Sunteți pe pagina 1din 156

MELANIE HURST

Profesorul
de schi
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA IONESCU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

– Am un loc! Este cineva?


Felicia \n`l]` capul [i privi \n fa]` la b`rbatul tân`r ce-[i
agita un b`] \n aer. |n acea clip` el strig` din nou.
– Oare nu este nici un celibatar?
– Aici! r`spunse ea. Sosesc.
F`r` s` a[tepte r`spuns, ie[i din rând [i \ncepu s`
dep`[easc` perechile care a[teptau la telescaun. Nimeni nu
spuse o vorb`. Scaunele erau duble [i era normal ca schiorii
s` urce câte doi.
V`zând-o venind, tân`rul b`rbat zâmbi larg.
– Iat` de ce \mi place s` schiez singur! trâmbi]` spre vecinii
s`i. Ai parte de \ntâlniri mai interesante.
Felicia continu` s` \nainteze, pref`cându-se c` n-a auzit. |n
acest loc, z`pada era br`zdat` adânc de o mul]ime de urme [i
fu atent` s`-[i direc]ioneze schiurile, evitând astfel s`
r`spund` la sub\n]elesul neelegant.
6 MELANIE HURST

|n timp ce mergea spre cap`tul [irului lung, unele priviri


[i câteva fluier`turi admirative o f`cur` s` se simt` stânjenit`.
De[i chipul \i era \nro[it de frigul dimine]ii, g`si posibilitatea
s` mai ro[easc` pu]in. Observa]ia pe care o f`cu necunoscutul
când ajunse s` se a[eze al`turi de el, \i spori [i mai mult
stânjeneala.
– A]i v`zut? strig` el. Cu siguran]`, este cea mai frumoas`
femeie tân`r` blond` ce se poate afla \n „Valea Soarelui“.
Vocea sa ajunse departe [i se auzir` râsete. Felicia se sim]i
cuprins` de o furie rece. Drept ce-o lua? Pentru a se prezenta,
vorbi aproape \n [oapt`, sperând ca pe aceast` cale s`-l fac` s`
\n]eleag` c` nu era necesar s` strige.
– M` numesc Felicia Hollingsworth, \i spuse. V`
mul]umesc pentru c` m-a]i f`cut s` câ[tig timp. Am \ntârziat \n
diminea]a aceasta [i doream s` schiez cât mai repede.
– Eu sunt Joe Posten, cel mai bun schior din Idaho! Sper
c` sunte]i celibatar`.
Vorbea din nou pentru cei care-i \nconjurau, judecând cu
coada ochiului efectul. Un tân`r dr`gu], dar mai curând
vulgar, se gândi Felicia [i \naint` ignorând \ntrebarea ascuns`.
Cuplul care \i preceda \[i luase zborul cu telescaunul [i asta
\nsemna c`, \n curând, va fi rândul lor. Acolo cel pu]in, va fi
singura care s` asculte discursurile proste[ti ale acestui b`rbat
tân`r.
|ntorcând u[or capul, tân`ra femeie v`zu scaunul gol care
sosea spre ei, dup` o curb` provocat` de roata enorm` care
antrena cablul. F`cu un pas \ntr-o parte pentru a se a[eza pe
urmele predecesorilor [i-[i strânse be]ele \n mâna dreapt`.
Era mult timp de când Felicia nu mai schiase [i sim]ea brusc
PROFESORUL DE SCHI 7

un intens sentiment de entuziasm. O bucurie pur` care o


cuprindea \ntotdeauna \n clipa \n care se avânta pe piste.
Când sim]i atingerea scaunului, se l`s` instinctiv \n spate [i
imediat se afl` \n aer, greutatea \nc`l]`mintei [i a schiurilor
l`sându-se imediat pe picioare.
– M` intriga]i, declar` deodat` Joe.
Acum erau singuri [i scaunul trecea exact pe deasupra
Wood River-ului, râul \ngust, \nghe]at.
– De ce? \ntreb` ea din vârful buzelor.
– Echipamentul v` este complet nou, ca cel al unei
\ncep`toare, dar da]i impresia c` [ti]i s` v` descurca]i.
– Am avut ocazia s` schiez mult.
– De ce ave]i toate lucrurile noi? |nc`l]`mintea este ultimul
model [i a costat probabil o avere. Trebuie s` fi]i foarte
bogat`.
Aceast` remarc` o f`cu pe Felicia s` râd`.
– Din nefericire, nu! Dac` ar fi trebuit s`-mi cump`r
echipamentul, a[ fi schiat \n blugi. Tot ce port este nou,
neap`rut \nc` \n comer]. Lucrez la un magazin de articole de
sport [i mi s-a cerut s` le \ncerc.
– A[a deci! Sunte]i exact femeia care \mi trebuie. {i eu
lucrez \ntr-un magazin de sport, la Boise. Probabil avem multe
lucruri \n comun.
Felicia \[i re]inu o clip` respira]ia, apoi expir` \ncet. Sufl` cu
putere spre frunte, aruncând spre spate o [uvi]` blond` rebel`.
Dac` ar fi cunoscut-o mai bine, Joe ar fi [tiut c`, la ea, asta
\nsemna \nceputul unei oarecare enerv`ri. Felicia se st`pâni
totu[i era tân`r [i nu voia s`-l pedepseasc`. |n loc s`-l pun` la
locul s`u, se hot`r\ mai curând s` scape de el cât mai repede.
8 MELANIE HURST

– Spune]i-mi, relu` tân`rul b`rbat, f`r` s`-[i dea seama de


nimic, pentru c` suntem pe cale s` devenim prieteni, a]i putea
s`-mi r`spunde]i la \ntrebare. Sunte]i celibatar`? Am observat
c` nu purta]i verighet`.
Felicia nu se putu st`pâni s` nu zâmbeasc`.
– Ei bine, se poate spune c` sunte]i perspicace.
– Trebuie. Cum vre]i s` am succes, dac` m` \n[el \n
leg`tur` cu prada?
Prad`! Felicia nu dorea cu nici un pre] s` fie a[a ceva.
Brusc, avu o idee.
– Ajungem pe culmea River Run. Ve]i schia aici, sau
inten]iona]i s` urca]i mai sus?
Joe \ntoarse capul, interesat.
– {i dumneavoastr`? o \ntreb` el.
– Eu am pus \ntrebarea prima.
Felicia \[i repro[` pu]in c`-l p`c`le[te pe acest tân`r f`r`
experien]`, dar nu era dispus` s`-l suporte mai mult timp, nici
pe el, nici pe vreun altul. Nu venise \n „Valea Soarelui“ pentru
a avea o aventur` [i cu cât mai repede se va \ndep`rta aceast`
persoan` sup`r`toare, cu atât va fi mai bine.
Scaunul se apropia acum de o colin` acoperit` cu z`pad`
b`t`torit`, oprirea intermediar` ce ducea spre pârtia de pe
River Run. Curând, schiurile le vor atinge p`mântul [i trebuia
s` ia o hot`râre. F`r` s` vrea, Joe o ajut`.
– Spune]i c` a]i mai schiat deja. S` vedem dac` este
adev`rat. S` coborâm \mpreun` River Run, \ntr-o \ntrecere
adev`rat`, cel ce pierde ofer` un pahar \nving`torului.
„Iat` [ansa mea“, se gândi Felicia, u[urat`.
PROFESORUL DE SCHI 9

– Lua]i-o \nainte, \i propuse ea.


Spunând asta, \i adres` cel mai frumos zâmbet. „Cel mai
bun schior din Idaho“ nu a[tept` s` i se spun` de dou` ori.
|nfigând be]ele \n z`pad`, \mpinse cu toat` puterea [i se
avânt` pe pant` f`r` s` se \ntoarc`, sigur c` Felicia se afla \n
urm`. Era atât de dornic s` arate c` este cel mai tare, \ncât nu
se gândise o clip` c` ea se putea s` nu-l urmeze. {i totu[i, asta
se \ntâmpl`. Tân`ra femeie porni gr`bit` \n direc]ia opus` [i
ajunse \n sta]ie, unde a[tept` un loc pentru a urca mai sus.
Urm`torul s`u \nso]itor era de cu totul alt gen. Un b`rbat
b`trân, \mbr`cat ca un alpinist de la \nceputul secolului, cu
\nc`l]`minte \nalt`, strâns` \n [ireturi, pantaloni bufan]i din
postav, m`nu[i cu un deget [i [apc` din lân`. Un b`rbat t`cut,
c`ruia, ca [i Feliciei, i se p`rea c`-i f`cea pl`cere s` admire
peisajul. Amândoi \ncepur` s` observe pârtia ce [erpuia pe
sub scaun, b`trânul fluierând, Felicia pu]in \ncordat`. Dup`
to]i ace[ti ani, \nc` recuno[tea cel mai mic viraj, cel mai mic
copac, parcursul \i era la fel de familiar ca odinioar`.
– A]i mai venit \n „Valea Soarelui“? \ntreb` pe nea[teptate
vecinul s`u.
– Aici am \nv`]at s` schiez, cu mama mea, când eram mic`.
Felicia zâmbi la amintirea primului s`u contact cu z`pada.
|n acea perioad`, lua lec]ii lâng` caban` [i pentru copila care
era, mun]ii nu reprezentau decât un element de peisaj. Pe
atunci \ntrez`rea doar Mont Baldy, spre care se \ndrepta
acum. |n fiecare dup`-amiaz`, dup` lec]ii, feti]a se gr`bea spre
piscina hotelului pentru a-i povesti mamei faptele de vitejie
din timpul zilei, \ntocmeau planuri pentru seara, deoarece
amândurora le pl`cea enorm s` ias`.
10 MELANIE HURST

Mai târziu, Felicia se \ntorsese \n „Valea Soarelui“. De data


aceasta, \n calitate de membr` a unei echipe de schi, pentru a
se preg`ti pentru Jocurile Olimpice [i a \ncerca s` se califice.
Zi dup` zi, se antrenase pe pârtiile din Mont Baldy, sub
comanda unui instructor sever. Uneori, când ajungea \n josul
pantei, era deja noapte.
B`rbatul care era a[ezat al`turi scoase brusc un strig`t de
admira]ie. Felicia ie[i din visurile sale pentru a urm`ri din ochi
un schior pe care vecinul s`u i-l ar`ta cu degetul. O siluet`
neagr`, care cobora pe pârtie zburând din denivelare \n
denivelare de teren, f`r` a renun]a la elasticitate [i la o
rapiditate fabuloase.
B`trânul scoase un fluierat lung.
– N-am v`zut niciodat` pe cineva atât de sigur, nici atât de
elegant! exclam` el.
– Nici eu, m`rturisi Felicia. Privi]i num`rul de oameni care
s-au oprit s`-l vad` trecând. {i totu[i, \n acel loc, nu sunt decât
schiori foarte buni.
Felicia \[i ]inu respira]ia. Nu era posibil! Necunoscutul
reu[ea s` rezolve cu brio toate capcanele \ntinse de aceast`
pist` infernal`. Exhibition Run era pres`rat` cu denivel`ri
primejdioase pe care b`rbatul de jos le lua aparent f`r`
dificultate.
– Cu siguran]`, mi-ar pl`cea s` schiez astfel \ntr-o zi,
bomb`ni b`trânul. Se spune mereu c` antrenamentul
\mbun`t`]e[te performan]ele. Eu m` antrenez de ani de zile [i
nu reu[esc deloc. Privi]i cum coboar` el aceast` pârtie!
Felicia f`cuse aceast` coborâre de nenum`rate ori,
asumându-[i toate riscurile pentru a câ[tiga câteva secunde.
PROFESORUL DE SCHI 11

Uneori \[i urma antrenorul, cel mai adesea, el era cel care o
urma, dându-i sfaturi. |ncercase s`-l imite, s`-i copieze stilul
des`vâr[it, f`r` s` reu[easc` a[a cum [i-ar fi dorit.
– Era o vreme...
Felicia t`cu. La ce bun s` r`scoleasc` aceste amintiri? Nu-i
pl`cea s` revin` asupra trecutului. Singurul mijloc de a se
acomoda cu prezentul era s`-l considere ca diferit de acea alt`
perioad` din via]`. Numai viitorul era important.
|ntorcându-se, tân`ra femeie mai putu urm`ri câteva clipe
acea s`geat` neagr` care gonea spre vale. Când nu-l mai v`zu,
oft`. Ce spectacol! I se p`rea c`-l mai v`zuse deja pe acest
schior. Recuno[tea acest stil agil, [tia dinainte \n ce moment
va ocoli, va \ncetini, va accelera. Avu deodat` certitudinea c`
l-ar fi putut urma [i r`mâne pe urmele sale f`r` efort, din
instinct.
{i acest echipament negru! Acesta i se p`rea de asemenea
dintotdeauna cunoscut. Grant purta \ntotdeauna negru. |n
acea perioad`, era unul dintre cei pu]ini. Pretindea c` aceast`
culoare \i permitea echipei s`-l urm`reasc` mai bine, s`
remarce micile am`nunte care \mbun`t`]eau viteza.
Felicia oft`. Cât de departe erau toate acestea!
– Iat` Casa Rotund`, relu` vecinul s`u.
Era aproape timpul s` coboare.
– Dumnezeule, mor de dorin]a unei cafele calde!
B`trânul scoase un adev`rat strig`t de pl`cere, care o f`cu
pe Felicia s` râd`. El se \ntoarse.
– {i dumneavoastr`, nu v` este frig?
– Eu n-am schiat \nc` ast`zi, trebui ea s` m`rturiseasc`. Mi-ar
fi ru[ine s` fac deja o pauz`, cât timp am \ntârziat atât de mult.
12 MELANIE HURST

– Ve]i cobor\ Exhibition? o \ntreb` b`trânul domn,


eliberându-se din scaun cu un aer mirat.
Felicia \l urm` \ncet pân` la platforma care se afla la
plecarea pe pârtii, \naintea terasei restaurantului.
– N-am mai schiat de un an, \i r`spunse ea. Cred c` ar
trebui s` \ncep prin a m` \nc`lzi pe un parcurs mai pu]in dur.
Pe curând!
|n timp ce \nso]itorul s`u se \ndrepta spre o mas`, tân`ra
femeie \[i puse ochelarii. Ochii s`i, de un albastru foarte
deschis, erau sensibili la reflexia soarelui pe z`pad`.
|mpingându-se \n be]e, se avânt` pe o coborâre anex`, Lower
College.
Mu[chii \i frem`tau, ca [i când ar fi [tiut ce-i a[teapt`.
R`spunser` imediat la prima solicitare. Stilul Feliciei fusese
\ntotdeauna simplu [i u[or. De-a lungul anilor pierduse pu]in
din aceast` dezinvoltur`, era mai prudent s` mearg` drept,
ceva mai pu]in repede. Foarte rapid, reg`si senza]ii pe care le
credea uitate.
Traversând depresiunea muntoas`, Felicia \nchise ochii.
Sim]ea pista, schiurile se modelau dup` sinuozit`]i ca alt`dat`.
Ele \i indicau ce trebuie s` fac`, \n ce clip` s` schimbe direc]ia,
s` \ncetineasc`, s` \mping` spre \nainte. Ajunse jos f`r` s`
gâfâie, de[i pu]in obosit`.
Când se \ntorcea spre plecarea telescaunului, un strig`t o
f`cu s` ridice capul. Pe scaunul care tocmai se ridicase \n aer,
Joe \i f`cea semna largi!
– Felicia! V-am pierdut. Unde ne vom \ntâlni?
Ce ghinion! Pentru c` \ncepuse s` mint`, Felicia se hot`r\
pe loc s` continue. Punând mâinile \n portavoce, \[i strig`
r`spunsul.
PROFESORUL DE SCHI 13

– Pe culme!
Dac` o a[tepta, \n acest timp va putea face Exhibition
absolut lini[tit`!
La telescaun era foarte pu]in` lume, de-abia câteva
persoane. Scaunele plecau \n mare parte golea Felicia nu avu
de a[teptat decât câteva minute \nainte de-a porni spre pârtia
la care se gândea de atât de mult timp. De data aceasta c`l`tori
singur`, ceea ce-i f`cu bine. Iubea prea mult muntele pentru
ca un guraliv s`-i strice pl`cerea. Stânco[ii scânteiau \n soare;
\ntorcându-se, z`ri \n dep`rtare câmpia. Totul era frumos [i
lini[tit.
Deodat`, ochii \i fur` atra[i de-o pat` neagr`, departe \n
urma ei. Strângând din ochi, tân`ra femeie \ncerc` s` vad`
dac` nu era vorba despre schiorul pe care-l observase
coborând pârtia. Din nefericire, o pereche de oameni tineri o
\mpiedicau s` disting` bine. Era un b`rbat \mbr`cat \n negru,
dar nu-i putea \ntrez`ri tr`s`turile. Totu[i avu sentimentul c`,
la rândul s`u, el \ncerca s-o cerceteze.
Ajuns` la Casa Rotund`, Felicia trecu f`r` s` se opreasc` \n
fa]a restaurantului [i se duse la plecarea pe pârtie. Acolo f`cu
o pauz`. |n fa]a ei, pârtia se adâncea aproape vertical \n vale.
O cuprinse o u[oar` nervozitate, ca \n perioada când participa
la competi]ii. Piciorul stâng o f`cu subit s` sufere. O mic`
\n]ep`tur` scurt`, tocmai suficient` pentru a-i aminti un vechi
accident.
Felicia sim]ea \n spate prezen]a altor schiori, care a[teptau
s` se avânte pe aceast` pant` vertiginioas`, aproape vertical`.
O veche amintire \i reveni \n memorie: vocea celui care d`dea
plecarea. O clip`, se sim]i \ntoars` \n anii din urm`. |n fa]a ei
14 MELANIE HURST

vidul, de unde urca zgomotul de voci al mul]imii; la stânga, o


prezen]` confuz`, starterul. I se p`rea c`-l aude din nou
num`rând secundele: „Zece, nou`, opt, [apte...“. Detestase
\ntotdeauna aceast` clip`, momentul adev`rului, \n care era
gata s` ri[te totul [i acum era \n aceea[i stare. Nu reu[ea s`-[i
impun` s` porneasc`.
– Urmeaz`-m`, \i strig` o voce la ureche.
O siluet` \ntunecat` trecu pe lâng` ea ca o s`geat` [i se
arunc` spre pr`pastie. B`rbatul pusese \n tonul cu care
d`duse acest ordin atâta autoritate, \ncât Felicia nu mai ezit`.
F`r` s` stea pe gânduri, porni \n urm`rirea sa.
Cu genunchii \ndoi]i, be]ele la subsuori, \n perfect` pozi]ie
de c`utare a vitezei; tân`ra femeie luase urma necunoscutului.
Acesta men]inea un ritm rapid pe care Felicia n-avu nici o
greutate s`-l urmeze. Era pu]in ca [i când \l urma pe Grant.
Când b`rbatul vira de-o parte sau de alta a v`ii, printr-un
miracol pe care nu [i-l explica, Felicia ghicea cu o secund`
\nainte ca el s` execute gestul [i anticipa cu u[urin]`
schimbarea direc]iei.
La jum`tatea pantei, \nso]itorul s`u f`cu o gre[eal` [i se
l`s` aruncat peste o ridic`tur` de teren pe care o apreciase
gre[it. Zbur` brusc, asemenea unei imense p`s`ri negre [i nu
se \ndrept` decât tocmai dup` o sut` de metri mai jos. Felicia
v`zuse obstacolul [i-l evit`.
Ca odinioar` cu Grant, \nv`]a profitând chiar de gre[elile
celui care-i deschidea calea.
|n aceast` vitez`, fur` curând \n josul pantei. Acolo,
necunoscutul \n negru \ncetini [i se \ndrept` \n toat`
\n`l]imea sa. Pe moment, Felicia avu impresia c` s-a \ntors cu
PROFESORUL DE SCHI 15

mult timp \n urm`. Nu era posibil, nu putea s` fie el! |[i scoase
ochelarii de schi [i observ` silueta \nalt`. Nu, avea probabil
halucina]ii. Timp de o secund`, crezuse c` schia din nou cu
Grant Mitchell, antrenorul echipei feminine de schi a Statelor
Unite, antrenorul s`u, acela care-[i petrecea zilele pe pârtie cu
ea [i cu care \mp`r]ea \n egal` m`sur` via]a.
B`rbatul \[i scoase casca [i-[i trecu o mân` prin p`rul negru
[i des. Felicia tres`ri. Cum sem`na cu Grant! Niciodat`, dup`
cinci ani de desp`r]ire, nu \ntâlnise pe cineva atât de
asem`n`tor! Se apropie, c`utând un detaliu care s`-i
dovedeasc` faptul c` se \n[ela.
– Felicia, schiezi \nc` la fel de bine, exclam` Grant
\ntorcându-se pentru a-i sta \n fa]`.
Tân`ra femeie r`mase nemi[cat`, prea surprins` ca s`
r`spund`. Pentru a-i vorbi, Grant luase o voce atât de
normal`, complet lipsit` de mirare, \ncât i se p`ru c` tocmai
f`cuse un salt \n trecut. Clipi din ochi pentru a verifica dac`
nu viseaz`. Coborârea cu acel b`rbat \n negru, descoperirea a
ceea ce pentru o clip` b`nuise, f`r` s`-[i m`rturiseasc`, totul
contribuia la a o face s` cread` c` era pe cale s`-[i piard`
min]ile.
{i totu[i, el era acolo [i vocea sa fusese cea de care
ascultase avântându-se pe pârtie.
– Dumnezeule, Grant, tu e[ti! Cum m-ai recunoscut?
Privirea \ntunecat` a lui Grant nu-i p`r`sea chipul. El zâmbi
scurt.
– }i-am recunoscut mai \ntâi vocea, când i-ai r`spuns
acelui tân`r de pe telescaun. Am \n]eles imediat c` \l min]eai
[i te-am urm`rit pentru a vedea ce se \ntâmpl`. Min]i \nc` la
fel de bine.
16 MELANIE HURST

O privea cu o asemenea intensitate, \ncât Felicia se \nfior`.


|ncetând s` mai zâmbeasc`, el relu`:
– Mi-a fost \ntotdeauna foarte greu s` recunosc momentele
\n care min]eai, sau \n care spuneai adev`rul.
– Nu este prea dr`gu] s`-mi spui un asemenea lucru.
– Este prima dat` când am ocazia s` te fac s` [tii, \n fa]`,
ceea ce gândesc despre comportarea ta. Nu m` po]i totu[i
condamna c`-mi iau aceast` greutate de pe suflet?
Ridicase sprâncenele cu un aer sarcastic [i ochii \i lansar`
brusc fulgere care o f`cur` pe Felicia s` nu se simt` \n largul
ei. F`r` s`-[i dea seama, \[i strânse hanoracul la piept. I se
f`cuse subit frig. Amintirea clipelor petrecute \mpreun`,
desp`r]irea, timpul \n care fusese atât de nefericit`, o asaltar`
brusc. De ce revenise oare astfel \n via]a sa? De ce trebuia ca
r`nile zilelor rele s` se deschid` din nou? |l privi la rândul ei
cu aten]ie, ochii tr`dându-i aceste \ntreb`ri mute.
– Nu pari foarte fericit` c` m` vezi, arunc` el cu o \nf`]i[are
r`ut`cioas`.
– Ar trebui? \i r`spunse cu un ton acru.
– Ei bine, nu sta acolo nemi[cat`. Vei \n]epeni de frig. S`
lu`m telescaunul [i s` mergem la Casa Rotund` s` prânzim.
F`r` s` a[tepte r`spuns, se \ndrept` spre plecarea
telescaunului. Tonul autoritar presupunea c` nu putea decât
s`-l asculte.
Felicia, stupefiat`, \l v`zu \ndep`rtându-se \n grab`. Pe
teren plat, adaptase mersul unui alerg`tor de fond, ap`sând
pe fiecare dintre schiuri [i ajutându-se cu b`]ul opus. Privirea
tinerei femei se opri asupra picioarelor musculoase. Grant
PROFESORUL DE SCHI 17

probabil nu \ncetase niciodat` s` se antreneze. Observându-l


doar o clip`, se putea spune c` era un atlet \n perfect` form`.
Oftând, Felicia se avânt` pe urmele lui. Se temea de aceast`
discu]ie \n doi pe care o evitase atât de mult timp, dar nu se
putea \mpiedica s` nu fie pu]in tulburat` de aceast` prezen]`
dinamic`.
Ea venise \n „Valea Soarelui“ \n vacan]`, o vacan]` de care
avea foarte mare nevoie. Spera s` g`seasc` aici singur`tatea
propice pentru a rezolva problemele de care se lovea. Cu
siguran]`, nu f`cuse aceast` deplasare pentru a-[i \ntâlni fostul
so]. Era ultimul om din lume pe care dorea s`-l vad` \n acest
moment al vie]ii sale. Prezen]a sa puternic` nu putea decât s`
reaprind` vechi pasiuni, de care se credea vindecat`. |n sfâr[it,
acum era prea târziu pentru a da \napoi.
|narmându-se cu curaj, Felicia acceler` pentru a-l ajunge
din urm`.
Capitolul 2

|n timp ce-l urma pe Grant, Felicia nu se putu \mpiedica s`


nu remarce privirile invidioase pe care i le aruncau unele femei.
Acestea p`reau geloase c` avea un partener atât de frumos
pentru a schia. De fapt, dac` ele ar fi [tiut! |n clipa aceea, Felicia
ar fi preferat s` se afle la cel`lalt cap`t al lumii, \n singur`tate,
departe de acest b`rbat foarte frumos, foarte sigur de el.
St`tur` la rând \n t`cere. N-aveau nimic s`-[i spun`, nimic
ce putea auzi un str`in. Fuseser` c`s`tori]i pu]in timp [i anii
trecuser`. De atunci, fiecare \[i tr`ise via]a. Acum erau unul
lâng` cel`lalt, examinându-[i trecutul, motivele de repro[, \n
mijlocul mul]imii.
Când fur` \n sfâr[it singuri, suspenda]i \n scaunul care
survola un peisaj de z`pad` [i p`duri, Felicia sim]i c` Grant o
privea cu aten]ie.
– Nu te-ai schimbat, \i spuse el brusc.
La sunetul acelei voci aspre, pe care o cuno[tea atât de
bine, se \nfior`.
PROFESORUL DE SCHI 19

– Sunt totu[i cinci ani. Sunt sigur` c` trebuie s` m`


schimbat foarte mult.
– Nu, deloc. Chiar prin grosimea vestei matlasate se poate
constata c` e[ti \nc` la fel de \n form` [i musculoas`.
Era acela[i b`rbat! Cel care nu-i vedea pe ceilal]i decât prin
mu[chii lor [i prin capacitatea de-a câ[tiga câteva secunde. Un
b`rbat obsedat de sport. Uitase, cu siguran]`, perioada \n care
trupul Feliciei nu era numai un automat ce \nvingea, când,
\ntor[i la caban`, petreceau nop]i nebune[ti iubindu-se.
Tân`ra femeie p`li. Un val de emo]ie o cople[i. Era mult timp
de când nu se mai gândise la acea perioad`, la fericirea de
alt`dat`. |i trebuiser` luni de zile pentru a uita, pentru a nu
mai suferi de singur`tate. Dar el nu se schimbase, nu vedea \n
ea decât un mijloc de-a ob]ine medalii.
Grant continua s-o cerceteze. Privirea i se opri mult timp
asupra echipamentului nou.
– V`d dup` ceea ce por]i, c`-]i merge bine. S-ar spune c` ai
o via]` u[oar`.
– Banii nu sunt o problem`, dac` asta vrei s` insinuezi.
|nc` o minciun`, una dintre cele pe care le ura atât de
mult, dar nu se punea problema s`-i dezv`luie adev`rul.
– A[ fi vrut s`-mi ceri mai mult, când ai plecat. La urma
urmei, erau [i banii t`i, am muncit amândoi din greu pentru
a-i câ[tiga.
– Nu voiam nimic... Eu... bâigui ea.
– {tiu, erai prea gr`bit` pentru asta. Trebuia s` rezolvi
repede, pentru a te rec`s`tori. Tot ceea ce voiai, era un divor]
discret [i rapid. Contul meu din banc` probabil c` n-a atârnat
prea greu \n balan]`. Te-ai mul]umit s`-mi iei mândria. |n
sfâr[it, sper c` e[ti fericit`, c` ai ob]inut ceea ce-]i doreai.
20 MELANIE HURST

Felicia nu-[i revenea. Dup` atât de mult timp, Grant p`rea


la fel de dur ca \n ziua plec`rii sale. |i f`cuse oare atâta r`u,
\ncât n-o putuse ierta \nc`?
– {i tu? \l \ntreb` ea, \ncercând s`-[i controleze vocea. Nici
tu nu te-ai schimbat.
Cum el nu r`spundea, Felicia \ncepu s` priveasc` mai jos,
peste pantele unde se agitau \ncep`tori stângaci. V`zându-i
a[a de nefire[ti, \i veni \n minte coborârea pe care tocmai o
f`cuse cu Grant. R`m`sese acela[i, nu luase \n greutate [i se
]inea \nc` pe schiuri cu aceea[i elegan]`. Avea \nc` silueta
unui tân`r atlet, \n ciuda celor treizeci [i cinci de ani. Zece ani
\ntre ei, diferen]a perfect`, [i totu[i...
Un impuls subit o f`cu s` se \ntoarc` spre el. Cu un gest ce
i se p`ru firesc, Felicia scoase ochelarii care ascundeau o mare
parte din chipul lui Grant. Primi un [oc. Acolo, se schimbase
enorm, era un alt b`rbat, mai matur. Osatura fe]ei era aceea[i,
dar pielea nu mai era la fel. O mul]ime de riduri mici,
imperceptibile la prima vedere, \i \nconjurau pleoapele [i
gura. Ele \i d`deau lui Grant o \nf`]i[are mai uman`, chiar mai
blând`, ca [i când timpul venise de hac trufiei [i arogan]ei
sale. P`rul ca smoala \[i \mblânzise de asemenea culoarea. Era
pres`rat cu fire argintii, ]esând o urzeal` deas` pân` la tâmple.
Era, dac` era posibil, chiar mai frumos decât \n amintirile
Feliciei. Ochii p`reau s` m`rturiseasc` ceea ce tr`ise, bucurii,
fr`mânt`ri [i s` accentueze de asemenea acea impresie de
schimbare.
– De ce m` prive[ti \n felul acesta? o \ntreb` el.
|n timp ce-i punea \ntrebarea, \[i trecu cu familiaritate
bra]ul \n jurul umerilor Feliciei, ca [i când acesta era lucrul cel
mai firesc din lume. Felicia f`cu un gest de a se da \napoi.
Tocmai \[i d`duse seama c` Grant se gândea c` dorea s` se
PROFESORUL DE SCHI 21

lase \mbr`]i[at`. F`r` \ndoial`, \i interpretase gre[it


curiozitatea. |nainte s` poat` protesta, el pusese st`pânire pe
buzele sale [i lumea se oprise. Telescaunul p`rea c` nu mai
\nainta, vântul nu mai [uiera printre cabluri, nu mai avea
importan]` s` [tie c` aveau martori. Doar clipa conta [i
amintirile pe care acest s`rut le f`cea s` apar`.
La \nceput, Felicia nu se \mpotrivi, pentru a vedea, a
\n]elege mai bine. Corpul s`u era de ani de zile, rece [i
indiferent. Ajunsese s` cread` c` nimic nu-l va mai putea trezi.
|n tot acest timp, nici un b`rbat nu reu[ise s-o emo]ioneze, s`
produc` asupra ei efectul pe care-l avusese Grant. Credea \n
mod sincer c` sim]urile \i muriser`. Spre marea sa surpriz`,
tân`ra femeie descoperea acum c` nu era deloc a[a, c` \n ea
ardea \nc` o flac`r`. Acest foc mocnit nu cerea decât s` fie
a]â]at, dar nu de oricine: de Grant. Asta r`spundea la toate
\ntreb`rile pe care [i le punea.
Dumnezeule, ce se va \ntâmpla cu ea? Nu trebuia... Inima
care \i b`tea cu putere, aproape se opri \n loc, atât de mult o
stupefiase aceast` descoperire. |n aceea[i clip`, Grant se
\ndep`rt` cu brusche]e. Soseau la sta]ia intermediar` a
telescaunului.
– Aten]ie la schiuri! strig` supraveghetorul din cabin`.
B`rbatul striga, dar \n acela[i timp zâmbea. Era un b`rbat
b`trân, cu fa]a ridat`, care probabil v`zuse sute de
\ndr`gosti]i. Dac` Felicia [i Grant n-ar fi reu[it s` se a[eze pe
pozi]ii, ar fi fost suficient s` apese pe un buton [i s` opreasc`
astfel cablul pân` \n vale. Ar fi urmat apoi o scurt` vociferare
la adresa celor care nu fac decât dup` bunul lor plac [i
blocheaz` din nep`sare pe cei asemenea lor. Felicia nu voia
asta cu nici un pre], nici s` fie luat` drept o \ndr`gostit`, mai
ales de Grant.
22 MELANIE HURST

– E[ti gata?
– Da, da, este \n ordine, r`spunse ea gr`bindu-se,
\ngrozitor de jenat`.
Cu aceea[i mi[care, amândoi se desprinser` de telescaune,
dar Felicia se sim]i ridicat` [i dezechilibrat`. Unul dintre be]ele
sale se prinseser` \n scaun. Ro[ie de ru[ine, tân`ra femeie
\ncerc` s` se echilibreze, c`utând s` nu-[i piard` echilibrul. Cu
coada ochiului, \l v`zu pe Grant care-i venea \n ajutor, dar era
prea târziu. Plecase pe spate, antrenându-l cu ea. Ca doi
\ncep`tori, coborâr` o bun` sut` de metri \ntr-un mare zorn`it
de schiuri, sub privirile amuzate a circa zece schiori.
Când \n sfâr[it se oprir`, prima grij` fu s` se dea deoparte,
pentru a le permite celorlal]i s` treac`. O f`cur` aproape târâ[
[i reu[ir`, acoperi]i de z`pad` [i râzând \n hohote. Grant se
afla lâng` ea [i avea un aer atât de bucuros, \ncât Felicia crezu
c` se \n[elase g`sindu-i o \nf`]i[are preocupat`.
Perechile care coborau din telescaun luau cu asalt panta,
oprindu-se un timp pentru a observa mai bine cele dou`
persoane care se zb`teau \n z`pad` [i asta nu f`cea decât s` le
accentueze ilaritatea. Grant se l`s` dus spre spate, cu lacrimi
\n ochi.
– Asta \mi aminte[te de data când ni s-a \ntâmplat acela[i
lucru la Park City, \i spuse el printre dou` hohote de râs.
– {i Mammoth? |]i aminte[ti de Mammoth?
Supraveghetorul a oprit cablul [i n-a mai putut fi f`cut
niciodat` s` plece. Timp de o s`pt`mân`, to]i cei care au
r`mas bloca]i pe scaunele lor nu ne-au mai vorbit!
Felicia nu mai râsese astfel, din toat` inima, de luni de zile.
O mul]ime de povestioare amuzante \i revenir` \n memorie. O
clip`, fu gata s` uite c` Grant [i ea erau desp`r]i]i. Ceea ce
urm`, o oblig` s` revin` la realitate.
PROFESORUL DE SCHI 23

– Ce fericire c` nu ne-a surprins so]ul t`u, ad`ug` el.


