Un American La Londra PDF

PATRICIA NEAL
Un american
la Londra
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CORNELIA BI}OIANU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
– A[ vrea s`-mi explice cineva de ce-l prezenta]i to]i pe

Nicholas Sinclair drept un fel de monstru. Este absurd!
Sian McAllister \[i ridic` ochii din blocnotesul \n care scria de
câteva clipe. Margaret Sell, femeia \n vârst` care tocmai \[i
exprimase cu voce tare \ngrijorarea, p`rea profund
descump`nit`. Ochii alba[tri ai lui Sian cercetar` masa de
conferin]e rectangular`. Biata Margaret, se gândi ea,
compasiunea sporindu-i [i mai mult frumuse]ea delicat` a
tr`s`turilor. Numai jum`tate din personal \[i d`duse osteneala
s` fac` act de prezen]` la [edin]a improvizat`.
– Haide, Margaret, interveni Anna Walker pe un ton
\mp`ciuitor. Sunt sigur` c` nimeni de aici nu crede a[a ceva.
Doar c` [edin]a a fost hot`rât` \n ultimul minut, astfel \ncât... nu
eram decât noi disponibile. Dac` vrei, pot s` \ncerc...
6 PATRICIA NEAL
U[a din spatele lui Sian [i al Annei deschizându-se brusc,

propozi]ia Annei r`mase \n suspensie. |n sal` intrar` trei b`rba]i.
Imediat, printre participante se f`cu sim]it` u[urarea.
– |mi pare rù, Margaret, se scuz` Alan Hunter, un b`rbat
seduc`tor de vreo cincizeci de ani. Dar [edin]a asta era mai
curând o surpriz`. M` tem c` nu ne ve]i vedea decât pe noi trei.
– Cum a fost c`l`toria la New York, Mags? \ntreb` al doilea
\ntârziat luând loc lâng` Sian.
Aceasta \i \napoie zâmbetul lui Bill Gardiner, [eful sec]iei
Istorie, singurul care \ndr`znea s` i se adreseze lui Margaret cu
aceast` porecl` dizgra]ioas`.
– Tocmai urma s` ajung la asta, suspin` Margaret.
Era un moment grav, deoarece de data asta nu-i adres` nici
un repro[ pentru c`-i deformase astfel numele.
– Exact, \nainte de sosirea dumitale, m` \ntrebam de ce toat`
lumea \l prezint` pe Nicholas Sinclair drept un fel de monstru.
– Monstru, cuvântul este poate prea tare, remarc` al treilea,
pufnind \n râs. Dar dac` ar fi s` cred unele zvonuri, fetele au
interesul s` n-aib` \ncredere!
Sian sim]i imediat c` i se \nc`lze[te sângele. Acest Peter Lloyd
nu era lipsit de \ndr`zneal`! Constat` cu pl`cere c` Margaret \l
fulgera [i ea cu privirea.
– Mi-ar fi pl`cut s` fi]i mai interesa]i de calitatea lui de nou
proprietar al societ`]ii la care lucra]i decât de aceste zvonuri
care circul` pe culoare, spuse ea pe un ton dulce-acri[or.
UN AMERICAN LA LONDRA 7
– Dac` am reveni la motivul acestei \ntâlniri? \ntreb` lini[tit

Alan Hunter pe care aceste certuri mai degrab` \l enervau.
– Nu m` ve]i \mpiedica s` spun c` remarca lui Peter Lloyd
m` [ocheaz` prin atitudinea lui discriminatorie fa]` de femei....
ca de obicei, se ap`r` Margaret.
– Remarca]i c` de data asta destinatarul este un b`rbat,
interveni Anna cu o privire dispre]uitoare spre Peter.
Cum Peter Lloyd trimitea un s`rut Annei, din pur`
provocare, Margaret explod`.
– Pentru numele lui Dumnezeu! Am putea ajunge la
subiectul reuniunii noastre? A[a cum [ti]i to]i, revin de la New
York, unde am petrecut câteva zile cu domnul Sinclair. {ti]i
totodat` c` institu]ia noastr` "Sinclair-Lawson", func]ioneaz`
pu]in cam \n gol de la moartea lui Wally Lawson, acum trei luni.
– S` nu exager`m, protest` Alan Hunter. Wally ne lipse[te
teribil tuturor, recunosc, dar \n calitate de persoan`, [i nu ca [ef
de \ntreprindere.
Toat` lumea cl`tin` din cap la aceste cuvinte.
– Margaret, recunoa[te c`, dac` Wally n-ar fi avut obiceiul
sup`r`tor de a-[i delega puterile, Sinclair Lawson n-ar fi ast`zi
unde este...
– Da, bine\n]eles, \ncuviin]` interpelata f`r` tragere de
inim`. {tiu c` \n mediul nostru suntem considera]i pu]in cam...
excentrici.
– Bine, suntem "excentricii" editurii, admise Bill Gardiner, dar
din moment ce beneficiile noastre n-au de suferit, dimpotriv`...
8 PATRICIA NEAL
– Tocmai, am putea face mult mai bine decât atât, i-o

\ntoarse Margaret, sceptic`.
– Cu alte cuvinte, noul nostru proprietar, ca un american
care se respect`, nu se intereseaz` decât de bani, spuse Alex
Hunter cu o not` de cinism.
Margaret scutur` din cap.
– Nu sunt de acord. Am avut \ntotdeauna un proprietar
american. Cu banii familiei Sinclair s-a cump`rat Goodman's.
Pentru acei care nu cunosc povestea casei noastre, Goodman's
este numele ei de origine. }in s` precizez c` niciodat` banii lui
Wally n-au alimentat casieriile noastre, ci ai familiei Sinclair.
Pentru asta, la moartea sa...
Sian [i Anna se \ncruntar`, consternate. Rostind aceste
ultime cuvinte, Margaret nu-[i putuse st`pâni un hohot de
plâns. Totu[i, \[i reveni foarte repede.
– Ceea ce explic` de ce aceast` cas` trece acum \n mâinile
unui Sinclair.
– Cum arat` tân`rul Sinclair? \ntreb` Bill Gardiner.
– Personal, cred c` este succesorul demn al lui Wally, \ncepu
Margaret, care-[i revenise. Este un b`rbat tân`r foarte deschis,
\ndr`gostit de dreptate, care se intereseaz` mult de editura
noastr`. {i v` asigur, inten]iile lui sunt onorabile, adùg` ea
aruncând o privire mustr`toare c`tre Alan Hunter. Familia sa
face parte dintre cele mai bogate din America. Dac` nu era
motivat decât de bani, n-ar fi râvnit cu siguran]` la un capital mic
cum este al nostru.
Dar Alan Hunter nu-[i spusese ultimul cuvânt.

– Tocmai! Ce interes poate prezenta casa noastr` de editur`
\n ochii unui avocat celebru din New York [i care se bucur` \n
plus de o avere personal` considerabil`?
– Lua]i not`, f`cu Bill Gardiner cu un zâmbet ironic, c`
preg`tirea lui juridic` va putea s` ne fie folositoare cu acest
proces care atârn` deasupra capetelor noastre ca sabia lui
Damocles... Având \n vedere turnura pe care o iau lucrurile,
dac` Joel Henderson atac`, exist` [anse serioase ca dolarii lui s`
ne fie [i ei utili!
Margaret nu f`cu nici un comentariu cu privire la acest
subiect.
– |n]eleg nelini[tea voastr`, a tuturor. Dar pentru moment,
nimic nu este definitiv. Tot ce [tiu este c` Wally [i domnul
Sinclair au semnat un acord potrivit c`ruia "Sinclair-Lawson"
trece \n mâinile fiului lui Sinclair, la moartea lui Wally. {i c`
Nicholas Sinclair vine s` se instaleze la Londra...
– {i ia locul lui Wally? \ntreb` Anna.
– Dac` dore[te, da. Sose[te mâine. A[ vrea ca to]i s`-i da]i o
[ans`, f`r` s` manifesta]i aceast` ostilitate pe care o simt la
fiecare dintre voi... [i pe care nu reu[esc s` mi-o explic.
– Margaret are dreptate! exclam` Sian.
– Ce [tii tu despre asta, micu]o? ripost` Peter Lloyd. De-abia
de cinci minute faci parte din casa noastr` de editur`.
Sian \i arunc` o privire plin` de cel mai profund dispre].
10 PATRICIA NEAL
– De opt luni, s`rmane n`t`rù. Dar n-a fost nevoie decât de

cinci minute, \ntr-adev`r, pentru a-mi da seama c` tu erai
afemeiatul de serviciu!
Peter, cu parfumul lui de after-shave [i cu p`rul ondulat
\ntotdeauna piept`nat cu grij`, o scosese din s`rite \nc` din
prima zi.
De atunci, nu trecea o s`pt`mân` f`r` s`-i fac` propuneri
indecente, ca [i altor angajate de vârsta ei.
– Sinclair va avea poate mai mult noroc decât mine! Dup`
câte am auzit vorbindu-se, \i este destul de greu s` scape de
admiratoarele lui.
Profund agasat`, Sian \[i uit` promisiunea de a nu r`spunde
nicioadat` la provoc`rile lui Peter [i-i arunc`:
– Dac` te-ai vedea, e[ti verde de gelozie! |]i imaginezi
probabil c` toate femeile sunt ag`]ate de buzele lui, pândindu-i
cel mai mic zâmbet! Americanii ace[tia nu sunt oameni de
valoare intelectual`, dar dinspre partea portofelului [i a
sexapilului se pare c` n-au de ce s` invideze pe nimeni.
– Sian.... murmur` Anna cu un aer rug`tor.
– Nu! explod` Sian, scoas` din s`rite. M-am s`turat s` suport
cu stoicism agresiunile permanente ale acestui b`d`ran!
Chiar s`pt`mâna trecut`, o angajat` temporar` a plecat acas`
plângând din cauza lui! De ce a[ t`cea?
– De ce, \ntr-adev`r?
Sian tres`ri. Fulger`tor, v`zu privirea \nnebunit` a Annei,
consternarea care se citea pe fa]a lui Margaret [i \n]elese. Vocea
care r`sunase \n spatele ei era profund`, melodioas`... cu un

accent american pronun]at.
– Domnule Sinclair... nu v` a[teptam \nainte de mâine,
mormì Margaret ridicându-se brusc.
Umerii lui Sian se pr`bu[ir`, \[i st`pâni un geam`t surd
fulgerându-l cu privirea pe un Peter Lloyd ironic. Sim]ind o
mi[care \n stânga ei, \[i plec` ochii [i se \ntoarse spre noul sosit.
– |n cele din urm`, spunea el, am hot`rât s`-mi devansez
c`l`toria cu o zi. Am ceva s` v` anun] care, \n principiu, ar trebui
s` v` intereseze. Dar vom vorbi despre asta mai târziu.
Ochii lui Sian urcar` \n lungul trenciului bej, \ntârziind cât
mai mult timp posibil momentul \nfrunt`rii dispre]ului [i furiei
pe care nu va \ntârzia s` le descopere pe fa]a noului proprietar.
Dar de fapt, ce spusese exact? Imposibil s`-[i aminteasc`.
Ochii ei ajungeau la umerii largi, [i \[i continuau drumul lor
dureros, când \i reveni \n minte fiecare din cuvintele ei. Oh, nu!
De ce nu-[i ]inuse gura? Privirea ei se opri pe p`rul negru, des
[i cre] [i br`zdat de [uvi]e mai deschise. |n mod stupid, se
gândea la orele pe care trebuie s` le petreac` la soare.
Apoi \ndr`zni o scurt` privire spre profil.
Sinclair p`rea tân`r, \n jur de treizeci [i cinci de ani, cel mult.
Margaret continua s`-i prezinte fiecare membru al echipei.
"Curând o s` vin` rândul ei", gândea Sian cu impresia c` a[tepta
judecata de apoi.
– {i pentru a sfâr[i, ultima recrut` a casei, Sian McAlister.
12 PATRICIA NEAL
Nu este aici decât de opt luni, dar ea este aceea care a

descoperit-o pe Lucy Walton, adùg` cu amabilitate Margaret.
– |ncântat`, murmur` Sian.
Con[tient` c` p`rea ridicol` s` fixeze cu \nc`p`]ânare masa,
\[i ridic` \ncet capul [i \ntâlni ochii noului sù patron.
|l g`si de o excep]ional` frumuse]e... dup` ce \[i reveni din
[ocul provocat de culoarea lor de un albastru glacial. Dac`
inten]ionase o clip` s`-i \ntind` mâna, abandon` repede aceast`
idee. De altfel, prezent`rile erau terminate [i Sinclair se \ntorcea
deja spre restul adun`rii.
– Pentru a face cuno[tin]` mai am`nun]it` cu fiecare dintre
dumneavoastr`, a[ dori s` v` \ntâlnesc individual. Voi \ncerca s`
v` deranjez cât mai pu]in posibil, dar vom \ncepe aceste discu]ii
\ncepând de mâine diminea]`.
|n ciuda suavit`]ii accentului [i a vocii, nu era nici o \ndoial`:
Sinclair emisese primul ordin. El se \ntoarse spre Margaret, care
st`tea \n picioare lâng` el.
– Când ve]i fi terminat, v` rog s` fi]i amabil` s`-mi indica]i o
camer` care mi-ar putea servi drept birou, murmur` el cu un
zâmbet pe cât de nea[teptat, pe atât de seduc`tor.
Figura lui Margaret se lumin`.
– Dar am terminat! spuse ea urmându-l pe culoar.
Dup` plecarea lor, Peter Lloyd rupse t`cerea.
– Prima cucerire a noului nostru "boss", ironiz` el.
– Vrei s` taci, Llyoyd? se enerv` Alan Hunter. Datorit` ]ie,
Sinclair \[i imagineaz` poate c` s-a trezit cu o echip` de
antiamericani \n bra]e. Cât despre tine, Sian, pe viitor gânde[te

bine \nainte de a vorbi!
– Cum putea s` prevad` c` el va intra? o ap`r` Anna. Toate
femeile care lucreaz` aici se plâng de atitudinea lui Peter.
Singurul dintre voi care \n]elege cât ne exaspereaz` s` fim
sâcâite f`r` \ncetare de acest biet Simon...
– Tocmai, interveni Bill Gardiner. Vom vorbi despre Peter [i
glumele lui deplasate alt` dat`. Este timpul s` ne preocup`m de
Simon. |n stadiul actual al lucrurilor, el este cel care poart`
r`spunderea afacerii Joel Henderson, [i repercusiunile ar putea
fi catastrofale pentru viitorul ei.
Toate fe]ele se posomorâr` la aceste cuvinte.
– Wally \[i ap`ra \ntotdeauna echipa orice s-ar fi \ntâmplat,
declar` lini[tit Alan Hunter. Dar s` privim lucrurile \n fa]`: el nu
mai este aici, [i exist` mari [anse ca Simon s` nu mai lucreze
niciodat`.
– Nu \n]eleg: ultima dat` când am vorbit cu so]ia sa, mi-a
spus c` nu mai era practic paralizat, exclam` Sian, f`r` s`-[i
ascund` emo]ia.
Fusese angajat` la "Sinclair-Lawson" ca asistent` a lui Simon
Porter. Tot ce [tia despre meseria ei datora b`rbatului r`bd`tor
[i fermec`tor care era el. Atacul violent care-l doborâse [i care
fusese cât pe ce s`-l r`pun` \n urm` cu o lun` o bulversase pe
Sian, mai mult chiar decât moartea lui Wally.
– {tiu, Sian, r`spunse cu blânde]e Alan. Dar Margaret [i cu
mine i-am f`cut o vizit` lui Simon exact mai \nainte ca so]ia lui
14 PATRICIA NEAL
s` plece spre New York. Mi-e team` c` s-a terminat cariera lui...
Când m` gândesc c` n-are decât cincizeci [i cinci de ani! adùg`
el cu am`r`ciune. Spuneam a[adar c` Wally l-ar fi sus]inut \n
ciuda procesului care ne atârn` de gât. Totu[i, f`r` s` vreau s`
par alarmist, dac` Sinclair va decide s`-l concedieze, consider c`
ar fi \n dreptul lui, având \n vedere modul cum se pare c` s-au
petrecut lucrurile.
Aceste ultime cuvinte declan[ar` un vacarm de proteste. Alan
b`tu cu pumnul \n mas`.
– Ca [i voi, nu-mi vine s` cred! Dar recunoa[te]i c`
aparen]ele sunt \mpotriva lui! Totul pare s` arate c` a ac]ionat
\n dispre]ul legii.
– Alan, exclam` Bill Gardiner, ai v`zut vreodat` un b`rbat de
valoarea lui Simon s` ac]ioneze atât de nes`buit? Metodele lui
nu sunt poate foarte ortodoxe, dar a respectat \ntotdeauna
regulile jocului. Dac` a ales s` nu consulte avoca]ii firmei, avea
f`r` \ndoial` motive temeinice.
Alan Hunter ridic` din umeri.
– Sunt de acord cu tine. Oricum, Margaret [i cu mine am
examinat toate hârtiile pe care le-am putut g`si. Crede-m`, n-a
fost treab` u[oar`. Simon a fost \ntotdeauna certat cu ordinea.
{ti]i la fel de bine ca [i mine c` p`stra cea mai mare parte a
dosarelor \ngr`m`dite pe biroul lui. De aceea, Margaret a
suspus-o pe Sian unui veritabil interogatoriu, chiar dac` biata de
ea nu putea s` fac` mare lumin` asupra acestui subiect. S` nu
uit`m c` afacerea era practic clasat` la sosirea ei.
Cu toate acestea, \ntoarse o privire aproape rug`toare spre

tân`ra femeie.
– Sunt s`pt`mâni de când caut, oft` Sian. Am reu[it chiar s`
adun câteva dosare despre acest subiect...
– Cei care-l cunosc bine pe Simon nu pot s`-l cread` o
singur` clip` capabil de o asemenea neglijen]`, oft` Alan. Dar
asta nu schimb` cu nimic aparen]ele... Ceea ce m` aduce la
[edin]a noastr` cu Sinclair de mâine.
Toate fe]ele se \ntoarser` spre el, \n a[teptare.
– Desigur, nici unul din noi nu va pune acest subiect pe
tapet. |n schimb, dac` Sinclair ia ini]iativa... trebuie s` fim
pruden]i [i s` câ[tig`m timp. |n cel mai rù caz, nu vom avea
decât s` ne prefacem c` nu [tim nimic despre dedesubturile
problemei.
– }inând seama de gafa mea de adineaori, interveni Sian cu
o grimas`, cred c` \n ceea ce m` prive[te, \ntrevederea mea cu
Sinclair va fi foarte scurt`: "Sunte]i concediat`", este probabil tot
ce-mi va spune.
|ntâlni ochii lui Peter Lloyd care, de data asta, avu delicate]ea
s` par` ab`tut.
– Dat fiind faptul c` lucr`m pentru Simon, continu` ea, a[
putea oricând s` spun c` luam asupra mea toate aspectele legale
[i s`-mi asum responsabilitatea afacerii...
Oricum, dac` trebuie s` m` concedieze, nu mai am nimic de
pierdut...
16 PATRICIA NEAL
– M-ar mira totu[i s` fie atât de obtuz, murmur` Bill, chiar

dac` scoase din context, cuvintele tale pu]in m`gulitoare despre
americani au putut s`-l [ocheze.
– Dac` nu m` concediaz` pentru asta, pot \ncerca s` pledez
recunoa[terea regulilor [i procedurilor edi]iei. Dar dac` Simon
este concediat, el va pierde totul. Probabil chiar [i drepturile de
pensie.
O lini[te ap`s`toare se l`s` \n jurul mesei. Sian urm`rea f`r`
efort ra]ionamentul membrilor micii adun`ri. Pentru ei, dac`
era un post de salvat, era acela al lui Simon. |i era greu s` le-o
repro[eze. |n ochii lor, ea lucra f`r` \ndoial` pentru a avea o
ocupa]ie, nu din necesitate. |n primul rând, majoritatea dintre
ei \i cuno[teau adresa, \n unul din cele mai frumoase cartiere ale
capitalei. {i apoi, erau hainele ei, majoritatea lor purtând
semn`tura celor mai mari case de mod` din Europa.
– Sian, este foarte amabil din partea ta s` propui s` te
sacrifici, murmur` Anna.
– Este adev`rat, aprob` Bill. Dar sper c` nu vom fi obliga]i s`
ajungem la asta. Pân` atunci, t`cere total`: s` sper`m c` va
ap`rea ceva care s` dovedeasc` buna credin]` a lui Simon.
Când Bill t`cu, Sian se \ntoarse spre Alan.
– Alan, tu care l-ai v`zut pe Simon, spuse ea cu team`, de ce
nu i-ai spus nimic?
Alan nu sus]inu mult timp privirea ei nelini[tit`.
– Pentru c`... pentru c` paralizia l-a lipsit de uzul vorbirii, iar
creierul lui nu \nregistreaz` nimic, deocamdat`.
Doctorii lui au speran]e, v` asigur, dar...

– Cât o plâng pe so]ia lui, oft` Sian, cu lacrimi \n ochi. |[i d`
atâta silin]` s` prezinte un tablou ideal despre progresele lui, de
fiecare dat` când \i telefonez...
Atâtea \ntreb`ri se \ngr`m`deau pe buzele ei! Dar t`cu,
cople[it` de mâhnire [i de neputin]`.
***
– Este rândul tù, anun]` Anna Walker.

Cu un zâmbet \ncurajator, se apropie de Sian, venit` s`-[i
caute refugiu lâng` ea chiar de la \nceputul zilei.
– {i nu mai face figura asta! Cine te vede, ar crede c` mergi
la e[afod. Te asigur c` este fermec`tor. N-a fost nici o singur`
dat` vorba despre proces.
Sian se ridic` de pe scaun cu moartea \n suflet. Faptul c`
Sinclair alesese biroul lui Simon, vecin cu al ei, \n locul celui al
lui Wally, o distrusese, f`r` s`-[i poat` explica de ce. Ca [i faptul
c` fiecare membru intervievat al echipei ie[ea cântându-i
osanale lui Nicholas Sinclair. Alan [i Bill priveau ei \n[i[i viitorul
cu mai mult` lini[te decât \n ajun.
Semnele acestea ar fi trebuit totu[i s`-i redea speran]a, se
gândi Sian traversând propriul birou ca s` bat` \ncet la u[a grea
de stejar a lui Sinclair.
18 PATRICIA NEAL
Singura ei consolare era c` nu rostise o singur` dat` numele

lui Joel Henderson \n fa]a colegilor sì.
– Intra]i.
Inspir` adânc [i \mpinse u[a.
Sinclair se ridic` politicos la intrarea ei [i o \ntâmpin` cu un
zâmbet care \ntârzie pe fa]a ei seduc`toare pân` când lu` loc \n
fa]a marelui birou dreptunghiular, atât de familiar, al lui Simon.
– Domni[oar` McAllister... Sian, murmur` el, cu ochii \ntr-un
dosar deschis \n fa]a lui. Este un prenume sco]ian?
– Nu, galez, r`spunse ea, stânjenit` cum nu fusese niciodat`
de când se n`scuse, \n urm` cu dou`zeci [i trei de ani. McAllister
este sco]ian, \n schimb. Sunt sânge amestecat, \ntr-un fel.
Ce-i venise oare s` spun` o asemenea prostie? |[i st`pâni un
geam`t de consternare, sim]ind mângâierea ochilor lui alba[tri
necru]`tori pe fa]a ei.
– Pe care-l prefera]i? Pe cel galez sau pe cel sco]ian?
Sian \l privi f`r` s` \n]eleag`.
– Cum prefera]i s` v` spun? Sian, sau domni[oara McAllister?
– Oh! Sian, bine\n]eles.
– Iar eu r`spund la numele de Nicholas, Nick [i la altele... |n
limitele bunei-cuviin]e, desigur.
Sian crezu c` descoper` un sub\n]eles \n spatele butadei lui.
Era preferabil s` clarifice situa]ia imediat. |ndep`rt` cu o mân`
perdeaua grea de p`r blond care-i c`dea \n ochi.
– Asculta]i... \mi dau seama foarte bine c` v` datorez o
explica]ie, bâigui ea.
– Având \n vedere c` ast`zi am suportat câteva variante de tot

genul pe aceast` tem`, a[ prefera s` v` ab]ine]i. Dac` vre]i...
Sian f`cu ochii mari. Se preg`tise s` \ntâmpine dificult`]i, dar
cu siguran]` nu s` fie redus` astfel la tcere, chiar de la \nceput.
– Cum dori]i, murmur` ea.
– Exact. Cum vreau.
Ceva, \n tonul lui, o f`cu s`-[i ridice capul, tocmai la timp
pentru a z`ri o urm` de zâmbet ironic pe buzele lui. |n alte
\mprejur`ri, ar fi fost cu siguran]` frapat` de senzualitatea
acestui surâs, dar nu v`zu \n el decât cruzime [i ghici intuitiv c`
trebuia s` fie pu]ini cei care-l contrariau pe Nick Sinclair f`r`
urm`ri nepl`cute.
– Bine. Vorbi]i-mi pu]in de rolul dumneavoastr` aici, la
"Sinclair Lawson".
– Sunt un fel de factotum, de la atacul lui Simon Porter.
El m-a angajat drept asistent`. M` ocupam de manuscrisele
nesolicitate.
– Printre care l-a]i descoperit pe cel al lui Lucy Walton.
– Orice iubitor de pove[ti pentru copii l-ar fi remarcat.
Se vorbe[te despre ea ca de o nou` Enid Blyton.
– Ar putea s` v` mul]umeasc` pentru asta.
Sian \l privi cu ne\ncredere. |n ochii lui alba[tri z`ri din nou
un lic`r ironic. Sim]ind c` ro[e[te, \[i ridic` b`rbia sfid`tor.
– Nu crede]i c` ar fi preferabil pentru toat` lumea s` m`
l`sa]i s` explic ce spuneam ieri \nainte de sosirea
dumneavoastr`? \ntreb` ea, uitând orice pruden]`.
20 PATRICIA NEAL
– De ce?
– Asculta]i, nu m` consider paranoic`, dar am totu[i
impresia foarte clar` c` pentru dumneavoastr` aceast`
\ntrevedere nu este decât o mare glum` pe seama mea!
– Dumneavoastr` nu numi]i asta paranoia? exclam` el cu o
surpriz` exagerat`.
Se leg`na pe scaunul lui, cu aerul c` se amuz`.
– Dac` spera]i s` m` face]i s`-mi ies din fire [i s` profita]i ca
s` m` concedia]i, a]i reu[it! exclam` Sian ridicându-se brusc.
Cineva mai cinstit decât dumneavoastr`, m-ar fi concediat pur [i
simplu \nc` de la intrare, \n locul acestui joc crud!
Cu b`rbia ridicat` cu mândrie, se r`suci pe c`lcâie [i se
\ndrept` spre u[`. Din doi pa[i mari, el o ajunse [i-i bar`
drumul.
– Eu care m` consideram "iute la mânie", ce s` spun de
dumneavoastr`? declar` el, nu f`r` admira]ie.
– V-ar sup`ra s` v` \ndep`rta]i din drumul meu?
– Sian, dat fiind faptul c` vom lucra \ntr-o strâns` colaborare,
mai bine s` stabilim imediat câteva reguli pe care s` nu le
\nc`lc`m, dac` vrem s` evit`m orice v`rsare de sânge.
Brusc, furia o p`r`si, l`sând-o vulnerabil` la transformarea
subtil` a expresiei lui Sinclair. Un zâmbet aproape afectuos
plutea acum pe buzele lui.
– Dac` ne-am \ntoarce s` ne a[ez`m?
Sian ridic` din umeri cu resemnare [i reveni spre scaunul pe
care-l p`r`sise atât de impulsiv.
Anna folosise cuvântul "fermec`tor" pentru a-l descrie. La fel

ca un [arpe, da!
– Ce vre]i s` spune]i prin "colaborare strâns`?" Eu m` pricep
[i mai pu]in decât dumneavoastr`, \n problemele de edi]ii.
– Ave]i un fel de a v` exprima...
– S` spunem c`-mi este greu s`-mi imaginez pe cineva cu
mintea s`n`toas` asociindu-se cu mine pentru a \nv`]a meserie,
explic` ea, ca s` atenueze cuvintele lipsite de polite]e.
– Nu este vorba de a-l succeda pe Wally. Nici pe Simon
Porter. De[i membrii cei mai \n vârst` din personal sunt
convin[i c` domnul Porter este cel care ar trebui \nlocuit cât mai
rapid posibil.
Sian f`cu ochii mari, ne\ncrez`toare.
– Ve]i lua locul lui?
– S` spunem mai curând c` deocamdat` m` v`d ca o
marionet`, cu al]ii tr`gând sforile. A[a cum au remarcat
colaboratorii dumneavoastr`, acesta este postul care are cea mai
mare nevoie de mine, pentru moment. Era]i asistenta lui Simon
de opt luni, nu-i a[a? Atunci, accepta]i sau nu s` lucra]i cu mine?
– Am de ales?
De-abi rostise aceste cuvinte [i-[i mu[c` buza.
– Nu asta voiam s` spun! Eu... oh, [i apoi la naiba! Cum vre]i
s` ne descurc`m? Ne pricepem cam la fel de pu]in, atât unul cât
[i cel`lalt!
Sub ochii uimi]i ai lui Sian, Sinclair \[i arunc` spre spate
capul [i izbucni \n râs.
22 PATRICIA NEAL
– Sian, adev`ra]ii profesioni[ti ne vor ghida pa[ii.

