Profesorul de Schi PDF

MELANIE HURST
Profesorul
de schi
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
– Am un loc! Este cineva?

Felicia \n`l]` capul [i privi \n fa]` la b`rbatul tân`r ce-[i
agita un b`] \n aer. |n acea clip` el strig` din nou.
– Oare nu este nici un celibatar?
– Aici! r`spunse ea. Sosesc.
F`r` s` a[tepte r`spuns, ie[i din rând [i \ncepu s`
dep`[easc` perechile care a[teptau la telescaun. Nimeni nu
spuse o vorb`. Scaunele erau duble [i era normal ca schiorii
s` urce câte doi.
V`zând-o venind, tân`rul b`rbat zâmbi larg.
– Iat` de ce \mi place s` schiez singur! trâmbi]` spre vecinii
sì. Ai parte de \ntâlniri mai interesante.
Felicia continu` s` \nainteze, pref`cându-se c` n-a auzit. |n
acest loc, z`pada era br`zdat` adânc de o mul]ime de urme [i
fu atent` s`-[i direc]ioneze schiurile, evitând astfel s`
r`spund` la sub\n]elesul neelegant.
6 MELANIE HURST
|n timp ce mergea spre cap`tul [irului lung, unele priviri

[i câteva fluier`turi admirative o f`cur` s` se simt` stânjenit`.
De[i chipul \i era \nro[it de frigul dimine]ii, g`si posibilitatea
s` mai ro[easc` pu]in. Observa]ia pe care o f`cu necunoscutul
când ajunse s` se a[eze al`turi de el, \i spori [i mai mult
stânjeneala.
– A]i v`zut? strig` el. Cu siguran]`, este cea mai frumoas`
femeie tân`r` blond` ce se poate afla \n „Valea Soarelui“.
Vocea sa ajunse departe [i se auzir` râsete. Felicia se sim]i
cuprins` de o furie rece. Drept ce-o lua? Pentru a se prezenta,
vorbi aproape \n [oapt`, sperând ca pe aceast` cale s`-l fac` s`
\n]eleag` c` nu era necesar s` strige.
– M` numesc Felicia Hollingsworth, \i spuse. V`
mul]umesc pentru c` m-a]i f`cut s` câ[tig timp. Am \ntârziat \n
diminea]a aceasta [i doream s` schiez cât mai repede.
– Eu sunt Joe Posten, cel mai bun schior din Idaho! Sper
c` sunte]i celibatar`.
Vorbea din nou pentru cei care-i \nconjurau, judecând cu
coada ochiului efectul. Un tân`r dr`gu], dar mai curând
vulgar, se gândi Felicia [i \naint` ignorând \ntrebarea ascuns`.
Cuplul care \i preceda \[i luase zborul cu telescaunul [i asta
\nsemna c`, \n curând, va fi rândul lor. Acolo cel pu]in, va fi
singura care s` asculte discursurile proste[ti ale acestui b`rbat
tân`r.
|ntorcând u[or capul, tân`ra femeie v`zu scaunul gol care
sosea spre ei, dup` o curb` provocat` de roata enorm` care
antrena cablul. F`cu un pas \ntr-o parte pentru a se a[eza pe
urmele predecesorilor [i-[i strânse be]ele \n mâna dreapt`.
Era mult timp de când Felicia nu mai schiase [i sim]ea brusc
PROFESORUL DE SCHI 7
un intens sentiment de entuziasm. O bucurie pur` care o

cuprindea \ntotdeauna \n clipa \n care se avânta pe piste.
Când sim]i atingerea scaunului, se l`s` instinctiv \n spate [i
imediat se afl` \n aer, greutatea \nc`l]`mintei [i a schiurilor
l`sându-se imediat pe picioare.
– M` intriga]i, declar` deodat` Joe.
Acum erau singuri [i scaunul trecea exact pe deasupra
Wood River-ului, râul \ngust, \nghe]at.
– De ce? \ntreb` ea din vârful buzelor.
– Echipamentul v` este complet nou, ca cel al unei
\ncep`toare, dar da]i impresia c` [ti]i s` v` descurca]i.
– Am avut ocazia s` schiez mult.
– De ce ave]i toate lucrurile noi? |nc`l]`mintea este ultimul
model [i a costat probabil o avere. Trebuie s` fi]i foarte
bogat`.
Aceast` remarc` o f`cu pe Felicia s` râd`.
– Din nefericire, nu! Dac` ar fi trebuit s`-mi cump`r
echipamentul, a[ fi schiat \n blugi. Tot ce port este nou,
neap`rut \nc` \n comer]. Lucrez la un magazin de articole de
sport [i mi s-a cerut s` le \ncerc.
– A[a deci! Sunte]i exact femeia care \mi trebuie. {i eu
lucrez \ntr-un magazin de sport, la Boise. Probabil avem multe
lucruri \n comun.
Felicia \[i re]inu o clip` respira]ia, apoi expir` \ncet. Sufl` cu
putere spre frunte, aruncând spre spate o [uvi]` blond` rebel`.
Dac` ar fi cunoscut-o mai bine, Joe ar fi [tiut c`, la ea, asta
\nsemna \nceputul unei oarecare enerv`ri. Felicia se st`pâni
totu[i era tân`r [i nu voia s`-l pedepseasc`. |n loc s`-l pun` la
locul sù, se hot`r\ mai curând s` scape de el cât mai repede.
8 MELANIE HURST
– Spune]i-mi, relu` tân`rul b`rbat, f`r` s`-[i dea seama de

nimic, pentru c` suntem pe cale s` devenim prieteni, a]i putea
s`-mi r`spunde]i la \ntrebare. Sunte]i celibatar`? Am observat
c` nu purta]i verighet`.
Felicia nu se putu st`pâni s` nu zâmbeasc`.
– Ei bine, se poate spune c` sunte]i perspicace.
– Trebuie. Cum vre]i s` am succes, dac` m` \n[el \n
leg`tur` cu prada?
Prad`! Felicia nu dorea cu nici un pre] s` fie a[a ceva.
Brusc, avu o idee.
– Ajungem pe culmea River Run. Ve]i schia aici, sau
inten]iona]i s` urca]i mai sus?
Joe \ntoarse capul, interesat.
– {i dumneavoastr`? o \ntreb` el.
– Eu am pus \ntrebarea prima.
Felicia \[i repro[` pu]in c`-l p`c`le[te pe acest tân`r f`r`
experien]`, dar nu era dispus` s`-l suporte mai mult timp, nici
pe el, nici pe vreun altul. Nu venise \n „Valea Soarelui“ pentru
a avea o aventur` [i cu cât mai repede se va \ndep`rta aceast`
persoan` sup`r`toare, cu atât va fi mai bine.
Scaunul se apropia acum de o colin` acoperit` cu z`pad`
b`t`torit`, oprirea intermediar` ce ducea spre pârtia de pe
River Run. Curând, schiurile le vor atinge p`mântul [i trebuia
s` ia o hot`râre. F`r` s` vrea, Joe o ajut`.
– Spune]i c` a]i mai schiat deja. S` vedem dac` este
adev`rat. S` coborâm \mpreun` River Run, \ntr-o \ntrecere
adev`rat`, cel ce pierde ofer` un pahar \nving`torului.
„Iat` [ansa mea“, se gândi Felicia, u[urat`.
– Lua]i-o \nainte, \i propuse ea.

Spunând asta, \i adres` cel mai frumos zâmbet. „Cel mai
bun schior din Idaho“ nu a[tept` s` i se spun` de dou` ori.
|nfigând be]ele \n z`pad`, \mpinse cu toat` puterea [i se
avânt` pe pant` f`r` s` se \ntoarc`, sigur c` Felicia se afla \n
urm`. Era atât de dornic s` arate c` este cel mai tare, \ncât nu
se gândise o clip` c` ea se putea s` nu-l urmeze. {i totu[i, asta
se \ntâmpl`. Tân`ra femeie porni gr`bit` \n direc]ia opus` [i
ajunse \n sta]ie, unde a[tept` un loc pentru a urca mai sus.
Urm`torul sù \nso]itor era de cu totul alt gen. Un b`rbat
b`trân, \mbr`cat ca un alpinist de la \nceputul secolului, cu
\nc`l]`minte \nalt`, strâns` \n [ireturi, pantaloni bufan]i din
postav, m`nu[i cu un deget [i [apc` din lân`. Un b`rbat t`cut,
c`ruia, ca [i Feliciei, i se p`rea c`-i f`cea pl`cere s` admire
peisajul. Amândoi \ncepur` s` observe pârtia ce [erpuia pe
sub scaun, b`trânul fluierând, Felicia pu]in \ncordat`. Dup`
to]i ace[ti ani, \nc` recuno[tea cel mai mic viraj, cel mai mic
copac, parcursul \i era la fel de familiar ca odinioar`.
– A]i mai venit \n „Valea Soarelui“? \ntreb` pe nea[teptate
vecinul sù.
– Aici am \nv`]at s` schiez, cu mama mea, când eram mic`.
Felicia zâmbi la amintirea primului sù contact cu z`pada.
|n acea perioad`, lua lec]ii lâng` caban` [i pentru copila care
era, mun]ii nu reprezentau decât un element de peisaj. Pe
atunci \ntrez`rea doar Mont Baldy, spre care se \ndrepta
acum. |n fiecare dup`-amiaz`, dup` lec]ii, feti]a se gr`bea spre
piscina hotelului pentru a-i povesti mamei faptele de vitejie
din timpul zilei, \ntocmeau planuri pentru seara, deoarece
amândurora le pl`cea enorm s` ias`.
10 MELANIE HURST
Mai târziu, Felicia se \ntorsese \n „Valea Soarelui“. De data

aceasta, \n calitate de membr` a unei echipe de schi, pentru a
se preg`ti pentru Jocurile Olimpice [i a \ncerca s` se califice.
Zi dup` zi, se antrenase pe pârtiile din Mont Baldy, sub
comanda unui instructor sever. Uneori, când ajungea \n josul
pantei, era deja noapte.
B`rbatul care era a[ezat al`turi scoase brusc un strig`t de
admira]ie. Felicia ie[i din visurile sale pentru a urm`ri din ochi
un schior pe care vecinul sù i-l ar`ta cu degetul. O siluet`
neagr`, care cobora pe pârtie zburând din denivelare \n
denivelare de teren, f`r` a renun]a la elasticitate [i la o
rapiditate fabuloase.
B`trânul scoase un fluierat lung.
– N-am v`zut niciodat` pe cineva atât de sigur, nici atât de
elegant! exclam` el.
– Nici eu, m`rturisi Felicia. Privi]i num`rul de oameni care
s-au oprit s`-l vad` trecând. {i totu[i, \n acel loc, nu sunt decât
schiori foarte buni.
Felicia \[i ]inu respira]ia. Nu era posibil! Necunoscutul
reu[ea s` rezolve cu brio toate capcanele \ntinse de aceast`
pist` infernal`. Exhibition Run era pres`rat` cu denivel`ri
primejdioase pe care b`rbatul de jos le lua aparent f`r`
dificultate.
– Cu siguran]`, mi-ar pl`cea s` schiez astfel \ntr-o zi,
bomb`ni b`trânul. Se spune mereu c` antrenamentul
\mbun`t`]e[te performan]ele. Eu m` antrenez de ani de zile [i
nu reu[esc deloc. Privi]i cum coboar` el aceast` pârtie!
Felicia f`cuse aceast` coborâre de nenum`rate ori,
asumându-[i toate riscurile pentru a câ[tiga câteva secunde.
Uneori \[i urma antrenorul, cel mai adesea, el era cel care o
urma, dându-i sfaturi. |ncercase s`-l imite, s`-i copieze stilul
des`vâr[it, f`r` s` reu[easc` a[a cum [i-ar fi dorit.
– Era o vreme...
Felicia t`cu. La ce bun s` r`scoleasc` aceste amintiri? Nu-i
pl`cea s` revin` asupra trecutului. Singurul mijloc de a se
acomoda cu prezentul era s`-l considere ca diferit de acea alt`
perioad` din via]`. Numai viitorul era important.
|ntorcându-se, tân`ra femeie mai putu urm`ri câteva clipe
acea s`geat` neagr` care gonea spre vale. Când nu-l mai v`zu,
oft`. Ce spectacol! I se p`rea c`-l mai v`zuse deja pe acest
schior. Recuno[tea acest stil agil, [tia dinainte \n ce moment
va ocoli, va \ncetini, va accelera. Avu deodat` certitudinea c`
l-ar fi putut urma [i r`mâne pe urmele sale f`r` efort, din
instinct.
{i acest echipament negru! Acesta i se p`rea de asemenea
dintotdeauna cunoscut. Grant purta \ntotdeauna negru. |n
acea perioad`, era unul dintre cei pu]ini. Pretindea c` aceast`
culoare \i permitea echipei s`-l urm`reasc` mai bine, s`
remarce micile am`nunte care \mbun`t`]eau viteza.
Felicia oft`. Cât de departe erau toate acestea!
– Iat` Casa Rotund`, relu` vecinul sù.
Era aproape timpul s` coboare.
– Dumnezeule, mor de dorin]a unei cafele calde!
B`trânul scoase un adev`rat strig`t de pl`cere, care o f`cu
pe Felicia s` râd`. El se \ntoarse.
– {i dumneavoastr`, nu v` este frig?
– Eu n-am schiat \nc` ast`zi, trebui ea s` m`rturiseasc`. Mi-ar
fi ru[ine s` fac deja o pauz`, cât timp am \ntârziat atât de mult.
12 MELANIE HURST
– Ve]i cobor\ Exhibition? o \ntreb` b`trânul domn,

eliberându-se din scaun cu un aer mirat.
Felicia \l urm` \ncet pân` la platforma care se afla la
plecarea pe pârtii, \naintea terasei restaurantului.
– N-am mai schiat de un an, \i r`spunse ea. Cred c` ar
trebui s` \ncep prin a m` \nc`lzi pe un parcurs mai pu]in dur.
Pe curând!
|n timp ce \nso]itorul sù se \ndrepta spre o mas`, tân`ra
femeie \[i puse ochelarii. Ochii sì, de un albastru foarte
deschis, erau sensibili la reflexia soarelui pe z`pad`.
|mpingându-se \n be]e, se avânt` pe o coborâre anex`, Lower
College.
Mu[chii \i frem`tau, ca [i când ar fi [tiut ce-i a[teapt`.
R`spunser` imediat la prima solicitare. Stilul Feliciei fusese
\ntotdeauna simplu [i u[or. De-a lungul anilor pierduse pu]in
din aceast` dezinvoltur`, era mai prudent s` mearg` drept,
ceva mai pu]in repede. Foarte rapid, reg`si senza]ii pe care le
credea uitate.
Traversând depresiunea muntoas`, Felicia \nchise ochii.
Sim]ea pista, schiurile se modelau dup` sinuozit`]i ca alt`dat`.
Ele \i indicau ce trebuie s` fac`, \n ce clip` s` schimbe direc]ia,
s` \ncetineasc`, s` \mping` spre \nainte. Ajunse jos f`r` s`
gâfâie, de[i pu]in obosit`.
Când se \ntorcea spre plecarea telescaunului, un strig`t o
f`cu s` ridice capul. Pe scaunul care tocmai se ridicase \n aer,
Joe \i f`cea semna largi!
– Felicia! V-am pierdut. Unde ne vom \ntâlni?
Ce ghinion! Pentru c` \ncepuse s` mint`, Felicia se hot`r\
pe loc s` continue. Punând mâinile \n portavoce, \[i strig`
r`spunsul.
– Pe culme!
Dac` o a[tepta, \n acest timp va putea face Exhibition
absolut lini[tit`!
La telescaun era foarte pu]in` lume, de-abia câteva
persoane. Scaunele plecau \n mare parte golea Felicia nu avu
de a[teptat decât câteva minute \nainte de-a porni spre pârtia
la care se gândea de atât de mult timp. De data aceasta c`l`tori
singur`, ceea ce-i f`cu bine. Iubea prea mult muntele pentru
ca un guraliv s`-i strice pl`cerea. Stânco[ii scânteiau \n soare;
\ntorcându-se, z`ri \n dep`rtare câmpia. Totul era frumos [i
lini[tit.
Deodat`, ochii \i fur` atra[i de-o pat` neagr`, departe \n
urma ei. Strângând din ochi, tân`ra femeie \ncerc` s` vad`
dac` nu era vorba despre schiorul pe care-l observase
coborând pârtia. Din nefericire, o pereche de oameni tineri o
\mpiedicau s` disting` bine. Era un b`rbat \mbr`cat \n negru,
dar nu-i putea \ntrez`ri tr`s`turile. Totu[i avu sentimentul c`,
la rândul sù, el \ncerca s-o cerceteze.
Ajuns` la Casa Rotund`, Felicia trecu f`r` s` se opreasc` \n
fa]a restaurantului [i se duse la plecarea pe pârtie. Acolo f`cu
o pauz`. |n fa]a ei, pârtia se adâncea aproape vertical \n vale.
O cuprinse o u[oar` nervozitate, ca \n perioada când participa
la competi]ii. Piciorul stâng o f`cu subit s` sufere. O mic`
\n]ep`tur` scurt`, tocmai suficient` pentru a-i aminti un vechi
accident.
Felicia sim]ea \n spate prezen]a altor schiori, care a[teptau
s` se avânte pe aceast` pant` vertiginioas`, aproape vertical`.
O veche amintire \i reveni \n memorie: vocea celui care d`dea
plecarea. O clip`, se sim]i \ntoars` \n anii din urm`. |n fa]a ei
14 MELANIE HURST
vidul, de unde urca zgomotul de voci al mul]imii; la stânga, o

prezen]` confuz`, starterul. I se p`rea c`-l aude din nou
num`rând secundele: „Zece, nou`, opt, [apte...“. Detestase
\ntotdeauna aceast` clip`, momentul adev`rului, \n care era
gata s` ri[te totul [i acum era \n aceea[i stare. Nu reu[ea s`-[i
impun` s` porneasc`.
– Urmeaz`-m`, \i strig` o voce la ureche.
O siluet` \ntunecat` trecu pe lâng` ea ca o s`geat` [i se
arunc` spre pr`pastie. B`rbatul pusese \n tonul cu care
d`duse acest ordin atâta autoritate, \ncât Felicia nu mai ezit`.
F`r` s` stea pe gânduri, porni \n urm`rirea sa.
Cu genunchii \ndoi]i, be]ele la subsuori, \n perfect` pozi]ie
de cùtare a vitezei; tân`ra femeie luase urma necunoscutului.
Acesta men]inea un ritm rapid pe care Felicia n-avu nici o
greutate s`-l urmeze. Era pu]in ca [i când \l urma pe Grant.
Când b`rbatul vira de-o parte sau de alta a vìi, printr-un
miracol pe care nu [i-l explica, Felicia ghicea cu o secund`
\nainte ca el s` execute gestul [i anticipa cu u[urin]`
schimbarea direc]iei.
La jum`tatea pantei, \nso]itorul sù f`cu o gre[eal` [i se
l`s` aruncat peste o ridic`tur` de teren pe care o apreciase
gre[it. Zbur` brusc, asemenea unei imense p`s`ri negre [i nu
se \ndrept` decât tocmai dup` o sut` de metri mai jos. Felicia
v`zuse obstacolul [i-l evit`.
Ca odinioar` cu Grant, \nv`]a profitând chiar de gre[elile
celui care-i deschidea calea.
|n aceast` vitez`, fur` curând \n josul pantei. Acolo,
necunoscutul \n negru \ncetini [i se \ndrept` \n toat`
\n`l]imea sa. Pe moment, Felicia avu impresia c` s-a \ntors cu
mult timp \n urm`. Nu era posibil, nu putea s` fie el! |[i scoase
ochelarii de schi [i observ` silueta \nalt`. Nu, avea probabil
halucina]ii. Timp de o secund`, crezuse c` schia din nou cu
Grant Mitchell, antrenorul echipei feminine de schi a Statelor
Unite, antrenorul sù, acela care-[i petrecea zilele pe pârtie cu
ea [i cu care \mp`r]ea \n egal` m`sur` via]a.
B`rbatul \[i scoase casca [i-[i trecu o mân` prin p`rul negru
[i des. Felicia tres`ri. Cum sem`na cu Grant! Niciodat`, dup`
cinci ani de desp`r]ire, nu \ntâlnise pe cineva atât de
asem`n`tor! Se apropie, cùtând un detaliu care s`-i
dovedeasc` faptul c` se \n[ela.
– Felicia, schiezi \nc` la fel de bine, exclam` Grant
\ntorcându-se pentru a-i sta \n fa]`.
Tân`ra femeie r`mase nemi[cat`, prea surprins` ca s`
r`spund`. Pentru a-i vorbi, Grant luase o voce atât de
normal`, complet lipsit` de mirare, \ncât i se p`ru c` tocmai
f`cuse un salt \n trecut. Clipi din ochi pentru a verifica dac`
nu viseaz`. Coborârea cu acel b`rbat \n negru, descoperirea a
ceea ce pentru o clip` b`nuise, f`r` s`-[i m`rturiseasc`, totul
contribuia la a o face s` cread` c` era pe cale s`-[i piard`
min]ile.
{i totu[i, el era acolo [i vocea sa fusese cea de care
ascultase avântându-se pe pârtie.
– Dumnezeule, Grant, tu e[ti! Cum m-ai recunoscut?
Privirea \ntunecat` a lui Grant nu-i p`r`sea chipul. El zâmbi
scurt.
– }i-am recunoscut mai \ntâi vocea, când i-ai r`spuns
acelui tân`r de pe telescaun. Am \n]eles imediat c` \l min]eai
[i te-am urm`rit pentru a vedea ce se \ntâmpl`. Min]i \nc` la
fel de bine.
16 MELANIE HURST
O privea cu o asemenea intensitate, \ncât Felicia se \nfior`.

|ncetând s` mai zâmbeasc`, el relu`:
– Mi-a fost \ntotdeauna foarte greu s` recunosc momentele
\n care min]eai, sau \n care spuneai adev`rul.
– Nu este prea dr`gu] s`-mi spui un asemenea lucru.
– Este prima dat` când am ocazia s` te fac s` [tii, \n fa]`,
ceea ce gândesc despre comportarea ta. Nu m` po]i totu[i
condamna c`-mi iau aceast` greutate de pe suflet?
Ridicase sprâncenele cu un aer sarcastic [i ochii \i lansar`
brusc fulgere care o f`cur` pe Felicia s` nu se simt` \n largul
ei. F`r` s`-[i dea seama, \[i strânse hanoracul la piept. I se
f`cuse subit frig. Amintirea clipelor petrecute \mpreun`,
desp`r]irea, timpul \n care fusese atât de nefericit`, o asaltar`
brusc. De ce revenise oare astfel \n via]a sa? De ce trebuia ca
r`nile zilelor rele s` se deschid` din nou? |l privi la rândul ei
cu aten]ie, ochii tr`dându-i aceste \ntreb`ri mute.
– Nu pari foarte fericit` c` m` vezi, arunc` el cu o \nf`]i[are
rùt`cioas`.
– Ar trebui? \i r`spunse cu un ton acru.
– Ei bine, nu sta acolo nemi[cat`. Vei \n]epeni de frig. S`
lu`m telescaunul [i s` mergem la Casa Rotund` s` prânzim.
F`r` s` a[tepte r`spuns, se \ndrept` spre plecarea
telescaunului. Tonul autoritar presupunea c` nu putea decât
s`-l asculte.
Felicia, stupefiat`, \l v`zu \ndep`rtându-se \n grab`. Pe
teren plat, adaptase mersul unui alerg`tor de fond, ap`sând
pe fiecare dintre schiuri [i ajutându-se cu b`]ul opus. Privirea
tinerei femei se opri asupra picioarelor musculoase. Grant
probabil nu \ncetase niciodat` s` se antreneze. Observându-l

doar o clip`, se putea spune c` era un atlet \n perfect` form`.
Oftând, Felicia se avânt` pe urmele lui. Se temea de aceast`
discu]ie \n doi pe care o evitase atât de mult timp, dar nu se
putea \mpiedica s` nu fie pu]in tulburat` de aceast` prezen]`
dinamic`.
Ea venise \n „Valea Soarelui“ \n vacan]`, o vacan]` de care
avea foarte mare nevoie. Spera s` g`seasc` aici singur`tatea
propice pentru a rezolva problemele de care se lovea. Cu
siguran]`, nu f`cuse aceast` deplasare pentru a-[i \ntâlni fostul
so]. Era ultimul om din lume pe care dorea s`-l vad` \n acest
moment al vie]ii sale. Prezen]a sa puternic` nu putea decât s`
reaprind` vechi pasiuni, de care se credea vindecat`. |n sfâr[it,
acum era prea târziu pentru a da \napoi.
|narmându-se cu curaj, Felicia acceler` pentru a-l ajunge
din urm`.
Capitolul 2
|n timp ce-l urma pe Grant, Felicia nu se putu \mpiedica s`

nu remarce privirile invidioase pe care i le aruncau unele femei.
Acestea p`reau geloase c` avea un partener atât de frumos
pentru a schia. De fapt, dac` ele ar fi [tiut! |n clipa aceea, Felicia
ar fi preferat s` se afle la cel`lalt cap`t al lumii, \n singur`tate,
departe de acest b`rbat foarte frumos, foarte sigur de el.
St`tur` la rând \n t`cere. N-aveau nimic s`-[i spun`, nimic
ce putea auzi un strìn. Fuseser` c`s`tori]i pu]in timp [i anii
trecuser`. De atunci, fiecare \[i trìse via]a. Acum erau unul
lâng` cel`lalt, examinându-[i trecutul, motivele de repro[, \n
mijlocul mul]imii.
Când fur` \n sfâr[it singuri, suspenda]i \n scaunul care
survola un peisaj de z`pad` [i p`duri, Felicia sim]i c` Grant o
privea cu aten]ie.
– Nu te-ai schimbat, \i spuse el brusc.
La sunetul acelei voci aspre, pe care o cuno[tea atât de
bine, se \nfior`.
– Sunt totu[i cinci ani. Sunt sigur` c` trebuie s` m`

schimbat foarte mult.
– Nu, deloc. Chiar prin grosimea vestei matlasate se poate
constata c` e[ti \nc` la fel de \n form` [i musculoas`.
Era acela[i b`rbat! Cel care nu-i vedea pe ceilal]i decât prin
mu[chii lor [i prin capacitatea de-a câ[tiga câteva secunde. Un
b`rbat obsedat de sport. Uitase, cu siguran]`, perioada \n care
trupul Feliciei nu era numai un automat ce \nvingea, când,
\ntor[i la caban`, petreceau nop]i nebune[ti iubindu-se.
Tân`ra femeie p`li. Un val de emo]ie o cople[i. Era mult timp
de când nu se mai gândise la acea perioad`, la fericirea de
alt`dat`. |i trebuiser` luni de zile pentru a uita, pentru a nu
mai suferi de singur`tate. Dar el nu se schimbase, nu vedea \n
ea decât un mijloc de-a ob]ine medalii.
Grant continua s-o cerceteze. Privirea i se opri mult timp
asupra echipamentului nou.
– V`d dup` ceea ce por]i, c`-]i merge bine. S-ar spune c` ai
o via]` u[oar`.
– Banii nu sunt o problem`, dac` asta vrei s` insinuezi.
|nc` o minciun`, una dintre cele pe care le ura atât de
mult, dar nu se punea problema s`-i dezv`luie adev`rul.
– A[ fi vrut s`-mi ceri mai mult, când ai plecat. La urma
urmei, erau [i banii tì, am muncit amândoi din greu pentru
a-i câ[tiga.
– Nu voiam nimic... Eu... bâigui ea.
– {tiu, erai prea gr`bit` pentru asta. Trebuia s` rezolvi
repede, pentru a te rec`s`tori. Tot ceea ce voiai, era un divor]
discret [i rapid. Contul meu din banc` probabil c` n-a atârnat
prea greu \n balan]`. Te-ai mul]umit s`-mi iei mândria. |n
sfâr[it, sper c` e[ti fericit`, c` ai ob]inut ceea ce-]i doreai.
20 MELANIE HURST
Felicia nu-[i revenea. Dup` atât de mult timp, Grant p`rea

la fel de dur ca \n ziua plec`rii sale. |i f`cuse oare atâta rù,
\ncât n-o putuse ierta \nc`?
– {i tu? \l \ntreb` ea, \ncercând s`-[i controleze vocea. Nici
tu nu te-ai schimbat.
Cum el nu r`spundea, Felicia \ncepu s` priveasc` mai jos,
peste pantele unde se agitau \ncep`tori stângaci. V`zându-i
a[a de nefire[ti, \i veni \n minte coborârea pe care tocmai o
f`cuse cu Grant. R`m`sese acela[i, nu luase \n greutate [i se
]inea \nc` pe schiuri cu aceea[i elegan]`. Avea \nc` silueta
unui tân`r atlet, \n ciuda celor treizeci [i cinci de ani. Zece ani
\ntre ei, diferen]a perfect`, [i totu[i...
Un impuls subit o f`cu s` se \ntoarc` spre el. Cu un gest ce
i se p`ru firesc, Felicia scoase ochelarii care ascundeau o mare
parte din chipul lui Grant. Primi un [oc. Acolo, se schimbase
enorm, era un alt b`rbat, mai matur. Osatura fe]ei era aceea[i,
dar pielea nu mai era la fel. O mul]ime de riduri mici,
imperceptibile la prima vedere, \i \nconjurau pleoapele [i
gura. Ele \i d`deau lui Grant o \nf`]i[are mai uman`, chiar mai
blând`, ca [i când timpul venise de hac trufiei [i arogan]ei
sale. P`rul ca smoala \[i \mblânzise de asemenea culoarea. Era
pres`rat cu fire argintii, ]esând o urzeal` deas` pân` la tâmple.
Era, dac` era posibil, chiar mai frumos decât \n amintirile
Feliciei. Ochii p`reau s` m`rturiseasc` ceea ce trìse, bucurii,
fr`mânt`ri [i s` accentueze de asemenea acea impresie de
schimbare.
– De ce m` prive[ti \n felul acesta? o \ntreb` el.
|n timp ce-i punea \ntrebarea, \[i trecu cu familiaritate
bra]ul \n jurul umerilor Feliciei, ca [i când acesta era lucrul cel
mai firesc din lume. Felicia f`cu un gest de a se da \napoi.
Tocmai \[i d`duse seama c` Grant se gândea c` dorea s` se
lase \mbr`]i[at`. F`r` \ndoial`, \i interpretase gre[it

curiozitatea. |nainte s` poat` protesta, el pusese st`pânire pe
buzele sale [i lumea se oprise. Telescaunul p`rea c` nu mai
\nainta, vântul nu mai [uiera printre cabluri, nu mai avea
importan]` s` [tie c` aveau martori. Doar clipa conta [i
amintirile pe care acest s`rut le f`cea s` apar`.
La \nceput, Felicia nu se \mpotrivi, pentru a vedea, a
\n]elege mai bine. Corpul sù era de ani de zile, rece [i
indiferent. Ajunsese s` cread` c` nimic nu-l va mai putea trezi.
|n tot acest timp, nici un b`rbat nu reu[ise s-o emo]ioneze, s`
produc` asupra ei efectul pe care-l avusese Grant. Credea \n
mod sincer c` sim]urile \i muriser`. Spre marea sa surpriz`,
tân`ra femeie descoperea acum c` nu era deloc a[a, c` \n ea
ardea \nc` o flac`r`. Acest foc mocnit nu cerea decât s` fie
a]â]at, dar nu de oricine: de Grant. Asta r`spundea la toate
\ntreb`rile pe care [i le punea.
Dumnezeule, ce se va \ntâmpla cu ea? Nu trebuia... Inima
care \i b`tea cu putere, aproape se opri \n loc, atât de mult o
stupefiase aceast` descoperire. |n aceea[i clip`, Grant se
\ndep`rt` cu brusche]e. Soseau la sta]ia intermediar` a
telescaunului.
– Aten]ie la schiuri! strig` supraveghetorul din cabin`.
B`rbatul striga, dar \n acela[i timp zâmbea. Era un b`rbat
b`trân, cu fa]a ridat`, care probabil v`zuse sute de
\ndr`gosti]i. Dac` Felicia [i Grant n-ar fi reu[it s` se a[eze pe
pozi]ii, ar fi fost suficient s` apese pe un buton [i s` opreasc`
astfel cablul pân` \n vale. Ar fi urmat apoi o scurt` vociferare
la adresa celor care nu fac decât dup` bunul lor plac [i
blocheaz` din nep`sare pe cei asemenea lor. Felicia nu voia
asta cu nici un pre], nici s` fie luat` drept o \ndr`gostit`, mai
ales de Grant.
22 MELANIE HURST
– E[ti gata?
– Da, da, este \n ordine, r`spunse ea gr`bindu-se,
\ngrozitor de jenat`.
Cu aceea[i mi[care, amândoi se desprinser` de telescaune,
dar Felicia se sim]i ridicat` [i dezechilibrat`. Unul dintre be]ele
sale se prinseser` \n scaun. Ro[ie de ru[ine, tân`ra femeie
\ncerc` s` se echilibreze, cùtând s` nu-[i piard` echilibrul. Cu
coada ochiului, \l v`zu pe Grant care-i venea \n ajutor, dar era
prea târziu. Plecase pe spate, antrenându-l cu ea. Ca doi
\ncep`tori, coborâr` o bun` sut` de metri \ntr-un mare zornìt
de schiuri, sub privirile amuzate a circa zece schiori.
Când \n sfâr[it se oprir`, prima grij` fu s` se dea deoparte,
pentru a le permite celorlal]i s` treac`. O f`cur` aproape târâ[
[i reu[ir`, acoperi]i de z`pad` [i râzând \n hohote. Grant se
afla lâng` ea [i avea un aer atât de bucuros, \ncât Felicia crezu
c` se \n[elase g`sindu-i o \nf`]i[are preocupat`.
Perechile care coborau din telescaun luau cu asalt panta,
oprindu-se un timp pentru a observa mai bine cele dou`
persoane care se zb`teau \n z`pad` [i asta nu f`cea decât s` le
accentueze ilaritatea. Grant se l`s` dus spre spate, cu lacrimi
\n ochi.
– Asta \mi aminte[te de data când ni s-a \ntâmplat acela[i
lucru la Park City, \i spuse el printre dou` hohote de râs.
– {i Mammoth? |]i aminte[ti de Mammoth?
Supraveghetorul a oprit cablul [i n-a mai putut fi f`cut
niciodat` s` plece. Timp de o s`pt`mân`, to]i cei care au
r`mas bloca]i pe scaunele lor nu ne-au mai vorbit!
Felicia nu mai râsese astfel, din toat` inima, de luni de zile.
O mul]ime de povestioare amuzante \i revenir` \n memorie. O
clip`, fu gata s` uite c` Grant [i ea erau desp`r]i]i. Ceea ce
urm`, o oblig` s` revin` la realitate.
– Ce fericire c` nu ne-a surprins so]ul tù, adùg` el.