Devenir` serio[i.
– Poftim?
– Ce-ar fi crezut dac` te-ar fi surprins \n timp ce-]i s`ruta-i
fostul so]? Nu este aici?
– Nu, n-a putut veni.
Felicia se ridicase [i-[i b`tea pantalonii pentru a-i scutura
de z`pad`. Aplecându-se, g`si ochelarii lui Grant [i i-i \ntinse.
– Ei bine, pentru c` iat`-te singur` [i abandonat`, nu pot
face altceva decât s` te invit la prânz la Casa Rotund`.
– Dar n-am f`cut decât dou` coborâri!
– Numai? Probabil ai \nceput foarte târziu.
– A trebuit s` las pe cineva la [coala de schi [i s` a[tept s`
\nceap` lec]ia.
– Ce importan]` are? Nu mai faci competi]ii, nu mai ai
motiv s` te gr`be[ti. Mi s-a spus c` mai servesc \nc` acel chili
cu carne, care-]i pl`cea la nebunie.
Din nou f`r` s-o a[tepte, Grant se ridic` [i porni s` schieze
cu non[alan]` spre restaurant
Grant avusese dreptate, chili era la fel de delicios ca \n
amintirile Feliciei. Se a[ezar` afar`, la soare, la ad`post de
vânt. Era o vreme splendid`, o zi perfect` pentru a fi la munte.
Era atât de frumos, \ncât \[i putur` scoate hanoracele.
Felicia mânc` repede. Avea o dorin]` nebun` s` refac`
Exhibition \n urma lui Grant. Trebuia s` se gr`beasc` dac`
voia s` mai schieze \nainte de-a fi obligat` s` se \ntoarc` la
caban`. Din nefericire, Grant nu era gr`bit. {i, printre
\nghi]ituri, \i explica ce f`cea.
– Nu m` mai ocup de antrenamente. Sunt ani de zile de
când n-am mai dat lec]ii. Am devenit expert \n amenajarea
24 MELANIE HURST

sta]iunilor. Sunt consultat din toate p`r]ile. |]i aminte[ti de


sejurul nostru la Saint Moritz? Am investit \ntr-un proiect exact
la sud de locul \n care am stat.
– Trebuie s` fii cea mai mare parte a timpului \n Europa?
– Da, dar acum fac un turneu prin Statele Unite. Vizitez
locuri, stabilesc ni[te contacte. |]i aminte[ti de Eriksen? Se
ocup` de un nou proiect \n Utah. Tocmai de la el sosesc.
Felicia se l`s` nep`s`toare pe scaun [i \ncepu s`-l observe
pe Grant \n timp ce vorbea. Era evident c` ducea \n
continuare o via]` u[oar`, a[a cum \i pl`cuse \ntotdeauna.
C`l`torea, cutreiera lumea \n lung [i lat, tr`ia \n locurile cele
mai elegante. Ca [i \nainte, se culca probabil foarte târziu, uita
s` m`nânce, lucra prea mult [i se trezea \n zori. Deodat` i se
p`ru obosit, plictisit; totu[i, Felicia [tia c` era o via]` care-i
convenea de minune. De altfel, el o alesese. Erau mai mult de
cinci ani de când \l p`r`sise, dar practic nu se schimbase.
|n cele din urm`, cu siguran]` s`tul de discursul s`u, Grant
se l`s` [i el pe scaun [i-[i \ntinse picioarele lungi.
– Sunt mul]umit c` te-am v`zut, Felicia. Am \ncercat s` aflu
cum te descurcai, dar fratele t`u n-a vrut s`-mi spun` niciodat`.
De un timp, Felicia se a[tepta la aceast` \ntrebare.
Niciodat` fratele s`u, Phil, nu-i suflase un cuvânt. De altfel, era
gre[eala sa; ea \l f`cuse s` jure c` nu va mai rosti niciodat`
numele lui Grant. Tân`ra femeie \ntoarse capul. Nu dorea s`
r`spund` la acest interogatoriu, s` vorbeasc` despre ea.
Trecutul era \ngrozitor.
– Vei fi aici toat` s`pt`mâna? \ntreb` el brusc, ridicându-se.
– Da, dar tu?
– Probabil. |n cazul \n care nu sunt chemat \n Europa. Ne
vom mai \ntâlni, cu siguran]`. Trebuie s` plec, i-am promis
unui prieten s`-i \ncerc schiurile. Pe curând.
PROFESORUL DE SCHI 25

Felicia \l privi \ndep`rtându-se \n grab`, cu acel mers atât de


tipic, pe care-l cuno[tea \nc`. Oriunde se ducea, Grant p`rea
mereu gr`bit, chiar dac` se mi[ca \ntr-un mod non[alant.
Dup` plecarea sa, Felicia r`mase mult timp nemi[cat`, cu
ochii \nce]o[a]i de lacrimi [i mintea plin` de amintiri. Trebui
s` fac` un efort s` revin` la clipa prezent` [i s`-[i dea seama c`
o p`r`sise \ntr-un mod absolut jignitor. Deodat` se \nfurie. O
coborâre pe Exhibition [i un bol cu chili cu carne! Era tot ce
merita dup` to]i ace[ti ani \n timpul c`rora se \ntrebase adesea
cum ar ar`ta \ntâlnirea lor. Acum, va mai petrece numeroase
luni, amintindu-[i de aceast` zi \n „Valea Soarelui“, de c`derea
lor, de râsetele [i de s`rutul furat \ntre cer [i z`pad`. {i \n tot
acest timp, se va felicita c`-l p`r`sise pe Grant.
Când \n sfâr[it se ridic`, o f`cu pentru a se \ndrepta spre
Exhibition. Tocmai hot`râse c` n-avea nevoie de Grant pentru
a cobor\. Va cobor\ singur`, pentru a-[i dovedi c` era capabil`
\nc` s-o fac`. Din nefericire, inima nu-i era \n stare. Felicia
tocmai \[i \ntâlnise trecutul [i-i era greu s` se concentreze.
F`când cale-ntoars`, se \ndrepta spre River Run, pe care
cobor\ cu vitez` mic`. Ajuns` jos, a[tept` autobuzul care f`cea
naveta pân` la sta]iune. Acolo, \l re\ntâlni pe b`trânul domn,
\nso]itorul s`u de diminea]`.
– V-a]i oprit foarte devreme, remarc` el.
– Feti]a mea ia ast`zi prima lec]ie. |mi doresc la nebunie s`
merg s-o v`d cum se descurc`.
– A]i ales bine. Aici este una din cele mai bune [coli din
lume. Poate c`, \n câ]iva ani, va schia la fel de bine ca b`rbatul
\n negru de azi diminea]`. N-am admirat niciodat` un
asemenea spectacol. B`trânul nu-[i revenise \nc`. Scoase un
mic fluierat admirativ, care o f`cu pe Felicia s` zâmbeasc`.
26 MELANIE HURST

– L-a[ fi putut privi schiind toat` ziua, murmur` ea.


Revedea picioarele lungi ale lui Grant dejucând capcanele
coborârii.
– Acel b`rbat este cel mai bun schior pe care l-am v`zut
vreodat`, ad`ug` cu sinceritate.
B`trânul o privi atent o clip` cu un aer ironic.
– Nu sunt \ntru totul de acord, replic` el. Adineaori, am
avut ocazia s` privesc o schioare blond` coborând Exhibition
[i care cel pu]in \l egala. Ave]i un talent excep]ional, o
adev`rat` profesionist`.
– Am participat doi ani la circuitul Cupei Mondiale.
– Este ceea ce credeam [i eu. Se simte c` a]i f`cut
performan]`. Presupun c` acum s-a terminat [i c` v` ocupa]i
mai mult de copil [i de c`minul dumneavoastr` decât de schi?
N-o \ntrebase din pur` curiozitate. Felicia sim]i c` amabilul
domn era profund uman [i purta un enorm interes viitorului
s`u. |i fu recunosc`toare [i-i vorbi pu]in despre ea, f`r`
re]inerea obi[nuit`.
– |ntr-adev`r, consacru foarte mult timp feti]ei mele.
Restul timpului, lucrez \ntr-un magazin de sport, ceea ce-mi
permite s` r`mân \n contact cu lumea schiului. |n fiecare
iarn`, \nso]esc grupuri [i fac demonstra]ii.
– Ce bine este! Ah, iat`, pe mâine, sper. Eu m` opresc aici.
Când \i voi spune so]iei c` am f`cut cuno[tin]` cu o
campioan` \ncânt`toare, nu-i va veni s` cread`!
Cobor\ din autobuz, agitând mâna.
|ndreptându-se spre zona \ncep`torilor, tân`ra femeie
\ncerc` s`-[i aminteasc` ceea ce sim]ise \n acea perioad`
minunat`, când era o vedet` a echipei. Avea un so] [i antrenor
pe care-l adora [i c`l`toreau \n locurile cele mai frumoase.
PROFESORUL DE SCHI 27

Dac` n-ar fi fost c`derea aceea nenorocit` la Aspen, din ultima


curs` a sezonului! De[i, vara, urmase trupa, pentru a continua
antrenamentele, \n ciuda curajului s`u, nu reu[ise s` se
adapteze [edin]elor pe care le efectuau ceilal]i. |n august,
când debarcaser` la Portilla, \n Chile, Felicia era epuizat`.
Atunci, acolo, \i ordonase Grant s` \nceteze competi]ia.
Perioada care urmase, fusese trist`. Schiul era via]a ei [i
descoperise deodat` c` nu era doar atât [i c` nu era preg`tit`
s` fac` altceva. Singur`tatea o \ndemnase s` vad` totul \n
negru, s`-[i exagereze repro[urile.
Amintirile acelei perioade reveneau \n num`r atât de mare
\n memorie \ncât Felicia \[i prinse capul \n mâini. Voia s` uite,
trebuia neap`rat. {i totu[i, cum s` [tearg` acea zi oribil`, \n
care totul se pr`bu[ise? Mai \ntâi, doctorul, atât de bun, atât
de zâmbitor, apoi acea comunicare telefonic` pe are o
surprinsese din camera de hotel. Sfâr[itul fericirii ei. Fusese
apoi scrisoarea pe care o pusese \n valiza lui Grant, \n clipa
plec`rii sale \n Germania, cu toat` echipa. |i promitea s` li se
al`ture mai târziu. Evident, n-o f`cuse [i nu-l mai rev`zuse
pân` \n aceast` zi.
Pentru ea se deschidea brusc o via]` minunat` [i nu trebuia
s` lase norocul s` treac`. Anii trecuser`, mai pu]in \ncânt`tori,
mai duri decât crezuse, dar \n ceea ce-o privea, aducându-i noi
cuno[tin]e. F`r` regrete, n-o interesa decât viitorul!
– Mam`, mam`! Iat`-te \n sfâr[it! De ce n-ai venit mai
devreme? M-ai fi putut vedea schiind. S` [tii c` voi ajunge
exact ca tine.
Sally sosea \n fug`, cu obrajii \mbujora]i, nebun` de
fericire, tr`gând micile schiuri \n urma ei. Feti]a era acoperit`
de z`pad` de la picioare, pân` la ciucurele c`ciulii din lân`.
28 MELANIE HURST

– Dumnezeule, Sally, semeni cu un om de z`pad` gata s`


se topeasc`. Vino, ai s` r`ce[ti. Vom intra [i vom bea o
ciocolat` cald`.
– Dar, mam`, când ai s` m` vezi schiind?
– Mâine diminea]`. Cred chiar c` voi r`mâne cu tine. Vreau
s` aflu ce-ai \nv`]at.
– Vezi, mam`, piciorul acesta este dulcea]a de fragi,
stângul, de prune. A[a le nume[te profesorul. Apoi ne strig`:
„Pune greutatea pe fragi“, sau „Ridic` greutatea de pe prune“.
Ce vrea s` \nsemne „s` pui greutatea“?
Felicia izbucni \n râs. Aceast` poveste cu dulcea]a, \i
provoc` bun` dispozi]ie. Era un mijloc foarte amuzant de a-i
face pe copii s`-[i aminteasc` de piciorul drept [i de cel stâng.
– |]i voi ar`ta toate acesta mâine, draga mea. Vom face
dulcea]a \mpreun`.
La \ntoarcerea la caban`, Felicia o dezbr`c` pe Sally [i-i f`cu
o baie. |n timp ce copila se juca \n ap`, ea \ncepu s`-[i scoat`
echipamentul. Telefonul care sun` o f`cu s` tresar`.
– Felicia? Aici Grant. |mi pare r`u c` te-am p`r`sit atât de
repede, adineauri. E[ti liber` pentru cin`?
Felicia r`mase o clip` f`r` s` r`spund`, incapabil` s`
rosteasc` un cuvânt, atât de mare era surpriza. Acest apel o
f`cea nervoas`, nu-i spunea nimic bun. Grant p`rea mirat de
mutismul ei [i-[i re\nnoi oferta.
– Mi-ai spus c` so]ul t`u nu este aici [i am s`-]i vorbesc
despre afaceri, a[a c` m-am gândit c` am putea mânca
\mpreun`.
– Nu [tiu, Grant.
Instinctul o sf`tuia s` nu se duc`. Nu trebuia s`-l mai vad`,
cu nici un pre], mai ales dac` voia s` uite trecutul.
PROFESORUL DE SCHI 29

– Din cauza so]ului t`u? }i-e team` c` nu este de acord?


Po]i s`-l lini[te[ti, nu vom merge decât la restaurant, nimic
mai mult.
– Nu este asta. Este din cauza feti]ei mele. N-am pe nimeni
care s-o supravegheze [i nu [tiu...
Nu putu merge mai departe. La cel`lalt cap`t al firului,
Grant era la fel de t`cut. Orice, mai degrab` decât t`cerea.
Felicia relu`:
– Cred c` ar fi prea târziu s` g`sesc pe cineva pentru
aceast` sear`.
Când Grant vorbi din nou, o f`cu cu o voce rece,
impersonal`. Nu-i pl`cuse niciodat` organizarea, planificarea.
Pentru el, copila Feliciei nu putea fi decât o piedic` greu de
suportat.
– Administratorul cabanelor \mi este prieten, \i spuse
Grant. |i voi cere s`-]i trimit` pe cineva pe la ora [apte. M`
g`se[ti la recep]ie.
|nchise, f`r` s` a[tepte ca ea s` accepte sau nu. Felicia oft`.
Grant trebuie s` fie foarte surprins de descoperirea sa. Toat`
via]a o considerase ca pe-o adolescent` [i acum o reg`sea
mam`.
Când se cioc`ni la u[`, la ora prev`zut`, Sally tocmai \[i
termina cina. Dormea deja \n picioare [i nu reu[ea s`-[i
termine desertul. Mary, tân`ra care se ocupa de copii, era o
angajat` a sta]iunii care g`sise acest mijloc de a-[i \mplini
pl`cerile ce [i le oferea doar la salariu, o fat` tân`r` [i
fermec`toare, care abia ie[ise din colegiu.
– Este moart` de oboseal`, declar` Felicia. O voi culca
\nainte s` plec.
30 MELANIE HURST

– Unde te duci, mam`? \ntreb` Sally c`scând.


– S` cinez la restaurant, nu va dura mult.
– Ie[i singur`?
– Nu draga mea, cu cineva.
– O prieten`? \ntreb` Sally.
– Un b`rbat pe care l-am cunoscut de mult, sunt ani de
atunci, \nainte de na[terea ta.
– Este dr`gu]?
– Da.
– Voi putea s`-l v`d?
– Poate.
Sally, a]ipit` deja pe jum`tate, \i arunc` deodat` o privire
nemul]umit` mamei sale.
– De ce spui mereu „poate“, când vrei s` spui „nu“?
Felicia zâmbi:
– Cred c` toate mamele fac la fel.
– Petrecere frumoas`, mam` drag`, murmur` feti]a.
Ochii i se \nchiser` aproape imediat [i Felicia, dup` ce o
\nveli cu tandre]e, \nchise u[a f`r` zgomot.
„Sally, scumpa mea, dac` cel pu]in ]i-a[ fi putut spune. Cât
de bine ar fi fost s` te s`rut [tiind c` pricepi c` voi cina cu tat`l
t`u. Dar nu vreau s` [tii c` Grant \]i este tat` [i mai ales, nu
trebuie ca el s` afle asta. Niciodat`!“
Capitolul 3

Felicia \mbr`c` un pulover din ca[mir alb, care era, \ntr-un


anumit fel, cadoul de Cr`ciun de la mama sa. De fapt, aceasta
\i trimisese un somptuos platou din argint aurit, imaginându-[i
cu siguran]` c` fiica sa avea timp s` dea serate elegante.
Tân`ra femeie \l trimisese \napoi [i, cu banii astfel ob]inu]i,
putuse s` cumpere dou` rochii lui Sally, s` pl`teasc` o lun` la
cre[` [i s` achizi]ioneze acest pulover dintr-un magazin care
lichida. Nu era foarte bogat` [i cecul magazinului foarte
elegant, de unde \[i f`cea mama sa cump`r`turile, fusese
binevenit.
|n clipa când s` ias`, \mbr`c` o hain` u[oar` [i c`lduroas`
mov, pe care patronul, Dan Fowler, i-o \mprumutase.
Privindu-se \n oglind`, Felicia se strâmb`. Culoarea era prea
vie [i gulerul din blan` vopsit` era pu]in prea ]ip`tor, dup`
gustul ei. |n plus, aceast` hain` nu se potrivea deloc cu blugii
din catifea bej. Se hot`r\ s-o \mbrace totu[i, pentru c` era
elegant` [i pentru c` voia ca Grant Mitchell s` cread` c` avea
tot ce-i trebuie, sau m`car c` era mul]umit`.
32 MELANIE HURST

Fostul s`u so] o a[tepta, dup` cum se \n]eleseser`, la


recep]ie, nervos, ner`bd`tor.
– |n sfâr[it, iat`-te! Ce te-a re]inut? Ai probleme?
– Nu, dar [tii cum sunt copiii. Au mereu ceva de f`cut \n
ultimul moment.
De fapt, Felicia \ntârziase din vina sa. |[i petrecuse mult
timp periindu-[i p`rul blond, bogat.
– Dac` este atât de grav, \ntoarce-te lâng` ea, vom cina mai
târziu, \n timpul serii. Pot \nc` anula rezervarea.
– Ce rezervare?
– Am re]inut o mas` la „Tril Creak Cabin“ [i vehiculul care
face naveta pleac` \n câteva minute.
– Ah, da! Trail Creek.
|[i amintea perfect locul, unul dintre preferatele ei [i vocea
\i deveni entuziast`.
– Nu te nelini[ti, acum totul este \n ordine, putem pleca.
Cred c` ar trebui s` ne gr`bim.
Porni repede spre u[`, ca un copil ce iese \n recrea]ie \n
curte. Nu mai fusese \ntr-un loc elegant de o ve[nicie [i
aceast` sear` \i f`cea \n cele din urm` o pl`cere imens`. Era o
mic` revenire \n urm`, la vremea când totul era u[or, \n care
bog`]ia se producea f`r` efort.
Ajuns` afar`, Feicia \ncepu s` alerge spre locul unde
a[tepta o sanie mare, tras` de doi cai.
– Fii atent`, \i recomand` Grant, este polei. De altfel, cel
care conduce ne-a v`zut.
Pentru c`-i ignor` sfatul, el lu` tonul unui adult care
dojene[te o feti]` neatent`.
– Felicia, ai s` cazi!
|n clipa \n care Grant striga aceast` recomandare, tân`ra
femeie puse piciorul pe o bucat` de ghea]` [i plec` \n fa]`, cu
PROFESORUL DE SCHI 33

mâinile \ntinse, pentru a amortiza c`derea. Numai datorit`


rapidit`]ii \nso]itorului s`u, nu se \ntinsese cât era de lung`.
Dintr-o s`ritur`, acesta fusese lâng` ea [i o prinsese de umeri.
– Acum totul este bine, po]i s`-mi dai drumul,
murmur` ea.
Era o minciun` nevinovat`, una \n plus, deoarece toat`
atitudinea sa \i contrazicea vorbele. Trupul i se f`cuse greu \n
bra]ele lui Grant. |i pl`cea acest contact, aceast` c`ldur`.
Felicia tr`ise prea mult timp singur`, trebuise s`-[i asume
responsabilit`]ile vie]ii f`r` nici un ajutor, a[a c` aprecia s` se
simt` protejat` de cineva puternic. Era bine s` nu ai
responsabilit`]i, chiar pentru o perioad` scurt` de timp.
Totu[i, se eliber`.
– S` mergem, spuse ea râzând, ultimul sosit pl`te[te masa.
|nainte ca Grant s` aib` r`gazul de a face un gest, Felicia
ajunsese la sanie [i, prinzând mâna vizitiului, se coco]` pe
margine. |ntorcându-se, avu surpriza s` vad` c` Grant n-o
urmase. R`m`sese nemi[cat, acolo unde o ]inuse \n bra]e.
Crezu c` vede \n privirea sa o lic`rire care o f`cu s` se \nfioare.
Brusc, n`v`lir` amintirile.
O voce strident` o scoase din visare.
– Dar este prietena mea de pe pârtii. Cea care nu \nceteaz`
s` se piard`. Bun` ziua, Felicia, vino [i ia loc lâng` Joe. Mai
am un bra] liber.
Joe Posten, „cel mai bun schior din Idaho“, era instalat
lene[ pe banchet`, cu bra]ul trecut \n jurul umerilor unei mici
tinere, ro[cat` [i \ncânt`toare. B`tu cu mâna mu[amaua
scaunului \ntr-un gest de invita]ie pe care-l credea probabil
irezistibil. Când \l z`ri pe Grant, care-l dep`[ea cu cel pu]in un
cap, zâmbetul s`u deveni for]at. Când acesta se a[ez` lâng`
34 MELANIE HURST

Felicia [i-i lu` mâinile cu un aer foarte natural, tân`rul b`rbat


prefer` s` se ocupe din nou de frumoasa sa \nso]itoare.
Vizitiul urc` pe scaunul s`u [i pocni din bici pentru a-[i
avertiza caii. Se produse un [oc u[or [i sania \ncepu s` alunece
\n lini[te pe z`pad`, afundându-se f`r` zgomot \n \ntuneric.
Mai \ntâi, nu se auzir` decât clopo]eii care \mpodobeau
hamurile, apoi cineva \ncepu s` cânte, urmat de ceilal]i.
Atmosfera era vesel`. Brusc, Felicia se sim]i fericit`.
Nu pentru mult timp, deoarece Joe, vrând s` atrag`
admira]ia prietenei sale, reveni la atac:
– Ce-ai spune de pu]in vin ro[u? o \ntreb` el, ar`tându-i o
plosc` din piele pe care o purta \n jurul gâtului. A[a se
serve[te din ea.
|mbinând gestul cu cuvântul, o \ndep`rt` la lungimea
bra]ului [i f`cu s` ]â[neasc` un fir de lichid pe care-l \nghi]i cu
l`comie, trecu apoi plosca tinerei femei, zâmbind, convins c`
se va p`ta sau [i-o va v`rsa pe fa]`. Felicia se descurc` f`r`
stric`ciuni, dar lunând precau]ia de a nu \ndep`rta prea mult
sacul din piele de gur`. |i trecu apoi obiectul lui Grant.
– Nu e[ti un juc`tor foarte corect, \i spuse el râzând,
trebuie s`-]i asumi riscul.
Dând capul pe spate, ridic` bra]ele foarte sus [i l`s` s`
curg` un firicel sub]ire direct \n gât. Când \i \napoie
recipientul lui Joe, Felicia observ` c` acesta din urm` \i
mul]umi din vârful buzelor. Abia sosi]i, avu grij` s` se \ndrepte
\n direc]ia opus` celei pe care o luar` tân`rul b`rbat [i
prietena sa.
Grant rezervase o mas` aproape de focul din lemne cu
luciri ro[iatice dintr-un enorm [emineu. |[i scoase haina din
piele c`ptu[it` [i apoi o ajut` pe Felicia s` [i-o scoat` pe a sa.
PROFESORUL DE SCHI 35

– Nu ]i se potrive[te deloc, \i declar` el cu un aer


dezgustat, punând-o pe un scaun.
– Nu eu sunt cea care a ales-o, a[a c` nu m` jigne[ti. Este
un cadou.
– So]ul t`u are probabil gusturi proaste.
– Bietul meu prieten, \ntr-adev`r n-ai noroc. Nu el este cel
care mi-a oferit-o.
– Accep]i cadouri de la al]ii?
Cum s` nu r`spund` nimic, la o asemenea insult`? Felicia
ie[i din rezerv`. Mai curând sau mai târziu va trebui s` elimine
din povestea vie]ii sale, ceea cei fusese destinat lui Grant, acel
b`rbat misterios.
– So]ul meu [i cu mine, nu mai tr`im \mpreun`.
– Cum? Nu pot s` cred. A[adar, cea mai frumoas` aventur`
din lume, n-a rezistat?
Nu era o butad`, Grant p`rea cu adev`rat [ocat.
– Dumnezeule, Felicia, asta \nseamn` c` ai e[uat de dou`
ori \n via]`. Cu mine a fost un fiasco, la fel cu cel`lalt. De fapt,
cine a p`r`sit pe cine? Oare ce ai tu, de nimic nu dureaz`?
– Se spune c` pentru o c`s`torie, fie reu[it` sau nu, trebuie
s` fie doi. S` spunem c` nu sunt singura r`spunz`toare. Cred
de asemenea, c` nu sunt f`cut` s` suport o leg`tur` durabil`.
Ar fi trebuit s` r`mân celibatar`.
Felicia avea un aer sincer, dar nu \ndr`znea s`-l priveasc`
\n fa]`, de team` ca el s` nu observe tremurul u[or care-i f`cea
privirea nesigur`.
– {i copilul t`u?
– N-a[ putea tr`i f`r` ea, dar apreciez independen]a. Nu-mi
place s` primesc ordine, nu le mai suport.
El râse scurt, f`r` bun` dispozi]ie.
36 MELANIE HURST

– Sper c` \ncasezi o pensie decent`, c` nu te-a l`sat f`r`


resurse petru feti]`.
– Nu te nelini[ti. Din aceast` parte, totul este \n ordine.
Cât de greu era s` joace pe tân`ra z`p`cit`, f`r` griji!
Privirile li se \ncruci[ar` [i Felicia se \nfior`. Aceast` \ntâlnire,
dup` cinci ani de desp`r]ire, era extrem de greu de suportat.
Grant tocmai deschisese gura pentru a vorbi, când sosi
chelneri]a. Comand` imediat.
– Pentru doamna, o bucat` de carne de vit`, nici prea fript`
nici prea crud`, pentru mine un p`str`v cu migdale. Mai vrem
[i dou` salate cu brânz` rocfort [i o sticl` de Zinfadel de
California. V` rog s` aduce]i vinul imediat.
– Ce memorie! Vinul [i salata mea preferate! Cum faci de-]i
aminte[ti atât de bine toate aceste lucruri?
Felicia era sincer mirat`. Masa pe care Grant abia o
comandase, era copie exact` a celei pe care o luaser`
\mpreun` \n acela[i loc, cu [apte ani mai devreme, exact dup`
prima \ntâlnire.
– N-am uitat nimic din anii petrecu]i \mpreun`, Felicia.
Mi-a pl`cut acea via]`. Dumnezeule, cât de prost am putut fi!
N-am observat nimic, n-am v`zut sosind lovitura care urma s`
m` r`neasc`.
Se aplec`, privind-o cu intensitate, ochii str`lucind de-o
mânie pe care nu \ncerca s` [i-o ascund`. Ochii aceia negri [i
frumo[i pe care Felicia \i iubise atât de mult...
– Credeam c` te fac fericit`, relu` el. |n fiecare diminea]`
te trezeai cu zâmbetul pe buze, dar acum [tiu c` asta era
pentru c` te gândeai la altul!
Felicia ridic` u[or din umeri.
PROFESORUL DE SCHI 37

– Te \n[eli, \ntotdeauna te-ai \n[elat \n leg`tur` cu acest


subiect. De fapt, duceam o via]` imposibil` [i erai con[tient c`
nu va putea dura. Nu eram un cuplu, ci dou` persoane care
str`b`teau lumea \n lung [i-n lat, unul lâng` cel`lalt.
– Eu apreciam asta.
– {tiu. Asta era ceea ce voiai, ceea ce alesesei. Eu, \mi
doream mai mult.
– De ce nu mi-ai spus nimic? |nainte de a nu fi prea târziu,
\nainte s` soseasc` acest b`rbat.
– Oh, Grant, trebuie \ntr-adev`r s` vorbim despre toate
acestea?
Felicia nu se putu st`pâni s` nu ridice tonul \n desperarea
sa [i observ` c` Grant tres`ri, uimit de vehemen]a ei. Se
\ntoarse spre foc [i t`cu, incapabil` s` continue.
Când Grant vorbi, o f`cu cu o voce atât de blând`, atât de
prevenitoare, \ncât fu tulburat`.
– Spune-mi un lucru. Este pentru c` am pretins prea mult
de la tine? Aminte[te-]i, \n ziua \n care te-ai r`nit, \nainte de
curs`, te-am l`sat s` alegi dac` alergi sau nu.
– Competi]ia n-are nimic de-a face cu toate acestea. Uit`
\ntrecerile, mu[chii [i antrenamentele. Aceast` problem`, ca
multe altele pe care le-am \ntâmpinat, nu priveau decât dou`
fiin]e care nu se mai iubeau. Este cât se poate de simplu.
– Unul dintre ei iubea \nc`!
– Ah, da?
Felicia sim]i subit o mânie surd` \n ea. Cu din]ii strân[i [i
o voce practic de neauzit, atât \i era de greu s`-[i p`streze
sângele rece, ripost`:
– Mi-ar pl`cea s` \ncetezi s` m` condamni pentru ceea ce
s-a \ntâmplat. Am motive \ntemeiate s` cred c` dragostea
38 MELANIE HURST

noastr` murise \n vara aceea. Nu vreau s` mai discut [i refuz


s` joc rolul acuzatei, al vinovatei. M` duc s` m` pudrez [i nu
m` voi \ntoarce decât dac` promi]i s` nu mai vorbe[ti despre
aceast` poveste nefericit` [i s` nu mai pozezi \n victim`.
– De acord. De altfel, trebuie s` discut`m afaceri.
|ntoarce-te repede, consim]i el.
Când reveni, Felicia reu[ise s` abordeze un zâmbet
pref`cut [i superficial, menit s`-l \n[ele pe Grant. Dup` cum
dorea, acesta se l`s` p`c`lit. Calmul s`u aparent p`rea c`-l
uime[te.
La cel`lalt cap`t al s`lii se instalase o orchestr` mic` [i
foarte repede pista de dans se umplu pân` la refuz. Felicia, cu
mintea \n alt` parte, privea dansatorii f`r` s`-i vad`.
– Vrei s` dans`m? Ar fi totu[i mai bine decât s` ne cert`m.
Am observat c` niciodat` nu eram atât de ferici]i ca atunci
când f`ceam ceva pozitiv, f`r` s` st`m de vorb`.
Felicia accept`, cu un semn din cap. Pentru \nceput, se
]inu cât mai departe posibil de Grant, dar foarte repede [i f`r`
s`-[i dea seama de asta, \l l`s` s-o apropie [i s-o strâng` \n
bra]e. F`r` \ndoial`, puterea obi[nuin]ei, se gândi ea.
Când fur` obraz lâng` obraz, \l auzi râzând. Genele ei \i
atinseser` u[or b`rbia [i asta \l amuza. Cu ani urm`, când \nc`
erau c`s`tori]i, el obi[nuia s` numeasc` asta „s`rutul
flutura[ului“. Felicia se d`du pu]in \napoi pentru ca s` nu se
mai \ntâmple. Nu voia nici s`-l \ncurajeze, nici s`-l lase s` vad`
cât o tulbura \nc` acest contact. Pentru a nu fi cople[it` de tot
felul de amintiri [i a nu fi [i mai trist`, tân`ra femeie se
concentr` cu toate puterile asupra melodiei.
Câteva culpluri p`r`siser` deja pista [i Grant sim]ise
probabil dorin]a ce-o chinuia pe partenera sa, de-a face acela[i
PROFESORUL DE SCHI 39

lucru. O strânse mai puternic, parc` pentru a o \mpiedica s`


se gândeasc` la asta. Acest gest stângaci, venind mai ales, de la
un b`rbat pe care-l cunoscuse \ntotdeauna sigur de el, \i f`cu
r`u Feliciei. Pân` \n aceast` sear`, nu-[i d`duse niciodat`
seama atât de clar de schimb`rile care surveniser` \n via]a lor.
Era gata s` se lase purtat` spre el dar se re]inu la timp. Cea
mai mic` sl`biciune din partea sa \i va distruge via]a pentru
totdeauna [i \n plus [i pe cea a lui Sally.
Pentru a-[i ascunde emo]ia, se desprinse brusc [i ajunse la
mas`. Grant o urm` cu un aer posac.
– Nu credeam c` nu-]i mai place s` dansezi. Ce s-a
\ntâmplat cu bucuria ta de a tr`i? o \ntreb` el trist.
|n nici un caz nu trebuia s`-l lase s` ghiceasc` faptul c`-[i
dorea la nebunie s` fie \n bra]ele sale! Felicia lu` tonul cel mai
rece.
– Propun un toast, \i spuse ea. Pentru aceast` \ntâlnire
neprev`zut` cu trecutul! Pentru ca el s` r`mân` unde este,
departe de noi [i de existen]a noastr` prezent`.
– Cred c` este cel mai bun lucru de f`cut, oft` Grant.
Umplu paharele [i \i \ntinse unul zâmbind strâmb. Nu mai
aveau nimic s`-[i spun` [i o t`cere grea de sub\n]elesuri se
instal` \ntre ei. Sosirea mânc`rii destinse pân` la urm` pu]in
atmosfera, dar prea pu]in pentru ca aceast` sear` s` fie o
reu[it`. Grant o invit` de mai multe ori la dans, dar Felicia \l
refuz` de fiecare dat`, pretextând oboseala acelei prime zile
de vacan]`.
|n timp ce mâncau, tân`ra femeie \ncepu s` se gândeasc`
la s`pt`mâna ce va veni. Dac` Grant nu era chemat brusc \n
alt` parte [i va r`mâne \n „Valea Soarelui“, va trebui s`-l
40 MELANIE HURST

descurajeze neap`rat, s` evite orice nou contact \ntre ei. Din


nefericire, Felicia [tia c`-l va \ntâlni \n ora[, sau pe pârtii [i de
data aceea va fi cu fiica sa.
|ncepu s` fac` socoteli, adunând luni [i ani. Când \l
p`r`sise pe Grant, era \ns`rcinat` \n dou` luni. Sally avea
acum patru ani [i jum`tate [i când era \ntrebat` de vârsta sa,
feti]a ridica mândr` patru degete. Din fericire, era o copil`
care ]inea cont de prezent, f`r` s` adauge lunile la ani.
V`zând-o atât de pu]in interesat` de ceea ce se petrecea pe
pist` [i la mas`, Grant interveni brusc.
– Vrei s` plec`m? Ai aerul de-a te plictisi de moarte.
– Vreau, \ntr-adev`r. De fapt suport greu tot acest zgomot.
Cred c` sunt mai obosit` decât am prev`zut.
– Cu fiica ta, e[ti probabil obligat` s` fii \n picioare foarte
devreme.
Iat`-ne aici, gândi Felicia. Lu` un ton degajat, pentru a-i
r`spunde.
– Oh, Sally nu mai este un bebelu[. Are patru ani. Dar ai
dreptate, se treze[te \nc` foarte devreme.
De ce trebuia s` mint` mereu? Oare fericirea nu putea fi
atins`, cu alt pre]?
– Sally are patru ani! exclam` Grant [ocat.
|ncetase s`-[i \ncheie haina [i o m`sur` cu expresie ostil`,
ascuns` prost.
– Ei bine, relu` el, se poate spune c` n-a]i pierdut timpul.
– Voiam s` \ntemeiem o familie. N-aveam interesul s`
a[tept`m.
– |ntr-adev`r! Cerneala actelor de divor] era de-abia uscat`
când v-a]i \nh`mat deja la aceast` treab`.
PROFESORUL DE SCHI 41

– {i ce te prive[te asta pe tine? Nu trebuie nici s` m`


justific, nici s`-]i furnizez explica]ii.
– Atunci cui? Eu sunt cel care a suferit prejudicii.
– Ce prejudicii? Sunt sigur` c` mult timp \nainte de a m`
rec`s`tori, te aflai deja \n Europa, \n m`sur` s` te amuzi cu
schioarele unei alte echipe.
– De unde ]i-a venit o asemenea idee?
– Prive[te lucrurile \n fa]`, Grant. C`s`toria noastr` a fost
un dezastru. Nu exista \ncredere, nimic...
– Nici m`car dragoste? Nu m-ai f`cut niciodat` s` cred asta!
Felicia se ridic`, prins` de-o indispozi]ie. Aceast` discu]ie o
dezgusta. Trecutul era \ngropat de prea mult timp [i nu era
bine pentru nimeni s`-l vad` reap`rând. Nu era timpul
socotelilor, ci al uit`rii.
Vizitiul saniei fu foarte surprins s`-i vad` sosind. |ncepu
prin a refuza foarte categoric s` plece, argumentând c` trebuia
s` a[tepte [i al]i clien]i. Grant \i strecur` \n mân` o bancnot`
care avu darul s`-l calmeze imediat. Pocni din bici [i \[i avânt`
echipajul pe drumul acoperit de polei.
B`rbatul se ]inea foarte drept, evitând s` priveasc` \n
spatele lui, convins c` avea de-a face cu un cuplu de
\ndr`gosti]i. De fapt, aceast` \napoiere se f`cu \n cea mai
profund` lini[te. Fiecare se a[ezase la cap`tul unei banchete [i
evita privirea celuilalt.
Sania \i l`s` \ntr-o pia]` mic`, \nconjurat` de cabane
acoperite cu z`pad`. |n cu totul alt moment, Felicia ar fi
considerat acest loc s`rb`toresc, de basm. Dar acum, nu vedea
nimic, prea con[tient` de acea prezen]` de lâng` ea, care o
tulbura. Grant \[i lovea mâinile una de alta, \n efortul de a le
\nc`lzi.
42 MELANIE HURST

– |]i spusesem c` voiam s`-]i vorbesc de afaceri. S` mergem


s` ne a[ez`m la ad`post [i s` \ncheiem cu asta.
Scoase un oftat care ar`ta c` nu era mai pu]in \ngrijorat
decât ea, s` vad` aceast` sear` prelungindu-se. P`rea limpede
c` la fel ca Felicia, gândea c` orice prietenie era pe viitor
imposibil` \ntre ei. Tân`ra femeie \l sim]ea ner`bd`toare s`
termine ceea ce avea s`-i spun`. Apoi va putea pleca din nou
departe [i s` continue s` duc` acea via]` lipsit` de griji care-i
pl`cea atât de mult. Ea \i trezea probabil prea mult amintiri
nepl`cute.
– N-am putut bea o cafea la „Trail Creek“, continu` Grant
[i asta \mi lipse[te. Vrei s` m` \nso]e[ti, nu va dura mult...
Se aflau \n fa]a unui bar mic de unde se auzeau râsete [i o
muzic` pl`cut`.
|ndat` ce fur` instala]i \ntr-un separeu situat pu]in mai
departe de public, Grant comand` dou` cafelele irlandeze. |[i
scoaser` hainele [i se a[ezar` fa]` \n fa]`.
|]i aminte[ti de casa noastr`?
Felicia tres`ri [i exclam`:
– Ce \n]elegi prin „casa noastr`“? N-am tr`it niciodat` decât
la hotel, noapte dup` noapte, lun` dup` lun`! Nu-mi amintesc
s` fi petrecut vreodat` o noapte \ntr-o locuin]` pe care am fi
putu-o considera casa noastr`.
– |]i aminte[ti totu[i de planurile noastre, de vila pe care
ne-o doream, insist` Grant. {tii când am cump`rat acea
caban` de vân`toare \n Sierra. Dumnezeu [tie cât timp am
petrecut f`când planuri!
– Ah, da, este adev`rat, accept` ea. Cabana era la poalele
unui munte splendid [i voiai s` faci acolo un mic refugiu
pentru schiori.
PROFESORUL DE SCHI 43

– {i ar fi trebuit s` construim ceva original chiar pe coast`.