– |n cazul acesta, un munte de lectur` v` a[teapt`, spuse ea
cu un oftat. De câteva luni, Simon mi-a cerut s` aleg grâul de
neghin`, dac` pot spune a[a. Bine\n]eles, \i transmiteam totu[i
destul` neghin`.
– {i?
– Uneori se sup`ra. F`ceam dou` teancuri: unul cu
manuscrisele care mi se p`reau c` trebuie s`-l intereseze – altul
pentru cele pe care eu \ns`mi le-a[ fi respins, dar mi-era team`
s` nu m` \n[el.
– Vi s-a \ntâmplat adesea?
– Nici o singur` dat`. Ceea ce-l irita pe Simon. Spunea
\ntotdeauna c` ar trebui s` am mai mult` \ncredere \n propria
mea judecat`.
Sinclair nu f`cu nici un comentariu, cu ochii fixa]i pe dosarul
lui Sian, deschis \n fa]a lui.
– V`d c` ave]i o licen]` cu men]iunea \n literatura englez`.
– Da, dar asta nu \nseamn` neap`rat c` am capacit`]ile
necesare pentru aceast` munc`!
– V`d de asemenea c` este prima dumneavoastr` slujb`.
– Da.
– Nu v-a]i zgârcit cu studiile! Chiar [i un biet yacheu este
capabil s` recunoasc` numele prestigioase ale institutelor pe
care le-a]i frecventat.
|[i ridic` \ncet capul, cu o privire ironic`.
– Voi avea drept asociat` un membru al elitei?
– Presupun c` dumneavoastr`, biet martir, a trebuit s`

munci]i cu \ndârjire ca s` v` pl`ti]i studiile de drept! i-o \ntoarse
ea, agasat`.
– Asta explic` totu[i un lucru. Când te temi c`-]i pierzi slujba,
trebuie s` ai curaj ca s` r`spunde]i a[a cum o face]i. Altfel,
evident...
Pe punctul de a r`spunde c` apar]inea exact acestei categorii
de ghinioni[ti, Sian se r`zgândi. O pândea [omajul dac` va
continua pe acest ton...
Capitolul 2
– Ni se vor aduce sandvi[uri cu pâine pr`jit` imediat, anun]`

Anna depunând dou` ce[ti de cafea \n fa]a lui Sian.
Aceasta \[i alung` cu efort gândurile care o obsedau.
– Mul]umesc. Cât \]i datorez?
– Eu sunt cea care pl`te[te. Necazul este c` ]i-ar trebui mai
mult decât acest modest prânz pentru a-]i reda zâmbetul.
Rela]iile sunt la fel de \ncordate \ntre Nick [i tine?
Sian ridic` din umeri \nainte de a lua o \nghi]itur` de cafea.
La ce bun s` se destìnuiasc` Annei? Ca jum`tate din personalul
feminin de la "Sinclair Lawson", era probabil deja victima
farmecului irezistibil al acestui monstru. Cât despre b`rba]i,
p`reau s`-i poarte to]i cel mai mare respect.
– Sian, eu ocup biroul vecin. Ar trebui s` fiu oarb` s` nu fi
observat nimic.
– S` observi ce?
De ce continua oare s` se prefac`? Avea o nevoie disperat` s`
vorbeasc` [i Anna era confidenta ideal`. Dup` atacul lui Simon,
[i \n mod deosebit dup` sosirea lui Nicholas Sinclair, prânzeau
\mpreun` aproape \n fiecare zi, cu excep]ia acelora \n care Anna
pornea \n cùtarea unui apartament.
– |ntre altele, c` \n ciuda farmecului sù incontestabil, pare
c`-[i petrece destul timp tachinându-te.
– "Pare", spui tu! M` scoate din s`rite, sperând s`-mi dau
demisia ca s` nu m` concedieze el \nsu[i! Poate s` a[tepte cât
dore[te!
– Haide, Sian, dac` voia s` se debaraseze de tine, ar fi
f`cut-o de la \nceput! consider` Anna, care \[i ascundea cu greu
amuzamentul. Unul dintre rùt`cio[ii de la etajul doi v-a botezat
"\ndr`gosti]ii" [i gluma \ncepe s` se r`spândeasc`.
– Sunt mul]umit` c` asta \i amuz` pe unii, i-o \ntoarse Sian
cu toat` am`r`ciunea acumulat` \n trei s`pt`mâni. Dac` vrei s`
[tii, nu mi-a iertat niciodat` remarca din ziua sosirii lui.
Nu numai asta, dar n-a vrut s` m` lase s` m` explic. {tii de ce
ezit` s` m` concedieze acum? Fiindc` i-am spus \n prima zi c`
dac` ar fi avut pu]in curaj, ar fi f`cut-o de la \nceput.
– Imbecilul acela de Lloyd te-a vârât \n \ncurc`tur`. Dar \n
fond, Sian, de ce te ag`]i astfel de aceast` munc`? Este atât de
important pentru tine?
– Bine\n]eles!
Dup` o secund` de ezitare, continu`:
26 PATRICIA NEAL
– Mai \ntâi, aceast` meserie \mi place... sau mai curând, \mi
pl`cea \nainte de venirea lui. L`sând deoparte aceste
considera]ii, se \ntâmpl` s` am nevoie de ace[ti bani.
|n ochii Annei se citi uimirea.
– Recunosc c` m` surprinzi. S-ar spune c` lucrând \mpreun`
de nou` luni, f`r` s` ne cunoa[tem cu adev`rat...
T`cu brusc, \ncurcat`.
– Nu e[ti la cap`tul surprizelor, relu` Sian cu blânde]e.
{tii c` printre oamenii pe care-i cunosc, \n afar` de v`rul meu
Toby, e[ti singura pe care te consider prieten`?
Era la fel de uimit` c` rostise aceste cuvinte ca [i destinatara
lor s` le aud`.
– Surprizele mele spui? Cuvântul este slab! exclam` Anna.
Nu \n]eleg...
Sian scoase un oftat.
– Ai \n]elege dac` ai cunoa[te trecutul meu. Crede-m`,
comparat cu al multora, este mai curând... bizar.
Luându-[i sandvi[ul, se preg`tea s` mu[te cu poft` din el o
\mbuc`tur` când un gând \i trecu prin minte.
– De fapt, Anna, pentru acel apartament care-]i pl`cea atât
alaltìeri, unde sunt demersurile tale?
Anna scutur` din cap cu un aer posomorât.
– L-a luat un manechin. Dintr-o dat`, sunt din nou \ntr-un
punct mort. Nu te voi plictisi cu am`nunte, dar va trebui s`
re\ncep s` caut. Dac` o s` continuu a[a, voi fi \n strad` \nainte de
a fi g`sit. Dou` s`pt`mâni! |]i dai seama? Este tot ce-mi r`mâne.
– Ce-ai spune de un apartament \n Knightsbridge, cu trei

camere, un salon de zi [i dou` s`li de baie? murmur` Sian.
|n ciuda aerului ei deta[at, a[tepta cu nelini[te r`spunsul
Annei.
– Dac` a[ câ[tiga la curse, n-a[ spune nu, r`spunse cu triste]e
aceasta.
– Vorbesc serios, s` [tii. M` plictisesc de moarte, singur`...
– Sian, este \ntr-adev`r foarte amabil din partea ta, dar n-a[
avea cu ce s` pl`tesc nici m`car jum`tate dintr-o chirie \n
Knightsbridge.
– Cine \]i vorbe[te de chirie? Eu sunt proprietara. Acest
apartament este tocmai unul din motivele pentru care nu pot
s`-mi permit pierderea acestei slujbe. |mi spun deja de un timp
c` pentru a face fa]` cheltuielilor de \ntre]inere [i impozitelor,
nu am decât o solu]ie: s` g`sesc pe cineva care s` le \mpart` cu
mine. Numai ideea de a locui cu o necunoscut` m` mai re]inea,
chiar dac` apartamentul este suficient de mare ca s` nu ne
jen`m una pe alta.
– Sian, m` \ntreb dac` visez! exclam` Anna, cu ochi
str`lucitori. Tu... e[ti sigur`?
Avea un zâmbet radios.
– Evident! Am putea cel pu]in \ncerca. {i dac` ]ii s` r`mâi
independent`, vino totu[i la mine pân` când g`se[ti altceva.
– Eu sunt ca [i tine: s` \mpart un apartament cu o
necunoscut` nu-mi spune nimic. Dar cu tine...
Anna t`cu, \ngândurat`.
28 PATRICIA NEAL
– N-a[ vrea s`-]i par indiscret`, dar... te-ar sup`ra dac`-]i pun
o \ntrebare?
– |ncearc` totu[i.
– Când ai ca tine un apartament \ntr-unul din cele mai
frumoase cartiere ale Londrei, cum se face c` ai nevoie s`
\mpar]i cheltuielile cu cineva?
– Dac` te temi c`-]i ofer un acoperi[ din mil`, e[ti pe un
drum gre[it. Singurul mod \n care pot s`-]i r`spund, este s` te
plictisesc cu povestea vie]ii mele.
Vorbind, Sian se gândi c` Anna ar fi prima persoan` c`reia \i
f`cea confiden]e.
– Aveam patru ani când mama mea a murit. Un accident de
ma[in` uciga[ care l-a l`sat pe tat`l meu de neconsolat. A murit
[i el de aproape un an, dar nu mai era decât umbra lui de la
dispari]ia mamei.
Se opri câteva secunde pentru a evoca amintirea – poate
imaginar` la urma urmei – tat`lui iubitor [i afectuos care fusese
al ei de când era mic`.
– Dup` moartea mamei, tata m-a \ncredin]at surorii lui [i a
cumnatului sù, familia Hadleigh. |i adoram pe m`tu[a Evelyne
[i pe unchiul Georges, [i aveam o veritabil` adora]ie pentru
v`rul meu Toby. Pe vremea aceea, trebuie c` nu avea mai mult
de zece ani.
– Tat`l tù locuia [i el cu ei?
Sian scutur` din cap.
– Nu. A plecat de acolo, nu l-am mai v`zut decât de departe...

la periferia vie]ii mele, \ntr-un fel. Asta nu-l \mpiedica s`
doreasc` s` m` dirijeze de la distan]`. |ntr-o bun` zi, a decretat
c` trebuie s` merg la pension. Aveam [ase ani. Unchiul [i m`tu[a
erau consterna]i. Au \ncercat s`-l fac` s`-[i schimbe p`rerea, dar
el n-a vrut s` aud` nimic.
– Dar... s` te desp`r]i de m`tu[a ta când de-abia \]i revenise[i
dup` moartea mamei tale, era o nebunie! exclam` Anna, \ngrozit`.
– Nu [tii cât de bine spui... Cu mintea mea de copil, m`
gândeam c` m` trimitea la pension fiindc` m`tu[a mea va muri
[i ea, ca [i mama \naintea ei. Tat`l meu nu-[i d`dea seama de
nimic. Hot`râse ca fiica lui s` primeasc` cea mai bun` educa]ie
posibil`, numai asta conta. Dup` pension, a urmat
Universitatea, marile institute... am \ndurat totul.
Avu un mic râs scurt.
– Dup` câ]iva ani, am \nceput s` \n]eleg c` singurul mijloc
pe care-l avea pentru a-[i exprima afec]iunea era s` m`
cople[easc` mereu cu cadouri. Familia McAllister era bogat` [i
tata fiind singurul mo[tenitor b`rbat, mo[tenise totul.
Un zâmbet blând \i ap`ru pe buze.
– Ca [i restul clanului – cu excep]ia m`tu[ii Evelyne – avea
concep]ii pu]in demodate despre locul femeii \n societate.
Când i-am spus c` vroiam s` muncesc, prima lui reac]ie a fost
s`-mi propun` un magazin de antichit`]i, sau de flori, ceva care
s` \mpiedice cât mai pu]in posibil via]a u[oar` pe care \n]elegea
s` m` fac` s-o duc.
30 PATRICIA NEAL
– V`d de aici scânteile, murmur` Anna cu un zâmbet.

– Tocmai c` nu. Nu m-am r`zvr`tit niciodat`. Este greu de
explicat, dar deja de mic` doream s`-l protejez. Atunci,
acceptam bijuteriile [i hainele pe care mi le oferea,
pref`cându-m` c` sunt foarte fericit`. Eram incapabil` s` m`
comport cu naturale]e \n prezen]a lui. Când a murit, mi-am
repro[at mult timp c`-l \n[elasem \n privin]a mea, chiar dac` am
evitat astfel numeroase conflicte. N-ar fi \n]eles niciodat` cât de
\nd`r`tnic` [i de ranchiunoas` pot fi.
– Numai când ai motive \ntemeiate s` fii, o ap`r` Anna. Din
ce cauz` a murit?
– De o criz` cardiac`. L`sând un testament foarte am`nun]it
\n care bunurile lui erau \mp`r]ite \ntre mai multe institu]ii [i
persoane. Ceea ce a r`mas trebuia s` fie \mp`r]it \n dou` p`r]i
egale [i s` revin` v`rului meu Toby [i mie. Când spun "egale",
uit s` precizez c` Toby, fiind bìat, a putut intra imediat \n
posesia p`r]ii lui, iar eu nu m` voi putea bucura de partea mea
decât la vârsta de treizeci de ani. Cu apartamentele, este acela[i
lucru – Toby [i cu mine suntem vecini. El a primit actele
notariale la aniversarea celor dou`zeci [i unu de ani. Eu nu voi
intra \n posesia lor decât la treizeci de ani. Tat`l meu trebuie s`
fi considerat treizeci drept vârsta ra]iunii pentru femei...
– Nu cunosc nimic despre treburile astea, dar notarul nu te
las` totu[i f`r` bani...
– Nu exist` bani! replic` Sian zâmbind. Dup` Toby,
cuno[tin]ele tat`lui meu \n materie financiar` erau aproape la
fel de primitive ca [i atitudinea lui fa]` de femei. Desigur, averea

lui era destul de important`. Dar nu uita c` Toby [i cu mine
figuram la sfâr[itul listei beneficiarilor. O dat` ce toat` lumea a
fost servit`, creditorii au fost pl`ti]i [i impozitele achitate, n-au
mai r`mas decât câteva mii de lire de \mp`r]it, pe care Toby s-a
gr`bit s` mi le cedeze.
– |ncep s` \n]eleg...
– Recunosc, este ceva comic \n toate astea. Trìesc \ntr-un
apartament valorând o mic` avere, \n care dulapurile sunt pline
de haine care au costat cât ochii din cap, [i cu toate astea sunt
obligat` s` fac economii dac` doresc s`-mi cump`r o pereche de
blugi. |]i \nchipui, dac` moda se schimb` radical!
– Cel pu]in, tu râzi de asta. Sunt sigur` c` nu pu]ini oameni
[i-ar plânge soarta, \n locul tù.
– Cu atât mai rù pentru ei. Dar spune-mi, acum c`-mi
cuno[ti povestea, mai dore[ti s` te instalezi cu mine [i s`-mi
u[urezi povara, chiar temporar?
– A[ putea pretinde c` este datoria mea s` te ajut, dar de fapt
nu-mi vine s` cred ce noroc am!
***
– Sian!
Vocea lui Sinclair r`sun` din biroul lui.
32 PATRICIA NEAL
– De ce naiba nu se folose[te de interfon? mormì Sian, când

Anna [i cu ea se \ntorceau de la mas`.
Fierbând de furie, deschise \n tromb` u[a de leg`tur`.
– Ce este? \ntreb` ea, cu o figur` agresiv`.
Scaunul pe care Nick era a[ezat se roti. Ca de obicei, purta o
c`ma[` de m`tase [i un costum impecabil pe care mania lui de
a se l`sa \n fundul scaunului nu reu[ea s`-l [ifoneze.
– Iat`-v` \n sfâr[it! M` \ntrebam dac` nu m-a]i abandonat \n
mod la[.
– |mi pare rù, se pref`cu Sian c` se scuz`. |nc` n-a]i sc`pat
de mine.
Nick ignor` provocarea.
– Ce face]i, a[adar?
– Dac` vre]i \ntr-adev`r s` [ti]i, eram pe punctul s-o plictisesc
de moarte pe Anna cu povestea vie]ii mele.
|n unele zile, lucrau \mpreun` f`r` dezacorduri... sau
aproape. |n altele, s`reau scântei la prima privire. De obicei,
Nick era cel care lansa ofensiva, Sian trebuia s` se resemneze cu
un fatalism marcat de iritare.
– Cea a unei biete fete bogate..
– Dac` asta-i tot vre]i ce s`-mi spune]i, cred c` nu ave]i nimic
\mpotriv` s` m` retrag?
– "Cred c` nu ave]i nimic \mpotriv`" o imit` el. Sian, mor de
râs când v` lua]i \n serios! Atât de.... "britanic!"
– Sunt \ncântat` c` v` distrez. Folosesc cel pu]in la ceva.
– Dac` am face pace? \ntreb` Nick pe un ton fermec`tor.

|nchide]i u[a [i veni]i s` v` a[eza]i.
Dac` el credea c` se va descurca din nou cu farmecul lui,
risca s` fie decep]ionat!
– A]i primit câteva telefoane cât a]i lipsit, \n aceast`
diminea]`, \ncepu ea deschizând o agend`.
Un zâmbet mali]ios ap`ru pe buzele ei \n timp ce \nchidea
u[a. Din ziua când, glumind pe seama num`rului de apeluri
feminine pe care le primea pe zi, \l v`zuse pe Nick tres`rind u[or,
Sian avea impresia c` descoperise o fisur` \n armura lui, [i nu
sc`pa niciodat` ocazia s` intre \n joc.
– S` vedem... continu` ea luând loc \n fa]a lui. Dou` apeluri
de la o anume Jill Manning, care p`rea dezorientat` c` nu v`
g`se[te. Altul de la o anume Susan. {i ultimul de la Sarah.
Ce succes! Vi s-a \ntâmplat s` primi]i un singur apel de serviciu,
de când a]i sosit aici?
– Ascunde]i-v` ghearele, "baby". Am dou` linii, nu?
Una pentru afaceri, [i alta pentru telefoanele personale.
Con[tient` c` marcase un punct, Sian ignor` cuvântul "baby"
care, [tia, nu era decât pur` provocare. Nu terminase cu el...
– Nu crede]i c` ar fi preferabil s` rezerva]i linia direct`
pentru via]a dumneavoastr` amoroas` fr`mântat` [i s` dirija]i
mai curând spre biroul meu apelurile profesionale?
– Aranjamentul nostru \mi convine perfect a[a cum este.
Cel pu]in m` aperi de telefoanele nedorite.
34 PATRICIA NEAL
– Necazul este c` sunt atât de numeroase, \ncât sfâr[esc prin

a m` \mpiedica s` lucrez, oft` Sian. Iat` de ce am dat cel`lalt
num`r acestor trei persoane, \ncheie ea. Una din ele s-a ar`tat
teribil de recunosc`toare.
|[i lu` aerul cel mai inocent v`zându-l pe Nick \ncruntându-se.
– Oh! Dumnezeule, Nick, sper c` n-am f`cut o prostie?
Spre marea ei surpriz`, el izbucni \n râs.
– Bine jucat, Sian, a fost cât pe ce s` te cred.
Furioas` c` nu reu[ise s`-l \n[ele, Sian \ncerc` din nou.
– M` \ntreb dac` spui \ntotdeauna acela[i lucru când te sun`,
relu` ea.
Nick se \ndrept` spre scaunul lui, \[i \ncruci[` bra]ele pe
birou, cu aerul celui care consider` c` gluma a durat destul.
– |mi pare rù s` scurtez micile dumitale pozne, dar ne
cheam` datoria. Sper c` n-ai prev`zut nimic pentru acest
weekend?
– Folose[ti trecutul ca [i cum \mi voi anula evident planurile?
E[ti foarte sigur de dumneata.
– |n]elegi repede, o ironiz` Nick. Conduc`torii acestei
edituri, Margaret Alan [i Bill, consider` c` este timpul s` ar`t`m
ce suntem \n stare.
"Conduc`torii acestei edituri"! O lua drept proast`?
Era efectiv singurul care tr`gea sforile la "Sinclair Lawson" [i
dorin]a lui lacom` de a \nv`]a risipea treptat ignoran]a ini]ial` \n
materie de editare.
– Te-ar sup`ra s` intri \n subiect?
– Iat`. Trebuie s-o duc pe Cenu[`reasa la bal, mâine sear`.

– Ce bal? \ntreb` Sian, b`nuitoare.
– Cel pe care-l d` un oarecare Linton...
– Sir Georges Linton! Dar Alan Hunter [i so]ia trebuie s` se
duc`! De altfel, este sigur c` nou` ne va \ncredin]a memoriile
sale...
– Familia Hunter are o problem`: unul dintre copiii lor a fost
operat ast`zi de apendicit`...
– Dar... Bill sau Margaret pot cu siguran]` s`-i \nlocuiasc`?
– De ce n-am putea s-o facem noi? Margaret l-a prevenit deja
pe Linton. El ne-a invitat s` petrecem seara [i noaptea acolo [i
ne rezerv` diminea]a de duminic` pentru o \ntâlnire, \ncheie el
agitând o invita]ie pe sub nasul lui Sian.
Uluit`, i-o lu` din mân`. Un val de surpriz` traversase sferele
\naltei burghezii londoneze când sir Georges Linton, ministru
retras din via]a public`, anun]ase publicarea memoriilor sale.
Vestea atr`sese reprezentan]ii celor mai mari edituri din capital`
la u[a sa. Sir Georges era celebru pentru nonconformismul lui
[i pentru libertatea cu care-[i exprima opiniile.
Dar sir Georges \i [optise lui Simon Porter, vechi prieten, c`
manuscrisul lui ar putea foarte bine s` ajung` \n redac]ia de la
"Sinclair Lawson". Dup` atacul lui Simon, Margaret r`m`sese
f`r` ve[ti de la el, pân` la apari]ia nea[teptat` a invita]iei. Aceasta
era adresat` \n termenii cei mai vagi "delegatului" lui Simon
Porter [i partenerei sale.
– De ce pari atât de \ngrijorat`? \ntreb` Nick.
36 PATRICIA NEAL
"Sinclair Lawson" nu obi[nuie[te s` solicite contracte. Nu ne

r`mâne decât s` a[tept`m lini[ti]i ca el s` se hot`rasc`.
– Lini[ti]i! Un singur cuvânt nepotrivit din partea noastr` [i
se va adresa altora.
– Vei fi acolo s` m` chemi la ordine, \n cazul când modul
meu deschis de a vorbi l-ar ofensa pe b`trânul lord.
– Poate ar fi preferabil s` iei pe altcineva decât pe mine, nu?
O ceart` \n public risc` s` aib` cel mai prost rezultat.
– |mi place s` trìesc periculos, murmur` el cu o lic`rire
pozna[` \n ochi. De altfel, am impresia c` sir Georges are o
sl`biciune pentru fetele frumoase.
Furioas` s` fie obiectul unei remarce cu puternice rezonan]e
de macho, Sian s`ri \n picioare.
– Dac` a[a stau lucrurile, explod` ea, adreseaz`-te cuiva din
haremul dumitale personal! Sunt sigur` c` uneia din ele \i va
face pl`cere s`-]i serveasc` drept ghid.
– Sian, \mi pare rù.
O ajunse la u[` [i-[i puse mâinile pe umerii ei.
– Regret cu adev`rat. Observa]ia mea a fost stupid`.
Crede-m`, sunt sincer.
Cu blânde]e, o oblig` s` se \ntoarc`.
– Te scuzi numai pentru c` te-ai sim]it prost s` explici
celorlal]i de ce refuz s` te \nso]esc, \l acuz` ea.
– Se poate spune c` ai o foarte proast` p`rere despre mine.
P`strându-[i o mân` pe um`rul ei, cu cealalt` \i ridic` b`rbia.
Sian \[i p`str` cu \nc`p`]ânare ochii fixa]i pe gulerul c`m`[ii lui.
Erau atât de aproape, deodat`...