Devenir` serio[i.
– Poftim?
– Ce-ar fi crezut dac` te-ar fi surprins \n timp ce-]i s`ruta-i
fostul so]? Nu este aici?
– Nu, n-a putut veni.
Felicia se ridicase [i-[i b`tea pantalonii pentru a-i scutura
de z`pad`. Aplecându-se, g`si ochelarii lui Grant [i i-i \ntinse.
– Ei bine, pentru c` iat`-te singur` [i abandonat`, nu pot
face altceva decât s` te invit la prânz la Casa Rotund`.
– Dar n-am f`cut decât dou` coborâri!
– Numai? Probabil ai \nceput foarte târziu.
– A trebuit s` las pe cineva la [coala de schi [i s` a[tept s`
\nceap` lec]ia.
– Ce importan]` are? Nu mai faci competi]ii, nu mai ai
motiv s` te gr`be[ti. Mi s-a spus c` mai servesc \nc` acel chili
cu carne, care-]i pl`cea la nebunie.
Din nou f`r` s-o a[tepte, Grant se ridic` [i porni s` schieze
cu non[alan]` spre restaurant
Grant avusese dreptate, chili era la fel de delicios ca \n
amintirile Feliciei. Se a[ezar` afar`, la soare, la ad`post de
vânt. Era o vreme splendid`, o zi perfect` pentru a fi la munte.
Era atât de frumos, \ncât \[i putur` scoate hanoracele.
Felicia mânc` repede. Avea o dorin]` nebun` s` refac`
Exhibition \n urma lui Grant. Trebuia s` se gr`beasc` dac`
voia s` mai schieze \nainte de-a fi obligat` s` se \ntoarc` la
caban`. Din nefericire, Grant nu era gr`bit. {i, printre
\nghi]ituri, \i explica ce f`cea.
– Nu m` mai ocup de antrenamente. Sunt ani de zile de
când n-am mai dat lec]ii. Am devenit expert \n amenajarea
24 MELANIE HURST
sta]iunilor. Sunt consultat din toate p`r]ile. |]i aminte[ti de

sejurul nostru la Saint Moritz? Am investit \ntr-un proiect exact
la sud de locul \n care am stat.
– Trebuie s` fii cea mai mare parte a timpului \n Europa?
– Da, dar acum fac un turneu prin Statele Unite. Vizitez
locuri, stabilesc ni[te contacte. |]i aminte[ti de Eriksen? Se
ocup` de un nou proiect \n Utah. Tocmai de la el sosesc.
Felicia se l`s` nep`s`toare pe scaun [i \ncepu s`-l observe
pe Grant \n timp ce vorbea. Era evident c` ducea \n
continuare o via]` u[oar`, a[a cum \i pl`cuse \ntotdeauna.
C`l`torea, cutreiera lumea \n lung [i lat, trìa \n locurile cele
mai elegante. Ca [i \nainte, se culca probabil foarte târziu, uita
s` m`nânce, lucra prea mult [i se trezea \n zori. Deodat` i se
p`ru obosit, plictisit; totu[i, Felicia [tia c` era o via]` care-i
convenea de minune. De altfel, el o alesese. Erau mai mult de
cinci ani de când \l p`r`sise, dar practic nu se schimbase.
|n cele din urm`, cu siguran]` s`tul de discursul sù, Grant
se l`s` [i el pe scaun [i-[i \ntinse picioarele lungi.
– Sunt mul]umit c` te-am v`zut, Felicia. Am \ncercat s` aflu
cum te descurcai, dar fratele tù n-a vrut s`-mi spun` niciodat`.
De un timp, Felicia se a[tepta la aceast` \ntrebare.
Niciodat` fratele sù, Phil, nu-i suflase un cuvânt. De altfel, era
gre[eala sa; ea \l f`cuse s` jure c` nu va mai rosti niciodat`
numele lui Grant. Tân`ra femeie \ntoarse capul. Nu dorea s`
r`spund` la acest interogatoriu, s` vorbeasc` despre ea.
Trecutul era \ngrozitor.
– Vei fi aici toat` s`pt`mâna? \ntreb` el brusc, ridicându-se.
– Da, dar tu?
– Probabil. |n cazul \n care nu sunt chemat \n Europa. Ne
vom mai \ntâlni, cu siguran]`. Trebuie s` plec, i-am promis
unui prieten s`-i \ncerc schiurile. Pe curând.
Felicia \l privi \ndep`rtându-se \n grab`, cu acel mers atât de

tipic, pe care-l cuno[tea \nc`. Oriunde se ducea, Grant p`rea
mereu gr`bit, chiar dac` se mi[ca \ntr-un mod non[alant.
Dup` plecarea sa, Felicia r`mase mult timp nemi[cat`, cu
ochii \nce]o[a]i de lacrimi [i mintea plin` de amintiri. Trebui
s` fac` un efort s` revin` la clipa prezent` [i s`-[i dea seama c`
o p`r`sise \ntr-un mod absolut jignitor. Deodat` se \nfurie. O
coborâre pe Exhibition [i un bol cu chili cu carne! Era tot ce
merita dup` to]i ace[ti ani \n timpul c`rora se \ntrebase adesea
cum ar ar`ta \ntâlnirea lor. Acum, va mai petrece numeroase
luni, amintindu-[i de aceast` zi \n „Valea Soarelui“, de c`derea
lor, de râsetele [i de s`rutul furat \ntre cer [i z`pad`. {i \n tot
acest timp, se va felicita c`-l p`r`sise pe Grant.
Când \n sfâr[it se ridic`, o f`cu pentru a se \ndrepta spre
Exhibition. Tocmai hot`râse c` n-avea nevoie de Grant pentru
a cobor\. Va cobor\ singur`, pentru a-[i dovedi c` era capabil`
\nc` s-o fac`. Din nefericire, inima nu-i era \n stare. Felicia
tocmai \[i \ntâlnise trecutul [i-i era greu s` se concentreze.
F`când cale-ntoars`, se \ndrepta spre River Run, pe care
cobor\ cu vitez` mic`. Ajuns` jos, a[tept` autobuzul care f`cea
naveta pân` la sta]iune. Acolo, \l re\ntâlni pe b`trânul domn,
\nso]itorul sù de diminea]`.
– V-a]i oprit foarte devreme, remarc` el.
– Feti]a mea ia ast`zi prima lec]ie. |mi doresc la nebunie s`
merg s-o v`d cum se descurc`.
– A]i ales bine. Aici este una din cele mai bune [coli din
lume. Poate c`, \n câ]iva ani, va schia la fel de bine ca b`rbatul
\n negru de azi diminea]`. N-am admirat niciodat` un
asemenea spectacol. B`trânul nu-[i revenise \nc`. Scoase un
mic fluierat admirativ, care o f`cu pe Felicia s` zâmbeasc`.
26 MELANIE HURST
– L-a[ fi putut privi schiind toat` ziua, murmur` ea.

Revedea picioarele lungi ale lui Grant dejucând capcanele
coborârii.
– Acel b`rbat este cel mai bun schior pe care l-am v`zut
vreodat`, adùg` cu sinceritate.
B`trânul o privi atent o clip` cu un aer ironic.
– Nu sunt \ntru totul de acord, replic` el. Adineaori, am
avut ocazia s` privesc o schioare blond` coborând Exhibition
[i care cel pu]in \l egala. Ave]i un talent excep]ional, o
adev`rat` profesionist`.
– Am participat doi ani la circuitul Cupei Mondiale.
– Este ceea ce credeam [i eu. Se simte c` a]i f`cut
performan]`. Presupun c` acum s-a terminat [i c` v` ocupa]i
mai mult de copil [i de c`minul dumneavoastr` decât de schi?
N-o \ntrebase din pur` curiozitate. Felicia sim]i c` amabilul
domn era profund uman [i purta un enorm interes viitorului
sù. |i fu recunosc`toare [i-i vorbi pu]in despre ea, f`r`
re]inerea obi[nuit`.
– |ntr-adev`r, consacru foarte mult timp feti]ei mele.
Restul timpului, lucrez \ntr-un magazin de sport, ceea ce-mi
permite s` r`mân \n contact cu lumea schiului. |n fiecare
iarn`, \nso]esc grupuri [i fac demonstra]ii.
– Ce bine este! Ah, iat`, pe mâine, sper. Eu m` opresc aici.
Când \i voi spune so]iei c` am f`cut cuno[tin]` cu o
campioan` \ncânt`toare, nu-i va veni s` cread`!
Cobor\ din autobuz, agitând mâna.
|ndreptându-se spre zona \ncep`torilor, tân`ra femeie
\ncerc` s`-[i aminteasc` ceea ce sim]ise \n acea perioad`
minunat`, când era o vedet` a echipei. Avea un so] [i antrenor
pe care-l adora [i c`l`toreau \n locurile cele mai frumoase.
Dac` n-ar fi fost c`derea aceea nenorocit` la Aspen, din ultima

curs` a sezonului! De[i, vara, urmase trupa, pentru a continua
antrenamentele, \n ciuda curajului sù, nu reu[ise s` se
adapteze [edin]elor pe care le efectuau ceilal]i. |n august,
când debarcaser` la Portilla, \n Chile, Felicia era epuizat`.
Atunci, acolo, \i ordonase Grant s` \nceteze competi]ia.
Perioada care urmase, fusese trist`. Schiul era via]a ei [i
descoperise deodat` c` nu era doar atât [i c` nu era preg`tit`
s` fac` altceva. Singur`tatea o \ndemnase s` vad` totul \n
negru, s`-[i exagereze repro[urile.
Amintirile acelei perioade reveneau \n num`r atât de mare
\n memorie \ncât Felicia \[i prinse capul \n mâini. Voia s` uite,
trebuia neap`rat. {i totu[i, cum s` [tearg` acea zi oribil`, \n
care totul se pr`bu[ise? Mai \ntâi, doctorul, atât de bun, atât
de zâmbitor, apoi acea comunicare telefonic` pe are o
surprinsese din camera de hotel. Sfâr[itul fericirii ei. Fusese
apoi scrisoarea pe care o pusese \n valiza lui Grant, \n clipa
plec`rii sale \n Germania, cu toat` echipa. |i promitea s` li se
al`ture mai târziu. Evident, n-o f`cuse [i nu-l mai rev`zuse
pân` \n aceast` zi.
Pentru ea se deschidea brusc o via]` minunat` [i nu trebuia
s` lase norocul s` treac`. Anii trecuser`, mai pu]in \ncânt`tori,
mai duri decât crezuse, dar \n ceea ce-o privea, aducându-i noi
cuno[tin]e. F`r` regrete, n-o interesa decât viitorul!
– Mam`, mam`! Iat`-te \n sfâr[it! De ce n-ai venit mai
devreme? M-ai fi putut vedea schiind. S` [tii c` voi ajunge
exact ca tine.
Sally sosea \n fug`, cu obrajii \mbujora]i, nebun` de
fericire, tr`gând micile schiuri \n urma ei. Feti]a era acoperit`
de z`pad` de la picioare, pân` la ciucurele c`ciulii din lân`.
28 MELANIE HURST
– Dumnezeule, Sally, semeni cu un om de z`pad` gata s`

se topeasc`. Vino, ai s` r`ce[ti. Vom intra [i vom bea o
ciocolat` cald`.
– Dar, mam`, când ai s` m` vezi schiind?
– Mâine diminea]`. Cred chiar c` voi r`mâne cu tine. Vreau
s` aflu ce-ai \nv`]at.
– Vezi, mam`, piciorul acesta este dulcea]a de fragi,
stângul, de prune. A[a le nume[te profesorul. Apoi ne strig`:
„Pune greutatea pe fragi“, sau „Ridic` greutatea de pe prune“.
Ce vrea s` \nsemne „s` pui greutatea“?
Felicia izbucni \n râs. Aceast` poveste cu dulcea]a, \i
provoc` bun` dispozi]ie. Era un mijloc foarte amuzant de a-i
face pe copii s`-[i aminteasc` de piciorul drept [i de cel stâng.
– |]i voi ar`ta toate acesta mâine, draga mea. Vom face
dulcea]a \mpreun`.
La \ntoarcerea la caban`, Felicia o dezbr`c` pe Sally [i-i f`cu
o baie. |n timp ce copila se juca \n ap`, ea \ncepu s`-[i scoat`
echipamentul. Telefonul care sun` o f`cu s` tresar`.
– Felicia? Aici Grant. |mi pare rù c` te-am p`r`sit atât de
repede, adineauri. E[ti liber` pentru cin`?
Felicia r`mase o clip` f`r` s` r`spund`, incapabil` s`
rosteasc` un cuvânt, atât de mare era surpriza. Acest apel o
f`cea nervoas`, nu-i spunea nimic bun. Grant p`rea mirat de
mutismul ei [i-[i re\nnoi oferta.
– Mi-ai spus c` so]ul tù nu este aici [i am s`-]i vorbesc
despre afaceri, a[a c` m-am gândit c` am putea mânca
\mpreun`.
– Nu [tiu, Grant.
Instinctul o sf`tuia s` nu se duc`. Nu trebuia s`-l mai vad`,
cu nici un pre], mai ales dac` voia s` uite trecutul.
– Din cauza so]ului tù? }i-e team` c` nu este de acord?

Po]i s`-l lini[te[ti, nu vom merge decât la restaurant, nimic
mai mult.
– Nu este asta. Este din cauza feti]ei mele. N-am pe nimeni
care s-o supravegheze [i nu [tiu...
Nu putu merge mai departe. La cel`lalt cap`t al firului,
Grant era la fel de t`cut. Orice, mai degrab` decât t`cerea.
Felicia relu`:
– Cred c` ar fi prea târziu s` g`sesc pe cineva pentru
aceast` sear`.
Când Grant vorbi din nou, o f`cu cu o voce rece,
impersonal`. Nu-i pl`cuse niciodat` organizarea, planificarea.
Pentru el, copila Feliciei nu putea fi decât o piedic` greu de
suportat.
– Administratorul cabanelor \mi este prieten, \i spuse
Grant. |i voi cere s`-]i trimit` pe cineva pe la ora [apte. M`
g`se[ti la recep]ie.
|nchise, f`r` s` a[tepte ca ea s` accepte sau nu. Felicia oft`.
Grant trebuie s` fie foarte surprins de descoperirea sa. Toat`
via]a o considerase ca pe-o adolescent` [i acum o reg`sea
mam`.
Când se cioc`ni la u[`, la ora prev`zut`, Sally tocmai \[i
termina cina. Dormea deja \n picioare [i nu reu[ea s`-[i
termine desertul. Mary, tân`ra care se ocupa de copii, era o
angajat` a sta]iunii care g`sise acest mijloc de a-[i \mplini
pl`cerile ce [i le oferea doar la salariu, o fat` tân`r` [i
fermec`toare, care abia ie[ise din colegiu.
– Este moart` de oboseal`, declar` Felicia. O voi culca
\nainte s` plec.
30 MELANIE HURST
– Unde te duci, mam`? \ntreb` Sally c`scând.

– S` cinez la restaurant, nu va dura mult.
– Ie[i singur`?
– Nu draga mea, cu cineva.
– O prieten`? \ntreb` Sally.
– Un b`rbat pe care l-am cunoscut de mult, sunt ani de
atunci, \nainte de na[terea ta.
– Este dr`gu]?
– Da.
– Voi putea s`-l v`d?
– Poate.
Sally, a]ipit` deja pe jum`tate, \i arunc` deodat` o privire
nemul]umit` mamei sale.
– De ce spui mereu „poate“, când vrei s` spui „nu“?
Felicia zâmbi:
– Cred c` toate mamele fac la fel.
– Petrecere frumoas`, mam` drag`, murmur` feti]a.
Ochii i se \nchiser` aproape imediat [i Felicia, dup` ce o
\nveli cu tandre]e, \nchise u[a f`r` zgomot.
„Sally, scumpa mea, dac` cel pu]in ]i-a[ fi putut spune. Cât
de bine ar fi fost s` te s`rut [tiind c` pricepi c` voi cina cu tat`l
tù. Dar nu vreau s` [tii c` Grant \]i este tat` [i mai ales, nu
trebuie ca el s` afle asta. Niciodat`!“
Capitolul 3
Felicia \mbr`c` un pulover din ca[mir alb, care era, \ntr-un

anumit fel, cadoul de Cr`ciun de la mama sa. De fapt, aceasta
\i trimisese un somptuos platou din argint aurit, imaginându-[i
cu siguran]` c` fiica sa avea timp s` dea serate elegante.
Tân`ra femeie \l trimisese \napoi [i, cu banii astfel ob]inu]i,
putuse s` cumpere dou` rochii lui Sally, s` pl`teasc` o lun` la
cre[` [i s` achizi]ioneze acest pulover dintr-un magazin care
lichida. Nu era foarte bogat` [i cecul magazinului foarte
elegant, de unde \[i f`cea mama sa cump`r`turile, fusese
binevenit.
|n clipa când s` ias`, \mbr`c` o hain` u[oar` [i c`lduroas`
mov, pe care patronul, Dan Fowler, i-o \mprumutase.
Privindu-se \n oglind`, Felicia se strâmb`. Culoarea era prea
vie [i gulerul din blan` vopsit` era pu]in prea ]ip`tor, dup`
gustul ei. |n plus, aceast` hain` nu se potrivea deloc cu blugii
din catifea bej. Se hot`r\ s-o \mbrace totu[i, pentru c` era
elegant` [i pentru c` voia ca Grant Mitchell s` cread` c` avea
tot ce-i trebuie, sau m`car c` era mul]umit`.
32 MELANIE HURST
Fostul sù so] o a[tepta, dup` cum se \n]eleseser`, la

recep]ie, nervos, ner`bd`tor.
– |n sfâr[it, iat`-te! Ce te-a re]inut? Ai probleme?
– Nu, dar [tii cum sunt copiii. Au mereu ceva de f`cut \n
ultimul moment.
De fapt, Felicia \ntârziase din vina sa. |[i petrecuse mult
timp periindu-[i p`rul blond, bogat.
– Dac` este atât de grav, \ntoarce-te lâng` ea, vom cina mai
târziu, \n timpul serii. Pot \nc` anula rezervarea.
– Ce rezervare?
– Am re]inut o mas` la „Tril Creak Cabin“ [i vehiculul care
face naveta pleac` \n câteva minute.
– Ah, da! Trail Creek.
|[i amintea perfect locul, unul dintre preferatele ei [i vocea
\i deveni entuziast`.
– Nu te nelini[ti, acum totul este \n ordine, putem pleca.
Cred c` ar trebui s` ne gr`bim.
Porni repede spre u[`, ca un copil ce iese \n recrea]ie \n
curte. Nu mai fusese \ntr-un loc elegant de o ve[nicie [i
aceast` sear` \i f`cea \n cele din urm` o pl`cere imens`. Era o
mic` revenire \n urm`, la vremea când totul era u[or, \n care
bog`]ia se producea f`r` efort.
Ajuns` afar`, Feicia \ncepu s` alerge spre locul unde
a[tepta o sanie mare, tras` de doi cai.
– Fii atent`, \i recomand` Grant, este polei. De altfel, cel
care conduce ne-a v`zut.
Pentru c`-i ignor` sfatul, el lu` tonul unui adult care
dojene[te o feti]` neatent`.
– Felicia, ai s` cazi!
|n clipa \n care Grant striga aceast` recomandare, tân`ra
femeie puse piciorul pe o bucat` de ghea]` [i plec` \n fa]`, cu
mâinile \ntinse, pentru a amortiza c`derea. Numai datorit`

rapidit`]ii \nso]itorului sù, nu se \ntinsese cât era de lung`.
Dintr-o s`ritur`, acesta fusese lâng` ea [i o prinsese de umeri.
– Acum totul este bine, po]i s`-mi dai drumul,
murmur` ea.
Era o minciun` nevinovat`, una \n plus, deoarece toat`
atitudinea sa \i contrazicea vorbele. Trupul i se f`cuse greu \n
bra]ele lui Grant. |i pl`cea acest contact, aceast` c`ldur`.
Felicia trìse prea mult timp singur`, trebuise s`-[i asume
responsabilit`]ile vie]ii f`r` nici un ajutor, a[a c` aprecia s` se
simt` protejat` de cineva puternic. Era bine s` nu ai
responsabilit`]i, chiar pentru o perioad` scurt` de timp.
Totu[i, se eliber`.
– S` mergem, spuse ea râzând, ultimul sosit pl`te[te masa.
|nainte ca Grant s` aib` r`gazul de a face un gest, Felicia
ajunsese la sanie [i, prinzând mâna vizitiului, se coco]` pe
margine. |ntorcându-se, avu surpriza s` vad` c` Grant n-o
urmase. R`m`sese nemi[cat, acolo unde o ]inuse \n bra]e.
Crezu c` vede \n privirea sa o lic`rire care o f`cu s` se \nfioare.
Brusc, n`v`lir` amintirile.
O voce strident` o scoase din visare.
– Dar este prietena mea de pe pârtii. Cea care nu \nceteaz`
s` se piard`. Bun` ziua, Felicia, vino [i ia loc lâng` Joe. Mai
am un bra] liber.
Joe Posten, „cel mai bun schior din Idaho“, era instalat
lene[ pe banchet`, cu bra]ul trecut \n jurul umerilor unei mici
tinere, ro[cat` [i \ncânt`toare. B`tu cu mâna mu[amaua
scaunului \ntr-un gest de invita]ie pe care-l credea probabil
irezistibil. Când \l z`ri pe Grant, care-l dep`[ea cu cel pu]in un
cap, zâmbetul sù deveni for]at. Când acesta se a[ez` lâng`
34 MELANIE HURST
Felicia [i-i lu` mâinile cu un aer foarte natural, tân`rul b`rbat

prefer` s` se ocupe din nou de frumoasa sa \nso]itoare.
Vizitiul urc` pe scaunul sù [i pocni din bici pentru a-[i
avertiza caii. Se produse un [oc u[or [i sania \ncepu s` alunece
\n lini[te pe z`pad`, afundându-se f`r` zgomot \n \ntuneric.
Mai \ntâi, nu se auzir` decât clopo]eii care \mpodobeau
hamurile, apoi cineva \ncepu s` cânte, urmat de ceilal]i.
Atmosfera era vesel`. Brusc, Felicia se sim]i fericit`.
Nu pentru mult timp, deoarece Joe, vrând s` atrag`
admira]ia prietenei sale, reveni la atac:
– Ce-ai spune de pu]in vin ro[u? o \ntreb` el, ar`tându-i o
plosc` din piele pe care o purta \n jurul gâtului. A[a se
serve[te din ea.
|mbinând gestul cu cuvântul, o \ndep`rt` la lungimea
bra]ului [i f`cu s` ]â[neasc` un fir de lichid pe care-l \nghi]i cu
l`comie, trecu apoi plosca tinerei femei, zâmbind, convins c`
se va p`ta sau [i-o va v`rsa pe fa]`. Felicia se descurc` f`r`
stric`ciuni, dar lunând precau]ia de a nu \ndep`rta prea mult
sacul din piele de gur`. |i trecu apoi obiectul lui Grant.
– Nu e[ti un juc`tor foarte corect, \i spuse el râzând,
trebuie s`-]i asumi riscul.
Dând capul pe spate, ridic` bra]ele foarte sus [i l`s` s`
curg` un firicel sub]ire direct \n gât. Când \i \napoie
recipientul lui Joe, Felicia observ` c` acesta din urm` \i
mul]umi din vârful buzelor. Abia sosi]i, avu grij` s` se \ndrepte
\n direc]ia opus` celei pe care o luar` tân`rul b`rbat [i
prietena sa.
Grant rezervase o mas` aproape de focul din lemne cu
luciri ro[iatice dintr-un enorm [emineu. |[i scoase haina din
piele c`ptu[it` [i apoi o ajut` pe Felicia s` [i-o scoat` pe a sa.
– Nu ]i se potrive[te deloc, \i declar` el cu un aer

dezgustat, punând-o pe un scaun.
– Nu eu sunt cea care a ales-o, a[a c` nu m` jigne[ti. Este
un cadou.
– So]ul tù are probabil gusturi proaste.
– Bietul meu prieten, \ntr-adev`r n-ai noroc. Nu el este cel
care mi-a oferit-o.
– Accep]i cadouri de la al]ii?
Cum s` nu r`spund` nimic, la o asemenea insult`? Felicia
ie[i din rezerv`. Mai curând sau mai târziu va trebui s` elimine
din povestea vie]ii sale, ceea cei fusese destinat lui Grant, acel
b`rbat misterios.
– So]ul meu [i cu mine, nu mai trìm \mpreun`.
– Cum? Nu pot s` cred. A[adar, cea mai frumoas` aventur`
din lume, n-a rezistat?
Nu era o butad`, Grant p`rea cu adev`rat [ocat.
– Dumnezeule, Felicia, asta \nseamn` c` ai e[uat de dou`
ori \n via]`. Cu mine a fost un fiasco, la fel cu cel`lalt. De fapt,
cine a p`r`sit pe cine? Oare ce ai tu, de nimic nu dureaz`?
– Se spune c` pentru o c`s`torie, fie reu[it` sau nu, trebuie
s` fie doi. S` spunem c` nu sunt singura r`spunz`toare. Cred
de asemenea, c` nu sunt f`cut` s` suport o leg`tur` durabil`.
Ar fi trebuit s` r`mân celibatar`.
Felicia avea un aer sincer, dar nu \ndr`znea s`-l priveasc`
\n fa]`, de team` ca el s` nu observe tremurul u[or care-i f`cea
privirea nesigur`.
– {i copilul tù?
– N-a[ putea trì f`r` ea, dar apreciez independen]a. Nu-mi
place s` primesc ordine, nu le mai suport.
El râse scurt, f`r` bun` dispozi]ie.
36 MELANIE HURST
– Sper c` \ncasezi o pensie decent`, c` nu te-a l`sat f`r`

resurse petru feti]`.
– Nu te nelini[ti. Din aceast` parte, totul este \n ordine.
Cât de greu era s` joace pe tân`ra z`p`cit`, f`r` griji!
Privirile li se \ncruci[ar` [i Felicia se \nfior`. Aceast` \ntâlnire,
dup` cinci ani de desp`r]ire, era extrem de greu de suportat.
Grant tocmai deschisese gura pentru a vorbi, când sosi
chelneri]a. Comand` imediat.
– Pentru doamna, o bucat` de carne de vit`, nici prea fript`
nici prea crud`, pentru mine un p`str`v cu migdale. Mai vrem
[i dou` salate cu brânz` rocfort [i o sticl` de Zinfadel de
California. V` rog s` aduce]i vinul imediat.
– Ce memorie! Vinul [i salata mea preferate! Cum faci de-]i
aminte[ti atât de bine toate aceste lucruri?
Felicia era sincer mirat`. Masa pe care Grant abia o
comandase, era copie exact` a celei pe care o luaser`
\mpreun` \n acela[i loc, cu [apte ani mai devreme, exact dup`
prima \ntâlnire.
– N-am uitat nimic din anii petrecu]i \mpreun`, Felicia.
Mi-a pl`cut acea via]`. Dumnezeule, cât de prost am putut fi!
N-am observat nimic, n-am v`zut sosind lovitura care urma s`
m` r`neasc`.
Se aplec`, privind-o cu intensitate, ochii str`lucind de-o
mânie pe care nu \ncerca s` [i-o ascund`. Ochii aceia negri [i
frumo[i pe care Felicia \i iubise atât de mult...
– Credeam c` te fac fericit`, relu` el. |n fiecare diminea]`
te trezeai cu zâmbetul pe buze, dar acum [tiu c` asta era
pentru c` te gândeai la altul!
Felicia ridic` u[or din umeri.
– Te \n[eli, \ntotdeauna te-ai \n[elat \n leg`tur` cu acest

subiect. De fapt, duceam o via]` imposibil` [i erai con[tient c`
nu va putea dura. Nu eram un cuplu, ci dou` persoane care
str`b`teau lumea \n lung [i-n lat, unul lâng` cel`lalt.
– Eu apreciam asta.
– {tiu. Asta era ceea ce voiai, ceea ce alesesei. Eu, \mi
doream mai mult.
– De ce nu mi-ai spus nimic? |nainte de a nu fi prea târziu,
\nainte s` soseasc` acest b`rbat.
– Oh, Grant, trebuie \ntr-adev`r s` vorbim despre toate
acestea?
Felicia nu se putu st`pâni s` nu ridice tonul \n desperarea
sa [i observ` c` Grant tres`ri, uimit de vehemen]a ei. Se
\ntoarse spre foc [i t`cu, incapabil` s` continue.
Când Grant vorbi, o f`cu cu o voce atât de blând`, atât de
prevenitoare, \ncât fu tulburat`.
– Spune-mi un lucru. Este pentru c` am pretins prea mult
de la tine? Aminte[te-]i, \n ziua \n care te-ai r`nit, \nainte de
curs`, te-am l`sat s` alegi dac` alergi sau nu.
– Competi]ia n-are nimic de-a face cu toate acestea. Uit`
\ntrecerile, mu[chii [i antrenamentele. Aceast` problem`, ca
multe altele pe care le-am \ntâmpinat, nu priveau decât dou`
fiin]e care nu se mai iubeau. Este cât se poate de simplu.
– Unul dintre ei iubea \nc`!
– Ah, da?
Felicia sim]i subit o mânie surd` \n ea. Cu din]ii strân[i [i
o voce practic de neauzit, atât \i era de greu s`-[i p`streze
sângele rece, ripost`:
– Mi-ar pl`cea s` \ncetezi s` m` condamni pentru ceea ce
s-a \ntâmplat. Am motive \ntemeiate s` cred c` dragostea
38 MELANIE HURST
noastr` murise \n vara aceea. Nu vreau s` mai discut [i refuz

s` joc rolul acuzatei, al vinovatei. M` duc s` m` pudrez [i nu
m` voi \ntoarce decât dac` promi]i s` nu mai vorbe[ti despre
aceast` poveste nefericit` [i s` nu mai pozezi \n victim`.
– De acord. De altfel, trebuie s` discut`m afaceri.
|ntoarce-te repede, consim]i el.
Când reveni, Felicia reu[ise s` abordeze un zâmbet
pref`cut [i superficial, menit s`-l \n[ele pe Grant. Dup` cum
dorea, acesta se l`s` p`c`lit. Calmul sù aparent p`rea c`-l
uime[te.
La cel`lalt cap`t al s`lii se instalase o orchestr` mic` [i
foarte repede pista de dans se umplu pân` la refuz. Felicia, cu
mintea \n alt` parte, privea dansatorii f`r` s`-i vad`.
– Vrei s` dans`m? Ar fi totu[i mai bine decât s` ne cert`m.
Am observat c` niciodat` nu eram atât de ferici]i ca atunci
când f`ceam ceva pozitiv, f`r` s` st`m de vorb`.
Felicia accept`, cu un semn din cap. Pentru \nceput, se
]inu cât mai departe posibil de Grant, dar foarte repede [i f`r`
s`-[i dea seama de asta, \l l`s` s-o apropie [i s-o strâng` \n
bra]e. F`r` \ndoial`, puterea obi[nuin]ei, se gândi ea.
Când fur` obraz lâng` obraz, \l auzi râzând. Genele ei \i
atinseser` u[or b`rbia [i asta \l amuza. Cu ani urm`, când \nc`
erau c`s`tori]i, el obi[nuia s` numeasc` asta „s`rutul
flutura[ului“. Felicia se d`du pu]in \napoi pentru ca s` nu se
mai \ntâmple. Nu voia nici s`-l \ncurajeze, nici s`-l lase s` vad`
cât o tulbura \nc` acest contact. Pentru a nu fi cople[it` de tot
felul de amintiri [i a nu fi [i mai trist`, tân`ra femeie se
concentr` cu toate puterile asupra melodiei.
Câteva culpluri p`r`siser` deja pista [i Grant sim]ise
probabil dorin]a ce-o chinuia pe partenera sa, de-a face acela[i
lucru. O strânse mai puternic, parc` pentru a o \mpiedica s`

se gândeasc` la asta. Acest gest stângaci, venind mai ales, de la
un b`rbat pe care-l cunoscuse \ntotdeauna sigur de el, \i f`cu
rù Feliciei. Pân` \n aceast` sear`, nu-[i d`duse niciodat`
seama atât de clar de schimb`rile care surveniser` \n via]a lor.
Era gata s` se lase purtat` spre el dar se re]inu la timp. Cea
mai mic` sl`biciune din partea sa \i va distruge via]a pentru
totdeauna [i \n plus [i pe cea a lui Sally.
Pentru a-[i ascunde emo]ia, se desprinse brusc [i ajunse la
mas`. Grant o urm` cu un aer posac.
– Nu credeam c` nu-]i mai place s` dansezi. Ce s-a
\ntâmplat cu bucuria ta de a trì? o \ntreb` el trist.
|n nici un caz nu trebuia s`-l lase s` ghiceasc` faptul c`-[i
dorea la nebunie s` fie \n bra]ele sale! Felicia lu` tonul cel mai
rece.
– Propun un toast, \i spuse ea. Pentru aceast` \ntâlnire
neprev`zut` cu trecutul! Pentru ca el s` r`mân` unde este,
departe de noi [i de existen]a noastr` prezent`.
– Cred c` este cel mai bun lucru de f`cut, oft` Grant.
Umplu paharele [i \i \ntinse unul zâmbind strâmb. Nu mai
aveau nimic s`-[i spun` [i o t`cere grea de sub\n]elesuri se
instal` \ntre ei. Sosirea mânc`rii destinse pân` la urm` pu]in
atmosfera, dar prea pu]in pentru ca aceast` sear` s` fie o
reu[it`. Grant o invit` de mai multe ori la dans, dar Felicia \l
refuz` de fiecare dat`, pretextând oboseala acelei prime zile
de vacan]`.
|n timp ce mâncau, tân`ra femeie \ncepu s` se gândeasc`
la s`pt`mâna ce va veni. Dac` Grant nu era chemat brusc \n
alt` parte [i va r`mâne \n „Valea Soarelui“, va trebui s`-l
40 MELANIE HURST
descurajeze neap`rat, s` evite orice nou contact \ntre ei. Din

nefericire, Felicia [tia c`-l va \ntâlni \n ora[, sau pe pârtii [i de
data aceea va fi cu fiica sa.
|ncepu s` fac` socoteli, adunând luni [i ani. Când \l
p`r`sise pe Grant, era \ns`rcinat` \n dou` luni. Sally avea
acum patru ani [i jum`tate [i când era \ntrebat` de vârsta sa,
feti]a ridica mândr` patru degete. Din fericire, era o copil`
care ]inea cont de prezent, f`r` s` adauge lunile la ani.
V`zând-o atât de pu]in interesat` de ceea ce se petrecea pe
pist` [i la mas`, Grant interveni brusc.
– Vrei s` plec`m? Ai aerul de-a te plictisi de moarte.
– Vreau, \ntr-adev`r. De fapt suport greu tot acest zgomot.
Cred c` sunt mai obosit` decât am prev`zut.
– Cu fiica ta, e[ti probabil obligat` s` fii \n picioare foarte
devreme.
Iat`-ne aici, gândi Felicia. Lu` un ton degajat, pentru a-i
r`spunde.
– Oh, Sally nu mai este un bebelu[. Are patru ani. Dar ai
dreptate, se treze[te \nc` foarte devreme.
De ce trebuia s` mint` mereu? Oare fericirea nu putea fi
atins`, cu alt pre]?
– Sally are patru ani! exclam` Grant [ocat.
|ncetase s`-[i \ncheie haina [i o m`sur` cu expresie ostil`,
ascuns` prost.
– Ei bine, relu` el, se poate spune c` n-a]i pierdut timpul.
– Voiam s` \ntemeiem o familie. N-aveam interesul s`
a[tept`m.
– |ntr-adev`r! Cerneala actelor de divor] era de-abia uscat`
când v-a]i \nh`mat deja la aceast` treab`.
– {i ce te prive[te asta pe tine? Nu trebuie nici s` m`

justific, nici s`-]i furnizez explica]ii.
– Atunci cui? Eu sunt cel care a suferit prejudicii.
– Ce prejudicii? Sunt sigur` c` mult timp \nainte de a m`
rec`s`tori, te aflai deja \n Europa, \n m`sur` s` te amuzi cu
schioarele unei alte echipe.
– De unde ]i-a venit o asemenea idee?
– Prive[te lucrurile \n fa]`, Grant. C`s`toria noastr` a fost
un dezastru. Nu exista \ncredere, nimic...
– Nici m`car dragoste? Nu m-ai f`cut niciodat` s` cred asta!
Felicia se ridic`, prins` de-o indispozi]ie. Aceast` discu]ie o
dezgusta. Trecutul era \ngropat de prea mult timp [i nu era
bine pentru nimeni s`-l vad` reap`rând. Nu era timpul
socotelilor, ci al uit`rii.
Vizitiul saniei fu foarte surprins s`-i vad` sosind. |ncepu
prin a refuza foarte categoric s` plece, argumentând c` trebuia
s` a[tepte [i al]i clien]i. Grant \i strecur` \n mân` o bancnot`
care avu darul s`-l calmeze imediat. Pocni din bici [i \[i avânt`
echipajul pe drumul acoperit de polei.
B`rbatul se ]inea foarte drept, evitând s` priveasc` \n
spatele lui, convins c` avea de-a face cu un cuplu de
\ndr`gosti]i. De fapt, aceast` \napoiere se f`cu \n cea mai
profund` lini[te. Fiecare se a[ezase la cap`tul unei banchete [i
evita privirea celuilalt.
Sania \i l`s` \ntr-o pia]` mic`, \nconjurat` de cabane
acoperite cu z`pad`. |n cu totul alt moment, Felicia ar fi
considerat acest loc s`rb`toresc, de basm. Dar acum, nu vedea
nimic, prea con[tient` de acea prezen]` de lâng` ea, care o
tulbura. Grant \[i lovea mâinile una de alta, \n efortul de a le
\nc`lzi.
42 MELANIE HURST
– |]i spusesem c` voiam s`-]i vorbesc de afaceri. S` mergem

s` ne a[ez`m la ad`post [i s` \ncheiem cu asta.
Scoase un oftat care ar`ta c` nu era mai pu]in \ngrijorat
decât ea, s` vad` aceast` sear` prelungindu-se. P`rea limpede
c` la fel ca Felicia, gândea c` orice prietenie era pe viitor
imposibil` \ntre ei. Tân`ra femeie \l sim]ea ner`bd`toare s`
termine ceea ce avea s`-i spun`. Apoi va putea pleca din nou
departe [i s` continue s` duc` acea via]` lipsit` de griji care-i
pl`cea atât de mult. Ea \i trezea probabil prea mult amintiri
nepl`cute.
– N-am putut bea o cafea la „Trail Creek“, continu` Grant
[i asta \mi lipse[te. Vrei s` m` \nso]e[ti, nu va dura mult...
Se aflau \n fa]a unui bar mic de unde se auzeau râsete [i o
muzic` pl`cut`.
|ndat` ce fur` instala]i \ntr-un separeu situat pu]in mai
departe de public, Grant comand` dou` cafelele irlandeze. |[i
scoaser` hainele [i se a[ezar` fa]` \n fa]`.
|]i aminte[ti de casa noastr`?
Felicia tres`ri [i exclam`:
– Ce \n]elegi prin „casa noastr`“? N-am trìt niciodat` decât
la hotel, noapte dup` noapte, lun` dup` lun`! Nu-mi amintesc
s` fi petrecut vreodat` o noapte \ntr-o locuin]` pe care am fi
putu-o considera casa noastr`.
– |]i aminte[ti totu[i de planurile noastre, de vila pe care
ne-o doream, insist` Grant. {tii când am cump`rat acea
caban` de vân`toare \n Sierra. Dumnezeu [tie cât timp am
petrecut f`când planuri!
– Ah, da, este adev`rat, accept` ea. Cabana era la poalele
unui munte splendid [i voiai s` faci acolo un mic refugiu
pentru schiori.
– {i ar fi trebuit s` construim ceva original chiar pe coast`.