Nimic decât ferestre cu geamuri dând spre pante. Trebuia s`
fie c`minul nostru.
– Aproape uitasem, murmur` ea.
– Ei bine, cabana aceea este acum a ta, declar` Grant.
– A mea?
– Da. Cât de prost este fratele t`u! Când s-a ocupat de
divor], n-a cerut pensie pentru tine. Avocatul meu l-a obligat
practic s` cear` jum`tate din ceea ce aveam \n comun, dar
n-a vrut s` [tie. A consim]it totu[i s` accepte casa [i terenul pe
care este construit`.
Chelneri]a veni s` le aduc` b`uturile [i ei t`cur` o clip`.
Grant \[i lu` paharul [i-l b`u dintr-o \nghi]itur`. |l l`s` [i
continu`:
– Trebuia s` fi fost atât de gr`bit` s` te c`s`tore[ti cu un
b`rbat bogat, \ncât nu te interesa deloc ceea ce-]i puteam
da eu.
Pentru a spune adev`rul, Felicia \i ordonase fratelui s`u s`
nu cear` nimic. Nu voia s`-i datoreze nimic lui Grant [i, mai
ales, dorea ca el s` nu [tie unde se afla [i ce f`cea. |n ciuda
sfaturilor lui Philip, insistase s` nu pretind` nimic. Era tân`r`
[i convins` c`-[i va face un drum al ei, f`r` ajutor. Cât de naiv`
fusese! Ca urmare, trebuise s` simt` c` via]a era mai grea decât
\[i imaginase. Trebuise chiar s`-[i dea fiica la o doic` pentru
a-[i lua un serviciu.
– Te asigur c` uitasem complet de toate astea. Probabil
Philip are actele pe undeva, el este cel care administreaz`
aceste lucruri pentru mine.
– Eu n-am uitat. Am continuat s` supraveghez acolo. Dac`
\]i aminte[ti, exista o problem` cu dispozitivul cu cablu pentru
44 MELANIE HURST

transportarea schiorilor \n susul pantei. Am un dosar enorm,


\n leg`tur` cu acest subiect. Acum dou` sau trei luni, am
primit \n sfâr[it toate aprob`rile.
– Vrei s` spui c` se poate face pân` la urm` acolo o
sta]iune de schi? \ntreb` ea curioas`.
– Exact. |n prezent posezi un teren care valoreaz` o avere,
Felicia.
– Presupui c` a[ putea s`-l vând [i s` scot un pre] bun?
Asta \nsemna poate sfâr[itul necazurilor sale.
– Nu, nu imediat, este prea curând. Ar fi o gre[eal`
grosolan` s` scapi de el acum. Suntem singurii care
cunoa[tem poten]ialul acestui munte. Dac` vinzi,
cump`r`torul va face o excelent` afacere, nu tu.
– Cu siguran]`, ai dreptate.
– Aminte[te-]i, era cadoul meu de Cr`ciun pentru tine.
– Da, \nc` un motiv pentru a p`stra locul, f`cu ea cu ironie.
– Vei deveni sentimental`?
Felicia \[i reveni la timp [i schi]` un zâmbet [ters.
– Nu, nu mai mult ca \nainte. M` gândesc la viitor. Nu m`
prea a[tept ca cineva s`-mi poat` finan]a sta]iunea.
– Modul \n care \ndr`ge[ti trecutul \mi \nc`lze[te inima!
exclam` Grant, sarcastic.
– Trebuie s` m` gândesc la fiica mea. Ea este cea care
conteaz` [i nu m` pot l`sa dus` de sentimente când este \n joc
viitorul ei.
– Credeam c` so]ul t`u ]i-a l`sat din ce s` tr`ie[ti cu
u[urin]`.
– Nu acesta este motivul! Sally este la vârsta de a merge \n
curând la [coal` [i eu muncesc.
PROFESORUL DE SCHI 45

– Munce[ti? \ntreb` el surprins.


Grant luase un ton scandalizat, ca pentru a-[i ar`ta
dezaprobarea.
– Ei, da! Nu este nici o ru[ine \n asta. Numele meu
reprezint` \nc` ceva \n lumea schiului. Sunt consilier \ntr-un
magazin de articole sportive.
– Vinzi \nc`l]`minte [i pulovere? Le recomanzi de
asemenea s` poarte scurte impermeabile cu glug`, mov?
Felicia se hot`r\ s` ignore ironia lui Grant.
– Este modul mea de a tr`i [i \mi convine perfect, ripost`,
silindu-se s` fie calm`.
– {i copilul t`u? Ce efect are asupra ei s` fie desp`r]it` de
mam`? O feti]` ar trebui s` tr`iasc` mereu cu mama sa.
Pu]in câte pu]in, Felicia se sim]i cople[it` de mânie. Va
exploda dintr-un minut \n altul, va renun]a la orice pruden]`
[i-i va spune acestui greiere c` era mândr` s` fie furnic`. Dar
oare va \n]elege? Prefer` s` se prefac` jignit`, era un teren mai
sigur.
– Nu mai e[ti nimic pentru mine, Grant, nici antrenor, nici
so] [i n-ai nici un drept s` m` judeci.
Nemaiputând suporta aceast` atmosfer`, furioas` la culme
[i dezgustat`, tân`ra femeie se ridic` brusc [i ie[i \n grab` din
cafenea. Cum \ndr`znea s`-i repro[eze modul \n care \[i
cre[tea fiica? Fiica lor!
Spre marea sa surpriz`, Grant o urm`. O prinse f`r`
menajamente de bra] [i o ajut` s` traverseze strada acoperit`
cu polei.
– Las`-m` cel pu]in s` te conduc pân` la caban`. E[ti prea
distrat` ca s` te las s` mergi singur` pe o asemenea vreme.
F`cur` câ]iva pa[i \n t`cere.
46 MELANIE HURST

– Vezi, murmur` el deodat`, dac` am p`rut prea curios,


chiar critic, este pentru c` nu reu[esc s`-mi fac o p`rere
despre tine. Nu [tiu ce s` cred.
Se oprise [i \[i pusese mâinile pe umerii ei.
– |ntotdeauna am avut aceea[i problem` cu tine. Când te
privesc \n ochi, ochii ace[tia mari, alba[tri [i inocen]i, cred tot
ce-mi spui. Am crezut chiar c` m` iubeai. Mi-a trebuit mult
timp pentru a-mi da seama c` min]eai.
Scena avea ceva ireal. |ntunericul era aproape total, doar
câteva ferestre luminate permiteau s` se disting` ni[te
contururi. Totul era \n abastru: cerul albastru \ntunecat,
z`pada alb`-alb`struie [i chipurile lor, ca \ntr-un vis. Ochii lui
Grant luceau u[or \n \ntuneric, privire de felin`. Se a[ezase pe
un zid scund [i o privea \n t`cere. Fuma o ]igar` [i trase un
fum lung. Era frig [i domnea o lini[te absolut`, z`pada
absorbea sunetele, redându-le pe cele mai ascu]ite, ca prin
vat`, nesemnificative.
Felicia a[tepta. Nu \ndr`znea nici s` se mi[te, nici s`
vorbeac`. De un timp, o rodea un sentiment de vinov`]ie.
|[i repro[a c` provocase nefericirea acestui b`rbat f`r` griji,
sau probleme. Din cauza ei, cunoscuse triste]ea, poate
desperarea. Un personaj asemenea lui, nu putea admite cu
u[urin]` s` fie p`r`sit, s`-[i vad` so]ia alegând un alt b`rbat.
Privind \n urm`, Felicia \[i d`du seama mai bine de ceea ce
f`cuse, de ceea ce fusese obligat` s` fac`. Brusc, fu sigur`
c` probabil o ura pentru c`-l f`cuse s` se \ndoiasc` de el
\nsu[i.
Deodat`, el se ridic` [i arunc` restul ]ig`rii departe.
– {tiu c` nu vei \n]elege, Felicia, dar mai este \nc` un lucru
pe care trebuie s`-l fac. Trebuie s` fii r`bd`toare cu mine, ca
PROFESORUL DE SCHI 47

\n zilele când erai so]ia mea iubit` [i nefericit`. Cea care-[i


f`cea datoria, \n ciuda vie]ii mizerabile pe care o f`ceam s-o
duc`.
Felicia [tiuse, \nc` din clipa \n care se oprise din mers, c-o
va s`ruta. Dac` fu surprins`, fu mai degrab` de brutalitatea sa.
O lu` \n bra]e cu violen]` [i o s`rut` cu o asemenea
brusche]e, \ncât fu revoltat`. |i f`cea r`u dinadins, un fel de
pedeaps` pe care nu s-ar fi gândit niciodat` s-o sufere din
partea lui.
Tân`ra femeie \ncerca \n zadar s` se elibereze, pentru c`
n-avea puterea s` lupte cu acest uria[ furios.
Pentru a-l descuraja, nu se mai zb`tu, nu se mai \ncord`.
Prefer` s` r`mân` de marmur`. Cunoscându-l, Felicia [tia c`
nu va suporta mult timp s` fie dispre]uit astfel. |ntr-adev`r,
furios pe indiferen]a sa, Grant nu \ntârzie s`-i dea drumul.
– }i-a devenit prea greu s` te prefaci, murmur` el printre
din]i. Odinioar` reu[eai mai bine asta. |n]eleg \n sfâr[it c`
n-am contat niciodat` pentru tine, c` m-ai urât \ntotdeauna.
Trebuia s` fiu sigur, de asta te-am s`rutat. Modul t`u de-a
r`spunde acestui s`rut echivaleaz` cu toate discursurile din
lume.
|n sfâr[it liber`, Felicia se d`du un pas \napoi, apoi \nc`
unul [i o lu` la fug`. Niciodat` nu fusese astfel tratat`.
Niciodat`! Se sim]ea mânjit`, umilit`!
Dup` cinci ani lungi, Grant Mitchell avusese \n sfâr[it
ocazia de a-[i lua r`mas-bun.
Capitolul 4

– Micul dejun are gust mai bun aici, decât acas`. De ce,
mam`?
– Ce spui, iubito?
– Nu m` ascul]i, se plânse Sally. Spuneam c` ador „Valea
Soarelui“ [i c` micul dejun...
– ... se va r`ci. Gr`be[te-te s`-l termini.
Felicia nu reu[ea s` urm`reasc` sporov`iala fiicei sale, avea
mintea \n alt` parte.
– De ce te strâmbi, mam`?
– Pentru c` sucul de grepfrut este amar [i-mi strânge gura,
min]i ea.
Totu[i nu-i putea povesti lui Sally chinul suferit seara
trecut`. R`ul pe care i-l produsese atitudinea lui Grant. |[i
trecu \ncet degetele peste buzele pe care fostul ei so] le
strivise cu atâta cruzime noaptea precedent` [i se \nfior`. Ce
brut`! Spera s` nu-l mai \ntâlneasc`, pentru a fi \n sfâr[it
eliberat` de ar]agul [i dispre]ul lui!
PROFESORUL DE SCHI 49

– Am terminat, mam`. Este timpul s` mergem s` schiem!


Feti]a era foarte agitat` [i era greu s-o ]in` \n loc. Prima zi
pe z`pad` o \ncântase [i a[tepta cu ner`bdare aceast`
diminea]` \nsorit`. Avea stof` de campioan`.
– Vino aici s`-]i pun c`ciula, ordon` Felicia.
Copila ascult` imediat, atât de gr`bit` s` se afle pe
coborâ[uri. Purta un combinezon ro[u, copie \n miniatur` al
acelui pe care trebuia s`-l \ncerce Felicia \n acea zi.
Când mama ei \ncepu s-o pieptene, feti]a se agita.
Asemenea unui dr`cu[or, nu \nceta s` sar` [i s` se mi[te \n
toate p`r]ile. De[i p`rul \i era brun deschis, era copia celui al
Feliciei. Chiar [i [uvi]a rebel` de pe frunte era acolo! De când
era foarte mic`, Sally insistase \ntotdeauna s` fie piept`nat` ca
mama sa. Aceasta, dup` o ultim` finisare, \i puse c`ciula [i o
s`rut` pe vârful nasului.
Sally se gr`bi spre u[`.
– Vino! Vom pierde autobuzul.
Felicia \[i \nghi]i \n grab` cafeaua [i se ridic` la rândul s`u
de la mas`. Dormise prost [i nu sim]ea nici o dorin]` de a
schia. |[i urm` totu[i fiica râzând.
– Ast`zi tu vei fi profesorul meu, nu-i a[a, mam`? o \ntreb`
Sally. Crezi c` voi face progrese?
Afar` era frig [i Felicia se \nvior`. Tinerei femei \i pl`cuser`
\ntotdeauna aceste plec`ri matinale. Se \ndrept` spre sta]ia de
autobuz \n pas rapid, cu Sally pe urmele sale.
Felicia nu f`cuse o sut` de metri, c` se afl` pe nea[teptate
\n fa]a lui Grant. St`tea \n]epenit \n mijlocul trotoarului [i
v`zându-l prea târziu, nu-l putu evita.
50 MELANIE HURST

– Bun` ziua, doamnelor, le spuse el cu un zâmbet.


Se schimbase mult din ajun. |n fa]a Feliciei nu se mai afla
so]ul batjocoritor, ci un frumos str`in zâmbitor. Cu schiurile
pe um`r [i pe fundalul mun]ilor, sem`na atât de bine, \ncât \l
puteai confunda, cu o reclam` pentru sporturile de iarn`.
P`rea c`-[i uitase repro[urile [i se comporta ca un prieten
\ntâmpl`tor.
– Mergem s` schiem. Dac` binevoie[ti s` ne scuzi, suntem
gr`bite.
– O duci pe fiica ta la [coal`?
– Nu, mama \mi va da o lec]ie. Este campioan` la coborâre.
Are panglici [i medalii acas`. Vre]i s` le vede]i \ntr-o zi?
Grant se aplec` asupra feti]ei.
– Cunosc bine succesul mamei tale. Eram acolo când le-a
câ[tigat.
– Este vechiul t`u prieten, mam`? Cel cu care ai cinat
asear`?
– Sunt vechiul s`u prieten [i...
Felicia \l \ntrerupse brusc.
– Domnul Mitchell era antrenorul echipei noastre.
Se \ntreb` dac` Grant fusese pe punctul de a-i m`rturisi lui
Sally c` fusese so]ul mamei sale. Nu, n-ar fi f`cut asta, nu era
b`rbatul care s` se r`zbune pe o copil`.
– Sunte]i antrenor? Mai da]i \nc` lec]ii?
Sally \l privea acum pe Grant cu un aer complet diferit.
P`rea foarte impresionat` de titlul s`u [i l`s` s` se vad` asta.
– Acum nu, \i r`spunse el. Sunt mult prea ocupat cu afacerile.
|i vorbise ca unei persoane mari [i Sally se \mbujor` de
pl`cere.
PROFESORUL DE SCHI 51

– |mi ve]i da \ntr-o zi o lec]ie, domnule, cum a]i f`cut cu


mama? Mi-ar pl`cea mult s` câ[tig [i eu medalii.
|n fa]a inocen]ei sale, Grant [i Felicia nu se putur` st`pâni
s` nu râd`.
– Nu schiezi \nc` destul de bine pentru asta, declar`
Felicia, pref`cându-se sever`. Trebuie mai \ntâi s` \nve]i bine
la [coal`. Vino, vom \ntârzia.
Copila o urm` cu regret. Mergea urm`rindu-l pe Grant,
care pornise dup` ele. Acesta le ajunse repede [i \ncepu s`
vorbeasc` \n [oapt` cu Felicia.
– Pot s`-]i dau o sugestie? {tii perfect c` un p`rinte este un
profesor prost pentru copilul s`u. Este pu]in ca [i când un
b`rbat \ncearc` s`-[i \nve]e so]ia s` conduc`. |n acest caz,
lipse[te r`bdarea [i se ajunge la descurajarea \ncep`torului.
Este ceea ce se poate \ntâmpla cu Sally.
Felicia se oprise. {tia c` Grant avea dreptate. El a[tepta s`
reac]ioneze, zâmbind. Un zâmbet ciudat, aproape umil.
Hot`rât lucru, Grant se schimbase foarte mult de la divor]ul
lor. Cum Felicia nu spunea nimic, relu`:
– Nu crezi c` ar trebui s` ascul]i vocea \n]elepciunii? Las`-m`
s`-i dau eu lec]ia lui Sally, o dore[te la nebunie.
– Vrei \ntr-adev`r s` te ocupi de ea? \ntreb` Felicia,
ne\ncrez`toare.
Sally auzise \ntrebarea [i imediat \ncepu s` gesticuleze [i s`
strige de bucurie.
– Oh, mam`, m` va \nv`]a domnul? Voi deveni campioan`,
ca tine?
Felicia [i-ar fi dorit enorm s` refuze, dar era prea târziu.
Fiica sa \i auzise [i entuziasmul s`u era u[or de transmis.
Bucuria lui Sally \i f`cu pl`cere. Accept` cu un semn din cap.
52 MELANIE HURST

Feti]a se \ndep`rt` imediat, cu mâna \n cea a lui Grant.


– Ce-ai \nv`]at ieri? o \ntreb` acesta.
– S` urc pe telescaun, r`spunse Sally.
– Ei bine, când vei [ti s` cobori, vei fi mai tare ca mama ta!
Pornir` amândoi \ntr-un mare hohot de râs, deja complici.
Felicia nu mai exista pentru ei. Tân`ra femeie se \ntoarse la
caban`, cu inten]ia de a bea o alt` cafea. Niciodat` nu sim]ise
a[a de mult aceast` nevoie. Era pentru prima dat` când tat`l [i
fiica se aflau \mpreun` [i doar Dumnezeu [tia la ce putea duce
aceast` \ntâlnire.
La ora dou` dup`-amiaz`, Felicia se afla pe terasa cafenelei
mici ce-i \ntâmpina pe \ncep`tori la baza pantei blânde pe care
exersau. }inea \n mân` o cea[c` de ciocolat` rece [i scruta
\mprejurimile cu \ngrijorare. O clip` mai \nainte \i z`rise pe
Grant [i pe Sally \n susul pantei, dar \i pierduse imediat din
vedere. Era prea mult` lume, nu mai era un munte, ci un
talme[-balme[ de schiuri [i corpuri amestecate.
De un timp, tân`ra femeie se sim]ea prost dispus`. Grant
credea c` Sally n-avea decât patru ani [i se putea s-o felicite c`
este atât de bun` pentru vârsta sa. Dac` feti]a va avea fantezia
de a-i dezv`lui c` are aproape cinci ani, asta ar fi sfâr[itul
minciunilor [i al lini[tii. Din fericire, Sally nu [tia s` spun` \nc`
lunile anului \n ordine! Pentru ea, martie urma dup` Cr`ciun
[i se putea ca Grant s` nu \n]eleag` nimic din ceea ce-i explica.
Nu mai trebuia s`-i lase \mpreun`, era prea riscant.
Felicia se consola gândindu-se c` fostului s`u so] nu-i
pl`cuser` niciodat` copiii. Aceast` zi cu Sally va fi probabil
maximum pe care l-ar putea suporta. Ce-ar spune el, care nu
voise niciodat` copii, dac` ar [ti c` tocmai schiaz` cu fiica lui!
PROFESORUL DE SCHI 53

Dac` acceptase s`-i dea aceast` lec]ie, era cu siguran]` \n


speran]a de a descoperi o scânteie de talent, de a o compara
pe Sally cu mama ei.
Felicia oft`. Grant Mitchell nu putea b`nui nimic. |n
aceea[i clip`, \i z`ri drept \n fa]a ei, la jum`tatea pantei. Grant
\nainta atât de \ncet, \ncât la fiecare viraj p`rea c`-[i va pierde
echilibrul. |n urma lui, un foarte mic punct ro[u avansa cu
vitez` mic`, \ncercând s`-l imite din toate punctele de vedere.
Felicia zâmbi. Nu crezuse niciodat` c` acest om putea fi atât
de blând [i r`bd`tor. Se auzi râzând.
Când fur` mai aproape, tân`ra femeie \i putu observa mai
u[or. Grant vorbea f`r` \ncetare, sf`tuind, dojenind,
\ncurajând. Sally \i urma sfaturile cu zel, prea absorbit` pentru
a avea timp s` discute sau s`-i fie team`. Amândoi erau
zâmbitori [i p`reau c` se \n]eleg de minune.
Felicia comand` o ciocolat` cald` pentru fiica ei, privindu-i
venind spre ea. |[i \mplântaser` schiurile \n z`pad` [i \naintau
spre caban` glumind. Sally trebuia s` fac` patru pa[i, \n timp
ce Grant nu f`cea decât unul. |n cele din urm`, acesta o lu` pe
umeri, spre marea bucurie a copilei. Chipurile le erau foarte
aproape [i Felicia \ncepu s` le cerceteze cu aten]ie.
P`rul lui Sally era pu]in mai deschis la culoare decât a
tat`lui s`u, pielea roz [i alb` contrasta puternic cu cea a lui
Grant, bronzat` [i t`b`cit` de soare [i vânt. Dar expresia le era
aceea[i [i am`nuntele structurii fe]ei, identice. Buza
superioar` a lui Sally, pere]ii laterali ai n`rilor, gropi]a aceea
din barb`, toate acestea purtau marca lui Grant. Felicia se
\nfior`. Oare cum putea el s` nu observe?
Orice femeie era mândr` s` g`seasc` la copilul s`u
amprenta b`rbatului pe care-l iubea. Felicia nu f`cea parte
54 MELANIE HURST

dintre ele. |[i puse cea[ca pe mas`. Tremura \n a[a m`sur`, c`


altfel ar fi riscat s-o verse. Brusc nu mai putu suporta s`-i vad`
\mpreun`. Nu se gândise niciodat` c` l-ar revedea pe Grant,
a[a \ncât nu-i trecuse prin minte c` Sally l-ar putea \ntâlni.
Acum, acest lucru se \ntâmplase [i, curios, asta \i f`cea r`u mai
ales pentru ei. Pentru Sally, care nu [tia [i nu va [ti niciodat`
cine este Grant. Pentru el de asemenea, de[i caracterul i s-o fi
schimbat poate, nu va [ti c-o avea pe Sally.
Felicia era gata s` izbucneasc` \n plâns. De ce nu fusese
Grant altfel? Aceast` \ntrebare [i-o punea de ani de zile.
Acelea[i gânduri care o asaltaser` cu cinci ani \n urm`,
reveniser` s-o chinuie, exact ca \n timpul acelei veri
\ngrozitoare, \n care tân`ra femeie \[i adunase lucrurile \ntr-o
valiz`, pentru a nu mai reveni niciodat`.
|n acea perioad`, Sally nu era decât ceva minuscul, acolo,
\n pântecul ei. Dar prezen]a sa avusese atunci tot atâta
influen]` cât avea ast`zi. Felicia hot`râse acea plecare pentru
c` cele dou` fiin]e nu puteau decât s` se ciocneasc`.
Hot`rârea fusese foarte greu de luat, dar nu ezitase o clip`.
Mai \ntâi copilul [i cu atât mai r`u pentru egoismul lui Grant!
{i iat` c`, acum, printr-o \ntâmplare necru]`toare, fiica [i tat`l
s-au \ntâlnit...
Cinci zile, o ve[nicie. M`car dac` Grant ar fi chemat \n
Europa! se ruga ea cu fervoare.
– Ne-ai v`zut, mam`? Mergeam repede, nu-i a[a?
Z`rind-o, Sally venea \n fug` [i Felicia avu exact timpul de
a-[i schimba expresia.
– Era perfect, draga mea. Vino repede [i bea-]i ciocolata,
probabil mori de frig.
PROFESORUL DE SCHI 55

– Trebuie s` fii mândr` de fiica ta. |]i mo[tene[te clasa.


Este o câ[tig`toare. Dac` persevereaz`, \ntr-o zi va fi
campioan`.
Felicia p`li. Modul \n care vorbea Grant, \i trezea amintiri
prea nepl`cute. Nu Sally era cea care-l interesa, ci poten]ialul
de mu[chi pe care-l va prezenta \ntr-o zi.
– Ai ]inut-o prea mult timp pe z`pad`. Prive[te cât este de
obosit`.
Grant era gata s` se mânie, ca \n zilele cele mai frumoase,
dar se st`pâni.
– Nu sunt obi[nuit cu copiii bomb`ni el, dar pare a se sim]i bine.
– La vârsta ei, prev`zusem o zi de adaptare, protest`
Felicia. |n tot cazul, nu apreciez modul \n care te-ai amestecat
\n via]a noastr`.
Grant \naint`, foarte mirat de aceast` mânie pe care Felicia
nu \ncerca m`car s-o ascund`.
– Haide, calmeaz`-te. De ce aceast` furie? Oricum, nu este
doar gre[eala mea!
|i vorbea ca alt`dat`, cu un amestec de ironie [i
superioritate, care o enervase \ntotdeauna \n cel mai \nalt
grad pe Felicia.
– Voiam s` schiez cu fiica mea! Dar a trebuit s` vii tu s`
mi-o iei, f`r` s`-mi dai m`car timp s` protestez. Iat` de ce sunt
nemul]umit`.
Sally veni [i se a[ez` lâng` mama sa. Ea nu-[i d`dea seama
de nimic [i era \n culmea fericirii.
– Asta este ciocolata mea, mam`?
Cum Felicia nu r`spunse, ridic` din umeri [i lu` cea[ca \n
mâini. Acest gest avu darul de a o face pe Felicia [i mai
furioas`. |[i desc`rc` nervii asupra lui Grant.
56 MELANIE HURST

– Cum ]i-ai putut imagina o clip` m`car, c` am putea fi din


nou prieteni? {i aceast` idee de a \ncerca s` fii cu Sally!
Grant oft` profund.
– Nu credeam c` asta te va nec`ji atât de mult. Am impresia
c` orice a[ face, nu vei fi niciodat` mul]umit`!
– Este exact! Tu nu te gânde[ti niciodat` la ceilal]i.
|ntotdeauna trebuie ca totul s` se petreac` dup` bunul t`u
plac. E[ti preten]ios, arogant [i...
Reac]ia lui Grant la acest atac fu identic` aceleia pe care o
avusese \ntotdeauna \ntr-un asemenea caz. Vocea \i r`mase
calm` [i \nceat`, dar ochii \ncepur` s`-i str`luceasc` de furie.
Era la fel de impulsiv ca Felicia, dar [tia s`-[i controleze mai
bine sentimentele.
– Hot`rât lucru, nu te-ai schimbat, \i declar` el pe un ton
rece, \nc` la fel de frumoas` [i coleric`. Speram c` anii te vor
face mai \n]eleapt`, c` te vor \nv`]a s` te st`pâne[ti mai bine.
V`d c` nu este nimic de f`cut.
Brusc, Felicia \[i d`du seama c` probabil \l r`nise. |ncerc`
s` dea \napoi.
– |mi pare r`u, voiam doar...
– Ar trebui s` faci un efort s`-]i ]ii gura, s` te compor]i ca un
adult. De fapt, am invitat-o pe fiica ta \n aceast` sear` la cin`.
– Ce?
– I-am promis c` o duc la „Ram“ pentru a degusta o mâncare
din brânz` topit` \n vin alb, dac` reu[ea s`-[i lase greutatea pe
schiuri \n jos [i, cum a reu[it, trebuie s` m` execut.
– Nu trebuia s` faci promisiuni. Sally este prea tân`r`
pentru a ie[i [i, \n plus, trebuie s` ne vedem cu ni[te prieteni
\n seara aceasta.
PROFESORUL DE SCHI 57

– Oameni mai intersan]i decât un fost so]? \ntreb` el sarcastic.


O privi o clip`, apoi se \ntoarse spre copil`.
– La revedere, Sally. Pe mâine.
– |mi ve]i da o nou` lec]ie? \ntreb` Sally cu speran]`.
Grant, gata s` accepte, \i arunc` o privire Feliciei care-l
observa cu buzele strânse [i \ngenunche lâng` feti]`.
– N-ai nevoie de lec]iile mele, Sally. Continu` s` te
antrenezi cu mama ta [i \]i promit c` \n curând vom cina
\mpreun`.
– De acord. Mam`, mai pot avea o ciocolat`?
Grant \i \ntinse o moned`.
– }ine, o meri]i din plin. Du-te repede [i mai ia-]i una.
Sally, \ncântat`, se gr`bi \n caban`.
– Este minunat`, f`cu Grant, urm`rind-o din ochi. Nu
mi-am dat niciodat` seama \n ce m`sur` poate fi un copil de
interesant. Este \ntr-adev`r p`cat c` tat`l s`u nu este aici s-o
vad`. Ast`zi, ar fi avut de ce s` fie mândru.
Felicia \[i sim]i inima b`tând nebune[te.
– O vede adesea. De ce acest interes brusc?
– Nu asta voiam s` spun. Desigur, o vede, dar a privit-o
vreodat` schiind? Despre asta vorbeam. De fapt, când
responsabilul telescaunului i-a cerut numele, Sally a spus c`
se nume[te Hollingsworth.
– Da?
Felicia nu pricepu bine semnifica]ia privirii sale
\ntreb`toare.
– Acesta este numele ei? Este numele t`u de domni[oar`,
nu-i a[a?
Oare cum s`-i explice? Tân`ra femeie se avânt` \ntr-o
explica]ie menit` s`-l \n[ele.
58 MELANIE HURST

– Din cauz` c` aveam un nume cunoscut \n lumea


schiorilor [i c` am g`sit de lucru \ntr-un magazin de articole
sportive. Iat` de ce nu folosesc numele de femeie m`ritat`.
|n fond, acesta era adev`rul. Ideea c` m`car o dat` nu
min]ea, \n[elându-l, \i d`du dorin]a s` râd`.
– Asta [tiam deja, dar de ce nu poart` Sally numele tat`lui
s`u.
– Era prea complicat. Ar fi trebuit s` explic asta la [coal`, la
c`min, unor oameni pe care nu-i privea. Am considerat c` era
mai simplu s` i-l dau pe al meu.
– |n]eleg...
Nu, nu \n]elegea. N-avusese niciodat` probleme cu
numele, deoarece Sally se n`scuse dup` divor], când Felicia
reluase numele Hollingsworth. {i nu avusese niciodat` un alt
so]. Acel b`rbat, de care Grant p`rea s` aib` oroare, nu era
decât produsul imagina]iei Feliciei, singurul mijloc pe care-l
g`sise pentru a se feri de curiozitatea fostului so].
Acesta \[i a]inti \ndelung privirea asupra ei, f`r` s` spun`
nimic, deschise gura pentru a vorbi, dar n-o f`cu. Ochii s`i
ar`tau c` nu credea decât pe jum`tate ceea ce povestise
Felicia. |ntr-un anumit fel, aceast` n`scocire p`rea s`-l
[ocheze. |n cele din urm` \[i lu` r`mas bun.
– Trebuie s` plec, am de dat ni[te telefoane urgente.
– Grant?
– Da.
– Mul]umesc pentru c` i-ai dat aceast` lec]ie lui Sally. |[i va
aminti mult timp de ea.
– Sper! Va fi o foarte bun` schioare \ntr-o zi, poate la fel de
bun` pe cât a fost mama ei.
PROFESORUL DE SCHI 59

Felicia \l privi plecând \n t`cere. Tocmai se hot`râse c`


nu-l va mai vedea. Grant nu [tia \nc` nimic, dar ea spera c`
fusese ultima oar` când se \ntâlniser`.
|n timpul conversa]iei, luase o hot`râre pe care nimeni [i
nimic nu i-o va putea schimba. Trebuia s` p`r`seasc` imediat
„Valea Soarelui“, chiar dac` asta \nsemna c` vacan]a lor se va
scurta. Feliciei \i era prea team` de prezen]a lui Grant, pentru
fiica sa evident, dar [i pentru ea. Oare ce se putea \ntâmpla la
viitoarea lor \ntâlnire, dac` r`mânea?
Când Sally se \ntoarse, cu o cea[c` aburind` \n mân`,
Felicia \i anun]` vestea cu precau]ie.
– }i-ar pl`cea s` vizitezi Disneyland?
– Este imposibil, mam`. Este la noi \n California [i suntem
la munte.
– Ei bine, este suficient s` ne \ntoarcem \n California.
– Ast`zi?
– Poate. |ndat` ce voi avea bilete. Gr`be[te-te s`-]i termini
cea[ca. Trebuie s` ne \ntoarcem la caban`.

***

Lunea urm`toare, când Felicia se prezent` la u[a


magazinului „Fun sport“, \n care lucra, fu \ntâmpinat` de
prietena sa, Nadine.
– De unde vii, o \ntreb` aceasta, din vacan]`, sau din
\nchisoare? Nu te-am v`zut niciodat` atât de posomorât`.
– Nimic n-a mers cum doream. Dan este aici?
– Nu \nc`. Vrei un corn?
– Dumnezeule, ce bine miroase. Tu le-ai f`cut?
60 MELANIE HURST

– Da, abia le-am scos din cuptor. Am [i cafea [i se pare c`


ai mare nevoie de ea. Cât mi-ar pl`cea s` m` \ntorc de la
munte atât de sub]ire ca tine! Nu te-au hr`nit acolo?
Felicia \[i trecu bra]ul \n jurul umerilor prietenei sale.
– Dac` ai [ti cât de mul]umit` sunt c` te v`d!
Nadine zâmbi.
– {i eu la fel. Haide, poveste[te-mi ce ]i s-a \ntâmplat.
|n clipa \n care Felicia se preg`tea s` se execute, auzi
zgomotul motorului ma[inii sport a directorului magazinului.
– Este o istorie lung` [i nu mai am timp s` ]i-o povestesc
acum. Vino s` cinezi la mine \n seara aceasta [i vom vorbi
despre asta.
– Asta este! V` voi preg`ti un gula[. Este mult timp de când
\mi doresc a[a ceva.
Felicia izbucni \n râs.
– Cum vrei oare s`-]i p`strezi silueta? Nu te gânde[ti decât
la mâncare!
U[a se deschise [i intr` Dan Fowler, directorul.
– Bun` ziua! A[adar, \n sfâr[it te-ai \ntors, Felicia? Nu ]i-am
lipsit prea mult?
– Bun` ziua, Dan.
Felicia \ncerc` s` fie amabil`, s` nu riposteze. Avea prea
mult` nevoie de aceast` slujb` pentru a se revolta la mojiciile
lui Dan. Acesta se \ntoarse spre Nadine [i o apostrof` t`ios.
– Ei bine! N-ai nimic mai bun de f`cut decât s` r`mâi acolo
b`l`b`nindu-]i bra]ele? Du-te mai bine [i te ocup` de
registrele dumitale contabile.
Când aceasta se f`cu nev`zut`, el \i smulse din mân`
ultimul corn [i-l mânc` dintr-o \nghi]itur`.
PROFESORUL DE SCHI 61

– Felicia, d`-mi o cafea, \i ordon`.