– Dac` nu pot s`-]i m`rturisesc c` te g`sesc frumoas` f`r`
s-o iei drept o insult`, \nseamn` c` este momentul s` avem o
explica]ie.
Blânde]ea hipnotic` a vocii lui avu asupra lui Sian efectul
unui balsam, f`când-o s` uite tensiunea care n-o mai p`r`sea de
câteva s`pt`mâni.
– N-am fi ajuns aici dac` m-ai fi l`sat s` pun cap`t
ne\n]elegerii care planeaz` de la sosirea dumitale surpriz`,
r`spunse ea, f`r` s` uite un singur moment complimentul pe
care i-l f`cuse.
– Ce ne\n]elegere? Cuvintele dumitale erau cum nu se poate
mai clare.
– Nick, [tiu c` aparen]ele sunt \mpotriva mea, dar nu judeca
dup` ele.
|[i ridic` ochii. Dar tocmai \n clipa când putea \n sfâr[it s` se
explice, mintea ei nu era preocupat` decât s` admire curba
ferm` a b`rbiei lui Nick, genele lui dese m`rginind ochii de un
albastru viu...
– Dac` am face o \n]elegere? spuse el când privirile li se
\ncruci[ar`.
– Ce fel de \n]elegere? murmur` Sian, blestemându-[i emo]ia
care se sim]ea \n vocea ei.
– Vii la Linton cu mine... [i eu \]i ascult explica]iile \n timpul
drumului.
38 PATRICIA NEAL
Rostind aceste cuvinte, nu \ncet` o singur` clip` s`-i sus]in`

privirea, \n timp ce mâinile \i alunecau imperceptibil de pe
umeri. Dintr-o clip` \n alta, o va lua \n bra]e. Deodat`, sim]i o
dorin]` irezistibil` s`-i ating` u[or cu degetul [uvi]ele aurii care
se desprindeau din masa mai \ntunecat` a p`rului lui Nick, ca
ni[te raze de soare.
– A[adar, Sian?
De[i \ngrozit` de nebunia dorin]elor ei, g`si puterea s` dea
din cap.
– Am putea... s` pecetluim acordul nostru? mai \ntreb` el.
Soneria telefonului r`sun` \n clipa când el \[i strecura
degetele \n p`rul ei [i-i ridica b`rbia. Dându-[i seama c`
\ntredeschisese buzele \ntr-o invita]ie spontan`, o cuprinse
teama.
– ... Telefonul, murmur` ea, speriat`.
– Am auzit.
Bra]ele lui Nick c`zur`. |nainte de a ridica receptorul,
depuse totu[i un s`rut pe fruntea lui Sian. |n aceea[i clip`, se
sim]i ca [i cum i se luase o povar` imens` de pe umeri. Nu lipsea
mult s` pretind` c` nu se \ntâmplase nimic. Dar era prea onest`
[i prea curajoas` pentru asta. Un frison \i str`b`tu spatele. Dac`
magnetismul acestui b`rbat avea un asemenea impact asupra ei,
care \l ura, ce efecte putea avea atunci asupra admiratoarelor
lui?
– Vezi? murmur` el \nchizând telefonul. Un adev`rat apel
profesional. Ca s` te contrazic`.
El \ncerc` s` surâd`, cùtând privirea lui Sian. |n timp ce se

gândea cu spaim` c` având asemenea ochi putea ajunge la
gândurile ei cele mai intime, \[i reveni rapid. "Ajunge, nu mai
visa cu ochii deschi[i!"
– S` [tii c` de fapt n-am dat num`rul de telefon
admiratoarelor dumitale, m`rturisi ea.
Fu prima surprins` auzindu-se rostind aceste cuvinte.
– M` lini[te[ti. |n ciuda aerelor mele de lùd`ros, nu eram
prea sigur. Recunosc c` prefer asta. Bine. Voi trece s` te iau pe
la ora patru, mâine dup`-amiaz`.
– |]i voi scrie adresa mea.
– Inutil. O am deja. Ia-]i liber dup`-amiaza asta ca s`-]i g`se[ti
o ]inut` corect`, adùg` el \nfundându-[i mâinile \n buzunare.
Pe banii casei, bine\n]eles.
– Am ce-mi trebuie, mul]umesc, r`spunse sec Sian. Plec, am
de lucru.
– Dar \mi permit s` insist: ar trebui totu[i s`-]i iei
dup`-amiaz` liber`. Mergi la bal mâine, prin]es`. Trebuie s` fii
\n form`.
– Acum dou` minute, te adresai mai degrab` Cenu[`resei,
i-o \ntoarse Sian, mul]umit` s` simt` din nou agresivitate \n
schimburile lor de cuvinte. Fii lini[tit, cred c` pot r`mâne treaz`
pân` la miezul nop]ii...
Capitolul 3
– Sincer, nu \n]eleg foarte bine de ce te plângi.

Din fotoliul unde era a[ezat, Toby Hadleigh \i zâmbi
veri[oarei lui, cu un aer ironic.
– Dup` câte am auzit spunându-se despre Sinclair, multe
femei [i-ar da un an din via]` ca s`-[i petreac` un sfâr[it de
s`pt`mân` cu el!
– Ia not` de asta, Anna, [i aminte[te-i data viitoare când va
\ndr`zni s` spun` c` birourile de avocatur` nu sunt locuri de
bârf`!
Anna zâmbi, privirea ei amuzat` mergând de la tân`ra femeie
a[ezat` turce[te \ntr-un fotoliu enorm la tân`rul b`rbat blond
stând alene pe canapea.
– |n]eleg mai bine de ce vre]i amândoi s` m` mut cât mai
repede posibil. De fapt, ave]i nevoie de un arbitru!
Diminea]`, la perspectiva de a pleca peste câteva ore \n

compania lui Nick, Sian se trezise cu un sentiment de adev`rat`
groaz`, pe care sosirea Annei o risipise \n mod miraculos.
Pentru prima dat` din copil`rie, Sian avea o prieten`, un lux
care mult timp \i fusese refuzat.
– Spun asta ca s` v` tachinez. Dac` a]i [ti ce ner`bd`toare
eram s` vin! oft` Anna.
Privirea ei admirativ` se opri la fiecare din mobilele care o
\nconjurau.
– Nu cred c` am v`zut vreodat` un apartament atât de
frumos.
– }i-l voi ar`ta \ntr-o zi pe al meu. Este identic cu al lui Sian
\n privin]a dispunerii camerelor. Numai dezordinea este
diferit`.
– N-ai decât s-o invi]i pe Anna la cin disear`, Toby.
Sian se \ntoarse spre Anna.
– Am \ncheiat un acord \mpreun`: \n timpul s`pt`mânii,
Toby se ocup` de micul dejun, iar eu de cine. |n weekend,
invers`m rolurile alternativ. Când este rândul lui Toby, mergem
de obicei la restaurant...
– |n leg`tur` cu asta, \]i amintesc c` este weekendul tù,
interveni Toby. {reat` cum e[ti, b`nuiesc c` l-ai cump`rat pe
Sinclair pentru a sc`pa de datoriile tale!
– Dac` asta intereseaz` pe cineva, \mi place la nebunie s`
g`tesc, remarc` Anna plecându-[i capul pentru a evita perna
care zbura spre ea.
42 PATRICIA NEAL
– |n cazul acesta, Anna, pot s`-]i promit c` vei fi mutat`

\nainte s` se fac` sear`! \i arunc` Toby.
– Nu-l crede, Anna. Nu-]i dau mult timp pân` vei ajunge s`-i
cârpe[ti ciorapii. Dar are dreptate, ar trebui s` sfâr[e[ti o dat`
pentru totdeauna ast`zi. La ce bun s` a[tep]i?
– Venisem doar s` arunc o privire, protest` slab Anna, deja
cucerit`.
– {i veri[oara mea a profitat \n mod la[ s` repete cu tine
explica]ia ei cu Sinclair. La naiba, Sian, i-ai spus \ntr-adev`r...
A doua pern` zbur` prin aer.
– Iart`-m`, se scuz` el. {tiu c` perspectiva acestui weekend
nu te bucur`, dar am \ncredere neclintit` \n capacit`]ile tale de
adaptare.
– Datorit` ]ie! exclam` Sian pufnind \n râs.
|l privi cu afec]iune pe cel care o proteja, o agasa, o iubea [i
o nec`jea din copil`ria lor cea mai fraged` [i pe care-l considera
ca un frate.
– Dac` ai [ti câte m-a f`cut s` \ndur pân` ast`zi, oft` ea
\ntorcându-se spre Anna.
– Eram cel mai dr`gu] copil! {i pentru a v` ar`ta la
amândou` c` am devenit un gentleman, m` angajez s` m` ocup
de mutarea Annei. |]i garantez c` la \ntoarcerea ta, va fi instalat`!
Anna sfâr[i prin a capitula la argumentele lor [i Sian se ridic`.
– Perfect! Pot pleca lini[tit`.
– Deja? Ora \ntâlnirii tale a fost devansat`?
– Nu, dar am inten]ia s` fiu \n hol la ora convenit`. {i singur`.
– Sian, e[ti sigur` c` nu vrei s` cobor cu tine ca s`-l

\ntâmpin`m? \ntreb` Anna cu \ngrijorare.
– Absolut.
Apoi, abandonându-[i aerul lùd`ros, f`cu o mic`
strâmb`tur`.
– Ca s` fiu cinstit`, sunt \ngrozit`, dar este preferabil s`-l
\nfrunt singur`.
La ora patru precis, Sian a[tepta \n holul imobilului, cu
geanta de voiaj la picioare. La ora patru [i un sfert se a[ez` pe
trepte, cu b`rbia \n mâini. O iritare vecin` cu furia cedase locul
\ngrijor`rii.
– V-a tras clapa, doamn`? \ntreb` deodat` o voce grav`.
Sian se preg`tea s`-l fulgere cu privirea pe glume]ul rùt`cios
când \l recunoscu pe Nick.
– |nc` un sfert de or` [i m` nelini[team, ironiz` ea.
Un zâmbet fermec`tor \i r`spunse. |n ciuda enerv`rii, Sian nu
se putu \mpiedica s` admire elegan]a natural` a lui Nick.
Chiar \mbr`cat \n blugi [i pulover, p`rea ie[it direct dintr-o
revist`.
– Nu m` a[teptam ca circula]ia s` fie atât de proast`, \ntr-o
sâmb`t` dup`-amiaz`.
Luând geanta de voiaj a lui Sian cu o mân`, i-o \ntinse pe
cealalt` ca s-o ajute s` se ridice.
– S` mergem. Ai o poveste s`-mi spui, se pare... adùg` el pe
un ton din care nu lipsea ironia.
44 PATRICIA NEAL
Urcând \n Porche, Sian \i r`spunse cu o privire la fel de

veninoas` ca o mu[c`tur` de [arpe cu clopo]ei [i nu pierdu
timpul cu preambuluri inutile.
– Nick, avem \ntr-adev`r o problem` de limbaj, sau prin
"poveste" \n]elegi o n`scocire, un pìenjeni[ de minciuni?
– A[ \nclina mai curând spre problema de limbaj.
Ascunzându-[i un zâmbet, \ntoarse cheia de contact [i
efectu` cu succes o jum`tate de \ntoarcere.
– Dar d`-i drumul, vorbe[te-mi, sunt numai urechi.
Este practic, acest b`can de la col]ul str`zii, adùg` el, glumind
f`r` s` zâmbeasc`, rulând de-a lungul luxoaselor vitrine ale
magazinelor Harrods.
– Te-ar sup`ra dac` m-ai l`sa s` vorbesc? se impacient` Sian.
– }i-am spus, sunt numai urechi, repet` el cu mali]iozitate
\nainte s` se angajeze pe Brompton Road.
– |n ziua când ai sosit, m` enervasem pentru c`...
– Ah?
|n culmea enerv`rii, Sian \ncerc` \n zadar s`-[i reg`seasc`
logica explica]iei atât de \ndelung repetat` cu Anna. |n cele din
urm`, furia o cople[i [i totul se \ncâlci \n mintea ei.
– Opre[te, cobor.
– O.K., tac. Dar Sian, promite-mi s` nu mai strigi a[a! Am
nevoie de toat` concentrarea ca s` conduc pe stânga.
La aceste cuvinte, furia lui Sian se potoli, cedând locul
nelini[tii.
– Dumnezeule, este adev`rat! Nick, las`-m` s` conduc eu.
– Nu, m` voi descurca foarte bine... din momentul când e[ti

amabil` cu mine.
Sian inspir` profund, hot`rât` s` termine aceast` explica]ie
prea mult timp \ntârziat`.
– Tocmai m` certasem cu unul din colegii mei, care \ncearc`
o pl`cere rùt`cioas` s` irite toate femeile pe care le \ntâlne[te
\n drumul lui.
– Un american?
– Bine\n]eles c` nu!
Cum ajungeau la o intersec]ie, Sian \i atinse instinctiv bra]ul.
– Ma[inile care vin din stânga au prioritate!
– Fii calm`. Nu mai spun un cuvânt, am promis.
– Motivul pentru care \]i atacam compatrio]ii...
Se \ntrerupse, \ncurcat` de circumstan]e s`-[i sus]in`
explica]ia cu argumente logice, cum avusese inten]ia. Cu curaj,
relu`:
– Acest b`rbat, spuneam, tocmai f`cuse o remarc` despre
succesul tù la femei. Mi se pare c` i-am spus – nu mai [tiu
foarte bine – c` sosirea ta \l va face nebun de gelozie.
Aceste fraze sacadate, f`r` nici o coeren]`...
– Dup` aceea, i-am amintit un vechi dicton despre
americani. Cred c` se aplica solda]ilor, \n timpul r`zboiului.
T`cu, consternat`, [i se f`cu t`cere.
– Sian?
– Da.
– |mi permi]i s` vorbesc, acum?
46 PATRICIA NEAL
– Oh, foarte nostim.

– |n mare, asta mi-au explicat deja Alan [i Margaret. Ca [i
tine, de altfel, au avut grij` s` nu men]ioneze numele acelui
b`d`ran.
– N-are importan]`. Ceea ce a[ vrea s` [tiu, este de ce \ntre]ii
degeaba confuzia de la \nceput, [tiind foarte bine c` de fapt
n-am nimic \mpotriva americanilor?
– Nu [tiu. |ntre noi, totul este atât de complicat...
– G`se[te alt` scuz`, asta nu ]ine!
– Este totu[i adev`rat! La fiecare din \ntâlnirile noastre, sar
scântei. Chiar [i acum, când m` tratezi mai mult sau mai pu]in
drept mincinos, ce vrei s` fac? S` m` ghemuiesc la picioarele
dumitale [i s` tac ca un motan?
– Faci ce crezi. Pân` atunci, recunoa[te c` pentru tine toate
ocaziile sunt bune ca s` m` provoci.
– |n timp ce tu e[ti numai zâmbet [i gentile]e cu mine, a[a-i?
– Nu-mi deforma spusele! {tim amândoi cine a \nceput.
Doar n-ai vrea totu[i s` r`mân f`r` reac]ie!
– Sian, crede-m` c` am \ncheiat un armisti]iu. |]i aminte[ti?
Pe punctul s`-l acuze c` manevreaz` ca s` ias` din impasul \n
care logica \l dusese, Sian se r`zgândi. Era preferabil s` tac`.
Dup` cum vor merge lucrurile, curând nu vor mai putea s` evite
v`rsarea de sânge.
– Bine\n]eles c`-mi amintesc, oft` ea, \nvins`.
Ca [i cum trìa \nc` amintirea persistent` a mângâierii
mâinilor lui pe p`rul ei [i cea a blânde]ii tremur`toare a vocii
sale. Tulburat`, scutur` repede din cap. Trebuia s` schimbe cât

mai repede subiectul.
– Dup` p`rerea ta, vom ob]ine memoriile lui sir Georges?
\ntreb` ea.
– Dac` ar trebui s` d`m crezare zvonurilor, este posibil. De
fapt, l-am prevenit pe Peter Lloyd. Dac` mai aud o singur`
persoan` c` se plânge de el, poate s`-[i caute de lucru \n alt`
parte.
– Cum de-ai fost sigur c` era el?
– Ace[ti tipi sfâr[esc \ntotdeauna prin a se tr`da. Recunosc
totu[i c` a \ncercat s` te acopere având grij` s` nu se dezv`luie
el \nsu[i.
– Dar... tocmai spuneai \n urm` cu mai pu]in de cinci minute
c` nu cuno[ti numele b`rbatului c`ruia \i r`spundeam.
– Ah? Ce este sigur, este c` generozitatea ta m-a uimit – ca [i
a majorit`]ii angaja]ilor de la "Sinclair Lwson", de altfel. Sunt
femei care au o nevoie disperat` de aceast` slujb`. De care bìe]i
ca el profit`...
– Nick, Peter n-are nici o putere asupra nim`nui. Este doar
imatur [i demn de mil`.
– Tu crezi asta. Nu este prima dat` când \ntâlnesc un
lùd`ros de genul lui. Am jurat c` peste tot pe unde voi trece,
m` voi debarasa de cei care le persecut`. M` nec`je[te mult c`
Wally a tolerat asta.
– Wally era un tip formidabil, dar avea tendin]a s`-i vad` pe
al]ii dup` propria sa imagine. |l cuno[teai bine?
48 PATRICIA NEAL
– Nu destul. Era na[ul meu, dar c`l`toriile sale \n Statele

Unite erau rare. Tat`l meu spunea c` se comport` cu Londra
precum cu o amant` frumoas`: nu putea r`mâne prea mult timp
departe de ea, de team` c` nu va mai fi acolo la \ntoarcerea lui...
– Totu[i, a ales s` fie \nmormântat \n America.
– A fost ultimul gest de prietenie pentru tat`l meu. Singura
dat` când l-am v`zut pe acesta plângând, a fost când a aflat c`
Wally dorise s` fie \nmormântat la Boston. Ca s` \n]elegi, trebuie
s` [tii c` atunci când aveam optsprezece ani, tat`l meu a fost
victima unui \ngrozitor acccident de avion din care a fost
singurul supravie]uitor. Traumatismul a fost atât de mare, \ncât
nu s-a mai urcat niciodat` \ntr-un avion. |n testamentul lui,
Wally preciza c` voia s` fie \nmormântat la Boston dac` murea
\naintea tat`lui meu. {tia c` acesta ar fi f`cut c`l`toria pân` la
Londra, \n ciuda groazei sale, [i a vrut s` evite asta. Era un om
extraordinar.
– E[ti din Boston? Te credeam newyorkez!
– Mai ai multe de \nv`]at \nainte s` po]i recunoa[te accentele
americane, "baby", r`spunse Nick cu un puternic accent din
Bronx.
– Este adev`rat, singurul de care sunt sigur` sut` la sut`, este
accentul din sud.
– Care? C` sunt numeroase!
Nick o f`cu pe Sian s` râd` cu lacrimi trecând \n revist` tot
repertoriul lui. Ea nu \ntârzie s` cear` \ndurare.
– Ar trebui s` \ncerci scena, când editura va \nceta s` te amuze.
– S` m` amuze? Cum po]i s` crezi a[a ceva? Eu \mi iau munca

foarte \n serios.
R`ceala lui brusc` zdruncin` pu]in buna dispozi]ie a lui Sian.
– Nu era o critic`, departe de asta, bâigui ea. La urma urmei,
ai o diplom` de jurist... {i apoi, n-ai venit aici decât de trei luni
dup` moartea lui Wally.
– Ca s` fiu sincer, aveam nevoie s` m` \ndep`rtez de New
York un timp.
– Nick, nu voiam s` fiu indiscret`!
– Nicidecum. M-am gândit \ntotdeauna c` \ntr-o zi sau alta
voi veni s` m` stabilesc la Londra pentru a-i urma lui Wally. Ca
[i el, m-am \ndr`gostit de acest ora[ de când eram copil.
– Dar atunci, dac` aveai inten]ia s` te instalezi aici, de ce
]i-ai irosit to]i ace[ti ani studiind dreptul american?
– |n domeniul juridic, nici o forma]ie nu este pierdut`, chiar
dac` sistemele sunt diferite. Pur [i simplu pentru c` m`
gândeam c` am \nc` mul]i ani \naintea mea...
Oft` [i scutur` din cap.
– Wally nu avea decât cincizeci [i cinci de ani. Cu doi ani mai
pu]in decât tat`l meu.
Sian sim]i privirea lui insistent`.
– |mi pare rù. Dar acum mi-am amintit... Margaret m-a
informat c` ]i-ai pierdut tat`l cu pu]in timp \nainte de la intra la
"Sinclair Lawson".
– Da. Ca [i pe Wally, o criz` cardiac` l-a r`pus.
– Nu e[ti obligat s`-mi vorbe[ti despre asta.
50 PATRICIA NEAL
– Nu m` jeneaz`.
– V` \n]elegea]i bine?
– Nu tocmai. Mama mea a murit când aveam patru ani. Tat`l
meu nu [i-a revenit niciodat`. Am fost crescut` de sora sa [i
cumnatul lui. Dac` unchiul Georges ar muri acum, atunci da, a[
avea impresia c` pierd un tat`.
– Dintr-o dat`, te sim]i vinovat`. Dar nu ai dreptate. Nu ai
nimic s`-]i repro[ezi. Ai [tiut c` [i via]a lui Wally a fost bulversat`
de moartea unei so]ii?
Sian \l privi surprins`.
– Nu era c`s`torit decât de doi ani, când o boal` fulger`toare
i-a r`pus so]ia, explic` el. Tat`l meu n-a suportat s`-l vad` pe
Wally s` se cufunde \n alcoolism f`r` s` reac]ioneze. Pentru el a
cump`rat "Goodman's". Cuno[tea dragostea lui Wally pentru
Anglia [i pentru c`r]ile vechi. |n ideea lui, noile responsabilit`]i
\ntr-un cadru diferit puteau s`-l salveze de la dec`dere.
{i miracolul s-a produs.
– Wally [i so]ia lui aveau copii?
– Nu. Dar asta n-ar fi schimbat cu nimic triste]ea lui.
Gânde[te-te la tat`l tù.
Blânde]ea [i compasiunea pe care i le ar`ta Nick o
emo]ionar` pe Sian.
– Regret numai c` n-a avut [ansa s` aib` un prieten ca tat`l
tù ca s`-l ajute.
T`cerea se l`s` câteva momente, populat` de amintiri [i de
figuri disp`rute.
– P`rin]ii nu-]i lipsesc? \ntreb` pe nea[teptate Sian.

Nick scutur` din cap, zâmbind.
– |i voi vedea probabil ca [i cum a[ trì la New York! Mie nu
mi-e team` s` iau avionul.
– A[adar, de New York doreai s` fugi, [i nu de America \n
general.
Sian \[i regret` imediat indiscre]ia, dar Nick nu p`ru
deranjat.
– S` l`s`m mor]ii \n pace, vrei? spuse el. A[ asculta cu pl`cere
muzic`. Deschide cutia de m`nu[i. Vei g`si acolo câteva casete.
Sian se execut`. |n afar` de dou` casete de jazz, celelalte erau
toate cu muzic` clasic`. F`r` s` ezite, alese Polonezele lui
Chopin.
– Avem acelea[i gusturi, remarc` Nick. |n fond, Sian, \n
sufletul tù e[ti o romantic`.
Zâmbetul care \nso]i aceste câteva cuvinte o tulbur`. Când
Nick vorbea astfel, era cople[it` de farmecul lui. |nfundându-se
\n scaunul ei \nchise ochii.
A doua fa]` a unei casete cu muzic` de jazz tocmai se termina
când se angajar` pe o alee m`rginit` de copaci care traversa
câteva hectare ale unei propriet`]i perfect \ntre]inute, pân` la o
veche cas` victorian`.
– Ce p`rere ai? \ntreb` Nick \ntorcându-se spre Sian. Am
ajuns \ntregi [i nici m`car o singur` dat` n-am circulat pe
dreapta.
Fur` \ntâmpina]i de un majordom stilat.
52 PATRICIA NEAL
– Sir Georges v` a[tea[t`, domnule Sinclair. Se \ntreba...