Nimic decât ferestre cu geamuri dând spre pante. Trebuia s`
fie c`minul nostru.
– Aproape uitasem, murmur` ea.
– Ei bine, cabana aceea este acum a ta, declar` Grant.
– A mea?
– Da. Cât de prost este fratele tù! Când s-a ocupat de
divor], n-a cerut pensie pentru tine. Avocatul meu l-a obligat
practic s` cear` jum`tate din ceea ce aveam \n comun, dar
n-a vrut s` [tie. A consim]it totu[i s` accepte casa [i terenul pe
care este construit`.
Chelneri]a veni s` le aduc` bùturile [i ei t`cur` o clip`.
Grant \[i lu` paharul [i-l bù dintr-o \nghi]itur`. |l l`s` [i
continu`:
– Trebuia s` fi fost atât de gr`bit` s` te c`s`tore[ti cu un
b`rbat bogat, \ncât nu te interesa deloc ceea ce-]i puteam
da eu.
Pentru a spune adev`rul, Felicia \i ordonase fratelui sù s`
nu cear` nimic. Nu voia s`-i datoreze nimic lui Grant [i, mai
ales, dorea ca el s` nu [tie unde se afla [i ce f`cea. |n ciuda
sfaturilor lui Philip, insistase s` nu pretind` nimic. Era tân`r`
[i convins` c`-[i va face un drum al ei, f`r` ajutor. Cât de naiv`
fusese! Ca urmare, trebuise s` simt` c` via]a era mai grea decât
\[i imaginase. Trebuise chiar s`-[i dea fiica la o doic` pentru
a-[i lua un serviciu.
– Te asigur c` uitasem complet de toate astea. Probabil
Philip are actele pe undeva, el este cel care administreaz`
aceste lucruri pentru mine.
– Eu n-am uitat. Am continuat s` supraveghez acolo. Dac`
\]i aminte[ti, exista o problem` cu dispozitivul cu cablu pentru
44 MELANIE HURST
transportarea schiorilor \n susul pantei. Am un dosar enorm,

\n leg`tur` cu acest subiect. Acum dou` sau trei luni, am
primit \n sfâr[it toate aprob`rile.
– Vrei s` spui c` se poate face pân` la urm` acolo o
sta]iune de schi? \ntreb` ea curioas`.
– Exact. |n prezent posezi un teren care valoreaz` o avere,
Felicia.
– Presupui c` a[ putea s`-l vând [i s` scot un pre] bun?
Asta \nsemna poate sfâr[itul necazurilor sale.
– Nu, nu imediat, este prea curând. Ar fi o gre[eal`
grosolan` s` scapi de el acum. Suntem singurii care
cunoa[tem poten]ialul acestui munte. Dac` vinzi,
cump`r`torul va face o excelent` afacere, nu tu.
– Cu siguran]`, ai dreptate.
– Aminte[te-]i, era cadoul meu de Cr`ciun pentru tine.
– Da, \nc` un motiv pentru a p`stra locul, f`cu ea cu ironie.
– Vei deveni sentimental`?
Felicia \[i reveni la timp [i schi]` un zâmbet [ters.
– Nu, nu mai mult ca \nainte. M` gândesc la viitor. Nu m`
prea a[tept ca cineva s`-mi poat` finan]a sta]iunea.
– Modul \n care \ndr`ge[ti trecutul \mi \nc`lze[te inima!
exclam` Grant, sarcastic.
– Trebuie s` m` gândesc la fiica mea. Ea este cea care
conteaz` [i nu m` pot l`sa dus` de sentimente când este \n joc
viitorul ei.
– Credeam c` so]ul tù ]i-a l`sat din ce s` trìe[ti cu
u[urin]`.
– Nu acesta este motivul! Sally este la vârsta de a merge \n
curând la [coal` [i eu muncesc.
– Munce[ti? \ntreb` el surprins.

Grant luase un ton scandalizat, ca pentru a-[i ar`ta
dezaprobarea.
– Ei, da! Nu este nici o ru[ine \n asta. Numele meu
reprezint` \nc` ceva \n lumea schiului. Sunt consilier \ntr-un
magazin de articole sportive.
– Vinzi \nc`l]`minte [i pulovere? Le recomanzi de
asemenea s` poarte scurte impermeabile cu glug`, mov?
Felicia se hot`r\ s` ignore ironia lui Grant.
– Este modul mea de a trì [i \mi convine perfect, ripost`,
silindu-se s` fie calm`.
– {i copilul tù? Ce efect are asupra ei s` fie desp`r]it` de
mam`? O feti]` ar trebui s` trìasc` mereu cu mama sa.
Pu]in câte pu]in, Felicia se sim]i cople[it` de mânie. Va
exploda dintr-un minut \n altul, va renun]a la orice pruden]`
[i-i va spune acestui greiere c` era mândr` s` fie furnic`. Dar
oare va \n]elege? Prefer` s` se prefac` jignit`, era un teren mai
sigur.
– Nu mai e[ti nimic pentru mine, Grant, nici antrenor, nici
so] [i n-ai nici un drept s` m` judeci.
Nemaiputând suporta aceast` atmosfer`, furioas` la culme
[i dezgustat`, tân`ra femeie se ridic` brusc [i ie[i \n grab` din
cafenea. Cum \ndr`znea s`-i repro[eze modul \n care \[i
cre[tea fiica? Fiica lor!
Spre marea sa surpriz`, Grant o urm`. O prinse f`r`
menajamente de bra] [i o ajut` s` traverseze strada acoperit`
cu polei.
– Las`-m` cel pu]in s` te conduc pân` la caban`. E[ti prea
distrat` ca s` te las s` mergi singur` pe o asemenea vreme.
F`cur` câ]iva pa[i \n t`cere.
46 MELANIE HURST
– Vezi, murmur` el deodat`, dac` am p`rut prea curios,

chiar critic, este pentru c` nu reu[esc s`-mi fac o p`rere
despre tine. Nu [tiu ce s` cred.
Se oprise [i \[i pusese mâinile pe umerii ei.
– |ntotdeauna am avut aceea[i problem` cu tine. Când te
privesc \n ochi, ochii ace[tia mari, alba[tri [i inocen]i, cred tot
ce-mi spui. Am crezut chiar c` m` iubeai. Mi-a trebuit mult
timp pentru a-mi da seama c` min]eai.
Scena avea ceva ireal. |ntunericul era aproape total, doar
câteva ferestre luminate permiteau s` se disting` ni[te
contururi. Totul era \n abastru: cerul albastru \ntunecat,
z`pada alb`-alb`struie [i chipurile lor, ca \ntr-un vis. Ochii lui
Grant luceau u[or \n \ntuneric, privire de felin`. Se a[ezase pe
un zid scund [i o privea \n t`cere. Fuma o ]igar` [i trase un
fum lung. Era frig [i domnea o lini[te absolut`, z`pada
absorbea sunetele, redându-le pe cele mai ascu]ite, ca prin
vat`, nesemnificative.
Felicia a[tepta. Nu \ndr`znea nici s` se mi[te, nici s`
vorbeac`. De un timp, o rodea un sentiment de vinov`]ie.
|[i repro[a c` provocase nefericirea acestui b`rbat f`r` griji,
sau probleme. Din cauza ei, cunoscuse triste]ea, poate
desperarea. Un personaj asemenea lui, nu putea admite cu
u[urin]` s` fie p`r`sit, s`-[i vad` so]ia alegând un alt b`rbat.
Privind \n urm`, Felicia \[i d`du seama mai bine de ceea ce
f`cuse, de ceea ce fusese obligat` s` fac`. Brusc, fu sigur`
c` probabil o ura pentru c`-l f`cuse s` se \ndoiasc` de el
\nsu[i.
Deodat`, el se ridic` [i arunc` restul ]ig`rii departe.
– {tiu c` nu vei \n]elege, Felicia, dar mai este \nc` un lucru
pe care trebuie s`-l fac. Trebuie s` fii r`bd`toare cu mine, ca
\n zilele când erai so]ia mea iubit` [i nefericit`. Cea care-[i

f`cea datoria, \n ciuda vie]ii mizerabile pe care o f`ceam s-o
duc`.
Felicia [tiuse, \nc` din clipa \n care se oprise din mers, c-o
va s`ruta. Dac` fu surprins`, fu mai degrab` de brutalitatea sa.
O lu` \n bra]e cu violen]` [i o s`rut` cu o asemenea
brusche]e, \ncât fu revoltat`. |i f`cea rù dinadins, un fel de
pedeaps` pe care nu s-ar fi gândit niciodat` s-o sufere din
partea lui.
Tân`ra femeie \ncerca \n zadar s` se elibereze, pentru c`
n-avea puterea s` lupte cu acest uria[ furios.
Pentru a-l descuraja, nu se mai zb`tu, nu se mai \ncord`.
Prefer` s` r`mân` de marmur`. Cunoscându-l, Felicia [tia c`
nu va suporta mult timp s` fie dispre]uit astfel. |ntr-adev`r,
furios pe indiferen]a sa, Grant nu \ntârzie s`-i dea drumul.
– }i-a devenit prea greu s` te prefaci, murmur` el printre
din]i. Odinioar` reu[eai mai bine asta. |n]eleg \n sfâr[it c`
n-am contat niciodat` pentru tine, c` m-ai urât \ntotdeauna.
Trebuia s` fiu sigur, de asta te-am s`rutat. Modul tù de-a
r`spunde acestui s`rut echivaleaz` cu toate discursurile din
lume.
|n sfâr[it liber`, Felicia se d`du un pas \napoi, apoi \nc`
unul [i o lu` la fug`. Niciodat` nu fusese astfel tratat`.
Niciodat`! Se sim]ea mânjit`, umilit`!
Dup` cinci ani lungi, Grant Mitchell avusese \n sfâr[it
ocazia de a-[i lua r`mas-bun.
Capitolul 4
– Micul dejun are gust mai bun aici, decât acas`. De ce,
mam`?
– Ce spui, iubito?
– Nu m` ascul]i, se plânse Sally. Spuneam c` ador „Valea
Soarelui“ [i c` micul dejun...
– ... se va r`ci. Gr`be[te-te s`-l termini.
Felicia nu reu[ea s` urm`reasc` sporovìala fiicei sale, avea
mintea \n alt` parte.
– De ce te strâmbi, mam`?
– Pentru c` sucul de grepfrut este amar [i-mi strânge gura,
min]i ea.
Totu[i nu-i putea povesti lui Sally chinul suferit seara
trecut`. Rùl pe care i-l produsese atitudinea lui Grant. |[i
trecu \ncet degetele peste buzele pe care fostul ei so] le
strivise cu atâta cruzime noaptea precedent` [i se \nfior`. Ce
brut`! Spera s` nu-l mai \ntâlneasc`, pentru a fi \n sfâr[it
eliberat` de ar]agul [i dispre]ul lui!
– Am terminat, mam`. Este timpul s` mergem s` schiem!

Feti]a era foarte agitat` [i era greu s-o ]in` \n loc. Prima zi
pe z`pad` o \ncântase [i a[tepta cu ner`bdare aceast`
diminea]` \nsorit`. Avea stof` de campioan`.
– Vino aici s`-]i pun c`ciula, ordon` Felicia.
Copila ascult` imediat, atât de gr`bit` s` se afle pe
coborâ[uri. Purta un combinezon ro[u, copie \n miniatur` al
acelui pe care trebuia s`-l \ncerce Felicia \n acea zi.
Când mama ei \ncepu s-o pieptene, feti]a se agita.
Asemenea unui dr`cu[or, nu \nceta s` sar` [i s` se mi[te \n
toate p`r]ile. De[i p`rul \i era brun deschis, era copia celui al
Feliciei. Chiar [i [uvi]a rebel` de pe frunte era acolo! De când
era foarte mic`, Sally insistase \ntotdeauna s` fie piept`nat` ca
mama sa. Aceasta, dup` o ultim` finisare, \i puse c`ciula [i o
s`rut` pe vârful nasului.
Sally se gr`bi spre u[`.
– Vino! Vom pierde autobuzul.
Felicia \[i \nghi]i \n grab` cafeaua [i se ridic` la rândul sù
de la mas`. Dormise prost [i nu sim]ea nici o dorin]` de a
schia. |[i urm` totu[i fiica râzând.
– Ast`zi tu vei fi profesorul meu, nu-i a[a, mam`? o \ntreb`
Sally. Crezi c` voi face progrese?
Afar` era frig [i Felicia se \nvior`. Tinerei femei \i pl`cuser`
\ntotdeauna aceste plec`ri matinale. Se \ndrept` spre sta]ia de
autobuz \n pas rapid, cu Sally pe urmele sale.
Felicia nu f`cuse o sut` de metri, c` se afl` pe nea[teptate
\n fa]a lui Grant. St`tea \n]epenit \n mijlocul trotoarului [i
v`zându-l prea târziu, nu-l putu evita.
50 MELANIE HURST
– Bun` ziua, doamnelor, le spuse el cu un zâmbet.

Se schimbase mult din ajun. |n fa]a Feliciei nu se mai afla
so]ul batjocoritor, ci un frumos strìn zâmbitor. Cu schiurile
pe um`r [i pe fundalul mun]ilor, sem`na atât de bine, \ncât \l
puteai confunda, cu o reclam` pentru sporturile de iarn`.
P`rea c`-[i uitase repro[urile [i se comporta ca un prieten
\ntâmpl`tor.
– Mergem s` schiem. Dac` binevoie[ti s` ne scuzi, suntem
gr`bite.
– O duci pe fiica ta la [coal`?
– Nu, mama \mi va da o lec]ie. Este campioan` la coborâre.
Are panglici [i medalii acas`. Vre]i s` le vede]i \ntr-o zi?
Grant se aplec` asupra feti]ei.
– Cunosc bine succesul mamei tale. Eram acolo când le-a
câ[tigat.
– Este vechiul tù prieten, mam`? Cel cu care ai cinat
asear`?
– Sunt vechiul sù prieten [i...
Felicia \l \ntrerupse brusc.
– Domnul Mitchell era antrenorul echipei noastre.
Se \ntreb` dac` Grant fusese pe punctul de a-i m`rturisi lui
Sally c` fusese so]ul mamei sale. Nu, n-ar fi f`cut asta, nu era
b`rbatul care s` se r`zbune pe o copil`.
– Sunte]i antrenor? Mai da]i \nc` lec]ii?
Sally \l privea acum pe Grant cu un aer complet diferit.
P`rea foarte impresionat` de titlul sù [i l`s` s` se vad` asta.
– Acum nu, \i r`spunse el. Sunt mult prea ocupat cu afacerile.
|i vorbise ca unei persoane mari [i Sally se \mbujor` de
pl`cere.
– |mi ve]i da \ntr-o zi o lec]ie, domnule, cum a]i f`cut cu

mama? Mi-ar pl`cea mult s` câ[tig [i eu medalii.
|n fa]a inocen]ei sale, Grant [i Felicia nu se putur` st`pâni
s` nu râd`.
– Nu schiezi \nc` destul de bine pentru asta, declar`
Felicia, pref`cându-se sever`. Trebuie mai \ntâi s` \nve]i bine
la [coal`. Vino, vom \ntârzia.
Copila o urm` cu regret. Mergea urm`rindu-l pe Grant,
care pornise dup` ele. Acesta le ajunse repede [i \ncepu s`
vorbeasc` \n [oapt` cu Felicia.
– Pot s`-]i dau o sugestie? {tii perfect c` un p`rinte este un
profesor prost pentru copilul sù. Este pu]in ca [i când un
b`rbat \ncearc` s`-[i \nve]e so]ia s` conduc`. |n acest caz,
lipse[te r`bdarea [i se ajunge la descurajarea \ncep`torului.
Este ceea ce se poate \ntâmpla cu Sally.
Felicia se oprise. {tia c` Grant avea dreptate. El a[tepta s`
reac]ioneze, zâmbind. Un zâmbet ciudat, aproape umil.
Hot`rât lucru, Grant se schimbase foarte mult de la divor]ul
lor. Cum Felicia nu spunea nimic, relu`:
– Nu crezi c` ar trebui s` ascul]i vocea \n]elepciunii? Las`-m`
s`-i dau eu lec]ia lui Sally, o dore[te la nebunie.
– Vrei \ntr-adev`r s` te ocupi de ea? \ntreb` Felicia,
ne\ncrez`toare.
Sally auzise \ntrebarea [i imediat \ncepu s` gesticuleze [i s`
strige de bucurie.
– Oh, mam`, m` va \nv`]a domnul? Voi deveni campioan`,
ca tine?
Felicia [i-ar fi dorit enorm s` refuze, dar era prea târziu.
Fiica sa \i auzise [i entuziasmul sù era u[or de transmis.
Bucuria lui Sally \i f`cu pl`cere. Accept` cu un semn din cap.
52 MELANIE HURST
Feti]a se \ndep`rt` imediat, cu mâna \n cea a lui Grant.

– Ce-ai \nv`]at ieri? o \ntreb` acesta.
– S` urc pe telescaun, r`spunse Sally.
– Ei bine, când vei [ti s` cobori, vei fi mai tare ca mama ta!
Pornir` amândoi \ntr-un mare hohot de râs, deja complici.
Felicia nu mai exista pentru ei. Tân`ra femeie se \ntoarse la
caban`, cu inten]ia de a bea o alt` cafea. Niciodat` nu sim]ise
a[a de mult aceast` nevoie. Era pentru prima dat` când tat`l [i
fiica se aflau \mpreun` [i doar Dumnezeu [tia la ce putea duce
aceast` \ntâlnire.
La ora dou` dup`-amiaz`, Felicia se afla pe terasa cafenelei
mici ce-i \ntâmpina pe \ncep`tori la baza pantei blânde pe care
exersau. }inea \n mân` o cea[c` de ciocolat` rece [i scruta
\mprejurimile cu \ngrijorare. O clip` mai \nainte \i z`rise pe
Grant [i pe Sally \n susul pantei, dar \i pierduse imediat din
vedere. Era prea mult` lume, nu mai era un munte, ci un
talme[-balme[ de schiuri [i corpuri amestecate.
De un timp, tân`ra femeie se sim]ea prost dispus`. Grant
credea c` Sally n-avea decât patru ani [i se putea s-o felicite c`
este atât de bun` pentru vârsta sa. Dac` feti]a va avea fantezia
de a-i dezv`lui c` are aproape cinci ani, asta ar fi sfâr[itul
minciunilor [i al lini[tii. Din fericire, Sally nu [tia s` spun` \nc`
lunile anului \n ordine! Pentru ea, martie urma dup` Cr`ciun
[i se putea ca Grant s` nu \n]eleag` nimic din ceea ce-i explica.
Nu mai trebuia s`-i lase \mpreun`, era prea riscant.
Felicia se consola gândindu-se c` fostului sù so] nu-i
pl`cuser` niciodat` copiii. Aceast` zi cu Sally va fi probabil
maximum pe care l-ar putea suporta. Ce-ar spune el, care nu
voise niciodat` copii, dac` ar [ti c` tocmai schiaz` cu fiica lui!
Dac` acceptase s`-i dea aceast` lec]ie, era cu siguran]` \n

speran]a de a descoperi o scânteie de talent, de a o compara
pe Sally cu mama ei.
Felicia oft`. Grant Mitchell nu putea b`nui nimic. |n
aceea[i clip`, \i z`ri drept \n fa]a ei, la jum`tatea pantei. Grant
\nainta atât de \ncet, \ncât la fiecare viraj p`rea c`-[i va pierde
echilibrul. |n urma lui, un foarte mic punct ro[u avansa cu
vitez` mic`, \ncercând s`-l imite din toate punctele de vedere.
Felicia zâmbi. Nu crezuse niciodat` c` acest om putea fi atât
de blând [i r`bd`tor. Se auzi râzând.
Când fur` mai aproape, tân`ra femeie \i putu observa mai
u[or. Grant vorbea f`r` \ncetare, sf`tuind, dojenind,
\ncurajând. Sally \i urma sfaturile cu zel, prea absorbit` pentru
a avea timp s` discute sau s`-i fie team`. Amândoi erau
zâmbitori [i p`reau c` se \n]eleg de minune.
Felicia comand` o ciocolat` cald` pentru fiica ei, privindu-i
venind spre ea. |[i \mplântaser` schiurile \n z`pad` [i \naintau
spre caban` glumind. Sally trebuia s` fac` patru pa[i, \n timp
ce Grant nu f`cea decât unul. |n cele din urm`, acesta o lu` pe
umeri, spre marea bucurie a copilei. Chipurile le erau foarte
aproape [i Felicia \ncepu s` le cerceteze cu aten]ie.
P`rul lui Sally era pu]in mai deschis la culoare decât a
tat`lui sù, pielea roz [i alb` contrasta puternic cu cea a lui
Grant, bronzat` [i t`b`cit` de soare [i vânt. Dar expresia le era
aceea[i [i am`nuntele structurii fe]ei, identice. Buza
superioar` a lui Sally, pere]ii laterali ai n`rilor, gropi]a aceea
din barb`, toate acestea purtau marca lui Grant. Felicia se
\nfior`. Oare cum putea el s` nu observe?
Orice femeie era mândr` s` g`seasc` la copilul sù
amprenta b`rbatului pe care-l iubea. Felicia nu f`cea parte
54 MELANIE HURST
dintre ele. |[i puse cea[ca pe mas`. Tremura \n a[a m`sur`, c`

altfel ar fi riscat s-o verse. Brusc nu mai putu suporta s`-i vad`
\mpreun`. Nu se gândise niciodat` c` l-ar revedea pe Grant,
a[a \ncât nu-i trecuse prin minte c` Sally l-ar putea \ntâlni.
Acum, acest lucru se \ntâmplase [i, curios, asta \i f`cea rù mai
ales pentru ei. Pentru Sally, care nu [tia [i nu va [ti niciodat`
cine este Grant. Pentru el de asemenea, de[i caracterul i s-o fi
schimbat poate, nu va [ti c-o avea pe Sally.
Felicia era gata s` izbucneasc` \n plâns. De ce nu fusese
Grant altfel? Aceast` \ntrebare [i-o punea de ani de zile.
Acelea[i gânduri care o asaltaser` cu cinci ani \n urm`,
reveniser` s-o chinuie, exact ca \n timpul acelei veri
\ngrozitoare, \n care tân`ra femeie \[i adunase lucrurile \ntr-o
valiz`, pentru a nu mai reveni niciodat`.
|n acea perioad`, Sally nu era decât ceva minuscul, acolo,
\n pântecul ei. Dar prezen]a sa avusese atunci tot atâta
influen]` cât avea ast`zi. Felicia hot`râse acea plecare pentru
c` cele dou` fiin]e nu puteau decât s` se ciocneasc`.
Hot`rârea fusese foarte greu de luat, dar nu ezitase o clip`.
Mai \ntâi copilul [i cu atât mai rù pentru egoismul lui Grant!
{i iat` c`, acum, printr-o \ntâmplare necru]`toare, fiica [i tat`l
s-au \ntâlnit...
Cinci zile, o ve[nicie. M`car dac` Grant ar fi chemat \n
Europa! se ruga ea cu fervoare.
– Ne-ai v`zut, mam`? Mergeam repede, nu-i a[a?
Z`rind-o, Sally venea \n fug` [i Felicia avu exact timpul de
a-[i schimba expresia.
– Era perfect, draga mea. Vino repede [i bea-]i ciocolata,
probabil mori de frig.
– Trebuie s` fii mândr` de fiica ta. |]i mo[tene[te clasa.

Este o câ[tig`toare. Dac` persevereaz`, \ntr-o zi va fi
campioan`.
Felicia p`li. Modul \n care vorbea Grant, \i trezea amintiri
prea nepl`cute. Nu Sally era cea care-l interesa, ci poten]ialul
de mu[chi pe care-l va prezenta \ntr-o zi.
– Ai ]inut-o prea mult timp pe z`pad`. Prive[te cât este de
obosit`.
Grant era gata s` se mânie, ca \n zilele cele mai frumoase,
dar se st`pâni.
– Nu sunt obi[nuit cu copiii bomb`ni el, dar pare a se sim]i bine.
– La vârsta ei, prev`zusem o zi de adaptare, protest`
Felicia. |n tot cazul, nu apreciez modul \n care te-ai amestecat
\n via]a noastr`.
Grant \naint`, foarte mirat de aceast` mânie pe care Felicia
nu \ncerca m`car s-o ascund`.
– Haide, calmeaz`-te. De ce aceast` furie? Oricum, nu este
doar gre[eala mea!
|i vorbea ca alt`dat`, cu un amestec de ironie [i
superioritate, care o enervase \ntotdeauna \n cel mai \nalt
grad pe Felicia.
– Voiam s` schiez cu fiica mea! Dar a trebuit s` vii tu s`
mi-o iei, f`r` s`-mi dai m`car timp s` protestez. Iat` de ce sunt
nemul]umit`.
Sally veni [i se a[ez` lâng` mama sa. Ea nu-[i d`dea seama
de nimic [i era \n culmea fericirii.
– Asta este ciocolata mea, mam`?
Cum Felicia nu r`spunse, ridic` din umeri [i lu` cea[ca \n
mâini. Acest gest avu darul de a o face pe Felicia [i mai
furioas`. |[i desc`rc` nervii asupra lui Grant.
56 MELANIE HURST
– Cum ]i-ai putut imagina o clip` m`car, c` am putea fi din

nou prieteni? {i aceast` idee de a \ncerca s` fii cu Sally!
Grant oft` profund.
– Nu credeam c` asta te va nec`ji atât de mult. Am impresia
c` orice a[ face, nu vei fi niciodat` mul]umit`!
– Este exact! Tu nu te gânde[ti niciodat` la ceilal]i.
|ntotdeauna trebuie ca totul s` se petreac` dup` bunul tù
plac. E[ti preten]ios, arogant [i...
Reac]ia lui Grant la acest atac fu identic` aceleia pe care o
avusese \ntotdeauna \ntr-un asemenea caz. Vocea \i r`mase
calm` [i \nceat`, dar ochii \ncepur` s`-i str`luceasc` de furie.
Era la fel de impulsiv ca Felicia, dar [tia s`-[i controleze mai
bine sentimentele.
– Hot`rât lucru, nu te-ai schimbat, \i declar` el pe un ton
rece, \nc` la fel de frumoas` [i coleric`. Speram c` anii te vor
face mai \n]eleapt`, c` te vor \nv`]a s` te st`pâne[ti mai bine.
V`d c` nu este nimic de f`cut.
Brusc, Felicia \[i d`du seama c` probabil \l r`nise. |ncerc`
s` dea \napoi.
– |mi pare rù, voiam doar...
– Ar trebui s` faci un efort s`-]i ]ii gura, s` te compor]i ca un
adult. De fapt, am invitat-o pe fiica ta \n aceast` sear` la cin`.
– Ce?
– I-am promis c` o duc la „Ram“ pentru a degusta o mâncare
din brânz` topit` \n vin alb, dac` reu[ea s`-[i lase greutatea pe
schiuri \n jos [i, cum a reu[it, trebuie s` m` execut.
– Nu trebuia s` faci promisiuni. Sally este prea tân`r`
pentru a ie[i [i, \n plus, trebuie s` ne vedem cu ni[te prieteni
\n seara aceasta.
– Oameni mai intersan]i decât un fost so]? \ntreb` el sarcastic.

O privi o clip`, apoi se \ntoarse spre copil`.
– La revedere, Sally. Pe mâine.
– |mi ve]i da o nou` lec]ie? \ntreb` Sally cu speran]`.
Grant, gata s` accepte, \i arunc` o privire Feliciei care-l
observa cu buzele strânse [i \ngenunche lâng` feti]`.
– N-ai nevoie de lec]iile mele, Sally. Continu` s` te
antrenezi cu mama ta [i \]i promit c` \n curând vom cina
\mpreun`.
– De acord. Mam`, mai pot avea o ciocolat`?
Grant \i \ntinse o moned`.
– }ine, o meri]i din plin. Du-te repede [i mai ia-]i una.
Sally, \ncântat`, se gr`bi \n caban`.
– Este minunat`, f`cu Grant, urm`rind-o din ochi. Nu
mi-am dat niciodat` seama \n ce m`sur` poate fi un copil de
interesant. Este \ntr-adev`r p`cat c` tat`l sù nu este aici s-o
vad`. Ast`zi, ar fi avut de ce s` fie mândru.
Felicia \[i sim]i inima b`tând nebune[te.
– O vede adesea. De ce acest interes brusc?
– Nu asta voiam s` spun. Desigur, o vede, dar a privit-o
vreodat` schiind? Despre asta vorbeam. De fapt, când
responsabilul telescaunului i-a cerut numele, Sally a spus c`
se nume[te Hollingsworth.
– Da?
Felicia nu pricepu bine semnifica]ia privirii sale
\ntreb`toare.
– Acesta este numele ei? Este numele tù de domni[oar`,
nu-i a[a?
Oare cum s`-i explice? Tân`ra femeie se avânt` \ntr-o
explica]ie menit` s`-l \n[ele.
58 MELANIE HURST
– Din cauz` c` aveam un nume cunoscut \n lumea

schiorilor [i c` am g`sit de lucru \ntr-un magazin de articole
sportive. Iat` de ce nu folosesc numele de femeie m`ritat`.
|n fond, acesta era adev`rul. Ideea c` m`car o dat` nu
min]ea, \n[elându-l, \i d`du dorin]a s` râd`.
– Asta [tiam deja, dar de ce nu poart` Sally numele tat`lui
sù.
– Era prea complicat. Ar fi trebuit s` explic asta la [coal`, la
c`min, unor oameni pe care nu-i privea. Am considerat c` era
mai simplu s` i-l dau pe al meu.
– |n]eleg...
Nu, nu \n]elegea. N-avusese niciodat` probleme cu
numele, deoarece Sally se n`scuse dup` divor], când Felicia
reluase numele Hollingsworth. {i nu avusese niciodat` un alt
so]. Acel b`rbat, de care Grant p`rea s` aib` oroare, nu era
decât produsul imagina]iei Feliciei, singurul mijloc pe care-l
g`sise pentru a se feri de curiozitatea fostului so].
Acesta \[i a]inti \ndelung privirea asupra ei, f`r` s` spun`
nimic, deschise gura pentru a vorbi, dar n-o f`cu. Ochii sì
ar`tau c` nu credea decât pe jum`tate ceea ce povestise
Felicia. |ntr-un anumit fel, aceast` n`scocire p`rea s`-l
[ocheze. |n cele din urm` \[i lu` r`mas bun.
– Trebuie s` plec, am de dat ni[te telefoane urgente.
– Grant?
– Da.
– Mul]umesc pentru c` i-ai dat aceast` lec]ie lui Sally. |[i va
aminti mult timp de ea.
– Sper! Va fi o foarte bun` schioare \ntr-o zi, poate la fel de
bun` pe cât a fost mama ei.
Felicia \l privi plecând \n t`cere. Tocmai se hot`râse c`

nu-l va mai vedea. Grant nu [tia \nc` nimic, dar ea spera c`
fusese ultima oar` când se \ntâlniser`.
|n timpul conversa]iei, luase o hot`râre pe care nimeni [i
nimic nu i-o va putea schimba. Trebuia s` p`r`seasc` imediat
„Valea Soarelui“, chiar dac` asta \nsemna c` vacan]a lor se va
scurta. Feliciei \i era prea team` de prezen]a lui Grant, pentru
fiica sa evident, dar [i pentru ea. Oare ce se putea \ntâmpla la
viitoarea lor \ntâlnire, dac` r`mânea?
Când Sally se \ntoarse, cu o cea[c` aburind` \n mân`,
Felicia \i anun]` vestea cu precau]ie.
– }i-ar pl`cea s` vizitezi Disneyland?
– Este imposibil, mam`. Este la noi \n California [i suntem
la munte.
– Ei bine, este suficient s` ne \ntoarcem \n California.
– Ast`zi?
– Poate. |ndat` ce voi avea bilete. Gr`be[te-te s`-]i termini
cea[ca. Trebuie s` ne \ntoarcem la caban`.
***
Lunea urm`toare, când Felicia se prezent` la u[a

magazinului „Fun sport“, \n care lucra, fu \ntâmpinat` de
prietena sa, Nadine.
– De unde vii, o \ntreb` aceasta, din vacan]`, sau din
\nchisoare? Nu te-am v`zut niciodat` atât de posomorât`.
– Nimic n-a mers cum doream. Dan este aici?
– Nu \nc`. Vrei un corn?
– Dumnezeule, ce bine miroase. Tu le-ai f`cut?
60 MELANIE HURST
– Da, abia le-am scos din cuptor. Am [i cafea [i se pare c`

ai mare nevoie de ea. Cât mi-ar pl`cea s` m` \ntorc de la
munte atât de sub]ire ca tine! Nu te-au hr`nit acolo?
Felicia \[i trecu bra]ul \n jurul umerilor prietenei sale.
– Dac` ai [ti cât de mul]umit` sunt c` te v`d!
Nadine zâmbi.
– {i eu la fel. Haide, poveste[te-mi ce ]i s-a \ntâmplat.
|n clipa \n care Felicia se preg`tea s` se execute, auzi
zgomotul motorului ma[inii sport a directorului magazinului.
– Este o istorie lung` [i nu mai am timp s` ]i-o povestesc
acum. Vino s` cinezi la mine \n seara aceasta [i vom vorbi
despre asta.
– Asta este! V` voi preg`ti un gula[. Este mult timp de când
\mi doresc a[a ceva.
Felicia izbucni \n râs.
– Cum vrei oare s`-]i p`strezi silueta? Nu te gânde[ti decât
la mâncare!
U[a se deschise [i intr` Dan Fowler, directorul.
– Bun` ziua! A[adar, \n sfâr[it te-ai \ntors, Felicia? Nu ]i-am
lipsit prea mult?
– Bun` ziua, Dan.
Felicia \ncerc` s` fie amabil`, s` nu riposteze. Avea prea
mult` nevoie de aceast` slujb` pentru a se revolta la mojiciile
lui Dan. Acesta se \ntoarse spre Nadine [i o apostrof` tìos.
– Ei bine! N-ai nimic mai bun de f`cut decât s` r`mâi acolo
b`l`b`nindu-]i bra]ele? Du-te mai bine [i te ocup` de
registrele dumitale contabile.
Când aceasta se f`cu nev`zut`, el \i smulse din mân`
ultimul corn [i-l mânc` dintr-o \nghi]itur`.
– Felicia, d`-mi o cafea, \i ordon`.