Imediat ce u[a se \nchise, \ncerc` s-o imobilizeze pe Felicia
lâng` mas`, cu un zâmbet nepl`cut pe buze.
– Dan! |nceteaz`, m` faci s` r`storn totul.
– Ce importan]` are? Vino, \]i voi da un mic s`rut, asta ca
s`-]i aminte[ti c`, \n sfâr[it, te-ai \ntors.
– }ine, ia-]i cea[ca [i bea! Pari s` ai nevoie de o b`utur`
\nt`ritoare.
Dan ar`ta mai mult decât vârsta sa. Era ridat de timpuriu [i
ochii erau sublinia]i de cearc`ne violete, amintirea prea
multor nop]i petrecute bând. Lu` cea[ca \n mâna ce-i tremura
u[or [i oft`.
– Cum s` nu! Am petrecut una din acele duminici!
Felicia ridic` din umeri [i prefer` s` vorbeasc` despre
serviciu.
– Toat` aceast` marf` a sosit \n timpul absen]ei mele?
Trebuie s-o \nregistrez.
– Ai timp, mai \ntâi s`rutul meu, insist` el.
Felicia se d`du \napoi. N-ar fi trebuit s` se lase adus` \n
aceast` \nc`pere, mai ales singur`, f`r` compania Nadinei. {i
Dan, care se credea irezistibil! |nconjurând biroul, reu[i s`
bat` \n retragere. Nu era momentul s` se afle \n [omaj, acest
Don Juan nu va \ntârzia s` se calmeze.
– Treaba poate s` a[tepte! strig` Dan furios. Ob]in
\ntotdeauna ceea ce vreau de la femei!
Felicia se duse s` se refugieze \n biroul Nadinei. De când
Dan devenise directorul magazinului, atitudinea sa se
\nr`ut`]ise [i tinerei femei \i era mai mult decât suficient. Se
aplec` peste prietena sa, care consulta un registru.
62 MELANIE HURST

– Nu cred c`-l pot suporta pe acest b`rbat mai mult timp,


murmur` ea, plictisit`.
– {tiu, dar este singurul mijloc cinstit pe care-l avem
pentru a tr`i, r`spunse Nadine strâmbându-se. Nu trebuie
uitat c` asta ne permite plata chiriei.
– Este prea nedrept, trebuie s` existe o alt` solu]ie pentru
a ne câ[tiga existen]a.
– Cu toate problemele de serviciu? dac` g`se[ti o alta,
anun]`-m`.
Ziua p`rea interminabil`. Felicia lucr` numai ca s` evite
asalturile lui Dan. |n sfâr[it, era timpul s` se \nchid`
magazinul. |n timp ce Felicia l`sa obloanele, Nadine \ntârzie
\n birou, preocupat` s` evite ca prietena sa s` se afle singur`
cu acea brut` dezagreabil`.
– Bun` seara, Dan, strig` Felicia, \ndreptându-se spre u[a
de serviciu.
– N-ai uitat nimic? o \ntreb` el, ie[ind din rezerv`.
|nc` o dat`, \ncerca s`-i ]in` calea, cu bra]ele \ndep`rtate [i
ochii str`lucind de dorin]`.
– Dan, las`-m`!
– Eu sunt patronul aici! Fac ce-mi place!
– Las`-m`-n pace! Sunt aici ca s` muncesc, nimic mai mult.
– Ba da! S` munce[ti [i s`-]i \ncasezi salariul, s` te \ntorci
acas` [i s`-]i faci vise frumoase. {tiu toate astea, Felicia. Dar \n
sfâr[it, ce ai? De ce fugi de mine f`r` \ncetare? Ar fi timpul s`
cedezi, s` profi]i pu]in de via]`. Am obosit s`-]i tot fac
avansuri.
F`când repede un pas, Dan o lu` de umeri [i-o trase spre
el. Era enervat [i se ar`ta brutal.
PROFESORUL DE SCHI 63

– Nu m` atinge! Nu sunt o marf` [i nu-]i apar]in, exclam`


Felicia, revoltat`.
|l respinse, mirat` s`-l vad` brusc, mai pu]in agresiv. Acest
seduc`tor ridicol nu era probabil obi[nuit s` i se reziste. Dar
f`cu o grimas`, furios [i umilit.
– Te \n[eli, Felicia. Atâta timp cât eu sunt cel care
semneaz` cecurile, fac aici ceea ce-mi place.
– |n aceste condi]ii, prefer s` nu te mai aud vorbind
despre asta. P`streaz`-]i cecul!
– Gânde[te-te la copilul t`u. Cum \l vei hr`ni? |]i trebuie
aceast` slujb` [i eu am \ntâietate, declar` el cu un rânjet.
Felicia se mira c` era atât de calm`. Acest b`rbat era josnic.
– N-am \ntâlnit niciodat` pe cineva atât de dezgust`tor ca
tine, se auzi ea bomb`nind. E[ti mâr[av, vulgar, monstruos,
stupid. Dac` ai fi ultimul b`rbat de pe p`mânt, ]i-a[ spune tot
nu!
Livid, Dan se d`du \napoi, ca [i când l-ar fi lovit.
– Crezi c`-i po]i vorbi unui b`rbat \n felul acesta? ro[i el.
– B`rbat, tu? O imita]ie [tears`, dac` vrei s`-]i spun.
– E[ti un...
– ... mizerabil, Felicia.
Nadine se afla \n u[`, preg`tit` s`-i vin` \n ajutor prietenei
sale. Ea era cea care tocmai intervenise. Dan era gata s` se
sufoce de furie.
– Cum \ndr`zni]i s`-mi vorbi]i pe acest ton? strig` el. V`
da]i seama ce-a]i spus? |i voi telefona imediat proprietarului
[i-l voi anun]a c` sunte]i concediate.
– Orice, mai degrab` decât s`-]i suport`m mojiciile o zi \n
plus! exclam` Nadine, scoas` din s`rite.
64 MELANIE HURST

|nainte ca Dan s`-[i fi revenit din surpriz`, cele dou`


prietene p`r`sir` magazinul. |n drum, se oprir` la cre[`
pentru a o lua pe Sally, apoi ajunser` la apartamentul pe care-l
\nchiriase Felicia. Imediat, Nadine se gr`bi spre buc`t`rie,
domeniul s`u preferat.
|n timp ce Sally f`cea baie, Felicia i se al`tur` Nadinei la
buc`t`rie. Acesta se preg`tea s` deschid` o sticl` de vin. Cele
dou` tinere femei se servir` [i se a[ezar`.
– Ce se va \ntâmpla cu noi? \ntreb` Felicia. Practic nu mai
am nimic \n banc`, totul s-a dus \n aceast` vacan]`
\ngrozitoare.
– Ei bine, vom c`uta de lucru, r`spunse Nadine calm`,
\ntotdeauna realist`.
Felicia propuse un toast [i Nadine accept`:
– Pentru s`r`cie, spuser` \n cor.
Când \[i l`s` paharul pe mas`, Felicia z`ri o scrisoare pe
care i-o pusese probabil acolo menajera, \nainte de a pleca.
– Prive[te, Nadine, asta vine din „Valea Soarelui“. Poate
directorul cabanei a g`sit cui s-o \nchirieze [i-mi ramburseaz`
garan]ia.
Nadine ridic` din nou paharul, bucuroas`.
– V`d spectrul foamei \ndep`rtându-se, rosti ea pe un ton
fals dramatic.
Când Felicia cercet` plicul mai de aproape, zâmbetul \i
disp`ru. |ntr-un col] al plicului, tocmai observase numele lui
Grant Mitchell.
– O scrisoare de la Grant!
– Fostul t`u so]?
– Sst!
PROFESORUL DE SCHI 65

Dintr-o privire, Felicia \i ar`t` u[a \ntredeschis` de la


camera copilei. Nadine se gr`bi s` se duc` s-o \nchid`.
– Ce se \ntâmpl`? Grant era \n „Valea Soarelui“?
– Ei bine, nu sta acolo privind acea scrisoare ca [i când ar
con]ine o bomb`! Deschide-o [i cite[te-o!
Cu mâinile tremurând u[or, Felicia desf`cu plicul [i citi
mesajul. Când termin`, i-l \ntinse f`r` un cuvânt Nadinei ce
fierbea de curiozitate [i care-l parcurse la rândul s`u.

„Drag` Felicia,
Pentru c` ai plecat f`r` s` m` anun]i, n-am avut timp s`
termin s`-]i vorbesc despre cabana ta de la Deer Meadow. Am
reu[it s` g`sesc adresa ta [i sper c` nu-mi vei repro[a c`-]i
scriu direct.
|n ciuda refuzului oric`rui ajutor din partea mea [i a
faptului c` p`reai a nu-]i p`sa de bani, mi s-a p`rut c` \n]eleg
c` eventualele profituri pe care le-ai putea scoate din Deer
Meadow nu te-au l`sat indiferent`.
Dup` ce am reflectat cu maturitate asupra problemei, am
ajuns la concluzia c` cea mai bun` solu]ie ar fi s` te duci acolo,
pentru a tr`i [i a dezvolta \n acel loc o sta]iune de schi
convenabil`. Ai p`strat multe leg`turi \n lumea competi]ional`
[i sunt sigur c`, pentru tine, ar fi pasionant [i u[or. Exist`
acolo destul poten]ial pentru a tr`i \n prezent [i, de-acum \n
câ]iva ani, acest loc \]i va aduce o avere. {tiu c` iube[ti
muntele [i sunt convins c` Deer Meadow va fi locul ideal
pentru a cre[te o feti]`.
Dup` cum ]i-am spus deja, sunt pu]in jenat de refuzul t`u
pentru o pensie. Pretind c`-]i datorez un anumit ajutor [i-]i voi sta
la dispozi]ie pentru a te ajuta cu sfaturi \n aceast` \ntreprindere.
66 MELANIE HURST

|n seara aceasta plec \n Europa [i m` voi \ntoarce \n câteva


s`pt`mâni. Telegrafiaz`-mi cât mai curând r`spunsul t`u,
g`se[ti aici adresa biroului meu din New York, pentru ca s`
pot contacta antreprenorii ce vor trebui s` fac` lucr`rile [i
investitorii care te vor ajuta \n finan]area lor.
Vei g`si de asemenea \n plic o hart` a regiunii, asta \n cazul
\n care ai uitat amplasarea cabanei. Dac` aceast` idee nu te
intereseaz`, iart`-m` c` te-am deranjat degeaba. Poate ai
motive s` nu vrei s` p`r`se[ti California.
Cu prietenie, Grant.“

Felicia se str`dui s` reciteasc` scrisoarea \ncet. F`când asta,


i se p`rea c` aude vocea lui Grant care \i vorbea. Nu-i venea s`
cread`! Ce voia de la ea? Oare \[i d`dea seama c` \i propunea
s` lase totul [i s` mearg` s` tr`iasc` la cinci sute de kilometri
de aici, pe un munte practic pustiu? Cât despre cas`, nu fusese
locuit` de ani de zile.
Chiar din avion, p`rea o cas` veche, bântuit` de stafii.
– S-ar spune c` tocmai ai v`zut o fantom`, remarc` Nadine,
aducând-o la realitate. |mi po]i explica ce te tulbur` atât de
mult? Ar trebui s` fii fericit`, nu [tiam c` e[ti proprietara unui
munte.
– Este un lucru de care uitasem complet.
Felicia nu reu[ea s`-i explice prietenei sale sentimentele
contradictorii pe care le \ncerca. T`cur` mult timp, fiecare cu
gândurile sale.
|n cele din urm`, Felicia vorbi. |ntâi \ncet, apoi cu mai mult
entuziasm.
PROFESORUL DE SCHI 67

– Ce am de pierdut? N-am nimic. F`r` serviciu, cu pu]ine


[anse de a g`si unul, f`r` familie pe o raz` de câ]iva kilometri.
De ce s` nu-mi \ncerc norocul?
– Te vei duce aclo?
– Da, cred.
Nadine oft` adânc.
– |mi vei lipsi, Felicia.
– Ba nu, vii cu noi! }i-ai pierdut slujba din cauza mea. |]i
ofer una pe loc. {tii s` g`te[ti [i e[ti o contabil` excelent`,
lucruri pe care eu nu le [tiu. Ce spui?
– De acord! Dar promite-mi c` nu voi fi obligat` s` schiez.
{tii c` n-am v`zut \nc` niciodat` z`pad`?
– |]i va pl`cea. Sally va fi nebun` de bucurie. Cred c` toate
problemele noastre sunt astfel rezolvate.
Cele dou` tinere ]inur` un alt toast, pentru viitor [i pentru
aventura ce li se oferea.
|n acea noapte, Felicia nu putu dormi. Se r`sucea f`r`
\ncetare [i-[i punea o mul]ime de \ntreb`ri. Va fi capabil` s` se
descurce singur`? Grant va veni s-o vad`? {i dac` da, cum vor
merge lucrurile? Nu adormi decât spre diminea]`, frânt` de
oboseal`, dar mul]umit`.
Capitolul 5

Sally era a[ezat` pe bancheta din spate, mestecând cu sârg


o bomboan`, \n timp ce Nadine ocupa scaunul vecin cu al
Feliciei, \n fa]`. Avea o hart` pe genunchi [i-[i ajuta prietena s`
se orienteze. P`r`siser` Los Angeles \n zori, \n ziua urm`toare
celei \n care lucr`torii de la o societate de transport a mobilei,
le luaser` cele câteva lucruri. C`l`toria fusese lung` [i pentru
a-[i face curaj, nu \ncetaser` s` cânte [i s` glumeasc`.
Prin de[ertul Mojave, ajunser` \n sfâr[it la Bishop unde
petrecuser` noaptea \ntr-un motel. A[ezate pe paturi
mâncând pui [i cartofi pr`ji]i, cele dou` tinere femei f`ceau
planuri. Sally avea ochii str`lucitori [i nu \nceta s` pun` tot
felul de \ntreb`ri.
– Vom tr`i \ntr-adev`r \ntr-un hotel, mam`? Un hotel \ntreg
numai pentru noi?
– Nu este chiar un hotel, draga mea. Este mai curând o
cas` mare, cu multe camere de dormit. Asta se nume[te
caban`.
PROFESORUL DE SCHI 69

– Ca \n „Valea Soarelui“?
– Poate nu va fi la fel de elegant` ca acolo. |n sfâr[it, vom
vedea. Va fi probabil foarte mult de muncit.
– V` voi ajuta, promise feti]a.
|n diminea]a urm`toare, pornir` din nou la drum [i intrar`
\n Sierra Nevada. Curând trebuir` s` dea drumul la \nc`lzire [i
s` \mbrace pulovere. Ceva mai departe z`rir` pu]in` z`pad`,
apoi mai mult` [i \n sfâr[it, marginea [oselei era acoperit`.
– Dup` acest plan, ar trebui curând s` cotim, anun]`
Nadine. Vom vedea cu siguran]` un panou indicând
Buckskin Village. Este ora[ul cel mai apropiat de domeniul
t`u, regina mea! |n schimb, dac` gre[im [i r`mânem pe
autostrad`, vom ajunge la Clarita Valley, metropola din
vecin`tate. D`-]i seama, se g`se[te acolo o [coal`, o biseric`
[i chiar un spital!
Buckskin Village era mult mai pu]in bine echipat. Aici se
g`sea o benzin`rie \n care se puteau executa [i lucr`ri de
\ntre]inere pentru ma[ini, o b`c`nie [i trei sau patru case
vechi. Dar z`pada, care acoperea totul, d`dea ansamblului un
aer vesel care-i cople[ea pe cei ce soseau.
– S` ne oprim o clip`, propuse Nadine. Trebuie s` cump`r
provizii.
|n timp ce Nadine f`cea cuno[tin]` cu b`canul, Felicia o
duse pe Sally s` se plimbe. |n spatele pie]ei ce folosea de
parcaj, se \ntindea un câmp imens de o extraordinar` albea]`.
|n acea direc]ie se \ndreptar` [i când ajunser` acolo, feti]a,
strigând de bucurie, \ncepu s` se rostogoleasc` \n z`pad`.
Felicia \[i contempla fiica zâmbind. Niciodat` n-o v`zuse atât
de fericit`.
70 MELANIE HURST

Brusc, fu cuprins` de un sentiment de lini[te sufleteasc`.


Peisajul era splendid, cerul era albastru, soarele str`lucea [i o
nou` via]` li se preg`tea. O via]` minunat`, \n care tân`ra
femeie \ncepuse s` cread` cu adev`rat.
Când \n cele din urm` Nadine ie[i din magazin, \nc`rcat`
cu cinci sau [ase pachete de provizii, mama [i fiica se avântar`
\n \ntâmpinarea sa, \ntr-o goan` nebun`.
– Dumnezeule, Nadine! Ai acolo suficient pentru a face un
banchet!
– Ei bine, vom face un banchet, nimic mai simplu. Va fi
suficient s` ajungem la cabana ta [i acolo vom benchetui.
Toate trei se instalar` râzând \n ma[in` [i pornir` din nou
la drum. Nu mai aveau mult de mers, dar drumul fiind
accidentat, Felicia conducea \ncet, spre marea triste]e a lui
Sally care ardea de dorin]a de a vedea cabana.
Trebuir` s` treac` printr-o p`dure de brazi, \ntunecat` [i \n
pant`. Se stârnise vântul [i [uiera printre ramuri. Fiecare
strângea din ochi, \n speran]a de a z`ri prima cabana. Nimic.
Z`pad` [i brazi cât vezi cu ochii. Nadine scoase brusc un strig`t.
– Privi]i \n`l]imea aceea abrupt`! Este la cel pu]in o mie de
metri \n`l]ime.
|[i lipise nasul de parbriz [i nu sc`pa din ochi imensa
form` neagr`. Vocea i se frânse, ca [i când se temea de ceva.
Felicia \ncerc` s` destind` atmosfera.
– Singura dat` când a venit aici, am survolat locul din
avion. Nu este atât de sinistru cum pare. De alfel, nu mai
suntem departe, cabana trebuie s` se afle la poalele acestei
coline. Trebuie s` fie... Oh, Dumnezeule. Iat-o!
PROFESORUL DE SCHI 71

Se l`s` o t`cere ap`s`toare. Priveau atent, cu inima strâns`,


forma \ntunecat` [i neospitalier` care se ridica la cap`tul
drumului. Un adev`rat vis urât! Cu obloanele care atârnau
strâmbe [i acel trunchi de copac impresionant ce bara
drumul, locul sem`na mai mult cu ascunzi[ul lui Dracula,
decât cu locuin]a visurilor lor. Un adev`rat dezastru! Dac` \n
acea clip` un lup ar fi \nceput s` urle la lun`, tabloul ar fi fost
complet, se gândi Felicia cu ironie. Nu mai lipsea decât o
vr`jitoare croindu-[i drum prin aer pe o coad` de m`tur`!
Totul exprima deziluzie [i singur`tate.
– R`mâne]i o clip` \n ma[in`, ordon` Felicia cu o voce
\ncordat`, pe care-i veni greu s` [i-o mai controleze. M` duc
s` m` asigur c` este \n ordine.
Tân`ra femeie scotoci \n po[et` [i scoase cheia pe care i-o
expediase fratele s`u. Str`b`tea veranda acoperit` cu ace de
pin [i cu frunze, o introduse \n broasca ruginit` [i \mpinse
u[a care se deschise scâr]âind. |n ciuda siguran]ei pe care se
str`duia s-o arate fa]` de celelalte, Felicia nu era \n largul ei.
Intr` \n hol.
|n mijlocul imensei \nc`peri, stivuite \n dezordine, se aflau
bagajele lor [i cele câteva lucruri pe care le expediaser`. Locul
era atât de mare, \ncât pachetele nu formau decât o mic`
gr`mad`. Aceast` gr`m`joar` era distinct` [i curat`, ceea ce nu
se putea spune despre tot ceea ce se oferea privirii.
Pretuntindeni nu erau decât mobile vechi, f`r` stil, acoperite
de praf [i din tavan atârnau imense pânze de p`ianjen. Felicia
se \nfior`. Un zgomot u[or o f`cu s` i se zbârleasc` p`rul. Se
\ntoarse, preg`tit` s` fug` [i fu pe punctul s` izbucneasc` \n
râs. Nu erau decât Nadine [i Sally, care sfidând ordinele sale,
72 MELANIE HURST

ie[iser` din ma[in`. Inima Feliciei se strânse. Cum va


reac]iona oare prietena ei? {i s`rmana copil` c`reia \i
promisese cerul [i p`mântul? Sim]i brusc dorin]a de a se duce
s` se ascund` \ntr-un col], pentru a nu le vedea decep]ia.
Toate speran]ele sale \[i luaser` zborul [i cu ele, cele ale
prietenei sale. |n ce-o antrenase? |ncepu s`-l blesteme pe
Grant \n [oapt`. Cum \i putuse face un asemenea lucru? Casa
aceasta era o ruin`!
Ne\ndr`znind s` se \ntoarc`, Felicia asculta pa[ii
\nso]itoarelor sale. Tocmai p`trunseser` \n hol [i-l vizitau \n
t`cere. Un timp, care p`ru o ve[nicie, nu spuser` nimic.
Felicia ar fi preferat proteste [i plânsete. |n loc de asta, nu fu
decât un murmur nesigur. Tân`ra femeie, incapabil` s` le
consoleze, se apropie de o fereastr`, [tergând ochiul de geam
cu m`nu[a.
La cap`tul unei paji[ti \nz`pezite, pornea o pant` u[oar`
care se ridica \n direc]ia unui vârf \nalt, care se ghicea \n
dep`rtare, str`lucind \n razele soarelui. Pentru un schior,
aceast` vedere era plin` de promisiuni [i-l f`cea s` doreasc` s`
exploateze \mprejurimile. Felicia \nchise ochii [i \[i imagin`
locul peste câ]iva ani. Grant avea dreptate, se putea face o
avere. Va trebui foarte mult timp [i munc` dar, cu siguran]`,
rezultatul merita osteneala.
– Asta este a noastr`? \ntreb` cu timiditate Sally.
Feti]a se apropiase f`r` zgomot de mama sa [i o observa cu
un aer tem`tor. Aceast` \ntrebare reu[i s-o fac` pe Felicia s`-[i
revin` complet \n fire. Da, acest loc era al lor [i va fi \ntr-o zi
ceea ce vor face ele din el! Acum, se hot`râse s` nu se
descurajeze trebuia s` r`mân` s` lupte!
PROFESORUL DE SCHI 73

– Da, Sally, este a noastr`. Nu este mare lucru pentru


moment, dar o vom transforma \ntr-un loc superb.
|ntorcându-se, observ` c` Nadine era pu]in mai palid`, mai
pu]in vesel` ca de obicei. Biata Nadine, care p`r`sise totul din
loialitate, din prietenie!
– M` duc s` arunc o privire \n buc`t`rie, o anun]` prietena
sa, cu un aer deziluzionat.
Felicia oft`. Dac` buc`t`ria nu era de trei ori mai bun`
decât holul, era o catastrof`. Zâmbi cu curaj.
– Bine, f`cu ea frecându-[i mâinile. Avem trei probleme.
Casa este rece, murdar` [i \n dezordine. De unde \ncepem?
– Dac` am avea lumin` [i pu]in foc, ar fi deja mai bine,
spuse Nadine.
Din fericire, Nadine \[i rec`p`tase curajul.
– Am putea locui \n aceast` \nc`pere, dup` ce va fi
cur`]at`, desigur, [i s` ne ocup`m de restul mai târziu.
– Pot s` v` ajut, mam`?
Sally spusese asta cu o voce sigur`, ceea ce o umplu pe
Felicia de mândrie.
– Dac` vrei, continu` ea, pot desface pachetele [i s` scot
p`turile.
Deodat`, moralul era din nou foarte stabil. Toate trei se
avântar` cu energie debordant` \ntr-o cur`]enie mare.
Nadine se gr`bi spre u[ile batante cu d`deau \n buc`t`rie,
pe partea stâng` a holului [i \ncepu s` inspecteze domeniul
s`u. Dup` câteva minute, g`si contorul electric [i puse \n
func]iune frigiderul \n care \ncepu s` a[eze mâncarea. Ici [i
colo, \ncepur` s` str`luceasc` ni[te becuri electrice. Felicia
scoase un oftat de u[urare. Nu totul era atât de plin de praf [i
de nefolosit cum se temea.
74 MELANIE HURST

|n timp ce Nadine se organiza, Felicia \ncepu s` cure]e


holul. Hot`râse c` va face aici \nc`perea principal` a cabanei.
Toat` ziua trecu scuturând praful, m`turând [i despachetând
valizele. Sally mergea dintr-o parte \n alta, cu o cârp` \n mân`,
plin` de antren. Totu[i, spre sear`, Felicia observ` c` feti]a
d`dea semne de oboseal`. Tocmai \i ceruse s` se odihneac`,
\n clipa \n care feti]a descoperi sub verand` o stiv` mare de
lemne. Tân`ra femeie aprinse imediat un foc bun \n [emineul
imens din hol. Brusc, acesta deveni mai primitor.
Mama [i fiica se a[ezar` \n fa]a fl`c`rilor pentru o odihn`
binemeritat`. Sally avea ochii pe jum`tate \nchi[i [i deja
dormea. Nadine veni lâng` ele. {i ea p`rea obosit`. Se l`s` pe
o canapea veche pe care o expediase aici.
– Este o zi excep]ional`, declar` ea Feliciei. Pentru prima
dat` \n via]a mea am fost atât de ocupat`, \ncât nici m`car nu
m-am gândit la mâncare. Am s`rit [i peste prânz [i peste cin`.
– |mi pare r`u, Nadine. |ntr-adev`r, nu credeam c` aceast`
caban` va fi \ntr-o asemenea stare. Va trebui s` muncim
s`pt`mâni, pentru a ajunge la un rezultat convenabil.
– Trebuie s` admit c` sosirea a fost pentru mine un [oc.
Dar când te-am v`zut plin` de siguran]`, nu mi-a mai fost
team`. Acum, \n]eleg. Vom putea face din acest loc o caban`
minunat`.
Nadine izbucni \n râs.
– Sunt sigur`, urm` ea, c` vom fi aproape gata s` primim
clien]i, când Sally va ajunge la vârsta de-a merge la
universitate. Ce este asta?
Nadine ar`t` placa [emineului. Z`rise acolo un teanc de
hârtii.
PROFESORUL DE SCHI 75

Felicia se ridic` pentru a se duce s` vad`. |n trecere puse o


p`tur` pe umerii lui Sally, care acum dormea. Feti]a era f`cut`
ghem, ca un c`]elu[ [i \[i sugea degetul. Inima Feliciei se
strânse. |[i promise s-o fac` s` uite pe copil` aceast` sosire
emo]inant` [i s` se ocupe mai mult de ea.
Adun` plicurile de pe [emineu, sub privirea moart` a unui
cap de cerb \mp`iat, care \i d`dea frisoane.
– Muncitorii de la firma de transport a mobilei au l`sat
probabil facturile, o anun]` pe Nadine. Acum, tu te ocupi de
aceste lucruri.
– Sunt \ntr-adev`r facturi, spuse Nadine, dar mai este ceva.
O telegram` care-]i este adresat`.
Felicia o deschise curioas`. Textul era foarte scurt:
„Sose[te ajutor. Voi fi acolo pe 16. Grant.“
Când o citea cu o voce tare, Nadine s`ri \n picioare.
– Dar asta este \n mai pu]in de opt zile! Sosesc primii no[tri
invita]i [i nimic nu este preg`tit. Ce vom face?
– Nu te nelini[ti! Nu este un invitat. Totu[i, trebuie s`
facem impresie bun`, deoarece de la el vom primi ajutor.
Dac` vrem ca acest loc s` devin` un succes, trebuie s`-l
convingem c` noi credem \n asta.
A doua zi diminea]`, când soarele str`lucea asupra z`pezii
[i \[i \mpr`[tia razele prin ferestrele \nalte care \ncadrau
[emineul, \nc`perea lu` o cu totul alt` \nf`]i[are. Felicia, care
dormea \nc`, se trezi complet, când un miros pl`cut de [unc`
veni s`-i gâdile n`rile. Se gr`bi \n buc`t`rie.
Aceasta era o enorm` \nc`pere, cel pu]in la fel de mare ca
holul de primire [i cu tavanul chiar mai \nalt. O latur` era
ocupat` de-a lungul de ma[ina de g`tit [i de alte mobile de
76 MELANIE HURST

buc`t`rie. Cealalt` latur` d`dea spre munte, prin intermediul


unei ferestre \nalte cu geamuri. Soarele inunda ascunz`toarea
Nadinei, dar pentru a pune mai bine \n eviden]` praful [i
murd`ria care acoperea toate lucrurile. Cuptorul, un
monument din por]elan alb, \mpr`[tia o c`ldur` pl`cut`.
Cele dou` prietene, \nso]ite de Sally, care tocmai se trezise,
\[i duser` micul dejun \n fa]a [emineului din hol, unde ardea
\nc` jarul [i-[i oferir` un timp de lini[te, cu o cea[c` fierbinte
de cafea \n mân`.
– Ar trebui s` vopsim pu]in buc`t`ria, remarc` \n cele din
urm` Nadine, cu voce tare.
– Ne-ar trebui [i un telefon, vis` Felicia.
– Vom \ncepe prin a sp`la geamurile?
– |nainte s` soseasc` Grant, vreau...
Sally scoase un strig`t puternic. Pân` atunci, nu d`duse cu
adev`rat aten]ie conversa]iei, dar numele lui Grant fu suficient
s-o scoat` din toropeal`.
– Sose[te profesorul meu de schi? Vine s` m` vad`?
Felicia zâmbi. Sally era \nc` prea mic` pentru a \n]elege
anumite lucruri; pentru ea era normal ca un b`rbat matur s`
traverseze un continent pentru a o vedea. Dup` ce-[i termin`
cea[ca, tân`ra femeie se ridic`.
– Cred c` ar fi timpul s` \ncepem s` muncim. Primul lucru
pe care-l vom face, va fi s` coborâm acest oribil cap de cerb \n
pivni]`, dac` exist` vreuna.
– Mam`, pot s` vizitez? Aici este plin de camere, pot s`-mi
aleg una numai pentru mine?
– Desigur, draga mea.
Felicia era deja pe un taburet, preg`tit` s` scoat` trofeul
plin de praf din perete. Vorbise f`r` s` se \ntoarc` [i auzi pa[ii
PROFESORUL DE SCHI 77

u[ori ai lui Sally \ndep`rtându-se. Coborând cu precau]ie,


tân`ra femeie g`si cu u[urin]` u[a care ducea la subsol. Ajuns`
acolo, arunc` lucrul mizerabil \ntr-un col] [i c`ut` butonul de
electricitate. Când \l g`si [i aprinse lumina, scoase un strig`t
de bucurie care o atrase [i pe Nadine. Locul era plin cu mobile
rustice frumoase [i canapele din piele! Avea cu ce s` decoreze
holul mare [i s` fac` din el o \nc`pere elegant`.
|n timp ce Felicia f`cea cu Nadine inventarul a ceea ce
g`sise, sco]ând una dup` alta husele care protejau mobilierul,
i se p`ru c` o strig` fiica sa. Cele dou` femei se gr`bir` la
parter. Copila deschisese o u[` dispus` simetric celei a
buc`t`riei [i care d`dea spre un coridor lung. De fiecare parte
a culoarului, se aflau dormitoare. Sally alerg` de la unul la
altul, ap`rând [i disp`rând, râzând \n hohote. Cele dou`
prietene o urmar` [i scoaser` \mpreun` un puternic oftat de
u[urare. Viitorul ap`rea \ntr-o lumin` mai bun`; toate aceste
camere erau mobilate, desigur, \ntr-o manier` rustic`, dar
absolut acceptabil.
Pentru c` \ncepuser` s` exploreze casa, nu mai puteau s`
se opreasc` din aceast` treab` pl`cut`. |n hol, se afla scara,
care \n ajun le stârnise curiozitatea. Era exact la dreapta u[ii
de la intrare [i d`dea spre o loggie \ngust` [i o u[` enorm`.
Urcar` toate trei [i deschiser` aceast` u[`.
Ea d`dea spre un culoar identic cu cel de la parter. La etaj,
nu existau totu[i decât patru camere, fiecare cu baia sa. Acesta
trebuia s` fie spa]iul proprietarului.
– M` voi duce \n ora[ [i voi \ncerca s` g`sesc ajutor, hot`r\
imediat Felicia. Locul este mult prea mare pentru ca s` putem
face totul singure.
78 MELANIE HURST

Administratorul sta]iei de benzin` \i d`du adresa a doi


oameni tineri care c`utau de lucru, pentru a-[i oferi o
c`l`torie. Nu fu nevoie decât de câteva clipe pentru ca Felicia
s`-i conving` pe Jeff [i pe Andy s-o \nso]easc` . Ei \[i l`sar`
sacii de dormit \ntr-o \nc`pere de jos [i, dup` prima mas` pe
care le-o servi Nadine, se hot`râr` s` r`mân` toat`
s`pt`mâna.
Cei doi tineri urcar` mobilierul din subsol [i instalar`
lucrurile tinerelor femei la primul etaj. Felicia se duse la
Clarita Valley [i se \ntoarse cu destul` vopsea pentru a da
buc`t`riei un aer de s`rb`toare. B`ie]ii fur` cei care luar` asta
asupra lor. |n acest timp, cele dou` prietene d`deau cu cear`
[i lustruiau restul cabanei. Se instal` o mas` mare, \n
buc`t`rie, lâng` fereastr`. Pentru c` nu exista sufragerie,
invita]ii [i al]i clien]i vor mânca aici.
Felicia munci \n restul s`pt`mânii sp`lând ochiurile de
geamuri [i \nl`turând tartrul din b`i. Era o munc` grea [i
pu]in pl`cut`, dar când Jeff \[i instal` combina muzical`
performant` \n holul rebotezat salon, putu muncii \n sunetele
Orchestrei Simfonice londoneze [i timpul trecu mai repede.
Sosi \n sfâr[it ziua de 16. Grant nu va \ntârzia! Felicia
verific` \nc` o dat` ceea ce se f`cuse, pentru a fi sigur` c` totul
era \n ordine. |i pl`ti pe cei doi tineri care, plecând, \i f`cur`
promisiunea c` dac` va avea \ntr-o zi nevoie de instructori de
schi, trebuie s` le fac` doar un semn. Nadine \i privi plecând
[i oft`.
– Sper c` Grant \[i va da seama de munca pe care am
f`cut-o. |n cazul \n care nu sose[te prea târziu, i-am preg`tit o
mas` festiv`!
PROFESORUL DE SCHI 79

– Nu te nelini[ti, va fi aici la timp. Sally! Vrei s` te duci s`


cau]i ni[te crengi de brad, ca s` decor`m salonul?
Feti]a se gr`bi afar` [i Nadine \ncepu s` râd`.
– Acum, c` i-ai g`sit cu ce s` se distreze, ce vei inventa
pentru a fi ocupat`?
– Sunt \nc` multe de f`cut. Ultimul retu[. Acele mici
fleacuri care fac ca totul s` arate altfel. Exist` tablouri de
ag`]at, becuri de schimbat, c`r]i de pus \n bibliotec` [i mai [tiu
eu ce?
La ora patru, nu aveau totu[i nici un semn de la Grant [i
Felicia nu-[i mai g`sea locul. Era gata de câteva ore, casa
str`lucea. Zgomotul unei ma[ini o f`cu s` se gr`beasc` spre
scar`. Era desigur Grant, dar tân`ra femeie nu cobor\ imediat,
voia s`-i observe mai \ntâi reac]ia de departe.
El f`cu câ]iva pa[i \n \nc`pere, p`rea obosit. Dup` ce
cercet` \ndelung holul, f`r` ca fa]a s` lase s` i se ghiceasc`
sentimentele, \[i ag`]` mantoul \ntr-un cuier fixat \n perete.
Felicia se hot`r\ s` mearg` \n \ntâmpinarea sa [i \ncepu s`
coboare scara.
|n aceea[i clip`, u[a de la intrare se deschise [i ap`ru o
femeie \nalt`, complet \nf`[urat` \n bl`nuri, care ]inea ni[te
cizme \n mân`.
– Grant, ordon` ea, ia-le! Dac` [tiam c` aceast` cas` este
atât de mizerabil`, nu mi-a[ mai fi dat osteneala s` le scot.
Grant o z`ri pe Felicia.
– Bun` ziua, Felicia. |mi pare r`u c` am \ntârziat. Am avut
o c`l`torie lung` [i grea.
– Tot acest drum de la Saint-Moritz, pentru a g`si asta!
bomb`ni necunoscuta pe un ton critic.
80 MELANIE HURST

– }i-o prezint pe Ilse Ruller, una din asociatele mele. Ilse,


ea este Felicia Hollingsworth, iar acolo jos, fiica sa, Sally.
|ntorcându-se, Felicia o observ` pe Sally, care \i cerceta pe
cei ce sosiser` din spatele unei sofale. V`zându-se descoperit`,
feti]a o lu` la fug` cu toat` viteza micu]elor ei picioru[e, \n
direc]ia buc`t`riei.
– Ce copil` prost crescut`! |n Germania, am fi trimis-o la
culcare f`r` s` cineze.
Domni[oara Ruller p`rea foarte prost dispus`. |[i scoase cu
un gest brusc toca [i o arunc` pe un fotoliu. F`când asta,
eliberase o mas` de p`r negru care-i cobora pân` aproape la
talie. F`cu câ]iva pa[i prin \nc`pere.
– E chiar mai r`u decât ne-am imaginat. Nu crezi, Grant?
Grant nu mai era acolo pentru a o auzi. O urmase pe Sally
la buc`t`rie. Felicia \l auzi glumind cu Nadine. Se duse dup`
ei, pentru a face prezent`rile. Toat` lumea se \ntoarse \n salon
[i Grant preg`ti cocteiluri.
|n timp ce ceilal]i \[i potoleau setea, Ilse, pe un ton
dispre]uitor, \ncepu s` critice totul. Vorbea cu o voce
\n`bu[it`, nuan]at` de un puternic accent german. Remarcând
c` Felicia se enerva, Grant ridic` mâna pentru a o \ntrerupe.
– |n telegram`, le spuse el celor dou` prietene, v` anun]am
ajutor. Eu nu pot r`mâne decât câteva zile, deoarece m`
a[teapt` \n Elve]ia, dar Ilse va r`mâne atât de mult cât va trebui.
Nadine [i Felicia f`cur` o grimas` f`r` s` se fi pus de acord.
– Ilse este o specialist`. Se ocup` de un num`r
impresionant de sta]iuni la mod` [i v` va ar`ta cum s` v` ]ine]i
registrele [i s` v` organiza]i un sistem de rezerv`ri.
Felicia v`zu gura Nadinei strângându-se de dezgust. Grant
nu observ` nimic [i continu`.
PROFESORUL DE SCHI 81

– Este de asemenea expert` \n publicitate [i dietetic`.


