaţii prevăzute
de legislaţia română;
• să transfere în străinătate, în valuta investiţiei, sumele obţinute în urma vânzării
acţiunilor sau părţilor sociale, precum şi pe cele rezultate din lichidarea investiţiilor,
în condiţiile regimului valutar din România;
• să transfere în străinătate, în valuta investiţiei, sumele obţinute cu titlu de despăgubire.
În acelaşi timp, investitorii străini vor beneficia de toate drepturile prevăzute în acordurile
bilaterale de promovare şi garantare reciprocă a investiţiilor, semnate de România cu statele
de origine ale acestora.
Ceea ce diferenţiază legislaţia românească în domeniu faţă de cea a altor ţări sunt fa-
cilităţile acordate. Cele mai importante dintre acestea sunt:
• utilajele tehnologice, instalaţiile, echipamentele, aparatele de măsură şi control,
automatizări şi produse de software, achiziţionate din import, necesare pentru
realizarea investiţiei, sunt exceptate de la plata taxelor vamale conform listei aprobate
prin ordin comun al ministrului dezvoltării şi prognozei şi al ministrului finan-
ţelor publice;
• bunurile noi, achiziţionate din import sau din România, necesare pentru realiza-
rea investiţiei, beneficiază pe perioada de realizare a investiţiei, până la punerea
în funcţiune a acesteia, de amânarea plăţii taxei pe valoarea adăugată, potrivit regle-
mentărilor în vigoare, respectiv până pe data de 25 a lunii următoare datei de
punere în funcţiune a investiţiei;
• bunurile sunt considerate bunuri noi dacă au fost produse cu cel mult un an înainte de
intrarea lor în ţară şi nu au fost niciodată utilizate, această condiţie fiind similară şi
pentru bunurile fabricate în România;
• investiţiile noi realizate în condiţiile legii beneficiază de deducerea unei cote de 20%
din valoarea acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează investiţia,
numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea acesteia la sumele deductibile pre-
văzute în declaraţia de impunere; în situaţia în care se realizează pierdere fiscală
aceasta se recuperează în următorii 5 ani din profitul impozabil;
• investiţiile realizate în condiţiile prezentei legi beneficiază de utilizarea amortizării
accelerate, definită conform Legii nr. 15/1994, cu anunţarea, dar fără obligaţia
aprobării prealabile, organului fiscal teritorial la care contribuabilul are obligaţia
de a depune declaraţia de impunere.
Asigurarea coordonării aplicării uniforme a politicii în domeniul stimulării şi promovării
investiţiilor directe se realizează în prezent de către Ministerul Dezvoltării şi Prognozei,
în colaborare cu Agenţia Română pentru Investitori Români (care a preluat sarcina de la
Departamentul pentru Relaţia cu Investitorii Străini). În acest scop, instituţiile menţio-
nate desfăşoară următoarele activităţi:
• colaborează cu instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale implicate de la nivel
central şi local;
• coordonează activitatea de promovare pe plan intern şi internaţional a investiţiilor directe
în România, asigurând îndeplinirea obiectivelor strategiei naţionale în acest domeniu;
• acţionează, inclusiv prin consultări cu investitorii români şi străini, cu organizaţiile
profesionale, cu patronatele şi cu Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a
Municipiului Bucureşti pentru menţinerea permanentă a unui mediu de afaceri favora-
bil promovării investiţiilor directe, prin asigurarea armonizării legislative în domeniu,
simplificarea procedurilor şi eliminarea barierelor administrative;
• informează operativ Guvernul şi pe primul-ministru asupra oricăror sesizări din
partea investitorilor privind abateri de la procedurile şi reglementările legale, de la etica
profesională, precum şi asupra oricăror alte acte săvârşite voluntar sau din culpă,
care afectează mediul de afaceri, iniţierea sau derularea investiţiilor în România;
• participă şi reprezintă România la lucrările instituţiilor şi asociaţiilor internaţionale
din domeniul promovării investiţiilor directe;
• asigură, la cerere, asistenţă tehnică de specialitate investitorilor care se încadrează în
prevederile prezentei legi.
În acelaşi timp, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi toate instituţiile cu competenţe în eliberarea de avize, autorizaţii şi li-
cenţe au obligaţia să asigure rezolvarea operativă a solicitărilor investitorilor legate de
începerea şi de desfăşurarea activităţii acestora.
Actul normativ reglementează de asemenea modalitatea de rezolvare a litigiilor dintre in-
vestitori şi autorităţile române cu privire la drepturile şi obligaţiile prevăzute în lege. Se
3838 Cosmin Joldeş
menţionează astfel, că litigiile se soluţionează de instanţele de contencios administrativ,

potrivit procedurii stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi că
rămân aplicabile dispoziţiile Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la
investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965
şi ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat nr. 62/1975.
Aşa cum menţionam mai sus, una dintre facilităţile majore acordate pentru investi-
ţiile directe constă în exceptarea de la plata taxelor vamale a utilajelor tehnologice, ins-
talaţiilor, echipamentelor, aparatelor de măsură şi control, automatizări şi produse soft-
ware, achiziţionate din import. Un exemplu al modului în care se materializează oferi-
rea acestor facilităţi este Ordinul nr. 228/1437 din 27 iulie 2001 privind aprobarea Listei
cuprinzând utilajele tehnologice, instalaţiile, echipamentele, aparatele de măsură şi control,
automatizări şi produse software, achiziţionate din import, care sunt exceptate de la plata taxelor
vamale promovat de Ministrul Dezvoltării şi Prognozei şi Ministrul Finanţelor Publice.
Ordinul este promovat având la bază prevederile Legii nr. 332/2001 privind promova-
rea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie.
Ordinul nr. 228/1437 prevede că lista cuprinzând utilajele tehnologice, instalaţiile,
echipamentele, aparatele de măsură şi control, automatizări şi produse software, achizi-
ţionate din import, care sunt exceptate de la plata taxelor vamale, va fi publicată în Monito-
rul Oficial al României, Partea I. Pentru o identificare operativă, lista cuprinde „poziţia
tarifară” şi „denumirea mărfii”.
6.2 Facilităţi acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea

I.M.M.-urilor
Stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii a fost înfăptuită prin Legea nr. 133/1999. Legea, deşi reglementează stimularea
înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi se adresează cu precădere
investitorilor autohtoni, are prevederi deosebit de importante inclusiv pentru marii in-
vestitori din străinătate, care de obicei „testează“ numeroase alte pieţe, prin intermediul
agenţilor economici - piloţi. Astfel, aceştia pot să evalueze riscurile unei viitoare investi-
ţii majore în România.
Obiectivul urmărit de lege este protecţia întreprinzătorilor în raporturile lor cu statul, în
special prin simplificarea procedurilor administrative impuse întreprinderilor şi prin
prevenirea creşterii nejustificate a costurilor întreprinderilor, legate de conformarea
acestora faţă de reglementările în vigoare. Sunt interzise orice măsuri sau acte care au ca
scop sau ca efect discriminarea în defavoarea IMM–urilor sau în defavoarea întreprin-
derilor nou-create, pe criterii de vechime sau dimensiune.
Pentru simplificarea formalităţilor administrative se prevăd:
• recurgerea la o procedură unică de înregistrare a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin
completarea unui singur formular şi prin depunerea acestuia la Camera de
Comerţ şi Industrie, oficiul teritorial al registrului comerţului;
• după înmatriculare sau transcrierea unor menţiuni modificatoare, se vor transmite în
termen de 20 de zile, informaţiile necesare instituţiilor publice abilitate pentru în-
registrarea fiscală, înregistrarea în evidenţa contribuabililor la asigurările sociale
şi la asigurările de sănătate;
• se introduce o procedură simplificată privind obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi li-

cenţelor de funcţionare, realizată prin camerele de comerţ şi industrie - birourile
de asistenţă pentru constituirea şi dezvoltarea societăţilor comerciale, regimul
tarifelor practicat fiind similar cu cel existent la oficiile registrului comerţului;
• instituţiile publice abilitate să avizeze sau să autorizeze funcţionarea întreprinderilor
mici şi mijlocii sunt obligate să colaboreze cu camerele de comerţ şi industrie pen-
tru realizarea procedurilor prevăzute de lege;
• guvernul, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile
locale sunt obligate să acorde sprijin întreprinderilor mici şi mijlocii vizând facilitarea
accesului lor la reţele de transport şi de comunicaţii, asigurarea furnizării de
energie, gaze, apă şi alte utilităţi publice necesare activităţii acestora.
Investitorii care înfiinţează întreprinderi mici şi mijlocii au o serie de facilităţi oferite de
această lege. Deşi unele sunt legate nemijlocit de raporturile dintre întreprinderile mici şi
mijlocii şi societăţile comerciale sau companiile naţionale la care statul este acţionar ma-
joritar, precum şi regiile autonome, altele vizează aspecte diferite, după cum urmează:
• facilităţi în domeniul accesului la servicii publice şi la active aparţinând agenţilor
economici cu capital de stat;
• facilităţi în domeniul accesului prioritar la achiziţiile publice de bunuri materiale,
lucrări şi servicii;
• măsuri şi facilităţi pentru activitatea de cercetare şi inovare tehnologică desfăşu-
rată de întreprinderile mici şi mijlocii;
• facilităţi referitoare la serviciile de informare, asistenţă, consultanţă, cercetare şi
inovare tehnologică în domeniile financiar-bancar, management şi marketing;
• facilităţi în domeniul pregătirii profesionale manageriale a personalului cu funcţie
de conducere din IMM-uri;
• facilităţi economico-financiare, fiscale şi bancare (Suplimentar, pentru IMM-urile
cu capital integral privat).
Legea privind stimularea întreprinzătorilor pentru înfiinţarea şi dezvoltarea între-
prinderilor mici şi mijlocii prevede programe de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii.
Responsabilitatea este a Guvernului care va aproba anual programe de încurajare şi de
stimulare a înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor pe baza programelor elaborate de Agenţia
Naţională a IMM, cu consultarea camerelor de comerţ şi industrie şi a patronatelor
întreprinderilor mici şi mijlocii. Programele vor fi derulate de către Agenţia Naţională a
IMM prin intermediul organizaţiilor sau instituţiilor de drept privat selecţionate prin
licitaţie. Guvernul asigură coordonarea politicilor şi a măsurilor de încurajare şi de sti-
mulare a IMM, monitorizarea şi evaluarea acestora, prin Agenţia Naţională a IMM şi
prezintă Parlamentului un raport anual cu privire la dezvoltarea sectorului de IMM,
modul în care corespund necesităţilor IMM cadrul macroeconomic, cadrul legislativ şi
cel instituţional, politicile de încurajare şi de stimulare adoptate şi stadiul aplicării
acestora, măsurile adoptate şi efectele constatate.
Legea prevede şi sancţiuni ce pot fi aplicate atât instituţiilor publice, agenţilor eco-
nomici cu capital de stat, dar şi pentru IMM-uri.
Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi
dezvoltarea IMM a fost modificată ulterior prin OU nr. 297/2000 pentru completarea
Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dez-
4040 Cosmin Joldeş
voltarea IMM. Deşi se dovedeşte încă o dată, dacă mai era necesar, că instabilitatea este
unul dintre marile vicii ale legislaţiei româneşti, această completare se doreşte a aduce
câteva facilităţi suplimentare celor prevăzute în varianta iniţială. Astfel,
• IMM–urile beneficiază de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afa-
ceri şi garanţiile cerute în achiziţiile publice de bunuri materiale, lucrări şi servicii;
• IMM–urile sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru maşinile, instalaţiile,
echipamentele industriale, know-how, care se importă în vederea dezvoltării acti-
vităţilor proprii de producţie şi servicii şi care se achită din fonduri proprii sau
din credite obţinute de la bănci româneşti sau străine;
• cota-parte din profitul brut reinvestit de către IMM – uri nu se impozitează;
• IMM–urile vor beneficia de reducerea impozitului de profit în proporţie de 20%
în cazul în care creează noi locuri de muncă, dacă se asigură creşterea numărului
scriptic cu cel puţin 10% faţă de anul financiar precedent.
Avantajele de mai sus sunt condiţionate însă, specificându-se că reducerea impozitului
pe profit se aplică în perioada în care forţa de muncă nou-angajată rămâne în întreprin-
dere şi nu se fac alte disponibilizări şi că forţa de muncă nou-angajată să fie de cel puţin
10% din forţa de muncă existentă în întreprindere în momentul angajării. De asemenea,
• IMM–urile sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de materii pri-
me necesare pentru fabricarea produselor de către acestea, în cazul în care aceste
produse sunt la rândul lor scutite de la plata taxelor vamale de import, lista cu-
prinzând produsele scutite fiind aprobată anual prin Hotărâre a Guvernului;
• În vederea simplificării sistemului de impozitare pe veniturile persoanelor fizice,
ale asociaţiilor familiale şi ale IMM se va aplica sistemul forfetar de impozitare
stabilit în funcţie de cifra de afaceri din anul precedent.
În conformitate cu prevederile legislaţiei din România, ordonanţele de urgenţă se
promovează direct de către Guvern în vacanţele parlamentare. Toate iniţiativele guver-
nelor care s-au succedat după 1990 până în prezent pe scena politică au fost menite să
„producă“ şi să promoveze tocmai în aceste perioade acte normative care au fost adop-
tate sub formă de ordonanţe de urgenţă), urmând ca în legislatura care urmează să fie
aprobate prin legi, care nu de puţine ori modifică alte legi existente.
Urmărind algoritmul menţionat mai sus, la 18 iulie 2001, a fost aprobată Legea nr.
415/2001 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 297/2000 pentru
completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfi-
inţarea şi dezvoltarea IMM-urilor. Aşa cum reiese chiar din titlu, actul normativ aduce
din nou modificări la legislaţia existentă, în funcţiune. Iată deci că un investitor care
doreşte să investească în sectorul IMM, a fost pus în faţa unor modificări ale unei legi
promovată iniţial în 1999 şi schimbată în anul 2000 şi în anul 2001. Consecinţele nu sunt
greu de imaginat.
Noile modificări şi adăugiri ale Legii 415/2001 se referă la următoarele aspecte:
• IMM–urile sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de maşini,
instalaţii, echipamente industriale, instrumente, aparate şi know-how, cu excepţia
autoturismelor, şi la cap. 90 din Tariful vamal de import al României, achiziţionate
în vederea dezvoltării activităţii proprii de producţie şi servicii;
• profitul brut utilizat în anul fiscal curent de IMM pentru investiţii în active corpo-
rale şi necorporale amortizabile, definite potrivit Legii nr. 15/1994 privind amorti-
zarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu modificările ulte-