– Sunte]i Nicholas Sinclair? De la "Sinclair Lawson"? \ntreb`
o voce u[or gâfâit`.
O tân`r` femeie cu p`rul castaniu-ro[cat [i cu o privire vie
cobora \n goan` scara impozant`.
– Exact, r`spunse Nick, amuzat.
– M` prezint: Beverley Grade, fiica lui sir Georges.
– |ncântat. Iat-o pe Sian McAllister, una din... colegele mele.
Sian schimb` cu tân`ra femeie o strângere de mân` amical`
[i ferm`.
– Tata este foarte ner`bd`tor s` v` \ntâlneasc`. A cerut s` v`
vad` imediat ce sosi]i.
– Dar de ce o asemenea urgen]`? se interes` Nick.
– Este gripat de dou` zile, [i ca s` fiu sincer`, este absolut
insuportabil. Refuz` s` primeasc` un medic, repet` la tot pasul
c` este la suflarea de pe urm`. {i este obsedat de ideea s` v`
\nmâneze manuscrisul.
– |n cazul acesta, doamn`, s`-i scurt`m a[teptarea, conveni
Nick.
– Ve]i face asta? Dar v` rog, spune]i-mi Beverley. Nu vre]i s`
v` r`cori]i \nainte?
Sian scutur` din cap.
– Asta poate s` a[tepte.
– Nu [tiu cum s` v` mul]umesc! exclam` Beverley cu
recuno[tin]`. Urma]i-m`. Este \n biroul lui.
|i conduse de-a lungul unui culoar lambrisat cu lemn

pre]ios, un covor gros cu desene bogate \n`bu[indu-le
zgomotul pa[ilor.
– |ncerc de ieri s`-l fac s` anuleze aceast` serat`, dar nu vrea
s` aud` nimic.
Beverley intr` câteva clipe mai târziu \ntr-o \nc`pere
spa]ioas` cu pere]ii acoperi]i de c`r]i. Un c`min uria[ de piatr`
ocupa latura din fund. Un foc de lemne \nc`lzea atmosfera.
|ntr-un fotoliu de lâng` [emineu st`tea un b`rbat cu umeri largi,
privind fl`c`rile. Se ridic` la intrarea lor [i fa]a lui pu]in ro]ie se
lumin` de un zâmbet.
– Tat`, dân[ii sunt Nicholas Sinclair [i Sian McAllister, de la
editura "Sinclair Lawson".
– Ah! Ce fericit sunt s` v` v`d!
Ochii vii [i str`lucitori \ntârziar` mai mult decât era necesar
asupra siluetei gra]ioase a lui Sian.
– Sunte]i micu]a asistent` a lui Porter, nu-i a[a?
Un acces violent de tuse \i [terse zâmbetul larg.
– Tat`! exclam` Beverley, repezindu-se spre el. |n ce stare
e[ti! De ce nu m` la[i s` chem un medic?
Sir Georges \i r`spunse printr-o grimas` [i se a[ez` din nou
\n fotoliu cu o privire spre Sian. |n momentul când vru s`
vorbeasc` din nou, un al doilea acces de tuse \l reduse la t`cere.
Revenindu-[i, b`tu mâna fiicei lui.
– Pl`mâni afurisi]i! |n ceea ce prive[te doctorul, vom vedea
mâine.
54 PATRICIA NEAL
– Ce p`cat... A[ fi fost fericit s` v` invit la vals, disear`, se

\ntoarse el zâmbind fermec`tor lui Sian.
Fiica lui zâmbi.
– Iat`-v` lini[tit`. Dac` g`se[ti \nc` puterea s` glume[ti cu
femeile frumoase, nu este totul pierdut.
– Un privilegiu pe care-l dobânde[ti \mb`trânind, murmur`
sir Georges, cu un aer nevinovat. Pariez c` tân`rul Sinclair este
obligat s`-[i ]in` gura. Sau v-a]i declarat deja dragostea?
– Tat`! protest` Beverley aruncând o privire dezolat` spre
Sian.
– Deloc [ocat, Nick zâmbi.
– |nc` nu m-am exprimat.
– B`nuiam. R`bdare, tinere. Cine [tie? Disear` la bal, poate...
|[i sublinie cuvintele cu un hohot de râs r`sun`tor.
– |mi pare rù c` am insistat s` veni]i \n biroul meu \ndat` ce
sosi]i, dar voiam s` v` anun] c` ]ineam neap`rat s` v`
\ncredin]ez memoriile mele. M-a[ fi ocupat mai devreme de asta
dac` bietul Porter n-ar fi avut acel atac. Lizzie, so]ia lui, mi-a spus
c` exist` pu]ine [anse s`-[i reia curând activitatea.
|ntoarse o privire trist` spre foc, \nainte s-o \ntrebe pe fiica lui:
– Beverley, condu-o pe domni[oara McAlister...
– Spune]i-mi Sian, v` rog.
– ... pe Sian \n camera sa \n timp ce \l pun pe Sinclair la
curent cu câteva am`nunte.
Sian \ntoarse o privire \ntreb`toare spre Nick, care cl`tin`
din cap.
– Poate vom dansa totu[i \mpreun` disear`, dac` v` sim]i]i

mai bine, spuse ea ridicându-se.
– N-a[ vrea s` v` asurzesc tu[indu-v` la ureche, replic`
mali]ios sir Georges. Nu, este lucru hot`rât, nu voi participa la
serat`. |n schimb, promite]i-mi c` ve]i veni s` lua]i un ultim
pahar cu mine \nainte de culcare. |mi va face pl`cere.
Cele dou` femei p`r`sir` biroul discutând.
– Tusea asta m` nelini[te[te, spuse Beverley. Se agraveaz`
din or` \n or`. Necazul este c` fiind un atât de bun actor,
reac]ioneaz` la o slab` migren` la fel ca la o durere
insuportabil`. Imposibil s` [tii exact ce are.
– Cel pu]in, aproape a acceptat s`-l primeasc` pe doctor
mâine. Este \ncurajator.
– A[a cum \l cunosc, oft` Beverley, poate foarte bine s`
revin` asupra hot`rârii lui.
Dup` un labirint de culoare, Beverley deschise u[a unei
camere mari decorat` \n albastru-mov [i auriu.
– V`d c` lucrurile dumneavoastr` au fost aduse. Perfect.
V` las s` v` schimba]i. Dac` ave]i nevoie de ceva, chema]i-m`.
So]ul meu [i cu mine nu suntem decât la dou` u[i mai departe.
Arunc` o privire la ceas.
– Serata \ncepe \ntr-o or`. Ave]i timpul necesar s` v`
preg`ti]i.
R`mas` singur`, Sian \[i deschise valiza aruncând o privire
nesigur` rochiei de sear` pe care ea [i Anna o aleseser`
\mpreun` din garderoba ei. |n timp ce se machiase [i-[i periase
56 PATRICIA NEAL
p`rul, nu \ncetase s`-i arunce priviri cu coada ochiului. Poate

era pu]in... prea provocatoare. Dar era prea târziu ca s` regrete.
Când veni momentul s`-[i examineze imaginea \n oglind`, \n
picioare, se strâmb`. Aceast` tân`r` femeie seduc`toare cu ochi
str`lucitori, era ea? Brusc, \ncepu s` regrete \ndr`zneala care o
f`cuse s` aleag` aceast` ]inut`, mai curând de gal`, decât o
rochie cuminte. Rochia furou de culoare neagr` \i l`sa un um`r
gol, \n timp ce m`tasea fluid` se mula [i-i accentua fiecare curb`
voluptuoas` a corpului. Totu[i, despic`tura interminabil` de-a
lungul piciorului drept o indispunea cel mai mult. Un pas
nepotrivit [i se deschidea, expunându-l pân` la jum`tatea
coapsei. Cu un oftat, Sian puse \n fa]a ei cutia cu bijuterii [i
scoase colierul, br`]ara [i cerceii din diamant [i safir. |nchizând
colierul, se gândi cu triste]e c` \n curând, aceste minunate
podoabe vor dormi \n fundul unei case de bani la banc`.
Contractul de asigurare expira peste câteva s`pt`mâni, [i nici nu
se punea problema s`-l re\nnoiasc`. Cu o ridicare din umeri, se
\ntoarse [i exers` mersul cu pa[i mici \n jurul camerei când se
auzi o b`taie la u[`. Beverley, f`r` \ndoial`. Va putea s`-i arate
rochia [i s`-i cear` p`rerea.
– Intra]i! Tocmai aveam nevoie de un sfat...
Cuvintele \i murir` pe buze când \[i d`du seama de gre[eal`.
|n loc de Beverley, era Nick, \mbr`cat splendid \ntr-un smoching
negru.
– Ce fel de sfat? \ntreb` el cu un zâmbet admirativ.
– Nimic. Credeam c` era Beverley, bâigui Sian.
– Poate pot s-o \nlocuiesc, insist` Nick.

Cu pleoapele pe jum`tate \nchise, se sprijini cu spatele lâng`
u[`, cu mâinile \n buzunare. De[i iritat` de dezinvoltura lui, Sian
se resemn`.
– A[ fi vrut s` [tiu exact ce lungime de pas a[ putea s`-mi
permit.
Nesesizând sensul dilemei ei, Nick f`cu ochii mari.
– Avem o dat` mai mult o problem` de comunicare.
– M` tem c`-mi descop`r pu]in prea mult piciorul, se enerv`
Sian.
Cu aerul c` nu \n]elege un cuvânt din explica]iile ei, Nick
scutur` din cap.
– Hot`rât lucru, ne-ar trebui un traduc`tor...
Dar lic`rirea care str`lucea \n ochii lui o inform` pe Sian c`
râdea deliberat de ea. Atunci, cu o expresie inocent` simulat`
perfect, \naint` spre el lungind exagerat pasul.
– Acum, \ntoarce-te [i traverseaz` camera, \i porunci Nick.
Ea se execut`, jucându-se inten]ionat cu despic`tura rochiei.
– Perfect... Nu-]i voi face decât o recomandare: scurteaz`
pasul \n prezen]a lui sir Georges. Nu sunt sigur c` inima lui ar
suporta tratamentul pe care mi-l aplici...
|ntrebându-se cum s` ia aceast` remarc`, Sian \i arunc` o
privire amenin]`toare.
– Haide, haide, o dojeni Nick deschizând u[a. Nu uita de
armisti]iul nostru...
58 PATRICIA NEAL
– Tocmai. Te sf`tuiesc s`-]i aminte[ti de el data urm`toare

când vei dori s` râzi pe socoteala mea, replic` ea.
– Cine vorbe[te de râs pe socoteala ta? Dac` stângul este la
fel de extraordinar ca dreptul, ai picioare minunate. {i sunt
mul]umit c` ]i-ai ridicat p`rul. Vrei s` [tii de ce? Sau preferi s`-]i
explic din ce motiv armisti]iul nostru nu va merge niciodat`?
– Cum va trebui s` suport amândou` explica]iile, d`-i
drumul, i-o \ntoarse Sian, agasat`.
– |n ceea ce prive[te p`rul, poate s` a[tepte.
De data asta, Sian \[i pierdu r`bdarea.
– Vei hot`r\ \ntr-o zi s` cobori?
– |ndat` ce vom pecetlui acordul nostru... {tii c` un tratat
n-are valoare decât atunci când este validat de cei doi
protagoni[ti, adùg` el cu blânde]e luând mâinile lui Sian ca s`
le pun` pe reverele hainei lui.
– Ce te-a g`sit? murmur` ea sim]ind c` o cuprinde teama.
|ntrebare pur retoric`. Sian nu-[i d`du seama c` \nchisese
ochii decât \n momentul când sim]i buzele lui Nick pe obrazul
ei. Inocen]a acestui s`rut stârni \n ea o stare de confuzie. Dar
curând, c`ldura buzelor lui ajunse pe buzele ei. Câteva secunde
dup` aceea, o strângea \n bra]e f`r` echivoc. Sian nu \ncerc` s`
se elibereze, ame]it` dimpotriv` de o bucurie de nedescris.
Buzele ei r`spunser` de la sine incit`rilor celor ale lui Nick.
Acestuia \i sc`p` un geam`t când ea \[i strecur` degetele \n p`rul
lui. Ca [i cum nu a[tepta decât un semn din partea ei, o strânse
[i mai tare \n bra]e. {i apoi, \n momentul când miracolul era pe
punctul s` se \mplineasc`, ea \i sim]i buzele murmurându-i la

ureche:
– Sian, avem companie.
Panica \i acceler` b`tìle inimii. Ca un automat, l`s` s`-i cad`
bra]ele de-a lungul corpului.
– Sian, Nicholas, iat`-v` \n sfâr[it! Aceast` cas` este un
adev`rat labirint când n-o cuno[ti, [i mi-a fost team` c` v-a]i
r`t`cit! Vi-l prezint pe Mike, so]ul meu.
Prezent`rile \i permiser` lui Sian s`-[i revin`.
– Cum se simte sir Georges? reu[i ea s` articuleze.
– Tocmai m` duc s`-l v`d, r`spunse Mike, \n timp ce
str`b`teau culoarul.
– Mike are oroare de aceste reuniuni mondene, replic`
Beverley râzând. Indispozi]ia tat`lui meu este pentru el
providen]ial`!
Nick strânse mâna lui Sian, r`mas` \ntr-a lui.
– S-a culcat? \ntreb` el.
– Doamne sfinte, nu! Niciodat` \nainte de miezul nop]ii. Este
de altfel ora la care v` a[teapt` cu Sian, pentru un ultim pahar.
Sian \ntâlni privirea lui Nick [i b`tìle inimii i se accelerar`.
– Apropo, Nick, relu` Mike. Un industria[ compatriot al
dumitale tocmai a sosit jos. So]ia lui pretinde c` te cunoa[te.
Numele de Fenton \]i spune ceva?
– Am auzit \ntr-adev`r vorbindu-se despre un anume Sam
Fenton, r`spunse Nick cu o ridicare din umeri. Dar de so]ia lui,
n-am nici cea mai mic` amintire....
Capitolul 4
– Ar trebui curând s` alerg \n ajutorul acestui biet Nick,

murmur` Beverley, u[or \ngrijorat`.
– Eu nu m-a[ nelini[ti pentru el, dac` a[ fi \n locul tù. Are
mijloacele de a se ap`ra. De fapt, cine sunt aceste dou` isterice?
– Cele dou` fiice ale unui personaj de vaz` din regiune. Ele
"vâneaz`" \n dou`, punând ochii pe b`rba]ii cei mai seduc`tori
de la serata unde opereaz`, f`r` s` se sinchiseasc` dac` sunt
c`s`tori]i sau nu. Inutil s`-]i spun c` au o destul de proast`
reputa]ie. Dar p`rin]ii lor s-ar sim]i jigni]i, dac` cineva ar "uita"
s` le invite \ntr-o zi.
– Mul]umi]i cerului c` se leag` de el, atunci. Este celibatar.
– {tiu, dar m` gândeam c` poate... tu [i cu el...
Sian scoase un râs for]at.
– A[! V` lini[tesc imediat. Raporturile noastre sunt strict

profesionale.
Dac` spunea adev`rul, cum s` califice tandrele s`ruturi
schimbate \n pragul camerei ei? Privirea ei nu \ntârzie mai mult
de câteva secunde asupra siluetei zvelte a americanului.
– Ai avut mult noroc s` cre[ti \ntr-o cas` a[a somptuoas`,
declar` ea ca s` schimbe subiectul.
– Ai dreptate! Arhitectura este din perioada Tudor. Exista
chiar [i un pasaj secret... Prive[te, s-ar spune c` Nick \ncearc` s`
scape.
|ntr-adev`r, câteva secunde mai târziu, el li se al`tur`.
– Am instalat un bufet \n sufragerie, anun]` Beverley. Sper c`
v` ve]i duce s`-l onora]i.
– Cu pl`cere, r`spunse Nick strecurând mâna lui Sian sub
bra]ul lui stâng.
Amuzat`, Sian o v`zu pe Beverley luându-i cel`lalt bra].
– Cu fiecare din noi de fiecare parte, nu mai ri[ti nimic,
glumi ea.
– Scuz`-le pe surorile Carrey, spuse Beverley la rândul ei.
N-au nici o educa]ie.
– Sper cel pu]in c` nu ]i-au f`cut propuneri indecente, relu`
Sian râzând pe \nfundate.
– Râde]i, doamnelor. Este exact ce s-a \ntâmplat. Din fericire,
pot conta pe amândou` s` m` proteja]i.
– Numai pe Sian, spuse Beverley. Din nefericire, datoria m`
cheam` [i va trebui s` v` p`r`sesc.
62 PATRICIA NEAL
Dar cu Sian, sunt sigur` c` nu ri[ti nimic. Pe mai târziu!

– Cred c` este mai nelini[tit` pentru tat`l ei decât vrea s`
recunoasc`, murmur` Sian urm`rind-o cu privirea pe gazda lor
care se \ndep`rta. P`cat c` n-a ascultat-o când i-a propus s`
anuleze serata.
– Este un personaj... aprob` Nick. Memoriile lui trebuie s`
fie pasionante de citit.
Ajungând \n fa]a mesei mari acoperit` cu tot soiul de
mânc`ruri, el \[i lu` un aer \ncruntat.
– Detest aceste bufete, mormì el. Cum vrei s` nu se ajung`
la o catastrof` când trebuie s` ]ii \n echilibru un pahar [i o
farfurie manevrând totodat` cu]itul [i furculi]a? Recunoa[te c`
trebuie s` fii acrobat.
Demonstra]ia minunat` a cuvintelor lui o f`cu pe Sian s`
pufneasc` \n râs.
– De ce trebuie ca toate femeile frumoase s` fie lipsite de
inim`? \ntreb` el simulând cea mai mare spaim`.
– Este mult mai pu]in complicat decât crezi, spuse ea.
– Ah? Ajung s` am complexe de fiecare dat` când iau masa,
\n aceast` ]ar`. Eram invitat la un mare dineu, \ntr-o alt` sear`.
De ceea ce m` temeam, s-a \ntâmplat: mi s-a servit maz`re
verde!
|n fa]a indign`rii care se reflecta pe tr`s`turile lui Sian, \i fu
foarte greu s`-[i p`streze seriozitatea.
– Care este problema?
– O american` m-ar \n]elege imediat.
Dac` m` vedeai \ncercând s` ]in furculi]a ca englezii, cu

partea rotunjit` \n sus! De fiecare dat`, nu reu[eam s` prind
decât un biet bob de maz`re verde din patruzeci!
– Dac` \ntorceai furculi]a, gazda nu ]i-ar fi purtat pic`.
– Poate, dar sunt \nc`p`]ânat din fire. Apropo de asta, am o
solu]ie s`-]i propun. Prive[te...
Imperturbabil, lu` farfuria lui Sian [i v`rs` con]inutul \ntr-a
lui, \nainte de a-i \ntinde dou` pahare pline cu vin.
– Iat` ceea ce numesc eu s` ai sim]ul organiz`rii! exclam` el
spre marea pl`cere a \nso]itoarei sale. Sian, calmeaz`-te [i
deschide gura.
Cu o r`bdare exagerat`, a[tepta ca ea s`-[i redobândeasc` o
aparen]` de calm pentru a-i \ntinde o bucat` de somon
proasp`t.
– Apropo, Margaret ]i-a dat s` cite[ti manuscrisul pe care
l-am adus din Statele Unite?
– Nu \nc`, dar vorbe[te adesea despre el. Cum de a ajuns \n
mâinile tale?
– Un prieten mi l-a \ncredin]at, un irlandez care trìe[te \n
Statele Unite. M`tu[a lui este autoarea. A[tept cu ner`bdare
p`rerea ta. Sian?
– Da?
– Ui]i partea ta din târgul nostru. {i vinul?
– Oh, iart`-m`! exclam` ea apropiind un pahar de buzele lui
Nick. Va trebui s`-]i \ndoie[ti u[or genunchii, dac` vrem s`
evit`m o catastrof`.
64 PATRICIA NEAL
O pândea din nou un râs nebun.

– Cum se spune, lumea este mic`!
|ntrebându-se cui se adresau aceste cuvinte, Sian se \ntoarse
repede pentru a se trezi nas \n nas cu o frumoas` american`. Era
o tân`r` femeie de vreo treizeci de ani, cu un p`r blond,
splendid.
– Ar trebui s` apleca]i paharul, o sf`tui ea pe Sian cu ironie,
numai dac` nu ave]i inten]ia de a-l sufoca pe acest domn,
bine\n]eles.
Furioas` c` se simte ro[ind, Sian \l cùt` cu privirea pe Nick.
Când privirile lor se \ntâlnir`, ridic` \n mod comic o sprâncean`,
cu o figur` care fu cât pe ce s`-i provoace râsul. Foarte calm, el
puse farfuria pe mas` [i o debaras` pe Sian de pahare.
– Nu [tiam c` aveai o prieten` american` aici, ironiz` el \n
sfâr[it, f`r` s` zâmbeasc`.
Apoi se \ntoarse spre nou-venita, \nclinându-[i respectuos
capul.
– |ncântat s` v` cunosc. Nicholas Sinclair la dispozi]ia
dumneavoastr`.
– Despre dumneavoastr` vorbeam, spuse americana
ignorând mâna pe care el i-o \ntindea. Noi ne cunoa[tem.
– Adev`rat? Ah! Trebuie s` fi]i doamna Fenton. |ncântat.
Sian ar fi jurat c` rostise acest nume la \ntâmplare.
– Ave]i memorie scurt`. Ne-am cunoscut la Henry Salinger.
Patty Longhurst ne-a prezentat. Patty este cea mai bun` prieten`
a mea.
– Sunt bucuros s` v` rev`d, declar` Nick, foarte monden.

Privirea lui Sian trecea de la unul la altul. Aceast` re\ntâlnire
avea hot`rât lucru ostilitate [i ur`. Ce se putuse \ntâmpla oare?
– V-o prezint pe Sian McAllister, adùg` Nick.
Sian primi o strângere de mân` glacial` [i se sim]i stânjenit`
când americana o lu` deoparte, \ntorcând aproape spatele lui
Nick.
– Nu-mi credeam urechilor când am auzit-o pe doamna
Grade rostindu-i numele. Atât de departe de New York!
Credeam c`-l g`sesc cu Patty, pe cale s`-[i s`rb`toreasc`
divor]ul... Sunt sigur` c` v-a vorbit despre Patty, nu?
– Doamn` Fenton, dac` ave]i ceva de spus, interveni Nick, v`
sugerez s` v` adresa]i mie.
– Prefera]i ca ea s` nu [tie nimic despre modul cum a]i
tratat-o pe aceast` biat` Patty, a[a-i? A]i dori s`-i ascunde]i [i
faptul c` n-ave]i nici o dorin]` ca ea s`-[i recapete libertatea,
pentru c` tipi ca dumneavoastr` prefer` s` se distreze lini[ti]i
f`r` s` sufere inconvenientele unui angajament sincer!
Tonul urca. Sian \l v`zu pe Nick p`lind.
– Necazul, cu tipii josnici de felul `sta...
– V` rog! interveni Sian cu fermitate. Suntem invita]i aici [i
aceast` scen` \ncepe s` devin` dezagreabil`.
Americana avu un râs sarcastic.
– Lini[ti]i-v`, cu Nicholas Sinclair n-ave]i de ce s` v` teme]i
de scandal. Pur [i simplu nu se simte vizat. Aminti]i-v` de asta,
domni[oar`, \n ziua când v` va veni rândul. Când v` ve]i da
66 PATRICIA NEAL
seama, se va fi debarasat de dumneavoastr` de mult. {i va fi deja

departe!
Sian sim]i mâna lui Nick pe um`rul ei.
– Vino, Sian. S-o l`s`m pe aceast` \ncânt`toare persoan` cu
divaga]iile sale.
Cu sprâncenele \ncruntate, o lu` de mân` [i o trase dup` el.
– Nick, te rog! \l implor` Sian care nu se putea ]ine dup` el.
– Domnule Sinclair?
Nick se opri brusc ca s` \ntoarc` o privire str`lucind de furie
spre b`rbatul cu ochelari care-l interpela.
– Sam Fenton, spuse acesta din urm`, cu mâna \ntins`. V`
prezint scuzele mele pentru so]ia mea.
Nick schimb` cu el o strângere de mân` rezervat`.
– De ce?
– Pentru c` o cunosc pe Patty Longhurst, [i trebuie s`
recunosc c` nu mi-a fost niciodat` simpatic`. Cred c` so]ia mea
n-o vede deloc a[a cum este.
– N-are nici o importan]`, oft` Nick, mai destins. Pân` atunci,
v-a[ fi recunosc`tor s-o ]ine]i departe de mine.
Sam Fenton schimb` cu el un zâmbet complice.
– Noi plec`m. {i \nc` o dat`, scuzele mele.
Cu o scurt` \nclinare din cap, Nick o conduse pe Sian spre
sala de bal, cu o masc` de nep`truns pe fa]`.
– Vrei s` dansezi?
– Nu... eu... Nick, e[ti sup`rat.
– Consideri c` \]i datorez o explica]ie? \ntreb` el pe un ton

glacial.
– Nicidecum! exclam` ea. |n schimb, dac` ai inten]ia s` m`
faci s` pl`tesc pentru enervarea ta, protestez!
– Fapt este c` deta[area ta este extraordinar de
reconfortant`. Majoritatea femeilor pe care le cunosc ar fi murit
de dorin]` s` afle am`nunte despre acest vodevil!
– Ceea ce dovede[te c` ai rela]ii de proast` calitate... sau c`
e[ti subiectul unor generaliz`ri abuzive!
– Lini[te[te-te, "baby". Aceste aere revoltate nu te prind.
Dar... unde te duci?
Prinzând-o de bra], o \mpiedic` s` fug`.
– Dac` nu nume[ti asta a arunca gaz pe foc... \ncepu el, pe
un ton amenin]`tor.
– Te plângeam mult, adineaori. Dar tu...
Ea ridic` din umeri, furioas`. Iritarea lui Nick se potoli
imediat.
– Ai dreptate, oft` el. Ascult`, dac` am g`si un col] lini[tit
unde s` discut`m?
F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, o conduse spre un rând de
scaune goale din fundul s`lii de bal.
– Aici este mai bine, Sian, n-am pretins niciodat` c` sunt un
sfânt, atac` el imediat, \n timp ce ea lua loc lâng` el. {i totu[i,
nici m`car unui sfânt nu-i place s` i se reaminteasc`
\mprejur`rile când s-a acoperit de ridicol.
68 PATRICIA NEAL
Nicholas Sinclair s` se acopere de ridicol? Sian se \ndoia c`