Sfaturile sale v` vor fi pre]ioase.
Nadine nu mai rezist`. Spuse sarcastic:
– Este o adev`rat` [coal` hotelier` ambulant`!
Dezgustat`, Felicia se ridic`.
– V` rog s` m` scuza]i, dar trebuie s-o culc pe Sally.
Nu lipsi decât pu]in timp [i când se \ntoarse, Nadine \[i
c`utase refugiul \n buc`t`rie. Din loggie, tân`ra femeie o auzi
pe Ilse plângându-se.
– Cred c` ar trebui s` \ncepem prin a d`râma casa. Ce
crezi, Grant? Locul acesta este lugubru [i nu \n]eleg...
Cu spatele la c`min, Grant contempla \nc`perea. Felicia
avu impresia c` nu asculta decât pe jum`tate. P`rea c`-i
venea greu s`-[i formeze o p`rere. Când o z`ri pe Felicia,
ochii i se \ngustar`. Oare se gândea la necazurile \n care o
aruncase? Felicia de-abia \[i re]inea mânia. Tocmai muncise
o s`pt`mân` f`r` \ntrerupere, obosindu-se f`r` s` ]in` cont
de nimic [i aceast` pretins` expert` amenin]a s`-i d`râme
casa!
Masa fu delicioas`, dar deranjat` de criticile ne\ncetate ale
Ilsei. La desertul, pe care de-abia \l \nghi]ea, Felicia le
propuse s` le arate camerele. Grant se duse s` ia bagajele [i ea
\l conduse \ntr-o \nc`pere cu vedere spre munte. |n acest
timp, Ilse deschisese toate u[ile [i r`scolea peste tot.
– Aici este, Grant.
El \[i l`s` valiza [i o privi.
– Nu m-ai felicitat pentru munca pe care am f`cut-o, \i
repro[` Felicia.
82 MELANIE HURST

– |nc` nu [tiu ce s` spun. |nclin [i pro [i contra. Locul acesta


are farmec, dar nu [tiu dac` nu se datoreaz` prezen]ei tale.
Era pu]in prea aproape [i ea trebui s` fac` un pas \ntr-o
parte pentru a-l evita.
– Sunt fericit c` n-ai vândut casa, continu` Grant. Este tot
ce-a r`mas din visele pe care ni le-am f`cut cândva. Probabil
reprezint` foarte mult pentru tine, altfel nu te-ai afla aici.
Oricum, Felicia nu-i putea m`rturisi c` era aici prin for]a
lucrurilor, pentru c` nu [tia unde s` se duc`. Dar el, de ce era
aici? N-avu timp s`-l \ntrebe. Sosi Ilse, foarte pu]in discret`.
– Camera mea nu-mi place! Exist` alta curat` \n care s` m`
pot culca? De ce nu cea care se afl` \n fa]a celei a lui Grant?
Felicia se duse s` deschid` u[a pe care nesuferita
nem]oaic` i-o indicase. Aceasta o urm` [i \nchise u[a dup` ea.
– Va trebui s` pun \nc`lzirea \n func]iune, se scuz` Felicia,
agitându-se. Nu [tiam c` cineva \l va \nso]i pe ... pe Grant,
vreau s` spun.
– Voiai s` spui, pe so]ul dumitale? Anumite obiceiuri se
pierd greu.
– Grant ]i-a vorbit despre... situa]ia noastr`?
– Eram acolo când s-a \ntâmplat totul. Când a primit acea
\n[tiin]are c` nu vei veni dup` el \n Europa.
Ilse p`rea bucuroas` s`-i aminteasc` Feliciei acele
momente nepl`cute.
– Grant locuia, \n Germania, \ntr-un hotel \n care lucram
eu. Dac` asta te poate amuza, s` [tii c` [i-a petrecut iarna la
bar, \ncercând s` te uite. Echipa nu mergea foarte bine [i la
sfâr[itul sezonului, federa]ia s-a desp`r]it de el. Se poate
spune c` ai produs o frumoas` dezordine.
PROFESORUL DE SCHI 83

– N-aveam aceast` inten]ie.


Se putea oare ca \n tot acest timp, aceast` femeie s` fi tr`it
cu Grant? Feliciei nu-i venea s` cread`. Totu[i, dup` o clip`, o
b`nuial` u[oar` i se insinu` \n minte. Ilse relu`, \ntrerupând
eforturile pe care tân`ra femeie le f`cea pentru a-[i aminti.
|n mintea Feliciei, fu ca un declic. Trebui s` se sprijine de
pervaz. Brusc sim]i un gust amar \n gur`. O clip`, acea scen`,
pe care \[i jurase s-o [tearg` pentru totdeauna din memorie, \i
reveni.
Se \ntâmplase \n Portillo. Felicia petrecuse mult timp \n
compania doctorului echipei [i ceea ce o anun]ase o
tulburase. Nu [tia dac` trebuia s` strige de bucurie sau s` se
\nfioare de team`. |ntoars` la hotel, se gr`bise \n camera lui
Grant, pentru a-i anun]a vestea. El era la telefon [i p`rea
ocupat. Tân`ra femeie se refugiase atunci \n camera sa [i
a[teptase, \ncercând s`-[i p`streze curajul, pentru a nu da
\napoi.
|n cele din urm`, nemaiputând, ridicase receptorul liniei
comune, pentru a vedea dac` era \nc` ocupat. Cea care
vorbea era o femeie cu voce lingu[itoare [i puternic accent
german. {i acea voce murmura cuvinte de dragoste.
– Dragostea mea, te iubesc.
|n acea clip`, se hot`râse s`-i redea lui Grant libertatea. Nu
era b`rbatul care s` se consacre unei familii, unui copil!
Ast`zi, Felicia \[i d`dea seama c` persoana care schimbase
jur`minte \nfl`c`rate cu so]ul s`u, cu cinci ani mai \nainte, se
afla \n fa]a sa. Era Ilse! Femeia cu care \nc` tr`ia!
Capitolul 6

Via]a devenise un infern! Din buc`t`rie se auzea


zgomotul unei dispute \ntre Nadine [i Ilse. Se presupunea c`
vorbeau despre meniuri, despre dietetic`, dar nu p`rea a fi
cazul. Sub verand` era [i mai r`u. Sally [i mama sa se certau
de un timp.
– Vreau s` ies!
– Dar de-abia te-ai \ntors, protest` Felicia.
– Vreau s` ies iar!
– De ce n-ai spus mai devreme? Mai am [i altceva de f`cut
decât s`-]i scot [i s`-]i pun combinezonul din cinci \n cinci
minute.
– Aici nu este nimic de f`cut. Voiam s-o ajut pe Nadine s`
preg`teasc` ni[te pr`jituri, dar doamna n-a vrut.
– Bine, dac` este a[a, vom face o plimbare la Clarita
Valley.
Felicia era la fel de nervoas` ca Sally [i-[i dorea enorm s` se
\ndep`rteze de Deer Meadow.
PROFESORUL DE SCHI 85

– Unde mergem, mam`?


– Este o [coal` minunat` \n ora[. Ne ducem s`-l vedem pe
director.
– De ce?
– Pentru c` te plictise[ti [i pentru c` trebuie s` te \ntâlne[ti
cu copii de vârsta ta.
|n semn de protest, Sally nu r`spunse. Felicia o trase pân`
la ma[in` [i pornir` \n t`cere pe drumul spre ora[. Copila
st`tea \mbufnat` \n col]ul s`u, Felicia ne\ndr`znind s`
vorbeasc`, de team` s` nu-[i schimbe p`rerea.
La Clarita Valley, Felicia afl` c` fiica sa era exact la vârsta de
a intra la gr`dini]a de copii. De fapt, putea s` \nceap` chiar din
acea zi. Tân`ra mam` trebui s` completeze anumite hârtii, i se
d`du orarul autobuzului [i i se lu` fiica. Aceasta, care nu mai
era deloc \mbufnat`, nu \[i lu` totu[i la revedere de la Felicia,
atât era de dornic` s`-[i vad` micii colegi.
Felicia se \ntoarse \ncet la caban`. Nu dorea câtu[i de pu]in
s` se afle \n fa]a Ilsei. Decât s` intre \n cas`, mai bine f`cu un
ocol [i se duse pe paji[tea \nz`pezit` care se \ntindea \n
spatele cabanei.
Când d`du col]ul, \l z`ri pe Grant, care se \ntorcea de la
plimbare. Felicia \ncerc` s` se ascund`, dar n-avu timp. Grant
o v`zuse [i-i f`cea semne largi.
Travers` repede câmpul, afundându-se \n z`pad` pân` la
genunchi.
– Doream s` explorez \mprejurimile, declar` el. Voiam s`
g`sesc ni[te piste de schi fond. Este la mare mod` acum [i asta
nu poate decât s` sporeasc` popularitatea.
86 MELANIE HURST

Se \ntorceau \ncet spre verand`, când Felicia alunec`.


Imediat, Grant fu lâng` ea [i o sus]inu. Ac]ionase din instinct,
ca [i când nu fuseser` desp`r]i]i niciodat`. Pentru scurt timp,
acest gest \nfl`c`r` imagina]ia tinerei femei. Imaginea Ilsei o
ajut` totu[i s` se elibereze cu duritate. Ce-ar fi fost oare via]a
lor f`r` Ilse? Felicia oft`. Cu toate c` tân`ra nem]oaic` p`rea
destul de minu]ioas` [i cu totul capabil` s`-i seduc` so]ul, cu
siguran]` nu fusese numai vina sa. Grant era la fel de
vinovat, voia avantajele c`s`toriei, dar f`r` s` sufere
inconvenientele ei.
– Vino, \i spuse el brusc, \]i voi ar`ta câteva locuri pe care
le-am marcat [i care vor conveni perfect pentru fond.
– Mai târziu, Grant. Nadine ne a[teapt` pentru prânz.
Felicia [tia din experien]` c` era primejdios pentru ea s`
r`mân` prea mult timp aproape de Grant. Când el era acolo,
nu se putea \mpiedica s` nu viseze [i revenirea la realitate era
\ntotdeauna penibil`.
De-abia se a[ezar` la mas`, când Nadine o \ntreb` pe
Felicia.
– Unde ai fost de diminea]`? Ilse ]inea un curs despre
vinuri [i brânzeturi [i absen]a ta i-a displ`cut.
Ochii \i râdeau. |ntre cele dou` prietene se stabilise o
complicitate care le permitea s` reziste mai bine inamicului
comun.
– Am \nscris-o pe Sally la [coal`, declar` Felicia.
Ilse \[i l`s` furculi]a [i p`ru brusc interesat`.
– Nu credeam c` \n aceast` ]ar` copiii \ncep atât de tineri.
Ilse o privea pe Felicia cu atâta intensitate, \ncât aceasta din
urm` ro[i, se fâstâci, apoi \[i reveni.
PROFESORUL DE SCHI 87

– Directorul mi-a spus c` este destul de inteligent` pentru


a intra la gr`dini]`. Frecventa deja o cre[` \n timp ce lucram
eu, a[a c` are nevoie de prezen]a altor copii. Grant \i arunc` o
privire surprins`.
– Am crezut c` am \n]eles c` nu c`utase-[i o slujb` decât
recent, pentru a-]i g`si o ocupa]ie.
Felicia hot`r\ s`-i ignore remarca [i-[i continu` povestea.
– Faptul de-a o [ti pe Sally fericit` \ntr-o [coal` bun`, m` va
ajuta s` perseverez \n inten]ia de-a amenaja cabana.
Spusese ceea ce trebuia. Grant ciuli urechile, brusc
interesat.
– Asta ar \nsemna c` nu erai \nc` sigur` s` r`mâi? Ai fi putut
renun]a?
Nadine interveni.
– Ar fi trebuit s` vezi casa \n ziua sosirii noastre! Castelul
lui Dracula ar fi ar`tat ca un palat luxos pe lâng` ea. Sunt
sigur` c` dac` am fi avut de lucru, sau ni[te rezerve \n banc`,
am fi plecat \n fug`. De parc` am fi avut to]i vampirii din
Transilvania pe urmele noastre, ad`ug` ea cu umor.
Ce gre[eal`! {i Grant, a c`rui privire se plimba ne\ncetat
de la Nadine la Felicia! Se aplec` peste mas` [i tân`ra femeie
avu impresia c` se preg`tea s-o p`lmuiasc`. Acum, [tia c` era
s`rac` [i c`-l min]ise din nou. M`car de nu [i-ar pune \n minte
s` caute adev`rul.
Pentru a destinde atmosfera [i a-l \mpiedica pe Grant s`-i
pun` \ntreb`ri, Felicia se str`dui s` zâmbeasc` [i relu`
conversa]ia pe care o aveau \nainte de nefericita interven]ie a
Nadinei.
88 MELANIE HURST

– De acum, nu cred c` vom mai putea p`r`si Deer


Meadow. Nu este \nc` un paradis, dar \ntr-o zi va fi. {i apoi,
am muncit deja atât de mult aici, \ncât ar fi o adev`rat`
prostie s` plec`m.
Cina fu replica exact` a prânzului. Ilse nu \nceta s`
vorbeasc` despre hotel, Grant era absorbit \n gândurile sale [i
n-o asculta. Dup` cafea, Felicia se a[ez` lâng` foc [i \ncepu s`
tricoteze. Avea inten]ia s`-i fac` un pulover lui Sally. Ilse \i
explica Nadinei cum s` spele vasele [i se auzeau certându-se
\n [oapt`.
– Nu te-a[ fi crezut niciodat` capabil` de-o via]` atât de
lini[tit` [i de familie, declar` el brusc.
Pusese o plac` [i se apropie de ea.
Felicia nu r`spunse. |i era din ce \n ce mai greu s` r`mân`
singur` cu el [i se temea de \nfrunt`rile prea apropiate.
– E[ti atât de deosebit` de perioada \n care tr`iam
\mpreun`. Nu te gândeai decât la sport, ad`ug` el.
– Crezi \ntr-adev`r? Ceea ce mi-ai spus este dovada c`
\ntotdeauna nu m-ai cunoscut bine.
Grant avu un zâmbet ce-o f`cu s` ro[easc` pân` la r`d`cina
p`rului.
– |]i pl`ceau [i alte lucruri, declar` el, \ncântat s-o vad`
tulburat`.
Aplecându-se, \ndep`rt` o [uvi]` de p`r care ascundea
chipul tinerei femei [i o privi cu aten]ie [i intensitate, ca
pentru a o provoca s`-l contrazic`. Felicia nu-i putut sus]ine
privirea care-i rede[tepta prea multe amintiri \ncânt`toare, pe
care le crezuse alungate pentru totdeauna \n adâncul
memoriei [i l`s` pleoapele \n jos.
PROFESORUL DE SCHI 89

– Cum se poate tricota, f`r` s` prive[ti acolo?


Felicia \[i l`sase lucrul s` cad` pe genunchi. Deschise ochii
[i se sili s` priveasc` grinzile tavanului. Nu trebuia cu nici un
pre] ca Grant s`-[i dea seama de influen]a pe care o avusese
\ntotdeauna asupra ei. |l v`zu cu coada ochiului apropiindu-se
[i \nainte s` poat` face vreun gest, o s`rut`. Un s`rut lipsit de
orice tandre]e, ca [i când c`uta s-o stinghereasc` [i nu s`-i fac`
pl`cere.
– Aminte[te-]i, Felicia, \i murmur` la ureche, eram ferici]i,
mai ales noaptea.
Un timp, asta fusese adev`rat, apoi fusese acel telefon.
Amintirea acelei zile blestemate o f`cu s` se \ncordeze [i s`-[i
recapete sângele rece.
– Tu erai fericit, \i replic` pe un ton t`ios, [uier`tor.
Grant se \ndep`rt` cu o mi[care rapid`. Devenise livid [i-i
era greu s` se st`pâneasc`.
– Ce \n]elegi prin asta? bomb`ni el, scos din fire. Vrei s` m`
faci s` cred c` n-am [tiut s` te fac fericit`?
– Dac` totul ar fi fost perfect \ntre noi, am fi tr`it \nc`
\mpreun`.
Voia s`-l r`neasc`, s` se r`zbune pe tr`darea lui, s`-l fac` s`
pl`teasc` triste]ea, singur`tatea [i dragostea pierdut`.
– Este un mod foarte meschin de a descrie ceea ce a fost
via]a noastr`, morm`i el, totu[i am avut [i clipe frumoase, nu?
Se \ndoia. |n sfâr[it! Dup` to]i ace[ti ani, Felicia g`sise
mijlocul de a-l descump`ni. El se duse [i se a[ez` cu spatele la
[emineu, lovindu-[i palma cu pumnul strâns. Niciodat`
Felicia nu-l v`zuse \ntr-o asemenea stare. Fu imediat sigur` c`
90 MELANIE HURST

se va r`zbuna, c` \i va pl`ti cu aceea[i moned` aceast` ran` pe


care i-o f`cuse \n amorul propriu. Trebuia s` p`streze acest
succes, s` nu a[tepte ca el s`-[i g`seasc` replica.
Adunându-[i lucrul se ridic` [i se \ndrept` spre scar`.
– Urc, declar` ea. Nu doresc s` mai r`mân nici o clip` \ntr-un
loc \n care sunt deranjat` \n mod constant.
– Asta dovede[te c` ]i-au mai r`mas ni[te reac]ii! O
secund`, am crezut c` erai atât de indiferent`, \ncât nimic nu
te putea atinge.
Felicia era gata s` riposteze, dar auzi pa[ii Ilsei venind
dinspre buc`t`rie [i prefer` s` plece cu demnitate. Când fu \n
camera sa, i se p`ru c` se afla pe o culme \nghe]at` [i
singuratec`. Frigul era insuportabil. Diminea]a l`sase una din
ferestre deschis` [i aceasta se \n]epenise. Imposibil s-o
\nchid`! Se lupt` un timp cu suportul f`r` s`-l poat` face s`
cedeze. O clip`, se gândi s`-l cheme pe Grant \n ajutor, dar
renun]` repede. {i-ar fi b`tut joc de ea.
Se dezbr`c` [i \mbr`c` o c`ma[` de noapte c`lduroas`, o
tunic` din flanel` alb`, care-i d`dea un aspect de adolescent`.
Privindu-se \n oglind`, tân`ra femeie zâmbi f`r` bun`
dispozi]ie. Timpul nu avusese influen]` asupra sa. |n ciuda
maternit`]ii, a anilor lungi de lupt` pentru a-[i face un loc sub
soare [i a durerii cauzate de o via]` distrus` printr-un divor]
nedrept, r`m`sese zvelt` [i gra]ioas`. Acolo, departe de
privirile curioase, se schimbase. Toate sentimentele, toate
elanurile sufletului, care constituiau atrac]ia vie]ii, toate
acestea erau moarte pentru totdeauna. Nici m`car prezen]a
lui Grant nu reu[ea s`-i redea dorin]a de a fi femeie, iubit`.
PROFESORUL DE SCHI 91

Ghemuit` sub plapuma de puf, Felicia auzi c`su]a


preg`tindu-se pentru noapte. Curând, totul fu lini[tit [i
\ncerc` s` doarm`! |n zadar! Era prea \ncordat` [i nervoas`.
Puse asta pe seama frigului ce domnea \n \nc`pere, a aerului
\nghe]at care venea de afar`. Dup` un timp, f`r` s` mai reziste,
se ridic`. Trebuia s` reu[easc` s` deblocheze balamalele.
Felicia cobor\ tiptil \n salon. |n buc`t`rie era o cutie cu
scule. Totul era calm [i t`cut. Luminile fuseser` stinse [i doar
j`raticul din [emineu lumina slab \nc`perea. Un zgomot u[or
o f`cu s` tresar`; era zgomotul unor cuburi de ghea]` \ntr-un
pahar. Se \ntoarse [i-l z`ri pe Grant. O observa, a[ezat \n fa]a
vetrei.
– Caut ni[te scule, murmur` ea. Fereastra mea nu se mai
\nchide [i s-a f`cut un frig \ngrozitor.
El nu r`spunse imediat, mul]umindu-se s`-[i a]inteasc`
asupra ei o privire a c`rei intensitate o tulbur` pe Felicia. |[i
duse mâna la piept [i scoase un strig`t slab.
– Credeam c` o atmosfer` glacial` ]i se potrive[te perfect,
\i replic` Grant cu o voce gâtuit`.
Felicia se \ntoarse [i plec` \n c`utarea imensului cuf`r de
metal. Se preg`tea s`-l ridice, când se sim]i \ndep`rtat` de un
bra] ferm.
– Las`, m` voi ocupa eu de asta.
Grant lu` trusa aparent f`r` efort, [i se \ndrepta deja spre
scar`. Ajun[i \n camer`, ea \nchise u[a pentru a nu le trezi pe
Sally [i Nadine.
|nc`perea era mobilat` cu lucrurile pe care le adusese din
Los Angeles. Nu era decât mobilier de ocazie, dar Felicia avea
gust, r`bdare [i pricepere. Alesese fiecare obiect cu grij`, din
92 MELANIE HURST

stejar solid [i pl`cut de atins [i-l restaurase ea \ns`[i. Astfel,


anii de p`r`sire [i de luciu prost disp`ruser` \n folosul unei
patine naturale [i pl`cute la vedere.
Grant nu arunc` decât o privire decorului. Merse drept la
fereastr` [i \ncepu imediat s` lucreze. Dup` un timp, \njur`,
sc`p` o scul`, o ridic` [i i-o \ntinse Feliciei.
– }ine asta un minut, \i ordon` el, f`r` s` se \ntoarc`.
Tân`ra femeie lu` [urubelni]a [i a[tept`. Era mai frig decât
mai \nainte [i se \nfior`. Grant se opri imediat [i se apropie.
– Vei contacta o pneumonie. Las`-m` s` te \nc`lzesc.
O lu` \n bra]e, dar f`r` pasiune. |ncepu s`-i fric]ioneze
umerii [i spatele, cum o f`cea odinioar` \naintea unei curse.
Atingerea degetelor era dur`, aproape insuportabil`. Felicia se
\ncord`.
– Nu te-ai schimbat, \]i place la fel de pu]in masajul.
|ncepu s`-i maseze gâtul cu un gest automat pe care Felicia
[i-l amintea bine. Dup` un timp se sim]i mai bine [i observ`
mai ales c` degetele lui Grant deveniser` mai mângâietoare.
Se eliber` \ncet, de team` s` nu-l \nfurie.
– Culc`-te, o sf`tui Grant luând [urubelni]a, pot termina
f`r` ajutorul t`u.
Când termin`, veni [i se a[ez` pe pat.
– S-a f`cut. |n curând, va fi cald.
Era adev`rat, Felicia sim]ea deja o diferen]`. Totu[i, nu se
putu st`pâni s` nu str`nute. Grant zâmbi [i \ncepu din nou
s-o maseze, ciupind fiecare mu[chi [i dându-i drumul imediat.
Era pl`cut [i Felicia nu se \mpotrivi.
– }i-e cald?
– Da.
|i venea greu s` vorbeasc`, era oarecum ca un vis.
PROFESORUL DE SCHI 93

– E[ti mai relaxat`?


– Oh, da.
Vocea lui Grant devenise catifelat` [i Felicia \ncepea s`-[i
piard` capul. To]i ace[ti ani de singur`tate! Era prea mult
pentru cineva atât de tân`r. {i Grant care profita de asta!
– Vrei s` m` opresc? \i propuse el.
– Nu, murmur` gr`bit`.
– |n curând te vei sim]i [i mai bine.
Vocea sa con]inea promisiunea unor delicii de care tân`ra
femeie fusese mult timp lipsit`. Cum s` reziste la atâta
persuasiune, la atâta blânde]e? F`r` s` se gândeasc`, \[i
\nnod` bra]ele \n jurul gâtului s`u. Ea \l atrase sau el se
apropiase? Ce importan]` avea! acel s`rut pe care [i-l dorea
mai mult decât orice, \l primi cu \ncântare, chiar cu pasiune.
Erau din nou unul al celuilalt, unul pentru cel`lalt.
Când el se \ntinse pentru a o contempla mai bine, ochii le
tr`dau acea dragoste pe care nu \ncetaser` niciodat` s-o simt`
unul pentru altul. Grant \ntinse bra]ul [i stinse lumina.
|n timp ce-o \mbr`]i[a, Felicia era prad` unor sentimente
contradictorii. Dorea mai mult decât orice s` se cuib`reasc` \n
bra]ele sale, dar se temea s` tr`iasc` acele momente pasionante
pe care Grant putea s-o fac` s` le cunoasc`... Dar acum, numai
prezentul conta. Când el \ndep`rt` \ncet materialul gros al
c`m`[ii sale, Felicia se \nfior`. „Doar aceast` noapte, d`-mi doar
aceast` noapte pentru ca s` tr`iesc din nou, pentru ca s` m`
simt femeie, las`-m` s` renasc \n bra]ele lui“, se rug` \n t`cere.
Dar \ntre ei cuvintele erau inutile [i Grant p`rând s` fi
ghicit instinctiv rug`mintea sa mut`, o strânse mai puternic
lâng` el. Asemenea unui foc mistuitor, pasiunea \i consuma \n
\ntregime.
94 MELANIE HURST

Grant o posed` cu violen]`, cu \ndr`zneal`, ca [i când voia


s-o fac` din nou fericit`. Fericirea atât de intens` pe care-o
\ncerca \i smulse Feliciei gemete [i, epuizat`, c`zu \ntr-un
somn profund.
|n zori, când \nc` dormea cu pumnii strân[i, fu trezit` de
un s`rut tandru.
– Treze[te-te, trebuie s` plec.
– S` pleci? De ce? exclam` Felicia, adormit`.
O clip`, se crezu \ntoars` cu cinci ani \n urm`. |l auzi pe
Grant râzând \n penumbr`.
– Totu[i, trebuie s` m` \ntorc \n camera mea. Nu cred c`
]ii ca s` [tie toat` lumea c` ne-am petrecut noaptea \mpreun`.
– Nu, desigur, accept` ea, u[or lini[tit`.
Sfâr[itul visului! Dar nu-i purta pic`. Dimpotriv`, \i era
recunosc`toare c` se gândea la ceilal]i, la Sally care nu va
\ntârzia s` soseasc` \n fug` pentru a cere un s`rut.
|nc` nu se f`cuse ziu` [i prin ochiurile de geam se z`reau
ultimele raze ale lunii lenevind pe culmi. |nc`perea era
luminat` de o lumin` alb`strie, ireal`, aproape magic`.
Grant se aplec` spre ea [i-i atinse u[or buzele cu o
dezmierdare tandr`.
– La revedere, Felicia. Semeni cu cea pe care am cunoscut-o.
Te rog, r`mâi astfel!
Dup` ce o s`rut`, plec`, parc` regretând.
Când, mult mai târziu, Felicia deschise ochii, \l c`ut` pe
Grant cu mâna. Nu mai era acolo, dar cear[afurile erau
c`ldu]e \nc`. Sim]i deodat` dorin]a de a-[i striga bucuria. Era
mult timp de când nu fusese atât de fericit`. Zâmbi. Oare ce
PROFESORUL DE SCHI 95

or` putea fi? Tân`ra femeie nu dormise niciodat` atât de bine.


I se p`rea c` Grant o p`r`sise de ore. |ntorcându-se, observ`
c` nu era o impresie, era târziu.
Petrecu mult timp \n baie, apoi se \mbr`c` foarte grijuliu.
Un pulover lung de mohair, peste ni[te pantaloni foarte noi.
Cu atât mai r`u pentru munc`! Ast`zi \[i va lua timpul de-a
profita de Deer Meddow. |i trebuia o pauz`, dup` zile de
munc` f`r` oprire, petrecând prea mult timp pentru a se
ocupa de am`nunte care puteau a[tepta. Poate Grant o va
\nso]i.
Când cobor\ \n buc`t`rie, o g`si pe Nadine, roas` de
curiozitate. Felicia \[i turn` o cea[c` de cafea [i se a[ez`
fredonând.
– Spune-mi, Frumoasa din p`durea adormit`, ]i-ai uitat
datoria? Te caut` de ore \ntregi.
– Cât este ceasul? Unde este Sally?
– Am condus-o la [coal`.
Felicia avu un aer atât de \ngrijorat, \ncât Nadine izbucni \n râs.
– Nu, n-a plecat f`r` s` m`nânce! I-am servit un mic dejun
copios [i am a[teptat s` soseasc` autobuzul pentru a o l`sa. De
altfel, nici m`car nu mi-a spus la revedere, atât de gr`bit` era
s` stea de vorb` cu noii ei prieteni.
Pu]in dup` aceea, sosi Ilse, teribil de enervat`, vorbind f`r`
sens tot felul de lucruri \n acela[i timp.
– Nu sunt destule p`turi [i nici perne! Lipsesc de asemenea
prosoape. Felicia, ar trebui s`-]i numeri din nou lenjeria.
– Bun` ziua, Ilse. Nu g`se[ti c` aceast` diminea]` este
perfect`? Dac` am face o pauz` [i am profita de vremea
frumoas`?
96 MELANIE HURST

Ilse r`mase cu gura c`scat`. Sem`na cu o b`trân`


\nv`]`toare pe punctul de a mustra o elev` distrat`.
– Mi s-a spus totu[i c` dore[ti s` te ajut s` pui la punct
acest loc, cât mai repede posibil. Ce fericire c` unii se trezesc
devreme [i muncesc!
Brusc, Felicia observ` c` nu-l v`zuse \nc` pe Grant.
– Unde este Grant? \ntreb`, privind \n jur.
– A plecat \n zori, \i r`spunse Ilse. A coborât \n ora[ pentru
a ob]ine un deviz de la \ntreprinderea de lucr`ri publice.
Felicia nu dorea câtu[i de pu]in s` se supun` unuia din
cursurile plictisitoare ale Ilsei. Nadine o sim]i probabil,
deoarece \i aduse \nc` o cafea [i de asemenea cl`tite. Prietena
sa o observa zâmbind. Trebuie s` fi sim]it c` ast`zi Felicia era
altfel, c` se \ntâmplase ceva.
Tân`ra femeie f`cu s` dureze micul dejun cât mai mult
timp posibil.
Din nefericire, trebuia s` \nceap` s` munceasc`. Cele trei
femei \[i petrecur` restul dimine]ii \n buc`t`rie, studiind un
sistem de rezerv`ri pus la punct de Ilse \n Germania. Din când
\n când, Felicia se ducea sub verand`, \n speran]a de a-l vedea
pe Grant sosind. Profit` de asta pentru a cerceta mun]ii,
promi]ându-[i s` mearg` cât mai curând posibil s` schieze cu
el. Veni prânzul, f`r` ca el s` apar`. Ilse vorbea \n continuare,
cu acela[i flux verbal greoi [i \ncet, reluând f`r` \ncetare
explica]ii pe care cele dou` prietene le pricepuser` de mult.
Spre sfâr[itul dup`-amiezii, \n timp ce f`ceau o pauz`
pentru a se restabili, Felicia auzi \n sfâr[it motorul ma[inii lui
Grant. |[i l`s` cea[ca [i se gr`bi \n \ntâmpinarea lui. Spre
marea sa surpriz`, cea care intr` prima fu Sally.
PROFESORUL DE SCHI 97

– Domnul Mitchell a venit s` m` ia de la [coal`, mam`. A


intrat \n clas` cu directorul. To]i colegii mei au v`zut c` nu
min]isem, c` aveam \ntr-adev`r un instructor pentru mine
singur`! Nu-i a[a, domnule Mitchell?
Grant o urmase pe Sally \n t`cere. Spre marea stupefac]ie a
Feliciei, p`rea prost dispus. |ntorcându-se spre tân`ra femeie,
\i explic` motivele agita]iei lui Sally.
– |mi terminasem \ntâlnirile la Clarita Valley [i trebuia
oricum s` trec prin fa]a [colii. Atunci mi-a venit ideea s-o iau
pe Sally cu mine. Era chiar timpul. Directorul mi-a dat aceste
hârtii pentru tine. Sunt ni[te chestionare de completat [i s` i
le trimi]i cât mai repede posibil.
|i \ntinse un vraf de hârtii [i ie[i imediat, refuzând s`-i
\ntâlneasc` privirea.
Restul zilei trecu \n dispozi]ie proast`. Evident,
evenimentele nop]ii trecute nu-l afectaser` deloc pe Grant.
Felicia nu fu prea mirat`. C`uta [i-i g`sea o mul]ime de scuze,
unele mai plauzibile decât altele. Trebuia s` lupte \mpotriva
lui \ns`[i [i s` refuze s` admit` c` era atras \nc` de o femeie
pe care o alungase din memorie. Hot`r\ s`-i lase timp s` se
obi[nuiasc` pu]in cu aceast` situa]ie nou`, s` aprecieze ceea
ce se petrecuse \ntre ei, s` \nve]e s` aib` din nou \ncredere
\n ea.
El petrecu un timp \n camera sa, unde fusese instalat
telefonul, dând ni[te telefoane [i nu-l deranj`, nu \ncerc`
nici m`car s`-i vorbeasc`. Mai târziu, f`cu o scurt`
plimbare cu Sally [i când se \ntoarse, Grant nu era nic`ieri
de v`zut.
98 MELANIE HURST

Dup` ce Sally cin`, Felicia \i f`cu baie [i o culc`. Apoi se


duse s` li se al`ture celorlal]i. Cina fu lini[tit`. Grant aproape
nu vorbi deloc. La desert, le \mp`rt`[i propunerile ce le
primise \n ora[.
– Antreprenorii locali vor face lucrurile foarte bine, dar
consider c` sunt foarte scumpi. Pentru a amenaja \n vara
aceasta dou` sau trei pârtii, ar putea urca la mai multe mii de
dolari.
Felicia tres`ri.
– Dar n-am aceast` sum`!
– {i sunt sigur c` n-o vei accepta niciodat` de la mine.
Vorbise cu o voce t`ioas`, care f`cu pe toat` lumea s` ridice
capul. Feliciei, care nu \n]elegea motivele proastei sale
dispozi]ii, \i fu greu s`-[i st`pâneasc` mânia [i ripost`:
– Nu m-am gândit niciodat` c` ai putea s` mi-i oferi!
– Voi g`si pe cineva care s` fie mai obiectiv. |n acest fel, nu
vor exista leg`turi emo]ionale care s` strice aceast` afacere
excelent`.
Felicia nu [tia ce s` cread`. Nu reu[ea s` admit` c` Grant
se schimbase atât de repede. Oare asta era r`zbunarea sa? Se
hot`râse s-o fac` s` pl`teasc` acea clip` de r`t`cire? Grant se
ridic` de la mas`, palid [i nervos.
– Ierta]i-m`, spuse spre cei din jur. M` duc s` beau un
coniac [i s` citesc pu]in.
|n timp ce Nadine [i Ilse strângeau masa, Felicia \l urm` \n
hol. N-avea nici o inten]ie de a-i cere socoteal` [i era pe
punctul de a urca la etaj, când el o apostrof`.
– N-ai uitat nimic? Acele hârtii de pe mas`. Sally trebuie s`
le duc` \napoi la [coal`, mâine diminea]`.
PROFESORUL DE SCHI 99

– Ah, da! Le voi completa \n camera mea.