rioare, destinate activităţilor pentru care contribuabilul este autorizat, nu se impo-
zitează. Această facilitate se calculează lunar, iar sumele reinvestite se repartizează
ca surse proprii de finanţare;
• pentru investiţiile care nu sunt finalizate în anul curent respectiv scutirea de impo-
zit pe profit se acordă proporţional cu valoarea lucrărilor realizate efectiv în baza
unei situaţii parţiale de lucrări; investiţiile realizate vor rămâne în patrimoniul
IMM–urilor cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de funcţionare a
acestora. În caz contrar impozitul se recalculează pentru perioada în care între-
prinderea a beneficiat de prevederile menţionate şi se varsă la bugetul de stat, îm-
preună cu majorările de întârziere aferente;
• pentru maşinile, instalaţiile, echipamentele industriale, instrumentele, aparatele şi
know-how se poate utiliza regimul de amortizare accelerată, cu condiţia ca între-
prinderea să nu înregistreze pierderi;
• IMM vor beneficia de reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20%, în ca-
zul în care creează noi locuri de muncă, dacă se asigură creşterea numărului me-
diu scriptic anual cu cel puţin 10% faţă de anul fiscal precedent; reducerea impozi-
tului pe profit prevăzut se aplică în perioada în care forţa de muncă nou-angajată
rămâne în întreprindere şi nu se fac alte disponibilizări;
• IMM sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul unor materii prime
deficitare sau care nu se produc în ţară, necesare activităţilor proprii de producţie
şi/sau de prestări de servicii; responsabilitatea modificării listei cuprinzând mate-
riile prime prin Hotărâre a Guvernului, pe domenii, se face de această dată la
propunerea Ministerului pentru Întreprinderile Mici, Mijlocii şi Cooperaţie, împre-
ună cu ministerele de resort, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al
Ministerului Afacerilor Externe.
Aşadar, legea introduce mai degrabă mai multe condiţionări pentru a putea beneficia
de facilităţi, decât noi facilităţi.
6.3 Facilităţi acordate în vederea privatizării întreprinderilor

din România
Unul dintre cele mai importante procese care se desfăşoară în cazul oricărui stat aflat
într-o perioadă de tranziţie, este desigur cel de privatizare. Privatizarea este un proces
complex şi de durată, prin care statul, în calitatea de proprietar al majorităţii covârşi-
toare al „averii” naţionale, o vinde unor entităţi naţionale sau străine. Argumentul prin-
cipal pentru care statul vinde proprietăţile este rezultatul neputinţei ca printr-un sistem
centralizat de conducere să facă posibil ca economia să fie competitivă într-o piaţă con-
curenţială. Ineficienţa acestui sistem s-a dovedit în cei aproape 50 de ani de comunism
în care reprezentanţii de frunte ai sistemului au făcut totul ca să demonstreze eficienţa
conducerii centralizate.
În România de după 1990, privatizarea a fost percepută ca o posibilitate de realizare a
obiectivelor de politică economică, dar şi ca o dorinţă de a-şi lua revanşa aparţinând
unor diverse grupuri de interese, precum şi ca mijloc de îmbogăţire ilicită, mai ales prin
metodele şi mijloacele folosite. Este greu de găsit un caz de privatizare care să nu fi fă-
4242 Cosmin Joldeş
cut obiectul scandalurilor din presă şi ale dezbaterilor publice. Aceasta s-a produs în
primul rând datorită legislaţiei fragile, de multe ori interpretabilă, care a permis reali-
zarea unor speculaţii. În plus, dintre toate fostele state din fostul bloc comunist, în Ro-
mânia, procesul de privatizare a demarat cel mai greu, iar ritmul a fost cel mai lent.
Acest lucru este dovedit de faptul că şi în prezent există numeroase întreprinderi fali-
mentare, neviabile. O parte din vină ar putea să fie atribuită conservatorismului politi-
cienilor care au elaborat şi promovat - cu întârziere şi uneori incomplet - legislaţia în
domeniul privatizării.
Inclusiv sub presiunea organismelor financiare externe, legislaţia s-a modificat de
mai multe ori, ajungându-se la actualul pachet legislativ, care stabileşte limitele facilită-
ţilor celor implicaţi în cumpărarea de active prin procesul de privatizare:
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor
comerciale aprobată prin Legea nr. 44/1998;
• Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice;
• Legea nr. 44/1998 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale;
• Hotărârea Guvernului nr. 450/1999 privind normele de aplicare a Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale.
În aprilie 2002 a fost aprobată o nouă Lege a Privatizării, menită să accelereze acest
proces, prevederile cele mai importante ale acesteia fiind:
• creanţele bugetare până în decembrie 2001 ale societăţilor care trebuie privatizate
vor fi anulate total sau parţial;
• în termen de 90 de zile de la privatizare unităţile furnizoare de utilităţi creditoare
vor decide dacă anulează, reeşalonează sau convertesc datoriile întreprinderilor
privatizate în acţiuni, pentru care investitorii vor primii drepturi de preemţiune
• întreprinderile de stat pot fi vândute pentru cel mai bun preţ, indiferent de preţul
stabilit iniţial de către stat;
• guvernul va avea dreptul să aprobe vânzări pentru 1 Euro, dar selectarea cumpă-
rătorului se va face pe baza altor condiţii, cum ar fi angajamentele referitoare la in-
vestiţii sau locuri de muncă;
• un regim special de administrare va fi instituit în timpul perioadei de privatizare,
timp în care nu li se va permite unităţilor furnizoare de utilităţi să întrerupă apro-
vizionarea societăţilor în curs de privatizare.
Obiectivele urmărite de legile de mai sus se referă la stabilirea cadrului juridic pentru
accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare, pe baza asigurării transparenţei procesu-
lui de privatizare, formarea preţului de vânzare, în baza raportului dintre cerere şi ofer-
tă, dar şi a asigurării egalităţii de tratament între cumpărători, inclusiv la reconsiderarea
datoriilor societăţilor comerciale, în vederea sporirii atractivităţii ofertei de privatizare.
6.4 Facilităţi acordate în zonele defavorizate din România