Imediat ce u[a se \nchise, \ncerc` s-o imobilizeze pe Felicia
lâng` mas`, cu un zâmbet nepl`cut pe buze.
– Dan! |nceteaz`, m` faci s` r`storn totul.
– Ce importan]` are? Vino, \]i voi da un mic s`rut, asta ca
s`-]i aminte[ti c`, \n sfâr[it, te-ai \ntors.
– }ine, ia-]i cea[ca [i bea! Pari s` ai nevoie de o bùtur`
\nt`ritoare.
Dan ar`ta mai mult decât vârsta sa. Era ridat de timpuriu [i
ochii erau sublinia]i de cearc`ne violete, amintirea prea
multor nop]i petrecute bând. Lu` cea[ca \n mâna ce-i tremura
u[or [i oft`.
– Cum s` nu! Am petrecut una din acele duminici!
Felicia ridic` din umeri [i prefer` s` vorbeasc` despre
serviciu.
– Toat` aceast` marf` a sosit \n timpul absen]ei mele?
Trebuie s-o \nregistrez.
– Ai timp, mai \ntâi s`rutul meu, insist` el.
Felicia se d`du \napoi. N-ar fi trebuit s` se lase adus` \n
aceast` \nc`pere, mai ales singur`, f`r` compania Nadinei. {i
Dan, care se credea irezistibil! |nconjurând biroul, reu[i s`
bat` \n retragere. Nu era momentul s` se afle \n [omaj, acest
Don Juan nu va \ntârzia s` se calmeze.
– Treaba poate s` a[tepte! strig` Dan furios. Ob]in
\ntotdeauna ceea ce vreau de la femei!
Felicia se duse s` se refugieze \n biroul Nadinei. De când
Dan devenise directorul magazinului, atitudinea sa se
\nrùt`]ise [i tinerei femei \i era mai mult decât suficient. Se
aplec` peste prietena sa, care consulta un registru.
62 MELANIE HURST
– Nu cred c`-l pot suporta pe acest b`rbat mai mult timp,

murmur` ea, plictisit`.
– {tiu, dar este singurul mijloc cinstit pe care-l avem
pentru a trì, r`spunse Nadine strâmbându-se. Nu trebuie
uitat c` asta ne permite plata chiriei.
– Este prea nedrept, trebuie s` existe o alt` solu]ie pentru
a ne câ[tiga existen]a.
– Cu toate problemele de serviciu? dac` g`se[ti o alta,
anun]`-m`.
Ziua p`rea interminabil`. Felicia lucr` numai ca s` evite
asalturile lui Dan. |n sfâr[it, era timpul s` se \nchid`
magazinul. |n timp ce Felicia l`sa obloanele, Nadine \ntârzie
\n birou, preocupat` s` evite ca prietena sa s` se afle singur`
cu acea brut` dezagreabil`.
– Bun` seara, Dan, strig` Felicia, \ndreptându-se spre u[a
de serviciu.
– N-ai uitat nimic? o \ntreb` el, ie[ind din rezerv`.
|nc` o dat`, \ncerca s`-i ]in` calea, cu bra]ele \ndep`rtate [i
ochii str`lucind de dorin]`.
– Dan, las`-m`!
– Eu sunt patronul aici! Fac ce-mi place!
– Las`-m`-n pace! Sunt aici ca s` muncesc, nimic mai mult.
– Ba da! S` munce[ti [i s`-]i \ncasezi salariul, s` te \ntorci
acas` [i s`-]i faci vise frumoase. {tiu toate astea, Felicia. Dar \n
sfâr[it, ce ai? De ce fugi de mine f`r` \ncetare? Ar fi timpul s`
cedezi, s` profi]i pu]in de via]`. Am obosit s`-]i tot fac
avansuri.
F`când repede un pas, Dan o lu` de umeri [i-o trase spre
el. Era enervat [i se ar`ta brutal.
– Nu m` atinge! Nu sunt o marf` [i nu-]i apar]in, exclam`

Felicia, revoltat`.
|l respinse, mirat` s`-l vad` brusc, mai pu]in agresiv. Acest
seduc`tor ridicol nu era probabil obi[nuit s` i se reziste. Dar
f`cu o grimas`, furios [i umilit.
– Te \n[eli, Felicia. Atâta timp cât eu sunt cel care
semneaz` cecurile, fac aici ceea ce-mi place.
– |n aceste condi]ii, prefer s` nu te mai aud vorbind
despre asta. P`streaz`-]i cecul!
– Gânde[te-te la copilul tù. Cum \l vei hr`ni? |]i trebuie
aceast` slujb` [i eu am \ntâietate, declar` el cu un rânjet.
Felicia se mira c` era atât de calm`. Acest b`rbat era josnic.
– N-am \ntâlnit niciodat` pe cineva atât de dezgust`tor ca
tine, se auzi ea bomb`nind. E[ti mâr[av, vulgar, monstruos,
stupid. Dac` ai fi ultimul b`rbat de pe p`mânt, ]i-a[ spune tot
nu!
Livid, Dan se d`du \napoi, ca [i când l-ar fi lovit.
– Crezi c`-i po]i vorbi unui b`rbat \n felul acesta? ro[i el.
– B`rbat, tu? O imita]ie [tears`, dac` vrei s`-]i spun.
– E[ti un...
– ... mizerabil, Felicia.
Nadine se afla \n u[`, preg`tit` s`-i vin` \n ajutor prietenei
sale. Ea era cea care tocmai intervenise. Dan era gata s` se
sufoce de furie.
– Cum \ndr`zni]i s`-mi vorbi]i pe acest ton? strig` el. V`
da]i seama ce-a]i spus? |i voi telefona imediat proprietarului
[i-l voi anun]a c` sunte]i concediate.
– Orice, mai degrab` decât s`-]i suport`m mojiciile o zi \n
plus! exclam` Nadine, scoas` din s`rite.
64 MELANIE HURST
|nainte ca Dan s`-[i fi revenit din surpriz`, cele dou`

prietene p`r`sir` magazinul. |n drum, se oprir` la cre[`
pentru a o lua pe Sally, apoi ajunser` la apartamentul pe care-l
\nchiriase Felicia. Imediat, Nadine se gr`bi spre buc`t`rie,
domeniul sù preferat.
|n timp ce Sally f`cea baie, Felicia i se al`tur` Nadinei la
buc`t`rie. Acesta se preg`tea s` deschid` o sticl` de vin. Cele
dou` tinere femei se servir` [i se a[ezar`.
– Ce se va \ntâmpla cu noi? \ntreb` Felicia. Practic nu mai
am nimic \n banc`, totul s-a dus \n aceast` vacan]`
\ngrozitoare.
– Ei bine, vom cùta de lucru, r`spunse Nadine calm`,
\ntotdeauna realist`.
Felicia propuse un toast [i Nadine accept`:
– Pentru s`r`cie, spuser` \n cor.
Când \[i l`s` paharul pe mas`, Felicia z`ri o scrisoare pe
care i-o pusese probabil acolo menajera, \nainte de a pleca.
– Prive[te, Nadine, asta vine din „Valea Soarelui“. Poate
directorul cabanei a g`sit cui s-o \nchirieze [i-mi ramburseaz`
garan]ia.
Nadine ridic` din nou paharul, bucuroas`.
– V`d spectrul foamei \ndep`rtându-se, rosti ea pe un ton
fals dramatic.
Când Felicia cercet` plicul mai de aproape, zâmbetul \i
disp`ru. |ntr-un col] al plicului, tocmai observase numele lui
Grant Mitchell.
– O scrisoare de la Grant!
– Fostul tù so]?
– Sst!
Dintr-o privire, Felicia \i ar`t` u[a \ntredeschis` de la

camera copilei. Nadine se gr`bi s` se duc` s-o \nchid`.
– Ce se \ntâmpl`? Grant era \n „Valea Soarelui“?
– Ei bine, nu sta acolo privind acea scrisoare ca [i când ar
con]ine o bomb`! Deschide-o [i cite[te-o!
Cu mâinile tremurând u[or, Felicia desf`cu plicul [i citi
mesajul. Când termin`, i-l \ntinse f`r` un cuvânt Nadinei ce
fierbea de curiozitate [i care-l parcurse la rândul sù.
„Drag` Felicia,
Pentru c` ai plecat f`r` s` m` anun]i, n-am avut timp s`
termin s`-]i vorbesc despre cabana ta de la Deer Meadow. Am
reu[it s` g`sesc adresa ta [i sper c` nu-mi vei repro[a c`-]i
scriu direct.
|n ciuda refuzului oric`rui ajutor din partea mea [i a
faptului c` p`reai a nu-]i p`sa de bani, mi s-a p`rut c` \n]eleg
c` eventualele profituri pe care le-ai putea scoate din Deer
Meadow nu te-au l`sat indiferent`.
Dup` ce am reflectat cu maturitate asupra problemei, am
ajuns la concluzia c` cea mai bun` solu]ie ar fi s` te duci acolo,
pentru a trì [i a dezvolta \n acel loc o sta]iune de schi
convenabil`. Ai p`strat multe leg`turi \n lumea competi]ional`
[i sunt sigur c`, pentru tine, ar fi pasionant [i u[or. Exist`
acolo destul poten]ial pentru a trì \n prezent [i, de-acum \n
câ]iva ani, acest loc \]i va aduce o avere. {tiu c` iube[ti
muntele [i sunt convins c` Deer Meadow va fi locul ideal
pentru a cre[te o feti]`.
Dup` cum ]i-am spus deja, sunt pu]in jenat de refuzul tù
pentru o pensie. Pretind c`-]i datorez un anumit ajutor [i-]i voi sta
la dispozi]ie pentru a te ajuta cu sfaturi \n aceast` \ntreprindere.
66 MELANIE HURST
|n seara aceasta plec \n Europa [i m` voi \ntoarce \n câteva

s`pt`mâni. Telegrafiaz`-mi cât mai curând r`spunsul tù,
g`se[ti aici adresa biroului meu din New York, pentru ca s`
pot contacta antreprenorii ce vor trebui s` fac` lucr`rile [i
investitorii care te vor ajuta \n finan]area lor.
Vei g`si de asemenea \n plic o hart` a regiunii, asta \n cazul
\n care ai uitat amplasarea cabanei. Dac` aceast` idee nu te
intereseaz`, iart`-m` c` te-am deranjat degeaba. Poate ai
motive s` nu vrei s` p`r`se[ti California.
Cu prietenie, Grant.“
Felicia se str`dui s` reciteasc` scrisoarea \ncet. F`când asta,

i se p`rea c` aude vocea lui Grant care \i vorbea. Nu-i venea s`
cread`! Ce voia de la ea? Oare \[i d`dea seama c` \i propunea
s` lase totul [i s` mearg` s` trìasc` la cinci sute de kilometri
de aici, pe un munte practic pustiu? Cât despre cas`, nu fusese
locuit` de ani de zile.
Chiar din avion, p`rea o cas` veche, bântuit` de stafii.
– S-ar spune c` tocmai ai v`zut o fantom`, remarc` Nadine,
aducând-o la realitate. |mi po]i explica ce te tulbur` atât de
mult? Ar trebui s` fii fericit`, nu [tiam c` e[ti proprietara unui
munte.
– Este un lucru de care uitasem complet.
Felicia nu reu[ea s`-i explice prietenei sale sentimentele
contradictorii pe care le \ncerca. T`cur` mult timp, fiecare cu
gândurile sale.
|n cele din urm`, Felicia vorbi. |ntâi \ncet, apoi cu mai mult
entuziasm.
– Ce am de pierdut? N-am nimic. F`r` serviciu, cu pu]ine

[anse de a g`si unul, f`r` familie pe o raz` de câ]iva kilometri.
De ce s` nu-mi \ncerc norocul?
– Te vei duce aclo?
– Da, cred.
Nadine oft` adânc.
– |mi vei lipsi, Felicia.
– Ba nu, vii cu noi! }i-ai pierdut slujba din cauza mea. |]i
ofer una pe loc. {tii s` g`te[ti [i e[ti o contabil` excelent`,
lucruri pe care eu nu le [tiu. Ce spui?
– De acord! Dar promite-mi c` nu voi fi obligat` s` schiez.
{tii c` n-am v`zut \nc` niciodat` z`pad`?
– |]i va pl`cea. Sally va fi nebun` de bucurie. Cred c` toate
problemele noastre sunt astfel rezolvate.
Cele dou` tinere ]inur` un alt toast, pentru viitor [i pentru
aventura ce li se oferea.
|n acea noapte, Felicia nu putu dormi. Se r`sucea f`r`
\ncetare [i-[i punea o mul]ime de \ntreb`ri. Va fi capabil` s` se
descurce singur`? Grant va veni s-o vad`? {i dac` da, cum vor
merge lucrurile? Nu adormi decât spre diminea]`, frânt` de
oboseal`, dar mul]umit`.
Capitolul 5
Sally era a[ezat` pe bancheta din spate, mestecând cu sârg

o bomboan`, \n timp ce Nadine ocupa scaunul vecin cu al
Feliciei, \n fa]`. Avea o hart` pe genunchi [i-[i ajuta prietena s`
se orienteze. P`r`siser` Los Angeles \n zori, \n ziua urm`toare
celei \n care lucr`torii de la o societate de transport a mobilei,
le luaser` cele câteva lucruri. C`l`toria fusese lung` [i pentru
a-[i face curaj, nu \ncetaser` s` cânte [i s` glumeasc`.
Prin de[ertul Mojave, ajunser` \n sfâr[it la Bishop unde
petrecuser` noaptea \ntr-un motel. A[ezate pe paturi
mâncând pui [i cartofi pr`ji]i, cele dou` tinere femei f`ceau
planuri. Sally avea ochii str`lucitori [i nu \nceta s` pun` tot
felul de \ntreb`ri.
– Vom trì \ntr-adev`r \ntr-un hotel, mam`? Un hotel \ntreg
numai pentru noi?
– Nu este chiar un hotel, draga mea. Este mai curând o
cas` mare, cu multe camere de dormit. Asta se nume[te
caban`.
– Ca \n „Valea Soarelui“?
– Poate nu va fi la fel de elegant` ca acolo. |n sfâr[it, vom
vedea. Va fi probabil foarte mult de muncit.
– V` voi ajuta, promise feti]a.
|n diminea]a urm`toare, pornir` din nou la drum [i intrar`
\n Sierra Nevada. Curând trebuir` s` dea drumul la \nc`lzire [i
s` \mbrace pulovere. Ceva mai departe z`rir` pu]in` z`pad`,
apoi mai mult` [i \n sfâr[it, marginea [oselei era acoperit`.
– Dup` acest plan, ar trebui curând s` cotim, anun]`
Nadine. Vom vedea cu siguran]` un panou indicând
Buckskin Village. Este ora[ul cel mai apropiat de domeniul
tù, regina mea! |n schimb, dac` gre[im [i r`mânem pe
autostrad`, vom ajunge la Clarita Valley, metropola din
vecin`tate. D`-]i seama, se g`se[te acolo o [coal`, o biseric`
[i chiar un spital!
Buckskin Village era mult mai pu]in bine echipat. Aici se
g`sea o benzin`rie \n care se puteau executa [i lucr`ri de
\ntre]inere pentru ma[ini, o b`c`nie [i trei sau patru case
vechi. Dar z`pada, care acoperea totul, d`dea ansamblului un
aer vesel care-i cople[ea pe cei ce soseau.
– S` ne oprim o clip`, propuse Nadine. Trebuie s` cump`r
provizii.
|n timp ce Nadine f`cea cuno[tin]` cu b`canul, Felicia o
duse pe Sally s` se plimbe. |n spatele pie]ei ce folosea de
parcaj, se \ntindea un câmp imens de o extraordinar` albea]`.
|n acea direc]ie se \ndreptar` [i când ajunser` acolo, feti]a,
strigând de bucurie, \ncepu s` se rostogoleasc` \n z`pad`.
Felicia \[i contempla fiica zâmbind. Niciodat` n-o v`zuse atât
de fericit`.
70 MELANIE HURST
Brusc, fu cuprins` de un sentiment de lini[te sufleteasc`.

Peisajul era splendid, cerul era albastru, soarele str`lucea [i o
nou` via]` li se preg`tea. O via]` minunat`, \n care tân`ra
femeie \ncepuse s` cread` cu adev`rat.
Când \n cele din urm` Nadine ie[i din magazin, \nc`rcat`
cu cinci sau [ase pachete de provizii, mama [i fiica se avântar`
\n \ntâmpinarea sa, \ntr-o goan` nebun`.
– Dumnezeule, Nadine! Ai acolo suficient pentru a face un
banchet!
– Ei bine, vom face un banchet, nimic mai simplu. Va fi
suficient s` ajungem la cabana ta [i acolo vom benchetui.
Toate trei se instalar` râzând \n ma[in` [i pornir` din nou
la drum. Nu mai aveau mult de mers, dar drumul fiind
accidentat, Felicia conducea \ncet, spre marea triste]e a lui
Sally care ardea de dorin]a de a vedea cabana.
Trebuir` s` treac` printr-o p`dure de brazi, \ntunecat` [i \n
pant`. Se stârnise vântul [i [uiera printre ramuri. Fiecare
strângea din ochi, \n speran]a de a z`ri prima cabana. Nimic.
Z`pad` [i brazi cât vezi cu ochii. Nadine scoase brusc un strig`t.
– Privi]i \n`l]imea aceea abrupt`! Este la cel pu]in o mie de
metri \n`l]ime.
|[i lipise nasul de parbriz [i nu sc`pa din ochi imensa
form` neagr`. Vocea i se frânse, ca [i când se temea de ceva.
Felicia \ncerc` s` destind` atmosfera.
– Singura dat` când a venit aici, am survolat locul din
avion. Nu este atât de sinistru cum pare. De alfel, nu mai
suntem departe, cabana trebuie s` se afle la poalele acestei
coline. Trebuie s` fie... Oh, Dumnezeule. Iat-o!
Se l`s` o t`cere ap`s`toare. Priveau atent, cu inima strâns`,

forma \ntunecat` [i neospitalier` care se ridica la cap`tul
drumului. Un adev`rat vis urât! Cu obloanele care atârnau
strâmbe [i acel trunchi de copac impresionant ce bara
drumul, locul sem`na mai mult cu ascunzi[ul lui Dracula,
decât cu locuin]a visurilor lor. Un adev`rat dezastru! Dac` \n
acea clip` un lup ar fi \nceput s` urle la lun`, tabloul ar fi fost
complet, se gândi Felicia cu ironie. Nu mai lipsea decât o
vr`jitoare croindu-[i drum prin aer pe o coad` de m`tur`!
Totul exprima deziluzie [i singur`tate.
– R`mâne]i o clip` \n ma[in`, ordon` Felicia cu o voce
\ncordat`, pe care-i veni greu s` [i-o mai controleze. M` duc
s` m` asigur c` este \n ordine.
Tân`ra femeie scotoci \n po[et` [i scoase cheia pe care i-o
expediase fratele sù. Str`b`tea veranda acoperit` cu ace de
pin [i cu frunze, o introduse \n broasca ruginit` [i \mpinse
u[a care se deschise scâr]âind. |n ciuda siguran]ei pe care se
str`duia s-o arate fa]` de celelalte, Felicia nu era \n largul ei.
Intr` \n hol.
|n mijlocul imensei \nc`peri, stivuite \n dezordine, se aflau
bagajele lor [i cele câteva lucruri pe care le expediaser`. Locul
era atât de mare, \ncât pachetele nu formau decât o mic`
gr`mad`. Aceast` gr`m`joar` era distinct` [i curat`, ceea ce nu
se putea spune despre tot ceea ce se oferea privirii.
Pretuntindeni nu erau decât mobile vechi, f`r` stil, acoperite
de praf [i din tavan atârnau imense pânze de pìanjen. Felicia
se \nfior`. Un zgomot u[or o f`cu s` i se zbârleasc` p`rul. Se
\ntoarse, preg`tit` s` fug` [i fu pe punctul s` izbucneasc` \n
râs. Nu erau decât Nadine [i Sally, care sfidând ordinele sale,
72 MELANIE HURST
ie[iser` din ma[in`. Inima Feliciei se strânse. Cum va

reac]iona oare prietena ei? {i s`rmana copil` c`reia \i
promisese cerul [i p`mântul? Sim]i brusc dorin]a de a se duce
s` se ascund` \ntr-un col], pentru a nu le vedea decep]ia.
Toate speran]ele sale \[i luaser` zborul [i cu ele, cele ale
prietenei sale. |n ce-o antrenase? |ncepu s`-l blesteme pe
Grant \n [oapt`. Cum \i putuse face un asemenea lucru? Casa
aceasta era o ruin`!
Ne\ndr`znind s` se \ntoarc`, Felicia asculta pa[ii
\nso]itoarelor sale. Tocmai p`trunseser` \n hol [i-l vizitau \n
t`cere. Un timp, care p`ru o ve[nicie, nu spuser` nimic.
Felicia ar fi preferat proteste [i plânsete. |n loc de asta, nu fu
decât un murmur nesigur. Tân`ra femeie, incapabil` s` le
consoleze, se apropie de o fereastr`, [tergând ochiul de geam
cu m`nu[a.
La cap`tul unei paji[ti \nz`pezite, pornea o pant` u[oar`
care se ridica \n direc]ia unui vârf \nalt, care se ghicea \n
dep`rtare, str`lucind \n razele soarelui. Pentru un schior,
aceast` vedere era plin` de promisiuni [i-l f`cea s` doreasc` s`
exploateze \mprejurimile. Felicia \nchise ochii [i \[i imagin`
locul peste câ]iva ani. Grant avea dreptate, se putea face o
avere. Va trebui foarte mult timp [i munc` dar, cu siguran]`,
rezultatul merita osteneala.
– Asta este a noastr`? \ntreb` cu timiditate Sally.
Feti]a se apropiase f`r` zgomot de mama sa [i o observa cu
un aer tem`tor. Aceast` \ntrebare reu[i s-o fac` pe Felicia s`-[i
revin` complet \n fire. Da, acest loc era al lor [i va fi \ntr-o zi
ceea ce vor face ele din el! Acum, se hot`râse s` nu se
descurajeze trebuia s` r`mân` s` lupte!
– Da, Sally, este a noastr`. Nu este mare lucru pentru

moment, dar o vom transforma \ntr-un loc superb.
|ntorcându-se, observ` c` Nadine era pu]in mai palid`, mai
pu]in vesel` ca de obicei. Biata Nadine, care p`r`sise totul din
loialitate, din prietenie!
– M` duc s` arunc o privire \n buc`t`rie, o anun]` prietena
sa, cu un aer deziluzionat.
Felicia oft`. Dac` buc`t`ria nu era de trei ori mai bun`
decât holul, era o catastrof`. Zâmbi cu curaj.
– Bine, f`cu ea frecându-[i mâinile. Avem trei probleme.
Casa este rece, murdar` [i \n dezordine. De unde \ncepem?
– Dac` am avea lumin` [i pu]in foc, ar fi deja mai bine,
spuse Nadine.
Din fericire, Nadine \[i rec`p`tase curajul.
– Am putea locui \n aceast` \nc`pere, dup` ce va fi
cur`]at`, desigur, [i s` ne ocup`m de restul mai târziu.
– Pot s` v` ajut, mam`?
Sally spusese asta cu o voce sigur`, ceea ce o umplu pe
Felicia de mândrie.
– Dac` vrei, continu` ea, pot desface pachetele [i s` scot
p`turile.
Deodat`, moralul era din nou foarte stabil. Toate trei se
avântar` cu energie debordant` \ntr-o cur`]enie mare.
Nadine se gr`bi spre u[ile batante cu d`deau \n buc`t`rie,
pe partea stâng` a holului [i \ncepu s` inspecteze domeniul
sù. Dup` câteva minute, g`si contorul electric [i puse \n
func]iune frigiderul \n care \ncepu s` a[eze mâncarea. Ici [i
colo, \ncepur` s` str`luceasc` ni[te becuri electrice. Felicia
scoase un oftat de u[urare. Nu totul era atât de plin de praf [i
de nefolosit cum se temea.
74 MELANIE HURST
|n timp ce Nadine se organiza, Felicia \ncepu s` cure]e

holul. Hot`râse c` va face aici \nc`perea principal` a cabanei.
Toat` ziua trecu scuturând praful, m`turând [i despachetând
valizele. Sally mergea dintr-o parte \n alta, cu o cârp` \n mân`,
plin` de antren. Totu[i, spre sear`, Felicia observ` c` feti]a
d`dea semne de oboseal`. Tocmai \i ceruse s` se odihneac`,
\n clipa \n care feti]a descoperi sub verand` o stiv` mare de
lemne. Tân`ra femeie aprinse imediat un foc bun \n [emineul
imens din hol. Brusc, acesta deveni mai primitor.
Mama [i fiica se a[ezar` \n fa]a fl`c`rilor pentru o odihn`
binemeritat`. Sally avea ochii pe jum`tate \nchi[i [i deja
dormea. Nadine veni lâng` ele. {i ea p`rea obosit`. Se l`s` pe
o canapea veche pe care o expediase aici.
– Este o zi excep]ional`, declar` ea Feliciei. Pentru prima
dat` \n via]a mea am fost atât de ocupat`, \ncât nici m`car nu
m-am gândit la mâncare. Am s`rit [i peste prânz [i peste cin`.
– |mi pare rù, Nadine. |ntr-adev`r, nu credeam c` aceast`
caban` va fi \ntr-o asemenea stare. Va trebui s` muncim
s`pt`mâni, pentru a ajunge la un rezultat convenabil.
– Trebuie s` admit c` sosirea a fost pentru mine un [oc.
Dar când te-am v`zut plin` de siguran]`, nu mi-a mai fost
team`. Acum, \n]eleg. Vom putea face din acest loc o caban`
minunat`.
Nadine izbucni \n râs.
– Sunt sigur`, urm` ea, c` vom fi aproape gata s` primim
clien]i, când Sally va ajunge la vârsta de-a merge la
universitate. Ce este asta?
Nadine ar`t` placa [emineului. Z`rise acolo un teanc de
hârtii.
Felicia se ridic` pentru a se duce s` vad`. |n trecere puse o

p`tur` pe umerii lui Sally, care acum dormea. Feti]a era f`cut`
ghem, ca un c`]elu[ [i \[i sugea degetul. Inima Feliciei se
strânse. |[i promise s-o fac` s` uite pe copil` aceast` sosire
emo]inant` [i s` se ocupe mai mult de ea.
Adun` plicurile de pe [emineu, sub privirea moart` a unui
cap de cerb \mpìat, care \i d`dea frisoane.
– Muncitorii de la firma de transport a mobilei au l`sat
probabil facturile, o anun]` pe Nadine. Acum, tu te ocupi de
aceste lucruri.
– Sunt \ntr-adev`r facturi, spuse Nadine, dar mai este ceva.
O telegram` care-]i este adresat`.
Felicia o deschise curioas`. Textul era foarte scurt:
„Sose[te ajutor. Voi fi acolo pe 16. Grant.“
Când o citea cu o voce tare, Nadine s`ri \n picioare.
– Dar asta este \n mai pu]in de opt zile! Sosesc primii no[tri
invita]i [i nimic nu este preg`tit. Ce vom face?
– Nu te nelini[ti! Nu este un invitat. Totu[i, trebuie s`
facem impresie bun`, deoarece de la el vom primi ajutor.
Dac` vrem ca acest loc s` devin` un succes, trebuie s`-l
convingem c` noi credem \n asta.
A doua zi diminea]`, când soarele str`lucea asupra z`pezii
[i \[i \mpr`[tia razele prin ferestrele \nalte care \ncadrau
[emineul, \nc`perea lu` o cu totul alt` \nf`]i[are. Felicia, care
dormea \nc`, se trezi complet, când un miros pl`cut de [unc`
veni s`-i gâdile n`rile. Se gr`bi \n buc`t`rie.
Aceasta era o enorm` \nc`pere, cel pu]in la fel de mare ca
holul de primire [i cu tavanul chiar mai \nalt. O latur` era
ocupat` de-a lungul de ma[ina de g`tit [i de alte mobile de
76 MELANIE HURST
buc`t`rie. Cealalt` latur` d`dea spre munte, prin intermediul

unei ferestre \nalte cu geamuri. Soarele inunda ascunz`toarea
Nadinei, dar pentru a pune mai bine \n eviden]` praful [i
murd`ria care acoperea toate lucrurile. Cuptorul, un
monument din por]elan alb, \mpr`[tia o c`ldur` pl`cut`.
Cele dou` prietene, \nso]ite de Sally, care tocmai se trezise,
\[i duser` micul dejun \n fa]a [emineului din hol, unde ardea
\nc` jarul [i-[i oferir` un timp de lini[te, cu o cea[c` fierbinte
de cafea \n mân`.
– Ar trebui s` vopsim pu]in buc`t`ria, remarc` \n cele din
urm` Nadine, cu voce tare.
– Ne-ar trebui [i un telefon, vis` Felicia.
– Vom \ncepe prin a sp`la geamurile?
– |nainte s` soseasc` Grant, vreau...
Sally scoase un strig`t puternic. Pân` atunci, nu d`duse cu
adev`rat aten]ie conversa]iei, dar numele lui Grant fu suficient
s-o scoat` din toropeal`.
– Sose[te profesorul meu de schi? Vine s` m` vad`?
Felicia zâmbi. Sally era \nc` prea mic` pentru a \n]elege
anumite lucruri; pentru ea era normal ca un b`rbat matur s`
traverseze un continent pentru a o vedea. Dup` ce-[i termin`
cea[ca, tân`ra femeie se ridic`.
– Cred c` ar fi timpul s` \ncepem s` muncim. Primul lucru
pe care-l vom face, va fi s` coborâm acest oribil cap de cerb \n
pivni]`, dac` exist` vreuna.
– Mam`, pot s` vizitez? Aici este plin de camere, pot s`-mi
aleg una numai pentru mine?
– Desigur, draga mea.
Felicia era deja pe un taburet, preg`tit` s` scoat` trofeul
plin de praf din perete. Vorbise f`r` s` se \ntoarc` [i auzi pa[ii
u[ori ai lui Sally \ndep`rtându-se. Coborând cu precau]ie,

tân`ra femeie g`si cu u[urin]` u[a care ducea la subsol. Ajuns`
acolo, arunc` lucrul mizerabil \ntr-un col] [i cùt` butonul de
electricitate. Când \l g`si [i aprinse lumina, scoase un strig`t
de bucurie care o atrase [i pe Nadine. Locul era plin cu mobile
rustice frumoase [i canapele din piele! Avea cu ce s` decoreze
holul mare [i s` fac` din el o \nc`pere elegant`.
|n timp ce Felicia f`cea cu Nadine inventarul a ceea ce
g`sise, sco]ând una dup` alta husele care protejau mobilierul,
i se p`ru c` o strig` fiica sa. Cele dou` femei se gr`bir` la
parter. Copila deschisese o u[` dispus` simetric celei a
buc`t`riei [i care d`dea spre un coridor lung. De fiecare parte
a culoarului, se aflau dormitoare. Sally alerg` de la unul la
altul, ap`rând [i disp`rând, râzând \n hohote. Cele dou`
prietene o urmar` [i scoaser` \mpreun` un puternic oftat de
u[urare. Viitorul ap`rea \ntr-o lumin` mai bun`; toate aceste
camere erau mobilate, desigur, \ntr-o manier` rustic`, dar
absolut acceptabil.
Pentru c` \ncepuser` s` exploreze casa, nu mai puteau s`
se opreasc` din aceast` treab` pl`cut`. |n hol, se afla scara,
care \n ajun le stârnise curiozitatea. Era exact la dreapta u[ii
de la intrare [i d`dea spre o loggie \ngust` [i o u[` enorm`.
Urcar` toate trei [i deschiser` aceast` u[`.
Ea d`dea spre un culoar identic cu cel de la parter. La etaj,
nu existau totu[i decât patru camere, fiecare cu baia sa. Acesta
trebuia s` fie spa]iul proprietarului.
– M` voi duce \n ora[ [i voi \ncerca s` g`sesc ajutor, hot`r\
imediat Felicia. Locul este mult prea mare pentru ca s` putem
face totul singure.
78 MELANIE HURST
Administratorul sta]iei de benzin` \i d`du adresa a doi

oameni tineri care cùtau de lucru, pentru a-[i oferi o
c`l`torie. Nu fu nevoie decât de câteva clipe pentru ca Felicia
s`-i conving` pe Jeff [i pe Andy s-o \nso]easc` . Ei \[i l`sar`
sacii de dormit \ntr-o \nc`pere de jos [i, dup` prima mas` pe
care le-o servi Nadine, se hot`râr` s` r`mân` toat`
s`pt`mâna.
Cei doi tineri urcar` mobilierul din subsol [i instalar`
lucrurile tinerelor femei la primul etaj. Felicia se duse la
Clarita Valley [i se \ntoarse cu destul` vopsea pentru a da
buc`t`riei un aer de s`rb`toare. Bìe]ii fur` cei care luar` asta
asupra lor. |n acest timp, cele dou` prietene d`deau cu cear`
[i lustruiau restul cabanei. Se instal` o mas` mare, \n
buc`t`rie, lâng` fereastr`. Pentru c` nu exista sufragerie,
invita]ii [i al]i clien]i vor mânca aici.
Felicia munci \n restul s`pt`mânii sp`lând ochiurile de
geamuri [i \nl`turând tartrul din bì. Era o munc` grea [i
pu]in pl`cut`, dar când Jeff \[i instal` combina muzical`
performant` \n holul rebotezat salon, putu muncii \n sunetele
Orchestrei Simfonice londoneze [i timpul trecu mai repede.
Sosi \n sfâr[it ziua de 16. Grant nu va \ntârzia! Felicia
verific` \nc` o dat` ceea ce se f`cuse, pentru a fi sigur` c` totul
era \n ordine. |i pl`ti pe cei doi tineri care, plecând, \i f`cur`
promisiunea c` dac` va avea \ntr-o zi nevoie de instructori de
schi, trebuie s` le fac` doar un semn. Nadine \i privi plecând
[i oft`.
– Sper c` Grant \[i va da seama de munca pe care am
f`cut-o. |n cazul \n care nu sose[te prea târziu, i-am preg`tit o
mas` festiv`!
– Nu te nelini[ti, va fi aici la timp. Sally! Vrei s` te duci s`

cau]i ni[te crengi de brad, ca s` decor`m salonul?
Feti]a se gr`bi afar` [i Nadine \ncepu s` râd`.
– Acum, c` i-ai g`sit cu ce s` se distreze, ce vei inventa
pentru a fi ocupat`?
– Sunt \nc` multe de f`cut. Ultimul retu[. Acele mici
fleacuri care fac ca totul s` arate altfel. Exist` tablouri de
ag`]at, becuri de schimbat, c`r]i de pus \n bibliotec` [i mai [tiu
eu ce?
La ora patru, nu aveau totu[i nici un semn de la Grant [i
Felicia nu-[i mai g`sea locul. Era gata de câteva ore, casa
str`lucea. Zgomotul unei ma[ini o f`cu s` se gr`beasc` spre
scar`. Era desigur Grant, dar tân`ra femeie nu cobor\ imediat,
voia s`-i observe mai \ntâi reac]ia de departe.
El f`cu câ]iva pa[i \n \nc`pere, p`rea obosit. Dup` ce
cercet` \ndelung holul, f`r` ca fa]a s` lase s` i se ghiceasc`
sentimentele, \[i ag`]` mantoul \ntr-un cuier fixat \n perete.
Felicia se hot`r\ s` mearg` \n \ntâmpinarea sa [i \ncepu s`
coboare scara.
|n aceea[i clip`, u[a de la intrare se deschise [i ap`ru o
femeie \nalt`, complet \nf`[urat` \n bl`nuri, care ]inea ni[te
cizme \n mân`.
– Grant, ordon` ea, ia-le! Dac` [tiam c` aceast` cas` este
atât de mizerabil`, nu mi-a[ mai fi dat osteneala s` le scot.
Grant o z`ri pe Felicia.
– Bun` ziua, Felicia. |mi pare rù c` am \ntârziat. Am avut
o c`l`torie lung` [i grea.
– Tot acest drum de la Saint-Moritz, pentru a g`si asta!
bomb`ni necunoscuta pe un ton critic.
80 MELANIE HURST
– }i-o prezint pe Ilse Ruller, una din asociatele mele. Ilse,

ea este Felicia Hollingsworth, iar acolo jos, fiica sa, Sally.
|ntorcându-se, Felicia o observ` pe Sally, care \i cerceta pe
cei ce sosiser` din spatele unei sofale. V`zându-se descoperit`,
feti]a o lu` la fug` cu toat` viteza micu]elor ei picioru[e, \n
direc]ia buc`t`riei.
– Ce copil` prost crescut`! |n Germania, am fi trimis-o la
culcare f`r` s` cineze.
Domni[oara Ruller p`rea foarte prost dispus`. |[i scoase cu
un gest brusc toca [i o arunc` pe un fotoliu. F`când asta,
eliberase o mas` de p`r negru care-i cobora pân` aproape la
talie. F`cu câ]iva pa[i prin \nc`pere.
– E chiar mai rù decât ne-am imaginat. Nu crezi, Grant?
Grant nu mai era acolo pentru a o auzi. O urmase pe Sally
la buc`t`rie. Felicia \l auzi glumind cu Nadine. Se duse dup`
ei, pentru a face prezent`rile. Toat` lumea se \ntoarse \n salon
[i Grant preg`ti cocteiluri.
|n timp ce ceilal]i \[i potoleau setea, Ilse, pe un ton
dispre]uitor, \ncepu s` critice totul. Vorbea cu o voce
\n`bu[it`, nuan]at` de un puternic accent german. Remarcând
c` Felicia se enerva, Grant ridic` mâna pentru a o \ntrerupe.
– |n telegram`, le spuse el celor dou` prietene, v` anun]am
ajutor. Eu nu pot r`mâne decât câteva zile, deoarece m`
a[teapt` \n Elve]ia, dar Ilse va r`mâne atât de mult cât va trebui.
Nadine [i Felicia f`cur` o grimas` f`r` s` se fi pus de acord.
– Ilse este o specialist`. Se ocup` de un num`r
impresionant de sta]iuni la mod` [i v` va ar`ta cum s` v` ]ine]i
registrele [i s` v` organiza]i un sistem de rezerv`ri.
Felicia v`zu gura Nadinei strângându-se de dezgust. Grant
nu observ` nimic [i continu`.
– Este de asemenea expert` \n publicitate [i dietetic`.

Sfaturile sale v` vor fi pre]ioase.
Nadine nu mai rezist`. Spuse sarcastic:
– Este o adev`rat` [coal` hotelier` ambulant`!
Dezgustat`, Felicia se ridic`.
– V` rog s` m` scuza]i, dar trebuie s-o culc pe Sally.
Nu lipsi decât pu]in timp [i când se \ntoarse, Nadine \[i
cùtase refugiul \n buc`t`rie. Din loggie, tân`ra femeie o auzi
pe Ilse plângându-se.
– Cred c` ar trebui s` \ncepem prin a d`râma casa. Ce
crezi, Grant? Locul acesta este lugubru [i nu \n]eleg...
Cu spatele la c`min, Grant contempla \nc`perea. Felicia
avu impresia c` nu asculta decât pe jum`tate. P`rea c`-i
venea greu s`-[i formeze o p`rere. Când o z`ri pe Felicia,
ochii i se \ngustar`. Oare se gândea la necazurile \n care o
aruncase? Felicia de-abia \[i re]inea mânia. Tocmai muncise
o s`pt`mân` f`r` \ntrerupere, obosindu-se f`r` s` ]in` cont
de nimic [i aceast` pretins` expert` amenin]a s`-i d`râme
casa!
Masa fu delicioas`, dar deranjat` de criticile ne\ncetate ale
Ilsei. La desertul, pe care de-abia \l \nghi]ea, Felicia le
propuse s` le arate camerele. Grant se duse s` ia bagajele [i ea
\l conduse \ntr-o \nc`pere cu vedere spre munte. |n acest
timp, Ilse deschisese toate u[ile [i r`scolea peste tot.
– Aici este, Grant.
El \[i l`s` valiza [i o privi.
– Nu m-ai felicitat pentru munca pe care am f`cut-o, \i
repro[` Felicia.
82 MELANIE HURST
– |nc` nu [tiu ce s` spun. |nclin [i pro [i contra. Locul acesta

are farmec, dar nu [tiu dac` nu se datoreaz` prezen]ei tale.
Era pu]in prea aproape [i ea trebui s` fac` un pas \ntr-o
parte pentru a-l evita.
– Sunt fericit c` n-ai vândut casa, continu` Grant. Este tot
ce-a r`mas din visele pe care ni le-am f`cut cândva. Probabil
reprezint` foarte mult pentru tine, altfel nu te-ai afla aici.
Oricum, Felicia nu-i putea m`rturisi c` era aici prin for]a
lucrurilor, pentru c` nu [tia unde s` se duc`. Dar el, de ce era
aici? N-avu timp s`-l \ntrebe. Sosi Ilse, foarte pu]in discret`.
– Camera mea nu-mi place! Exist` alta curat` \n care s` m`
pot culca? De ce nu cea care se afl` \n fa]a celei a lui Grant?
Felicia se duse s` deschid` u[a pe care nesuferita
nem]oaic` i-o indicase. Aceasta o urm` [i \nchise u[a dup` ea.
– Va trebui s` pun \nc`lzirea \n func]iune, se scuz` Felicia,
agitându-se. Nu [tiam c` cineva \l va \nso]i pe ... pe Grant,
vreau s` spun.
– Voiai s` spui, pe so]ul dumitale? Anumite obiceiuri se
pierd greu.
– Grant ]i-a vorbit despre... situa]ia noastr`?
– Eram acolo când s-a \ntâmplat totul. Când a primit acea
\n[tiin]are c` nu vei veni dup` el \n Europa.
Ilse p`rea bucuroas` s`-i aminteasc` Feliciei acele
momente nepl`cute.
– Grant locuia, \n Germania, \ntr-un hotel \n care lucram
eu. Dac` asta te poate amuza, s` [tii c` [i-a petrecut iarna la
bar, \ncercând s` te uite. Echipa nu mergea foarte bine [i la
sfâr[itul sezonului, federa]ia s-a desp`r]it de el. Se poate
spune c` ai produs o frumoas` dezordine.
– N-aveam aceast` inten]ie.