asta ar fi posibil.
– Nick, s` uit`m asta, vrei?
– |n felul acesta reac]ionezi \n fa]a adversit`]ii? \ntreb` el
sarcastic, \nchizând ochii.
– Nu e[ti lipsit de tupeu! Cine a pus un ocean \ntre el [i
problemele lui?
Timp de câteva secunde, se m`surar` din priviri. Apoi,
umerii lui Nick se pr`bu[ir`.
– Ai dreptate. M-am purtat ca un la[.
– Nu asta am spus, \ngìm` Sian.
– Nu nume[ti la[itate s` inci]i o femeie m`ritat` la divor],
apoi s-o abandonezi \n ziua când este \n sfâr[it liber`?
– Asta nu m` prive[te, mormì Sian, descump`nit`.
– O.K., dar las`-m` cel pu]in s` m` explic.
Sian ridic` din umeri, obligat` s`-[i recunoasc` decep]ia.
Reac]ia lui Nick nu se l`s` a[teptat`.
– Cu aerele tale de sfânt`, s-ar crede c` nu ]i s-a \ntâmplat
niciodat` s` comi]i cea mai mic` gre[eal` de judecat`!
– Te \n[eli. |n aceast` privin]`, sunt ne\ntrecut`.
– Cu riscul de a fi acuzat [i de sexism, ai scuze: primul, e[ti
femeie, al doilea, ai câ]iva ani mai pu]in decât mine. Eu nu pot
pleda pentru nici o circumstan]` atenuant`.
A[ezându-se mai confortabil, \[i \ncruci[` picioarele \n fa]a
lui [i-[i \nfund` mâinile \n buzunare.
– Am cunoscut-o sub numele de fat`, Patty Emmerson. Lucra

cu jum`tate de norm` la unul din asocia]ii mei.
Sian arunc` o privire spre profilul lui. El reflecta aceea[i
am`r`ciune ca vocea sa.
– La urma urmei, nu este mare lucru de explicat. Am fost
sedus de misterul pe care-l l`sa s` planeze \n jurul ei. Cu tot ce
avea de ascuns, nu m` mai mir c` p`rea atât de anigmatic`.
– Dac` \n]eleg bine, nu [tiai c` era c`s`torit`, murmur` Sian.
– Când o femeie trìe[te singur`, când este liber` ca p`s`rile
cerului [i când are tot timpul s`-]i consacre, ultimul lucru
care-]i trece prin minte este s-o \ntrebi dac` este c`s`torit` sau nu.
– Unde era deci so]ul ei?
– |nainte, trìau \mpreun` la Rhode Island pân` \n ziua când
Patty a hot`rât s` stea pe propriile ei picioare.
– Dac` [tiai asta...
– N-am aflat decât mult mai târziu, când so]ul ei a cerut
divor]ul... citând numele meu.
– Oh, nu! Erai foarte \ndr`gostit de ea?
– Un timp, cred c` da. Cred chiar c`, la un moment dat,
doream s` m` c`s`toresc cu ea.
Ridic` din umeri, gânditor, trecându-[i o mân` prin p`r.
– Totul mi se pare atât de \ndep`rtat! Când a \nceput s`
vorbeasc` despre asta, din proprie ini]iativ`, mi-a fost team`. Cel
mai rù este c`-l pusese la curent pe so]ul ei cu leg`tura noastr`,
f`r` s`-mi fi vorbit vreodat` despre el! exclam` el, ca [i cum \nc`
\i venea greu s` cread`.
70 PATRICIA NEAL
A profitat chiar de asta ca s` cear` divor]ul. Bine\n]eles, el a

fost foarte gr`bit s` i-l acorde.
– Ce ipocrizie! exclam` Sian, indignat`.
– Da [i nu. Privind \n urm`, \mi dau seama c` a \ncercat \n
câteva rânduri s` abordeze acest subiect cu mine. Eu f`ceam
\ntotdeauna \n a[a fel \ncât s` schimb subiectul, ca [i cum
presim]eam ce urma s`-mi anun]e. Apoi a trebuit s` lipseasc`
dou` s`pt`mâni f`r` \ntrerupere. La \ntoarcerea la New York,
am g`sit \n coresponden]a mea o convocare de la avocatul ei.
– De data asta ai \n]eles, totu[i...
– La drept vorbind, a[teptam prima ocazie ca s-o rup. Din
acest motiv, m` \ntorsesem direct acas` la mine, la \ntoarcere,
de[i ea m-a implorat s` trec imediat pe la ea. Trebuie c` voia s`
m` preg`teasc` pentru surpriza care m` a[tepta.
– Nick, regret c` te-am acuzat c` ai pus un ocean \ntre tine [i
problemele tale, murmur` Sian, vinovat`. |n locul tù, cred c`
a[ fi luat prima rachet` ca s` m` refugiez pe alt` planet`.
– |]i m`rturisesc c` m-am gândit la asta, \ncuviin]` el cu un
zâmbet. Pe de alt` parte, \n]eleg atitudinea de adineauri a
acestei doamne Fenton. Patty [i cu mine nu ascundeam de
nimeni leg`tura noastr`. Dar cred c` eram singurul care nu
[tiam c` era c`s`torit`.
|[i strânse buzele.
– Mai târziu, am aflat c`-i f`cea s` cread` pe prietenii ei c` eu
\nsumi o \mpinsesem s` divor]eze, pentru c` doream s` ne
c`s`torim.
|n ochii lui se citea o asemenea mânie retrospectiv`, \ncât

Sian nu putu s`-[i ascund` amuzamentul.
– Rareori auzi vorbindu-se despre o femeie abuzând de
credulitatea amantului ei, sus]inând c` este celibatar`.
De obicei, se \ntâmpl` mai degrab` invers...
– Vorbe[ti din experien]`, Sian? Sau doar \]i face pl`cere s`
r`suce[ti cu]itul \n ran`?
– Primul b`rbat de care a fost cât pe ce s` m` \ndr`gostesc
nebune[te era c`s`torit, explic` ea cu o privire ostil`. |]i atrag
aten]ia c` nu aveam decât optsprezece ani. Un noroc, pentru
acest monstru.
– Dac` era un monstru, cum te-ai putut \ndr`gosti de el?
– Foarte u[or, crede-m`. M`tu[a mea Evelyne spune
\ntotdeauna c` nimeni nu poate avea gusturi mai proaste decât
mine.
– Ascultându-te, s-ar spune c` aceast` prim` experien]` nu
]i-a servit drept lec]ie.
– Singurul lucru care m-a \nv`]at, \ntr-adev`r, este s` nu cred
niciodat` pe cuvânt un b`rbat care pretinde c` nu este c`s`torit.
– Dar?
– Dar...
Ea ezit`, tentat` totu[i s` continue. Zâmbetul mali]ios al lui
Nick o \ncuraja, [i ea dorea mult s-o fac`. S` vorbeasc` [i s` râd`
cu el \n ciuda certurilor lor violente, \i procura o pl`cere de care
curând nu se va mai putea lipsi.
– E[ti foarte curios... spuse ea f`r` convingere.
72 PATRICIA NEAL
– Sian, eu nu mai am nici un secret pentru tine! exclam` el

pe un ton teatral.
Sian ridic` din umeri [i-i relat` povestea ei f`r` s` se mai lase
rugat`.
– Num`rul doi, era nu numai un mincinos [i un ipocrit, ci [i
escroc.
Din cauza am`r`ciunii care-i altera vocea, Nick crezu c`
\n]elege c` cicatricea nu era \nc` \n \ntregime \nchis`.
– Sian, dac` preferi...
– Nu, numai orgoliul meu mai are de suferit ast`zi.
Sau poate nu fusese departe de a-l iubi pe Roy Simmons.
Ast`zi, dup` doi ani, era \nc` incapabil` s` r`spund` acestei
\ntreb`ri. Tr`darea lui Roy l`sase totu[i r`ni adânci.
– M-a folosit, cum a folosit [i numele tat`lui meu pentru a-[i
acoperi tranzac]iile sordide. Se servea de cardurile mele de
credit.
– Cum? G`sise pe cineva pentru a-]i imita semn`tura?
Sian lu` un aer \ncurcat.
– La drept vorbind, eu i-am f`cut treaba. N-avea decât s`-mi
completeze numele... Este cam delicat s` explic, f`r` s`-]i spun
plictisitoarea poveste a vie]ii mele.
– |mi plac la nebunie pove[tile, o tachin` el cu tandre]e.
– Ei bine... tat`l meu [i cu mine n-am fost niciodat` foarte
apropia]i.
– Ce vârst` aveai când a murit mama ta?
– Patru ani. Tat`l meu m` cople[ea cu cadouri, deoarece se

sim]ea vinovat c` nu-mi consacr` suficient timp. |mi aloca o
sum` rotunjoar` \n fiecare lun`, [i-mi procura de asemenea
toate cardurile de credit posibile [i imaginabile. Nu m` foloseam
niciodat` de ele, bine\n]eles. Dar \n fiecare an, erau re\nnoite.
Am sfâr[it prin a ale arunca \n fundul unui sertar, spunându-mi
c` le voi distruge \ntr-o zi. |ncercam s`-l conving pe tata c`
n-aveam nevoie de ele, dar el nu voia s` aud` nimic.
– Pân` \ntr-o zi când acest fermec`tor individ le-a g`sit... \nc`
lipsite de orice semn`tur`.
Sian cl`tin` din cap.
– Facturile erau trimise direct tat`l meu. A trebuit s` treac`
dou` luni pentru a \ncepe s` aib` \ndoieli.
Ridic` din umeri, considerând c` era inutil s` continue.
– A depus plângere?
– Dumnezeule, nu! exclam` Sian. N-ar fi tolerat ca cel mai
mic scandal s` p`teze numele fiicei lui. S-a mul]umit s` refuze
toate cardurile [i s` angajeze un detectiv particular pentru a face
o anchet` discret`, cu scopul de a afla la ce alte escrocherii se
pretase Roy \n numele lui.
|[i ridic` ochii, ru[inat`. |nduio[at, Nick \i lu` fa]a \n mâini.
– Ca un escroc s` poat` abuza de o femeie atât de inteligent`
[i de frumoas` ca tine, mi se pare de necrezut.
– Mi-a lipsit pu]in judecata. Sau mai degrab`, \mi lipsea
\nainte de a-l \ntâlni pe Roy, adùg` ea, cu un aer atot[tiutor.
|ntre noi fie spus, nu v`d leg`tura cu fizicul meu.
74 PATRICIA NEAL
– Adesea, \n acest mediu opereaz` escrocii. Concuren]a este

prea puternic` \n jurul femeilor atât de frumoase ca tine.
Sian se eliber` din contactul tulbur`tor al mâinilor lui Nick.
Nu era prima oar` când i se spunea c` este dr`gu]`, dar de aici
pân` a fi g`sit` frumoas`!
– Prima mea experien]` mi-a servit drept lec]ie. {tiam c` Roy
nu era c`s`torit. Aveam a[adar impresia c` pot avea \ncredere \n
el, adùg` ea cu o veselie for]at`.
– {i ast`zi, ce dovezi \]i trebuie pentru a te convinge c` un
b`rbat este integru [i celibatar?
– S` nu faci de dou` ori aceea[i gre[eal`, ai spus tu \nsu]i
adineauri. Crede-m`, acum am \n]eles.
Nick r`mase un moment t`cut, \nainte de a se ridica.
– Fiecare din noi \[i inventeaz` principii, pe m`sur` ce trece
timpul. Dar se \ntâmpl` uneori s` fie primele peste care treci.
Hai s` dans`m!
Sian se ridic`, crezând c` o va antrena spre cuplurile
\nl`n]uite pe pist`. Dar el \i lu` mai \ntâi mâinile [i i le strecur`
sub haina lui deschis`. Apoi bra]ele lui o \nl`n]uir` tr`gând-o
spre el pân` când obrazul tinerei femei atinse pieptul lui. Ea
sim]i mângâierea respira]iei lui \n p`r. |n timp ce el potrivea
leg`narea corpurilor lor \n ritmul lent [i senzual al muzicii, ea
\ncerc` disperat` s` se destind`. Desigur, experien]ele ei
nefericite o \nv`]aser` s` fie prudent`. Dar acest b`rbat era
celibatar [i n-avea nici un motiv s` nu aib` \ncredere \n el....
Deodat`, vocea lui Nick \i \ntrerupse gândurile haotice.
– Sian! Am impresia c` dansezi cu... un trunchi de copac.

Prev`zând c` ea voia s` fug`, spori imediat strânsoarea
bra]elor. Prima mi[care a lui Sian fu \ntr-adev`r s`-l abandoneze
acolo [i s`-[i duc` furia pe alte meleaguri Dar contrar oric`rei
a[tept`ri, se surprinse c` râde pe \nfundate. |n fond, el nu se
\n[elase. Tulburarea care i-o inspira justifica oare atâta rezerv`?
– Nick?
Auzind-o rostindu-i numele, el se \ndep`rt`.
– Adineauri, ce voiai s` spui prin "a trece peste principii?"
Nick ridic` imperceptibil din umeri \nainte de a r`spunde.
– Avem to]i, \n grade diferite, principii la care ]inem din toat`
inima. Cu cât acumul`m mai multe gre[eli, cu atât cre[te
num`rul lor. F`r` a fi nevoie, uneori.
– Poate...
Ai ei \i tìaser` dup` un timp orice leg`tur` cu membrii
sexului opus.
– Dar vorbeai despre a face abstrac]ie de aceste principii.
El zâmbi strângând-o din nou lâng` el. {i o cople[i din nou
aceea[i impresie deconcertant` c` se tope[te literalmente \n
bra]ele lui.
– De exemplu, am \nc`lcat unul din principiile mele cele mai
dragi cu Patty: am amestecat pl`cerea cu afacerile. Uite unde
m-a adus asta. |mi jurasem s` nu mai fac niciodat` aceea[i
gre[eal`.
– Te \n]eleg, murmur` Sian, comp`timitor.
– Ah? {i totu[i, ce suntem pe cale s` facem, dup` tine?
76 PATRICIA NEAL
Sian sim]i deodat` cum i se \n]epene[te ceafa.

– Noi?
– Noi, Sian, r`spunse el. N-a[ [ti s` spun exact \n ce moment
am \nceput s` fac abstrac]ie de principiile mele cu tine... poate
cu acea remarc` despre p`rul tù ridicat.
– N-am \n]eles \nc` ce-ai vrut s` spui.
– Este u[or, murmur` el cu ochi str`lucitori. Pur [i simplu
doream s`-l eliberez pentru a-l vedea cum cade \n cascade pe
umerii tì...
Sian sim]i un nod \n gât. Dintr-un moment \n altul, o va
atrage spre el, \mbr`]i[are care va pune cap`t eforturilor lor
zadarnice de a dansa...
Dar Nick r`mase nemi[cat, f`r` s` \ncerce s` reduc` spa]iul
infim care-i separa \nc`.
– Nu te jena, spuse Sian cu un râs for]at. La urma urmei, tu
e[ti patronul!
Cu o brutalitate surprinz`toare din partea lui, Nick o \mpinse
pe Sian mai departe cu câ]iva centimetri.
– Ce te-a apucat, Sian? \ntreb` el, agasat. Când \]i spun c` e[ti
frumoas`, tu iei asta drept o m`gulire interesat`! Când recunosc
c` a[ face cu pl`cere dragoste cu tine...
– Poftim?
|n`bu[ind o \njur`tur` exasperat`, Nick f`cu ceea ce ea
implora incon[tient s` fac` de când dansau \mpreun`: o trase cu
putere \n bra]ele lui, cu riscul de a o \mpiedica s` respire.
– La naiba, n-ai nici un pic de fantezie? murmur` el, ca [i cum

\[i regreta brutalitatea. Timp de câteva secunde, mi-am l`sat
imagina]ia s` zboare spre un vis inofensiv \n care m` vedeam
strecurându-mi degetele \n p`rul tù \nainte de a face dragoste
cu tine.
|n col]ul buzelor ei, Sian sim]ea c`ldura respira]iei lui. Ca [i
cum \i sim]ea teama, Nick scoase un oftat profund:
– Cu riscul s` m` condamni...
F`r` s` adauge nimic, mângâie \ncet comisura buzelor ei cu
ale lui. Sian \[i re]inu respira]ia. Avea impresia c` b`tìle inimii
se accelerau, \n ritmul celei a lui Nick. Atingerile u[oare pe
buzele ei trezir` brusc \n ea o sete mult mai mare, pe care n-o
b`nuise niciodat`. Buzele ei se \ntredeschideau, conduse parc`
de o alt` dorin]` decât a ei, când Nick se \ndep`rt` brusc.
– Sian, dac` te-a[ s`ruta acum, n-a[ mai putea s` m` opresc,
protest` el cu o voce de nerecunoscut din cauza emo]iei. Sian?
Ea deschise pleoapele [i ridic` \ncet capul spre el, \n timp ce
un frison abia perceptibil o str`b`tea. Privirea ei \ntârzie o clip`
pe gura lui.
– De ce nu spui nimic?
|ncet, se desprinse din bra]ele lui [i-[i puse mâna pe inima
lui Nick, ale c`rei b`tì dezmin]eau r`ceala privirii lui.
– Poate e preferabil...
El o \mbr`]i[` din nou, ca pentru a pecetlui noua lor
complicitate, apoi se \ndep`rt` de ea [i-i lu` mâna.
– S` ne \ntoarcem, ca s` ne pierdem \n mul]ime.
78 PATRICIA NEAL
Altfel risc`m s` provoc`m un scandal cu cele mai rele urm`ri

\n mijlocul unei s`li de bal atât de rafinate ca aceasta a lui sir
Georges...
|n aceast` voce brusc r`gu[it`, Sian g`si o ciudat` consolare.
– De fapt, ce-ai spune dac` te-a[ concedia?
– }i-a[ intenta probabil un proces pentru concediere
abuziv`.
– Cu atât mai rù. Cel pu]in vom sc`pa de acest blestemat
principiu despre care vorbeam adineauri.
Sian cùt` cu disperare ce s` r`spund`, gândurile ei fiind
tulburate de emo]ia puternic` pe care o stârnise \n ea ultimele
cuvinte ale lui Nick. El nu l`sa s` planeze \ntre ei nici un
echivoc, dar de aici pân` la a reac]iona ca o adolescent` la prima
ei \ntâlnire....
– Nick...
– Bun`tate divin`! Este fermec`toarea McAllister, mai
\ncânt`toare ca niciodat`!
Dac` ar fi primit o lovitur` \n cap, Sian n-ar fi p`rut mai
uluit`.
– James Smithers!
Se \ntoarse u[or \n bra]ele lui Nick, cu acela[i zâmbet uimit
ca al celui din fa]a ei.
– Jimmy, ce naiba faci aici?
Ar fi fost mai bine s` tac`: ca [i cum el nu a[tepta decât
aceast` invita]ie, prietenul din copil`rie al lui Toby se lans` \n
explica]ii interminabile.
Dac` nu intervenea imediat, niciodat` nu-l va mai putea opri.

– Jimmy, scuz`-m` c` te \ntrerup, dar ]i-l prezint pe Nicholas
Sinclair, noul director de la "Sinclair Lawson".
Rechemat astfel la ordine, Jimmy \i adres` lui Nick un zâmbet
de scuz` dup` ce fusese prezentat de \nso]itoarea lui.
– Nu trebuie s` ne purta]i pic`, zise el. Sunt câteva luni de
când n-am v`zut-o pe Sian.
Acesta \l z`ri deodat` pe Mike Grade care \nainta spre ei
agitând mâna.
– Se pare c` Toby [i cu tine locui]i la Hans Gardens, spunea
Jimmy care p`rea hot`rât s` recupereze imediat timpul pierdut.
{i c` datorit` ]ie se ocup` de buc`t`rie.
Sosirea intempestit` a lui Mike tìe scurt r`spunsul lui Sian.
– |mi pare rù c` v` \ntrerup, dar...
Sian sim]i c` o cuprinde \ngrijorarea.
– Ce s-a \ntâmplat, Mike?
– Sir Georges nu se simte bine. A trebuit s` chem`m un
medic. Tocmai l-a examinat [i ne-a cerut s` chem`m imediat o
ambulan]`.
– Care este diagnosticul? se nelini[ti Nick.
– Aproape sigur, este vorba de sechelele unei pleurezii prost
\ngrijit` de acum câ]iva ani. Bietul de el, refuz` s` plece f`r` s`
te fi rev`zut, Nick.
Capitolul 5
Cu vocea r`gu[it` din lips` de somn, Sian \[i apropie buzele

de receptor.
– Alo?
– Sian! Ce naiba faci la birou?
Tân`ra femeie f`cu o grimas`. Recuno[tea aceast` voce
dintr-o mie...
– D`-mi-o pe Anna, urm` Nick f`r` s` piard` o secund`. {i
dup` aceea, du-te acas` [i dormi, ai \n]eles?
– Sunt doar pu]in obosit`...
– |n ceea ce m` prive[te, am impresia c` prezint toate
simptomele unei pneumonii. {i sunt plin de vân`tì!
F`r` s` r`spund` nimic, Sian transfer` apelul \n biroul Annei,
\ntrebându-se de ce naiba venise s` lucreze \n ziua aceea. Toby
[i Anna \ncercaser` s`-i schimbe hot`rârea, dar nu vrusese s`
aud` nimic. Numai Dumnezeu [tia de ce... Ca r`spuns la

\ntrebarea ei, imaginea fe]ei lui Nick \i trecu prin fa]a ochilor,
mai \ntâi vesel, aproape tandru, apoi glacial. N-avea nimic de
invidiat doctorului Jekyll! Râseser` \ntr-adev`r \mpreun`, sau
fusese doar victima imagina]iei sale? Nu, bine\n]eles. De altfel,
speran]a absurd` de a clarifica misterul o f`cuse s` se târasc`
pân` aici.
– Trebuie s` fiu nebun`! explod` ea cu voce tare.
– Acesta pare s` fie consensul general, murmur` Anna
intrând \n camer` \n clipa aceea. Am primit instruc]iuni de la
Nick: mi-a ordonat s` te trimit imediat acas` [i am inten]ia s`-i
execut ordinele. |ntre noi fie vorba, rareori vezi un patron s`
manifeste atâta solicitudine!
Aceast` remarc` \i aduse o pivire plin` de dispre].
– Sian, ar`]i pe jum`tate moart` de oboseal`. La ce or` te-ai
\ntors \n aceast` diminea]`?
Sian ridic` din umeri.
– N-am nici cea mai mic` idee. Cu vântul de nebunie care a
trecut peste casa lui sir Georges, recunosc c` pierdusem
no]iunea timpului.
O scutur` un fior.
– Anna, nu po]i s`-]i imaginezi! |ndat` ce medicul a
diagnosticat pleurezia, sir Georges s-a comportat dintr-o dat` ca
[i cum nu-i mai r`mânea decât câteva ore de trìt. Nu se mai
gândea decât la memoriile sale [i se crampona de Nick, hot`rât
s` regleze totul \n cele mai mici am`nunte \nainte ca Dumnezeu
82 PATRICIA NEAL
s`-l cheme la el. S-a \nfuriat teribil la spital când personalul a

vrut s`-l lini[teasc`. Nick [i Mihe – ginerele lui – [i-au petrecut
noaptea veghindu-l. Fiica lui, Beverley, aproape nu mai trìa.
Nimeni nu se gândea s-o informeze despre starea s`n`t`]ii
tat`lui ei. Am r`mas \mpreun` toat` noaptea, bând cafea.
Duminic`, Sian \ncercase \n zadar s` recupereze lipsa de
somn \nainte de a-l \ntâlni pe Nick la spital, \n cursul serii.
– Nick nu se odihnise deloc, prin urmare m-am instalat la
volan pentru \ntoarcerea la Londra.
– Cum se face c` nu te-am auzit când te-ai \ntors, diminea]`?
Sian oft`, cu un aer ru[inat.
– |nchipuie[te-]i c` i-am distrus ma[ina...
Anna f`cu ochi mari ne\ncrez`tori, \nainte de a izbucni \n râs.
– Sian, iart`-m`, dar... Ce s-a \ntâmplat?
– Era un iepure pe drum... Doar nu puteam s`-l zdrobesc!
Am aterizat \n [an]...
Râsul nebun al Annei se prelungi câteva minute \nainte s`
poat` vorbi.
– Cum a reac]ionat Nick?
– Am avut dreptul la câteva observa]ii lipsite de bun`voin]`,
de genul: "Sper c` acest biet iepure n-a fost \mpro[cat de apa
din [an]..."
– Oh! Sian, \mi pare rù, oft` Anna, care abia se controla.
Cum a]i revenit?
– Cu temperamentul lui de dictator, Nick s-a descurcat s`
g`seasc` un depanator \n mijlocul nop]ii. El ne-a scos din [an].
Dar parbrizul era deteriorat [i a trebuit s` fie scos pentru a nu

risca s` se pr`bu[easc` pe drum. Cu ploaia [i vântul, inutil s`-]i
descriu \n ce stare eram când am sosit. {i acum, iat` c` este
convins c` a f`cut o pneumonie!
– Sian, taci! o implor` Anna, care se sufoca de râs. Ascult`, fii
rezonabil` [i du-te s` te culci. Te voi trezi la cin`.
Sian fu prea fericit` s` se supun`. |ntoars` acas`,
cl`tinându-se de oboseal`, cu ce voluptate se strecur` \n
a[ternut! O or` mai târziu, dup` ce num`rase o turm` de oi [i
bùse o cea[c` cu lapte cald, somnul \nc` o ocolea.
– Individ tic`los! mormì ea cu furie, sim]ind lacrimi de
frustrare arzându-i pleoapele.
Ar fi trebuit s`-i fie recunosc`toare lui Nick pentru lec]ia de
umilin]` pe care i-o d`duse. Ei nu se \ntâlniser` \n timpul orelor
de nelini[te care urmaser` intern`rii lui sir Georges \n spital.
Sim]ise crescând distan]a \ntre ea [i el. La \nceput suferise, atât
de mult persista ecoul glumelor [i confiden]elor lor \n amintirea
ei. Mai târziu, urmase furia. Dac` regreta c`-i vorbise deschis, de
ce nu i-o spunea? Nu era cu siguran]` singurul. |n disperare de
cauz`, \[i \ngrop` \nc` o dat` obrajii fierbin]i \n pern`.
***
– Sian, cina va fi gata \n zece minute.