Legislaţia din România, pe lângă facilităţile în domeniul investiţiilor directe, vine în
întâmpinarea investitorilor care îşi exprimă intenţia de a investi în zone defavorizate, în
parcuri industriale sau în zone libere. Investitorilor le sunt acordate avantaje care să îi
determine să investească în România.
OUG privind regimul zonelor defavorizate nr. 24/1998 defineşte zonele defavorizate, con-
diţiile pe care trebuie să le îndeplinească, modalitatea în care acestea pot fi nominalizate
pe teritoriul României, răspunderile autorităţilor care fac evaluarea şi iau decizii în acest
sens. Facilităţile care se acordă investitorilor rezultă tocmai din situaţia socială drama-
tică la care se poate ajunge datorită procesului de tranziţie. Sunt vizate arii geografice,
strict delimitate teritorial, care îndeplinesc o serie de condiţii, dintre care cele mai im-
portante pentru investitor sunt cele referitoare la:
• rata şomajului depăşeşte cu 25% rata şomajului la nivel naţional, element care îl ajută
pe investitor să găsească forţă de muncă disponibilă suficientă şi ieftină în acelaşi timp;
• sunt lipsite de mijloace de comunicaţii iar infrastructura este slab dezvoltată, ceea ce
creează un mare dezavantaj pentru investitori, costurile şi condiţiile de transport şi
comunicaţii îngreunând dezvoltarea afacerii.
Nu ne vom opri asupra procedurilor de evaluare şi aprobare a zonelor defavorizate,
dat fiind că acest lucru nu face obiectul prezentei lucrări, ci asupra facilităţilor pe care
ordonanţa le stipulează pentru investitori.
Pentru investiţiile noi realizate într-o zonă defavorizată, investitorii pot beneficia de
una sau mai multe dintre următoarele facilităţi:
• restituirea în totalitate a taxelor vamale pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipa-
mentele, mijloacele de transport (altele decât autoturisme), know-how, alte bu-
nuri amortizabile care se importă în vederea efectuării şi derulării de investiţii în
zonă, precum şi pentru materiile prime, piesele de schimb şi/sau componentele
importate, necesare realizării producţiei proprii în zonă, pe măsura prezentării
către unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor a documentelor care atestă
valorificarea producţiei de către agenţii economici;
• scutirea de la plata impozitului pe profit, pe durata de existentă a zonei defavorizate;
• scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea
din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiţiei;
• acordarea, cu prioritate, din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziţia Guvernului,
constituit potrivit OUG nr. 59/1997 privind destinaţia sumelor încasate de Fondul
Proprietăţii de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăţilor comerciale la
care statul este acţionar, a unor sume pentru:
- stimularea activităţii de export a produselor finite şi/sau a serviciilor
industriale, după caz;
- garantarea creditelor externe, în limita unui plafon anual stabilit de
Ministerul Finanţelor;
- finanţarea unor programe speciale, aprobate prin Hotărâre a Guvernului;
- finanţarea proiectelor de investiţii ale societăţilor comerciale, prin copartici-
parea statului la capitalul social.
În cazul în care rata şomajului în zona geografică respectivă depăşeşte cu peste 50% media
naţională, prin Hotărâre a Guvernului de declarare a zonei defavorizate pot fi stabilite o
serie de facilităţi suplimentare pentru persoanele fizice care au domiciliul şi locul de muncă
în zona defavorizată şi au un venit sub nivelul celui mediu pe economie, constând în:
• tarife reduse pentru transportul auto, pe căi navigabile sau pe calea ferată;
• reducerea impozitului pe venit cu până la 50%;
4444 Cosmin Joldeş
• scutirea de la plata impozitului pe venitul agricol obţinut pe terenurile aflate în zona

defavorizată.
Facilităţile de mai sus, acordate persoanelor fizice sunt de fapt un avantaj pentru
angajator, care beneficiază de fapt de reducerea costurilor proprii care ar rezulta din
obligaţiile faţă de proprii salariaţi.
Facilităţile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se acordă pentru societăţile
comerciale, persoane juridice române, precum şi pentru întreprinzătorii particulari sau asocia-
ţiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990, care au sediul social şi
care îşi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, dacă prin investiţia realizată se cre-
ează noi locuri de muncă pentru forţa de muncă neocupată sau pentru membrii familiei
acestora, care domiciliază în zona defavorizată. Desigur, faptul că un investitor a bene-
ficiat de facilităţile menţionate mai sus, implică şi obligaţii. Astfel:
• dacă o investiţie care beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă
este lichidată voluntar într-o perioadă mai mică decât dublul perioadei în care s-a bucurat
de facilităţile acordate prin Hotărârea Guvernului de înfiinţare a zonei defavorizate,
lichidatorul/lichidatorii au obligaţia ca, din sumele rezultate în urma lichidării, să
achite, cu prioritate, către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi către
bugetele fondurilor speciale, sumele aferente facilităţilor acordate;
• societăţile comerciale constituite într-o zonă defavorizată nu îşi pot înceta activitatea în
zona respectivă, iar cele care îşi deschid filiale cu personalitate juridică într-o astfel de
zonă nu le pot desfiinţa sau schimba sediul din zona defavorizată, într-o perioadă
mai scurtă de 3 (trei) ani sub sancţiunea achitării sumelor datorate către bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi către bugetele fondurilor speciale,
aferente facilităţilor acordate.
Ordonanţa menţionează că agenţii economici care au beneficiat de scutire de la plata
impozitului pe profit, conform legislaţiei în vigoare, până la data intrării în vigoare a prezen-
tei ordonanţe de urgenţă nu beneficiază de facilităţile menţionate. În acelaşi timp, actul nor-
mativ nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a utilizatorilor sau a
beneficiarilor fondurilor alocate.
6.5 Facilităţi acordate în parcurile industriale din România

Legislaţia din domeniul investiţiilor prevede o serie de avantaje şi pentru investitorii
care îşi desfăşoară activitatea în parcuri industriale. În acest sens a fost elaborată şi pro-
movată Ordonanţa Guvernului nr. 65 din 30 august 2001 privind constituirea şi funcţionarea
parcurilor industriale.
Parcul industrial se doreşte - în primul rând - a fi un sprijin pentru continuarea activi-
tăţii de cercetare-dezvoltare în România.
Parcul industrial reprezintă o zonă delimitată în care se desfăşoară activităţi economice, de
cercetare ştiinţifică şi/sau de dezvoltare tehnologică în vederea valorificării potenţialului
uman şi material al zonei. Parcul industrial este administrat de o societate comercială care
deţine titlul de parc industrial. Constituirea şi funcţionarea parcului industrial se bazează
pe asocierea şi/sau colaborarea dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi loca-
le, agenţii economici, unităţile de învăţământ superior, institutele de cercetare-dezvol-