Se putea oare ca \n tot acest timp, aceast` femeie s` fi trìt
cu Grant? Feliciei nu-i venea s` cread`. Totu[i, dup` o clip`, o
b`nuial` u[oar` i se insinu` \n minte. Ilse relu`, \ntrerupând
eforturile pe care tân`ra femeie le f`cea pentru a-[i aminti.
|n mintea Feliciei, fu ca un declic. Trebui s` se sprijine de
pervaz. Brusc sim]i un gust amar \n gur`. O clip`, acea scen`,
pe care \[i jurase s-o [tearg` pentru totdeauna din memorie, \i
reveni.
Se \ntâmplase \n Portillo. Felicia petrecuse mult timp \n
compania doctorului echipei [i ceea ce o anun]ase o
tulburase. Nu [tia dac` trebuia s` strige de bucurie sau s` se
\nfioare de team`. |ntoars` la hotel, se gr`bise \n camera lui
Grant, pentru a-i anun]a vestea. El era la telefon [i p`rea
ocupat. Tân`ra femeie se refugiase atunci \n camera sa [i
a[teptase, \ncercând s`-[i p`streze curajul, pentru a nu da
\napoi.
|n cele din urm`, nemaiputând, ridicase receptorul liniei
comune, pentru a vedea dac` era \nc` ocupat. Cea care
vorbea era o femeie cu voce lingu[itoare [i puternic accent
german. {i acea voce murmura cuvinte de dragoste.
– Dragostea mea, te iubesc.
|n acea clip`, se hot`râse s`-i redea lui Grant libertatea. Nu
era b`rbatul care s` se consacre unei familii, unui copil!
Ast`zi, Felicia \[i d`dea seama c` persoana care schimbase
jur`minte \nfl`c`rate cu so]ul sù, cu cinci ani mai \nainte, se
afla \n fa]a sa. Era Ilse! Femeia cu care \nc` trìa!
Capitolul 6
Via]a devenise un infern! Din buc`t`rie se auzea

zgomotul unei dispute \ntre Nadine [i Ilse. Se presupunea c`
vorbeau despre meniuri, despre dietetic`, dar nu p`rea a fi
cazul. Sub verand` era [i mai rù. Sally [i mama sa se certau
de un timp.
– Vreau s` ies!
– Dar de-abia te-ai \ntors, protest` Felicia.
– Vreau s` ies iar!
– De ce n-ai spus mai devreme? Mai am [i altceva de f`cut
decât s`-]i scot [i s`-]i pun combinezonul din cinci \n cinci
minute.
– Aici nu este nimic de f`cut. Voiam s-o ajut pe Nadine s`
preg`teasc` ni[te pr`jituri, dar doamna n-a vrut.
– Bine, dac` este a[a, vom face o plimbare la Clarita
Valley.
Felicia era la fel de nervoas` ca Sally [i-[i dorea enorm s` se
\ndep`rteze de Deer Meadow.
– Unde mergem, mam`?

– Este o [coal` minunat` \n ora[. Ne ducem s`-l vedem pe
director.
– De ce?
– Pentru c` te plictise[ti [i pentru c` trebuie s` te \ntâlne[ti
cu copii de vârsta ta.
|n semn de protest, Sally nu r`spunse. Felicia o trase pân`
la ma[in` [i pornir` \n t`cere pe drumul spre ora[. Copila
st`tea \mbufnat` \n col]ul sù, Felicia ne\ndr`znind s`
vorbeasc`, de team` s` nu-[i schimbe p`rerea.
La Clarita Valley, Felicia afl` c` fiica sa era exact la vârsta de
a intra la gr`dini]a de copii. De fapt, putea s` \nceap` chiar din
acea zi. Tân`ra mam` trebui s` completeze anumite hârtii, i se
d`du orarul autobuzului [i i se lu` fiica. Aceasta, care nu mai
era deloc \mbufnat`, nu \[i lu` totu[i la revedere de la Felicia,
atât era de dornic` s`-[i vad` micii colegi.
Felicia se \ntoarse \ncet la caban`. Nu dorea câtu[i de pu]in
s` se afle \n fa]a Ilsei. Decât s` intre \n cas`, mai bine f`cu un
ocol [i se duse pe paji[tea \nz`pezit` care se \ntindea \n
spatele cabanei.
Când d`du col]ul, \l z`ri pe Grant, care se \ntorcea de la
plimbare. Felicia \ncerc` s` se ascund`, dar n-avu timp. Grant
o v`zuse [i-i f`cea semne largi.
Travers` repede câmpul, afundându-se \n z`pad` pân` la
genunchi.
– Doream s` explorez \mprejurimile, declar` el. Voiam s`
g`sesc ni[te piste de schi fond. Este la mare mod` acum [i asta
nu poate decât s` sporeasc` popularitatea.
86 MELANIE HURST
Se \ntorceau \ncet spre verand`, când Felicia alunec`.

Imediat, Grant fu lâng` ea [i o sus]inu. Ac]ionase din instinct,
ca [i când nu fuseser` desp`r]i]i niciodat`. Pentru scurt timp,
acest gest \nfl`c`r` imagina]ia tinerei femei. Imaginea Ilsei o
ajut` totu[i s` se elibereze cu duritate. Ce-ar fi fost oare via]a
lor f`r` Ilse? Felicia oft`. Cu toate c` tân`ra nem]oaic` p`rea
destul de minu]ioas` [i cu totul capabil` s`-i seduc` so]ul, cu
siguran]` nu fusese numai vina sa. Grant era la fel de
vinovat, voia avantajele c`s`toriei, dar f`r` s` sufere
inconvenientele ei.
– Vino, \i spuse el brusc, \]i voi ar`ta câteva locuri pe care
le-am marcat [i care vor conveni perfect pentru fond.
– Mai târziu, Grant. Nadine ne a[teapt` pentru prânz.
Felicia [tia din experien]` c` era primejdios pentru ea s`
r`mân` prea mult timp aproape de Grant. Când el era acolo,
nu se putea \mpiedica s` nu viseze [i revenirea la realitate era
\ntotdeauna penibil`.
De-abia se a[ezar` la mas`, când Nadine o \ntreb` pe
Felicia.
– Unde ai fost de diminea]`? Ilse ]inea un curs despre
vinuri [i brânzeturi [i absen]a ta i-a displ`cut.
Ochii \i râdeau. |ntre cele dou` prietene se stabilise o
complicitate care le permitea s` reziste mai bine inamicului
comun.
– Am \nscris-o pe Sally la [coal`, declar` Felicia.
Ilse \[i l`s` furculi]a [i p`ru brusc interesat`.
– Nu credeam c` \n aceast` ]ar` copiii \ncep atât de tineri.
Ilse o privea pe Felicia cu atâta intensitate, \ncât aceasta din
urm` ro[i, se fâstâci, apoi \[i reveni.
– Directorul mi-a spus c` este destul de inteligent` pentru

a intra la gr`dini]`. Frecventa deja o cre[` \n timp ce lucram
eu, a[a c` are nevoie de prezen]a altor copii. Grant \i arunc` o
privire surprins`.
– Am crezut c` am \n]eles c` nu cùtase-[i o slujb` decât
recent, pentru a-]i g`si o ocupa]ie.
Felicia hot`r\ s`-i ignore remarca [i-[i continu` povestea.
– Faptul de-a o [ti pe Sally fericit` \ntr-o [coal` bun`, m` va
ajuta s` perseverez \n inten]ia de-a amenaja cabana.
Spusese ceea ce trebuia. Grant ciuli urechile, brusc
interesat.
– Asta ar \nsemna c` nu erai \nc` sigur` s` r`mâi? Ai fi putut
renun]a?
Nadine interveni.
– Ar fi trebuit s` vezi casa \n ziua sosirii noastre! Castelul
lui Dracula ar fi ar`tat ca un palat luxos pe lâng` ea. Sunt
sigur` c` dac` am fi avut de lucru, sau ni[te rezerve \n banc`,
am fi plecat \n fug`. De parc` am fi avut to]i vampirii din
Transilvania pe urmele noastre, adùg` ea cu umor.
Ce gre[eal`! {i Grant, a c`rui privire se plimba ne\ncetat
de la Nadine la Felicia! Se aplec` peste mas` [i tân`ra femeie
avu impresia c` se preg`tea s-o p`lmuiasc`. Acum, [tia c` era
s`rac` [i c`-l min]ise din nou. M`car de nu [i-ar pune \n minte
s` caute adev`rul.
Pentru a destinde atmosfera [i a-l \mpiedica pe Grant s`-i
pun` \ntreb`ri, Felicia se str`dui s` zâmbeasc` [i relu`
conversa]ia pe care o aveau \nainte de nefericita interven]ie a
Nadinei.
88 MELANIE HURST
– De acum, nu cred c` vom mai putea p`r`si Deer

Meadow. Nu este \nc` un paradis, dar \ntr-o zi va fi. {i apoi,
am muncit deja atât de mult aici, \ncât ar fi o adev`rat`
prostie s` plec`m.
Cina fu replica exact` a prânzului. Ilse nu \nceta s`
vorbeasc` despre hotel, Grant era absorbit \n gândurile sale [i
n-o asculta. Dup` cafea, Felicia se a[ez` lâng` foc [i \ncepu s`
tricoteze. Avea inten]ia s`-i fac` un pulover lui Sally. Ilse \i
explica Nadinei cum s` spele vasele [i se auzeau certându-se
\n [oapt`.
– Nu te-a[ fi crezut niciodat` capabil` de-o via]` atât de
lini[tit` [i de familie, declar` el brusc.
Pusese o plac` [i se apropie de ea.
Felicia nu r`spunse. |i era din ce \n ce mai greu s` r`mân`
singur` cu el [i se temea de \nfrunt`rile prea apropiate.
– E[ti atât de deosebit` de perioada \n care trìam
\mpreun`. Nu te gândeai decât la sport, adùg` el.
– Crezi \ntr-adev`r? Ceea ce mi-ai spus este dovada c`
\ntotdeauna nu m-ai cunoscut bine.
Grant avu un zâmbet ce-o f`cu s` ro[easc` pân` la r`d`cina
p`rului.
– |]i pl`ceau [i alte lucruri, declar` el, \ncântat s-o vad`
tulburat`.
Aplecându-se, \ndep`rt` o [uvi]` de p`r care ascundea
chipul tinerei femei [i o privi cu aten]ie [i intensitate, ca
pentru a o provoca s`-l contrazic`. Felicia nu-i putut sus]ine
privirea care-i rede[tepta prea multe amintiri \ncânt`toare, pe
care le crezuse alungate pentru totdeauna \n adâncul
memoriei [i l`s` pleoapele \n jos.
– Cum se poate tricota, f`r` s` prive[ti acolo?

Felicia \[i l`sase lucrul s` cad` pe genunchi. Deschise ochii
[i se sili s` priveasc` grinzile tavanului. Nu trebuia cu nici un
pre] ca Grant s`-[i dea seama de influen]a pe care o avusese
\ntotdeauna asupra ei. |l v`zu cu coada ochiului apropiindu-se
[i \nainte s` poat` face vreun gest, o s`rut`. Un s`rut lipsit de
orice tandre]e, ca [i când cùta s-o stinghereasc` [i nu s`-i fac`
pl`cere.
– Aminte[te-]i, Felicia, \i murmur` la ureche, eram ferici]i,
mai ales noaptea.
Un timp, asta fusese adev`rat, apoi fusese acel telefon.
Amintirea acelei zile blestemate o f`cu s` se \ncordeze [i s`-[i
recapete sângele rece.
– Tu erai fericit, \i replic` pe un ton tìos, [uier`tor.
Grant se \ndep`rt` cu o mi[care rapid`. Devenise livid [i-i
era greu s` se st`pâneasc`.
– Ce \n]elegi prin asta? bomb`ni el, scos din fire. Vrei s` m`
faci s` cred c` n-am [tiut s` te fac fericit`?
– Dac` totul ar fi fost perfect \ntre noi, am fi trìt \nc`
\mpreun`.
Voia s`-l r`neasc`, s` se r`zbune pe tr`darea lui, s`-l fac` s`
pl`teasc` triste]ea, singur`tatea [i dragostea pierdut`.
– Este un mod foarte meschin de a descrie ceea ce a fost
via]a noastr`, mormì el, totu[i am avut [i clipe frumoase, nu?
Se \ndoia. |n sfâr[it! Dup` to]i ace[ti ani, Felicia g`sise
mijlocul de a-l descump`ni. El se duse [i se a[ez` cu spatele la
[emineu, lovindu-[i palma cu pumnul strâns. Niciodat`
Felicia nu-l v`zuse \ntr-o asemenea stare. Fu imediat sigur` c`
90 MELANIE HURST
se va r`zbuna, c` \i va pl`ti cu aceea[i moned` aceast` ran` pe

care i-o f`cuse \n amorul propriu. Trebuia s` p`streze acest
succes, s` nu a[tepte ca el s`-[i g`seasc` replica.
Adunându-[i lucrul se ridic` [i se \ndrept` spre scar`.
– Urc, declar` ea. Nu doresc s` mai r`mân nici o clip` \ntr-un
loc \n care sunt deranjat` \n mod constant.
– Asta dovede[te c` ]i-au mai r`mas ni[te reac]ii! O
secund`, am crezut c` erai atât de indiferent`, \ncât nimic nu
te putea atinge.
Felicia era gata s` riposteze, dar auzi pa[ii Ilsei venind
dinspre buc`t`rie [i prefer` s` plece cu demnitate. Când fu \n
camera sa, i se p`ru c` se afla pe o culme \nghe]at` [i
singuratec`. Frigul era insuportabil. Diminea]a l`sase una din
ferestre deschis` [i aceasta se \n]epenise. Imposibil s-o
\nchid`! Se lupt` un timp cu suportul f`r` s`-l poat` face s`
cedeze. O clip`, se gândi s`-l cheme pe Grant \n ajutor, dar
renun]` repede. {i-ar fi b`tut joc de ea.
Se dezbr`c` [i \mbr`c` o c`ma[` de noapte c`lduroas`, o
tunic` din flanel` alb`, care-i d`dea un aspect de adolescent`.
Privindu-se \n oglind`, tân`ra femeie zâmbi f`r` bun`
dispozi]ie. Timpul nu avusese influen]` asupra sa. |n ciuda
maternit`]ii, a anilor lungi de lupt` pentru a-[i face un loc sub
soare [i a durerii cauzate de o via]` distrus` printr-un divor]
nedrept, r`m`sese zvelt` [i gra]ioas`. Acolo, departe de
privirile curioase, se schimbase. Toate sentimentele, toate
elanurile sufletului, care constituiau atrac]ia vie]ii, toate
acestea erau moarte pentru totdeauna. Nici m`car prezen]a
lui Grant nu reu[ea s`-i redea dorin]a de a fi femeie, iubit`.
Ghemuit` sub plapuma de puf, Felicia auzi c`su]a

preg`tindu-se pentru noapte. Curând, totul fu lini[tit [i
\ncerc` s` doarm`! |n zadar! Era prea \ncordat` [i nervoas`.
Puse asta pe seama frigului ce domnea \n \nc`pere, a aerului
\nghe]at care venea de afar`. Dup` un timp, f`r` s` mai reziste,
se ridic`. Trebuia s` reu[easc` s` deblocheze balamalele.
Felicia cobor\ tiptil \n salon. |n buc`t`rie era o cutie cu
scule. Totul era calm [i t`cut. Luminile fuseser` stinse [i doar
j`raticul din [emineu lumina slab \nc`perea. Un zgomot u[or
o f`cu s` tresar`; era zgomotul unor cuburi de ghea]` \ntr-un
pahar. Se \ntoarse [i-l z`ri pe Grant. O observa, a[ezat \n fa]a
vetrei.
– Caut ni[te scule, murmur` ea. Fereastra mea nu se mai
\nchide [i s-a f`cut un frig \ngrozitor.
El nu r`spunse imediat, mul]umindu-se s`-[i a]inteasc`
asupra ei o privire a c`rei intensitate o tulbur` pe Felicia. |[i
duse mâna la piept [i scoase un strig`t slab.
– Credeam c` o atmosfer` glacial` ]i se potrive[te perfect,
\i replic` Grant cu o voce gâtuit`.
Felicia se \ntoarse [i plec` \n cùtarea imensului cuf`r de
metal. Se preg`tea s`-l ridice, când se sim]i \ndep`rtat` de un
bra] ferm.
– Las`, m` voi ocupa eu de asta.
Grant lu` trusa aparent f`r` efort, [i se \ndrepta deja spre
scar`. Ajun[i \n camer`, ea \nchise u[a pentru a nu le trezi pe
Sally [i Nadine.
|nc`perea era mobilat` cu lucrurile pe care le adusese din
Los Angeles. Nu era decât mobilier de ocazie, dar Felicia avea
gust, r`bdare [i pricepere. Alesese fiecare obiect cu grij`, din
92 MELANIE HURST
stejar solid [i pl`cut de atins [i-l restaurase ea \ns`[i. Astfel,

anii de p`r`sire [i de luciu prost disp`ruser` \n folosul unei
patine naturale [i pl`cute la vedere.
Grant nu arunc` decât o privire decorului. Merse drept la
fereastr` [i \ncepu imediat s` lucreze. Dup` un timp, \njur`,
sc`p` o scul`, o ridic` [i i-o \ntinse Feliciei.
– }ine asta un minut, \i ordon` el, f`r` s` se \ntoarc`.
Tân`ra femeie lu` [urubelni]a [i a[tept`. Era mai frig decât
mai \nainte [i se \nfior`. Grant se opri imediat [i se apropie.
– Vei contacta o pneumonie. Las`-m` s` te \nc`lzesc.
O lu` \n bra]e, dar f`r` pasiune. |ncepu s`-i fric]ioneze
umerii [i spatele, cum o f`cea odinioar` \naintea unei curse.
Atingerea degetelor era dur`, aproape insuportabil`. Felicia se
\ncord`.
– Nu te-ai schimbat, \]i place la fel de pu]in masajul.
|ncepu s`-i maseze gâtul cu un gest automat pe care Felicia
[i-l amintea bine. Dup` un timp se sim]i mai bine [i observ`
mai ales c` degetele lui Grant deveniser` mai mângâietoare.
Se eliber` \ncet, de team` s` nu-l \nfurie.
– Culc`-te, o sf`tui Grant luând [urubelni]a, pot termina
f`r` ajutorul tù.
Când termin`, veni [i se a[ez` pe pat.
– S-a f`cut. |n curând, va fi cald.
Era adev`rat, Felicia sim]ea deja o diferen]`. Totu[i, nu se
putu st`pâni s` nu str`nute. Grant zâmbi [i \ncepu din nou
s-o maseze, ciupind fiecare mu[chi [i dându-i drumul imediat.
Era pl`cut [i Felicia nu se \mpotrivi.
– }i-e cald?
– Da.
|i venea greu s` vorbeasc`, era oarecum ca un vis.
– E[ti mai relaxat`?

– Oh, da.
Vocea lui Grant devenise catifelat` [i Felicia \ncepea s`-[i
piard` capul. To]i ace[ti ani de singur`tate! Era prea mult
pentru cineva atât de tân`r. {i Grant care profita de asta!
– Vrei s` m` opresc? \i propuse el.
– Nu, murmur` gr`bit`.
– |n curând te vei sim]i [i mai bine.
Vocea sa con]inea promisiunea unor delicii de care tân`ra
femeie fusese mult timp lipsit`. Cum s` reziste la atâta
persuasiune, la atâta blânde]e? F`r` s` se gândeasc`, \[i
\nnod` bra]ele \n jurul gâtului sù. Ea \l atrase sau el se
apropiase? Ce importan]` avea! acel s`rut pe care [i-l dorea
mai mult decât orice, \l primi cu \ncântare, chiar cu pasiune.
Erau din nou unul al celuilalt, unul pentru cel`lalt.
Când el se \ntinse pentru a o contempla mai bine, ochii le
tr`dau acea dragoste pe care nu \ncetaser` niciodat` s-o simt`
unul pentru altul. Grant \ntinse bra]ul [i stinse lumina.
|n timp ce-o \mbr`]i[a, Felicia era prad` unor sentimente
contradictorii. Dorea mai mult decât orice s` se cuib`reasc` \n
bra]ele sale, dar se temea s` trìasc` acele momente pasionante
pe care Grant putea s-o fac` s` le cunoasc`... Dar acum, numai
prezentul conta. Când el \ndep`rt` \ncet materialul gros al
c`m`[ii sale, Felicia se \nfior`. „Doar aceast` noapte, d`-mi doar
aceast` noapte pentru ca s` trìesc din nou, pentru ca s` m`
simt femeie, las`-m` s` renasc \n bra]ele lui“, se rug` \n t`cere.
Dar \ntre ei cuvintele erau inutile [i Grant p`rând s` fi
ghicit instinctiv rug`mintea sa mut`, o strânse mai puternic
lâng` el. Asemenea unui foc mistuitor, pasiunea \i consuma \n
\ntregime.
94 MELANIE HURST
Grant o posed` cu violen]`, cu \ndr`zneal`, ca [i când voia

s-o fac` din nou fericit`. Fericirea atât de intens` pe care-o
\ncerca \i smulse Feliciei gemete [i, epuizat`, c`zu \ntr-un
somn profund.
|n zori, când \nc` dormea cu pumnii strân[i, fu trezit` de
un s`rut tandru.
– Treze[te-te, trebuie s` plec.
– S` pleci? De ce? exclam` Felicia, adormit`.
O clip`, se crezu \ntoars` cu cinci ani \n urm`. |l auzi pe
Grant râzând \n penumbr`.
– Totu[i, trebuie s` m` \ntorc \n camera mea. Nu cred c`
]ii ca s` [tie toat` lumea c` ne-am petrecut noaptea \mpreun`.
– Nu, desigur, accept` ea, u[or lini[tit`.
Sfâr[itul visului! Dar nu-i purta pic`. Dimpotriv`, \i era
recunosc`toare c` se gândea la ceilal]i, la Sally care nu va
\ntârzia s` soseasc` \n fug` pentru a cere un s`rut.
|nc` nu se f`cuse ziu` [i prin ochiurile de geam se z`reau
ultimele raze ale lunii lenevind pe culmi. |nc`perea era
luminat` de o lumin` alb`strie, ireal`, aproape magic`.
Grant se aplec` spre ea [i-i atinse u[or buzele cu o
dezmierdare tandr`.
– La revedere, Felicia. Semeni cu cea pe care am cunoscut-o.
Te rog, r`mâi astfel!
Dup` ce o s`rut`, plec`, parc` regretând.
Când, mult mai târziu, Felicia deschise ochii, \l cùt` pe
Grant cu mâna. Nu mai era acolo, dar cear[afurile erau
c`ldu]e \nc`. Sim]i deodat` dorin]a de a-[i striga bucuria. Era
mult timp de când nu fusese atât de fericit`. Zâmbi. Oare ce
or` putea fi? Tân`ra femeie nu dormise niciodat` atât de bine.

I se p`rea c` Grant o p`r`sise de ore. |ntorcându-se, observ`
c` nu era o impresie, era târziu.
Petrecu mult timp \n baie, apoi se \mbr`c` foarte grijuliu.
Un pulover lung de mohair, peste ni[te pantaloni foarte noi.
Cu atât mai rù pentru munc`! Ast`zi \[i va lua timpul de-a
profita de Deer Meddow. |i trebuia o pauz`, dup` zile de
munc` f`r` oprire, petrecând prea mult timp pentru a se
ocupa de am`nunte care puteau a[tepta. Poate Grant o va
\nso]i.
Când cobor\ \n buc`t`rie, o g`si pe Nadine, roas` de
curiozitate. Felicia \[i turn` o cea[c` de cafea [i se a[ez`
fredonând.
– Spune-mi, Frumoasa din p`durea adormit`, ]i-ai uitat
datoria? Te caut` de ore \ntregi.
– Cât este ceasul? Unde este Sally?
– Am condus-o la [coal`.
Felicia avu un aer atât de \ngrijorat, \ncât Nadine izbucni \n râs.
– Nu, n-a plecat f`r` s` m`nânce! I-am servit un mic dejun
copios [i am a[teptat s` soseasc` autobuzul pentru a o l`sa. De
altfel, nici m`car nu mi-a spus la revedere, atât de gr`bit` era
s` stea de vorb` cu noii ei prieteni.
Pu]in dup` aceea, sosi Ilse, teribil de enervat`, vorbind f`r`
sens tot felul de lucruri \n acela[i timp.
– Nu sunt destule p`turi [i nici perne! Lipsesc de asemenea
prosoape. Felicia, ar trebui s`-]i numeri din nou lenjeria.
– Bun` ziua, Ilse. Nu g`se[ti c` aceast` diminea]` este
perfect`? Dac` am face o pauz` [i am profita de vremea
frumoas`?
96 MELANIE HURST
Ilse r`mase cu gura c`scat`. Sem`na cu o b`trân`

\nv`]`toare pe punctul de a mustra o elev` distrat`.
– Mi s-a spus totu[i c` dore[ti s` te ajut s` pui la punct
acest loc, cât mai repede posibil. Ce fericire c` unii se trezesc
devreme [i muncesc!
Brusc, Felicia observ` c` nu-l v`zuse \nc` pe Grant.
– Unde este Grant? \ntreb`, privind \n jur.
– A plecat \n zori, \i r`spunse Ilse. A coborât \n ora[ pentru
a ob]ine un deviz de la \ntreprinderea de lucr`ri publice.
Felicia nu dorea câtu[i de pu]in s` se supun` unuia din
cursurile plictisitoare ale Ilsei. Nadine o sim]i probabil,
deoarece \i aduse \nc` o cafea [i de asemenea cl`tite. Prietena
sa o observa zâmbind. Trebuie s` fi sim]it c` ast`zi Felicia era
altfel, c` se \ntâmplase ceva.
Tân`ra femeie f`cu s` dureze micul dejun cât mai mult
timp posibil.
Din nefericire, trebuia s` \nceap` s` munceasc`. Cele trei
femei \[i petrecur` restul dimine]ii \n buc`t`rie, studiind un
sistem de rezerv`ri pus la punct de Ilse \n Germania. Din când
\n când, Felicia se ducea sub verand`, \n speran]a de a-l vedea
pe Grant sosind. Profit` de asta pentru a cerceta mun]ii,
promi]ându-[i s` mearg` cât mai curând posibil s` schieze cu
el. Veni prânzul, f`r` ca el s` apar`. Ilse vorbea \n continuare,
cu acela[i flux verbal greoi [i \ncet, reluând f`r` \ncetare
explica]ii pe care cele dou` prietene le pricepuser` de mult.
Spre sfâr[itul dup`-amiezii, \n timp ce f`ceau o pauz`
pentru a se restabili, Felicia auzi \n sfâr[it motorul ma[inii lui
Grant. |[i l`s` cea[ca [i se gr`bi \n \ntâmpinarea lui. Spre
marea sa surpriz`, cea care intr` prima fu Sally.
– Domnul Mitchell a venit s` m` ia de la [coal`, mam`. A

intrat \n clas` cu directorul. To]i colegii mei au v`zut c` nu
min]isem, c` aveam \ntr-adev`r un instructor pentru mine
singur`! Nu-i a[a, domnule Mitchell?
Grant o urmase pe Sally \n t`cere. Spre marea stupefac]ie a
Feliciei, p`rea prost dispus. |ntorcându-se spre tân`ra femeie,
\i explic` motivele agita]iei lui Sally.
– |mi terminasem \ntâlnirile la Clarita Valley [i trebuia
oricum s` trec prin fa]a [colii. Atunci mi-a venit ideea s-o iau
pe Sally cu mine. Era chiar timpul. Directorul mi-a dat aceste
hârtii pentru tine. Sunt ni[te chestionare de completat [i s` i
le trimi]i cât mai repede posibil.
|i \ntinse un vraf de hârtii [i ie[i imediat, refuzând s`-i
\ntâlneasc` privirea.
Restul zilei trecu \n dispozi]ie proast`. Evident,
evenimentele nop]ii trecute nu-l afectaser` deloc pe Grant.
Felicia nu fu prea mirat`. Cùta [i-i g`sea o mul]ime de scuze,
unele mai plauzibile decât altele. Trebuia s` lupte \mpotriva
lui \ns`[i [i s` refuze s` admit` c` era atras \nc` de o femeie
pe care o alungase din memorie. Hot`r\ s`-i lase timp s` se
obi[nuiasc` pu]in cu aceast` situa]ie nou`, s` aprecieze ceea
ce se petrecuse \ntre ei, s` \nve]e s` aib` din nou \ncredere
\n ea.
El petrecu un timp \n camera sa, unde fusese instalat
telefonul, dând ni[te telefoane [i nu-l deranj`, nu \ncerc`
nici m`car s`-i vorbeasc`. Mai târziu, f`cu o scurt`
plimbare cu Sally [i când se \ntoarse, Grant nu era nicìeri
de v`zut.
98 MELANIE HURST
Dup` ce Sally cin`, Felicia \i f`cu baie [i o culc`. Apoi se

duse s` li se al`ture celorlal]i. Cina fu lini[tit`. Grant aproape
nu vorbi deloc. La desert, le \mp`rt`[i propunerile ce le
primise \n ora[.
– Antreprenorii locali vor face lucrurile foarte bine, dar
consider c` sunt foarte scumpi. Pentru a amenaja \n vara
aceasta dou` sau trei pârtii, ar putea urca la mai multe mii de
dolari.
Felicia tres`ri.
– Dar n-am aceast` sum`!
– {i sunt sigur c` n-o vei accepta niciodat` de la mine.
Vorbise cu o voce tìoas`, care f`cu pe toat` lumea s` ridice
capul. Feliciei, care nu \n]elegea motivele proastei sale
dispozi]ii, \i fu greu s`-[i st`pâneasc` mânia [i ripost`:
– Nu m-am gândit niciodat` c` ai putea s` mi-i oferi!
– Voi g`si pe cineva care s` fie mai obiectiv. |n acest fel, nu
vor exista leg`turi emo]ionale care s` strice aceast` afacere
excelent`.
Felicia nu [tia ce s` cread`. Nu reu[ea s` admit` c` Grant
se schimbase atât de repede. Oare asta era r`zbunarea sa? Se
hot`râse s-o fac` s` pl`teasc` acea clip` de r`t`cire? Grant se
ridic` de la mas`, palid [i nervos.
– Ierta]i-m`, spuse spre cei din jur. M` duc s` beau un
coniac [i s` citesc pu]in.
|n timp ce Nadine [i Ilse strângeau masa, Felicia \l urm` \n
hol. N-avea nici o inten]ie de a-i cere socoteal` [i era pe
punctul de a urca la etaj, când el o apostrof`.
– N-ai uitat nimic? Acele hârtii de pe mas`. Sally trebuie s`
le duc` \napoi la [coal`, mâine diminea]`.
– Ah, da! Le voi completa \n camera mea.

C`zu un bu[tean [i lumin` cu scânteierile sale tot salonul.
Zgomotul pe care-l f`cu trosnind o sperie pe Felicia [i \l distr`
pe Grant. Ca [i când teama ei, era pl`cut` sufletului sù.
– Trebuie s`-]i vorbesc, declar` Grant, urm`rind-o pe
scar`.
|ndat` ce fur` \n camera Feliciei, aceasta [tiu c` ceva foarte
grav \l \nfuriase. Tuna [i fulgera.
– E[ti cea mai mare mincinoas` pe care am cunoscut-o
vreodat`! o atac` el de la intrare. Sose[ti \n „Valea Soarelui“
\mbr`cat` luxos [i pretinzi a fi mul]umit` \n timp ce nu \ntârzii
s` aflu c` n-ai nici o le]caie. {i totu[i, nu vrei banii mei.
Credeam c` era din delicate]e, dar acum [tiu! Dup` ceea ce
mi-ai f`cut, nu este de mirare c` te sim]i vinovat`!
Felicia avea impresia c` asist` la un dialog al surzilor. Nu
\n]elegea nimic din aceste acuza]ii.
– Despre ce vorbe[ti? \l \ntreb`, \ncercând s`-[i p`streze
calmul.
Grant \i smulse hârtiile din mân`.
– Despre asta! Am aruncat o privire peste formularele pe
care mi le-a dat directorul [colii. Se g`sesc aici lucruri foarte
interesante, de exemplu, data de na[tere a lui Sally.
Felicia se pr`bu[i pe pat, \n timp ce Grant, nebun de furie,
continu`:
– Acum sunt la curent cu o alt` \nf`]i[are a ta! {tiu exact
când s-a n`scut Sally [i când a fost conceput`.
Cum s`-i explice? {i de altfel, privind ura ce-i str`lucea \n
ochi, merita osteneala?
100 MELANIE HURST
– Chiar cu aceast` dovad` sub ochi, nu-mi vine s` cred, se

dezl`n]ui el. Niciodat` nu mi-a[ fi imaginat s` fie posibil a[a
ceva. Frumos ]i-ai mai b`tut joc de mine!
– Grant, \ncearc`...
– Nu! N-ai scuze. Tu ne-ai irosit vie]ile.
Grant reac]iona exact cum se temuse Felicia. Ea fusese cea
care se sacrificase, care alesese aceast` via]` grea. Toate
acestea pentru a-i permite lui s` trìasc` a[a cum \[i dorea, f`r`
copil, f`r` leg`turi de nici un fel. Dar nu putea [i nici nu voia
s`-i m`rturiseasc` asta.
– |n sfâr[it, [tiu ce s-a \ntâmplat, de ce ai fugit.
Nu, \nc` nu [tia! Exista scorneala cu al doilea so]. Cum va
reac]iona oare, aflând c` nu era decât o am`gire, o scuz`
pentru a evita s-o urm`reasc`? Crezând-o c`s`torit`, nu f`cuse
nici un efort pentru a o \ntâlni. Dac` ar fi [tiut c` era tat`l lui
Sally, totul ar fi fost altfel [i Grant ar fi vrut s`-i impun` aceast`
greutate suplimentar`. Ce s` fac`?
Grant n-o l`s` s` se gândeasc` prea mult timp, pentru el,
concluziile erau clare.
– Când mi-ai scris acea scrisoare de desp`r]ire, purta-i
copilul altcuiva. Eram \nc` \mpreun` [i pretindeai c` e[ti
fericit`, dar aveai un amant! Iat` de ce m-ai p`r`sit. Nu te voi
ierta niciodat`!
Capitolul 7
Felicia se l`s` pe spate pe pat [i plânse pân` i se tìe

respira]ia. Instalat pe un fotoliu, Grant p`rea deodat` mai
calm. Aceast` explozie de mânie parc` \l calmase pu]in.
Pân` la urm`, suspinele Feliciei devenir` mai rare [i,
treptat, \[i reg`si calmul. Era nefericit`, umilit`, dar avea o
anumit` obi[nuin]` care-i ar`ta c` ce era mai rù trecuse.
Totu[i, ceea ce nu putea suporta, era c` el se putuse crede
c`-l \n[elase. {i când te gânde[ti c`, o clip`, \[i imaginase c`
totul era \nc` posibil \ntre ei! Acum nu! Pentru nimic \n lume!
Mai ales dup` cele ce-i spusese.
Nemilos, Grant relu`:
– Spune-mi Felicia, cine era acel b`rbat? |l cuno[team?
Unde v` \ntâlnea]i?
Tân`ra femeie se ridic` [i-l privi atent. Nu s-ar fi gândit
niciodat` c` un b`rbat se putea cobor\ s` profereze asemenea
groz`vii. Cu o voce surd`, Grant continu`:
102 MELANIE HURST
– Era un turist, un angajat al hotelului? |n tot cazul, n-a

r`mas mult timp cu tine. {i \n plus, nu se ocup` nici de copilul
sù. A disp`rut [i iat`-te singur`!
– O am pe fiica mea. Asta este ceea ce doream, [opti ea.
– Zù? {i un so], nu voiai? Nu vorbesc despre acel secelerat
care te-a p`r`sit, m` gândesc la un b`rbat responsabil.
– Taci! N-ai dreptul s` m` insul]i.
– Nu pe tine te insult, ci pe fostul tù so]. Cât a trebuit s`-]i
plac`, dac` refuzi s` auzi adev`rul despre el!
– Nu-i adev`rat!
Nu mai era nici un mijloc de a-l face s` \n]eleag` c` gre[ea,
de a-l obliga s` \nceteze cu acuza]iile sale josnice. Felicia
vedea bine c` nici m`car adev`rul n-ar fi f`cut nimic. Se ridic`,
prad` unei mânii imense. Aceast` gelozie absurd` fa]` de un
b`rbat care nu exista, meschin`ria acestor acuza]ii, acea
f`]`rnicie nefondat` care-l f`cea s-o condamne f`r` dovezi,
erau monstruoase. Sim]i brusc dorin]a de a-l r`ni la rândul ei,
dar nu cu vorba, ci cu primul obiect care i-ar fi c`zut \n mâini.
Grant sesizase probabil amenin]area \n privirea ei,
deoarece, când scoas` din s`rite se apropie de el, \i imobiliz`
imediat \ncheieturile mâiniilor.
– Cu calm, Felicia. Numai adev`rul r`ne[te.
– Ie[i de aici! \ncepu ea s` strige, eliberându-se furioas`.
Grant ascult` [i ie[i trântind u[a. Exact \n momentul \n care
aceasta se \nchise, o cizm` aruncat` de Felicia, tocmai se trânti
\n ea. Tân`ra femeie era nebun` de furie, dar \n timpul orelor
lungi ale nop]ii, avu timp s` se calmeze [i, treptat, triste]ea lu`
locul revoltei. Plânse mult [i dormi pu]in. Visul nop]ii
precedente, acea slab` speran]` \ntr-o via]` mai frumoas`, se
sfâr[ise atât de repede, \ncât cu greu putea crede \n dragostea