C`zu un bu[tean [i lumin` cu scânteierile sale tot salonul.
Zgomotul pe care-l f`cu trosnind o sperie pe Felicia [i \l distr`
pe Grant. Ca [i când teama ei, era pl`cut` sufletului s`u.
– Trebuie s`-]i vorbesc, declar` Grant, urm`rind-o pe
scar`.
|ndat` ce fur` \n camera Feliciei, aceasta [tiu c` ceva foarte
grav \l \nfuriase. Tuna [i fulgera.
– E[ti cea mai mare mincinoas` pe care am cunoscut-o
vreodat`! o atac` el de la intrare. Sose[ti \n „Valea Soarelui“
\mbr`cat` luxos [i pretinzi a fi mul]umit` \n timp ce nu \ntârzii
s` aflu c` n-ai nici o le]caie. {i totu[i, nu vrei banii mei.
Credeam c` era din delicate]e, dar acum [tiu! Dup` ceea ce
mi-ai f`cut, nu este de mirare c` te sim]i vinovat`!
Felicia avea impresia c` asist` la un dialog al surzilor. Nu
\n]elegea nimic din aceste acuza]ii.
– Despre ce vorbe[ti? \l \ntreb`, \ncercând s`-[i p`streze
calmul.
Grant \i smulse hârtiile din mân`.
– Despre asta! Am aruncat o privire peste formularele pe
care mi le-a dat directorul [colii. Se g`sesc aici lucruri foarte
interesante, de exemplu, data de na[tere a lui Sally.
Felicia se pr`bu[i pe pat, \n timp ce Grant, nebun de furie,
continu`:
– Acum sunt la curent cu o alt` \nf`]i[are a ta! {tiu exact
când s-a n`scut Sally [i când a fost conceput`.
Cum s`-i explice? {i de altfel, privind ura ce-i str`lucea \n
ochi, merita osteneala?
100 MELANIE HURST

– Chiar cu aceast` dovad` sub ochi, nu-mi vine s` cred, se


dezl`n]ui el. Niciodat` nu mi-a[ fi imaginat s` fie posibil a[a
ceva. Frumos ]i-ai mai b`tut joc de mine!
– Grant, \ncearc`...
– Nu! N-ai scuze. Tu ne-ai irosit vie]ile.
Grant reac]iona exact cum se temuse Felicia. Ea fusese cea
care se sacrificase, care alesese aceast` via]` grea. Toate
acestea pentru a-i permite lui s` tr`iasc` a[a cum \[i dorea, f`r`
copil, f`r` leg`turi de nici un fel. Dar nu putea [i nici nu voia
s`-i m`rturiseasc` asta.
– |n sfâr[it, [tiu ce s-a \ntâmplat, de ce ai fugit.
Nu, \nc` nu [tia! Exista scorneala cu al doilea so]. Cum va
reac]iona oare, aflând c` nu era decât o am`gire, o scuz`
pentru a evita s-o urm`reasc`? Crezând-o c`s`torit`, nu f`cuse
nici un efort pentru a o \ntâlni. Dac` ar fi [tiut c` era tat`l lui
Sally, totul ar fi fost altfel [i Grant ar fi vrut s`-i impun` aceast`
greutate suplimentar`. Ce s` fac`?
Grant n-o l`s` s` se gândeasc` prea mult timp, pentru el,
concluziile erau clare.
– Când mi-ai scris acea scrisoare de desp`r]ire, purta-i
copilul altcuiva. Eram \nc` \mpreun` [i pretindeai c` e[ti
fericit`, dar aveai un amant! Iat` de ce m-ai p`r`sit. Nu te voi
ierta niciodat`!
Capitolul 7

Felicia se l`s` pe spate pe pat [i plânse pân` i se t`ie


respira]ia. Instalat pe un fotoliu, Grant p`rea deodat` mai
calm. Aceast` explozie de mânie parc` \l calmase pu]in.
Pân` la urm`, suspinele Feliciei devenir` mai rare [i,
treptat, \[i reg`si calmul. Era nefericit`, umilit`, dar avea o
anumit` obi[nuin]` care-i ar`ta c` ce era mai r`u trecuse.
Totu[i, ceea ce nu putea suporta, era c` el se putuse crede
c`-l \n[elase. {i când te gânde[ti c`, o clip`, \[i imaginase c`
totul era \nc` posibil \ntre ei! Acum nu! Pentru nimic \n lume!
Mai ales dup` cele ce-i spusese.
Nemilos, Grant relu`:
– Spune-mi Felicia, cine era acel b`rbat? |l cuno[team?
Unde v` \ntâlnea]i?
Tân`ra femeie se ridic` [i-l privi atent. Nu s-ar fi gândit
niciodat` c` un b`rbat se putea cobor\ s` profereze asemenea
groz`vii. Cu o voce surd`, Grant continu`:
102 MELANIE HURST

– Era un turist, un angajat al hotelului? |n tot cazul, n-a


r`mas mult timp cu tine. {i \n plus, nu se ocup` nici de copilul
s`u. A disp`rut [i iat`-te singur`!
– O am pe fiica mea. Asta este ceea ce doream, [opti ea.
– Z`u? {i un so], nu voiai? Nu vorbesc despre acel secelerat
care te-a p`r`sit, m` gândesc la un b`rbat responsabil.
– Taci! N-ai dreptul s` m` insul]i.
– Nu pe tine te insult, ci pe fostul t`u so]. Cât a trebuit s`-]i
plac`, dac` refuzi s` auzi adev`rul despre el!
– Nu-i adev`rat!
Nu mai era nici un mijloc de a-l face s` \n]eleag` c` gre[ea,
de a-l obliga s` \nceteze cu acuza]iile sale josnice. Felicia
vedea bine c` nici m`car adev`rul n-ar fi f`cut nimic. Se ridic`,
prad` unei mânii imense. Aceast` gelozie absurd` fa]` de un
b`rbat care nu exista, meschin`ria acestor acuza]ii, acea
f`]`rnicie nefondat` care-l f`cea s-o condamne f`r` dovezi,
erau monstruoase. Sim]i brusc dorin]a de a-l r`ni la rândul ei,
dar nu cu vorba, ci cu primul obiect care i-ar fi c`zut \n mâini.
Grant sesizase probabil amenin]area \n privirea ei,
deoarece, când scoas` din s`rite se apropie de el, \i imobiliz`
imediat \ncheieturile mâiniilor.
– Cu calm, Felicia. Numai adev`rul r`ne[te.
– Ie[i de aici! \ncepu ea s` strige, eliberându-se furioas`.
Grant ascult` [i ie[i trântind u[a. Exact \n momentul \n care
aceasta se \nchise, o cizm` aruncat` de Felicia, tocmai se trânti
\n ea. Tân`ra femeie era nebun` de furie, dar \n timpul orelor
lungi ale nop]ii, avu timp s` se calmeze [i, treptat, triste]ea lu`
locul revoltei. Plânse mult [i dormi pu]in. Visul nop]ii
precedente, acea slab` speran]` \ntr-o via]` mai frumoas`, se
PROFESORUL DE SCHI 103

sfâr[ise atât de repede, \ncât cu greu putea crede \n dragostea


pe care o citise totu[i \n ochii lui Grant. Felicia se sim]ea
mânjit`, ca [i când \ntr-adev`r f`cuse gre[elile de care o acuza
Grant.
Diminea]`, Felicia se trezi tras` la fa]`. Se fard`, dar nu
reu[i s` ascund` urmele acelei nop]i albe. La mas`, la micul
dejun, fu t`cere, o stinghereal` insuportabil`. Toat` lumea
p`rea nervoas` [i Grant nu \ncet` s-o observe pe ascuns.
Doar Ilse era mereu aceea[i. Aceast` atmosfer` de
nefericire p`rea s-o \ncânte. Când se ridic` de la mas`, se duse
\n fa]a lui Grant, cu o lic`rirre ironic` \n privire. |[i piept`nase
p`rul \n cozi lungi [i le \nf`[urase \ntr-un coc. Cu bluza larg`
]`r`neasc`, p`rea o chelneri]` dintr-un han bavarez. |i arunc`
Feliciei o privire sarcastic` \n timp ce i se adres` cu o voce
blând` lui Grant.
– Trebuie s` m` \nso]e[ti la Clarita Valley, Grant. Am o
mul]ime de cump`r`turi de f`cut [i am z`rit acolo un motel
adorabil unde putem mânca de prânz. Felicia mi-a propus ieri
s` fac o mic` pauz`, cred c` este timpul s` profit de aceste
câteva ore pe care mi le-a acordat cu atâta amabilitate.
Grant fuma o ]igar`.
– Este o idee bun`, f`cu el, \ndreptând fumul \n direc]ia
Feliciei.
Ilse se aplec` deasupra lui [i i-o lu` dintre buze.
– Nu este bine! Mi-ai promis c` nu mai fumezi.
Cu un zâmbet triumf`tor, destinat Feliciei, desigur, strivi
chi[tocul \n scrumier`. Grant \ncepu s` râd`.
– {tii bine c` asta mi se \ntâmpl` doar când sunt nervos.
Haide, s` ie[im, asta \mi va schimba ideile.
104 MELANIE HURST

Zilele urm`toare, Ilse [i Grant plecau [i veneau cât era


ziua de lung`. Aproape nu se mai vedeau pe la caban`, unde
nici nu mai mâncau, practic. Când, \ntâmpl`tor, se a[ezau la
mas` cu Nadine [i Felicia, era pentru a povesti \ncânta]i
plimb`rile lor [i a le descrie locurile pe care le vizitaser`. |n
unele seri se \ntorceau atât de târziu, \ncât toat` lumea era
culcat`. Nu o dat`, din pat, Felicia \i auzi râzând \ncet pe
culoarul de jos.
Felicia \[i petrecea zilele \n camera sa, cosând la ma[in`
perdele din bumbac imprimat, pentru \nc`perile de jos. Lucra
cu precize [i exactitate, dar pu]in ca un robot, f`r` s`
gândeasc`. |n aceast` stare de spirit o g`si Nadine \ntr-o zi.
– Felicia, de ce nu te opre[ti pu]in? Toat` lumea este
plecat`.
Felicia \[i frec` ochii [i se l`s` pe spate, râzând.
– Despre ce vorbe[ti?
– Ilse l-a luat din nou pe fostul t`u so]. Au plecat nu [tiu
unde s` schieze. Probabil nu-i vom mai vedea toat` ziua.
– Lui Grant \i place s` se distreze.
– Crezi c` \ntr-adev`r se distreaz`? Dup` p`rerea mea
pretinde doar, [i numai \n speran]a de a te face geloas`.
– Nu sunt atât de sigur` de asta. Nu m` pot \mpiedica s`
nu-mi pun \ntreb`ri despre rela]ia lor. Mai ales de când am
descoperit c` se cuno[teau bine \nainte de desp`r]irea
noastr`.
Nadine f`cu o grimas`.
– Cu siguran]`, Ilse ]i-a povestit asta. Ea este cea care \[i d`
toat` osteneala pentru a-i convinge pe ceilal]i c` este ceva
\ntre ei.
PROFESORUL DE SCHI 105

– {i tu, ce crezi?
Nadine \ncepu s` umble, gândindu-se. Când vorbi, fu mai
mult pentru prietena sa.
– Dup` p`rerea mea, Grant nu a[teapt` decât un semn din
partea ta, pentru a veni \n fug`. Dac` vrei, va veni \napoi la
tine.
– Acum câteva zile aveam [i eu aceea[i p`rere, dar de
când...
Nadine veni s` se a[eze lâng` Felicia.
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` ea. Am remarcat c` te evit`,
dar n-am reu[it s` ghicesc de ce. A descoperit adev`rul \n
leg`tur` cu Sally?
– De fapt, este chiar mai r`u. Este convins c` este fiica
altuia, a unui amant imaginar, pe care l-a[ fi cunoscut \n
timpul c`s`toriei noastre. C` pentru a-l urma pe acest b`rbat,
am cerut divor]ul.
– Dumnezeule! De asta a f`cut toat` aceast` comedie cu
Ilse, pentru a se r`zbuna? Crezi \ntr-adev`r c` nu se va
\ntoarce la tine?
– Nu serve[te la nimic s` \ncerc`m s` redobândim trecutul,
fericirea pe care am cunoscut-o. Acum cinci ani, Grant n-ar fi
acceptat s` fie tat` pentru fiica sa [i nu s-a schimbat. |i place la
fel ca \ntotdeauna s` c`l`toreasc` [i s` se distreze.
– Oare cum po]i renun]a atât de repede? Este tat`l fiicei
tale! {i \n plus, este cel mai seduc`tor b`rbat pe care l-am
v`zut. Dac` Dan Fowler i-ar fi putut m`car sem`na...
Amândou` \ncepur` s` râd` la amintirea nesuferitului
director al magazinului.
106 MELANIE HURST

– Dac` Dan te-ar putea vedea acum, remarc` Felicia, ar fi [i


mai \ndr`zne]. De la sosirea ta, ai pierdut probabil cel pu]in
zece kilograme. Te-am prevenit c` muntele \]i va face bine.
– Din nenorocire, nu sunt \nc` perfect`. Este p`cat c` aerul
de munte nu are acelea[i efect asupra ta. Dac` te-ai vedea! E[ti
atât de palid`! De ce nu te duci s` te plimbi? Ai cea mai mare
nevoie de asta.
– Poate ai dreptate. M` voi duce s` fac pu]in schi fond.
Felicia nu practicase niciodat` acest sport. Când \[i puse
\nc`l]`rile joase, i se p`ru ciudat. Chiar [i leg`turile schiurilor,
care \i l`sau c`lcâiul liber s` se ridice, \i pricinuir` la \nceput
necazuri. Se avânt` totu[i cu curaj, pe c`rarea care mergea de-a
lungul paji[tei \mpingând \n be]e cu fiecare bra] pe rând.
Era frig [i norii ascundeau soarele. Z`pada era perfect`,
granuloas`, aerisit`, dar bine \nghe]at`. Tân`ra femeie nu
\ntârzie s`-[i g`seasc` ritmul de croazier` rapid` [i s` se
\ndep`rteze spre poalele muntelui.
Ziua trecu foarte repede. Exerci]iul \i f`cea foarte bine
Feliciei, mai ales pentru c` o \mpiedica s` se gândeasc` la
nefericirile sale. Totu[i, curând, cerul se \ntunec` [i trebui s`
se gândeasc` la \ntoarcere. Se \ndep`rtase prea mult de caban`
[i-i era fric` s` nu r`mân` blocat`, dac` venea vreo furtun`.
Din vârful colinei unde se afla, Felicia z`ri o u[oar` pârtie
care putea s` evite o \ntoarcere lung`, luând-o \napoi pe
urmele ei. |n clipa când se lans` pe pant`, avu ghinionul s`-[i
aga]e un schi de un bu[tean. |n ciuda vitezei mici, nu se putu
redresa imediat [i c`zu stângaci, rostogolindu-se f`r` oprire
pân` la poalele colinei. Când \n cele din urm` se opri, unul
dintre picioare era \ndoit sub corp.
PROFESORUL DE SCHI 107

Felicia \ncepu prin a se a[eza, bomb`nind. Dar când vru s`


se ridice, glezna o duru atât de r`u, \ncât era gata s` ]ipe. O
cuprinse panica. Nimeni nu [tia unde era, curând se va
\nnopta [i va fi [i mai frig. Nu era sigur` c` poate ajunge la
caban`.
Ajutându-se de piciorul s`n`tos, Felicia se ridic` [i \ncerc`
s` fac` un pas. Imposibil! O durere insupurtabil` \i strângea
glezna, atât de puternic` \ncât \i t`ie respira]ia. C`zu \napoi pe
sol.
Dup` un timp, nedorind s`-[i petreac` noaptea sub cerul
liber, tân`ra femeie f`cu o alt` \ncercare. De data aceasta
folosindu-se de b`] ca de o cârj`. Reu[i s` \nainteze câ]iva
metri, dar trebui s` se opreasc` repede, atât de epuizat` era.
Z`rind un mic grup de brazi, Felicia se apropie pentru a c`uta
un ad`post precar. Acest ultim efort \i lu` [i pu]inele for]e care
\i r`m`seser` [i se pr`bu[i pe o ramur` groas`. Vedea totul
\nvârtindu-se \n jurul s`u.
Curând se \nnopt`. F`r` lun`, f`r` stele pe cer! {i frigul
care o p`trundea \ngrozitor! Dup` o clip` de team` pe care cu
greu [i-o putu st`pâni, Felicia se organiz` cât putu mai bine.
|[i \nf`[ur` capul cu fularul, pentru a nu l`sa s` se piard`
c`ldura corpului [i \ncerc` s` r`mân` treaz`. I se spusese
\ntotdeauna c` acesta era somnul ce putea fi fatal.
Timpul trecea ne\ndur`tor. Felicia pierdu no]iunea
timpului. La intervale regulate, se ridica \ncet [i-[i lovea
coapsele cu bra]ele. Picioarele \i erau amor]ite [i vârfurile
degetelor o usturau. Pentru a-[i da curaj, \ncepu s` fredoneze.
Cântece vechi din vest, pe care le cânta echipa deplasându-se.
Curând, vocea i se stinse. I se frângea inima s` a[tepte astfel,
108 MELANIE HURST

pierdut` \n imensitatea nop]ii. Cel mai r`u era c` nu [tia dac`


i se va veni \n ajutor. Grant [i Ilse lipseau, Nadine nu [tia s`
schieze [i n-o putea l`sa pe Sally singur`. Fu gata s` adoarm`,
\[i reveni tocmai la timp, apoi a]ipi! |n vis, fratele s`u o
chema, Grant \i d`dea ultimele sfaturi \nainte de curs`, Sally
râdea. Sally! Nu trebuia s` doarm`. Felicia strânse pu]in`
z`pad` [i se frec` pe fa]`. Dar curând c`zu \ntr-o letargie
periculoas`.
De mai multe ori, tân`ra femeie \ncerc` \n zadar s` se
trezeasc`, de fiecare dat` se pr`bu[ea din nou. |n ultimul
somn auzi o voce...
– Felicia? Unde e[ti, Felicia?
|nc` un vis.
– Felicia? Sosesc. Unde e[ti?
Ce frumos era visul \n care Grant \i venea \n ajutor. Ce
pl`cere s`-i aud` vocea, s` cread` c` o c`uta. Felicia \nchise
ochii [i-[i dori ca am`girea s` continue.
– Felicia!
Acum p`rea atât de aproape.
– Grant? Tu e[ti, Grant? Sunt aici!
Nu era o halucina]ie. O c`uta. Auzea perfect scâr]âitul
schiurilor pe z`pada \nghe]at` [i care trosnea. Cobora colina
pe care coborâse ea \ns`[i.
– Grant, tu e[ti? Te rog, sunt aici.
Crezuse c` a strigat, dar nu scosese decât un murmur
r`gu[it.
– Dumnezeule, Felicia ce s-a \ntâmplat?
Grant era \n fa]a ei gâfâind, respirând greu, ca [i când
f`cuse un efort teribil. Felicia \ncerc` s` se ridice, dar nu reu[i.
PROFESORUL DE SCHI 109

– Mi-am sucit gleza. Nu mai pot s` schiez.


Râdea [i plângea \n acela[i timp, prea tulburat` pentru a fi
coerent`. Nu mai conta ce credea despre ea, era enorm de
recunosc`toare.
– Am crezut c` mor, Grant! Nu m` gândeam decât c` nu
voi fi g`sit` \n via]`. Mi-e atât de frig.
– Este \n ordine, Felicia, acum sunt aici. }ine, bea repede,
asta te va \nc`lzi.
Felicia b`u o \nghi]itur` de lichid [i \ncepu s` tu[easc`.
– Arde! protest` ea.
– Este rom cald. Mai bea, apoi folose[te-l pe degetele
amor]ite, pentru a-]i \nc`lzi mâinile.
Era tare, dar cald. Tân`ra femeie se sim]i pu]in mai bine. |[i
scoase m`nu[ile [i-[i puse mâinile pe recipient. O furnic`tur`
\i ar`t` c` sângele \ncepea s` circule. |n tot acest timp, Grant
\i fric]iona picioarele [i spatele.
– S` vedem piciorul.
– Au! M` doare!
– Dac` nu po]i s` mergi, va trebui s` te car.
Grant o ridic` pe Felicia [i o lu` \n bra]e. Nu era grea, dar
pentru un schior care circula noaptea \n plin munte,
reprezenta totu[i o povar`. Cu toate acestea, Grant nu se
plânse nici m`car o dat` [i nici m`car nu se opri din
\naintarea gr`bit`. Felicia auzea lâng` ureche zgomotul
puternic pe care-l f`ceau pl`mânii s`i epuiza]i. Se cl`tin` de
mai multe ori, dar se \ndrept`. Când \n cele din urm` z`rir`
luminile cabanei, f`cu o pauz`.
– Am sosit la timp, coment` el, pe un ton deta[at,
temperatura a sc`zut cu mai mult de zece grade, n-ai fi rezistat
niciodat` peste noapte.
110 MELANIE HURST

Felicia \[i rec`p`tase curajul. Prezen]a lâng` ea a acestui


b`rbat \nalt [i puternic o lini[tea mai mult decât ni[te lungi
discursuri.
– Mul]umesc, murmur` ea simplu.
– Când Ilse [i cu mine ne-am \ntors pentru cin`, Nadine
era \nnebunit` de \ngrijorare.
Voia neap`rat s` pun` salvarea sa pe seama altora. Trist`,
Felicia se refugie \n t`cere.
|ncepu s` ning` [i când, dup` ce-[i reluase drumul, Grant
deschise u[a cabanei, sem`na cu un enorm om de z`pad`.
Toat` lumea se gr`bi \n \ntâmpinarea lor, punând o mul]ime
de \ntreb`ri. Grant o a[ez` pe Felicia pe un fotoliu [i \ncepu
s` calmeze spiritele.
– Totul este \n ordine. Felicia \[i va reveni, n-ave]i nici un
motiv s` v` nelini[ti]i. Sally, când vei sfâr[i s`-]i s`ru]i mama,
fugi [i preg`te[te-i o baie cald`. {tii s-o faci?
Foarte mândr` de \ncrederea ce i se ar`ta, copila alerg` pe
scar`, f`r` s` mai \ntrebe nimic. |ndat` ce disp`ru la etaj,
Grant redeveni preocupat. Era mult mai \ngrijorat decât
\ndr`znise s` arate \n fa]a feti]ei.
– Nadine, trebuie s` facem ceva cât mai repede s`-i urce
temperatura corpului. Fierbe ap` [i du-o \n camera ei cu rom,
zah`r [i unt.
– Nu g`se[ti c` te nec`je[ti prea mult pentru o proast`
care s-a pierdut \n z`pad`? \ntreb` Ilse pe un ton moroc`nos,
furioas` s` nu fie ea centrul aten]iei.
Grant i-o t`ie cu brusche]e.
PROFESORUL DE SCHI 111

– Ilse, te sim]i capabil` s` culci un copil? |n loc s`


bomb`ne[ti, culc-o mai bine pe Sally. |ncearc` m`car o dat` s`
fii amabil`, \i este foarte team` pentru mama sa.
Ilse se \ncord`, dar nu \ndr`zni s` protesteze. |i preced` pe
scar`. Sally \i a[tepta pe palier.
– Mam`, totul este preg`tit. Pe mâine, s` te odihne[ti bine.
O lu` pe Ilse de mân` [i plec` docil`.
Grant o duse pe Felicia \n baie [i o a[ez` pe marginea c`zii.
– Dezbrac`-te [i intr` \n ap`, \i ordon` el.
|nainte ca ea s` reac]ioneze, p`r`sise \nc`perea.
Apa cald` avu un efect miraculos. Curând, Felicia aproape
nu-[i mai sim]i glezna. |n schimb, sângele \ncepu s` circule
u[or, producându-i \n vârful degetelor \n]ep`turi care erau
gata s-o fac` s` strige de durere. I se p`rea c` nu se va \nc`lzi
niciodat`. O cuprinse o fric` retrospectiv`. Dac` ar fi adormit,
s-ar fi sfâr[it cu ea!
– Bine, ajunge, declar` Grant intrând.
Aceast` p`trundere brusc` o f`cu pe Felicia s`-[i revin`. |[i
acoperi pieptul cu mâinile. Grant \ncepu s` râd`.
– Nu fi ipocrit`. Te-am v`zut goal` destul de des pentru ca
s` n-ai de ce te formaliza.
– D`-mi un prosop, \i ceru ea.
Felicia \ncepu s` se [tearg`, \n timp ce Grant, ner`bd`tor,
privea tavanul oftând. Pân` la urm`, enervat s-o vad` atât de
\nceat`, se apropie [i \ncepu s-o fric]ioneze energic. Ac]iona
metodic, f`r` s` tr`deze nici cea mai mic` emo]ie. Cât de
departe erau sentimentele pe care le ar`tase fa]` de ea, câteva
zile mai \nainte!
112 MELANIE HURST

– Te-ai \nc`lzit. |mbrac`-]i c`ma[a de noapte [i culc`-te.


Când trecu prin fa]a lui [chiop`tând u[or, o re]inu [i-i puse
la loc o agraf` \n p`rul rebel.
– Bretonul este prea lung.
– {tiu, am fost prea ocupat` pentru a m` \ngriji de asta.
|n timp ce Felicia se instal` \n pat, Grant \ncepu s`
preg`teasc` un punci. Nadine adusese dou` ce[ti, dar el nu
umplu decât una [i i-o \ntinse f`r` s` spun` un cuvânt. O
supraveghea \ncruntat, asigurându-se c`-l bea pân` la ultima
pic`tur`.
Alcoolul \i f`cu foarte bine, limpezindu-i mintea. Pân` \n
acel moment, Felicia nu se gândise decât la ea, la aventura
care era gata s` se termine r`u. Acum, \l observa pe Grant [i-[i
d`du seama cât de obosit era. Aceast` curs` \n noapte \l
epuizase. {i-l imagina mergând pe urmele ei, \n \ntuneric, f`r`
s` [tie dac` avea norocul s-o g`seasc`, strigând-o \n noapte. O
c`rase apoi kilometri \ntregi, f`r` s` \ncetineasc`, aproape f`r`
s` se odihneasc`, urm`rind un singur scop, s-o salveze.
Felicia \[i repro[` c` nu-i mul]umise cu mai mult` c`ldur`.
|i datora via]a! Aplecându-se, \[i puse mâna pe bra]ul s`u.
– Mul]umesc, murmur` ea. Mul]umesc pentru c` ai venit
s` m` cau]i.
– N-a fost mare lucru. Am avut noroc s` sosesc la timp.
Nimic mai mult.
Spusese asta cu o r`ceal` ce l`sa s` se \n]eleag` c` ar fi f`cut
la fel pentru oricine.
– Mul]umesc de asemenea c` nu-mi ]ii lec]ii, relu` Felicia.
{tiu c` n-ar fi trebuit s` plec singur` [i c` ar fi trebuit s` iau o
trus` de prim ajutor.
PROFESORUL DE SCHI 113

– |ncerc s` uit c` ]i-am fost antrenor. Acum e[ti adult`, nu


mai ai nevoie de sfaturile mele.
Se \ntoarse spre tav` [i-i preg`ti un alt pahar. Mâinile \i
tremurau u[or. Emo]ie? Oboseal`?
– Cred c` nu te vei gr`bi s` pleci, [opti ea pentru a rupe
t`cerea.
– Nu voi r`mâne decât câteva minute. Vreau s`-]i v`d
culorile revenindu-]i pe chip.
|[i a]intise privirea asupra peretelui [i vorbea cu o voce
gâtuit`.
– Nu te teme, nu-mi voi impune prezen]a ca alt`dat`.
Alt`dat`! O \nc`lzise, \i alungase anii lungi de singur`tate,
rede[teptase sentimente pe care ea le credea stinse pentru
totdeauna. |n acea zi o readusese de asemenea la via]`! Cât de
departe p`reau toate astea! Acum, era convins c`-l tr`dase.
Felicia era gata s` izbucneasc` \n plâns. Totul se terminase, de
acum nu mai avea nici o speran]`. Se st`pâni totu[i, nevrând
s`-i ofere bucuria de a-i privi durerea.
– Nu despre asta vorbeam, ci de plecarea ta din Deer
Meadow. Mi-ai afirmat c` nu vei putea r`mâne mult timp.
– Ei bine, am \n sfâr[it ve[ti \n leg`tur` cu finan]area
despre care ]i-am vorbit. |ndat` ce se va face, voi pleca. Nu
este u[or s` tr`ie[ti aici. Mai ales \n apropierea ta.
– Nici pentru mine nu este mai u[or! Cuvintele tale m-au
r`nit. Cum ]i-ai putut imagina asemenea lucruri?
Inima \i b`tea nebune[te. De ce acest mutism? O vorb`, un
gest [i asta putea s` \nsemne fericirea reg`sit`! De ce oare
revenise \n via]a sa, când f`cuse totul pentru a uita, dac` era
doar pentru a o face s` sufere din nou? V`zându-i expresia
\nc`p`]ânat`, Felicia \n]elese c` nu va face nici un gest.
114 MELANIE HURST

– De data aceasta nu mai po]i s` min]i. Am prea multe


dovezi. Este scris acolo, negru pe alb, de directorul [colii. Cea
mai frumoas` dovad` a infidelit`]ii unei so]ii!
O \nfruntase, cu am`r`ciune, dar nu \ndr`znise \nc` s-o
priveasc`. Acuza]ia lui era absurd`, f`r` \ndoial`.
– De ce nu m` la[i s`-]i explic?
– Nu mai vreau s` aud minciuni!
Grant o prinse de umeri [i o scutur` ca [i când voia s-o fac`
s` \n]eleag` mai bine.
– Nu vor mai fi minciuni!
Alcoolul \i d`dea un curaj pe care nu-l avusese niciodat`
pân` atunci. |i va vorbi, \i va m`rturisi \n sfâr[it ceea ce avea
pe suflet de atâta timp. Grant nu-i d`du timp. Dându-i brusc
drumul, \[i \ncruci[` bra]ele [i murmur` \ncet:
– Dac` a[ fi fost mai pu]in slab! Dac` m`car n-ai mai
reprezenta nimic pentru mine. Dar nu, e[ti \nc` la fel de
frumoas` [i te cred. Fiecare din minciunile tale devine adev`r,
pân` când descop`r c` iar ]i-ai b`tut joc de mine.
Ce s`-i r`spund`? Adev`rul? Imposibil, nu era \n m`sur`
s`-l accepte. Felicia oft`. |ntr-adev`r se terminase. Se \n[elase
sperând.
Se auzi un cioc`nit \n u[`. O lovitur` seac`, ce-i f`cu s`
tresar`. Se \ndreptar` pu]in [i \[i \ntoarser` privirile unul spre
cel`lalt. |n ochi aveau o mul]ime de \ntreb`ri pe care ar fi vrut
s` [i le pun`.
Grant \[i drese vocea [i \ntreb`:
– Cine e acolo?
U[a se deschise brusc [i intr` Ilse, cu un aer b`nuitor.
|nainte de a vorbi, \i cercet`, ca [i când se a[teptase s`-i
PROFESORUL DE SCHI 115

g`seasc` \mbr`]i[a]i. Ochii \i aruncau fulgere [i reu[ea cu greu


s` se st`pâneasc`. Zâmbi, mai degrab` se strâmb` [i ignorând-o
pe Felicia, i se adres` lui Grant.
– Acum, c` \ntreaga cas` s-a lini[tit, ar fi bine s` ne ocup`m
de anumite lucruri.
– Care, Ilse?
– Coresponden]a la care trebuie neap`rat r`spuns. Printre
altele, o scrisoare de la acest b`rbat din San Francisco, ce
\ncearc` f`r` succes s` te g`seasc`.
Grant oft`. Era mort de oboseal` [i de-abia st`tea drept.
Totu[i se ridic`.
– Ah, da. Trebuie s` v`d asta... Este r`spunsul pe care-l
a[teptam, Felicia. Acest b`rbat vrea s` investeasc` \ntr-o
afacere ca a ta. Dac` merge cu noi, \nseamn` c` \n curând vei
fi foarte bogat`.
Bogat`! Ce importan]` avea asta? De ce nu fericit`? Asta \[i
dorea.
Grant o urm` pe Ilse [i Felicia r`mase din nou singur`, cu
gândurile sale negre. Grant \i va pune afacerile \n ordine, apoi
va pleca. R`m`sese aici prea mult timp. Pentru el, orice sejur
fusese \ntotdeauna prea lung! Dintr-o zi \n alta, va p`r`si Deer
Meadow [i Felicia va r`mâne singur` pentru totdeauna.
Capitolul 8

A doua zi era sâmb`t`. Sally nu se duse la [coal` [i Felicia


se hot`r\ s` se ocupe pu]in de ea. Avea impresia c` o neglijase
prea mult timp. |n plus, era bine ca feti]a s-o vad` luând parte
la activit`]ile casei. |i fusese foarte fric` pentru mama ei, \n
ajun [i asta \i va dovedi c` totul era bine.
– Vino, draga mea, acum când p`rul ]i-e sp`lat, \l vom
tunde.
Felicia o a[ezase pe Sally pe un scaun, \n fa]a oglinzii din
baie, cu un prosop mare \n jurul umerilor, exact ca la coafor.
– L-am l`sat prea mult s` creasc`, \i spuse ea, piept`nând-o.
{ervetul era deja acoperit cu [uvi]e mici negre. Felicia
studie chipul fiicei sale \n oglind`. Evita s` caute o asem`nare
cu Grant, dar din oglind` erau chiar ochii lui care o priveau.
|ntoarse capul [i se preocup` de munca sa.
– Iat`, este aproape gata. |nc` pu]in aici [i apoi aici...
Mai avea pu]in` greutate \n a se mi[ca. Glezna, f`r` s-o
doar` cu adev`rat, totu[i o jena. Sally \i observ` mersul.
PROFESORUL DE SCHI 117

– Crezi c` ]i se va vindeca piciorul, mami?


– Bine\n]eles! |n aceast` diminea]` mi-am pus un plasture,
dar sunt sigur` c` mâine nu va mai ap`rea.
La u[` se auzi o tuse u[oar`.
– Ierta]i-m` doamnelor c` v` \ntrerup [edin]a.
Era Grant, pe care nu-l auziser` sosind [i care st`tea
rezemat de tocul u[ii.
– M` tunde, \l anun]` Sally cu o voce \ncântat`.
– V`d...
El arunc` o privire spre turbanul pe care-l purta Felicia [i
care indica faptul c` va face [i ea acela[i lucru. V`zându-l c` nu
pleac`, tân`ra femeie avu intui]ia c` vrea s`-i vorbeasc`. Nu
putea fi decât ceva foarte important, altfel ar fi vorbit f`r` jen`
\n fa]a lui Sally. Se gr`bi s` termine tunsoarea fiicei sale.
– Ei bine, e[ti gata. De ce nu te duci s`-]i usuci p`rul la gura
sobei?
– Acum te tunzi [i tu? Exact ca mine?
– Exact ca tine, draga mea. Ca \ntotdeauna.
Feti]a plec` \n fug` [i Felicia se a[ez` \n fa]a oglinzii. Cum
Grant nu f`cea nici un efort pentru a \ncepe conversa]ia, \[i
v`zu de treab`. Grant urm`rea foarfecele cu o privire
fascinat`. Dup` un timp, Felicia nu mai rezist`. Orice, mai
curând decât aceast` t`cere, se gândi ea, tensionat`.
– Vezi, ]i-am urmat sfatul. G`seai bretonul prea lung [i l-am
sacrificat.
– Era atât de lung, \ncât m` temeam s` nu te love[ti de
vreun perete, f`r` s`-l vezi.
P`rea \ntr-o excelent` dispozi]ie \n acea diminea]`, dar \i
zâmbea politicos, cum o f`cea oric`rei cuno[tin]e, f`r` nici o
c`ldur`. Un alt mod de a-[i ascunde du[m`nia.
118 MELANIE HURST

– Ai ceva s`-mi spui?