tare şi/sau alţi parteneri.
Titlul de parc industrial poate fi obţinut de o societate comercială, persoană juridică română,
având exclusiv ca obiect de activitate administrarea parcurilor industriale. Agentul economic
care obţine titlul de parc industrial este denumit societate - administrator.
Exploatarea parcului industrial se realizează pe bază de contracte comerciale încheiate
între societatea-administrator şi persoane juridice române sau sucursale/reprezentanţe ale
companiilor din străinătate, care pot desfăşura activităţi specifice parcurilor industriale.
Pentru încurajarea iniţiativei, constituirea şi dezvoltarea unui parc industrial, ordonanţa
prevede acordarea următoarelor facilităţi:
• scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea
din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial, pentru societatea-
administrator care deţine titlul de parc industrial;
• deducerea din profitul impozabil a unei cote de 20% din valoarea investiţiilor realizate
în parcul industrial, după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, pentru
agenţii economici care realizează astfel de investiţii în construcţii pentru transportul
şi distribuţia energiei electrice, a energiei termice, a gazelor naturale şi a apei, aşa cum
sunt acestea definite potrivit Hotărârii Guvernului nr. 964/1998 pentru aprobarea
clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe; deducerea se
calculează în luna în care se realizează punerea în funcţiune a investiţiei, conform
prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea acesteia la sumele deductibile
prevăzute în declaraţia de impunere; în situaţia în care se realizează pierdere fis-
cală, aceasta se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani;
• amânarea pe perioada de realizare a investiţiei respective, până la punerea în funcţiune
a parcului industrial, potrivit reglementărilor în vigoare, respectiv până la data de
25 a lunii următoare datei de punere în funcţiune a parcului industrial, a plăţii
taxei pe valoarea adăugată pentru materialele şi echipamentele necesare realizării
sistemului de utilităţi din interiorul parcului, precum şi a conexiunilor parcului la
magistralele sau la reţelele existente de utilităţi, la furnizorii acestora şi amânarea
dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată respectivă până la aceeaşi dată la
agenţii economici care realizează investiţia.
Societatea-administrator care deţine titlul de parc industrial are următoarele obligaţii
generale faţă de agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în parcul industrial:
• să asigure şi să garanteze dreptul de folosinţă asupra infrastructurii şi utilităţilor,
potrivit contractelor încheiate;
• să repare şi să întreţină infrastructura şi utilităţile din interiorul parcului;
• să asigure accesul la utilizarea spaţiilor din parcul industrial destinate folosinţei
comune.
Obligaţiile specifice ale societăţii-administrator şi ale agenţilor economici sunt prevă-
zute în contractele încheiate între aceştia.
4646 Cosmin Joldeş
6.6 Facilităţi acordate în zonele libere din România

Legislaţia românească permisivă din punct de vedere al facilităţilor este desigur cea
din domeniul zonelor libere. Activitatea în zonele libere este specifică zonelor de frontieră.
Regimul zonelor libere este răspândit în întreaga lume şi se poate concluziona că în cele
mai multe dintre cazuri a adus beneficii pentru statele unde a fost practicat.
Pentru promovarea schimburilor internaţionale şi pentru atragerea de capital străin în
scopul introducerii tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a
resurselor economiei naţionale, în porturile maritime şi în cele fluviale ale României, în
lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din
apropierea punctelor de trecere a frontierei s-a instituit regimul de zonă liberă. Zonele
libere fac parte integrantă din teritoriul statului român şi li se aplică legislaţia naţională. Supra-
vegherea vamală se face numai la limita zonelor libere.
Pentru reglementarea pe teritoriul României a funcţionării zonelor libere a fost elaborată şi
promovată Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere.
Resursele financiare ale administraţiilor zonelor libere provin din: taxe pentru licenţe
de desfăşurare de activităţi, venituri din aplicarea tarifelor de închiriere şi concesionare sau alte
venituri.
Având în vedere zona geografică în care îşi desfăşoară activitatea (în vecinătatea fron-
tierelor), legea stabileşte că zonele libere trebuie să fie precis delimitate şi împrejmuite, iar
controlul accesului către zonele libere se efectuează de organele vamale şi grănicereşti.
Avantajul substanţial pentru desfăşurarea unor activităţi în aceste zone este acela că în
zonele libere sunt admise mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri, fără restricţii privind ţara
de origine, de provenienţă sau de destinaţie. Navele şi celelalte mijloace de transport, precum
şi mărfurile sau alte bunuri care, pe orice cale, intră în sau ies din zonele libere, trebuie să
fie însoţite de documentele prevăzute de legislaţia română şi de convenţiile internaţionale. Se
precizează însă că nu sunt admise bunurile al căror import este prohibit pe teritoriul României
prin lege sau prin convenţiile internaţionale la care România este parte.
Administrarea zonelor libere se realizează de către administraţiile acestora, care se
organizează şi funcţionează ca regii autonome. În prezent coordonarea activităţii admini-
straţiilor zonelor libere se exercită de către Agenţia zonelor libere din cadrul Ministeru-
lui Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. În România sunt operabile în prezent
cinci zone libere: Sulina, Galaţi, Brăila, Giurgiu şi Constanţa.
Activităţile care se pot efectua în zonele libere sunt: manipularea, depozitarea, sorta-
rea, măsurarea, ambalarea, condiţionarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, marca-
rea, testarea, licitarea, vânzarea-cumpărarea, expertizarea, repararea, dezmembrarea
mărfurilor, organizarea de expoziţii, operaţiuni de bursă şi financiar-bancare, transpor-
turi şi expediţii interne şi internaţionale, închirierea sau concesionarea clădirilor, spaţii-
lor de depozitare şi a spaţiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice
şi hoteliere, controlul calitativ şi cantitativ al mărfurilor, navlosirea, agenturarea şi apro-
vizionarea navelor şi altor mijloace de transport, prestări de servicii şi alte activităţi
specifice zonelor libere. Aceste activităţi pot fi realizate de persoane fizice şi persoane
juridice, române sau străine, numai pe baza licenţelor eliberate de administraţia zonei libere.
Terenurile şi construcţiile din zonele libere pot fi concesionate sau închiriate persoanelor
fizice şi juridice, române sau străine.
Salariile personalului care îşi desfăşoară activitatea în zonele libere se stabilesc în lei şi
în valută sau numai în lei ori numai în valută, prin negocieri colective sau, după caz,
individuale. În acelaşi timp se acordă o facilitate la stabilirea salariilor, deoarece nu se
aplică sistemul de impozitare suplimentară a acestora prevăzut de legislaţia în vigoare.
Aşadar, activitatea în zonele libere este deschisă oricărui agent economic român sau străin şi
pentru multe domenii de activitate. Aceasta prezintă avantaje de care pot profita investito-
rii străini şi autohtoni.
În afara avantajelor menţionate mai sus, Legea nr. 84/1992 mai acordă şi alte facilităţi:
• mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri provenite din străinătate sau
destinate altor ţări, care se introduc în sau se scot din zonele libere, sunt exceptate
de la plata taxelor vamale şi a impozitelor;
• pentru activităţi desfăşurate în zonele libere, agenţii economici sunt scutiţi de plata
impozitului pe circulaţia mărfurilor, a accizelor şi a impozitului pe profit, pe toată
durata activităţii;
• transferarea în străinătate a profitului se face în condiţiile legii;
• la lichidarea sau restrângerea activităţii desfăşurate în zona liberă, persoanele
fizice sau persoanele juridice străine pot transfera în străinătate capitalul şi profitul,
după plata tuturor obligaţiilor către statul român şi partenerii contractuali;
• mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri de origine română sau din
import, provenite din teritoriul vamal al României, pot fi introduse în zonele libere
cu respectarea prevederilor legale privind exportul sau după caz, trimiterea temporară.
Reintroducerea acestora în teritoriul vamal al ţării se face în condiţiile prevăzute
de lege;
• materialele şi accesoriile româneşti, care intră în zonele libere şi sunt folosite
pentru fabricarea unor bunuri, sunt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea forma-
lităţilor de export;
• bunurile româneşti care se utilizează pentru construcţii, reparaţii şi întreţinerea
de obiective în teritoriul zonelor libere sunt scutite de taxe vamale;
• bunurile dintr-o zonă liberă pot fi transportate în altă zonă liberă fără plata de taxe
vamale. Aceste bunuri pot fi tranzitate pe teritoriul vamal al României, cu respecta-
rea dispoziţiilor legale. De asemenea, aceste bunuri pot fi introduse în ţară cu înde-
plinirea condiţiilor şi formalităţilor privind importul sau, după caz, primirea
temporară;
• toate operaţiunile financiare legate de activităţile desfăşurate în zonele libere se
fac în valută liber convertibilă acceptată de Banca Naţională a României. Fac excepţie
operaţiunile financiare ce se efectuează în perioada realizării construcţiilor şi
obiectivelor din zonele libere, care se pot efectua şi în lei.
În acelaşi timp, nivelul tarifelor pentru închirieri şi concesionări se stabileşte prin con-
tractele încheiate între administraţiile zonelor libere şi persoanele fizice şi juridice, române sau
străine, care desfăşoară activităţi în zonele libere. Iată deci că există posibilitatea prac-
ticării unei negocieri libere, care poate constitui încă un avantaj pentru investitor.
Legea nr. 84/1992 prevede însă şi restricţii sau obligaţii pentru operatorii din zonele
libere:
• investiţiile efectuate în zonele libere nu pot fi expropriate, rechiziţionate sau supuse altor
măsuri cu efecte similare, decât în caz de interes public, cu respectarea prevederilor
4848 Cosmin Joldeş
legale şi cu plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii investiţiei, care trebuie