84 PATRICIA NEAL
Ea \[i deschise pleoapele grele [i o m`sur` o clip` pe Anna

f`r` s-o recunoasc`.
– Anna?
– Nu regret c` am insistat s` te \ntorci acas`. Pari \ntr-adev`r
epuizat`!
– Nu te sinchisi, va fi bine!
Totu[i, chiar stropindu-[i fa]a cu ap` rece timp de mai multe
minute, nu f`cu nimic.
– Ai \ntr-adev`r o min` de speriat, biata mea Sian, exclam`
Toby intrând \n sufragerie. Dar a[teapt` pu]in s` gu[ti din
mâncarea Annei [i vei sim]i c` revii la via]`.
– Aminte[te-]i ce ]i-am spus, Anna: curând, \i vei cârpii [i
ciorapii, declar` Sian.
Anna izbucni \n râs.
– Fii f`r` team`. Ador s` g`tesc.
Sian \[i scoase limba la v`rul ei care-i zâmbea cu un aer
lini[tit, din cealalt` parte a salonului.
– De fapt, spuse el, data viitoare când te urci la volan, ai grij`
de reflexele tale.
– Nu apreciez sim]ul tù al umorului, dragul meu.
– Recunosc c` are lacune, dar f`r` s` vreau s` te tachinez, am
fost furios pe tine aflând reac]ia ta. {tii c` a]i fi putut r`mâne
acolo amândoi?
– Nici unul dintre voi nu poate s` prevad` modul \n care va
reac]iona, \n acelea[i \mprejur`ri, interveni Anna.
– Nu \ncercam s-o \nvinov`]esc!
– N-ar \ndr`zni, spuse Sian. Plânge \nc` ariciul pe care n-a

reu[it s`-l evite... acum un an.
– Ea m-a obligat s`-l \ngrop.... recunoscu Toby. De fapt, cum
s-a \ntâmplat cu Sinclair? |n afara faptului c` a fost cât pe ce s`-l
trimi]i la Creator, am impresia c` acum sunte]i cei mai buni
prieteni de pe p`mânt.
Sian se \nfund` [i mai mult \n scaunul ei, cu o privire
furioas`.
– Ah? Ei bine, e[ti lipsit \n mod deosebit de psihologie.
– N-a]i fost totu[i prost dispu[i \n timpul weekendului!
– S` spunem c` am reu[it s` salv`m aparen]ele. Dar la prima
ocazie, [i-a ar`tat firea adev`rat`.
– Dup` accident, deduse Toby.
– Dac` vrei.
La spital, Nick deja nu mai era acela[i. F`r` s` [tie de ce, \l
surprinsese \n mai multe rânduri aruncându-i priviri \ntunecate.
Dar la ce bun s`-i conving` pe Toby [i pe Anna s` nu mai caute
o explica]ie logic` comport`rii lui?
– Nu \nr`znesc s`-mi imaginez decep]ia lui Margaret, oft`
Anna.
– Ce vrei s` spui prin asta?
– Cred c` spera ca \nainte de venirea voastr`, s`-l fi \mblânzit
complet pe Nick. Pisica nefiind aici, [oarecii au dansat [i au
organizat o reuniune neprev`zut`: Joel Henderson a depus
oficial plângere.
– Vai! gemu Sian, consternat`. Nick este la curent?
86 PATRICIA NEAL
– El este cel care a avertizat-o pe Margaret vineri, cerând s`

adune documentele de care avocatul va avea nevoie pentru
pledoarie. Dup` ea, nu era câtu[i de pu]in tulburat.
– Are dreptate! exclam` Sian cu vehemen]`. Dup` p`rerea
mea, este imposibil ca Simon s` fi putut comite cea mai mic`
neglijen]`. {tiu c` metodele lui nu erau \ntotdeauna ortodoxe,
dar de aici pân` la a-l \n[ela pe unul din clien]ii no[tri!
– Ceea ce trebuie, este s` reu[easc` s`-i dovedeasc`
nevinov`]ia \n fa]a jura]ilor, spuse Toby. Nu va fi u[or. Numai
dac` face s` dispar` complet orice referire la acest Joel
Henderson \n hâr]`goria administrativ`.
Anna scutur` din cap.
– Imposibil! Cartea lui trebuie s` ias` luna viitoare.
– Dac` a[ crede ce spune Sian, asta m-ar mira.
– Poate vom reu[i s` \ntârziem apari]ia, cel pu]in pân` când
Simon s` fie \n m`sur` s` furnizeze explica]ii, suger` Sian f`r`
mare convingere.
– Bill Gardiner a inventat un pretext ca s` n-o r`scoleasc` pe
doamna Porter, [i a \nceput s` examineze hârtiile pe care Simon
le-a p`strat acas`, spuse Anna.
Sian gemu, mu[cându-[i buzele.
– Dac` vreodat` Nick afl` asta...
Toby \ncerc` s-o lini[teasc`.
– Haide, Sian, s` nu dramatiz`m. M-ar mira ca Nick s`-l
destituie pe Simon...
– Ar fi foarte \ndrept`]it, preciz` Anna. Cazul este prev`zut \n

contractul lui Simon. Margaret a verificat.
– {i Nick va aplica legea \ntocmai, pute]i fi siguri! \nt`ri Sian.
Nu uita]i c` este avocat!
– Sian, personal m` simt insultat! protest` Toby.
– Tu nu e[ti la fel. Tu e[ti amabil.
Aceste cuvinte r`sunau \nc` \n mintea lui Sian când depuse
dou` dosare pe biroul lui Nick, a doua zi. Dac` unul singur din
func]ionarii de la "Sinclair Lawson" n-ar fi detectat cea mai mic`
fisur` \n armura noului lor patron, s-ar fi asociat cu siguran]`
tentativei disperate de a-[i salva camaradul aflat \n com`, [i
necesitatea de a "machia" dosarul Henderson nu s-ar mai fi f`cut
sim]it`. Sian arunc` discret o privire c`tre ceas. Opera]ia durase
mai mult timp decât se prev`zuse. Pu]in nervoas`, ridic`
telefonul.
– Anna? Sian la aparat. Am terminat. Acum, m` duc la
Margaret ca s`-i explic totul. Pe mai târziu.
Când intr` \n biroul ei, un zâmbet surprins [i totodat`
\ncântat ap`ru pe buzele lui Margaret.
– Nu-mi spune c` l-ai citit deja! exclam` ea.
Timp de câteva secunde, Sian se \ntreb` despre ce vorbea,
apoi \n]elese c` era vorba despre manuscrisul irlandez.
– Nu \nc`, dar v` promit s-o fac f`r` \ntârziere. Pân` atunci,
a[ vrea s` discut`m o mic` problem`...
Margaret p`ru contrariat`.
– Nick ]inea mult s` se fac` ast`zi.
88 PATRICIA NEAL
Despre ce vrei s`-mi vorbe[ti?

– Despre afacerea Joel Henderson. Am... trucat pu]in
dosarele, bâigui ea, \ntrebându-se de ce naiba \ncepea cu
sfâr[itul discursului preg`tit cu atâta grij`.
– Ce vrei s` spui prin asta? De fapt, voiam s`-mi fac o cafea.
Te tenteaz`?
Sian cl`tin` din cap. Ar fi pl`tit scump s` fie mai b`trân` cu
câteva ore.
– Trebuia s`-l ap`r`m pe Simon, [i cum nimeni nu g`sea
nimic...
– Nu \nc`. Dar s` fim r`bd`tori. Am o speran]`.
Deodat`, p`ru c` remarc` tulburarea lui Sian.
– M` sperii.... ce \n]elegi prin "trebuia s`-l ap`r`m pe
Simon?"
– Am adùgat doar sau am scos câteva cuvinte... [i am imitat
semn`tura lui Simon o dat` sau de dou` ori.
– {i dac`, cum suntem cu to]ii convin[i, Bill reu[e[te s`-i
probeze nevinov`]ia?
– Tocmai am aranjat câteva fi[iere \n aceast` optic`, declar`
Sian, tulburat` de lipsa de entuziasm a interlocutoarei ei. Având
\n vedere circumstan]ele, am considerat ca Simon trebuie ap`rat
cu orice pre]. Eu sunt tân`r`, \n plin` s`n`tate [i capabil` s`-mi
g`sesc o alt` slujb` dac` o pierd pe asta.
– A[adar, ai ales s` pleci! replic` tìos Margaret.
Sian oft`, acum descump`nit`. Repercusiunile actului ei
asupra acestei slujbe de care avea disperat` nevoie, \ncepeau
abia acum s`-i apar`, f`r` s` mai pun` la socoteal` c` ostilitatea

de-abia voalat` a lui Margaret era ultima atitudine la care se
a[tepta din partea ei.
– Oricum, Nick a[teapt` prima ocazie s` scape de mine.
Raporturile noastre nu fac decât s` se \nvenineze de la \nceput.
Atunci, mai bine s`-i dau o mân` de ajutor lui Simon.
– Tocmai! Se pare c` nu te-ai gândit o singur` secund` c`
Simon este responsabil de cea mai mic` ac]iune a ta. Se pare c`
n-ai reu[it decât s`-i dai lui Nick un excelent pretext s` scape de
tine. Sian, \n]eleg ce te-a \mpins s` faci aceast` nebunie. Dar ar
fi trebuit s` te gânde[ti câteva minute \nainte de a ac]iona,
deoarece \n loc s`-l aju]i pe Simon, e[ti dimpotriv` pe cale s`
adaugi alte repro[uri care risc` s` fie re]inute contra lui.
– Numai dac` ar fi posibil s`-l convingi pe Nick c` Simon nu
mai era cu mintea \ntreag` \nainte s` aib` atacul...
– Pentru asta, era inutil s` te amesteci! Sian, te-ai aruncat \n
aceast` aventur` cu ochii \nchi[i, f`r` s` te \ntrebi ce consecin]e
vor urma.
Margaret nu [tia cât` dreptate are. |n panica de a fi lipsit` de
veniturile ei, chiar pentru un scurt r`stimp, nu-[i acordase un
singur moment de reflec]ie. Nici m`car nu-i venise ideea c`
puteau exista solu]ii legale pentru a-l ajuta pe Simon s` ias` din
impas. Lu` o \nghi]itur` de cafea ca s`-[i ascund` tulburarea.
– Mi-e ru[ine, gemu ea. Anna m` sf`tuise totu[i s` te
consult...
90 PATRICIA NEAL
– Sian, \n loc s` te blamezi, du-te cât mai repede [i

recupereaz` acele dosare, \nainte de sosirea lui Nick.
Dumnezeu [tie care va fi reac]ia lui când va afla c` nu sunt gata,
dar cu atât mai rù. Dup` p`rerea ta, cât timp \]i trebuie ca s`
pui totul \n ordine?
– Câteva ore. Am f`cut buc`]ele cu grij` unele foi...
– Atunci, alearg`. Sperând c` nu este deja prea târziu...
Sian alerg` cu respira]ia tìat` pân` \n biroul ei, travers` \n
tromb` [i deschise larg u[a lui Nick.
– Ai prânzit târziu, observ` el ridicând ochii din unul din cele
dou` dosare deschise \n fa]a lui.
– Nu, eu... eram la Margaret.
– Aveai ceva s` m` \ntrebi?
– Tu... nu, nimic. Absolut nimic, bâigui ea, \ncercând s`-[i
revin`. Am auzit zgomot \n biroul tù, [i cum te credeam \nc`
afar`...
– Ei bine, dup` cum vezi, am revenit.
Pentru a-[i des`vâr[i jocul, se \ngrijor` de s`n`tatea lui.
– Te sim]i mai bine?
– Da, mul]umesc.
Cu moartea \n suflet, Sian se \ntoarse s` se a[eze la biroul ei.
Curând, va r`mâne f`r` lucru. Actele ei necugetate de bravur`,
nici m`car nu vor servi s`-l apere pe Simon. {i \n ciuda acestui
fapt, alte considera]ii \i re]ineau aten]ia, ca ultima dat` când \l
v`zuse pe Nick, diminea]a devreme, acum dou` zile.
Erau amândoi uzi pân` la piele [i timp de câteva ore, de-abia
schimbaser` câteva cuvinte. Aparent, [i ast`zi p`rea hot`rât s`

reduc` discu]ia lor la esen]ial, se gândi ea cu o mi[care de furie.
– |n]eleg c` n-ai citit \nc` acest blestemat de manuscris?
strig` brusc Nick din prag. |i cerusem \n mod expres lui
Margaret s`...
– Mi-a transmis \ntr-adev`r ordinele tale, i-o tai` Sian, iritat`.
Dar \n primul rând, aveam alte lucruri de f`cut, [i al doilea sunt
incapabil` s` citesc dac` te simt cu ochiul fixat pe cronometru.
– Crezi c`...
O strâmb`tur` de durere \i tìe respira]ia \n timp ce se
apropia.
– Crezi c` po]i s`-l cite[ti \n cursul zilei? \ntreb` el ca [i cum
nu se \ntâmplase nimic.
– Este posibil... dac` nu m` ocup decât de asta. Dar de ce e[ti
atât de gr`bit, dintr-o dat`.
– Numai pentru c` pierderea de timp n-a servit niciodat` la
nimic. Este primul meu copil, n-am chef s` v`d cum se
\ngr`m`de[te praful pe el.
"|n al]i termeni, tu e[ti patronul, [i eu n-am decât s` m`
supun", se gândi Sian, care ardea de dorin]` s`-i arunce
manuscrisul \n cap.
– |n cazul acesta, \ncep imediat, spuse ea printre din]i.
– Ah! Era s` uit... Jack Soames nu va putea s` se elibereze
pentru prânz, mâine. Am rezervat a[adar o mas` pentru
ast`-sear`. Voi trece s` te iau la ora opt.
92 PATRICIA NEAL
V`zându-l c` se \ntoarce lini[tit, Sian crezu c` o sufoc` furia.

– Poftim?
– Am spus: ora opt, repet` el.
O dat` mai mult, un spasm de durere, \l asalt`. Sian \[i uit`
imediat ranchiuna, cuprins` de compasiune.
– E[ti sigur c` nu vrei s` consul]i un medic? se auzi ea
\ntrebând. Asta nu este normal.
Nick ridic` din umeri.
– Voi vedea. Presupun c` pentru ast`-sear` e[ti de acord?
La aceste cuvinte, ea \[i reg`si indignarea.
– N-am de ales...
– Ascult`, o \ntrerupse el tìos. Soames trebuie s` plece de
urgen]` \n Statele Unite mâine diminea]`. Tocmai mi-a
telefonat, acum mai pu]in de o jum`tate de or`, ca s` se scuze.
M-a \ntrebat dac` este posibil s` devans`m \ntâlnirea noastr`
pentru ast`-sear`.
Cum el este unul dintre autorii de care se ocupa Simon [i c`
de-abia \l cunosc, am presupus...
– De acord, am \n]eles, murmur` Sian. Nu este nevoie s`-mi
]ii o predic`.
– Trebuie s` trag concluzia c` accep]i? Sau \]i trebuie o
invita]ie redactat` dup` toate regulile?
Mu[cându-[i buzele pentru a-[i re]ine o remarc` insolent`,
\[i p`str` ochii a]inti]i asupra manuscrisului deschis la prima
pagin` din fa]a ei.
– Va trebui poate s`-i telefonezi lui Toby [i s`-l anun]i s`

nu-]i lase nimic de f`cut \n buc`t`rie ast`-sear`, \i arunc` Nick
peste um`r, exact \nainte de a \nchide u[a biroului.
Sian se \ntoarse brusc spre u[a \nchis`, cu ochii m`ri]i de
uimire. Când \i vorbise oare despre v`rul ei acestui tiran? Poate
acas` la sir Georges... Incapabil` s`-[i aminteasc`, ridic` din
umeri. |n orice caz, nu se putuse \mpiedica s`-i deformeze
cuvintele. Auzindu-l, Toby nu era decât o biat` victim`
exploatat` ca cel mai modest dintre angaja]ii casei. S`-[i
imagineze \n acest rol pe v`rul ei, o f`cu s` pufneasc` \n râs f`r`
s` vrea...
Capitolul 6
Sian \nchise dosarul [i se ridic`. La ce bun s` pretind` c`

lucreaz`? Era incapabil` s-o fac`. |nainte de a \mpinge u[a Annei,
ochii ei \ntârziar` o clip` pe cea a biroului lui Nick.
– Nu te duci s` bei o cafea, din \ntâmplare? \ntreb` ea cu o
voce monoton`.
– Tocmai voiam s`-]i propun. Timpul pare c` trece greu,
nu-i a[a?
– Am impresia c` Margaret este \nchis` cu el de ore \ntregi!
oft` Sian l`sându-se s` cad` pe un scaun. Anna, cum am putut
s` fiu atât de proast` s`... Dac` cel pu]in ]i-a[ fi explicat de ce \]i
ceream s`-l pânde[ti pe Nick, ai fi protestat cu siguran]` sus [i
tare [i poate ast`zi n-a[ fi aici...
– Sian, \nceteaz` s` te mai chinuie[ti. Ei nici m`car nu
discut` despre afacerea Henderson! Altceva: Margaret era poate
furioas` c` ai luat aceast` ini]iativ` f`r` s-o consul]i, dar este

foarte emo]ionat` de loialitatea ta fa]` de Simon. |nceteaz`
a[adar s` te lamentezi!
– Nu-mi r`mâne decât un lucru de f`cut! i-o tìe Sian pe un
ton dramatic. S`-mi strâng lucrurile [i s`-mi iau r`mas-bun de la
toat` lumea! Nu vei fi atât de surprins` s` afli c` desp`r]indu-ne,
ieri sear` dup` cin`, Nick [i cu mine, a fost cât pe ce s` ne
\ncìer`m. {i de data asta nu era vina mea. {i-l plângeam pe
acest aiurit...
– Ar trebui s`-]i alegi bine cuvintele, r`spunse Anna, deloc
p`c`lit`.
– Nu m` crezi, dar este capabil s` inventeze orice ca s` se
debaraseze de mine. Când m` gândesc c` am fost destul de
proast` s`-i ofer un pretext!
– Sian, trebuie neap`rat s`...
Anna t`cu, z`rind fa]a radioas` a lui Margaret \n cr`p`tura
u[ii.
– M` gândeam c` v` g`sesc aici pe amândou`. |]i vei reg`si
curând zâmbetul, Sian. Nick n-a acordat nici o secund` aten]ie
rolului pe care l-ai jucat \n confec]ionarea acestor dosare atât de
scrupulos falsificate. Toat` lumea poate s` fie lini[tit`, a
\mp`rt`[it opinia noastr`: dup` el, Simon nu putea \n nici un
caz s` comit` fapta de care este acuzat.
– Vrei... vrei s` spui c` nu are inten]ia s` m` concedieze?
– Nu numai asta, dar vrea s`-i acorde lui Simon ajutorul
financiar de care va avea cu siguran]` nevoie. A examinat \n
96 PATRICIA NEAL
am`nunt dosarele tale, Sian. Mi-era greu s`-i spun: "Apropo,

Nick, Sian a lucrat ceva la ele", nu-i a[a? Ah! Era s` uit, dore[te
s`-]i vorbeasc`.
Sian deveni livid`.
– Vre]i s`-i m`rturisesc...
– Desigur c` nu! exclam` Margaret, \ngrozit`. S` ne
consider`m fericite c` lucrurile au luat o asemenea \ntors`tur`.
– Dac` spui...
– Zâmbe[te, pentru Dumnezeu, [i nu-l l`sa s` a[tepte.
|n fa]a u[ii biroului lui Nick, Sian avu un moment de ezitare.
Era departe de a \mp`rt`[i optimismul lui Margaret. Pentru ea,
convocarea lui Nick nu putea s` \nsemne decât un lucru:
concedierea ei. F`r` nici o iluzie asupra sor]ii care-i era
rezervat`, intr`.
Nick era \ntors cu spatele, \n fa]a unei ferestre.
– |nchide u[a, la naiba, mormì el f`r` s` se \ntoarc`.
– "V` rog", adùg` Sian, re]inându-se s-o trântreasc`.
– {i cât e[ti acolo, \ntoarce cheia.
– Poftim?
– Oh! [i apoi, la urma urmei f` cum crezi, nu-mi pas`... Fii
amabil` [i ajut`-m` s` m` dezbrac. Te rog.
Vorbind, se r`sucea ca s`-[i scoat` haina de piele neagr`.
Când se \ntoarse \n sfâr[it, Sian v`zu c` avea fa]a crispat` de
durere. F`r` s` mai ezite, se apropie de el.
– N-ai vrut s` m` ascul]i, bine\n]eles, \l mustr` ea f`când s`-i
alunece haina pe umeri. Când am avut proasta idee s` te
sf`tuiesc s` consul]i un medic, ieri sear`, numai c` n-ai f`cut

scandal!
– Tocmai! Sunt gata s` fac unul! se r`sti el.
Cu gesturi bru[te \nso]ite de strâmb`turi de durere, \[i
descheie c`ma[a sub privirea ne\ncrez`toare a lui Sian.
– Nick! strig` ea. Dar ce este...?
Un lat bandaj alb \i strângea pieptul, contrastând cu pielea
lui \nchis` la culoare.
– Te-ar sup`ra s` vorbe[ti mai \ncet? Sau s` \ncui u[a cu
cheia? Cu urletele tale, vom avea curând tot personalul aici!
– Dar ce ]i s-a \ntâmplat?
– Iepurele a sc`pat poate cu bine, dar nu se poate spune la
fel de coastele mele. Pe scurt, vei avea amabilitatea s` m` scapi
de acest bandaj adeziv \nainte s` \nnebunesc complet?
– Vrei s`-l scot? Nick, haide, fii rezonabil...
– Taci, murmur` el f`când un imens efort ca s` se
controleze. Dat fiind c` nu sunt contorsionist, sunt obligat s`
apelez la tine... Atunci, vrei sau nu s`-mi sco]i chestia asta?
– Dac` ]i l-au pus, \nseamn` c` exist` un motiv. Nick, ai
dureri?
– Nu! Dar mânc`rimile devin insuportabile. Ca un idiot,
diminea]` am intrat la du[, f`r` s` m` gândesc la acest lucru. De
atunci, am impresia c` \nnebunesc!
Sian atinse u[or cu vârful degetelor banda responsabil` de
calvarul lui. Pleca din centrul pieptului, \i acoperea partea
stâng` [i se oprea \n mijlocul spatelui.
98 PATRICIA NEAL
– Ri[ti s` te doar`, te previn.