– Este \n leg`tur` cu Leslie Talbot, b`rbatul din San
Francisco.
– Investitorul?
– Da. Vrea s` vin` [i s` viziteze.
– Oh, nu! Când?
– Va sosi mâine sear`.
– Ei bine, vom \ncerca s`-l primim cum se cuvine.
Felicia nu-[i putuse ascunde lipsa de entuziasm. Nimic nu
era gata [i risca s` g`seasc` Deer Meadow oribil.
– Exist` o alt` problem`...
Grant p`rea stânjenit [i ezita s` continue, Felicia l`s`
foarfecle [i se \ntoarse.
– Da? Despre ce este vorba?
– Când i-am scris prima oar`, \n leg`tur` cu investi]ia \ntr-o
viitoare sta]iune de schi, i-am spus c` proprietara acesteia este
so]ia mea. Am ad`ugat c` nu voiam s` te finan]ez eu \nsumi,
deoarece m` gândeam c` un investitor str`in va fi mai
impar]ial, va lua hot`râri mai logice [i...
– {i...
– Ei bine, am impresia c` m-a \n]eles gre[it. Crede c` \nc`
suntem c`s`tori]i.
– Va fi suficient s`-i explici situa]ia, va \n]elege cu u[urin]`.
– Acum, când i-am citit scrisoarea, nu sunt atât de sigur de
asta.
– Ce vrei s` spui?
– Este convins c` avem nevoie de ace[ti bani pentru c`
suntem un cuplu tân`r [i c` \ncerc`m s` pornim \n via]`
punând pe picioare o mic` afacere de familie. Se pare c` so]ia
PROFESORUL DE SCHI 119

sa [i el au cunoscut acelea[i probleme \n tinere]e, când au pus


bazele unei afaceri cu confec]ii. A[a au f`cut avere. Domnul
Talbot este destul de sentimental.
– {i când va auzi vorbindu-se de divor]ul nostru
dezgust`tor, nu se va mai gândi s` investeasc`.
– Sunt sigur de asta. Este un b`rbat foarte conservator, care
crede \n valori dep`[ite, ca familia, stabilitatea social`.
Felicia se \ntoarse spre oglind` [i-[i continu` treaba \n timp
ce se gândea. Nu [tia ce s` cread` despre ideea lui Grant.
Acesta, v`zând-o preocupat`, insist`.
– Sincer, nu v`d pe nimeni care s` te poat` ajuta din punct
de vedere financiar cum ar face-o domnul Talbot. |l
pasioneaz` schiul [i este foarte bogat. Felicia, ai nevoie de
ace[ti bani \naintea verii [i ai mare nevoie de ei, dac` vrei s` fii
\n m`sur` s` deschizi iarna viitoare.
– E[ti preg`tit s`-mi sugerezi s`-i juc`m o comedie? S`
min]im?
Ironia \ntreb`rii \i sc`p` complet lui Grant.
– Nu-mi place s` mint... \ncepu el.
– Dar \]i spui c` având ajutorul meu de expert`, am putea
\ncerca!
De data aceasta, Grant nu putea s` nu observe, dar ignor`
sarcasmul [i continu` s` pledeze pentru ideea sa.
– Nu va fi decât o minciun` mic`. |n definitiv, când am
cump`rat acest loc, eram so] [i so]ie.
Tân`ra femeie se l`s` pe sp`tarul scaunului. Aceast`
situa]ie \i displ`cea \n cel mai \nalt grad. Oft`.
– Contrar a ceea ce crezi, eu am deformat adev`rul
numai pentru a proteja pe cineva. N-a[ face un asemenea
120 MELANIE HURST

lucru dac` asta ar trebui s` aduc` prejudicii cuiva. Te-ai


gândit la Sally? Cum am putea-o l`sa \n afara acestor lucruri?
Grant zâmbi. Sim]ea c` aproape câ[tigase. R`spunse atât de
repede \ncât Felicia \[i d`du seama c` prev`zuse probabil
situa]ia copilei.
– Vor sosi noaptea, când Sally doarme. Luni, ea va fi la
[coal`. Va fi suficient ca Nadine sau Ilse s` se ocupe de ea la
\ntoarcere, pentru ca totul s` se desf`[oare bine.
– De ce nu i-am pune la curent?
Hot`rât lucru, ideea nu-i pl`cea deloc Feliciei. Admi]ând
chiar c` totul ar merge foarte bine, ce se va \ntâmpla mai
târziu, o dat` acordul semnat? Grant va pleca [i \ntr-o zi,
domnul Talbot va afla adev`rul. {i ea va fi cea condamnat`.
Grant, luând t`cerea ei drept o acceptare, se duse imediat
s` le anun]e pe Nadine [i pe Ilse [i s` le dea lec]ii. Restul
week-endului se desf`[ur` \n preg`tiri. Ace[ti oaspe]i
importan]i trebuia primi]i cât mai bine posibil. |n timp ce
Nadine [i Felicia aranjau o camer`, Grant \[i urc` lucrurile la
etaj, spre furia Ilsei, care nu \ndr`znea totu[i s` protesteze.
Duminic` seara, totul era gata. Cabana nu fusese niciodat`
atât de primitoare. Focul trosnea \n c`min, dinspre buc`t`rie
venea un miros \mbietor, Sally dormea; Nadine [i Ilse se
retr`seser` \n camerele lor. Felicia, nervoas`, tricota \n fa]a
[emineului [i Grant veni s` i se al`ture.
– Totul pare perfect. Mai ales tu. Rochia \]i vine de minune.
Complimentul era atât de nea[teptat \ncât Feliciei \i fu greu
s`-[i p`streze sângele rece.
– Iat`-te pe nea[teptate elogios. Cum de merit aceast`
cinste?
PROFESORUL DE SCHI 121

– |n timpul sejurului oaspe]ilor no[tri, va trebui s` \ncet`m


discu]iile, s` uit`m repro[urile.
– Este atât de bine, am obosit s` ne cert`m.
– Exist` lucruri care nu vor fi u[or de uitat.
– Ei bine, este suficient s` pretindem c` s-au uitat. Va face
parte din mica noastr` comedie.
Se auzi un zgomot de motor [i Grant \i f`cu semn s` vin`
lâng` el la u[`.
– Ei sunt, \i murmur`.
O femeie scund`, cu p`rul c`runt, \nf`[urat` \n bl`nuri,
suia scara verandei. Era urmat` de so]ul ei. Grant f`cu
prezent`rile [i domnul Talbot \i strânse \ndelung mâna.
– Sunt foarte \ncântat s` te cunosc, tinere. Am auzit mult
vorbindu-se despre dumneata [i despre sta]iunile pe care
le-ai pus pe picioare \n Europa. Mi-am dorit \ntotdeauna s` fac
parte dintr-un asemenea proiect \nc` de la \nceput.
– Cu Deer Meadow, nu ve]i fi deziluzionat.
– Doamn` Mitchell, v-o prezint pe so]ia mea, Eleanor
Talbot.
– Spune]i-mi Felicia, se gr`bi s` r`spund` tân`ra femeie,
care nu mai putea suporta numele lui Grant.
Acesta, jucându-[i rolul de gazd`, \[i trecu bra]ul \n jurul
umerilor Feliciei. Ea se eliber` \ncet.
–Trebuie s` v` fie frig dup` un drum atât de lung. Veni]i [i
v` a[eza]i lâng` [emineu, vom preg`ti ni[te vin cald.
Când se duse la buc`t`rie pentru a lua tava pe care o ]inea
preg`tit` de mult timp, Grant \i f`cu cu ochiul. P`rea mul]umit
c` mica lor stratagem` mergea atât de bine. Imediat ce se
\ntoarse, el \i lu` ingredientele din mân` [i \ncepu s` amestece
vinul, scor]i[oara, zah`rul [i l`mâia.
122 MELANIE HURST

– |n Europa, \n mun]i, amestecul se \nc`lze[te scufundând


\n el un fier \nro[it \n foc, le explic` Grant. Aici, \l \nc`lzim la
flac`r`.
Grant era perfect [i Felicia sim]i c` i se strânge inima. Ace[ti
oameni erau adorabili[i nu-i f`cea pl`cere s`-i \n[ele. Dup` ce-i
servi, Grant \ncepu s` le descrie ce se gândea s` fac` din
caban` [i din munte. Le descrise pârtiile ce puteau fi
amenajate, locurile bune pentru instalarea dispozitivelor cu
cablu pentru urcarea schiorilor. Studiase totul \n cele mai
mici am`nunte [i vorbea despre aceste planuri cu un
entuziasm molipsitor. Familia Talbot p`rea s`-i aprecieze
elocin]a.
– Nu sunt visuri, domnule Talbot, interveni Felicia. Putem
realiza toate acestea.
F`r` s`-[i dea seama, \[i trecu bra]ul pe sub cel al lui Grant [i
vocea luase un ton de mândrie, care p`ru s` plac` vizitatorilor.
– |mi plac oamenii care se angajeaz` cu energie \ntr-o
ac]iune! \i r`spunse Talbot. Grant, a mai r`mas pu]in din acel
vin delicios? Ai o so]ie minunat`.
Grant f`cu o pauz`, cu urciorul mic \n mân`.
– Cât` dreptate ave]i, domnule Talbot. {i dac` a]i [ti cât
este de sincer`!
Ipocritul! Felicia profit` de un moment de neaten]ie al
familiei Talbot, pentru a-l ciupi cu cruzime de bra].
– Ce-a]i spune de o mâncare preg`tit` cu brânz` topit` \n
vin? \ntreb` ea privind \n jur cu un aer angelic.
Grant o privi mânios. Familia Talbot se ridicase, \ncântat`.
|nainte ca pretinsul so] s` aib` timp s` se r`zbune, tân`ra
femeie se gr`bi \n buc`t`rie.
PROFESORUL DE SCHI 123

Când se \ntoarse cu crati]a aburind` [i când o puse pe


re[ou, \nc`perea \ncepu s` se \nmiresmeze [i ea descoperi c`
murea de foame. Dac` n-ar fi fost de jucat aceast` comedie
stupid`, seara ar fi putut fi o reu[it`. Era sigur` c` familia
Talbot ar fi \n]eles foarte bine divor]ul lor, p`reau atât de buni.
– Aten]ie, anun]` Grant râzând, dac` cineva scap` pâinea
\n crati]`, trebuie s`-[i s`rute partenerul.
Domnul Talbot ridic` furculi]a goal` cu un aer dezolat [i se
duse zâmbind s`-[i s`rute so]ia. Acesta fu semnalul unei
frumoase b`t`lii. Grant se str`duia s` fac` s`-i cad` pâinea din
furculi]` Feliciei [i de fiecare dat`, bine\n]eles, \i cerea
st`ruitor datoria. La \nceput, tân`ra femeie se ap`rase pu]in,
oferindu-i doar obrazul, dar dup` un timp, ajutat` [i de vin,
ced` cu o pl`cere neascuns`. Totu[i, prelungindu-se, aceast`
situa]ie \ncepu s-o enerveze. Grant nu juca cinstit, [tia efectul
pe care-l producea asupra ei [i profita \n mod la[. Asta, plus
oboseala din timpul zilei, o f`cur` pe Felicia s` \nceap` s`
tremure. Atât de puternic, \ncât \[i sparse paharul. Surprins,
Grant o lu` o clip` de mân`, pân` când se calm`. Gestul s`u
nu f`cu decât s-o indispun`.
Eleanor Talbot alese acel moment pentru a anun]a c` se
duce la culcare. Drumul fusese lung, era târziu [i doreau s` se
odihneasc`.
– |i voi \nso]i pe invita]ii no[tri, draga mea. Urc`, sunt
lâng` tine imediat.
– Micul dejun va fi preg`tit dup` gustul dumneavoastr`, \i
anun]` Felicia pe cei din familia Talbot. Va fi suficient s`
merge]i la buc`t`rie [i s` face]i cuno[tin]` cu Nadine, prietena
mea [i buc`t`reasa.
124 MELANIE HURST

– Bun` seara, Felicia. Mul]umim c` ne-ai primit atât de


bine. Ne sim]im deja ca acas`.
F`r` s` mai a[tepte, Felicia se \ndrept` spre scar`. |i era
de-ajuns aceast` comedie, i se p`rea ridicol` [i regreta
amarnic faptul c` se pretase la a[a ceva. Spre marea sa
surpriz`, Grant o urmase.
– Nu-mi voi l`sa so]ia iubit` s` plece f`r` s`-i dau un ultim s`rut.
Ce \ndr`zneal`!
Pân` unde se gândea s` \mping` aceast` fars`? De voie, de
nevoie, trebui s` cedeze. Familia Talbot \i contempla, cu o
privire emo]ionat`. Pentru ei, Felicia [i Grant le aminteau,
probabil, tinere]ea lor.
Profitând de \ntunericul care domnea lâng` scar` Felicia
f`cu tot ce putu mai bine pentru a-l ]ine pe Grant la distan]`,
nu f`r` greutate. Când \i d`du drumul, \i murmur`:
– A[teapt`-m`, sosesc.
Felicia se sim]i ro[ind [i fugi, cu capul \n jos. Era nebun`
de furie. Grant nu se gândea totu[i c` va juca rolul so]iei
iubitoare \n mod real! Nu dorin]a \i lipsea, \ns` p`stra o
amintire prea nepl`cut` a modului \n care fusese tratat` dup`
acea faimoas` noapte. Nu se punea problema s` se mai repete.
Dup` câteva minute, se cioc`ni la u[`. Era Grant, desigur,
care nu a[tept` r`spuns pentru a intra. P`rea foarte bine dispus.
– Cred c` va merge, \i spuse frecându-[i mâinile.
– Sunt sigur` c` le place cabana.
– {i eu, sunt sigur c` planurile mele \i intereseaz`.
– Pe cine n-ar interesa? Aveam ni[te idei la \nceput, dar
mult mai pu]in str`lucite ca ale tale. |n aceast` sear` m-ai f`cut
s` \n]eleg c` din acest loc se poate face ceva deosebit.
PROFESORUL DE SCHI 125

– {tiam c` vei reu[i s`-i convingi c` e[ti o so]ie fericit`. La


urma urmei, ai reu[it s` m` faci [i pe mine s` cred asta.
Felicia se ridic`, furioas`.
– Trebuia s` men]ionezi iar asta!
– Iart`-m`. Este adev`rat, va trebui s` continu`m s` juc`m
cuplul ideal, s` uit`m ce s-a \ntâmplat \ntre noi, s` pretindem
c` acel b`rbat n-a existat niciodat`.
Felicia era livid`. Cât timp o va mai face s` ia asupra sa
gre[eli pe care nu le f`cuse?
– Dac`-mi amintesc bine, tu e[ti cel care a hot`rât c` nu
vom vorbi despre nimic \n timpul sejurului familiei Talbot.
– Am \ncercat, dar nu reu[esc s` scap de imaginea acestui
necunoscut. El ne-a distrus c`s`toria [i va fi mereu prezent
\ntre noi.
De ce oare inventase acel personaj? se lament` Felicia. Cât
de simplu ar fi fost totul f`r` scandal, mai ales cu Ilse \n cas`?
Pentru a fi lini[tit`, nu putea totu[i s`-l acuze de tr`dare [i
s`-l anun]e c` era tat`l lui Sally [i c` plecase pentru a putea fi
mam`. Asta n-ar face decât s` complice situa]ia.
|n ciuda hot`rârilor bune, nu se putea st`pâni s` nu se
apere.
– Uit`-l. N-a existat niciodat`. Nu m-am rec`s`torit
niciodat` [i \n consecin]`, n-a existat un al doilea so].
O clip`, Grant r`mase f`r` glas, timpul de-a \n]elege ce-i
spusese. Apoi explod`:
– Vrei s` spui c` nici m`car nu te-a luat de so]ie? Era,
a[adar, o alt` minciun`? A trebuit s` te descurci singur`, chiar
\n momentul na[terii [i n-a crezut de cuviin]` s` recunoasc`
fata. Dac` totul este adev`rat, cum \ndr`zne[ti s`-l aperi \nc`?
126 MELANIE HURST

– Nu ap`r pe nimeni. De altfel, nu mi-ai dat niciodat`


ocazia asta. Dac` mi-ai fi dat pân` la urm` o [ans` s` m`
explic, ]i-ai fi dat seama repede c`-]i imaginezi lucruri care nu
s-au \ntâmplat. Dac`...
Grant ridic` mâna atât de repede, \ncât Felicia crezu c-o va
lovi. T`cu brusc, \n culmea nelini[tii. El f`cu un pas \nainte [i
o cercet` cu un aer ciudat. Grant nu mai p`rea st`pân pe el
\nsu[i, [i era pentru prima dac` când Felicia \l vedea astfel.
– Dac` vrei \ntr-adev`r ca acest b`rbat s` nu mai existe, \i
spuse el cu o voce r`gu[it`, dac` dore[ti s` te cred când afirmi
c` l-ai uitat, este simplu. S` petrecem noaptea \mpreun` [i s`
vedem dac` nimic nu ne desparte.
|naintase [i \ncerca, cu stâng`cie, s-o prind` \n bra]e..
Niciodat` Felicia nu-l v`zuse comportându-se astfel. El, de
obicei atât de calm, atât de sigur de el, \[i pierduse orice
control asupra lui \nsu[i. O clip`, crezu c` era din cauza
alcoolului. Dar nu, nu b`use aproape nimic. |[i d`du brusc
seama cât de mult se schimbase Grant. Se putea s` fi fost din
cauza durerii? Modul de a se comporta o f`cu s` se \ndoiasc`.
Trebuia s` fi fost mai degrab` orgoliul.
Deodat`, o cuprinse un sentiment de revolt`. {i ea? Ce se
\ntâmplase oare cu mândria ei? Cine suferise, f`r` sprijin, f`r`
bani, f`r` prieteni? Nu, Grant era prea egoist! F`r` tr`darea
lui, ar fi putut fi ferici]i cu fiica lor.
Felicia \l respinse cu duritate. Prea mult, era prea mult!
– Nu m` atinge! S` nu m` mai atingi niciodat`! Dac` faci
un singur gest, dac` mai intri o singur` dat` \n camera mea, te
vei c`i. Nu vreau s` te mai por]i cu mine \n acest mod. {i nu
cred c` prezen]a familiei Talbot m` va re]ine!
PROFESORUL DE SCHI 127

Grant se oprise, stupefiat de aceast` izbucnire. P`rea c`-[i


revenise brusc \n fire, c`-[i d`duse seama de ceea ce tocmai
spusese [i de ceea ce avusese inten]ia s` fac`. Se \ncrunt`,
deschise gura pentru a vorbi, nu putu [i ie[i trântind u[a.
Mult timp dup` plecarea sa, Felicia \ncerc` s` adoarm`,
f`r` s` poat`. Reu[i doar \n zori [i petrecu o noapte agitat`. |l
iubea \nc`, mai mult ca niciodat`, dar vedea bine c` aceast`
dragoste era imposibil`. Grant refuza s-o asculte, s-o cread`.

***

A doua zi diminea]`, Felicia, trist`, cobor\ \n salon s` bea o


cafea cu familia Talbot. Ilse nu \ntârzie s` vin` s` li se al`ture,
dar m`car o dat`, fu ciudat de calm`. Puse mâna pe o cea[c` de
cafea [i se duse s` se a[eze \ntr-un col], f`r` s` spun` un cuvânt.
Nu p`ru s` revin` la via]` decât când \[i f`cu apari]ia Grant.
– Bun` ziua, sper c` nu-mi repro[a]i c` am dormit pu]in
prea mult. Felicia v-a explicat probabil c` aveam nevoie de
mult` odihn`.
Ilse arunc` o privire dezgustat` \n direc]ia celei pe care se
p`rea c` o considera ca pe o rival` [i ridic` din umeri. Aproape
imediat, se ridic` [i se duse la buc`t`rie, f`când s` pocneasc`
tocurile pe du[umea. Felicia sper` ca familia Talbot nu
remarcase aceast` ie[ire teatral`.
– V` invit la o plimbare pe munte, \[i anun]` invita]ii. Cred
c` Felicia va prefera s` r`mân` la caban`, are \nc` atâtea
lucruri de f`cut.
Familia Talbot, care doar pentru asta venise, p`ru \ncântat`
de idee. |n timp ce to]i trei se preg`teau, Felicia se duse lâng`
Nadine, la buc`t`rie.
128 MELANIE HURST

– Las`-m` s` sp`l vasele. De câteva zile munce[ti prea mult.


Du-te [i te odihne[te, o sf`tui Felicia.
Nadine n-a[tept` s` i se spun` de dou` ori [i fugi \n camera
sa, \ncântat` de aceast` pauz` \n timpul unei zile grele. Dup`
un timp, sosi Ilse. |l ajutase pe Grant s` scoat` schiurile.
– Am venit s`-mi termin cafeaua, \i spuse brusc Feliciei.
Aceasta \i adres` cel mai amabil zâmbet.
– Ai p`r`sit atât de repede masa, am crezut c` e[ti bolnav`.
– |mi era grea]`, r`spunse Ilse, servindu-se. Dar asta nu era
de la mâncare, ci de la a v` vedea jucând aceast` comedie
ridicol`. Domnul [i doamna Mitchell, ah!
– Ilse, [tii bine c` trebuie s` ]inem secret acel divor].
– Dup` p`rerea mea, este o idee stupid`.
– Poate, dar nu v`d \n ce m`sur` te deranjeaz`. Grant [i cu
mine nu facem nimic care s` stinghereasc` pe cineva.
– Grant [i cu mine! relu` ea cu aer dezgustat. Ai un mod
de-a spune asta. So]ii model! Din fericire, eu [tiu...
– Ce vrei s` spui?
Felicia nu mai zâmbea. Atitudinea Ilsei o enervase \n cel mai
\nalt grad. La urma urmei, din cauza ei se \ntâmplase totul, nu
va face o scen` de gelozie! {i totu[i, exact asta f`cea. Ilse relu`:
– A]i urcat asear` \mpreun` [i v-a]i pref`cut c` \mp`r]i]i
aceea[i camer`, dar nu este decât o comedie.
– Frumoas` descoperire! V-am spus [i Nadinei [i dumitale.
Pentru familia Talbot juc`m rolul unui cuplu, nimic mai mult.
Ilse nu p`rea s` fi auzit, continua s` vorbeasc` având o
privire furioas`.
– Grant mi-a promis c` nu se va petrece nimic \ntre voi.
Diminea]` l-am \ntrebat iar [i mi-a jurat c` [i-a ]inut cuvântul.
PROFESORUL DE SCHI 129

– Bine\n]eles. Dar ce te prive[te asta? Ilse, sunt con[tient`


c` aceast` comedie este odioas` pentru to]i, dar este vorba
doar de câteva zile, o zi sau dou`, nu mai mult.
– Ei bine, mie mi-e de-ajuns! exclam` Ilse.
Pu]in câte pu]in, cele dou` tinere femei ridicaser` tonul. |n
ciuda tuturor eforturilor, Felicia nu se putea \mpiedica s` n-o
urasc` pe aceast` femeie care-i distrusese c`snicia. Totu[i,
pân` atunci, f`cuse un efort teribil pentru a-[i ascunde ura.
Dar dac` Ilse devenea grosolan`, Felicia nu se va l`sa insultat`
f`r` s` spun` un cuvânt. |n definitiv, era la ea acas`, [i nu
ceruse niciodat` ajutorul acestei intruse.
Ilse, la fel de furioas` ca Felicia, lovi \n mas` cu cea[ca [i
\ncepu s` ]ipe.
– Dac` familia Talbot r`mâne mai mult timp decât s-a
prev`zut, voi pleca \n Europa cu Grant! Nu mai pot s` suport
stratagema asta blestemat`.
Ie[i, asemenea unui uragan, trântind u[a, l`sând-o pe
Felicia oscilând \ntre dorin]a de a o pune la locul ei [i aceea
de a izbucni \n râs.
Deoarece situa]ia era absurd`. Dup` ce-i sedusese so]ul,
Ilse \[i permitea s` vin` la ea, s` fac` scandal! Tân`ra
nem]oaic` probabil \nnebunise! Nu, la urma urmei, Ilse era
doar nefericit`. F`r` \ndoial`, nu [tia cât de mult o detesta
Grant pe Felicia. Brusc, aceasta izbucni \n plâns.
Era prea nedrept. Ilse fusese cea care, \n complicitate cu
Grant, \i provocase nenorocirea [i iat` c` dup` atâ]ia ani,
reap`ruser` \n via]a sa pentru a o face s` sufere.
Cu inima grea, tân`ra femeie p`r`si buc`t`ria [i se duse s`
se refugieze \n camera sa.
Capitolul 9

Luni diminea]`, Felicia se afla \n salon singur` cu Eleanor


Talbot. Ea tricota \n fa]a [emineului [i b`trâna doamn` veni s`
se a[eze \n fa]a sa, pe un fotoliu.
– Ce v-ar pl`cea s` face]i ast`zi? o \ntreb` Felicia.
Ar fi vrut s` afle data plec`rii lor, proasta dispozi]ie a Ilsei
\ncepea s-o \ngrijoreze.
– Vom face o plimbare cu ma[ina, singuri. Am dori s`
facem un \nconjur al muntelui, pentru a ne da seama de
situarea geografic` a Deer Meadowului.
Aceast` femeie modest` [i lini[tit` o surprindea totu[i pe
Felicia. P`rea c`-[i urmeaz` mereu so]ul cu docilitate, dar
tân`ra femeie era sigur` c` toate hot`rârile cuplului
depindeau de ea.
Grant nu \ntârzie s` soseasc` [i Eleanor \i puse o mul]ime
de \ntreb`ri referitoare la sta]iunile \nvecinate. El se a[ez`
lâng` Felicia, dar la o distan]` respectabil`. Zâmbitor, \i d`du
doamnei Talbot toate explica]iile pe care le dorea.
PROFESORUL DE SCHI 131

– Leslie s-a \ndr`gostit de acest loc, m`rturisi pân` la urm`


doamna Talbot. |ncepe s` considere Deer Meadow mai mult
ca o \ntreprindere familial`, decât ca o afacere obi[nuit`.
Grant [i Felicia schimbar` o privire complice. Eforturile lor
vor fi \n cele din urm` \ncununate de succes!
– Tricotezi acest pulover pentru feti]a voastr`? \ntreb`
doamna Talbot. Este adorabil`, am z`rit-o aser`, \nainte de a
se duce la culcare. Noi n-am putut avea niciodat` copii [i v`
invidiem c` ave]i o feti]` atât de frumoas`. De aceea so]ul meu
]ine atât de mult s` v` ajute.
Leslie Talbot sosi curând [i \ncepu s`-i explice so]iei sale
programul din acea zi. Era exact ceea ce-i spusese ea câteva
clipe mai \nainte Feliciei, dar doamna Talbot se pref`cu
\ncântat` [i surprins` de ideile bune ale so]ului s`u. |[i
exercita autoritatea asupra lui, f`r` ca el s` observe; \ntr-adev`r
avea un caracter pu]in obi[nuit. Felicia o \ndr`gi [i mai mult.
Curând, ei se ridicar` [i se preg`tir` de plecare. Grant nu
se mi[case, o observa pe Felicia. Mica fraz` referitoare la feti]a
lor \l frapase, f`r` \ndoial`. Imediat ce familia Talbot se
\ndep`rt`, plec` [i el.
– Am de lucru, spuse, voi fi \n camera mea.
Felicia ar fi vrut s` mai r`mân` pu]in. Era dornic` s`-i
cunoasc` p`rerea despre [ansele lor de succes. Pentru ea,
afacerea era aproape sigur`, dar avea nevoie s` i se \nt`reasc`
aceast` certitudine.
Munci toat` diminea]a \n pivni]` [i nu urc` decât la ora
prânzului. Acesta fu un calvar. De-o parte Ilse, \mbufnat`, de
cealalt` Grant, care mânca f`r` s` spun` o vorb`. Mai târziu,
Felicia se hot`r\ s`-[i petreac` dup`-amiaza relaxându-se.
132 MELANIE HURST

Nadine, plictisit` de comportarea Ilsei [i-a lui Grant, plecase


s` se plimbe, a[a c` Felicia se refugie \n salon [i asculta
muzic`, a[teptând \ntoarcerea lui Sally. De altfel, aceasta nu
\ntârzie s` apar`. Alergase de la locul de oprire al autobuzului,
pân` acas` [i era toat` ro[ie de agita]ie.
– Mam`, s` mergem s` ne plimb`m! Vreau s` schiez cu
tine.
Felicia se aplec` asupra fiicei sale [i o s`rut` cu dragoste.
|n asemenea momente, \[i d`dea seama de fericirea sa. F`r` s`
[tie, Grant \i f`cuse cel mai frumos cadou din lume: pe Sally.
Când Grant sosi \n salon, Sally se gr`bi spre el. Fusese prea
mult timp ]inut` la distan]`, din cauza familiei Talbot [i dorea
enorm s`-i vorbeasc`.
– Grant, vrei s` schiezi cu mine? Mama [i cu mine vrem s`
ne antrenezi, nu-i a[a mam`? De la sosirea ta, nu mi-ai dat nici
o lec]ie.
Ilse \i urmase pe Grant \n \nc`pere. |i observ` o clip` pe
Sally [i pe Grant cu un aer dezgustat.
– Ce scen` fermec`toare, murmur` ea, printre din]i.
V`zând c` Grant nu-i d`dea aten]ie, \l apostrof` cu un ton
profesional.
– Trebuie s`-mi ar`]i proiectele de buget, Grant. Dac`
familia Talbot cere am`nunte, trebuie s` fiu preg`tit` s`
r`spund.
Felicia tres`ri. Ea era cea care \mprumuta, ea era cea cu
care voia s` se asocieze Talbot. Ce c`uta Ilse \n aceast`
poveste? Hot`r\ c` era timpul s` se afirme.
– M` voi uita la toate acestea dup`-amiaz`, declar` cu
fermitate.
PROFESORUL DE SCHI 133

Grant p`ru surprins, privirea i se plimba de la una la


cealalt`. P`rea c` observ` pentru prima dat` c` Ilse \ncerca s`
se impun`. Totu[i, era evident c` ultimele hot`râri \i reveneau
Feliciei. |n timp ce se gândea, o lu` pe Sally \n bra]e. Acest gest
\i aminti Feliciei noaptea \n care \i venise \n ajutor. Cât de
puternic p`rea al`turi de fiica sa.
– Iat` ce vom face, declar` el pân` la urm`. Sally n-a schiat
de prea mult timp. Cred c` va trebui s` m` ocup serios de ea.
|n acest timp, voi ve]i putea studia cifrele pe care le-am
preg`tit. {i eu doresc s` m` relaxez. Haide, Sally, la drum.
Pentru Felicia era evident c` Grant, v`zând furtuna care se
apropia, nu dorea s` serveasc` de arbitru \ntre Ilse [i ea. Cu siguran]`,
de aceea se hot`râse s` lipseasc` \mpreun` cu copila.
|nainte de a pleca, le aduse un teanc de hârtii. Sally era
deja afar`, cu schiurile \n mân`. Felicia \i privi echipându-se
de la una dintre ferestre.
– Ai face \ntr-adev`r orice pentru a-l vedea \ntorcându-se la
tine, nu-i a[a Felicia?
– Cum?
– N-ai mândrie! Mai \ntâi \l p`r`se[ti [i fugi cu un
necunoscut [i acum \ncerci s`-l recucere[ti.
– Se pare c` ui]i, Ilse, c` suntem divor]a]i. Totul s-a
terminat \ntre noi.
– Dar ai neap`rat` nevoie de el! insist` Ilse. |]i trebuie
cineva care s` ]in` cabana. Singur`, nu vei reu[i.
– Asta spui tu! S` nu ui]i niciodat` c` sunt singura
proprietar` la Deer Meadow [i perfect capabil` s` asigur
bunul mers. Grant n-are nici o inten]ie s` se ocupe de asta.
Mi-a servit numai ca sf`tuitor, cum a f`cut-o de altfel \n
nenum`rate rânduri.
134 MELANIE HURST

– {tiu asta, \i cunosc planurile, dar tu e[ti cea de care m`


tem. |l vrei din nou al t`u [i te v`d uneltind lucruri ciudate
pentru a reu[i asta.
– }i-am spus deja c` toate acestea nu te privesc! exclam`
Felicia, enervat`.
Ilse veni lâng` ea la fereastr`. |[i a]inti mult timp privirea
asupra celor doi schiori care se \ndep`rtau.
– Lucruri ciudate, repet` ea \n [oapt`.
Apoi, \ntorcându-se brusc spre Felicia, continu`:
– Sunt convins` c` vei \ncerca s`-l faci s` cread` c` Sally
este copilul s`u!
Felicia fu atât de surprins`, \ncât r`mase cu gura c`scat`.
Deveni atât de palid`, \ncât Ilse \[i d`du brusc seama, c`
tocmai f`cuse o descoperire uluitoare.
– Am ghicit bine, nu-i a[a? Sally este chiar fiica sa?
Felicia trebui s` se ]in` de mas` pentru a nu c`dea. Cel mai
drag secret al ei, fusese descoperit!
– Nu vreau ca el s` [tie asta! Oricum, nu i-o vei dezv`lui?
„Dumnezeule, f` ca aceast` femeie geloas` s` fie
rezonabil`!“ Ea nu mai lupta... Ilse se calm` imediat.
– Nu-i voi spune nimic. Dimpotriv`, vreau s` plece de aici
cât mai repede posibil [i pentru totdeauna. |l vreau pe Grant
departe de tine, evoluând \n lumea pe care o iube[te [i \n care
\i face pl`cere. De ce ar tr`i \n acest loc pierdut, cu o familie
care l-ar acapara? Nu, nu-]i fie team`, nu i-o voi dezv`lui
niciodat`.
Ilse privi din nou pe fereastr`.
– Oare cum am putut fi atât de oarb` \n acest caz? exclam`
ea. Era aici, sub ochii mei [i n-am v`zut nimic. Credeam c` tu
PROFESORUL DE SCHI 135

\ncerci s`-i apropii unul de cel`lalt, dar ei erau atra[i. Vocea


sângelui, tat`l [i fiica. Dac` descoper` asta vreodat`...
Vocea \i tr`da o mare spaim` [i Felicia nu se putu st`pâni
s` nu caute s` afle mai multe.
– Ce-ar face? o \ntreb`, u[or \ncordat`.
– Dac` descoper` s` Sally este fiica sa? Este simplu, va
primi un [oc puternic. M` \ntreb de ce nu i-ai spus nimic.
A[tep]i poate momentul potrivit?
Privirea \i devenise ne\ncrez`toare.
– Mi-am impus mereu t`cere [i nu consider s` m` schimb
acum, afirm` Felicia.
{tia c` devenise imposibil s`-i m`rturiseasc` lui aceast`
leg`tur` de rudenie. O clip`, se gândise la aceast` posibilitate,
dar tân`ra femeie abandonase repede ideea, \n ziua \n care o
acuzase c`-l \n[elase. El credea c` feti]a era a altuia [i nimic
nu-l va putea face s`-[i schimbe p`rerea.
Feliciei \i fusese foarte fric`. O clip`, crezuse c` Ilse \i va
dezv`lui secretul. Acum, era con[tient` c` amândou` aveau
acela[i scop: s`-i ascund` lui Grant adev`rul. Era cel mai bun
mijloc de a-l feri de remu[c`ri, de a-i permite s` tr`iasc` via]a
care \i convenea de minune.
Ilse [i Felicia se \nfruntau. Pe chipuri li se citea o teribil`
animozitate. U[a se deschise [i familia Talbot \[i f`cu intrarea.
Probabil sim]ir` imediat c` ceva nu era \n ordine, deoarece se
gr`bir` s` se duc` \n camnerele lor. Profitând de acest incident,
Felicia se hot`r\ s` nu mai r`mân` acolo; aceast` conversa]ie o
tulburase. Se apropie de cuier [i-[i lu` hanoracul.
– Voi face o plimbare, Ilse. Spune-i Nadinei s`-i fac` baie
lui Sally. Te vei putea ocupa de cin`.
136 MELANIE HURST

Deodat`, Felicia nu se mai preocupa s` [tie dac` invita]ii s`i


vor fi bine trata]i. P`r`si cabana [i se \ndrept` spre [osea. |[i
c`uta lini[tea, voia s` fie singur`, s` admire frumuse]ea
peisajului. Din nefericire, nu \ncet` s` se gândeasc` la Grant.
Ilse p`rea s` cread` c` Grant va r`mâne dac` afla c` Sally
era fiica sa, \[i era team` ca el s` nu se hot`rasc` s` se ocupe,
\n sfâr[it, de so]ie [i copil. Felicia nu reu[ea s` cread` asta.
Nu-l vedea f`când nu asemenea lucru. N-ar suporta niciodat`
s`-l vad` pe Grant r`mânând din obliga]ie. Dac` evoluase, se
maturizase, ar fi fost diferit, dar era un altul? Nu avea oare
despre el o p`rere care data de acum cinci ani? O idee complet
deformat` de amintiri [i durere? Ce s` cread`?
Nu, era imposibil. El nu vorbise niciodat` de familie. Tot
ceea ce dorea, era s` continue s`-[i duc` via]a u[oar` pe care
o tr`ia de atât de mult timp.
Când apuse soarele, seara \ncepu s` devin` rece. Curând,
frigul deveni insuportabil, pierdut` \n gândurile sale, Felicia
nu observ` nimic. Fa]a [i mâinile \i erau amor]ite, dar
continua s` mearg`.
Se schimbase enorm de la na[terea lui Sally, se gândi ea.
Datorit` ei, Sally o f`cuse mai blând`, o f`cuse s` aprecieze
micile momente care f`ceau marile bucurii ale vie]ii. |nv`]ase
s` tricoteze, s` asculte muzic`, s` decoreze un apartament.
Felicia se maturizase, evoluaser` de asemenea [i scopurile
sale. Nu mai avea nevoie de ceea ce pretindea atunci de la
via]`. Dar Grant? Oare anii f`cuser` din el un altul?
La aceste \ntreb`ri, Felicia nu putea r`spunde. Se \ntoarse
din drum [i reveni la caban`. |ncepu s` mearg` repede, \i era
frig. Cu toate acestea, era fericit` c` f`cuse plimbarea. Ideile \i
erau mai limpezi acum.
PROFESORUL DE SCHI 137

Când ajunse la caban`, Nadine o culca pe Sally [i Eleanor


Talbot g`tea. Felicia se gr`bi s-o ajute, pu]in ru[inat` s-o vad`
pe b`trâna doamn` muncind sub acoperi[ul s`u. Când
travers` salonul, o observ` pe Ilse \ntr-o conversa]ie \nsufle]it`
cu Grant.
Mâine, va avea [i ea o conversa]ie \nsufle]it` cu Grant. |l va
\ntreba ce spera de la via]`, care \i sunt dorin]ele [i visurile.
Oare de ce n-o f`cuse mai devreme?
– Dumnezeule, Felicia, e[ti \nghe]at`. Ai buzele vinete.
Eleanor p`rea \ntr-adev`r \ngrijorat`. Se apropie de tân`ra
femeie [i-i lu` mâinile.
– M` simt bine, mul]umesc. M` voi \nc`lzi \ntr-o clip`. Vin
s` v` ajut.
|n timpul cinei, Ilse fu cea care vorbi \n cea mai mare parte
a timpului. Nu \nceta s` povesteasc` experien]ele sale de
administrator, s` descrie cabanele pe care le condusese \n
P`durea Negr`. |l \ntreba ne\ncetat pe Grant, f`r` \ndoial`
pentru a ar`ta mai bine cât de intimi erau.
– Ce preferi Grant, Davos sau Zermatt? {i Saint Moritz?
Dup` mine, g`sesc c` Engelberg devine din ce \n ce mai bun`.
Ce crezi?
Toat` lumea se uita fix \n farfurie, chiar [i Grant evita s`
r`spund`. Tân`ra nem]oaic` devenea dezagreabil` [i nu p`rea
s`-[i dea seama. La sfâr[it, Leslie Talbot fu cel care \ntrerupse
acest val nesfâr[it de banalit`]i.
– Dragul meu Grant, aveai dreptate. Locul acesta este
perfect pentru schi fond [i sunt sigur c` acest sport va deveni
din ce \n ce mai popular. |nainte de a pleca, mi-ar pl`cea s`
vizit`m locul pe care vrei s`-l transformi \n rezerva]ie natural`.
138 MELANIE HURST

– Când v-a]i gândit s` pleca]i? \ntreb` brusc Ilse, sfidând


orice polite]e.
– Vom r`mâne pân` \n week-end, r`spunse doamna
Talbot, pu]in mirat` de aceast` interven]ie.
Ilse \i arunc` o privire furibund` lui Grant. Acesta,
\ngrozitor de jenat, se \ntoarse spre b`trânul domn.
– Nu v` voi putea duce acolo. Am ni[te afaceri presante \n
Europa. Trebuie s` m` \ntorc acolo curând.
Felicia \ncepuse s` b`nuiasc` subiectul ce trebuia s`-l fi
discutat la gura sobei. Ilse avusese ultimul cuvânt, vor p`r`si
Deer Meadow.
Se hot`r\ s`-i dea o lec]ie Ilsei, s`-i fac` pu]in` fric`.
– Trebuie neap`rat s` pleci, dragul meu? \ntreb` ea cu cea
mai dulce voce.
Ilse p`lise, ceea ce o bucur`. |n ciuda aerelor sale hot`râte,
nu era sigur` de ea. Felicia zâmbi, marcase un punct. Chiar
dac` bucuria sa trebuia s` fie de scurt` durat`, nu-i displ`cea
s`-i strice cina acestei creaturi insuportabile.
Uimit de aceast` subit` amabilitate, lui Grant \i trebui un
anumit timp s` r`spund`.
– Da, dup` cin`, anun]` el \n sfâr[it. Voi conduce pân` la
Los Angeles \n aceast` noapte [i voi lua un avion spre Europa,
mâine diminea]`.
Felicia p`li. N-ar fi crezut niciodat` c` totul va merge atât
de repede. Rezist` viteje[te.
– Ei bine, vom \ncerca s` ne descurc`m f`r` tine, declar`
ea, pref`cându-se indiferent`.
Grant \i arunc` o privire curioas`. Deschise gura, dar
prefer` s` tac`.
PROFESORUL DE SCHI 139