să fie promptă, adecvată şi efectivă;
• clădirile din interiorul zonelor libere nu pot fi folosite ca locuinţe. Pentru personalul
care lucrează în interiorul zonelor libere se pot prevedea numai spaţii pentru
desfăşurarea activităţii de pază, cantine şi restaurante;
• bunurile fabricate în zonele libere, care intră în teritoriul vamal al României, sunt
supuse taxelor vamale;
• mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri care se introduc, se află în sau se
scot din zonele libere, precum şi activităţile desfăşurate în aceste zone sunt supuse
normelor sanitare, fitosanitare, sanitar-veterinare şi de protecţie a mediului, după caz;
• bunurile şi mijloacele de transport necesare administraţiei zonei libere urmează
regimul juridic prevăzut de legislaţia naţională.
La facilităţile şi obligaţiile menţionate mai sus se adaugă şi cele rezultate din regula-
mentele proprii de organizare şi funcţionare specifice fiecărei zone libere, dar care, trebuie
menţionat că se vor încadra în prevederile Legii nr. 84/1992.
Legea prevede desigur şi sancţiuni pentru nerespectarea legislaţiei specifice zonelor libe-
re. Acestea ajung până la pedepse penale în cazul introducerii în zonele libere, de bunuri
al căror import este prohibit pe teritoriul României.
6.7 Facilităţile de ordin fiscal acordate investitorilor

Facilităţile de ordin fiscal acordate în domeniul investiţiilor sunt menţionate de
legislaţia fiscală românească. Astfel, fie că este vorba de plata taxei pe valoarea adăugată, a
impozitului pe profit sau alte taxe sau impozite, multe acte normative întregesc sau
reconfirmă facilităţile menţionate în legislaţia specifică domeniului investiţiilor.
În acest sens, OUG nr. 17/2001 privind taxa pe valoarea adăugată, are o întreagă secţiune
(secţiunea IV) dedicată operaţiunilor scutite de plata taxei pe valoarea adăugată. Astfel,
la capitolul „B. Operaţiunile de import” se specifică scutirea de plata taxei pe valoare
adăugată pentru:
• bunurile din import scutite de taxe vamale prin Tariful vamal de import al
României, prin legi sau prin Hotărâri ale Guvernului;
• materiile prime şi materialele importate, destinate exclusiv realizării de produse
finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la data efectuării importului,
pe bază de certificat eliberat în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor;
• reparaţiile şi transformările la nave şi aeronave româneşti în străinătate;
• mijloacele de transport, mărfurile şi alte bunuri provenite din străinătate care se
introduc direct în zonele libere conform art. 13 din Legea nr. 84/1992 privind
regimul zonelor libere.
În mod similar, Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, care
stabileşte modalităţile de plată ale impozitului pe profit, de către contribuabilii din Ro-
mânia, precizează că impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada de
scutire, potrivit reglementărilor existente la data acordării facilităţilor.
6.8 Facilităţile acordate în domenii specifice ale mediului de

afaceri din România
În scopul de a conferi un mediu de afaceri mai atractiv în România, au fost acordate
facilităţi, prin prevederi ale unor legi specifice, în cazul anumitor sectoare ale economiei
naţionale.
Astfel, au fost elaborate acte normative care completează legislaţia menţionată în pa-
ragrafele anterioare, fie pentru a particulariza situaţia din anumite domenii, fie pentru a
completa facilităţile deja stabilite prin legislaţia generală cu alte prevederi specifice:
• Legea nr. 134 / 1995 privind exploatarea petrolului;
• Legea nr. 61 / 1998 privind mineritul;
• Legea nr. 134 / 1995 privind protecţia mediului;
• Ordinul nr. 4079 / 268 / 1480 / 2001 privind tehnologia informaţiei.
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor
comerciale din turism.
Particularităţile mediului de afaceri din România şi oportunităţile conferite de facilităţile
incluse în actele normative ne permit să afirmăm că investitorii se găsesc cu siguranţă într-o
situaţie net mai favorabilă decât înainte, în privinţa liberei concurenţe, a transparenţei, a tra-
tamentului nediscriminatoriu şi a confidenţialităţii în economia românească. Din acest punct de
vedere, putem susţine faptul că s-a reuşit crearea cadrului legislativ adecvat, specific economiei
de piaţă, dar în acelaşi timp perfectibil, în unele domenii fiind incomplet sau chiar confuz.
http://www.apaps.ro
http://www.ccir.ro
http://www.customs.ro
http://www.foruminvest.ro
http://www.guv.ro
http://www.mfinante.ro
http://www.mimmc.ro
http://www.now.ro
http://www.oncr.ro
http://www.profitromania.ro
7. Mediul de afaceri european – o provocare pentru