– O durere fireasc` va fi o veritabil` u[urare fa]` de ce \ndur.
Sian, gr`be[te-te pu]in...
Descump`nit`, ea \ncepu s` lucreze. Sub degetele ei, pielea
brun` era supl` [i cald`. Cu timiditate, ridic` primele dou`
col]uri. Nick nu \ntârzie s` protesteze.
– Ascult`, nu ]i-am cerut ore de tortur`. O mi[care rapid` [i
gata!
– Pentru asta, ar trebui s` am de ce s` prind.
– Dac` \n]eleg bine, sunt la discre]ia instinctelor tale sadice.
– Exact.
Considerând c` desprinsese o bucat` suficient`, Sian inspir`
profund [i trase, Nick scoase un strig`t \n`bu[it, apoi un imens
oftat de u[urare.
– |n fine! exclam` el.
S`ri \n picioare, o lu` pe Sian \n bra]e [i f`cu dou` sau trei
tururi de vals \n jurul camerei pentru a-[i ar`ta bucuria. Sian
trebui s` se lupte cu exaltarea care o cuprinsese \ndat` ce
bra]ele lui o \nl`n]uiser`. Abandonat` la pieptul lui Nick, auzi
b`tìle inimii lui amestecându-se cu ale ei. Apoi, \ncetul cu
\ncetul, valsul energic se schimb` \ntr-un slow languros la care
Nick p`rea c` nu dorea s`-i pun` cap`t.
– S-ar spune c` scap de o vraj` ca s` m` expun imediat alteia,
murmur` el la urechea ei.
Cum s`-i r`spund` când capuli se \nvârtea astfel? Lui Sian \i
trebui câteva secunde \nainte de a g`si puterea s` vorbeasc`.
– Dac` nu te resping, este numai pentru c` mi-e team` s`

nu-]i fac rù.
– Mincinoaso...
Pentru a-i ar`ta mai bine c` nu credea un cuvânt, Nick o trase
mai mult spre el [i-[i puse buzele pe col]ul buzelor ei. Ea f`cu
rapid un pas \napoi, tulburat` s` simt` c` bra]ele care o
strângeau acum se destindeau. De team` s` nu-i \ntâlneasc`
privirea, r`mase cu ochii pleca]i.
– Ai pielea foarte iritat`, constat` ea.
– Sian, nu te \n]eleg, spuse el cu blânde]e.
– Nu pe mine trebuie s` \ncerci s` m` \n]elegi, ci mai curând
permanentele tale schimb`ri de dispozi]ie! E[ti... e[ti ca un
robinet care func]ioneaz` prost, când glacial, când fierbinte, \n
voia cine [tie c`rei fantezii!
|ngrozit` s` se aud` vorbindu-i pe acest ton, \ncerc` s`-[i
revin`.
– Am o trus` de urgen]` \n biroul meu. Poate c` pu]in`
lo]iune cu calamin` va potoli mânc`rimea.
|n momentul când se \ntorcea, fericit` c` se \ndep`rta de el,
Nick o prinse de bra].
– Dac` ne-am a[eza s` vorbim?
Sian \ncremeni. Imposibil. Atrac]ia pe care o sim]ea pentru el
o speria. Era oare posibil s` \ncerce \n acela[i timp dorin]` [i ur`
pentru aceea[i persoan`?
– Ca s` vorbim, ar trebui s` avem ceva de spus...
100 PATRICIA NEAL
Dar \n timp ce rostea aceste cuvinte, imagina]ia ei ]inea un

cu totul alt discurs. Ochii ei nu mai vedeau decât o fa]`
seduc`toare \mblânzit` de râs, transformat` de tandre]e, cu
privirea str`lucind nu de furie, ci de dorin]`.
– Sian, am \ntârziat deja prea mult timp aceast` explica]ie,
oft` Nick \mbr`cându-[i c`ma[a.
– S` discut`m nu va servi la nimic. |n prima zi, ai sosit tocmai
\n momentul când rosteam ni[te cuvinte pe care le-ai luat
cuvânt cu cuvânt, scoase din context, la asta se rezum` totul.
– Nu sta \n picioare, la naiba, mormì el \nconjurând biroul
pentru a merge s` se a[eze. Dup` aceea, a fost totu[i serata, de
la sir Georges.
A[ezat confortabil \n fotoliul lui, ridic` ochii spre tavan.
– Trebuie s` fii sigur` c` ultimul lucru pe care-l urm`resc,
este o aventur` cu tine. Unele r`ni sunt destul de greu de
cicatrizat [i nu ]in s` plictisesc pe nimeni cu trecutul meu.
Sian se \ntreb` de ce merita onoarea acestor confiden]e.
Destul de tulburat` de turnura pe care o lua conversa]ia, sfâr[i
prin a se ridica.
De data asta, nu se va l`sa oprit`.
– Sunt asistenta, nu confesorul tù. Ultima dat` când mi
te-ai confesat, am pl`tit destul de scump.
– Am impresia c` vorbe[ti engleza, atunci cum se face c` nu
\n]eleg un cuvânt din ce spui?
|ntr-o mi[care de furie, Sian se retrase un pas [i se ciocni de
un scaun.
– Fiindc` trebuie ca tu s` pui pe punctul "i", n-a durat mult

s`-]i reg`se[ti obiceiurile de tiran!
– Este de necrezut cât de lipsit` e[ti de psihologie.... Pân`
atunci, m-am s`turat de aceste discursuri sterile! Odat` pentru
totdeauna, s` fim clari: chiar dac` e[ti liber`, n-am nevoie nici
de tine, nici de altcineva \n via]a mea.
– Sunt \ncântat`! r`spunse ea. Mai curând decât mie, spune
asta batalioanelor de femei care-]i telefoneaz` toat` ziua! |n felul
acesta, voi putea lucra lini[tit` \n loc s`-]i servesc drept
telefonist`.
Nu era nici o blânde]e \n gura care puse st`pânire pe a ei. {i
nici \n \mbr`]i[area care o \mpiedica s` fug`.
– Continu` s`-mi vorbe[ti pe acest ton, nu m` las p`c`lit,
murmur` Nick lâng` buzele ei.
Sian se zb`tu, dar cum el refuza s`-i dea drumul, \l lovi de
câteva ori furioas` cu pumnul \n piept. Strig`tul lui de durere o
trezi imediat la realitate. Dumnezeule, numai s`...
– Nick! se sufoc` ea. Am uitat complet c`...
El scutur` din cap, nelini[titor de palid.
– Este vina mea, bomb`ni el.
– Nick, \mi pare rù, eu...
– La naiba, de ce te scuzi? protest` el cu r`suflarea tìat`. Mai
degrab` eu ar trebui s` fiu \n genunchi, cerându-]i iertare.
Când degetele lui mângâietoare i se strecurar` pe ceaf`, Sian
\[i d`du seama c`, f`r` s` se gândeasc`, \ntinsese bra]ele ca s`-l
sus]in` [i ele r`m`seser` \nnodate \n jurul taliei lui. |n loc s` se
102 PATRICIA NEAL
dep`rteze, \[i retrase u[or capul, [i-l privi. Ochii lui erau alba[tri
ca marea.
– Sian, te-am atacat, nu exist` alt cuvânt. Accep]i scuzele
mele?
Cu un geam`t surd, o strânse din nou \n bra]e [i, timp de o
clip`, s`rutul lui nu fu decât blânde]e [i senzualitate,
tulburând-o profund. Apoi pasiunea alung` departe
ne\n]elegerile lor. Sian \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui. {i
când mâna lui se a[ez` pe inima ei, \i sc`p` un mic geam`t. |n
mintea ei se \mbulzeau gândurile cele mai tandre, \n timp ce era
cople[it` de o multitudine de senza]ii tulbur`toare. |n ea n`[tea
speran]a c` acest moment magic va [terge toate ne\n]elegerile
trecute [i viitoare.
– Sian, gemu el \ncet lâng` gura ei. Fii mai rezonabil` decât
mine, pleac` repede...
Rug`mintea lui r`mase f`r` ecou, deoarece drept r`spuns,
Sian solicit` din nou mângâierea buzelor lui.
Soneria strident` a telefonului risipi magia momentului [i-i
readuse pe amândoi la ra]iune. Prima reac]ie a lui Nick fu o
mi[care de iritare. Apoi zâmbi.
– Iat`-ne salva]i...
|n timp ce ridica receptorul [i schimba câteva cuvinte cu
interlocutorul lui, Sian \[i reveni \ncetul cu \ncetul \n fire. Era ca
[i cum, timp de câteva clipe, o personalitate strìn` pusese
st`pânire pe ea. Cu o tandre]e de necrezut, contempl` fa]a lui
Nick.
O \ncruntare a sprâncenelor [tergea ultimele urme ale

tulbur`rii lui. O mul]ime de \ntreb`ri o asaltar` imediat.
– Dup` tine, asta risc` s` ridice unele probleme, spunea el.
Sian \[i p`str` câteva clipe ochii fixa]i pe buzele lui. Pentru a
sc`pa de gândurile tulbur`toare care se n`[teau \n ea, cùt`
privirea lui Nick [i sim]i deodat` o team` inexplicabil` punând
st`pânire pe ea.
– E preferabil s` cobor, Alan, declar` brusc Nick. Acord`-mi
zece minute...
Pleoapele lui se ridicar`, dezv`luind o lic`rire sumbr` \n
spatele c`reia se stingeau ultimii t`ciuni ai unei dorin]e deja
moarte. Dac` teama o cru]ase pe Sian, mângâierea distrat` pe
care i-o acorda Nick \nchizând telefonul, era suficient` s`
semene \n ea \ndoiala [i \ngrijorarea.
– Nu lua acest aer speriat, Sian. Ori ne cert`m ca chiorii, ori
ne comport`m ca doi pu[ti care tocmai au descoperit ce pune
lumea \n mi[care. Dar nu dispera. Va trebui \ntr-o zi, s` reu[im
s`-i punem cap`t....
Capitolul 7
Sian se ciocni de v`rul ei intrând \n buc`t`rie.

– Trezit` deja! Nu este timpul s` t`r`g`nez, sunt \n
\ntârziere. Anna ]i-a p`strat o parte din ultima mea crea]ie
culinar`. Pe disear`!
Sian privi u[a trântindu-se \n spatele lui [i intr` \n buc`t`rie
cu o ridicare de umeri.
– Bun` ziua, Anna! Nu l-am v`zut niciodat` pe Toby atât de
gr`bit. Ce se \ntâmpl`?
– Procesul lui Collingwood \ncepe ast`zi, r`spunse Anna
sco]ând din cuptor farfuria pe care o ]inea la cald.
– La naiba! Dac` mi-a[ fi amintit, i-a[ fi urat noroc! Dar...
Anna, pentru Dumnezeu, ce-i asta?
Anna r`spunse, pufnind \n râs.
– Probabil este vorba de o omlet` spaniol`.
Dar n-a[ pune mâna \n foc. P`rea atât de mândru de el, \ncât
n-am \ndr`znit s`-l \ntreb...
– Bietul Toby. |]i dai seama c` face toate astea ca s` te
impresioneze?
Sian examin` cu o grimas` \nc` o dat` amestecul curios din
farfuria ei. Apoi se ridic` [i se apropie de co[ul de gunoi.
– |n aceste momente, \l regret pe câinele meu, Mungo, oft`
ea, teribil de vinovat`. El s-ar fi desf`tat cu siguran]` cu asta.
Trìe[te acum \n Chiddingfold, la p`rin]ii lui Toby. Este un
labrador splendid. Bietul de el, \ncepe s` \mb`trâneasc`. |n
curând va \mplini paisprexece ani.
– P`cat c` nu-l po]i lua cu tine. Dar ar fi nedrept s`-l obligi
s` trìasc` \ntr-un apartament.
– {i s`-l lipsesc de unchiul [i de m`tu[a mea. Niciodat` nu
m-ar ierta. De altfel, Mungo este la ]ar`. Locul lui este acolo, nu
aici.
Cum Sian se \ntorcea s` se a[eze, o idee \i trecu prin cap.
– Au trecut câteva s`pt`mâni de când Toby [i cu mine nu
i-am vizitat. Ce-ai spune de un weekend la ]ar`? Sunt sigur` c`
te-ai \n]elege cu ei. {i \n felul acesta, l-ai cunoa[te pe Mungo!
– Este amabil din partea ta, dar nu trebuie s` sim]i c` ai vreo
obliga]ie fa]` de mine, s` [tii.
Sian sim]i c` rezerva ei spunea mai mult decât simplul
protest dictat de o bun` educa]ie.
– Anna, ce-i cu tine?
106 PATRICIA NEAL
– Nu trebuie mai ales s` te sim]i constrâns` sub pretextul c`

\mp`r]im acela[i apartament. {tiu c` e[ti o persoan` solitar`,
retras`...
– Anna!
Un sentiment de mare vinov`]ie o cuprinse pe Sian. |n]elese
fulger`tor cât o afectase pe Anna comportarea ei din ultimele
s`pt`mâni.
– Anna, prietenia ta \mi este extrem de pre]ioas`, \n ciuda
aparen]elor.
Se \ntrerupse câteva secunde, prea \ncurcat` ca s` continue.
– Ca s` \n]elegi, ar trebui s`-]i povestesc unele lucruri pe
care vei fi prima s` le auzi. Dar mi-e team` s` nu te plictisesc.
Protestele Annei o \ncurajar` s` continue.
– |n afar` de Toby, de m`tu[a [i de unchiul meu, a trebuit s`
m` lipsesc de prieteni \nc` de când... eram mic`.
– Cum asta "a trebuit?"
– Prin for]a lucrurilor. Când ]i-am vorbit despre copil`ria
mea, am omis de bun`voie s` precizez unele am`nunte. Dar \n
momentul când tata m-a dat la pension, groaza mea la ideea c`
m`tu[a poate muri din vina mea, m-a rupt câ]iva ani de restul
lumii. M` sim]eam atât de vinovat`, \ncât devenisem foarte
timid` [i s`lbatic`. |n cele din urm`, o feti]`, Wendy, a d`râmat
zidurile \nchisorii mele imaginare [i am devenit cele mai bune
prietene de pe p`mânt. Anul urm`tor, Wendy n-a mai revenit.
Tat`l ei, diplomat, fusese mutat la Washington.
Plecarea ei mi-a provocat un asemenea traumatism, \ncât ani

de zile m-am \nchis din nou \n mine.
Anna era prima c`tre care avusese curajul s` \ntind` mâna.
– Prietenia ta \mi este mai important` decât a[ putea
vreodat` s-o spun, \ncheie Sian.
Anna \i lu` mâna \ntr-a ei [i o strânse cu o tandre]e care
n-avea nevoie de cuvinte.
– Timpul trece, vom \ntârzia.
***
|n timpul drumului pân` la "Sinclair Lawson", Sian fu

asaltat` de nenum`rate gânduri contradictorii. Datorit` Annei,
\[i d`dea seama ast`zi cât se \nchisese \n sine \n aceste ultime
s`pt`mâni, refugiindu-se \n spatele lucrului sù. Erau foarte
practice manuscrisele pe care le aducea cu ea seara, ca s` le
citeasc` acas`: \i ocupau mintea [i, mai ales, o \mpiedicau s`
gândeasc`. Anna avea excelente motive s` se plâng`. |n mai
multe rânduri, Sian \i descurajase mai mult sau mai pu]in tìos
tentativele de a o scoate din mutismul ei. {i nici o singur` dat`
nu se nelini[tise de interpretarea la care putea ajunge Anna.
– Anna, \ngìm` ea când se apropiau de birou, ]i s-a
\ntâmplat vreodat` s` ai de luptat cu o problem` atât de
complicat` \ncât s` nu reu[e[ti s` ]i-o explici ]ie \ns`]i?
108 PATRICIA NEAL
Profitând de un semafor care trecu brusc la ro[u, Anna \[i

puse mâna pe bra]ul ei.
– Da. |n acest caz, o alung pe planul al doilea, sperând c` se
va rezolva singur`. Dar am remarcat c` n-a mers niciodat`...
Hohotele lor de râs r`sunar` \n ma[in`. Ele râdeau \nc`
intrând \n biroul lui Sian.
– |l voi suna pe Toby s`-i urez noroc, exclam` Sian. |n acela[i
timp, \i voi mul]umi pentru omleta lui excelent`.
– Sian, po]i veni pu]in?
Nu avu timp decât s` vad` u[a biroului lui Nick
\nchizându-se. Cu un nod \n gât, \[i mu[c` buzele.
– Sose[te la birou din ce \n ce mai devreme, remarc` Anna,
de pe pragul biroului ei.
Sian de-abia o auzi, prea ocupat` s` se preg`teasc` pentru
confruntarea care urma. |n fiecare diminea]`, aceea[i ostilitate
s`pa [i mai mult pr`pastia dintre ei.
"... Ori ne cert`m ca orbii, ori ne comport`m ca doi pu[ti
care tocmai descoper` ce pune lumea \n mi[care. Dar nu
dispera. Va trebui ca \ntr-o zi, s` se g`seasc` un mod de a-i pune
cap`t..."
Aceea[i nelini[te pe care o resim]ise \n momentul când Nick
rostise aceste cuvinte \i strângea acum inima, ca un
presentiment rù... Fa]` de polite]ea distant` la care avea
dreptul de câteva zile, lui Sian i se \ntâmpla s` regrete violentele
lor certuri.
|[i adun` tot curajul ca s` dea ochii cu el când se auzi soneria

telefonului.
– A[ putea s` vorbesc cu Nicholas Sinclair, v` rog?
"|nc` una din admiratoarele lui, se gândi ea cu o plictiseal`
resemnat`. Rutina..."
– Nu [tiu dac` este \n birou. Pe cine trebuie s` anun]?
– Patty Emmerson.
Ap`sând ma[inal butonul interfonului, Sian sim]i c`-i
\nghea]` sângele. Patty Emmerson, fosta amant` a lui Nick,
responsabila fugii lui precipitate departe de New York...
Cu o ridicare de umeri, alung` aceste gânduri.
– Am pe linie o anumit` Patty Emmerson, \l anun]` ea.
Trebuie s` ]i-o dau?
|n loc de refuzul prompt cu care r`spundea de obicei la acest
gen de cerere, urm` o lung` t`cere. Sian ar fi pl`tit scump s`-i
vad` expresia: zâmbet? furie? pl`cere?
– F`-mi leg`tura.
Leg`tura stabilit`, Sian ezit` \nainte s` \nchid` microfonul,
dar prefer` s`-[i lase imagina]ia liber`. Care erau oare gândurile
lui Nick, \n acest moment? N-ar fi primul care jurase pe to]i
sfin]ii c` nu era \ndr`gostit, pentru a descoperi datorit` unui
incident ne\nsemnat adev`ratele lui sentimente! Nici un singur
moment ochii ei nu se \ndep`rtar` de becul ro[u semnalând c`
linia lui Nick era ocupat`. Când se stinse \n sfâr[it, \i sc`p` un
oftat de u[urare.
110 PATRICIA NEAL
|n momentul când \mpinse u[a, Nick era pierdut \n gânduri.

Când tu[i pentru a-i semnala prezen]a sa, ridic` imediat capul.
– Voiai s` m` vezi?
– Da, ia loc, Sian. Exist` unul sau dou` lucruri despre care a[
vrea s`-]i vorbesc.
Sian se execut`, privindu-l cu curiozitate: nici un zâmbet de
bun venit, nici o demonstra]ie a acelui farmec politicos la care
avea dreptul de câteva s`pt`mâni. Ar fi gre[it s`-l acuze pentru
telefonul lui Patty Emmerson, fiindc` deja, diminea]`, nu
schimbaser` amabilit`]ile care marcau \n mod obi[nuit
\nceputul zilei.
– ... c` sir Georges va petrece câteva zile aici cu ea [i Mike.
Sian tres`ri brusc, smuls` brutal din gândurile ei.
– Hm... Ah, da! Sir Georges? Cum se simte?
– Bine, dup` Beverley. Dup` câte-mi spune, este ner`bd`tor
s` semneze contractul. Mike [i cu ea ne invit` s` cin`m la ei
vineri seara \n acest scop. Pân` atunci, toate hârtiile oficiale vor
trebui s` fie gata. Vei putea s` te eliberezi?
– Bine\n]eles. |mi va face pl`cere s`-i rev`d.
– Perfect. Al doilea punct...
F`r` s` piard` o clip`, \[i deschise agenda.
– ... s`pt`mâna viitoare, voi fi absent câteva zile. Trebuie s`
plec \n Irlanda.
– |n concediu?
El scutur` din cap.
– Nu. Trebuie s` m` \ntâlnesc cu autoarea faimosului

manuscris pe care l-am adus din Statele Unite. Exist` câteva
puncte pe care a[ vrea s` le discut cu ea.
– Sunt mul]umit` c` lucrurile avanseaz`. Mi-a pl`cut mult
aceast` carte, Margaretei la fel, [i am o \ncredere oarb` \n
judecata ei. Dar de ce autoarea n-a f`cut apel la un editor
irlandez?
– Pur [i simplu pentru c` n-avea o idee precis` asupra
urm`rii pe care dorea s` i-o dea. Ea i-a trimis manuscrisul
nepotului ei, unul dintre prietenii mei de la New York. El este
cel care mi l-a trimis cu câteva zile \nainte de plecarea mea.
|ntre timp, trecu \n revist`, pe un ton monoton [i cu un aer
preocupat, diferitele probleme de care Sian trebuia s` se ocupe
\n timpul absen]ei lui. Instruc]iunile, am`nun]ite [i precise,
emanau de la un b`rbat sigur pe el, posedând perfect o meserie
despre care \nv`]ase esen]ialul cu o vitez` care spunea mult
despre inteligen]a [i adaptabilitatea lui. Bine\n]eles, nu avea
\nc` intui]ia remarcabil` a lui Simon, dar ea nu se \ndoia nici o
clip` c` va reu[i cu timpul s-o dobândeasc`.
– Bine. Acum, afacerea Joel Henderson, declar` el
\ncruci[ându-[i bra]ele la piept.
Sian \[i plec` imediat ochii. Era prima dat`, de la
\ntrevederea cu Margaret, c` venea din nou vorba despre datele
falsificate. Va veni poate ora adev`rului. Con[tient` c` trebuia cu
orice pre] s`-l induc` \n eroare, Sian \n`l]` capul. Era imagina]ia
ei, sau Nick o privea cu ne\ncredere?
112 PATRICIA NEAL
– Am crezut c` \n]eleg c` Simon nu-]i \ncredin]a decât

manuscrisele nesolicitate, [i asta când lucrai deja cu el de câteva
luni
Nici o acuza]ie \n vocea lui, doar simpl` constatare.
– Ei bine, da... bâigui Sian.
|n pragul unei panici necontrolate, \[i d`du seama c` n-avea
nici o amintire precis` despre modific`rile pe care le adusese
dosarelor.
– Presupun c` Margaret a v`zut deja toate astea cu tine.
– Toate ce? \ntreb` ea, pentru a câ[tiga timp.
– Problema este de a [ti dac` unele documente au putut fi
r`t`cite sù interpretate gre[it. Dac` Simon a trebuit s` fac` apel
la al]i avoca]i decât ai no[tri. Tot ce ar putea elucida aceast`
poveste de ne\n]eles. Nu se ap`r` o cauz` cu bun` credin]`!
Trebuie dovezi, fapte concrete, \n]elegi?
– Bine\n]eles, dar... nu v`d nimic ce ar putea.... \mi pare rù.
– |i pare rù, oft` el ridicând ochii spre cer.
Cu tr`s`turile crispate de mânie, Sian se ridic` \n picioare.
– Dac` ai terminat, eu am de lucru.
– N-am terminat!
– M`rturisesc, sunt u[urat` c` \n sfâr[it \]i ar`]i adev`rata fa]`.
Asta nu te \mpiedic` s` po]i cel pu]in respecta regulile
elementare de polite]e!
Cu o suple]e uimitoare, el ajunse la u[` \naintea ei,
blocându-i orice retragere.
– Se pare c` ai uitat de ce \mi dau toat` aceast` osteneal` s`

fiu amabil cu tine. |n unele zile, m` dureau obrajii nevoit s`
zâmbesc. Din fericire, aceast` mascarad` s-a terminat.
Vom putea vorbi \n mod serios, conchise el deschizând bra]ele.
– Te-ar sup`ra s` te \ndep`rtezi din drumul meu? \ntreb`
Sian cu asprime. Mi se pare c` ]i-am spus c` am treab`.
– {tiu, Sian. Dar cru]`-]i suflul. {tii foarte bine c` de fiecare
dat` când ne cert`m, sfâr[e[ti \ntotdeauna prin a ajunge \n
bra]ele mele. Este adev`rat sau nu?
Mâinile care se a[ezar` pe umerii ei erau u[oare, aproape
indiferente.
– Ai umorul unui pu[ti de zece ani, \l acuz` Sian.
Acest dispre] pref`cut \i ascundea prost teama pe care o avea
c` nu-i rezista, s`-[i vad` voin]a tr`dând-o la prima lui tentativ`
de a o s`ruta. Ochii lui o fixar` ne\ndur`tor.
– Nu glumeam. {i ra]ionamentul meu este cum nu se poate
mai matur. Am \ncercat totul ca s` lucrez cu tine \n bun`
\n]elegere. Asta n-a servit la nimic. Dar \mi place la fel de mult
s` te previn c` nu doresc nicidecum s` relu`m certurile noastre
ne\ntrerupte.
– Nu avem evident aceea[i defini]ie a cuvântului adult.
– |ndr`zne[te s` vii s` spui asta \n bra]ele mele!
– Dac` ai chef de jocuri stupide, adreseaz`-te altcuiva!
Prietenei tale, Patty, de exemplu!
|n clipa urm`toare, \[i mu[c` buzele.
– Te rog, Nick, las`-m` s` trec, \l implor` ea iritat`.
114 PATRICIA NEAL
|nclinându-se ceremonios \n fa]a ei, el se execut` [i-i

deschise u[a. Furia care str`lucea \n ochii lui Sian nu era
\ndreptat` decât \mpotriva ei \ns`[i. Va c`dea oare \n toate
capcanele pe care el se amuza s` i le \ntind`? Ce-i venise oare s`
rosteasc` numele lui Patty? Cu un frison ne\ncrez`tor, se
\ntoarse s` se a[eze la biroul ei [i fu cât pe ce s` scoat` un strig`t
de spaim`, reg`sindu-se nas \n nas cu Nick.
– Nu terminasem, declar` el pe un ton inexpresiv. Te vei
sim]i poate mai bine dac` \]i explic din ce motiv, mi-a telefonat
Patty.
– Nu m` intereseaz`! De ce ai vrea s`-mi pese? Acum,
Nicholas, las`-m` \n pace! Am de lucru!
– Nicholas! Trebuie oare s` \n]eleg c` e[ti furioas` pe mine?
Ironia privirii lui \l tr`da: râdea de ea.
– N-a[ vrea s` te mai re]in. Dar este mai \n]elept s`-mi dai
adresa ta, \n cazul c` nu vom mai vorbi pân` vineri.
– Ce mai pui oare la cale? |mi [tii foarte bine adresa.
Hot`rât` s`-l trateze cu dispre], deschise un dosar \n fa]a ei
[i simul` c`-i studiaz` con]inutul.
– Ai fi putut s` te mu]i, remarc` el frunz`rind carnetul de
mesaje.
Sian i-l smulse literalmente din mâini, furioas` c` nu se poate
controla. Niciodat` Toby, \n momentele cele mai rele, nu reu[ea
s` ob]in` din partea ei reac]ii atât de infantile! |nc` o provocare,
[i se va refugia \n biroul Annei. Dar era capabil s-o urmeze acolo
[i s` continue s-o persecute.
– Nick, exist` o explica]ie logic` a purt`rii tale, sau doar \]i

exersezi coardele vocale?
– Nu. Acum, iat` \ntrebarea mea.
Inspirând adânc, Sian hot`r\ s` se \narmeze cu r`bdare. Dar,
parc` pentru a continua s-o deruteze, Nick r`mase t`cut. Când
\[i ridic` ochii, \l surprinse f`când un lan] din agrafe pentru
hârtie. O provocare \n plus, dar de data asta, ea reu[i s` tac`.
– Dac` am trì \mpreun`, Sian?
Un mu[chi se crisp` \n ceafa tinerei femei, \n timp ce
obiectele \ncepeau s` danseze \n fa]a ochilor ei.
– Tu [i cu mine, singuri, \ntr-un cuib intim care s`
ad`posteasc` dragostea noastr`.
Aceste cuvinte se \nsinuau \n mintea lui Sian, pentru a crea
acolo o dezordine indescriptibil`. Imaginile cele mai nebune[ti
defilar` prin fa]a ochilor ei. Nick luând-o \n bra]e pentru a trece
cu ea o u[` grea de stejar, gesturile lui blânde depunând-o pe o
cuvertur` m`t`soas`...
Capitolul 8
– |n fine, la naiba, te \n]elegi bine cu Beverley, nu? bomb`ni

Nick trântind portiera. Cu buzele strânse, Sian nu catadicsi s`
r`spund`.
– Ascultându-te, s-ar crede c` ai fost obligat` s` petreci ore
\ntregi cu cel mai mare du[man al tù. Haide, Sian...
– |n]elegi foarte bine de ce m` plâng. Când tu, sir Georges [i
Mike a]i disp`rut, f`r` m`car s` a[tepta]i sfâr[itul mesei...
– Masa era strâns` de mult [i tu [tiai \n mod sigur c` sir
Georges n-avea decât o grab`: s` termine o dat` pentru
totdeauna cu semnarea contractelor. A trebuit s` insist ca ei s`
le dea citire cu voce tare...
– {i o or` mai târziu, când Beverley a fost obligat` s` v`
aduc` acolo o cafea...
– Obligat`? Ce \n]elegi prin asta?
– ... voi juca]i c`r]i! Dac` nu se cheam` asta b`d`r`nie...

