Sibiciu de Jos, Buzău

Sibiciu de Jos este o localitate componentă a orașului Pătârlagele din județul Buzău,
Muntenia, România. Se află în zona de munte, pe valea Buzăului.

Marele Dicționar Geografic al Romîniei consemnează, pe baza inscripțiilor de pe

unele morminte, că acest sat ar data de la începutul secolului al XV-lea, când ar fi fost fondat
de coloniști veniți din Transilvania, din zona orașului Sibiu, în frunte cu un anume Sibiceanu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, cătunul Sibiciu de Jos era reședința comunei cu același
nume, aflată în plaiul Buzău al județului Buzău. Comuna era formată din cătunele Băroiu,
Bășcuretu, Gornet, Mlăcile, Murătoarea, Sibiciu de Sus și Sila, cu o populație de 870 de
locuitori. În comună funcționau o școală frecventată de 64 de elevi (dintre care 6 fete) și două
biserici ortodoxe, dintre care una, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, fusese construită la
1764 de marele clucer Gherghe I. Sibiceanu.[1] În 1925, comuna purta numele de Sibiciu, și
preluase și satul Sibiciu de Jos (anterior în comuna Pănătău). Astfel, comuna Sibiciu era în
aceeași plasă Buzău și avea în componență satele Gornetu, Murătoarea, Sibiciu de Jos, Sibiciu
de Sus, și cătunele Baroianu, Mlăcile și Sila, având în total 1235 de locuitori.[2]

În 1950, comuna a fost arondată raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din
regiunea Ploiești. În 1968, comuna, care purta din nou numele de Sibiciu de Sus, a fost
desființată și inclusă în comuna Pătârlagele, arondată județului Buzău, reînființat,[3][4] comună
devenită oraș în 2004.[5]