pe care o citise totu[i \n ochii lui Grant. Felicia se sim]ea
mânjit`, ca [i când \ntr-adev`r f`cuse gre[elile de care o acuza
Grant.
Diminea]`, Felicia se trezi tras` la fa]`. Se fard`, dar nu
reu[i s` ascund` urmele acelei nop]i albe. La mas`, la micul
dejun, fu t`cere, o stinghereal` insuportabil`. Toat` lumea
p`rea nervoas` [i Grant nu \ncet` s-o observe pe ascuns.
Doar Ilse era mereu aceea[i. Aceast` atmosfer` de
nefericire p`rea s-o \ncânte. Când se ridic` de la mas`, se duse
\n fa]a lui Grant, cu o lic`rirre ironic` \n privire. |[i piept`nase
p`rul \n cozi lungi [i le \nf`[urase \ntr-un coc. Cu bluza larg`
]`r`neasc`, p`rea o chelneri]` dintr-un han bavarez. |i arunc`
Feliciei o privire sarcastic` \n timp ce i se adres` cu o voce
blând` lui Grant.
– Trebuie s` m` \nso]e[ti la Clarita Valley, Grant. Am o
mul]ime de cump`r`turi de f`cut [i am z`rit acolo un motel
adorabil unde putem mânca de prânz. Felicia mi-a propus ieri
s` fac o mic` pauz`, cred c` este timpul s` profit de aceste
câteva ore pe care mi le-a acordat cu atâta amabilitate.
Grant fuma o ]igar`.
– Este o idee bun`, f`cu el, \ndreptând fumul \n direc]ia
Feliciei.
Ilse se aplec` deasupra lui [i i-o lu` dintre buze.
– Nu este bine! Mi-ai promis c` nu mai fumezi.
Cu un zâmbet triumf`tor, destinat Feliciei, desigur, strivi
chi[tocul \n scrumier`. Grant \ncepu s` râd`.
– {tii bine c` asta mi se \ntâmpl` doar când sunt nervos.
Haide, s` ie[im, asta \mi va schimba ideile.
104 MELANIE HURST
Zilele urm`toare, Ilse [i Grant plecau [i veneau cât era

ziua de lung`. Aproape nu se mai vedeau pe la caban`, unde
nici nu mai mâncau, practic. Când, \ntâmpl`tor, se a[ezau la
mas` cu Nadine [i Felicia, era pentru a povesti \ncânta]i
plimb`rile lor [i a le descrie locurile pe care le vizitaser`. |n
unele seri se \ntorceau atât de târziu, \ncât toat` lumea era
culcat`. Nu o dat`, din pat, Felicia \i auzi râzând \ncet pe
culoarul de jos.
Felicia \[i petrecea zilele \n camera sa, cosând la ma[in`
perdele din bumbac imprimat, pentru \nc`perile de jos. Lucra
cu precize [i exactitate, dar pu]in ca un robot, f`r` s`
gândeasc`. |n aceast` stare de spirit o g`si Nadine \ntr-o zi.
– Felicia, de ce nu te opre[ti pu]in? Toat` lumea este
plecat`.
Felicia \[i frec` ochii [i se l`s` pe spate, râzând.
– Despre ce vorbe[ti?
– Ilse l-a luat din nou pe fostul tù so]. Au plecat nu [tiu
unde s` schieze. Probabil nu-i vom mai vedea toat` ziua.
– Lui Grant \i place s` se distreze.
– Crezi c` \ntr-adev`r se distreaz`? Dup` p`rerea mea
pretinde doar, [i numai \n speran]a de a te face geloas`.
– Nu sunt atât de sigur` de asta. Nu m` pot \mpiedica s`
nu-mi pun \ntreb`ri despre rela]ia lor. Mai ales de când am
descoperit c` se cuno[teau bine \nainte de desp`r]irea
noastr`.
Nadine f`cu o grimas`.
– Cu siguran]`, Ilse ]i-a povestit asta. Ea este cea care \[i d`
toat` osteneala pentru a-i convinge pe ceilal]i c` este ceva
\ntre ei.
– {i tu, ce crezi?
Nadine \ncepu s` umble, gândindu-se. Când vorbi, fu mai
mult pentru prietena sa.
– Dup` p`rerea mea, Grant nu a[teapt` decât un semn din
partea ta, pentru a veni \n fug`. Dac` vrei, va veni \napoi la
tine.
– Acum câteva zile aveam [i eu aceea[i p`rere, dar de
când...
Nadine veni s` se a[eze lâng` Felicia.
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` ea. Am remarcat c` te evit`,
dar n-am reu[it s` ghicesc de ce. A descoperit adev`rul \n
leg`tur` cu Sally?
– De fapt, este chiar mai rù. Este convins c` este fiica
altuia, a unui amant imaginar, pe care l-a[ fi cunoscut \n
timpul c`s`toriei noastre. C` pentru a-l urma pe acest b`rbat,
am cerut divor]ul.
– Dumnezeule! De asta a f`cut toat` aceast` comedie cu
Ilse, pentru a se r`zbuna? Crezi \ntr-adev`r c` nu se va
\ntoarce la tine?
– Nu serve[te la nimic s` \ncerc`m s` redobândim trecutul,
fericirea pe care am cunoscut-o. Acum cinci ani, Grant n-ar fi
acceptat s` fie tat` pentru fiica sa [i nu s-a schimbat. |i place la
fel ca \ntotdeauna s` c`l`toreasc` [i s` se distreze.
– Oare cum po]i renun]a atât de repede? Este tat`l fiicei
tale! {i \n plus, este cel mai seduc`tor b`rbat pe care l-am
v`zut. Dac` Dan Fowler i-ar fi putut m`car sem`na...
Amândou` \ncepur` s` râd` la amintirea nesuferitului
director al magazinului.
106 MELANIE HURST
– Dac` Dan te-ar putea vedea acum, remarc` Felicia, ar fi [i

mai \ndr`zne]. De la sosirea ta, ai pierdut probabil cel pu]in
zece kilograme. Te-am prevenit c` muntele \]i va face bine.
– Din nenorocire, nu sunt \nc` perfect`. Este p`cat c` aerul
de munte nu are acelea[i efect asupra ta. Dac` te-ai vedea! E[ti
atât de palid`! De ce nu te duci s` te plimbi? Ai cea mai mare
nevoie de asta.
– Poate ai dreptate. M` voi duce s` fac pu]in schi fond.
Felicia nu practicase niciodat` acest sport. Când \[i puse
\nc`l]`rile joase, i se p`ru ciudat. Chiar [i leg`turile schiurilor,
care \i l`sau c`lcâiul liber s` se ridice, \i pricinuir` la \nceput
necazuri. Se avânt` totu[i cu curaj, pe c`rarea care mergea de-a
lungul paji[tei \mpingând \n be]e cu fiecare bra] pe rând.
Era frig [i norii ascundeau soarele. Z`pada era perfect`,
granuloas`, aerisit`, dar bine \nghe]at`. Tân`ra femeie nu
\ntârzie s`-[i g`seasc` ritmul de croazier` rapid` [i s` se
\ndep`rteze spre poalele muntelui.
Ziua trecu foarte repede. Exerci]iul \i f`cea foarte bine
Feliciei, mai ales pentru c` o \mpiedica s` se gândeasc` la
nefericirile sale. Totu[i, curând, cerul se \ntunec` [i trebui s`
se gândeasc` la \ntoarcere. Se \ndep`rtase prea mult de caban`
[i-i era fric` s` nu r`mân` blocat`, dac` venea vreo furtun`.
Din vârful colinei unde se afla, Felicia z`ri o u[oar` pârtie
care putea s` evite o \ntoarcere lung`, luând-o \napoi pe
urmele ei. |n clipa când se lans` pe pant`, avu ghinionul s`-[i
aga]e un schi de un bu[tean. |n ciuda vitezei mici, nu se putu
redresa imediat [i c`zu stângaci, rostogolindu-se f`r` oprire
pân` la poalele colinei. Când \n cele din urm` se opri, unul
dintre picioare era \ndoit sub corp.
Felicia \ncepu prin a se a[eza, bomb`nind. Dar când vru s`

se ridice, glezna o duru atât de rù, \ncât era gata s` ]ipe. O
cuprinse panica. Nimeni nu [tia unde era, curând se va
\nnopta [i va fi [i mai frig. Nu era sigur` c` poate ajunge la
caban`.
Ajutându-se de piciorul s`n`tos, Felicia se ridic` [i \ncerc`
s` fac` un pas. Imposibil! O durere insupurtabil` \i strângea
glezna, atât de puternic` \ncât \i tìe respira]ia. C`zu \napoi pe
sol.
Dup` un timp, nedorind s`-[i petreac` noaptea sub cerul
liber, tân`ra femeie f`cu o alt` \ncercare. De data aceasta
folosindu-se de b`] ca de o cârj`. Reu[i s` \nainteze câ]iva
metri, dar trebui s` se opreasc` repede, atât de epuizat` era.
Z`rind un mic grup de brazi, Felicia se apropie pentru a cùta
un ad`post precar. Acest ultim efort \i lu` [i pu]inele for]e care
\i r`m`seser` [i se pr`bu[i pe o ramur` groas`. Vedea totul
\nvârtindu-se \n jurul sù.
Curând se \nnopt`. F`r` lun`, f`r` stele pe cer! {i frigul
care o p`trundea \ngrozitor! Dup` o clip` de team` pe care cu
greu [i-o putu st`pâni, Felicia se organiz` cât putu mai bine.
|[i \nf`[ur` capul cu fularul, pentru a nu l`sa s` se piard`
c`ldura corpului [i \ncerc` s` r`mân` treaz`. I se spusese
\ntotdeauna c` acesta era somnul ce putea fi fatal.
Timpul trecea ne\ndur`tor. Felicia pierdu no]iunea
timpului. La intervale regulate, se ridica \ncet [i-[i lovea
coapsele cu bra]ele. Picioarele \i erau amor]ite [i vârfurile
degetelor o usturau. Pentru a-[i da curaj, \ncepu s` fredoneze.
Cântece vechi din vest, pe care le cânta echipa deplasându-se.
Curând, vocea i se stinse. I se frângea inima s` a[tepte astfel,
108 MELANIE HURST
pierdut` \n imensitatea nop]ii. Cel mai rù era c` nu [tia dac`

i se va veni \n ajutor. Grant [i Ilse lipseau, Nadine nu [tia s`
schieze [i n-o putea l`sa pe Sally singur`. Fu gata s` adoarm`,
\[i reveni tocmai la timp, apoi a]ipi! |n vis, fratele sù o
chema, Grant \i d`dea ultimele sfaturi \nainte de curs`, Sally
râdea. Sally! Nu trebuia s` doarm`. Felicia strânse pu]in`
z`pad` [i se frec` pe fa]`. Dar curând c`zu \ntr-o letargie
periculoas`.
De mai multe ori, tân`ra femeie \ncerc` \n zadar s` se
trezeasc`, de fiecare dat` se pr`bu[ea din nou. |n ultimul
somn auzi o voce...
– Felicia? Unde e[ti, Felicia?
|nc` un vis.
– Felicia? Sosesc. Unde e[ti?
Ce frumos era visul \n care Grant \i venea \n ajutor. Ce
pl`cere s`-i aud` vocea, s` cread` c` o cùta. Felicia \nchise
ochii [i-[i dori ca am`girea s` continue.
– Felicia!
Acum p`rea atât de aproape.
– Grant? Tu e[ti, Grant? Sunt aici!
Nu era o halucina]ie. O cùta. Auzea perfect scâr]âitul
schiurilor pe z`pada \nghe]at` [i care trosnea. Cobora colina
pe care coborâse ea \ns`[i.
– Grant, tu e[ti? Te rog, sunt aici.
Crezuse c` a strigat, dar nu scosese decât un murmur
r`gu[it.
– Dumnezeule, Felicia ce s-a \ntâmplat?
Grant era \n fa]a ei gâfâind, respirând greu, ca [i când
f`cuse un efort teribil. Felicia \ncerc` s` se ridice, dar nu reu[i.
– Mi-am sucit gleza. Nu mai pot s` schiez.

Râdea [i plângea \n acela[i timp, prea tulburat` pentru a fi
coerent`. Nu mai conta ce credea despre ea, era enorm de
recunosc`toare.
– Am crezut c` mor, Grant! Nu m` gândeam decât c` nu
voi fi g`sit` \n via]`. Mi-e atât de frig.
– Este \n ordine, Felicia, acum sunt aici. }ine, bea repede,
asta te va \nc`lzi.
Felicia bù o \nghi]itur` de lichid [i \ncepu s` tu[easc`.
– Arde! protest` ea.
– Este rom cald. Mai bea, apoi folose[te-l pe degetele
amor]ite, pentru a-]i \nc`lzi mâinile.
Era tare, dar cald. Tân`ra femeie se sim]i pu]in mai bine. |[i
scoase m`nu[ile [i-[i puse mâinile pe recipient. O furnic`tur`
\i ar`t` c` sângele \ncepea s` circule. |n tot acest timp, Grant
\i fric]iona picioarele [i spatele.
– S` vedem piciorul.
– Au! M` doare!
– Dac` nu po]i s` mergi, va trebui s` te car.
Grant o ridic` pe Felicia [i o lu` \n bra]e. Nu era grea, dar
pentru un schior care circula noaptea \n plin munte,
reprezenta totu[i o povar`. Cu toate acestea, Grant nu se
plânse nici m`car o dat` [i nici m`car nu se opri din
\naintarea gr`bit`. Felicia auzea lâng` ureche zgomotul
puternic pe care-l f`ceau pl`mânii sì epuiza]i. Se cl`tin` de
mai multe ori, dar se \ndrept`. Când \n cele din urm` z`rir`
luminile cabanei, f`cu o pauz`.
– Am sosit la timp, coment` el, pe un ton deta[at,
temperatura a sc`zut cu mai mult de zece grade, n-ai fi rezistat
niciodat` peste noapte.
110 MELANIE HURST
Felicia \[i rec`p`tase curajul. Prezen]a lâng` ea a acestui

b`rbat \nalt [i puternic o lini[tea mai mult decât ni[te lungi
discursuri.
– Mul]umesc, murmur` ea simplu.
– Când Ilse [i cu mine ne-am \ntors pentru cin`, Nadine
era \nnebunit` de \ngrijorare.
Voia neap`rat s` pun` salvarea sa pe seama altora. Trist`,
Felicia se refugie \n t`cere.
|ncepu s` ning` [i când, dup` ce-[i reluase drumul, Grant
deschise u[a cabanei, sem`na cu un enorm om de z`pad`.
Toat` lumea se gr`bi \n \ntâmpinarea lor, punând o mul]ime
de \ntreb`ri. Grant o a[ez` pe Felicia pe un fotoliu [i \ncepu
s` calmeze spiritele.
– Totul este \n ordine. Felicia \[i va reveni, n-ave]i nici un
motiv s` v` nelini[ti]i. Sally, când vei sfâr[i s`-]i s`ru]i mama,
fugi [i preg`te[te-i o baie cald`. {tii s-o faci?
Foarte mândr` de \ncrederea ce i se ar`ta, copila alerg` pe
scar`, f`r` s` mai \ntrebe nimic. |ndat` ce disp`ru la etaj,
Grant redeveni preocupat. Era mult mai \ngrijorat decât
\ndr`znise s` arate \n fa]a feti]ei.
– Nadine, trebuie s` facem ceva cât mai repede s`-i urce
temperatura corpului. Fierbe ap` [i du-o \n camera ei cu rom,
zah`r [i unt.
– Nu g`se[ti c` te nec`je[ti prea mult pentru o proast`
care s-a pierdut \n z`pad`? \ntreb` Ilse pe un ton moroc`nos,
furioas` s` nu fie ea centrul aten]iei.
Grant i-o tìe cu brusche]e.
– Ilse, te sim]i capabil` s` culci un copil? |n loc s`

bomb`ne[ti, culc-o mai bine pe Sally. |ncearc` m`car o dat` s`
fii amabil`, \i este foarte team` pentru mama sa.
Ilse se \ncord`, dar nu \ndr`zni s` protesteze. |i preced` pe
scar`. Sally \i a[tepta pe palier.
– Mam`, totul este preg`tit. Pe mâine, s` te odihne[ti bine.
O lu` pe Ilse de mân` [i plec` docil`.
Grant o duse pe Felicia \n baie [i o a[ez` pe marginea c`zii.
– Dezbrac`-te [i intr` \n ap`, \i ordon` el.
|nainte ca ea s` reac]ioneze, p`r`sise \nc`perea.
Apa cald` avu un efect miraculos. Curând, Felicia aproape
nu-[i mai sim]i glezna. |n schimb, sângele \ncepu s` circule
u[or, producându-i \n vârful degetelor \n]ep`turi care erau
gata s-o fac` s` strige de durere. I se p`rea c` nu se va \nc`lzi
niciodat`. O cuprinse o fric` retrospectiv`. Dac` ar fi adormit,
s-ar fi sfâr[it cu ea!
– Bine, ajunge, declar` Grant intrând.
Aceast` p`trundere brusc` o f`cu pe Felicia s`-[i revin`. |[i
acoperi pieptul cu mâinile. Grant \ncepu s` râd`.
– Nu fi ipocrit`. Te-am v`zut goal` destul de des pentru ca
s` n-ai de ce te formaliza.
– D`-mi un prosop, \i ceru ea.
Felicia \ncepu s` se [tearg`, \n timp ce Grant, ner`bd`tor,
privea tavanul oftând. Pân` la urm`, enervat s-o vad` atât de
\nceat`, se apropie [i \ncepu s-o fric]ioneze energic. Ac]iona
metodic, f`r` s` tr`deze nici cea mai mic` emo]ie. Cât de
departe erau sentimentele pe care le ar`tase fa]` de ea, câteva
zile mai \nainte!
112 MELANIE HURST
– Te-ai \nc`lzit. |mbrac`-]i c`ma[a de noapte [i culc`-te.

Când trecu prin fa]a lui [chiop`tând u[or, o re]inu [i-i puse
la loc o agraf` \n p`rul rebel.
– Bretonul este prea lung.
– {tiu, am fost prea ocupat` pentru a m` \ngriji de asta.
|n timp ce Felicia se instal` \n pat, Grant \ncepu s`
preg`teasc` un punci. Nadine adusese dou` ce[ti, dar el nu
umplu decât una [i i-o \ntinse f`r` s` spun` un cuvânt. O
supraveghea \ncruntat, asigurându-se c`-l bea pân` la ultima
pic`tur`.
Alcoolul \i f`cu foarte bine, limpezindu-i mintea. Pân` \n
acel moment, Felicia nu se gândise decât la ea, la aventura
care era gata s` se termine rù. Acum, \l observa pe Grant [i-[i
d`du seama cât de obosit era. Aceast` curs` \n noapte \l
epuizase. {i-l imagina mergând pe urmele ei, \n \ntuneric, f`r`
s` [tie dac` avea norocul s-o g`seasc`, strigând-o \n noapte. O
c`rase apoi kilometri \ntregi, f`r` s` \ncetineasc`, aproape f`r`
s` se odihneasc`, urm`rind un singur scop, s-o salveze.
Felicia \[i repro[` c` nu-i mul]umise cu mai mult` c`ldur`.
|i datora via]a! Aplecându-se, \[i puse mâna pe bra]ul sù.
– Mul]umesc, murmur` ea. Mul]umesc pentru c` ai venit
s` m` cau]i.
– N-a fost mare lucru. Am avut noroc s` sosesc la timp.
Nimic mai mult.
Spusese asta cu o r`ceal` ce l`sa s` se \n]eleag` c` ar fi f`cut
la fel pentru oricine.
– Mul]umesc de asemenea c` nu-mi ]ii lec]ii, relu` Felicia.
{tiu c` n-ar fi trebuit s` plec singur` [i c` ar fi trebuit s` iau o
trus` de prim ajutor.
– |ncerc s` uit c` ]i-am fost antrenor. Acum e[ti adult`, nu

mai ai nevoie de sfaturile mele.
Se \ntoarse spre tav` [i-i preg`ti un alt pahar. Mâinile \i
tremurau u[or. Emo]ie? Oboseal`?
– Cred c` nu te vei gr`bi s` pleci, [opti ea pentru a rupe
t`cerea.
– Nu voi r`mâne decât câteva minute. Vreau s`-]i v`d
culorile revenindu-]i pe chip.
|[i a]intise privirea asupra peretelui [i vorbea cu o voce
gâtuit`.
– Nu te teme, nu-mi voi impune prezen]a ca alt`dat`.
Alt`dat`! O \nc`lzise, \i alungase anii lungi de singur`tate,
rede[teptase sentimente pe care ea le credea stinse pentru
totdeauna. |n acea zi o readusese de asemenea la via]`! Cât de
departe p`reau toate astea! Acum, era convins c`-l tr`dase.
Felicia era gata s` izbucneasc` \n plâns. Totul se terminase, de
acum nu mai avea nici o speran]`. Se st`pâni totu[i, nevrând
s`-i ofere bucuria de a-i privi durerea.
– Nu despre asta vorbeam, ci de plecarea ta din Deer
Meadow. Mi-ai afirmat c` nu vei putea r`mâne mult timp.
– Ei bine, am \n sfâr[it ve[ti \n leg`tur` cu finan]area
despre care ]i-am vorbit. |ndat` ce se va face, voi pleca. Nu
este u[or s` trìe[ti aici. Mai ales \n apropierea ta.
– Nici pentru mine nu este mai u[or! Cuvintele tale m-au
r`nit. Cum ]i-ai putut imagina asemenea lucruri?
Inima \i b`tea nebune[te. De ce acest mutism? O vorb`, un
gest [i asta putea s` \nsemne fericirea reg`sit`! De ce oare
revenise \n via]a sa, când f`cuse totul pentru a uita, dac` era
doar pentru a o face s` sufere din nou? V`zându-i expresia
\nc`p`]ânat`, Felicia \n]elese c` nu va face nici un gest.
114 MELANIE HURST
– De data aceasta nu mai po]i s` min]i. Am prea multe

dovezi. Este scris acolo, negru pe alb, de directorul [colii. Cea
mai frumoas` dovad` a infidelit`]ii unei so]ii!
O \nfruntase, cu am`r`ciune, dar nu \ndr`znise \nc` s-o
priveasc`. Acuza]ia lui era absurd`, f`r` \ndoial`.
– De ce nu m` la[i s`-]i explic?
– Nu mai vreau s` aud minciuni!
Grant o prinse de umeri [i o scutur` ca [i când voia s-o fac`
s` \n]eleag` mai bine.
– Nu vor mai fi minciuni!
Alcoolul \i d`dea un curaj pe care nu-l avusese niciodat`
pân` atunci. |i va vorbi, \i va m`rturisi \n sfâr[it ceea ce avea
pe suflet de atâta timp. Grant nu-i d`du timp. Dându-i brusc
drumul, \[i \ncruci[` bra]ele [i murmur` \ncet:
– Dac` a[ fi fost mai pu]in slab! Dac` m`car n-ai mai
reprezenta nimic pentru mine. Dar nu, e[ti \nc` la fel de
frumoas` [i te cred. Fiecare din minciunile tale devine adev`r,
pân` când descop`r c` iar ]i-ai b`tut joc de mine.
Ce s`-i r`spund`? Adev`rul? Imposibil, nu era \n m`sur`
s`-l accepte. Felicia oft`. |ntr-adev`r se terminase. Se \n[elase
sperând.
Se auzi un cioc`nit \n u[`. O lovitur` seac`, ce-i f`cu s`
tresar`. Se \ndreptar` pu]in [i \[i \ntoarser` privirile unul spre
cel`lalt. |n ochi aveau o mul]ime de \ntreb`ri pe care ar fi vrut
s` [i le pun`.
Grant \[i drese vocea [i \ntreb`:
– Cine e acolo?
U[a se deschise brusc [i intr` Ilse, cu un aer b`nuitor.
|nainte de a vorbi, \i cercet`, ca [i când se a[teptase s`-i
g`seasc` \mbr`]i[a]i. Ochii \i aruncau fulgere [i reu[ea cu greu

s` se st`pâneasc`. Zâmbi, mai degrab` se strâmb` [i ignorând-o
pe Felicia, i se adres` lui Grant.
– Acum, c` \ntreaga cas` s-a lini[tit, ar fi bine s` ne ocup`m
de anumite lucruri.
– Care, Ilse?
– Coresponden]a la care trebuie neap`rat r`spuns. Printre
altele, o scrisoare de la acest b`rbat din San Francisco, ce
\ncearc` f`r` succes s` te g`seasc`.
Grant oft`. Era mort de oboseal` [i de-abia st`tea drept.
Totu[i se ridic`.
– Ah, da. Trebuie s` v`d asta... Este r`spunsul pe care-l
a[teptam, Felicia. Acest b`rbat vrea s` investeasc` \ntr-o
afacere ca a ta. Dac` merge cu noi, \nseamn` c` \n curând vei
fi foarte bogat`.
Bogat`! Ce importan]` avea asta? De ce nu fericit`? Asta \[i
dorea.
Grant o urm` pe Ilse [i Felicia r`mase din nou singur`, cu
gândurile sale negre. Grant \i va pune afacerile \n ordine, apoi
va pleca. R`m`sese aici prea mult timp. Pentru el, orice sejur
fusese \ntotdeauna prea lung! Dintr-o zi \n alta, va p`r`si Deer
Meadow [i Felicia va r`mâne singur` pentru totdeauna.
Capitolul 8
A doua zi era sâmb`t`. Sally nu se duse la [coal` [i Felicia

se hot`r\ s` se ocupe pu]in de ea. Avea impresia c` o neglijase
prea mult timp. |n plus, era bine ca feti]a s-o vad` luând parte
la activit`]ile casei. |i fusese foarte fric` pentru mama ei, \n
ajun [i asta \i va dovedi c` totul era bine.
– Vino, draga mea, acum când p`rul ]i-e sp`lat, \l vom
tunde.
Felicia o a[ezase pe Sally pe un scaun, \n fa]a oglinzii din
baie, cu un prosop mare \n jurul umerilor, exact ca la coafor.
– L-am l`sat prea mult s` creasc`, \i spuse ea, piept`nând-o.
{ervetul era deja acoperit cu [uvi]e mici negre. Felicia
studie chipul fiicei sale \n oglind`. Evita s` caute o asem`nare
cu Grant, dar din oglind` erau chiar ochii lui care o priveau.
|ntoarse capul [i se preocup` de munca sa.
– Iat`, este aproape gata. |nc` pu]in aici [i apoi aici...
Mai avea pu]in` greutate \n a se mi[ca. Glezna, f`r` s-o
doar` cu adev`rat, totu[i o jena. Sally \i observ` mersul.
– Crezi c` ]i se va vindeca piciorul, mami?

– Bine\n]eles! |n aceast` diminea]` mi-am pus un plasture,
dar sunt sigur` c` mâine nu va mai ap`rea.
La u[` se auzi o tuse u[oar`.
– Ierta]i-m` doamnelor c` v` \ntrerup [edin]a.
Era Grant, pe care nu-l auziser` sosind [i care st`tea
rezemat de tocul u[ii.
– M` tunde, \l anun]` Sally cu o voce \ncântat`.
– V`d...
El arunc` o privire spre turbanul pe care-l purta Felicia [i
care indica faptul c` va face [i ea acela[i lucru. V`zându-l c` nu
pleac`, tân`ra femeie avu intui]ia c` vrea s`-i vorbeasc`. Nu
putea fi decât ceva foarte important, altfel ar fi vorbit f`r` jen`
\n fa]a lui Sally. Se gr`bi s` termine tunsoarea fiicei sale.
– Ei bine, e[ti gata. De ce nu te duci s`-]i usuci p`rul la gura
sobei?
– Acum te tunzi [i tu? Exact ca mine?
– Exact ca tine, draga mea. Ca \ntotdeauna.
Feti]a plec` \n fug` [i Felicia se a[ez` \n fa]a oglinzii. Cum
Grant nu f`cea nici un efort pentru a \ncepe conversa]ia, \[i
v`zu de treab`. Grant urm`rea foarfecele cu o privire
fascinat`. Dup` un timp, Felicia nu mai rezist`. Orice, mai
curând decât aceast` t`cere, se gândi ea, tensionat`.
– Vezi, ]i-am urmat sfatul. G`seai bretonul prea lung [i l-am
sacrificat.
– Era atât de lung, \ncât m` temeam s` nu te love[ti de
vreun perete, f`r` s`-l vezi.
P`rea \ntr-o excelent` dispozi]ie \n acea diminea]`, dar \i
zâmbea politicos, cum o f`cea oric`rei cuno[tin]e, f`r` nici o
c`ldur`. Un alt mod de a-[i ascunde du[m`nia.
118 MELANIE HURST
– Ai ceva s`-mi spui?

– Este \n leg`tur` cu Leslie Talbot, b`rbatul din San
Francisco.
– Investitorul?
– Da. Vrea s` vin` [i s` viziteze.
– Oh, nu! Când?
– Va sosi mâine sear`.
– Ei bine, vom \ncerca s`-l primim cum se cuvine.
Felicia nu-[i putuse ascunde lipsa de entuziasm. Nimic nu
era gata [i risca s` g`seasc` Deer Meadow oribil.
– Exist` o alt` problem`...
Grant p`rea stânjenit [i ezita s` continue, Felicia l`s`
foarfecle [i se \ntoarse.
– Da? Despre ce este vorba?
– Când i-am scris prima oar`, \n leg`tur` cu investi]ia \ntr-o
viitoare sta]iune de schi, i-am spus c` proprietara acesteia este
so]ia mea. Am adùgat c` nu voiam s` te finan]ez eu \nsumi,
deoarece m` gândeam c` un investitor strìn va fi mai
impar]ial, va lua hot`râri mai logice [i...
– {i...
– Ei bine, am impresia c` m-a \n]eles gre[it. Crede c` \nc`
suntem c`s`tori]i.
– Va fi suficient s`-i explici situa]ia, va \n]elege cu u[urin]`.
– Acum, când i-am citit scrisoarea, nu sunt atât de sigur de
asta.
– Ce vrei s` spui?
– Este convins c` avem nevoie de ace[ti bani pentru c`
suntem un cuplu tân`r [i c` \ncerc`m s` pornim \n via]`
punând pe picioare o mic` afacere de familie. Se pare c` so]ia
sa [i el au cunoscut acelea[i probleme \n tinere]e, când au pus

bazele unei afaceri cu confec]ii. A[a au f`cut avere. Domnul
Talbot este destul de sentimental.
– {i când va auzi vorbindu-se de divor]ul nostru
dezgust`tor, nu se va mai gândi s` investeasc`.
– Sunt sigur de asta. Este un b`rbat foarte conservator, care
crede \n valori dep`[ite, ca familia, stabilitatea social`.
Felicia se \ntoarse spre oglind` [i-[i continu` treaba \n timp
ce se gândea. Nu [tia ce s` cread` despre ideea lui Grant.
Acesta, v`zând-o preocupat`, insist`.
– Sincer, nu v`d pe nimeni care s` te poat` ajuta din punct
de vedere financiar cum ar face-o domnul Talbot. |l
pasioneaz` schiul [i este foarte bogat. Felicia, ai nevoie de
ace[ti bani \naintea verii [i ai mare nevoie de ei, dac` vrei s` fii
\n m`sur` s` deschizi iarna viitoare.
– E[ti preg`tit s`-mi sugerezi s`-i juc`m o comedie? S`
min]im?
Ironia \ntreb`rii \i sc`p` complet lui Grant.
– Nu-mi place s` mint... \ncepu el.
– Dar \]i spui c` având ajutorul meu de expert`, am putea
\ncerca!
De data aceasta, Grant nu putea s` nu observe, dar ignor`
sarcasmul [i continu` s` pledeze pentru ideea sa.
– Nu va fi decât o minciun` mic`. |n definitiv, când am
cump`rat acest loc, eram so] [i so]ie.
Tân`ra femeie se l`s` pe sp`tarul scaunului. Aceast`
situa]ie \i displ`cea \n cel mai \nalt grad. Oft`.
– Contrar a ceea ce crezi, eu am deformat adev`rul
numai pentru a proteja pe cineva. N-a[ face un asemenea
120 MELANIE HURST
lucru dac` asta ar trebui s` aduc` prejudicii cuiva. Te-ai

gândit la Sally? Cum am putea-o l`sa \n afara acestor lucruri?
Grant zâmbi. Sim]ea c` aproape câ[tigase. R`spunse atât de
repede \ncât Felicia \[i d`du seama c` prev`zuse probabil
situa]ia copilei.
– Vor sosi noaptea, când Sally doarme. Luni, ea va fi la
[coal`. Va fi suficient ca Nadine sau Ilse s` se ocupe de ea la
\ntoarcere, pentru ca totul s` se desf`[oare bine.
– De ce nu i-am pune la curent?
Hot`rât lucru, ideea nu-i pl`cea deloc Feliciei. Admi]ând
chiar c` totul ar merge foarte bine, ce se va \ntâmpla mai
târziu, o dat` acordul semnat? Grant va pleca [i \ntr-o zi,
domnul Talbot va afla adev`rul. {i ea va fi cea condamnat`.
Grant, luând t`cerea ei drept o acceptare, se duse imediat
s` le anun]e pe Nadine [i pe Ilse [i s` le dea lec]ii. Restul
week-endului se desf`[ur` \n preg`tiri. Ace[ti oaspe]i
importan]i trebuia primi]i cât mai bine posibil. |n timp ce
Nadine [i Felicia aranjau o camer`, Grant \[i urc` lucrurile la
etaj, spre furia Ilsei, care nu \ndr`znea totu[i s` protesteze.
Duminic` seara, totul era gata. Cabana nu fusese niciodat`
atât de primitoare. Focul trosnea \n c`min, dinspre buc`t`rie
venea un miros \mbietor, Sally dormea; Nadine [i Ilse se
retr`seser` \n camerele lor. Felicia, nervoas`, tricota \n fa]a
[emineului [i Grant veni s` i se al`ture.
– Totul pare perfect. Mai ales tu. Rochia \]i vine de minune.
Complimentul era atât de nea[teptat \ncât Feliciei \i fu greu
s`-[i p`streze sângele rece.
– Iat`-te pe nea[teptate elogios. Cum de merit aceast`
cinste?
– |n timpul sejurului oaspe]ilor no[tri, va trebui s` \ncet`m

discu]iile, s` uit`m repro[urile.
– Este atât de bine, am obosit s` ne cert`m.
– Exist` lucruri care nu vor fi u[or de uitat.
– Ei bine, este suficient s` pretindem c` s-au uitat. Va face
parte din mica noastr` comedie.
Se auzi un zgomot de motor [i Grant \i f`cu semn s` vin`
lâng` el la u[`.
– Ei sunt, \i murmur`.
O femeie scund`, cu p`rul c`runt, \nf`[urat` \n bl`nuri,
suia scara verandei. Era urmat` de so]ul ei. Grant f`cu
prezent`rile [i domnul Talbot \i strânse \ndelung mâna.
– Sunt foarte \ncântat s` te cunosc, tinere. Am auzit mult
vorbindu-se despre dumneata [i despre sta]iunile pe care
le-ai pus pe picioare \n Europa. Mi-am dorit \ntotdeauna s` fac
parte dintr-un asemenea proiect \nc` de la \nceput.
– Cu Deer Meadow, nu ve]i fi deziluzionat.
– Doamn` Mitchell, v-o prezint pe so]ia mea, Eleanor
Talbot.
– Spune]i-mi Felicia, se gr`bi s` r`spund` tân`ra femeie,
care nu mai putea suporta numele lui Grant.
Acesta, jucându-[i rolul de gazd`, \[i trecu bra]ul \n jurul
umerilor Feliciei. Ea se eliber` \ncet.
–Trebuie s` v` fie frig dup` un drum atât de lung. Veni]i [i
v` a[eza]i lâng` [emineu, vom preg`ti ni[te vin cald.
Când se duse la buc`t`rie pentru a lua tava pe care o ]inea
preg`tit` de mult timp, Grant \i f`cu cu ochiul. P`rea mul]umit
c` mica lor stratagem` mergea atât de bine. Imediat ce se
\ntoarse, el \i lu` ingredientele din mân` [i \ncepu s` amestece
vinul, scor]i[oara, zah`rul [i l`mâia.
122 MELANIE HURST
– |n Europa, \n mun]i, amestecul se \nc`lze[te scufundând