A[adar, pleca [i de-a binelea. Felicia \l privi ca [i cum nu l-ar


mai vedea niciodat`. De asta era sigur`. De ce revenise \n via]a
sa, o f`cuse s` sufere din nou, dac` era doar pentru a o p`r`si?
Acum, toat` lumea vorbea odat`, cu excep]ia Feliciei care-l
sorbea din ochi pe Grant. Nu-l va mai vedea. Sim]i c`
insisten]a sa \l stânjenea. |ncerc` s`-[i \ntoarc` privirea, dar nu
reu[i. Cu siguran]`, era ultima dat` când \l vedea [i nu-i
putuse spune nimic. La desert, el se ridic` [i se duse s`-[i
preg`teasc` valizele. F`r` s` poat` face nimic, Felicia era gata
s` plâng`.
– Haide, nu trebuie s` fii \ntr-o asemenea stare, Felicia. Se
va \ntoarce curând.
Adorabila Eleanor! Nu, nu se va mai \ntoarce niciodat`. „|l
pierd pentru totdeauna“, nu \nceta ea s`-[i repete, \ncercând
s`-[i ascund` lacrimile.
O or` mai târziu, Grant cobor\ cu dou` valize. Familia
Talbot era a[ezat` lâng` u[`, pentru a-i spune adio. Felicia \i
urm` [ov`ind, \i era team` c` nu se va comporta bine, c` va
l`sa s` i se vad` triste]ea.
Eleanor se ridic` pe vârful picioarelor [i \l s`rut` cum ar fi
f`cut o mam`.
– Sper c` ne vom vedea adeseori. Dumneata [i
fermec`toarea dumitale so]ie face]i acum parte din familie. Cu
alt` ocazie, sper s-o cunoa[tem mai bine pe fiica voastr`. Este
\n \ntregime portretul dumitale, are ochii tat`lui s`u.
Grant \i arunc` o privire rapid` Feliciei.
– |ntr-adev`r, trebuie s` aib` ochii tat`lui s`u, r`spunse el,
pe un ton greu de sub\n]elesuri.
Felicia sim]i dorin]a s` urle.
140 MELANIE HURST

– Tinere, interveni domnul Talbot, s` [tii c` vom face


aceast` afacere cu voi. Imediat dup` ce m` \ntorc, \i voi cere
bancherului meu s` v` contacteze.
|n clipa \n care Grant pe preg`tea s`-i mul]umeasc`, se
produse o mare agita]ie, pe culoarul de jos. Se târau ni[te
bagaje. Ilse ap`ru \n u[`, tr`gând dup` ea o valiz` [i o geant`
mare. Era \nf`[urat` \ntr-o imens` cap` gri, care o f`cea s`
par` [i mai \nalt`. |i arunc` Feliciei o privire victorioas`.
– Pleci [i tu? murmur` tân`ra femeie, alb` la fa]`.
– So]ul t`u mi-a propus cu amabilitate s` m` conduc` la
aeroport. Trebuie s` m` \ntorc acas`. M` a[teapt` o mul]ime
de treburi.
Chipul Nadinei se lumin` de un zâmbet larg. Aceast`
plecare o mul]umea.
– Drum bun, Ilse! [i... noroc! exclam` ea.
|[i \nso]ise urarea cu o mic` s`ritur`, care aduse o lic`rire
r`ut`cioas` \n ochii tinerei nem]oaice. Aceasta p`rea s`-i
repro[eze c` nu \mp`rt`[ea triste]ea Feliciei. Pentru ca
triumful s`-i fie absolut, [i-ar fi dorit ca m`car s` zâmbeasc`.
Felicia, de[i fericit` de aceast` plecare, nu putea \mp`rt`[i
bucuria prietenei sale. Faptul c` Grant pleca dovedea c` nu se
schimbase, c` visele ei fuseser` gre[ite. Ca \nainte, nu putea
sta \n loc. Aceste câteva zile \n acela[i loc, \i epuizaser`
r`bdarea. La urma urmei, era mai bine a[a, desp`r]irea va fi
mai pu]in penibil`.
Ilse \[i ridic` f`r` efort valiza [i o duse afar`. Grant se
preg`ti s-o urmeze, ca [i domnul Talbot. Eleanor \[i re]inu
so]ul [i-l dojeni:
– Haide, Leslie, las`-le timp s`-[i spun` la revedere!
|n acela[i timp, o \mpinse pe Felicia afar`.
PROFESORUL DE SCHI 141

Veranda era \ntunecat` [i \nghe]at`. Auzind pa[i, Grant se


oprise. Felicia fu sigur` c`, \n ciuda nop]ii, [tia c` era ea. Nu
se auzea nici un zgomot. De-abia a[teptând, Ilse se agita \n
ma[in`. Aceast` lini[te i se p`rea Feliciei insuportabil`.
– Mul]umesc pentru c` ai venit s` m` aju]i, reu[i ea s` articuleze.
El nu r`spunse, dar Felicia \i sim]i privirea care o
str`pungea. Relu`:
– {tiu c` \]i place s` te mi[ti. Apreciez cu atât mai mult
faptul c` ai r`mas aici atât de mult timp.
– A fost u[or. Ai f`cut din aceast` caban` un loc foarte greu
de p`r`sit. De aceea, familia Talbot este atât de entuziasmat`.
Ai transformat o ruin` \n c`min. Vei reu[i Felicia, s` fii sigur`
de asta.
– De ce pleci, dac` este atât de greu?
– Pentru c` trebuie. Modul \n care m` priveai la mas`, era
gata s` m` fac` s`-mi schimb p`rerea, chiar dac` eram
con[tient c` era o comedie \n folosul familiei Talbot. M`
tulburi profund, Felicia [i, dac` a[ r`mâne mai mult timp, n-a[
fi rezonabil.
|[i l`sase valizele [i f`cu un pas spre ea. Chipul nu-i era
decât o pat` alb` \n \ntuneric, dar Felicia se sim]ea cercetat`,
studiat`. Deschise gura pentru a vorbi, incapabil` s` p`streze
aceast` t`cere, [i str`nut`. I-ar fi spus pân` la urm` tot ce
\n]elesese pe drum.
Din cealalt` parte, inevitabila Ilse nu \ntârzie s` se fac`
auzit`.
– Grant, trebuie s` plec`m!
– O clip`, tun` \n direc]ia ei. O clip`, relu` mai amabil
pentru Felicia.
142 MELANIE HURST

O prinse de umeri [i o strânse lâng` el. Clip` minunat`, \n


care erau singuri pe lume! Felicia str`nut` a doua oar`, apoi a
treia oar`.
– Ei bine! exclam` el. Pot s` plec. |mi aminteam c`
\ntotdeauna str`nutai de trei ori. A[teptam urmarea.
Tân`ra femeie se sim]ea prea r`u pentru a râde, sau m`car
pentru a plânge. Se \ndep`rt` \ncet de el, cu ochii plini de
lacrimi. Ce b`taie de joc! Ea care sperase... Nu, nu mai trebuia
s` se lase purtat` de visuri f`r` viitor, nu trebuia s`-[i tr`deze
triste]ea. Asta va fi pentru mai târziu, când va fi singur`.
Singur`! De cinci ani \[i suporta singur`tatea! A[a, pu]in
mai mult, pu]in mai pu]in...
Grant \i lu` mâna [i inima \ncepu s`-i bat` cu putere \n
piept.
– Ai s` r`ce[ti. Ai face mai bine s` intri.
|n clipa când se \ntorcea pentru a-l asculta, el se aplec` [i
o s`rut` u[or pe obraz. Oare \i sim]ise lacrimile?
– Grant! Trebuie s` plec`m.
Era Ilse, care venea s`-l ia. V`zându-l singur cu Felicia, nu
se putu st`pâni s` nu adauge cu r`utate.
– Dac` vom sosi prea târziu, cu siguran]` nu ne vor re]ine
camera.
Perechea disp`ru \n noapte. Se auzir` portiere trântite,
zgomotul motorului, apoi lini[te. Felicia era \ntr-adev`r
singur`.
Se \ncord`. Avea familia Talbot, trebuia s` se st`pâneasc`
s`-[i ascund` triste]ea timp de o via]`!
Capitolul 10

Felicia se \ntoarse \n caban` [i-[i frec` mâinile, ca [i când


nimic nu se \ntâmplase. C`ldura din holul mare [i primitor o
revigor`.
– Au plecat, anun]` ea pe un ton ce se voia indiferent. {i
acum, \ntre noi dou`, Nadine!
Prietena sa, care juca \mpreun` cu familia Talbot c`r]i,
\n`l]` capul, mirat`.
– |ncepând din aceast` clip`, anun]` Felicia, iau buc`t`ria
\n mâinile mele. De la sosirea noastr`, n-ai avut o zi de vacan]`
[i este timpul s` te gânde[ti la asta. Mâine, vei lua ma[ina mea
[i vei pleca s` te plimbi. Du-te la Bishop s` vezi buc`t`ria
visurilor tale, f` cump`r`turi, ie[i, distreaz`-te [i s` nu te
\ntorci decât peste câteva zile.
Felicia era cea care avea nevoie de aer, care \[i dorea la
nebunie s` evadeze, s` scape din aceast` ambian]` \n care
totul \i amintea de Grant.
144 MELANIE HURST

– Ce idee bun`! exclam` Nadine. Dac` nu era atât de


\ntuneric, a[ fi plecat acum.
|ntorcându-se spre Eleanor, \i explic`.
– Am primit un catalog de la un magazin din Bishop, cu
ni[te mobile de buc`t`rie fantastice.
Felicia spera c` obligându-se s` fac` treaba Nadinei, va fi
prea ocupat` pentru a gândi. Totu[i, dup` plecarea prietenei
sale, descoperi rapid c` risca s` nu poat` face totul. Sally
r`cise [i nu se dusese la [coal`, ceea ce-i d`du planurile peste
cap.
De diminea]` pân` seara se agita \n cas`, se ocupa de
copil`, care r`m`sese \n camera sa, g`tea, \ncerca s` fac`
sejurul familiei Talbot pl`cut. |n ciuda delicate]ei lor, nu
putea s` le ofere ni[te servicii mediocre. |n plus, Felicia dorea
s` se simt` ca acas`, s` nu resimt` plecarea Nadinei ca pe o
invita]ie de-a face la fel. A[a c` \nmul]i onorurile [i aten]iile
care \i puteau face s` se simt` confortabil.
Seara, trebuia s` \ntre]in` conversa]ia, s`-i ajute s`-[i
petreac` timpul, s`-i asculte povestind ce au f`cut \n timpul
zilei, despre locurile pe care le vizitaser`, s` de a da aten]ie
sugestiilor pe care le f`ceau uneori la \ntoarcerea din
excursiile lor. Deseori, la sfâr[itul serii, Felicia se ducea la
culcare f`r` s` aranjeze buc`t`ria. Pica de somn.
Sâmb`t`, Sally se sim]i mai bine [i trebui s`-[i dubleze
aten]iile fa]` de ea, distrând-o, \mpiedicând-o s` se
plictiseasc`. Atunci când Felicia urca pentru a zecea oar` la
etaj cu un album de colorat \n mân`, doamna Talbot o opri \n
trecere. P`rea \ngrijorat`.
PROFESORUL DE SCHI 145

– Dac` nu te odihne[ti pu]in, Felicia, te vei \mboln`vi [i


dumneata. Fa]a \]i este obosit`, ochii \ncerc`na]i. Nu credeam
c` vei ajunge astfel.
– Totul este \n ordine, Eleanor, te asigur. |mi fac doar griji
pentru fiica mea.
– {i eu \mi fac pentru dumneata! Las`-m` s` m` ocup eu
de Sally \n locul dumitale.
– Nu! Oricum trebuie s` urc s` caut ceva.
Felicia nu dorea câtu[i de pu]in ca, f`r` r`utate, b`trâna
doamn` s-o \ntrebe pe Sally despre tat`l s`u.
– |n acest caz, am o idee, se \nc`p`]ân` Eleanor. Voi
preg`ti eu cina de adio.
– Adio?
– Da, plec`m mâine diminea]` devreme. Ador`m acest loc,
dar ne a[teapt` treburile.
Pentru c` o v`zuse \n activitate, Felicia [tia c` b`trâna sa
prieten` nu se pricepea practic s` g`teasc`, dar accept` totu[i
propunerea sa cu recuno[tin]`. Era \ntr-adev`r epuizat` [i
orice ajutor era pre]ios.
– |ndat`, voi face ni[te cump`r`turi. Trebuie s` s`rb`torim
cum se cuvine plecarea dumneavoastr`.
Alc`tuise deja un meniu simplu [i u[or de realizat, care nu
va cere prea mari eforturi din partea Eleanorei.
La ora hot`rât`, cina era gata. Felicia deschise o sticl` pe
Pinot Noir, cadou de la Grant, [i Leslie Talbot fu cel care ]inu
primul toast.
– Pentru gazda noastr`, pentru ochii ei frumo[i [i pentru
zâmbetul s`u.
146 MELANIE HURST

Eleanor gust` din vin, apoi o observ` o clip` pe Felicia


\nainte de a vorbi.
– Ochii s`i fumo[i sunt prea str`lucitori [i zâmbetul nu este
decât \n aparen]`. Felicia mocne[te o grip`.
– {i eu care \ncercam s` fiu romantic, se plânse so]ul s`u
râzând.
– N-am impresia c` Felicia se simte foarte romantic` \n
acest moment, mai ales cu so]ul atât de departe de ea.
Când Felicia deschise gura pentru a protesta, Eleanor
Talbot o opri cu un gest.
– Nu te-ai plâns niciodat` Felicia, dar [tiu c` ai nevoie de
el, asta este evident. De când a plecat, pari pierdut`.
Felicia se sim]i stânjenit`. |i era ru[ine de comedia pe care
i-o juca acestei femei atât de dr`gu]e. {i dac` le-ar m`rturisi
totul? Erau atât de buni, cu siguran]` nu se vor sup`ra. |[i
drese vocea [i-i d`du drumul:
– Ei bine, am ceva important s` v` dezv`lui. Un lucru pe
care trebuie s`-l [ti]i \nainte de a pleca. Sper doar s` nu-mi
repro[a]i prea mult. Nu [tiu foarte bine cum s` \ncep. Eu...
Eleanor o \ntrerupse imedat.
– Felicia, nu este necesar. Noi \]i acord`m \n \ntregime
\ncredere. Poate mai târziu, când vom fi mai lega]i, ne vei
povesti totul. V`d bine c` ai probleme, chiar dac` \ncerci s` le
ascunzi, muncind f`r` \ncetare. Dar dac` ni le spui acum,
poate vei regreta. Sunt necazuri pe care finan]area noastr` nu
le poate rezolva. Solu]ia este \n dumneata. Bine\n]eles,
asocierea noastr` se men]ine \nc`. |]i repet, avem \ncredere
absolut` \n dumneata.
PROFESORUL DE SCHI 147

Felicia se sim]i ciudat de emo]ionat`. |i iubea mult pe cei


din familia Talbot; \n câteva zile, \i deveniser` aproape ca
ni[te p`rin]i.
– Chiar dac` n-a]i investi \n acest proiect, ve]i r`mâne
prietenii no[tri pe vecie! exclam` ea. Promite]i-mi c` ve]i mai
veni s` ne vede]i.
– Vom mai veni, \i spuse Leslie. {i, cum am anticipat, te
vom finan]a. Banii vor fi aici \n curând.
– Draga mea Felicia! Nu te nelini[ti. Deer Meadow este
deja al doilea c`min al nostru. Vom veni deseori \n vizit`,
ad`ug` Eleanor
Felicia era atât de mi[cat` de atâta amabilitate, \ncât
trebui s` p`r`seasc` masa pentru a se duce s`-[i [tearg`
lacrimile.
Nu va mai fi singur`! Va avea familia Talbot pentru a o
\ndruma. Chiar dac` [tia c` tr`iau departe [i nu veneau foarte
des, va [ti c` erau aproape de sufletul ei. Tân`ra femeie
\ncerc` s`-[i st`pâneasc` emo]ia, f`r` a reu[i. Prea mult timp
[i-o re]inuse.
Felicia nu-[i cunoscuse niciodat` tat`l. Disp`ruse din via]a
sa când nu era decât un bebelu[. Mama sa divor]ase curând [i
nu se rec`s`torise niciodat`, tr`ind din pensia pe care i-o
acordase fostul so]. Era o femeie c`reia \i pl`ceau
mondenit`]ile [i pe care nu te puteai bizui cu totul. Fratele
Feliciei plecase la colegiu, muncise, se c`s`torise. Se iubeau
mult, dar nu se vedeau niciodat`.
Felicia nu cunoscuse c`ldura atmosferei familiale,
trebuise s` se bazeze \ntotdeauna pe ea \ns`[i. Doar atunci
148 MELANIE HURST

când Grant intrase \n via]a sa se sim]ise \n sfâr[it sus]inut`,


protejat`. De când plecase, era din nou singur`, f`r` sprijin.
Leslie Talbot veni s-o caute [i o aduse \n salon. Pentru a-[i
ascunde emo]ia, glumea.
– {tiam c` ne iube[ti mult, dar nu ne a[teptam la o asemenea
demonstra]ie. Nu te \n]eleg, Felicia. So]ul dumitale ar putea
pune de dou` ori mai mul]i bani \n acest proiect.
– Da, dar venind de la dumneavoastr`, demonstreaz` o
mai mare \ncredere. Acum, [tiu c` am avut dreptate s` cred \n
asta, s` perseverez.

***

Diminea]a, când sun` de[tept`torul, pentru Felicia fu ca


[i când capul \i fusese strâns \ntr-o menghin`. Totul se
\nvârtea \n jurul ei. Reu[i s` se ridice cu mare greutate [i s`
coboare. Trebuia neap`rat s`-[i ia r`mas bun de la familia
Talbot.
Pe masa din salon, g`si un bilet de la Eleanor, care \i
spunea c` porniser` la drum foarte devreme. Era \nc` aproape
noapte, Sally dormea. Felicia urc` din nou s` se culce [i
\ncerc` s` adoarm`.
Mai târziu, când Sally o strig`, tân`ra femeie nu se sim]ea
mai bine. Trebuia totu[i s` se ocupe de feti]a sa. Se ridic` din
nou [i preg`ti micul dejun. I se p`rea c` nu-[i va termina
niciodat` obliga]iile din timpul zilei. Pentru a evita s` se
gândeasc` la durere [i la capul care i se \nvârtea, se arunc`
nebune[te \ntr-o cur`]enie exagerat`.
PROFESORUL DE SCHI 149

Când Nadine se \ntoarse de la Bishop, Felicia era \n


buc`t`rie pe punctul de a ridica o tav`. Era atât de grea, sau
ea era atât de sl`bit`, \ncât nu reu[ea.
– Dumnezeule, Felicia, ce se \ntâmpl`?
Felicia nu putu nici m`car s` r`spund`. Vocea nu-i era
decât un murmur.
– Dar e[ti bolnav`! Trebuie s` te culci. Las` tava aia, m` voi
ocupa [i de Sally.
F`r` s` mai a[tepte, Nadine lu` lucrurile \n mâini. Curând,
Felicia era culcat`, \nghi]ise o tablet` [i mo]`ia.
Toat` noaptea fu scuturat` de accese de tuse
\nsp`imânt`toare.
A doua zi, fu mai r`u. |i devenise imposibil s` se mi[te. O
durea fiecare membru. Ochii o f`ceau s` sufere cumplit [i
de-abia putea merge. |n aceast` stare o g`si Nadine.
– Nu este o r`ceal`, Felicia. Este o grip` [i va trebui s` te
\ngrije[ti zdrav`n.
– Dar, Sally...
– Sally este la [coal`, nu te nelini[ti.
– {i oamenii aceia care trebuie s` vin` s` pun` mocheta?
Trebuie...
– Trebuie s` dormi.
De[i medicamentele \i f`cuser` bine, nu era deloc odihnit`,
dar n-avea nici o inten]ie s` asculte. Trebui totu[i, era prea
slab` pentru a rezista presiunilor prietene[ti ale Nadinei.
Trecu o zi, apoi alta. |n ciuda vizitelor doctorului [i a
\ngrijirilor Nadinei, s`n`tatea nu i se \mbun`t`]ea. |ncepu s`
aib` co[maruri, unele mai oribile decât altele.
150 MELANIE HURST

|ntr-o noapte, \n timp ce visa c` se pierduse \ntr-un pustiu


[i murea de sete, \ncepu s` strige numele lui Grant, convins`
c` va veni s-o salveze. Vocea Nadinei o scoase din agita]ie.
– Sose[te, Felicia. I-am telefonat.
– Cine?
– Grant. I-am g`sit num`rul de telefon \n agenda ta, cel de
la biroul din New York. M-au sunat s`-mi spun` c` au reu[it s`
ia leg`tura cu el. Va veni.
– Dar Nadine, nu trebuia!
– N-ai \ncetat s`-l chemi \n visurile tale. Sunt sigur` c` nu
te po]i vindeca decât prin el.
Felicia nu [tia ce s` cread`. Nu mai avea putere s` discute.
C`zu curând \ntr-un somn agitat.
Mult mai târziu, când se trezi, f`r` s` fie m`car sigur` c`
era aceea[i zi, cineva tocmai deschidea u[a. De[i camera era
cufundat` \n \ntuneric, \l recunoscu imediat pe Grant.
Gâfâia, ca [i când ar fi alergat pe sc`ri. Era \nc` \mbr`cat cu
mantoul.
– Grant?
– Sst! Nu vorbi!
– Nu trebuia s` vii. Mâine m` voi sim]i mai bine [i m` voi
putea ocupa de toate. Se exprima cu greu. Cuvintele ie[eau
\ncet.
– Sunt fericit c` m` chemai. Este pl`cut s` te sim]i dorit.
Felicia \i lu` mâna.
– Sunt mul]umit` c` te v`d, murmur` ea.
Se auzi un zgomot de pa[i. Mai erau ni[te persoane acolo,
pe care nu le distingea.
PROFESORUL DE SCHI 151

– Nadine, \ntreb` Grant, ce temperatur` are?


– |n diminea]a aceasta avea \nc` patruzeci de grade.
– Are febr` pentru c` \nc`perea asta nu este suficient
aerisit`!
Vocea Ilsei! Brusc, Felicia se sim]i \ngrozitor de r`u. A[adar,
Grant o adusese cu el.
– Ie[i, Ilse! ordon` Grant. Am acceptat s` vii ca s` m` aju]i,
nu s` devii dezagreabil`.
Când fur` din nou singuri, Grant \mpinse un scaun la
cap`tul patului [i se a[ez`.
– |mi pare r`u, Grant. Aveai atât de mult de lucru \n
Europa.
– Nu mai am, totul s-a terminat.
– Cum, s-a terminat?
– Am semnat toate actele necesare. Agentul meu va face
restul.
– Ce \nseamn` asta?
– C` am vândut totul. Nu mai vreau s` alerg prin lume. Am
hot`rât s` m` instalez undeva [i s` nu m` mai mi[c de acolo.
Vom face din aceast` regiune, cea mai frumoas` sta]iune de
schi din lume.
– Aici? Vei r`mâne aici?
– Tu m-ai f`cut s` \n]eleg cât este de pl`cut s` am un
c`min. Mul]umit` ]ie, am descoperit \n sfâr[it locul visurilor
mele.
Oare ce voia s` spun`? O iubea \nc`? Felicia era prea
obosit` pentru a gândi.
152 MELANIE HURST

– De ce aici?
Chipul lui Grant, pân` atunci calm [i blând, se aprinse.
– {tiu c` ai prefera s` fii cu altul, dar el nu este aici [i nu va
veni niciodat`. De asta am venit, ca s` te ajut.
– Despre cine vorbe[ti?
– Despre tat`l lui Sally. {tiu c` \nc` te gânde[ti la el. Nu
supor]i ca cineva s`-l vorbeasc` de r`u, \l aperi \n ciuda a ceea
ce ]i-a f`cut.
Era gelos! Nu \ncetase s` fie timp de cinci ani. Trebuia s`-i
spun` totul, mai ales s`-i m`rturiseasc` faptul c` nu iubise
niciodat` pe un altul, ci doar pe el!
Deschise gura, dar nu ie[i nici un sunet. Felicia \ncepu s`
tu[easc`.
– Acum, odihne[te-te. |ncearc` s` dormi. E[ti \nc` prea
obosit` pentru a te preocupa de viitor. Vom mai vorbi despre
asta \n alt` zi.
– Nu pleca!
– R`mân lâng` tine.
Treptat, respira]ia i se f`cu mai pu]in aspr`, apoi adormi.
De data aceasta, f`r` co[maruri, nu mai trebuia s` viseze, visul
se materializase.
|l judecase gre[it. Voia un c`min, o via]` stabil`, un copil.
Voia s` creeze o afacere de familie [i s` asigure vitorul pentru
ai s`i. Puteau lua totul de la \nceput [i s` fie \n sfâr[it ferici]i.
Dar Sally? Ce va spune el când va afla c` era fiica sa [i c`-l
privase de ea atât de mult timp? Nu se va sup`ra, nu-i va
repro[a to]i ace[ti ani pierdu]i? Felicia se \nfior` \n somn.
Mânia lui Grant va fi teribil`.
PROFESORUL DE SCHI 153

{i va avea dreptate! Pân` la urm`, nimic nu era din vina sa.


Felicia \l condamnase f`r` dovezi, se \ndoise de el. Nu se
gândise nici o clip` s`-i ofere o alegere. {i aceste minciuni! El
detesta s-o vad` min]ind. Când va afla adev`rul, o va ur\ [i o
va p`r`si.
Felicia se ag`]ase de cear[afuri, [ifonându-le cu mâinile
\nfierbântate. De ce oare nu-i acordase \ncredere? Nu era ca
mama ei, ar fi trebuit s` aib` \ncredere \n el. {i nici m`car nu-i
l`sase timp s`-i dovedeasc` faptul c` se schimbase!
– Felicia!
Era el! Era \nc` acolo, nelini[tit.
– Pune termometrul `sta \n gur`.
Cât p`rea de obosit. La fel ca \n ziua \n care ea se r`t`cise
\n z`pad`.
– Grant, trebuie s` m` \n]elegi. Nu credeam c` m` iubeai
suficient, pentru a-]i schimba modul de a tr`i.
Cuvintele se \ngr`m`deau [i Feliciei i se p`rea c` nu va avea
niciodat` timp s`-i explice.
– Stai lini[tit`, ]ine gura \nchis`.
– Dac` am f`cut asta, a fost pentru a te proteja, pentru a
nu-mi repro[a tot restul zilelor.
Grant n-o mai asculta. Pusese ordine \n p`turi [i o
men]inea pe perne. Cum putea consim]i ca aceste fraze f`r`
[ir s` poat` \nsemna ceva pentru el? |n delirul s`u, Felicia nici
m`car nu-[i d`dea seama. Ar fi trebuit s` fie calm`, s`
vorbeasc` f`r` grab`. Era incapabil` de asta.
{i totu[i, avea \n minte o idee fix`: s`-i spun` totul [i s`
termine o dat` pentru totdeauna.
Speriat`, se smulse [i-[i scoase termometrul din gur`.
154 MELANIE HURST

– Oh, Grant, ai s` m` ur`[ti!


Acum, Felicia \ncerca s` se ridice [i lui Grant \i venea greu
s-o re]in`.
– Nu m` vei ierta niciodat`! {tiu c` nu m` vei \n]elege, dar
nu m` p`r`si!
Grant o ]inea \n bra]e [i \ncepu s` strige.
– Nadine! Nadine, vino repede!
Nadine nu trebuie s` fi fost prea departe, deoarece sosi
imediat.
– G`se[te-mi ni[te p`turi sau o \mbr`c`mite c`lduroas`. {i
ceva de \nc`l]at. O iau pe Felicia cu mine.
– Ce?
– Trebuie internat` \n spital. Cu viscolul `sta, nu vom g`si
niciodat` un doctor care s` se deplaseze. Temperatura este
crescut` \nc`.
|n timp ce Nadine o \mbr`ca pe Felicia, Grant nu \nceta
s-o strâng` lâng` el. |i vorbea \n [oapt`, o \ncuraja s` fie
\n]eleg`toare [i s` nu se \mpotriveasc`, s-ar fi spus c` se adresa
unei copile.
– Iat`, e[ti gata s` \nfrun]i frigul. Acum s` fii cuminte, m`
\ntorc imediat. Trebuie s` m` duc s` dau drumul la motor [i
s` \nc`lzesc ma[ina.
De-abia ie[i, când intr` Ilse, cu fa]a ro[ie de mânie.
– Ce mai preg`te[ti? Nu e[ti mul]umit` s`-l faci s` se
\ntoarc` sub un pretext nepotrivit, trebuie s`-l determini s`
ias` afar` \n mijlocul unui asemenea viscol! Cum poate ceda
astfel? Trebuie s`-[i fi dat totu[i seama c` joci teatru. E[ti \n
stare de orice pentru a-l vedea \ntorcându-se la tine. M` dezgu[ti!
PROFESORUL DE SCHI 155

Prin cea]a care o \nconjura, Felicia percepu ura pe care o


con]inea acest discurs. Ar fi vrut s`-i r`spund`, s` se apere, dar
nu era capabil`.
Grant, \ntors \n sfâr[it, o \ndep`rt` cu asprime pe Ilse [i
puse mâna pe Felicia. O \nf`[ur` \ntr-o p`tur` [i o ridic` \n
bra]e. Dar când s` ias` pe u[`, Ilse \i t`ie calea.
– De ce te ocupi de ea? Nu vezi c`-[i bate joc de tine, c`
te-a privat de singurul lucru care v-ar fi putut lega? Nici m`car
nu [tii c` Sally este fiica ta!
|n camer` se l`s` o t`cere mormântal`. |n ciuda febrei,
Felicia \l sim]ea pe Grant tremurând u[or. Când, \n sfâr[it,
vorbi, o f`cu cu o voce ciudat de calm`, f`r` replic`.
– Când m` voi \ntoarce de la spital, Ilse, vreau s` fii plecat`.
Felicia ridicase capul [i-i arunc` Ilsei o privire \nc`rcat` de
repro[uri.
– De ce ai f`cut asta? reu[i s` murmure. Mi-ai promis. Este
prea crud.
– Stai lini[tit`, Felicia. Nu merit` osteneala s` te nec`je[ti.
|ndat` ce fur` \n ma[in`, el demar`. Nu spusese nimic [i
chipul \i era indiferent. Felicia ar fi vrut s` fie moart`. Le[in`
lâng` portier`.
Când \[i rec`p`t` cuno[tin]a, ma[ina aluneca \ncet pe
z`pada \nghe]at`. Ningea [i mai tare. Grant acorda toat`
aten]ia condusului [i privea fix drumul, pe care-l ghicea prin
fulgii de[i de z`pad`, ce c`deau. |n mod curios, Felicia se
sim]ea mai bine.
Departe, \n fa]a lor, z`rir` o lumin`. Un girofar galben care
mergea \n aceea[i direc]ie. Grant \njur` [i frân`, ceea ce avu ca
156 MELANIE HURST

efect s` duc` ma[ina de-a curmezi[ul drumului. Era un enorm


plug de z`pad` care \nainta \ncet, aruncând \ntr-o parte un
[uvoi de z`pad` proasp`t`.
– Ce ghinion! Nici un mijloc de a-l dep`[i. Dac` nu
p`r`se[te drumul, putem s` st`m ore \ntregi aici.
Se \ntoarse spre ea [i o privi, verificând dac` \i era cald.
Vocea i se domoli.
– Nu te nelini[ti, c`ldura func]ioneaz` bine, nu ri[ti nimic.
– Grant, las`-m` s`-]i vorbesc. Ai s` m` ascul]i? A[ vrea s`
[tii cum s-au \ntâmplat lucrurile. Vrei s` \ncerci s` m` \n]elegi?
– Pui tot atâtea \ntreb`ri ca fiica ta, spuse el râzând. Ca fiica
noastr`.
Devenise brusc serios. Privirea i se f`cu \ntreb`toare.
– Fiica noastr`? o \ntreb` el \n [oapt`.
– Da, este \ntr-adev`r copilul nostru.
O s`rut` pe cap [i-[i privi mâinile gânditor.
– A[adar, n-a existat niciodat` un alt b`rbat?
– Nu, era un pretext.
– De ce l-ai inventat?
– Trebuia s` g`sesc un mijloc de a te p`r`si \nainte s`
descoperi c` eram \ns`rcinat`. Nu voiam s` m` urm`re[ti [i s`
\ncerci s` m` faci s`-mi schimb p`rerea. Eram convins` c` nu
voiai copii. {tiam c`-]i pl`cea via]a pe care o duceam, c`-]i
pl`cea de asemenea compania altor femei.
– N-au existat niciodat` alte femei, \n afar` de tine!
Felicia râse f`r` bucurie.
– |n acea perioad` o cuno[teai deja pe Ilse. Am auzit-o la
telefon, m`rturisindu-]i c` te iubea.
PROFESORUL DE SCHI 157

– Este p`cat c` n-ai cunoscut-o mai curând. Acum, ai fi [tiut


c` este \n stare s` spun` orice.
Faptul c` râdea, o f`cu pe Felicia s`-l cread`. Dac` s-ar fi
\nfuriat, ar fi protestat, nu l-ar mai fi v`zut niciodat`,
deoarece, atunci ar fi [tiut c` min]ea. Pentru c` incidentul i
se p`rea atât de banal, se sim]i \ncurajat` \n dorin]a de a-l
crede.
– Ai dreptate, admise ea. Eram tân`r`, este singura mea
scuz`. N-am [tiut s`-]i acord \ncredere. La urma urmei, poate
te-ai fi obi[nuit cu ideea de a fi tat`.
– Trebuie s` recunosc, nici m`car ast`zi nu pot s` spun
cum a[ fi reac]ionat atunci.
Aceast` sinceritate \i pl`cu Feliciei, dar o sperie pu]in.
– Vrei s` insinuezi c` ne-am fi putut desp`r]i \n
acela[i fel?
– Poate. F`r` \ndoial`, ai dreptate când vorbe[ti despre
b`rbatul care eram atunci. Nu [tiam ce voiam de la via]`. Pân`
la plecarea ta, cred c` nu mi-am dat seama nici m`car de
profunzimea sentimentelor pentru tine
|ncet` s` vorbeasc` [i un timp fu atent doar la condusul
ma[inii. Lumina de la tabloul de bord \i permitea Feliciei s`-l
observe. P`rea pierdut \n gânduri.
– |n]elegi, relu` el, nu vreau \n nici un caz s` te sim]i
vinovat` de ceea ce ai f`cut. Tu voiai copilul nostru [i erai gata
s`-l aperi \mpotriva tuturor, asta incluzându-m` [i pe mine.
M` cuno[teai bine [i ai ac]ionat excelent. Voi fi sincer: nu
eram preg`tit s-o accept pe Sally.
158 MELANIE HURST

– {i acum, e[ti preg`tit?


– Da, r`spunse el pe un ton grav. Pentru \nceput, probabil
nu voi fi un tat` foarte bun, dar voi \nv`]a foarte repede.
Plugul de z`pad` era gata s` fac` stânga-mprejur. Grant
opri ma[ina lâng` un morman de z`pad`. Se \ntoarse [i zâmbi
Feliciei.
– Acum, eu sunt cel care te \ntreab`, m` vei ierta vreodat`?
S` [tii, va trebui s` \nv`] de asemenea s` devin [i un so] corect.
Felicia nu mai sim]ea febra.
– Dac` te s`rut, relu` el, vei str`nuta iar?
– Cred c` m-am vindecat de acest defect, r`spunse ea
râzând.
O lu` \n bra]e [i puse st`pânire pe buzele ei. S`rutul \i era
umil [i blând \n acela[i timp.
– Hei! V` gândi]i s` petrece]i noaptea pe drum?
Era conduc`torul plugului de z`pad`, care v`zându-i c` nu
se mi[c`, venise s` vad` ce s-a \ntâmplat. Abordase un aer
pu]in amuzat care-i f`cu s` zâmbeasc`. Curajosul b`rbat
probabil nu \ntâlnise prea des \mbr`]i[`ri sub z`pad`.
Grant relu` volanul [i conduse nestânjenit pân` la spital.
Acolo, un medic o lu` \n primire pe Felicia. Dup` un timp, \l
chem` pe Grant.
– N-are nimic domnule, era ultimul puseu de febr` care
precede sfâr[itul unei gripe serioase, nimic mai mult. V`
pute]i duce so]ia acas`. V` voi da un medicament, \n cazul \n
care ar avea mici probleme.
|n timp ce el se duse s` caute leacul, Grant se a[ez` lâng`
Felicia.
PROFESORUL DE SCHI 159

– O vom revedea \n curând pe Sally a noastr`, \i spuse.


Felicia \i lu` mâna.
– Este atât de bine s` te aud numind-o astfel!
Grant zâmbi.
– Vezi, Sally va fi \ntotdeauna favorita mea, un caz special,
[i asta chiar dac` vom avea al]i copii. Pentru noi, ea va fi mereu
imaginea tinere]ii noastre, a iubirii pe care am \mp`rt`[it-o [i
care va r`mâne ve[nic`.
Internul se \ntoarse. |i d`du o sticlu]` lui Grant.
– Iat`, dar sunt sigur c` nu va avea nevoie de ea. Acum se
simte bine.
Felicia ridic` ochii spre Grant. Ochi ce nu mai str`luceau
de febr`, ci de iubire.
– Este adev`rat, m` simt bine. |ncepând de ast`zi, m` voi
sim]i \ntotdeauna bine.
Grant \i d`du bra]ul. Chipul \i era serios.
– S` ne \ntoarcem, ne a[teapt` c`minul nostru.

Sfâr[it