mediul de afaceri românesc
Mediul de afaceri european este un termen generic care descrie o gamă largă de
activităţi legate de agricultură, industrie şi servicii, preluate de un număr mare de
organizaţii, provenind de pe întreg continentul european. Acesta explorează mediul în
5050 Cosmin Joldeş
care operează factori economici, politici, legali, culturali şi alţii care influenţează acest
mediu. Impactul fiecărui astfel de factor şi interacţiunea sa cu ceilalţi variază de la o ţară
la alta; astfel comportamentul companiilor europene va alterna corespunzător acţiunii
acestor forţe. Caracteristicile individuale ale fiecărei firme, cum ar fi proprietatea acesteia,
capacitatea de a previziona schimbările şi cea de management al resurselor umane vor fi unice
în raport cu reacţiile celorlalte companii la schimbările mediului.
Harta Europei a suferit schimbări substanţiale de la sfârşitul anilor ’80; acestea sunt
legate de grupările economice care există în Europa ca întreg, performanţele economice
ale diferitelor ţări ale Uniunii Europene fiind analizate şi comparate cu cele ale
principalilor concurenţi ai Uniunii – Statele Unite ale Americii şi Japonia. De asemenea,
trebuie analizat impactul major al activităţii organizaţiilor internaţionale asupra ţărilor
UE, putându-se aminti organizaţii cum sunt FMI, Banca Mondială, G7 şi Organizaţia
Mondială a Comerţului – succesorul GATT-ului.
Mediul european de afaceri se referă la condiţiile în care operează firmele sau compa-
niile europene, fiind implicate un număr mare de forţe diferite care interacţionează şi
care influenţează mediul precum şi modul în care o companie îşi formulează strategia pe
termen lung, tacticile şi chiar activităţile zilnice în acest mediu.
http://www.ccir.ro
http://www.guv.ro
http://www.ier.ro
http://www.mie.ro
8. Măsuri de îmbunătăţire a mediului

de afaceri în România
Principalele aspecte vizate pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri din România
sunt:
Consolidarea cadrului legal şi al politicilor în perspectiva reluării creşterii
economice durabile;
Reforma şi consolidarea structurilor instituţionale din România;
Eliminarea obstacolelor administrative şi de reglementare din calea afacerilor;
Impunerea şi respectarea principiilor de transparenţă, nediscriminare şi
concurenţă loială.
În vederea consolidării cadrului legal şi al politicilor în perspectiva reluării creşterii
economice durabile au fost sau vor fi întreprinse următoarele măsuri:
• instituirea dreptului de iniţiativă legislativă al organizaţiilor şi asociaţiilor profe-
sionale recunoscute şi instituirea audierilor publice pentru iniţiative legislative;
• modernizarea Codului Comercial Român;
• adoptarea Codului fiscal de la 1 ianuarie 2004;
• reglementarea fermă a:
- Legii contractelor economice, adoptarea directivei UE privind întârzierea
plăţilor, cu accent pe protecţia creditului;
- Legii achiziţiilor publice;
- Legislaţiei privind concurenţa neloială, informarea şi protecţia consumato-

rului.
Pentru realizarea reformei şi consolidării structurilor instituţionale din România, se au în
vedere:
• reabilitarea tribunalelor comerciale şi introducerea practicilor de mediere în
conflictele economice;
• întărirea „guvernanţei corporatiste“ şi simplificarea procedurilor falimentului;
• asanarea şi restructurarea mediului de afaceri, inclusiv prin combaterea economiei
paralele;
• întărirea rolului organizaţiilor patronale şi al asociaţiilor profesionale, ca parteneri
ai administraţiei publice, în promovarea actului de comerţ şi în gestionarea de
fonduri de dezvoltare sectorială.
Eliminarea obstacolelor administrative şi de reglementare din calea afacerilor, impunerea şi
respectarea principiilor de transparenţă, nediscriminare şi concurenţă loială, aspecte esenţiale
care trebuie urmărite în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri din România, au pre-
supus şi presupun următoarele măsuri şi acţiuni punctuale:
• simplificarea şi reducerea birocraţiei la intrarea, funcţionarea şi ieşirea de pe piaţă
a societăţilor comerciale („one stop office” - pentru înfiinţarea şi funcţionarea
societăţilor; „one window shop” - pentru investiţii);
• îmbunătăţirea legislaţiei muncii (pe lângă Codul Muncii, adoptat în 2003) pentru
asigurarea liberei circulaţii a forţei de muncă (inclusiv statutul rezidenţilor străini);
• standardizarea şi protecţia pieţei interne (legea responsabilităţii producăto-
rilor/importatorilor; evaluarea conformităţii; cele 20 de directive ale noii abordări
UE, etc.);
• îmbunătăţirea mediului investiţional (simplificarea procedurilor de autorizare;
standarde de mediu şi transparenţă)
• simplificarea procedurilor vamale (elaborarea unui ghid vamal; combaterea co-
rupţiei infrastructurii vamale, asistenţă pentru realizarea practicilor vamale);
• combaterea criminalităţii şi a corupţiei economice (legea privind protecţia patri-
moniului naţional; legea privind combaterea crimei organizate; protejarea consu-
matorului împotriva activităţilor comerciale ilicite; perfecţionarea cooperării spe-
cifice inter-instituţionale);
• îmbunătăţirea managementului frontierelor (cooperarea inter-instituţională la
frontieră; legea pentru organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontieră; legea Regimului Frontierei de Stat a României; valorificarea
programelor UE privind modernizarea frontierelor de Est şi de Nord ale Româ-
niei).
http://www.apaps.ro
http://www.ccir.ro
http://www.guv.ro
http://www.oncr.ro
5252 Cosmin Joldeş
Bibliografie
1. Bonciu Florin – Atragerea şi monitorizarea investiţiilor străine directe, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1997.
2. Harris Neil – European Business, Macmillan Business, 1999.
2. Horobeţ Alexandra, Mazilu Anda, Munteanu Costea – Marketing investiţional
internaţional, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.
3. Negriţoiu Mişu – Salt înainte. Dezvoltarea şi investiţiile străine directe – Editura Expert,
Bucureşti, 1996.
4. Popa Ioan – Tranzacţii de comerţ exterior, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
5. X X X – Cartea Albă – Un climat investiţional pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Raport elaborat de Consiliul Investitorilor Străini, Mai 2002, Bucureşti – România.
6. X X X – Planul de acţiune elaborat de Comisia de Fundamentare a Strategiei Naţionale de
Dezvoltare Economică. Proiect al grupului de redactare. Mai 2000, Bucureşti – România.
7. X X X - Legea nr. 18/1991 a fondului funciar .
8. X X X - Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală.
9. X X X - Ordonanţa de Urgenţă nr. 17/2001 privind taxa pe valoarea adăugată.
10. X X X - Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere.
11. X X X - Ordonanţa Guvernamentală 24/1993, aprobată prin Legea 83/1994 privind
reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor deschise de investiţii şi a socie-
tăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară.
12. X X X - Legea 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori.
13. X X X - Legea nr. 83/94 privind reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor
deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere finan-
ciară.
14. X X X - Legea nr. 134 / 1995 privind exploatarea petrolului şi protecţia mediului.
15. X X X - Legea nr. 134 / 1995 privind protecţia mediului.
16. X X X - Legea nr. 21/1996 a concurenţei.
17. X X X - Legea nr. 61 / 1998 privind mineritul.
18. X X X - Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale.
19. X X X - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea
societăţilor comerciale din turism.
20. X X X - Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
21. X X X - Legea nr. 143/1999 a ajutorului de stat.
22. X X X - Legea asigurărilor nr. 32/2000.
23. X X X - Ordonanţa de Urgenţă nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999
privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea între-
prinderilor mici şi mijlocii.
24. X X X - Legea nr. 415/ 2001 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr. 297/2000 pentru completarea Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprin-
zătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
25. Legea nr. 445 din 9 mai 2001 privind aprobarea Planului de Acţiune al Programului
de guvernare pe perioada 2001-2004.
26. Hotărâre Guvernamentală nr. 1189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pen-
tru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri.
27. X X X - Ordonanţa de Urgenţă nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.
28. X X X - Ordinul nr. 4079 / 268 / 1480 / 2001 privind tehnologia informaţiei.
29. X X X - Legea nr. 468 / 2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice.
30. X X X - Ordonanţa nr. 20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice.
31. X X X - Colecţia revistei Capital 1999 – 2003.
32. X X X - Colecţia revistei BIZ 2001 – 2003.
33. X X X - Colecţia revistei Banii Noştri 2002 – 2003.
34. X X X - Colecţia revistei Adevărul Economic 2003.
35. X X X – Colecţia Ziarului financiar 2003.
36. http://www.1asig.ro
37. http://www.afacerionline.com
38. http://www.apaps.ro
39. http://www.arisinvest.ro
40. http://www.bbw.ro
41. http://www.ccir.ro
42. http://www.customs.ro
43. http://www.ancr.ro
44. http://www.ier.ro
45. http://www.incdt.ro
46. http://www.insee.ro
47. http://www.investromania.ro
48. http://www.just.ro
49. http://www.guv.ro
50. http://www.maap.ro
51. http://www.mapgov.ro
52. http://www.mcti.ro
53. http://www.mfinante.ro
54. http://www.mie.ro
55. http://www.minind.ro
56. http://www.mimmc.ro
57. http://www.mmss.ro
58. http://www.mt.ro
59. http://www.now.ro
60. http://www.oficiulconcurentei.ro
61. http://www.oncr.ro
62. http://www.orcb.ro
63. http://www.osim.ro
64. http://www.primm.ro
65. http://www.profitromania.ro
66. http://www.publicinfo.ro
67. http://www.rasdaq.ro