\n el un fier \nro[it \n foc, le explic` Grant. Aici, \l \nc`lzim la
flac`r`.
Grant era perfect [i Felicia sim]i c` i se strânge inima. Ace[ti
oameni erau adorabili[i nu-i f`cea pl`cere s`-i \n[ele. Dup` ce-i
servi, Grant \ncepu s` le descrie ce se gândea s` fac` din
caban` [i din munte. Le descrise pârtiile ce puteau fi
amenajate, locurile bune pentru instalarea dispozitivelor cu
cablu pentru urcarea schiorilor. Studiase totul \n cele mai
mici am`nunte [i vorbea despre aceste planuri cu un
entuziasm molipsitor. Familia Talbot p`rea s`-i aprecieze
elocin]a.
– Nu sunt visuri, domnule Talbot, interveni Felicia. Putem
realiza toate acestea.
F`r` s`-[i dea seama, \[i trecu bra]ul pe sub cel al lui Grant [i
vocea luase un ton de mândrie, care p`ru s` plac` vizitatorilor.
– |mi plac oamenii care se angajeaz` cu energie \ntr-o
ac]iune! \i r`spunse Talbot. Grant, a mai r`mas pu]in din acel
vin delicios? Ai o so]ie minunat`.
Grant f`cu o pauz`, cu urciorul mic \n mân`.
– Cât` dreptate ave]i, domnule Talbot. {i dac` a]i [ti cât
este de sincer`!
Ipocritul! Felicia profit` de un moment de neaten]ie al
familiei Talbot, pentru a-l ciupi cu cruzime de bra].
– Ce-a]i spune de o mâncare preg`tit` cu brânz` topit` \n
vin? \ntreb` ea privind \n jur cu un aer angelic.
Grant o privi mânios. Familia Talbot se ridicase, \ncântat`.
|nainte ca pretinsul so] s` aib` timp s` se r`zbune, tân`ra
femeie se gr`bi \n buc`t`rie.
Când se \ntoarse cu crati]a aburind` [i când o puse pe

re[ou, \nc`perea \ncepu s` se \nmiresmeze [i ea descoperi c`
murea de foame. Dac` n-ar fi fost de jucat aceast` comedie
stupid`, seara ar fi putut fi o reu[it`. Era sigur` c` familia
Talbot ar fi \n]eles foarte bine divor]ul lor, p`reau atât de buni.
– Aten]ie, anun]` Grant râzând, dac` cineva scap` pâinea
\n crati]`, trebuie s`-[i s`rute partenerul.
Domnul Talbot ridic` furculi]a goal` cu un aer dezolat [i se
duse zâmbind s`-[i s`rute so]ia. Acesta fu semnalul unei
frumoase b`t`lii. Grant se str`duia s` fac` s`-i cad` pâinea din
furculi]` Feliciei [i de fiecare dat`, bine\n]eles, \i cerea
st`ruitor datoria. La \nceput, tân`ra femeie se ap`rase pu]in,
oferindu-i doar obrazul, dar dup` un timp, ajutat` [i de vin,
ced` cu o pl`cere neascuns`. Totu[i, prelungindu-se, aceast`
situa]ie \ncepu s-o enerveze. Grant nu juca cinstit, [tia efectul
pe care-l producea asupra ei [i profita \n mod la[. Asta, plus
oboseala din timpul zilei, o f`cur` pe Felicia s` \nceap` s`
tremure. Atât de puternic, \ncât \[i sparse paharul. Surprins,
Grant o lu` o clip` de mân`, pân` când se calm`. Gestul sù
nu f`cu decât s-o indispun`.
Eleanor Talbot alese acel moment pentru a anun]a c` se
duce la culcare. Drumul fusese lung, era târziu [i doreau s` se
odihneasc`.
– |i voi \nso]i pe invita]ii no[tri, draga mea. Urc`, sunt
lâng` tine imediat.
– Micul dejun va fi preg`tit dup` gustul dumneavoastr`, \i
anun]` Felicia pe cei din familia Talbot. Va fi suficient s`
merge]i la buc`t`rie [i s` face]i cuno[tin]` cu Nadine, prietena
mea [i buc`t`reasa.
124 MELANIE HURST
– Bun` seara, Felicia. Mul]umim c` ne-ai primit atât de

bine. Ne sim]im deja ca acas`.
F`r` s` mai a[tepte, Felicia se \ndrept` spre scar`. |i era
de-ajuns aceast` comedie, i se p`rea ridicol` [i regreta
amarnic faptul c` se pretase la a[a ceva. Spre marea sa
surpriz`, Grant o urmase.
– Nu-mi voi l`sa so]ia iubit` s` plece f`r` s`-i dau un ultim s`rut.
Ce \ndr`zneal`!
Pân` unde se gândea s` \mping` aceast` fars`? De voie, de
nevoie, trebui s` cedeze. Familia Talbot \i contempla, cu o
privire emo]ionat`. Pentru ei, Felicia [i Grant le aminteau,
probabil, tinere]ea lor.
Profitând de \ntunericul care domnea lâng` scar` Felicia
f`cu tot ce putu mai bine pentru a-l ]ine pe Grant la distan]`,
nu f`r` greutate. Când \i d`du drumul, \i murmur`:
– A[teapt`-m`, sosesc.
Felicia se sim]i ro[ind [i fugi, cu capul \n jos. Era nebun`
de furie. Grant nu se gândea totu[i c` va juca rolul so]iei
iubitoare \n mod real! Nu dorin]a \i lipsea, \ns` p`stra o
amintire prea nepl`cut` a modului \n care fusese tratat` dup`
acea faimoas` noapte. Nu se punea problema s` se mai repete.
Dup` câteva minute, se cioc`ni la u[`. Era Grant, desigur,
care nu a[tept` r`spuns pentru a intra. P`rea foarte bine dispus.
– Cred c` va merge, \i spuse frecându-[i mâinile.
– Sunt sigur` c` le place cabana.
– {i eu, sunt sigur c` planurile mele \i intereseaz`.
– Pe cine n-ar interesa? Aveam ni[te idei la \nceput, dar
mult mai pu]in str`lucite ca ale tale. |n aceast` sear` m-ai f`cut
s` \n]eleg c` din acest loc se poate face ceva deosebit.
– {tiam c` vei reu[i s`-i convingi c` e[ti o so]ie fericit`. La

urma urmei, ai reu[it s` m` faci [i pe mine s` cred asta.
Felicia se ridic`, furioas`.
– Trebuia s` men]ionezi iar asta!
– Iart`-m`. Este adev`rat, va trebui s` continu`m s` juc`m
cuplul ideal, s` uit`m ce s-a \ntâmplat \ntre noi, s` pretindem
c` acel b`rbat n-a existat niciodat`.
Felicia era livid`. Cât timp o va mai face s` ia asupra sa
gre[eli pe care nu le f`cuse?
– Dac`-mi amintesc bine, tu e[ti cel care a hot`rât c` nu
vom vorbi despre nimic \n timpul sejurului familiei Talbot.
– Am \ncercat, dar nu reu[esc s` scap de imaginea acestui
necunoscut. El ne-a distrus c`s`toria [i va fi mereu prezent
\ntre noi.
De ce oare inventase acel personaj? se lament` Felicia. Cât
de simplu ar fi fost totul f`r` scandal, mai ales cu Ilse \n cas`?
Pentru a fi lini[tit`, nu putea totu[i s`-l acuze de tr`dare [i
s`-l anun]e c` era tat`l lui Sally [i c` plecase pentru a putea fi
mam`. Asta n-ar face decât s` complice situa]ia.
|n ciuda hot`rârilor bune, nu se putea st`pâni s` nu se
apere.
– Uit`-l. N-a existat niciodat`. Nu m-am rec`s`torit
niciodat` [i \n consecin]`, n-a existat un al doilea so].
O clip`, Grant r`mase f`r` glas, timpul de-a \n]elege ce-i
spusese. Apoi explod`:
– Vrei s` spui c` nici m`car nu te-a luat de so]ie? Era,
a[adar, o alt` minciun`? A trebuit s` te descurci singur`, chiar
\n momentul na[terii [i n-a crezut de cuviin]` s` recunoasc`
fata. Dac` totul este adev`rat, cum \ndr`zne[ti s`-l aperi \nc`?
126 MELANIE HURST
– Nu ap`r pe nimeni. De altfel, nu mi-ai dat niciodat`

ocazia asta. Dac` mi-ai fi dat pân` la urm` o [ans` s` m`
explic, ]i-ai fi dat seama repede c`-]i imaginezi lucruri care nu
s-au \ntâmplat. Dac`...
Grant ridic` mâna atât de repede, \ncât Felicia crezu c-o va
lovi. T`cu brusc, \n culmea nelini[tii. El f`cu un pas \nainte [i
o cercet` cu un aer ciudat. Grant nu mai p`rea st`pân pe el
\nsu[i, [i era pentru prima dac` când Felicia \l vedea astfel.
– Dac` vrei \ntr-adev`r ca acest b`rbat s` nu mai existe, \i
spuse el cu o voce r`gu[it`, dac` dore[ti s` te cred când afirmi
c` l-ai uitat, este simplu. S` petrecem noaptea \mpreun` [i s`
vedem dac` nimic nu ne desparte.
|naintase [i \ncerca, cu stâng`cie, s-o prind` \n bra]e..
Niciodat` Felicia nu-l v`zuse comportându-se astfel. El, de
obicei atât de calm, atât de sigur de el, \[i pierduse orice
control asupra lui \nsu[i. O clip`, crezu c` era din cauza
alcoolului. Dar nu, nu bùse aproape nimic. |[i d`du brusc
seama cât de mult se schimbase Grant. Se putea s` fi fost din
cauza durerii? Modul de a se comporta o f`cu s` se \ndoiasc`.
Trebuia s` fi fost mai degrab` orgoliul.
Deodat`, o cuprinse un sentiment de revolt`. {i ea? Ce se
\ntâmplase oare cu mândria ei? Cine suferise, f`r` sprijin, f`r`
bani, f`r` prieteni? Nu, Grant era prea egoist! F`r` tr`darea
lui, ar fi putut fi ferici]i cu fiica lor.
Felicia \l respinse cu duritate. Prea mult, era prea mult!
– Nu m` atinge! S` nu m` mai atingi niciodat`! Dac` faci
un singur gest, dac` mai intri o singur` dat` \n camera mea, te
vei cì. Nu vreau s` te mai por]i cu mine \n acest mod. {i nu
cred c` prezen]a familiei Talbot m` va re]ine!
Grant se oprise, stupefiat de aceast` izbucnire. P`rea c`-[i

revenise brusc \n fire, c`-[i d`duse seama de ceea ce tocmai
spusese [i de ceea ce avusese inten]ia s` fac`. Se \ncrunt`,
deschise gura pentru a vorbi, nu putu [i ie[i trântind u[a.
Mult timp dup` plecarea sa, Felicia \ncerc` s` adoarm`,
f`r` s` poat`. Reu[i doar \n zori [i petrecu o noapte agitat`. |l
iubea \nc`, mai mult ca niciodat`, dar vedea bine c` aceast`
dragoste era imposibil`. Grant refuza s-o asculte, s-o cread`.
***
A doua zi diminea]`, Felicia, trist`, cobor\ \n salon s` bea o

cafea cu familia Talbot. Ilse nu \ntârzie s` vin` s` li se al`ture,
dar m`car o dat`, fu ciudat de calm`. Puse mâna pe o cea[c` de
cafea [i se duse s` se a[eze \ntr-un col], f`r` s` spun` un cuvânt.
Nu p`ru s` revin` la via]` decât când \[i f`cu apari]ia Grant.
– Bun` ziua, sper c` nu-mi repro[a]i c` am dormit pu]in
prea mult. Felicia v-a explicat probabil c` aveam nevoie de
mult` odihn`.
Ilse arunc` o privire dezgustat` \n direc]ia celei pe care se
p`rea c` o considera ca pe o rival` [i ridic` din umeri. Aproape
imediat, se ridic` [i se duse la buc`t`rie, f`când s` pocneasc`
tocurile pe du[umea. Felicia sper` ca familia Talbot nu
remarcase aceast` ie[ire teatral`.
– V` invit la o plimbare pe munte, \[i anun]` invita]ii. Cred
c` Felicia va prefera s` r`mân` la caban`, are \nc` atâtea
lucruri de f`cut.
Familia Talbot, care doar pentru asta venise, p`ru \ncântat`
de idee. |n timp ce to]i trei se preg`teau, Felicia se duse lâng`
Nadine, la buc`t`rie.
128 MELANIE HURST
– Las`-m` s` sp`l vasele. De câteva zile munce[ti prea mult.

Du-te [i te odihne[te, o sf`tui Felicia.
Nadine n-a[tept` s` i se spun` de dou` ori [i fugi \n camera
sa, \ncântat` de aceast` pauz` \n timpul unei zile grele. Dup`
un timp, sosi Ilse. |l ajutase pe Grant s` scoat` schiurile.
– Am venit s`-mi termin cafeaua, \i spuse brusc Feliciei.
Aceasta \i adres` cel mai amabil zâmbet.
– Ai p`r`sit atât de repede masa, am crezut c` e[ti bolnav`.
– |mi era grea]`, r`spunse Ilse, servindu-se. Dar asta nu era
de la mâncare, ci de la a v` vedea jucând aceast` comedie
ridicol`. Domnul [i doamna Mitchell, ah!
– Ilse, [tii bine c` trebuie s` ]inem secret acel divor].
– Dup` p`rerea mea, este o idee stupid`.
– Poate, dar nu v`d \n ce m`sur` te deranjeaz`. Grant [i cu
mine nu facem nimic care s` stinghereasc` pe cineva.
– Grant [i cu mine! relu` ea cu aer dezgustat. Ai un mod
de-a spune asta. So]ii model! Din fericire, eu [tiu...
– Ce vrei s` spui?
Felicia nu mai zâmbea. Atitudinea Ilsei o enervase \n cel mai
\nalt grad. La urma urmei, din cauza ei se \ntâmplase totul, nu
va face o scen` de gelozie! {i totu[i, exact asta f`cea. Ilse relu`:
– A]i urcat asear` \mpreun` [i v-a]i pref`cut c` \mp`r]i]i
aceea[i camer`, dar nu este decât o comedie.
– Frumoas` descoperire! V-am spus [i Nadinei [i dumitale.
Pentru familia Talbot juc`m rolul unui cuplu, nimic mai mult.
Ilse nu p`rea s` fi auzit, continua s` vorbeasc` având o
privire furioas`.
– Grant mi-a promis c` nu se va petrece nimic \ntre voi.
Diminea]` l-am \ntrebat iar [i mi-a jurat c` [i-a ]inut cuvântul.
– Bine\n]eles. Dar ce te prive[te asta? Ilse, sunt con[tient`

c` aceast` comedie este odioas` pentru to]i, dar este vorba
doar de câteva zile, o zi sau dou`, nu mai mult.
– Ei bine, mie mi-e de-ajuns! exclam` Ilse.
Pu]in câte pu]in, cele dou` tinere femei ridicaser` tonul. |n
ciuda tuturor eforturilor, Felicia nu se putea \mpiedica s` n-o
urasc` pe aceast` femeie care-i distrusese c`snicia. Totu[i,
pân` atunci, f`cuse un efort teribil pentru a-[i ascunde ura.
Dar dac` Ilse devenea grosolan`, Felicia nu se va l`sa insultat`
f`r` s` spun` un cuvânt. |n definitiv, era la ea acas`, [i nu
ceruse niciodat` ajutorul acestei intruse.
Ilse, la fel de furioas` ca Felicia, lovi \n mas` cu cea[ca [i
\ncepu s` ]ipe.
– Dac` familia Talbot r`mâne mai mult timp decât s-a
prev`zut, voi pleca \n Europa cu Grant! Nu mai pot s` suport
stratagema asta blestemat`.
Ie[i, asemenea unui uragan, trântind u[a, l`sând-o pe
Felicia oscilând \ntre dorin]a de a o pune la locul ei [i aceea
de a izbucni \n râs.
Deoarece situa]ia era absurd`. Dup` ce-i sedusese so]ul,
Ilse \[i permitea s` vin` la ea, s` fac` scandal! Tân`ra
nem]oaic` probabil \nnebunise! Nu, la urma urmei, Ilse era
doar nefericit`. F`r` \ndoial`, nu [tia cât de mult o detesta
Grant pe Felicia. Brusc, aceasta izbucni \n plâns.
Era prea nedrept. Ilse fusese cea care, \n complicitate cu
Grant, \i provocase nenorocirea [i iat` c` dup` atâ]ia ani,
reap`ruser` \n via]a sa pentru a o face s` sufere.
Cu inima grea, tân`ra femeie p`r`si buc`t`ria [i se duse s`
se refugieze \n camera sa.
Capitolul 9
Luni diminea]`, Felicia se afla \n salon singur` cu Eleanor

Talbot. Ea tricota \n fa]a [emineului [i b`trâna doamn` veni s`
se a[eze \n fa]a sa, pe un fotoliu.
– Ce v-ar pl`cea s` face]i ast`zi? o \ntreb` Felicia.
Ar fi vrut s` afle data plec`rii lor, proasta dispozi]ie a Ilsei
\ncepea s-o \ngrijoreze.
– Vom face o plimbare cu ma[ina, singuri. Am dori s`
facem un \nconjur al muntelui, pentru a ne da seama de
situarea geografic` a Deer Meadowului.
Aceast` femeie modest` [i lini[tit` o surprindea totu[i pe
Felicia. P`rea c`-[i urmeaz` mereu so]ul cu docilitate, dar
tân`ra femeie era sigur` c` toate hot`rârile cuplului
depindeau de ea.
Grant nu \ntârzie s` soseasc` [i Eleanor \i puse o mul]ime
de \ntreb`ri referitoare la sta]iunile \nvecinate. El se a[ez`
lâng` Felicia, dar la o distan]` respectabil`. Zâmbitor, \i d`du
doamnei Talbot toate explica]iile pe care le dorea.
– Leslie s-a \ndr`gostit de acest loc, m`rturisi pân` la urm`

doamna Talbot. |ncepe s` considere Deer Meadow mai mult
ca o \ntreprindere familial`, decât ca o afacere obi[nuit`.
Grant [i Felicia schimbar` o privire complice. Eforturile lor
vor fi \n cele din urm` \ncununate de succes!
– Tricotezi acest pulover pentru feti]a voastr`? \ntreb`
doamna Talbot. Este adorabil`, am z`rit-o aser`, \nainte de a
se duce la culcare. Noi n-am putut avea niciodat` copii [i v`
invidiem c` ave]i o feti]` atât de frumoas`. De aceea so]ul meu
]ine atât de mult s` v` ajute.
Leslie Talbot sosi curând [i \ncepu s`-i explice so]iei sale
programul din acea zi. Era exact ceea ce-i spusese ea câteva
clipe mai \nainte Feliciei, dar doamna Talbot se pref`cu
\ncântat` [i surprins` de ideile bune ale so]ului sù. |[i
exercita autoritatea asupra lui, f`r` ca el s` observe; \ntr-adev`r
avea un caracter pu]in obi[nuit. Felicia o \ndr`gi [i mai mult.
Curând, ei se ridicar` [i se preg`tir` de plecare. Grant nu
se mi[case, o observa pe Felicia. Mica fraz` referitoare la feti]a
lor \l frapase, f`r` \ndoial`. Imediat ce familia Talbot se
\ndep`rt`, plec` [i el.
– Am de lucru, spuse, voi fi \n camera mea.
Felicia ar fi vrut s` mai r`mân` pu]in. Era dornic` s`-i
cunoasc` p`rerea despre [ansele lor de succes. Pentru ea,
afacerea era aproape sigur`, dar avea nevoie s` i se \nt`reasc`
aceast` certitudine.
Munci toat` diminea]a \n pivni]` [i nu urc` decât la ora
prânzului. Acesta fu un calvar. De-o parte Ilse, \mbufnat`, de
cealalt` Grant, care mânca f`r` s` spun` o vorb`. Mai târziu,
Felicia se hot`r\ s`-[i petreac` dup`-amiaza relaxându-se.
132 MELANIE HURST
Nadine, plictisit` de comportarea Ilsei [i-a lui Grant, plecase

s` se plimbe, a[a c` Felicia se refugie \n salon [i asculta
muzic`, a[teptând \ntoarcerea lui Sally. De altfel, aceasta nu
\ntârzie s` apar`. Alergase de la locul de oprire al autobuzului,
pân` acas` [i era toat` ro[ie de agita]ie.
– Mam`, s` mergem s` ne plimb`m! Vreau s` schiez cu
tine.
Felicia se aplec` asupra fiicei sale [i o s`rut` cu dragoste.
|n asemenea momente, \[i d`dea seama de fericirea sa. F`r` s`
[tie, Grant \i f`cuse cel mai frumos cadou din lume: pe Sally.
Când Grant sosi \n salon, Sally se gr`bi spre el. Fusese prea
mult timp ]inut` la distan]`, din cauza familiei Talbot [i dorea
enorm s`-i vorbeasc`.
– Grant, vrei s` schiezi cu mine? Mama [i cu mine vrem s`
ne antrenezi, nu-i a[a mam`? De la sosirea ta, nu mi-ai dat nici
o lec]ie.
Ilse \i urmase pe Grant \n \nc`pere. |i observ` o clip` pe
Sally [i pe Grant cu un aer dezgustat.
– Ce scen` fermec`toare, murmur` ea, printre din]i.
V`zând c` Grant nu-i d`dea aten]ie, \l apostrof` cu un ton
profesional.
– Trebuie s`-mi ar`]i proiectele de buget, Grant. Dac`
familia Talbot cere am`nunte, trebuie s` fiu preg`tit` s`
r`spund.
Felicia tres`ri. Ea era cea care \mprumuta, ea era cea cu
care voia s` se asocieze Talbot. Ce cùta Ilse \n aceast`
poveste? Hot`r\ c` era timpul s` se afirme.
– M` voi uita la toate acestea dup`-amiaz`, declar` cu
fermitate.
Grant p`ru surprins, privirea i se plimba de la una la

cealalt`. P`rea c` observ` pentru prima dat` c` Ilse \ncerca s`
se impun`. Totu[i, era evident c` ultimele hot`râri \i reveneau
Feliciei. |n timp ce se gândea, o lu` pe Sally \n bra]e. Acest gest
\i aminti Feliciei noaptea \n care \i venise \n ajutor. Cât de
puternic p`rea al`turi de fiica sa.
– Iat` ce vom face, declar` el pân` la urm`. Sally n-a schiat
de prea mult timp. Cred c` va trebui s` m` ocup serios de ea.
|n acest timp, voi ve]i putea studia cifrele pe care le-am
preg`tit. {i eu doresc s` m` relaxez. Haide, Sally, la drum.
Pentru Felicia era evident c` Grant, v`zând furtuna care se
apropia, nu dorea s` serveasc` de arbitru \ntre Ilse [i ea. Cu siguran]`,
de aceea se hot`râse s` lipseasc` \mpreun` cu copila.
|nainte de a pleca, le aduse un teanc de hârtii. Sally era
deja afar`, cu schiurile \n mân`. Felicia \i privi echipându-se
de la una dintre ferestre.
– Ai face \ntr-adev`r orice pentru a-l vedea \ntorcându-se la
tine, nu-i a[a Felicia?
– Cum?
– N-ai mândrie! Mai \ntâi \l p`r`se[ti [i fugi cu un
necunoscut [i acum \ncerci s`-l recucere[ti.
– Se pare c` ui]i, Ilse, c` suntem divor]a]i. Totul s-a
terminat \ntre noi.
– Dar ai neap`rat` nevoie de el! insist` Ilse. |]i trebuie
cineva care s` ]in` cabana. Singur`, nu vei reu[i.
– Asta spui tu! S` nu ui]i niciodat` c` sunt singura
proprietar` la Deer Meadow [i perfect capabil` s` asigur
bunul mers. Grant n-are nici o inten]ie s` se ocupe de asta.
Mi-a servit numai ca sf`tuitor, cum a f`cut-o de altfel \n
nenum`rate rânduri.
134 MELANIE HURST
– {tiu asta, \i cunosc planurile, dar tu e[ti cea de care m`

tem. |l vrei din nou al tù [i te v`d uneltind lucruri ciudate
pentru a reu[i asta.
– }i-am spus deja c` toate acestea nu te privesc! exclam`
Felicia, enervat`.
Ilse veni lâng` ea la fereastr`. |[i a]inti mult timp privirea
asupra celor doi schiori care se \ndep`rtau.
– Lucruri ciudate, repet` ea \n [oapt`.
Apoi, \ntorcându-se brusc spre Felicia, continu`:
– Sunt convins` c` vei \ncerca s`-l faci s` cread` c` Sally
este copilul sù!
Felicia fu atât de surprins`, \ncât r`mase cu gura c`scat`.
Deveni atât de palid`, \ncât Ilse \[i d`du brusc seama, c`
tocmai f`cuse o descoperire uluitoare.
– Am ghicit bine, nu-i a[a? Sally este chiar fiica sa?
Felicia trebui s` se ]in` de mas` pentru a nu c`dea. Cel mai
drag secret al ei, fusese descoperit!
– Nu vreau ca el s` [tie asta! Oricum, nu i-o vei dezv`lui?
„Dumnezeule, f` ca aceast` femeie geloas` s` fie
rezonabil`!“ Ea nu mai lupta... Ilse se calm` imediat.
– Nu-i voi spune nimic. Dimpotriv`, vreau s` plece de aici
cât mai repede posibil [i pentru totdeauna. |l vreau pe Grant
departe de tine, evoluând \n lumea pe care o iube[te [i \n care
\i face pl`cere. De ce ar trì \n acest loc pierdut, cu o familie
care l-ar acapara? Nu, nu-]i fie team`, nu i-o voi dezv`lui
niciodat`.
Ilse privi din nou pe fereastr`.
– Oare cum am putut fi atât de oarb` \n acest caz? exclam`
ea. Era aici, sub ochii mei [i n-am v`zut nimic. Credeam c` tu
\ncerci s`-i apropii unul de cel`lalt, dar ei erau atra[i. Vocea

sângelui, tat`l [i fiica. Dac` descoper` asta vreodat`...
Vocea \i tr`da o mare spaim` [i Felicia nu se putu st`pâni
s` nu caute s` afle mai multe.
– Ce-ar face? o \ntreb`, u[or \ncordat`.
– Dac` descoper` s` Sally este fiica sa? Este simplu, va
primi un [oc puternic. M` \ntreb de ce nu i-ai spus nimic.
A[tep]i poate momentul potrivit?
Privirea \i devenise ne\ncrez`toare.
– Mi-am impus mereu t`cere [i nu consider s` m` schimb
acum, afirm` Felicia.
{tia c` devenise imposibil s`-i m`rturiseasc` lui aceast`
leg`tur` de rudenie. O clip`, se gândise la aceast` posibilitate,
dar tân`ra femeie abandonase repede ideea, \n ziua \n care o
acuzase c`-l \n[elase. El credea c` feti]a era a altuia [i nimic
nu-l va putea face s`-[i schimbe p`rerea.
Feliciei \i fusese foarte fric`. O clip`, crezuse c` Ilse \i va
dezv`lui secretul. Acum, era con[tient` c` amândou` aveau
acela[i scop: s`-i ascund` lui Grant adev`rul. Era cel mai bun
mijloc de a-l feri de remu[c`ri, de a-i permite s` trìasc` via]a
care \i convenea de minune.
Ilse [i Felicia se \nfruntau. Pe chipuri li se citea o teribil`
animozitate. U[a se deschise [i familia Talbot \[i f`cu intrarea.
Probabil sim]ir` imediat c` ceva nu era \n ordine, deoarece se
gr`bir` s` se duc` \n camnerele lor. Profitând de acest incident,
Felicia se hot`r\ s` nu mai r`mân` acolo; aceast` conversa]ie o
tulburase. Se apropie de cuier [i-[i lu` hanoracul.
– Voi face o plimbare, Ilse. Spune-i Nadinei s`-i fac` baie
lui Sally. Te vei putea ocupa de cin`.
136 MELANIE HURST
Deodat`, Felicia nu se mai preocupa s` [tie dac` invita]ii sì

vor fi bine trata]i. P`r`si cabana [i se \ndrept` spre [osea. |[i
cùta lini[tea, voia s` fie singur`, s` admire frumuse]ea
peisajului. Din nefericire, nu \ncet` s` se gândeasc` la Grant.
Ilse p`rea s` cread` c` Grant va r`mâne dac` afla c` Sally
era fiica sa, \[i era team` ca el s` nu se hot`rasc` s` se ocupe,
\n sfâr[it, de so]ie [i copil. Felicia nu reu[ea s` cread` asta.
Nu-l vedea f`când nu asemenea lucru. N-ar suporta niciodat`
s`-l vad` pe Grant r`mânând din obliga]ie. Dac` evoluase, se
maturizase, ar fi fost diferit, dar era un altul? Nu avea oare
despre el o p`rere care data de acum cinci ani? O idee complet
deformat` de amintiri [i durere? Ce s` cread`?
Nu, era imposibil. El nu vorbise niciodat` de familie. Tot
ceea ce dorea, era s` continue s`-[i duc` via]a u[oar` pe care
o trìa de atât de mult timp.
Când apuse soarele, seara \ncepu s` devin` rece. Curând,
frigul deveni insuportabil, pierdut` \n gândurile sale, Felicia
nu observ` nimic. Fa]a [i mâinile \i erau amor]ite, dar
continua s` mearg`.
Se schimbase enorm de la na[terea lui Sally, se gândi ea.
Datorit` ei, Sally o f`cuse mai blând`, o f`cuse s` aprecieze
micile momente care f`ceau marile bucurii ale vie]ii. |nv`]ase
s` tricoteze, s` asculte muzic`, s` decoreze un apartament.
Felicia se maturizase, evoluaser` de asemenea [i scopurile
sale. Nu mai avea nevoie de ceea ce pretindea atunci de la
via]`. Dar Grant? Oare anii f`cuser` din el un altul?
La aceste \ntreb`ri, Felicia nu putea r`spunde. Se \ntoarse
din drum [i reveni la caban`. |ncepu s` mearg` repede, \i era
frig. Cu toate acestea, era fericit` c` f`cuse plimbarea. Ideile \i
erau mai limpezi acum.
Când ajunse la caban`, Nadine o culca pe Sally [i Eleanor

Talbot g`tea. Felicia se gr`bi s-o ajute, pu]in ru[inat` s-o vad`
pe b`trâna doamn` muncind sub acoperi[ul sù. Când
travers` salonul, o observ` pe Ilse \ntr-o conversa]ie \nsufle]it`
cu Grant.
Mâine, va avea [i ea o conversa]ie \nsufle]it` cu Grant. |l va
\ntreba ce spera de la via]`, care \i sunt dorin]ele [i visurile.
Oare de ce n-o f`cuse mai devreme?
– Dumnezeule, Felicia, e[ti \nghe]at`. Ai buzele vinete.
Eleanor p`rea \ntr-adev`r \ngrijorat`. Se apropie de tân`ra
femeie [i-i lu` mâinile.
– M` simt bine, mul]umesc. M` voi \nc`lzi \ntr-o clip`. Vin
s` v` ajut.
|n timpul cinei, Ilse fu cea care vorbi \n cea mai mare parte
a timpului. Nu \nceta s` povesteasc` experien]ele sale de
administrator, s` descrie cabanele pe care le condusese \n
P`durea Negr`. |l \ntreba ne\ncetat pe Grant, f`r` \ndoial`
pentru a ar`ta mai bine cât de intimi erau.
– Ce preferi Grant, Davos sau Zermatt? {i Saint Moritz?
Dup` mine, g`sesc c` Engelberg devine din ce \n ce mai bun`.
Ce crezi?
Toat` lumea se uita fix \n farfurie, chiar [i Grant evita s`
r`spund`. Tân`ra nem]oaic` devenea dezagreabil` [i nu p`rea
s`-[i dea seama. La sfâr[it, Leslie Talbot fu cel care \ntrerupse
acest val nesfâr[it de banalit`]i.
– Dragul meu Grant, aveai dreptate. Locul acesta este
perfect pentru schi fond [i sunt sigur c` acest sport va deveni
din ce \n ce mai popular. |nainte de a pleca, mi-ar pl`cea s`
vizit`m locul pe care vrei s`-l transformi \n rezerva]ie natural`.
138 MELANIE HURST
– Când v-a]i gândit s` pleca]i? \ntreb` brusc Ilse, sfidând

orice polite]e.
– Vom r`mâne pân` \n week-end, r`spunse doamna
Talbot, pu]in mirat` de aceast` interven]ie.
Ilse \i arunc` o privire furibund` lui Grant. Acesta,
\ngrozitor de jenat, se \ntoarse spre b`trânul domn.
– Nu v` voi putea duce acolo. Am ni[te afaceri presante \n
Europa. Trebuie s` m` \ntorc acolo curând.
Felicia \ncepuse s` b`nuiasc` subiectul ce trebuia s`-l fi
discutat la gura sobei. Ilse avusese ultimul cuvânt, vor p`r`si
Deer Meadow.
Se hot`r\ s`-i dea o lec]ie Ilsei, s`-i fac` pu]in` fric`.
– Trebuie neap`rat s` pleci, dragul meu? \ntreb` ea cu cea
mai dulce voce.
Ilse p`lise, ceea ce o bucur`. |n ciuda aerelor sale hot`râte,
nu era sigur` de ea. Felicia zâmbi, marcase un punct. Chiar
dac` bucuria sa trebuia s` fie de scurt` durat`, nu-i displ`cea
s`-i strice cina acestei creaturi insuportabile.
Uimit de aceast` subit` amabilitate, lui Grant \i trebui un
anumit timp s` r`spund`.
– Da, dup` cin`, anun]` el \n sfâr[it. Voi conduce pân` la
Los Angeles \n aceast` noapte [i voi lua un avion spre Europa,
mâine diminea]`.
Felicia p`li. N-ar fi crezut niciodat` c` totul va merge atât
de repede. Rezist` viteje[te.
– Ei bine, vom \ncerca s` ne descurc`m f`r` tine, declar`
ea, pref`cându-se indiferent`.
Grant \i arunc` o privire curioas`. Deschise gura, dar
prefer` s` tac`.
A[adar, pleca [i de-a binelea. Felicia \l privi ca [i cum nu l-ar

mai vedea niciodat`. De asta era sigur`. De ce revenise \n via]a
sa, o f`cuse s` sufere din nou, dac` era doar pentru a o p`r`si?
Acum, toat` lumea vorbea odat`, cu excep]ia Feliciei care-l
sorbea din ochi pe Grant. Nu-l va mai vedea. Sim]i c`
insisten]a sa \l stânjenea. |ncerc` s`-[i \ntoarc` privirea, dar nu
reu[i. Cu siguran]`, era ultima dat` când \l vedea [i nu-i
putuse spune nimic. La desert, el se ridic` [i se duse s`-[i
preg`teasc` valizele. F`r` s` poat` face nimic, Felicia era gata
s` plâng`.
– Haide, nu trebuie s` fii \ntr-o asemenea stare, Felicia. Se
va \ntoarce curând.
Adorabila Eleanor! Nu, nu se va mai \ntoarce niciodat`. „|l
pierd pentru totdeauna“, nu \nceta ea s`-[i repete, \ncercând
s`-[i ascund` lacrimile.
O or` mai târziu, Grant cobor\ cu dou` valize. Familia
Talbot era a[ezat` lâng` u[`, pentru a-i spune adio. Felicia \i
urm` [ovìnd, \i era team` c` nu se va comporta bine, c` va
l`sa s` i se vad` triste]ea.
Eleanor se ridic` pe vârful picioarelor [i \l s`rut` cum ar fi
f`cut o mam`.
– Sper c` ne vom vedea adeseori. Dumneata [i
fermec`toarea dumitale so]ie face]i acum parte din familie. Cu
alt` ocazie, sper s-o cunoa[tem mai bine pe fiica voastr`. Este
\n \ntregime portretul dumitale, are ochii tat`lui sù.
Grant \i arunc` o privire rapid` Feliciei.
– |ntr-adev`r, trebuie s` aib` ochii tat`lui sù, r`spunse el,
pe un ton greu de sub\n]elesuri.
Felicia sim]i dorin]a s` urle.
140 MELANIE HURST
– Tinere, interveni domnul Talbot, s` [tii c` vom face

aceast` afacere cu voi. Imediat dup` ce m` \ntorc, \i voi cere
bancherului meu s` v` contacteze.
|n clipa \n care Grant pe preg`tea s`-i mul]umeasc`, se
produse o mare agita]ie, pe culoarul de jos. Se târau ni[te
bagaje. Ilse ap`ru \n u[`, tr`gând dup` ea o valiz` [i o geant`
mare. Era \nf`[urat` \ntr-o imens` cap` gri, care o f`cea s`
par` [i mai \nalt`. |i arunc` Feliciei o privire victorioas`.
– Pleci [i tu? murmur` tân`ra femeie, alb` la fa]`.
– So]ul tù mi-a propus cu amabilitate s` m` conduc` la
aeroport. Trebuie s` m` \ntorc acas`. M` a[teapt` o mul]ime
de treburi.
Chipul Nadinei se lumin` de un zâmbet larg. Aceast`
plecare o mul]umea.
– Drum bun, Ilse! [i... noroc! exclam` ea.
|[i \nso]ise urarea cu o mic` s`ritur`, care aduse o lic`rire
rùt`cioas` \n ochii tinerei nem]oaice. Aceasta p`rea s`-i
repro[eze c` nu \mp`rt`[ea triste]ea Feliciei. Pentru ca
triumful s`-i fie absolut, [i-ar fi dorit ca m`car s` zâmbeasc`.
Felicia, de[i fericit` de aceast` plecare, nu putea \mp`rt`[i
bucuria prietenei sale. Faptul c` Grant pleca dovedea c` nu se
schimbase, c` visele ei fuseser` gre[ite. Ca \nainte, nu putea
sta \n loc. Aceste câteva zile \n acela[i loc, \i epuizaser`
r`bdarea. La urma urmei, era mai bine a[a, desp`r]irea va fi
mai pu]in penibil`.
Ilse \[i ridic` f`r` efort valiza [i o duse afar`. Grant se
preg`ti s-o urmeze, ca [i domnul Talbot. Eleanor \[i re]inu
so]ul [i-l dojeni:
– Haide, Leslie, las`-le timp s`-[i spun` la revedere!
|n acela[i timp, o \mpinse pe Felicia afar`.
Veranda era \ntunecat` [i \nghe]at`. Auzind pa[i, Grant se

oprise. Felicia fu sigur` c`, \n ciuda nop]ii, [tia c` era ea. Nu
se auzea nici un zgomot. De-abia a[teptând, Ilse se agita \n
ma[in`. Aceast` lini[te i se p`rea Feliciei insuportabil`.
– Mul]umesc pentru c` ai venit s` m` aju]i, reu[i ea s` articuleze.
El nu r`spunse, dar Felicia \i sim]i privirea care o
str`pungea. Relu`:
– {tiu c` \]i place s` te mi[ti. Apreciez cu atât mai mult
faptul c` ai r`mas aici atât de mult timp.
– A fost u[or. Ai f`cut din aceast` caban` un loc foarte greu
de p`r`sit. De aceea, familia Talbot este atât de entuziasmat`.
Ai transformat o ruin` \n c`min. Vei reu[i Felicia, s` fii sigur`
de asta.
– De ce pleci, dac` este atât de greu?
– Pentru c` trebuie. Modul \n care m` priveai la mas`, era
gata s` m` fac` s`-mi schimb p`rerea, chiar dac` eram
con[tient c` era o comedie \n folosul familiei Talbot. M`
tulburi profund, Felicia [i, dac` a[ r`mâne mai mult timp, n-a[
fi rezonabil.
|[i l`sase valizele [i f`cu un pas spre ea. Chipul nu-i era
decât o pat` alb` \n \ntuneric, dar Felicia se sim]ea cercetat`,
studiat`. Deschise gura pentru a vorbi, incapabil` s` p`streze
aceast` t`cere, [i str`nut`. I-ar fi spus pân` la urm` tot ce
\n]elesese pe drum.
Din cealalt` parte, inevitabila Ilse nu \ntârzie s` se fac`
auzit`.
– Grant, trebuie s` plec`m!
– O clip`, tun` \n direc]ia ei. O clip`, relu` mai amabil
pentru Felicia.
142 MELANIE HURST
O prinse de umeri [i o strânse lâng` el. Clip` minunat`, \n

care erau singuri pe lume! Felicia str`nut` a doua oar`, apoi a
treia oar`.
– Ei bine! exclam` el. Pot s` plec. |mi aminteam c`
\ntotdeauna str`nutai de trei ori. A[teptam urmarea.
Tân`ra femeie se sim]ea prea rù pentru a râde, sau m`car
pentru a plânge. Se \ndep`rt` \ncet de el, cu ochii plini de
lacrimi. Ce b`taie de joc! Ea care sperase... Nu, nu mai trebuia
s` se lase purtat` de visuri f`r` viitor, nu trebuia s`-[i tr`deze
triste]ea. Asta va fi pentru mai târziu, când va fi singur`.
Singur`! De cinci ani \[i suporta singur`tatea! A[a, pu]in
mai mult, pu]in mai pu]in...
Grant \i lu` mâna [i inima \ncepu s`-i bat` cu putere \n
piept.
– Ai s` r`ce[ti. Ai face mai bine s` intri.
|n clipa când se \ntorcea pentru a-l asculta, el se aplec` [i
o s`rut` u[or pe obraz. Oare \i sim]ise lacrimile?
– Grant! Trebuie s` plec`m.
Era Ilse, care venea s`-l ia. V`zându-l singur cu Felicia, nu
se putu st`pâni s` nu adauge cu rùtate.
– Dac` vom sosi prea târziu, cu siguran]` nu ne vor re]ine
camera.
Perechea disp`ru \n noapte. Se auzir` portiere trântite,
zgomotul motorului, apoi lini[te. Felicia era \ntr-adev`r
singur`.
Se \ncord`. Avea familia Talbot, trebuia s` se st`pâneasc`
s`-[i ascund` triste]ea timp de o via]`!
Capitolul 10
Felicia se \ntoarse \n caban` [i-[i frec` mâinile, ca [i când

nimic nu se \ntâmplase. C`ldura din holul mare [i primitor o
revigor`.
– Au plecat, anun]` ea pe un ton ce se voia indiferent. {i
acum, \ntre noi dou`, Nadine!
Prietena sa, care juca \mpreun` cu familia Talbot c`r]i,
\n`l]` capul, mirat`.
– |ncepând din aceast` clip`, anun]` Felicia, iau buc`t`ria
\n mâinile mele. De la sosirea noastr`, n-ai avut o zi de vacan]`
[i este timpul s` te gânde[ti la asta. Mâine, vei lua ma[ina mea
[i vei pleca s` te plimbi. Du-te la Bishop s` vezi buc`t`ria
visurilor tale, f` cump`r`turi, ie[i, distreaz`-te [i s` nu te
\ntorci decât peste câteva zile.
Felicia era cea care avea nevoie de aer, care \[i dorea la
nebunie s` evadeze, s` scape din aceast` ambian]` \n care
totul \i amintea de Grant.
144 MELANIE HURST
– Ce idee bun`! exclam` Nadine. Dac` nu era atât de

\ntuneric, a[ fi plecat acum.
|ntorcându-se spre Eleanor, \i explic`.
– Am primit un catalog de la un magazin din Bishop, cu
ni[te mobile de buc`t`rie fantastice.
Felicia spera c` obligându-se s` fac` treaba Nadinei, va fi
prea ocupat` pentru a gândi. Totu[i, dup` plecarea prietenei
sale, descoperi rapid c` risca s` nu poat` face totul. Sally
r`cise [i nu se dusese la [coal`, ceea ce-i d`du planurile peste
cap.
De diminea]` pân` seara se agita \n cas`, se ocupa de
copil`, care r`m`sese \n camera sa, g`tea, \ncerca s` fac`
sejurul familiei Talbot pl`cut. |n ciuda delicate]ei lor, nu
putea s` le ofere ni[te servicii mediocre. |n plus, Felicia dorea
s` se simt` ca acas`, s` nu resimt` plecarea Nadinei ca pe o
invita]ie de-a face la fel. A[a c` \nmul]i onorurile [i aten]iile
care \i puteau face s` se simt` confortabil.
Seara, trebuia s` \ntre]in` conversa]ia, s`-i ajute s`-[i
petreac` timpul, s`-i asculte povestind ce au f`cut \n timpul
zilei, despre locurile pe care le vizitaser`, s` de a da aten]ie
sugestiilor pe care le f`ceau uneori la \ntoarcerea din
excursiile lor. Deseori, la sfâr[itul serii, Felicia se ducea la
culcare f`r` s` aranjeze buc`t`ria. Pica de somn.
Sâmb`t`, Sally se sim]i mai bine [i trebui s`-[i dubleze
aten]iile fa]` de ea, distrând-o, \mpiedicând-o s` se
plictiseasc`. Atunci când Felicia urca pentru a zecea oar` la
etaj cu un album de colorat \n mân`, doamna Talbot o opri \n
trecere. P`rea \ngrijorat`.
– Dac` nu te odihne[ti pu]in, Felicia, te vei \mboln`vi [i

dumneata. Fa]a \]i este obosit`, ochii \ncerc`na]i. Nu credeam
c` vei ajunge astfel.
– Totul este \n ordine, Eleanor, te asigur. |mi fac doar griji
pentru fiica mea.
– {i eu \mi fac pentru dumneata! Las`-m` s` m` ocup eu
de Sally \n locul dumitale.
– Nu! Oricum trebuie s` urc s` caut ceva.
Felicia nu dorea câtu[i de pu]in ca, f`r` rùtate, b`trâna
doamn` s-o \ntrebe pe Sally despre tat`l sù.
– |n acest caz, am o idee, se \nc`p`]ân` Eleanor. Voi
preg`ti eu cina de adio.
– Adio?
– Da, plec`m mâine diminea]` devreme. Ador`m acest loc,
dar ne a[teapt` treburile.
Pentru c` o v`zuse \n activitate, Felicia [tia c` b`trâna sa
prieten` nu se pricepea practic s` g`teasc`, dar accept` totu[i
propunerea sa cu recuno[tin]`. Era \ntr-adev`r epuizat` [i
orice ajutor era pre]ios.
– |ndat`, voi face ni[te cump`r`turi. Trebuie s` s`rb`torim
cum se cuvine plecarea dumneavoastr`.
Alc`tuise deja un meniu simplu [i u[or de realizat, care nu
va cere prea mari eforturi din partea Eleanorei.
La ora hot`rât`, cina era gata. Felicia deschise o sticl` pe
Pinot Noir, cadou de la Grant, [i Leslie Talbot fu cel care ]inu
primul toast.
– Pentru gazda noastr`, pentru ochii ei frumo[i [i pentru
zâmbetul sù.
146 MELANIE HURST
Eleanor gust` din vin, apoi o observ` o clip` pe Felicia

\nainte de a vorbi.
– Ochii sì fumo[i sunt prea str`lucitori [i zâmbetul nu este
decât \n aparen]`. Felicia mocne[te o grip`.
– {i eu care \ncercam s` fiu romantic, se plânse so]ul sù
râzând.
– N-am impresia c` Felicia se simte foarte romantic` \n
acest moment, mai ales cu so]ul atât de departe de ea.
Când Felicia deschise gura pentru a protesta, Eleanor
Talbot o opri cu un gest.
– Nu te-ai plâns niciodat` Felicia, dar [tiu c` ai nevoie de
el, asta este evident. De când a plecat, pari pierdut`.
Felicia se sim]i stânjenit`. |i era ru[ine de comedia pe care
i-o juca acestei femei atât de dr`gu]e. {i dac` le-ar m`rturisi
totul? Erau atât de buni, cu siguran]` nu se vor sup`ra. |[i
drese vocea [i-i d`du drumul:
– Ei bine, am ceva important s` v` dezv`lui. Un lucru pe
care trebuie s`-l [ti]i \nainte de a pleca. Sper doar s` nu-mi
repro[a]i prea mult. Nu [tiu foarte bine cum s` \ncep. Eu...
Eleanor o \ntrerupse imedat.
– Felicia, nu este necesar. Noi \]i acord`m \n \ntregime
\ncredere. Poate mai târziu, când vom fi mai lega]i, ne vei
povesti totul. V`d bine c` ai probleme, chiar dac` \ncerci s` le
ascunzi, muncind f`r` \ncetare. Dar dac` ni le spui acum,
poate vei regreta. Sunt necazuri pe care finan]area noastr` nu
le poate rezolva. Solu]ia este \n dumneata. Bine\n]eles,
asocierea noastr` se men]ine \nc`. |]i repet, avem \ncredere
absolut` \n dumneata.
Felicia se sim]i ciudat de emo]ionat`. |i iubea mult pe cei

din familia Talbot; \n câteva zile, \i deveniser` aproape ca
ni[te p`rin]i.
– Chiar dac` n-a]i investi \n acest proiect, ve]i r`mâne
prietenii no[tri pe vecie! exclam` ea. Promite]i-mi c` ve]i mai
veni s` ne vede]i.
– Vom mai veni, \i spuse Leslie. {i, cum am anticipat, te
vom finan]a. Banii vor fi aici \n curând.
– Draga mea Felicia! Nu te nelini[ti. Deer Meadow este
deja al doilea c`min al nostru. Vom veni deseori \n vizit`,
adùg` Eleanor
Felicia era atât de mi[cat` de atâta amabilitate, \ncât
trebui s` p`r`seasc` masa pentru a se duce s`-[i [tearg`
lacrimile.
Nu va mai fi singur`! Va avea familia Talbot pentru a o
\ndruma. Chiar dac` [tia c` trìau departe [i nu veneau foarte
des, va [ti c` erau aproape de sufletul ei. Tân`ra femeie
\ncerc` s`-[i st`pâneasc` emo]ia, f`r` a reu[i. Prea mult timp
[i-o re]inuse.
Felicia nu-[i cunoscuse niciodat` tat`l. Disp`ruse din via]a
sa când nu era decât un bebelu[. Mama sa divor]ase curând [i
nu se rec`s`torise niciodat`, trìnd din pensia pe care i-o
acordase fostul so]. Era o femeie c`reia \i pl`ceau
mondenit`]ile [i pe care nu te puteai bizui cu totul. Fratele
Feliciei plecase la colegiu, muncise, se c`s`torise. Se iubeau
mult, dar nu se vedeau niciodat`.
Felicia nu cunoscuse c`ldura atmosferei familiale,
trebuise s` se bazeze \ntotdeauna pe ea \ns`[i. Doar atunci
148 MELANIE HURST
când Grant intrase \n via]a sa se sim]ise \n sfâr[it sus]inut`,

protejat`. De când plecase, era din nou singur`, f`r` sprijin.
Leslie Talbot veni s-o caute [i o aduse \n salon. Pentru a-[i
ascunde emo]ia, glumea.
– {tiam c` ne iube[ti mult, dar nu ne a[teptam la o asemenea
demonstra]ie. Nu te \n]eleg, Felicia. So]ul dumitale ar putea
pune de dou` ori mai mul]i bani \n acest proiect.
– Da, dar venind de la dumneavoastr`, demonstreaz` o
mai mare \ncredere. Acum, [tiu c` am avut dreptate s` cred \n
asta, s` perseverez.
***
Diminea]a, când sun` de[tept`torul, pentru Felicia fu ca

[i când capul \i fusese strâns \ntr-o menghin`. Totul se
\nvârtea \n jurul ei. Reu[i s` se ridice cu mare greutate [i s`
coboare. Trebuia neap`rat s`-[i ia r`mas bun de la familia
Talbot.
Pe masa din salon, g`si un bilet de la Eleanor, care \i
spunea c` porniser` la drum foarte devreme. Era \nc` aproape
noapte, Sally dormea. Felicia urc` din nou s` se culce [i
\ncerc` s` adoarm`.
Mai târziu, când Sally o strig`, tân`ra femeie nu se sim]ea
mai bine. Trebuia totu[i s` se ocupe de feti]a sa. Se ridic` din
nou [i preg`ti micul dejun. I se p`rea c` nu-[i va termina
niciodat` obliga]iile din timpul zilei. Pentru a evita s` se
gândeasc` la durere [i la capul care i se \nvârtea, se arunc`
nebune[te \ntr-o cur`]enie exagerat`.
Când Nadine se \ntoarse de la Bishop, Felicia era \n

buc`t`rie pe punctul de a ridica o tav`. Era atât de grea, sau
ea era atât de sl`bit`, \ncât nu reu[ea.
– Dumnezeule, Felicia, ce se \ntâmpl`?
Felicia nu putu nici m`car s` r`spund`. Vocea nu-i era
decât un murmur.
– Dar e[ti bolnav`! Trebuie s` te culci. Las` tava aia, m` voi
ocupa [i de Sally.
F`r` s` mai a[tepte, Nadine lu` lucrurile \n mâini. Curând,
Felicia era culcat`, \nghi]ise o tablet` [i mo]ìa.
Toat` noaptea fu scuturat` de accese de tuse
\nspìmânt`toare.
A doua zi, fu mai rù. |i devenise imposibil s` se mi[te. O
durea fiecare membru. Ochii o f`ceau s` sufere cumplit [i
de-abia putea merge. |n aceast` stare o g`si Nadine.
– Nu este o r`ceal`, Felicia. Este o grip` [i va trebui s` te
\ngrije[ti zdrav`n.
– Dar, Sally...
– Sally este la [coal`, nu te nelini[ti.
– {i oamenii aceia care trebuie s` vin` s` pun` mocheta?
Trebuie...
– Trebuie s` dormi.
De[i medicamentele \i f`cuser` bine, nu era deloc odihnit`,
dar n-avea nici o inten]ie s` asculte. Trebui totu[i, era prea
slab` pentru a rezista presiunilor prietene[ti ale Nadinei.
Trecu o zi, apoi alta. |n ciuda vizitelor doctorului [i a
\ngrijirilor Nadinei, s`n`tatea nu i se \mbun`t`]ea. |ncepu s`
aib` co[maruri, unele mai oribile decât altele.
150 MELANIE HURST
|ntr-o noapte, \n timp ce visa c` se pierduse \ntr-un pustiu

[i murea de sete, \ncepu s` strige numele lui Grant, convins`
c` va veni s-o salveze. Vocea Nadinei o scoase din agita]ie.
– Sose[te, Felicia. I-am telefonat.
– Cine?
– Grant. I-am g`sit num`rul de telefon \n agenda ta, cel de
la biroul din New York. M-au sunat s`-mi spun` c` au reu[it s`
ia leg`tura cu el. Va veni.
– Dar Nadine, nu trebuia!
– N-ai \ncetat s`-l chemi \n visurile tale. Sunt sigur` c` nu
te po]i vindeca decât prin el.
Felicia nu [tia ce s` cread`. Nu mai avea putere s` discute.
C`zu curând \ntr-un somn agitat.
Mult mai târziu, când se trezi, f`r` s` fie m`car sigur` c`
era aceea[i zi, cineva tocmai deschidea u[a. De[i camera era
cufundat` \n \ntuneric, \l recunoscu imediat pe Grant.
Gâfâia, ca [i când ar fi alergat pe sc`ri. Era \nc` \mbr`cat cu
mantoul.
– Grant?
– Sst! Nu vorbi!
– Nu trebuia s` vii. Mâine m` voi sim]i mai bine [i m` voi
putea ocupa de toate. Se exprima cu greu. Cuvintele ie[eau
\ncet.
– Sunt fericit c` m` chemai. Este pl`cut s` te sim]i dorit.
Felicia \i lu` mâna.
– Sunt mul]umit` c` te v`d, murmur` ea.
Se auzi un zgomot de pa[i. Mai erau ni[te persoane acolo,
pe care nu le distingea.
– Nadine, \ntreb` Grant, ce temperatur` are?

– |n diminea]a aceasta avea \nc` patruzeci de grade.
– Are febr` pentru c` \nc`perea asta nu este suficient
aerisit`!
Vocea Ilsei! Brusc, Felicia se sim]i \ngrozitor de rù. A[adar,
Grant o adusese cu el.
– Ie[i, Ilse! ordon` Grant. Am acceptat s` vii ca s` m` aju]i,
nu s` devii dezagreabil`.
Când fur` din nou singuri, Grant \mpinse un scaun la
cap`tul patului [i se a[ez`.
– |mi pare rù, Grant. Aveai atât de mult de lucru \n
Europa.
– Nu mai am, totul s-a terminat.
– Cum, s-a terminat?
– Am semnat toate actele necesare. Agentul meu va face
restul.
– Ce \nseamn` asta?
– C` am vândut totul. Nu mai vreau s` alerg prin lume. Am
hot`rât s` m` instalez undeva [i s` nu m` mai mi[c de acolo.
Vom face din aceast` regiune, cea mai frumoas` sta]iune de
schi din lume.
– Aici? Vei r`mâne aici?
– Tu m-ai f`cut s` \n]eleg cât este de pl`cut s` am un
c`min. Mul]umit` ]ie, am descoperit \n sfâr[it locul visurilor
mele.
Oare ce voia s` spun`? O iubea \nc`? Felicia era prea
obosit` pentru a gândi.
152 MELANIE HURST
– De ce aici?
Chipul lui Grant, pân` atunci calm [i blând, se aprinse.
– {tiu c` ai prefera s` fii cu altul, dar el nu este aici [i nu va
veni niciodat`. De asta am venit, ca s` te ajut.
– Despre cine vorbe[ti?
– Despre tat`l lui Sally. {tiu c` \nc` te gânde[ti la el. Nu
supor]i ca cineva s`-l vorbeasc` de rù, \l aperi \n ciuda a ceea
ce ]i-a f`cut.
Era gelos! Nu \ncetase s` fie timp de cinci ani. Trebuia s`-i
spun` totul, mai ales s`-i m`rturiseasc` faptul c` nu iubise
niciodat` pe un altul, ci doar pe el!
Deschise gura, dar nu ie[i nici un sunet. Felicia \ncepu s`
tu[easc`.
– Acum, odihne[te-te. |ncearc` s` dormi. E[ti \nc` prea
obosit` pentru a te preocupa de viitor. Vom mai vorbi despre
asta \n alt` zi.
– Nu pleca!
– R`mân lâng` tine.
Treptat, respira]ia i se f`cu mai pu]in aspr`, apoi adormi.
De data aceasta, f`r` co[maruri, nu mai trebuia s` viseze, visul
se materializase.
|l judecase gre[it. Voia un c`min, o via]` stabil`, un copil.
Voia s` creeze o afacere de familie [i s` asigure vitorul pentru
ai sì. Puteau lua totul de la \nceput [i s` fie \n sfâr[it ferici]i.
Dar Sally? Ce va spune el când va afla c` era fiica sa [i c`-l
privase de ea atât de mult timp? Nu se va sup`ra, nu-i va
repro[a to]i ace[ti ani pierdu]i? Felicia se \nfior` \n somn.
Mânia lui Grant va fi teribil`.
{i va avea dreptate! Pân` la urm`, nimic nu era din vina sa.

Felicia \l condamnase f`r` dovezi, se \ndoise de el. Nu se
gândise nici o clip` s`-i ofere o alegere. {i aceste minciuni! El
detesta s-o vad` min]ind. Când va afla adev`rul, o va ur\ [i o
va p`r`si.
Felicia se ag`]ase de cear[afuri, [ifonându-le cu mâinile
\nfierbântate. De ce oare nu-i acordase \ncredere? Nu era ca
mama ei, ar fi trebuit s` aib` \ncredere \n el. {i nici m`car nu-i
l`sase timp s`-i dovedeasc` faptul c` se schimbase!
– Felicia!
Era el! Era \nc` acolo, nelini[tit.
– Pune termometrul `sta \n gur`.
Cât p`rea de obosit. La fel ca \n ziua \n care ea se r`t`cise
\n z`pad`.
– Grant, trebuie s` m` \n]elegi. Nu credeam c` m` iubeai
suficient, pentru a-]i schimba modul de a trì.
Cuvintele se \ngr`m`deau [i Feliciei i se p`rea c` nu va avea
niciodat` timp s`-i explice.
– Stai lini[tit`, ]ine gura \nchis`.
– Dac` am f`cut asta, a fost pentru a te proteja, pentru a
nu-mi repro[a tot restul zilelor.
Grant n-o mai asculta. Pusese ordine \n p`turi [i o
men]inea pe perne. Cum putea consim]i ca aceste fraze f`r`
[ir s` poat` \nsemna ceva pentru el? |n delirul sù, Felicia nici
m`car nu-[i d`dea seama. Ar fi trebuit s` fie calm`, s`
vorbeasc` f`r` grab`. Era incapabil` de asta.
{i totu[i, avea \n minte o idee fix`: s`-i spun` totul [i s`
termine o dat` pentru totdeauna.
Speriat`, se smulse [i-[i scoase termometrul din gur`.
154 MELANIE HURST
– Oh, Grant, ai s` m` ur`[ti!

Acum, Felicia \ncerca s` se ridice [i lui Grant \i venea greu
s-o re]in`.
– Nu m` vei ierta niciodat`! {tiu c` nu m` vei \n]elege, dar
nu m` p`r`si!
Grant o ]inea \n bra]e [i \ncepu s` strige.
– Nadine! Nadine, vino repede!
Nadine nu trebuie s` fi fost prea departe, deoarece sosi
imediat.
– G`se[te-mi ni[te p`turi sau o \mbr`c`mite c`lduroas`. {i
ceva de \nc`l]at. O iau pe Felicia cu mine.
– Ce?
– Trebuie internat` \n spital. Cu viscolul `sta, nu vom g`si
niciodat` un doctor care s` se deplaseze. Temperatura este
crescut` \nc`.
|n timp ce Nadine o \mbr`ca pe Felicia, Grant nu \nceta
s-o strâng` lâng` el. |i vorbea \n [oapt`, o \ncuraja s` fie
\n]eleg`toare [i s` nu se \mpotriveasc`, s-ar fi spus c` se adresa
unei copile.
– Iat`, e[ti gata s` \nfrun]i frigul. Acum s` fii cuminte, m`
\ntorc imediat. Trebuie s` m` duc s` dau drumul la motor [i
s` \nc`lzesc ma[ina.
De-abia ie[i, când intr` Ilse, cu fa]a ro[ie de mânie.
– Ce mai preg`te[ti? Nu e[ti mul]umit` s`-l faci s` se
\ntoarc` sub un pretext nepotrivit, trebuie s`-l determini s`
ias` afar` \n mijlocul unui asemenea viscol! Cum poate ceda
astfel? Trebuie s`-[i fi dat totu[i seama c` joci teatru. E[ti \n
stare de orice pentru a-l vedea \ntorcându-se la tine. M` dezgu[ti!
Prin cea]a care o \nconjura, Felicia percepu ura pe care o

con]inea acest discurs. Ar fi vrut s`-i r`spund`, s` se apere, dar
nu era capabil`.
Grant, \ntors \n sfâr[it, o \ndep`rt` cu asprime pe Ilse [i
puse mâna pe Felicia. O \nf`[ur` \ntr-o p`tur` [i o ridic` \n
bra]e. Dar când s` ias` pe u[`, Ilse \i tìe calea.
– De ce te ocupi de ea? Nu vezi c`-[i bate joc de tine, c`
te-a privat de singurul lucru care v-ar fi putut lega? Nici m`car
nu [tii c` Sally este fiica ta!
|n camer` se l`s` o t`cere mormântal`. |n ciuda febrei,
Felicia \l sim]ea pe Grant tremurând u[or. Când, \n sfâr[it,
vorbi, o f`cu cu o voce ciudat de calm`, f`r` replic`.
– Când m` voi \ntoarce de la spital, Ilse, vreau s` fii plecat`.
Felicia ridicase capul [i-i arunc` Ilsei o privire \nc`rcat` de
repro[uri.
– De ce ai f`cut asta? reu[i s` murmure. Mi-ai promis. Este
prea crud.
– Stai lini[tit`, Felicia. Nu merit` osteneala s` te nec`je[ti.
|ndat` ce fur` \n ma[in`, el demar`. Nu spusese nimic [i
chipul \i era indiferent. Felicia ar fi vrut s` fie moart`. Le[in`
lâng` portier`.
Când \[i rec`p`t` cuno[tin]a, ma[ina aluneca \ncet pe
z`pada \nghe]at`. Ningea [i mai tare. Grant acorda toat`
aten]ia condusului [i privea fix drumul, pe care-l ghicea prin
fulgii de[i de z`pad`, ce c`deau. |n mod curios, Felicia se
sim]ea mai bine.
Departe, \n fa]a lor, z`rir` o lumin`. Un girofar galben care
mergea \n aceea[i direc]ie. Grant \njur` [i frân`, ceea ce avu ca
156 MELANIE HURST
efect s` duc` ma[ina de-a curmezi[ul drumului. Era un enorm

plug de z`pad` care \nainta \ncet, aruncând \ntr-o parte un
[uvoi de z`pad` proasp`t`.
– Ce ghinion! Nici un mijloc de a-l dep`[i. Dac` nu
p`r`se[te drumul, putem s` st`m ore \ntregi aici.
Se \ntoarse spre ea [i o privi, verificând dac` \i era cald.
Vocea i se domoli.
– Nu te nelini[ti, c`ldura func]ioneaz` bine, nu ri[ti nimic.
– Grant, las`-m` s`-]i vorbesc. Ai s` m` ascul]i? A[ vrea s`
[tii cum s-au \ntâmplat lucrurile. Vrei s` \ncerci s` m` \n]elegi?
– Pui tot atâtea \ntreb`ri ca fiica ta, spuse el râzând. Ca fiica
noastr`.
Devenise brusc serios. Privirea i se f`cu \ntreb`toare.
– Fiica noastr`? o \ntreb` el \n [oapt`.
– Da, este \ntr-adev`r copilul nostru.
O s`rut` pe cap [i-[i privi mâinile gânditor.
– A[adar, n-a existat niciodat` un alt b`rbat?
– Nu, era un pretext.
– De ce l-ai inventat?
– Trebuia s` g`sesc un mijloc de a te p`r`si \nainte s`
descoperi c` eram \ns`rcinat`. Nu voiam s` m` urm`re[ti [i s`
\ncerci s` m` faci s`-mi schimb p`rerea. Eram convins` c` nu
voiai copii. {tiam c`-]i pl`cea via]a pe care o duceam, c`-]i
pl`cea de asemenea compania altor femei.
– N-au existat niciodat` alte femei, \n afar` de tine!
Felicia râse f`r` bucurie.
– |n acea perioad` o cuno[teai deja pe Ilse. Am auzit-o la
telefon, m`rturisindu-]i c` te iubea.
– Este p`cat c` n-ai cunoscut-o mai curând. Acum, ai fi [tiut

c` este \n stare s` spun` orice.
Faptul c` râdea, o f`cu pe Felicia s`-l cread`. Dac` s-ar fi
\nfuriat, ar fi protestat, nu l-ar mai fi v`zut niciodat`,
deoarece, atunci ar fi [tiut c` min]ea. Pentru c` incidentul i
se p`rea atât de banal, se sim]i \ncurajat` \n dorin]a de a-l
crede.
– Ai dreptate, admise ea. Eram tân`r`, este singura mea
scuz`. N-am [tiut s`-]i acord \ncredere. La urma urmei, poate
te-ai fi obi[nuit cu ideea de a fi tat`.
– Trebuie s` recunosc, nici m`car ast`zi nu pot s` spun
cum a[ fi reac]ionat atunci.
Aceast` sinceritate \i pl`cu Feliciei, dar o sperie pu]in.
– Vrei s` insinuezi c` ne-am fi putut desp`r]i \n
acela[i fel?
– Poate. F`r` \ndoial`, ai dreptate când vorbe[ti despre
b`rbatul care eram atunci. Nu [tiam ce voiam de la via]`. Pân`
la plecarea ta, cred c` nu mi-am dat seama nici m`car de
profunzimea sentimentelor pentru tine
|ncet` s` vorbeasc` [i un timp fu atent doar la condusul
ma[inii. Lumina de la tabloul de bord \i permitea Feliciei s`-l
observe. P`rea pierdut \n gânduri.
– |n]elegi, relu` el, nu vreau \n nici un caz s` te sim]i
vinovat` de ceea ce ai f`cut. Tu voiai copilul nostru [i erai gata
s`-l aperi \mpotriva tuturor, asta incluzându-m` [i pe mine.
M` cuno[teai bine [i ai ac]ionat excelent. Voi fi sincer: nu
eram preg`tit s-o accept pe Sally.
158 MELANIE HURST
– {i acum, e[ti preg`tit?

– Da, r`spunse el pe un ton grav. Pentru \nceput, probabil
nu voi fi un tat` foarte bun, dar voi \nv`]a foarte repede.
Plugul de z`pad` era gata s` fac` stânga-mprejur. Grant
opri ma[ina lâng` un morman de z`pad`. Se \ntoarse [i zâmbi
Feliciei.
– Acum, eu sunt cel care te \ntreab`, m` vei ierta vreodat`?
S` [tii, va trebui s` \nv`] de asemenea s` devin [i un so] corect.
Felicia nu mai sim]ea febra.
– Dac` te s`rut, relu` el, vei str`nuta iar?
– Cred c` m-am vindecat de acest defect, r`spunse ea
râzând.
O lu` \n bra]e [i puse st`pânire pe buzele ei. S`rutul \i era
umil [i blând \n acela[i timp.
– Hei! V` gândi]i s` petrece]i noaptea pe drum?
Era conduc`torul plugului de z`pad`, care v`zându-i c` nu
se mi[c`, venise s` vad` ce s-a \ntâmplat. Abordase un aer
pu]in amuzat care-i f`cu s` zâmbeasc`. Curajosul b`rbat
probabil nu \ntâlnise prea des \mbr`]i[`ri sub z`pad`.
Grant relu` volanul [i conduse nestânjenit pân` la spital.
Acolo, un medic o lu` \n primire pe Felicia. Dup` un timp, \l
chem` pe Grant.
– N-are nimic domnule, era ultimul puseu de febr` care
precede sfâr[itul unei gripe serioase, nimic mai mult. V`
pute]i duce so]ia acas`. V` voi da un medicament, \n cazul \n
care ar avea mici probleme.
|n timp ce el se duse s` caute leacul, Grant se a[ez` lâng`
Felicia.
– O vom revedea \n curând pe Sally a noastr`, \i spuse.

Felicia \i lu` mâna.
– Este atât de bine s` te aud numind-o astfel!
Grant zâmbi.
– Vezi, Sally va fi \ntotdeauna favorita mea, un caz special,
[i asta chiar dac` vom avea al]i copii. Pentru noi, ea va fi mereu
imaginea tinere]ii noastre, a iubirii pe care am \mp`rt`[it-o [i
care va r`mâne ve[nic`.
Internul se \ntoarse. |i d`du o sticlu]` lui Grant.
– Iat`, dar sunt sigur c` nu va avea nevoie de ea. Acum se
simte bine.
Felicia ridic` ochii spre Grant. Ochi ce nu mai str`luceau
de febr`, ci de iubire.
– Este adev`rat, m` simt bine. |ncepând de ast`zi, m` voi
sim]i \ntotdeauna bine.
Grant \i d`du bra]ul. Chipul \i era serios.
– S` ne \ntoarcem, ne a[teapt` c`minul nostru.
Sfâr[it

Profesorul de Schi PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Profesorul de Schi PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MELANIE HURST

– Am un loc! Este cineva?

|n timp ce mergea spre cap`tul [irului lung, unele priviri

un intens sentiment de entuziasm. O bucurie pur` care o

– Spune]i-mi, relu` tân`rul b`rbat, f`r` s`-[i dea seama de

– Lua]i-o \nainte, \i propuse ea.

Mai târziu, Felicia se \ntorsese \n „Valea Soarelui“. De data

– Ve]i cobor\ Exhibition? o \ntreb` b`trânul domn,

vidul, de unde urca zgomotul de voci al mul]imii; la stânga, o

O privea cu o asemenea intensitate, \ncât Felicia se \nfior`.

probabil nu \ncetase niciodat` s` se antreneze. Observându-l

|n timp ce-l urma pe Grant, Felicia nu se putu \mpiedica s`

– Sunt totu[i cinci ani. Sunt sigur` c` trebuie s` m`

Felicia nu-[i revenea. Dup` atât de mult timp, Grant p`rea

lase \mbr`]i[at`. F`r` \ndoial`, \i interpretase gre[it

– Ce fericire c` nu ne-a surprins so]ul t`u, ad`ug` el.

sta]iunilor. Sunt consultat din toate p`r]ile. |]i aminte[ti de

Felicia \l privi \ndep`rtându-se \n grab`, cu acel mers atât de

– L-a[ fi putut privi schiind toat` ziua, murmur` ea.

Dac` n-ar fi fost c`derea aceea nenorocit` la Aspen, din ultima

– Dumnezeule, Sally, semeni cu un om de z`pad` gata s`

– Din cauza so]ului t`u? }i-e team` c` nu este de acord?

– Unde te duci, mam`? \ntreb` Sally c`scând.

Felicia \mbr`c` un pulover din ca[mir alb, care era, \ntr-un

Fostul s`u so] o a[tepta, dup` cum se \n]eleseser`, la

mâinile \ntinse, pentru a amortiza c`derea. Numai datorit`

Felicia [i-i lu` mâinile cu un aer foarte natural, tân`rul b`rbat

– Nu ]i se potrive[te deloc, \i declar` el cu un aer

– Sper c` \ncasezi o pensie decent`, c` nu te-a l`sat f`r`

– Te \n[eli, \ntotdeauna te-ai \n[elat \n leg`tur` cu acest

noastr` murise \n vara aceea. Nu vreau s` mai discut [i refuz

lucru. O strânse mai puternic, parc` pentru a o \mpiedica s`

descurajeze neap`rat, s` evite orice nou contact \ntre ei. Din

– {i ce te prive[te asta pe tine? Nu trebuie nici s` m`

– |]i spusesem c` voiam s`-]i vorbesc de afaceri. S` mergem

– {i ar fi trebuit s` construim ceva original chiar pe coast`.

transportarea schiorilor \n susul pantei. Am un dosar enorm,

– Munce[ti? \ntreb` el surprins.

– Vezi, murmur` el deodat`, dac` am p`rut prea curios,

\n zilele când erai so]ia mea iubit` [i nefericit`. Cea care-[i

– Am terminat, mam`. Este timpul s` mergem s` schiem!

– Bun` ziua, doamnelor, le spuse el cu un zâmbet.

– |mi ve]i da \ntr-o zi o lec]ie, domnule, cum a]i f`cut cu

Feti]a se \ndep`rt` imediat, cu mâna \n cea a lui Grant.

Dac` acceptase s`-i dea aceast` lec]ie, era cu siguran]` \n

dintre ele. |[i puse cea[ca pe mas`. Tremura \n a[a m`sur`, c`

– Trebuie s` fii mândr` de fiica ta. |]i mo[tene[te clasa.

– Cum ]i-ai putut imagina o clip` m`car, c` am putea fi din

– Oameni mai intersan]i decât un fost so]? \ntreb` el sarcastic.

– Din cauz` c` aveam un nume cunoscut \n lumea

Felicia \l privi plecând \n t`cere. Tocmai se hot`râse c`

Lunea urm`toare, când Felicia se prezent` la u[a

– Da, abia le-am scos din cuptor. Am [i cafea [i se pare c`

– Felicia, d`-mi o cafea, \i ordon`.

– Nu cred c`-l pot suporta pe acest b`rbat mai mult timp,

– Nu m` atinge! Nu sunt o marf` [i nu-]i apar]in, exclam`

|nainte ca Dan s`-[i fi revenit din surpriz`, cele dou`

Dintr-o privire, Felicia \i ar`t` u[a \ntredeschis` de la

|n seara aceasta plec \n Europa [i m` voi \ntoarce \n câteva

Felicia se str`dui s` reciteasc` scrisoarea \ncet. F`când asta,

– Ce am de pierdut? N-am nimic. F`r` serviciu, cu pu]ine

Sally era a[ezat` pe bancheta din spate, mestecând cu sârg

Brusc, fu cuprins` de un sentiment de lini[te sufleteasc`.