Medii de Afaceri in Romania Curs PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medii de Afaceri in Romania Curs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA VIRTUALĂ DE AFACERI

Medii de afaceri în România

Medii de afaceri în România

Strada Povernei 6-8, Bucureşti

Proiect finanţat de Uniunea Europeană prin PHARE şi Guvernul României.

1. Mediul de afaceri (definiţie, prezentare generală) ........................................................... 7

5.5 Serviciile bancare şi mediul de afaceri din România ................................................. 29

Ansamblul reglementărilor şi valorilor juridice, administrative, morale, etice, care

2. Principalele caracteristici ale

În ciuda stabilităţii politice din România, a disponibilităţii resurselor şi a accesului la

iar relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale s-au îmbunătăţit. Pe lângă privatizările

1 Legislaţia şi practica comunitară

3. Contextul economic general al României. Influenţa lui

4. Structura, principalele componente şi aspecte

4.1 Administraţia publică şi birocraţia în România

rarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construcţie, concesionarea terenuri-

4.2 Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile)

4.3 Sistemul juridic din România – influenţa lui asupra

A. Reglementarea dreptului de proprietate în România

8 Romanian Over-the-Counter Share Market

Aderarea României la UE necesită integrarea progresivă a acquis-ului comunitar – un

4.4 Cadrul concurenţial - stimularea liberei concurenţe şi

tanţilor aparatului juridic, organizarea de conferinţe regionale pe probleme de concu-

4.5 Transparenţa mediului de afaceri. Achiziţiile publice în

• licitaţie restrânsă, respectiv procedura care se desfăşoară în două etape distincte şi

4.6 Guvernanţa corporatistă

În legislaţia românească, aspectele importante referitoare la guvernanţa corporatistă

împiedice acţionarii majoritari în activităţile de conducere. Acţionarii minoritari trebuie

5. Oportunităţile de afaceri în România

5.1 Industria şi mediul de afaceri din România

• Implementarea unor acţiuni care să conducă la:

• Extinderea sistemului de compensare a datoriilor operatorilor economici prin

know-how10-ului extern şi a investiţiei directe, politici de direcţionare prin stimulente

5.2 Agricultura şi mediul de afaceri din România

10 Cunoştinţe tehnice nebrevetabile

• Finalizarea procesului de privatizare a societăţilor naţionale rezultate prin reorga-

• identificarea complementarităţilor la nivel mondial, regional şi bilateral ale Româ-

5.3 Transporturile şi mediul de afaceri din România

A. Infrastructura de transport din România

11 Construcţii realizate integral pe structuri noi.

5.4 Turismul şi mediul de afaceri din România

• amenajarea la standardele turistice europene a unor zone/staţiuni turistice „pilot“

5.5 Serviciile bancare şi mediul de afaceri din România

5.6 Serviciile financiare şi mediul de afaceri din România

5.6.1 Pieţele de capital din România

- Ordonanţa Guvernamentală 24/1993, aprobată prin Legea 83/1994 privind

12 Romanian Over-the-Counter Share Market

(investment banking): plasament garantat, finanţarea societăţilor, fuziuni şi achiziţii,

-scoaterea de sub regimul înregistrării la ORC14 a modificărilor de capital la

5.6.2 Asigurările în România

14 Oficiul Registrul Comerţului

6. Motivaţii pentru a investi în România – mediul de

În acest capitol vom prezenta principalele facilităţi acordate în cazul investiţiilor în

6.1 Facilităţi acordate în cazul investiţiilor directe

• în cazul în care o investiţie întruneşte condiţiile pentru a beneficia de facilităţi

menţionează astfel, că litigiile se soluţionează de instanţele de contencios administrativ,

6.2 Facilităţi acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea

• se introduce o procedură simplificată privind obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi li-

zarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu modificările ulte-

6.3 Facilităţi acordate în vederea privatizării întreprinderilor

6.4 Facilităţi acordate în zonele defavorizate din România

• scutirea de la plata impozitului pe venitul agricol obţinut pe terenurile aflate în zona

6.5 Facilităţi acordate în parcurile industriale din România