Nick!
Sim]ind c` scaunul se pr`bu[e[te sub ea, Sian scoase un ]ip`t
de spaim`. Cu un râs t`cut, Nick o prinse de umeri.
– Dac` m` la[i s` vorbesc...
– Foarte nostim. Ajut`-m` s` m` ridic!
Ne\ndur`tor, el continu` s-o tachineze.
– Când \]i voi spune ceea ce am de spus.
Neputincioas`, Sian \l fulger` pe Nick cu privirea. Afar`,
ploaia fin` care-i \ntâmpinase la ie[irea din imobil, inunda
parbrizul, deformând fascicolele luminoase ale farurilor.
Gr`bit` s` sfâr[easc`, Sian hot`r\ s` sufere cu r`bdare.
– Te ascult, declar` ea cât mai demn posibil. Revela]ia
trebuie s` fie de importan]` pentru ca s` recurgi la aceste
copil`rii...
Râzând, el sl`bi strânsoarea din jurul umerilor ei.
– Pentru \nceput, Sian, nu te abandonasem inten]ionat.
– Nu asta \]i repro[ez, o [tii foarte bine!
– Dar tocmai terminasem cu contractul când sir Georges a
scos ciorna unui plan la care ]inea din toat` inima de câ]iva ani:
un fel de manual adresat juc`torilor experimenta]i de bridge [i
con]inând o colec]ie am`nun]it` de combina]ii... Sian, este
inutil s` te agi]i astfel. N-am terminat. Unde eram? Da, la acea
colec]ie de combina]ii. Mike [i cu mine fiind amândoi pasiona]i
de bridge, am c`zut bine\n]eles imediat \n curs`...
– Fire[te, murmur` Sian pe un ton sarcastic.
118 PATRICIA NEAL
|n timp ce biata Beverley se \ntreba dac` trebuia s` serveasc`

sau nu cafeaua.
– Ea nu p`rea deloc sup`rat`. Din contr`, era \ncântat` s` ne
vad` interesa]i de planul tat`lui ei...
– Crezi c` este publicabil?
– Dup` p`rerea mea, da. |i voi cere lui Bill Gardiner s`-i
arunce o privire. Se pare c` este un fanatic al bridgeului.
– Totu[i, cel mai mic lucru de f`cut ar fi fost s-o avertiza]i pe
Beverley c` sunte]i re]inu]i.
Acest ton de repro[, cât \l detesta! De altfel, sir Georges [i
Mike nu erau mai \n m`sur` s`-l blameze pe invitatul lor? Cum
fa]a lui Nick se apropia periculos de a ei, Sian f`cu ochii mari,
incapabil` s`-i descifreze expresia.
– |n momente ca acestea, \mi dau seama cât noroc am avut
s` te \ntâlnesc... murmur` el.
Sian \[i miji ochii cu ne\ncredere.
– Te rog, las`-m` s` m` ridic...
– Nu, nu... Când voi termina, nu \nainte. Sian. Am s`-]i cer
un serviciu.
– Fii cinstit [i d`-mi repede ordinul, sunt obi[nuit`! {i când
o s` m` ridici?
F`r` s` r`spund`, el ac]ion` maneta de pozi]ionare a
scaunului, mul]umindu-se s-o ridice doar pe jum`tate.
– "D`-mi ordinul"... E[ti \ntr-adev`r nedreapt`.
– La naiba, termini odat`, da sau nu? exclam` Sian, la cap`tul
r`bd`rii.
|n acela[i moment, \[i mu[c` buzele pentru a-[i \n`bu[i

dorin]a nea[teptat` de a izbucni \n râs. |nfrunt`rile ei cu Nick
luau din s`pt`mân` \n s`pt`mân` aspecte de vodevil prost.
– Nu voi putea s` plec \n Irlanda s`pt`mâna viitoare. A[ vrea
s` te duci acolo \n locul meu.
– Nici o problem`. Acum, fii amabil [i condu-m` acas`.
Urm` o t`cere... apoi Nick izbucni \n râs, cu capul aruncat
spre spate [i cu umerii scuturându-se.
– Foarte bine, te conduc, reu[i el s` articuleze. Dar \nainte,
las`-m` s`-]i ridic scaunul.
Sian se ridic` \ntr-un cot ca s`-i permit` s` manevreze
maneta. |n clipa urm`toare, scaunul c`zu [i mai jos [i Nick se
\ntinse pe jum`tate peste ea.
– M` \mpiedici s` respir, se plânse ea.
El readuse \n sfâr[it scaunul \n pozi]ia vertical`, f`r` s`-[i
schimbe pozi]ia. Sian era la ananghie. Oare ce fest` urât` \i mai
rezerva?
– Nick? \ntreb` ea cu timiditate.
– {tiu, oft` el. A[ fi trebuit s` prev`d reac]ia mea. Dac` a[ fi
fost mai prev`z`tor, te-a[ fi l`sat s` te \ntorci acas` singur`.
– Prin ploaie?
– Prin ploaie, repet` el \ncet atingându-i u[or obrazul cu
vârful nasului.
Sian \nchise pleoapele pentru a nu-i \ntâlni privirea.
– Sian, fii cinstit`, suferi la fel de mult ca mine \n aceste
ultime s`pt`mâni.
120 PATRICIA NEAL
Vorbind, \[i mi[ca \ncet capul de la dreapta la stânga,

atingându-i u[or vârful nasului cu al lui. Sian sim]i c` i se strânge
inima.
– Niciodat` n-am fost atât de nefericit`, recunoscu ea.
– Dac` a[a se s`rut` eschimo[ii, sunt foarte mul]umit c` nu
m-am n`scut acolo...
Niciodat` senza]ia buzelor lui peste ale ei nu i se p`ruse atât
de familiar` lui Sian. F`r` ezitare, i se abandon`. Cu \nfiorare,
sim]i imediat mângâierea mâinilor lui [i oft`.
– Sian, spune-mi c` nu vrei s` m` opresc...
|nainte s` r`spund`, ea \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui.
– M-ai crede dac` a[ pretinde contrariul? murmur` ea.
– Suntem totu[i pu]in cam b`trâni ca s` ne comport`m ca
ni[te liceeni...
– Ca ni[te ce? [opti Sian lâng` buzele lui.
Un râs \n`bu[it \i r`spunse, \n timp ce el depunea o mul]ime
de s`rut`ri \n jurul b`rbiei [i \n lungul gâtului ei. Sian \[i ascunse
fa]a \n masa de p`r m`t`sos, uitând totul cu excep]ia necesit`]ii
de a prelungi la nesfâr[it aceste clipe magice. Deodat`, Nick se
\ndep`rt` ca s-o priveasc`.
– Sian, fii amabil` [i num`r` pân` la trei, [opti el.
– Unu, doi, trei, \n[ir` ea f`r` s`-[i recapete respira]ia.
Dar Nick \i prinse \ncheieturile mâinilor.
– Tri[ezi. Mai \ncet, protest` el.
– De ce?
– Fiindc` trebuie s` reac]ionez!
Desprinzând degetele lui Sian din spatele cefei lui, \i

\ncruci[` bra]ele la piept.
– Sian, trebuie s` ne oprim, este ridicol.
O ultim` dat`, buzele lui le atinser` u[or pe ale ei.
– Acum, urmarea depinde de tine. Sau mergem la mine, ceea
ce este riscant, sau...
Vorbind, termin` s` se redreseze, lipsind-o pe Sian de
c`ldura [i de tandre]ea lui.
– Riscant? \ntreb` ea.
– Con[tiin]a mi-ar repro[a dac` mi-a[ petrece weekendul
f`când dragoste cu tine, cum ard de dorin]`.
– Eu... poate este preferabil s` m` conduci acas` la mine,
bâigui Sian, brusc \nnebunit`.
|n timp ce rostea aceste cuvinte, regretele o asaltau deja.
Restul drumului se desf`[ur` \n t`cere. Oprind \n fa]a imobilului
lui Sian, Nick lovi u[or oglinda retrovizoare a unui BMV alb,
garat de-a lungul trotuarului. De-abia se opri ma[ina c` Sian s`ri
afar`. Nick nu-[i ascunse iritarea al`turându-i-se.
– Ce te-a g`sit?
– Este ma[ina lui Toby. De obicei o las` la garaj, dar plec`m
la Chiddingfold destul de devreme mâine diminea]`.
Din fericire, n-are nici cea mai mic` zgârietur`.
Nick \[i puse mâinile pe umerii ei [i-[i cufund` ochii \ntr-ai
ei.
– Dac` ne-am fi dus la mine, ce s-ar fi \ntâmplat cu excursia
voastr` de mâine?
122 PATRICIA NEAL
Sian nu-[i putu st`pâni un fior. Câteva minute \n plus,

adineauri, [i ar fi acceptat stupid propunerea lui. Pentru el, n-ar
fi fost totu[i decât un divertisment pl`cut pentru trecerea
timpului...
– |n cazul când n-ai remarcat, nu suntem la tine acas`,
r`spunse ea, f`r` blânde]e. Acum, bun` seara. Plec devreme
mâine diminea]`, [i jocurile tale \ncep s` m` oboseasc`.
– A[a s-ar spune, \ntr-adev`r. Ei bine... weekend pl`cut, Sian.
Capitolul 9
Sian se a[ez` \n fotoliul adânc \ntr-un col] al camerei, lâng`

m`su]a pe care se afla telefonul.
– Alo, Margaret? Ce se \ntâmpl`? Imposibil s`-l g`sesc pe
Nick.
– Nu l-am v`zut toat` ziua. Cum a fost \n Irlanda?
– Minunat. De[i timpul este mai degrab` posomorât. |ncerc
s` v` sun \nc` de diminea]`, dar unele leg`turi telefonice erau
\ntrerupte din cauza furtunii.
– Cum s-a desf`[urat \ntrevederea cu Eithne Jennings?
Sian mul]umi providen]ei c`-l \ndep`rtase pe Nick. Prefera
de mii de ori s`-[i prezinte raportul Margaretei, deoarece era
\nc` tulburat` de \ntors`tura ciudat` luat` de \ntrevederea ei cu
scriitoarea irlandez`.
– La drept vorbind, nu [tiu ce s`-]i r`spund, oft` ea.
124 PATRICIA NEAL
M-am dus s-o vizitez \n prima zi. A[a cum prev`zusem, am

pus-o la curent cu toate am`nuntele administrative pe care
le-am discutat \mpreun`, pentru redactarea contractului.
– {i atunci? \ntreb` Margaret, intrigat` de ezit`rile ei.
– Atunci, trebuie s` m` fi descurcat foarte prost, deoarece
m-a ascultat pân` la cap`t f`r` s` intervin`.
– Nu \n]eleg ce a putut s-o [ocheze. Orice cas` de editur` ar
fi abordat acelea[i detalii cu ea.
– N-a p`rut [ocat`. Când am terminat, a cl`tinat doar din
cap, declarând c` prefer` s` a[tepte.
Margaret scoase o exclama]ie iritat`.
– M` \ntreb de ce Nick nu s-a mul]umit simplu s`-i scrie,
aflând c` nu se putea duce la fa]a locului.
– Nepotul lui Eithne Jennings este cel care i-a \ncredin]at
manuscrisul. |ntr-un fel, este normal s`-i fi rezervat un tratament
special.
– Ce s-a petrecut dup` aceea?
– Ea a propus s` viziteze \mprejurimile cu mine. Pentru a
evita s`-i par dezagreabil`, am acceptat. De altfel, este
\ncânt`toare. Am f`cut turul satului, \nainte de a merge la plaj`.
Am mers astfel kilometri \ntregi pe nisip.
– Ar fi trebuit s` stabili]i o a doua \ntâlnire...
– Nu, tocmai. Mi-a spus c` m` va contacta ea. Ieri n-am
primit nici un semn de la ea. {i apoi, \n aceast` diminea]`,
menajera ei mi-a adus un mesaj \n care m` anun]` c` pleac` la
Dublin [i m` va vedea la \ntoarcere.
– Tu te plângi! glumi Margaret. Gânde[te-te la noi, pierdu]i

\n cea]`, la Londra. Se pare c` hotelul tù este foarte bun.
– Un conac vechi, superb. Cum sunt singura lor client`, am
dreptul la un apartament!
– Nu-]i mai r`mâne decât s` te distrezi pân` la \ntoarcerea
Eithnei Jennings. |i voi cere lui Nick s` te sune...
– Oh, este inutil! exclam` Sian. Eu... Nu voi avea nimic \n
plus s`-i spun. |n schimb, ai putea s` mi-o dai pe Anna?
– Hot`rât lucru, n-ai noroc. Lipse[te, dup`-amiaza asta. Dac`
ai dificult`]i s-o g`se[ti acas` disear`, te va suna mâine diminea]`
de la birou.
Sian \nchise telefonul, cu moartea \n suflet. Ce ghinion! I-ar
fi pl`cut atât de mult s`-i cear` iertare... Privind \n urm`, nimic
nu p`rea s`-i scuze atitudinea din timpul \ntregului weekend.
Toate ocaziile fuseser` bune pentru a fugi la ]ar`, cu Mungo.
De-abia schimbase câteva cuvinte cu Toby [i cu Anna. Slav`
Domnului, unchiul [i m`tu[a ei se ar`taser` imediat plini de
afec]iune fa]` de prietena ei. O cuprindea vinov`]ia la amintirea
nervozit`]ii neobi[nuite a Annei, la prima or`. A trebuit ca ea
singur` s` rup` ghea]a cu gazdele. Toby, el \nsu[i ciudat de
posomorât, nu f`cea nimic ca s-o ajute.
Cu exclama]ie de ner`bdare, Sian se ridic` dintr-un salt. Cel
r`spunz`tor nu se sinchisea f`r` \ndoial` nici cât negru sub
unghie de tulburarea pe care o stârnise \n ea! Se apropie de una
din u[ile-fereastr` ale marelui salon, f`r` a reu[i s`-[i alunge din
minte imaginea zâmbetului fermec`tor al lui Nick. De câteva
126 PATRICIA NEAL
zile, \n ciuda eforturilor ei disperate de a-l alunga pe intrus,

gândul n-o mai p`r`sea. Pic`turi mici de ploaie \i deformau
vederea pe care o avea spre parcul hotelului. Peluza acoperit`
de frunze moarte cobora \n pant` lin` pân` la marea agitat` de
valuri violente. Cum s` explice nebunia care pusese st`pânire
pe ea? Nici un b`rbat n-o obi[nuise vreodat` cu acest tratament
impertinent. Era de obicei flatat`, curtat`. Chiar Roy, oricât de
incoerent era, o tratase \ntotdeauna cu respect, chiar cu
admira]ie.
L`sând s`-i scape un oftat, \[i sprijini fruntea de geamul rece.
La ce bun s` se revolte astfel, dac` o ]inea \n puterea lui? S`
descopere c` exasperarea, ba chiar ura, puteau fi \nso]ite de o
asemenea atrac]ie, iat` ce o deruta mai pu]in din cauza violen]ei
dorin]elor ei cât din cauza celui care i le inspira. Se redres`,
refuzând s` se lase prad` pesimismului. |n loc s` se lamenteze,
s` se bucure c` petrece singur` aceste câteva zile, [i s` profite.
Cu un pas ferm, se \ntoarse s` se a[eze. Pentru prima dat` de
zile – ba chiar de s`pt`mâni – \i era oferit` ocazia s` priveasc`
\n urm` [i s` reflecteze. Ridic` din nou telefonul.
– |mi pare rù c` v` plictisesc din nou, domni[oar`, dar a[
vrea s` telefonez la Londra. Dac` este posibil...
– Normal, liniile au fost ref`cute [i furtuna se potole[te,
r`spunse recep]ionera, optimist`. Apropo, tocmai v` sunam ca
s` v` previn c` James urc` s` v` vad`.
Sian l`s` receptorul, cu un zâmbet mirat [i totodat` amuzat.
Patronul hotelului se temea oare c` se plictise[te? El era cel care
o \ntâmpinase la sosire. Jovial, cu fa]a ro[covan`, era un

vorb`re] incorigibil, dar teribil de simpatic. Nu le trebuise mult
s` rup` ghea]a, cu atât mai mult cu cât Sian era unica lui
pensionar`. |nc` din prima zi, el \i povestise \ntr-un stil elocvent
[i umoristic, istoria detaliat` a familiei sale [i a frumosului conac
din Fort Mullan.
A[teptând s` se bat` la u[`, se ridic` \n picioare, cu un
zâmbet vesel la perspectiva de a flec`ri pu]in cu gazda ei. El nu
era singur.... Care nu fu surpriza recunoscându-l pe cel care-l
\nso]ea!
– Ce naiba faci aici? exclam` ea f`r` nici o amabilitate.
– Ai putea totu[i s` rezervi o primire mai bun` prietenului
dumitale, o dojeni James.
Cu valiza lui Nick \n mân`, se \ndrept` spre a doua camer` a
apartamentului.
– V` ve]i sim]i bine aici, domnule. {i apoi, exist` un pat
mare...
– Nu mai \n]eleg nimic, spuse Sian scuturând din cap.
Credeam c`...
Trecând prin fa]a ei, Nick \i adres` un mic salut comic.
– Ce primire... |mi merge drept la inim`... Domnule Kelly, la
urma urmei, a[ prefera un apartament separat, dac` nu v`
deranjeaz`. Sau chiar o camer` simpl`, nu sunt preten]ios.
– Haide, f`r` ceremonie, spune]i-mi James. Aceast` camer`
este somptuoas`, privi]i...
El \i adres` o clipire din ochi.
128 PATRICIA NEAL
– {i exist` un z`vor la u[`, dac` te temi pentru virtutea

dumitale!
Asaltat` de emo]ie, Sian ro[i pân` \n vârful urechilor [i se
\mbujor` [i mai mult auzindu-l pe Nick pufnind \n râs. Ca prin
cea]`, se \ndrept` spre fereastr`, pentru a câ[tiga timp [i a-[i
reveni \n fire. Consternat`, \[i d`du seama c` tremura din toate
\ncheieturile. |n momentul când \ncepea \n fine s` ia pu]in`
distan]`, iat` c` Nick ap`rea pe nepus` mas`. |n ce scop oare?
Cum James \[i lua r`mas-bun pe un ton de glum`, ea sim]i
cum \i \n]epene[te ceafa. |l interogase deja care erau motivele
prezen]ei sale, iar el nu binevoise s` r`spund`. S-ar fi acoperit
de ridicol punându-i a doua oar` \ntrebarea. Imediat ce i se
al`tur`, lans` ofensiva.
– Dac` ai venit s-o vezi pe miss Jennings, este plecat` la
Dublin.
– A[a se pare. |ncerc s` \n]eleg ce ai putut s`-i spui ca s` fug`
cât o ]in picioarele la cel`lalt cap`t al ]`rii.
– Acum, ce insinuezi?
Tremur doar gândindu-m` la cei care au avut nefericirea
s`-]i cad` \n mâini, când erai avocat!
– Nu mai face pe [ireata cu mine, Sian. I-am telefonat
domni[oarei Jenning ieri diminea]`, ca s`...
– F`r` \ndoial`, pentru a acoperi incompeten]a mea, dac`
era nevoie! |ncrederea ta m` mi[c`! M` \ntreb ce te-a g`sit s` m`
trimi]i aici.
– M` \ntreb [i eu... Pe scurt, am dat peste o fermec`toare

persoan` care m-a informat c` miss Jenning era \ntr-adev`r la
Dublin. Am \ncercat câteva ore s` te prind, dar...
– Liniile erau \ntrerupte.
– V`zând c` nu te \ntorci la Londra \n aceast` diminea]`, am
hot`rât s` v`d eu \nsumi ce se \ntâmpl`.
– I-am expus \n am`nunt lui miss Jennings con]inutul
contractului pe care trebuie s`-l semneze cu noi. Rutin`...
R`sun` soneria telefonului.
– Fir-ar s` fie! exclam` Nick, agasat c` este \ntrerupt.
Cu siguran]`, nu este pentru mine.
|ncruci[ându-[i ma[inal degetele, Sian se rug` cerului ca
recep]ionera s` nu fi reu[it s-o g`seasc` pe Anna. Se sim]ea
incapabil` s` fac` pace cu prietena ei \n prezen]a acestui martor
jenant.
– Toby? Te credeam \n curte, la ora asta...
– Anna [i cu mine am \ncercat s` te g`sim toat` dup`-amiaza.
– Furtuna a \ntrerupt liniile telefonice. Dar... pari \ngrijorat.
Ce se \ntâmpl`?
– Nimic, doar... Sian, ce preferi s` auzi mai \ntâi, vestea bun`
sau pe cea rea?
Sian \nchise scurt pleoapele.
– Toby, spune-mi pur [i simplu ce ai s`-mi spui. Nu crezi c`
este mai bine?
– Te sun \n leg`tur` cu Mungo. El... a murit noaptea trecut`,
\n somn, f`r` s` sufere. Dup` veterinar, l-a l`sat inima.
130 PATRICIA NEAL
O mul]ime de imagini fericite defilar` prin fa]a ochilor lui

Sian, ale unui c`]elu[ negru neastâmp`rat pe care l-a crescut [i
care era de atâta timp prietenul [i \nso]itorul ei cel mai fidel.
– Sian?
– Da... eu.... sunt mul]umit` c` s-a \ntâmplat \n felul acesta.
Cu vederea \nce]o[at` de lacrimi, \[i d`du vag seama de
prezen]a lui Nick al`turi de ea.
– M` gr`besc s`-]i anun] vestea bun`, relu` Toby pu]in mai
vioi. Sper c` \]i va potoli pu]in durerea. Trebuie s` fi remarcat c`
\n acest weekend, ambian]a n-a fost prea vesel`.
– {tiu, eu sunt \ntru totul responsabil`. Tocmai voiam s-o
sun pe Anna ca s`-i vorbesc despre asta.
– Nu te-ai gândit nici o clip` c`, \n vremuri obi[nuite, a[ fi
venit u[or de hac proastei tale dispozi]ii? Nu, eu sunt vinovat.
Eram fr`mântat de o mul]ime de gânduri. |n acest timp, cei pe
care-i iubesc, sufereau. Mai ales Anna.
– Anna?
– Ca s` nu fi observat, trebuie s` fi fost preocupat`, \n acel
moment, continu` Toby. Altfel, ai fi remarcat de mult` vreme c`
nu mai eram acela[i de câtva timp. Niciodat` n-a[ fi crezut c`
aceste lucruri se \ntâmpl` atât de repede. {i nici Anna, de altfel.
– Toby, dac` ai fi mai clar? |ncerci s`-mi spui c` tu [i Anna...?
Vocea i se gâtui [i, printre lacrimi, ap`ru un zâmbet.
– Sian, nu spui nimic?
– Era emo]ia. Dac` ai [ti cât sunt de fericit`! Nu-mi vine s`
cred! Anna este lâng` tine?
– Cuib`rit` sub bra]ul meu, cu receptorul lipit de ureche,

r`spunse el râzând. Cred c` vei fi fericit` s` afli c` mi-a acordat
mâna f`r` ezitare. }i-o dau!
Anna [i Sian d`dur` frâu liber emo]iilor lor, sub comentariile
amuzate ale lui Toby. Când Sian l`s` \n fine receptorul, surâdea
\ncântat`. Dup` câteva minute, totu[i, pu]in din bucuria ei
disp`ru, la amintirea unui nas negru [i umed, [i lacrimile ]â[nir`
din nou de sub pleoapele ei.
– Sian, dac` pot...
Vocea blând` o f`cu s` tresar`. |n nici un caz nu-i va m`rturisi
motivul lacrimilor ei. Putea foarte bine s` se lipseasc` de ironiile
lui Nick.
– {tirile bune au uneori acest efect asupra mea, spuse, \n
defensiv`. {i tocmai am aflat c` dou` persoane care se iubesc
mult se vor c`s`tori.
– Sian, regret c` te-am acuzat, mai mult sau mai pu]in, c` ai
stricat tranzac]iile mele cu Eithne Jennings. Reflectând la asta
acum, \mi amintesc c` nepotul ei m-a prevenit, când mi-a
\ncredin]at manuscrisul: este o excentric`, [i are uneori reac]ii
imprevizile.
– Oh, este \ncânt`toare. Dar trebuie s` spun c` plecarea ei
gr`bit` m-a derutat.
Povestindu-i lui Nick plimbarea ei cu romanciera, Sian reu[i
s` se destind` \ncetul cu \ncetul. |n timp ce vorbea, Nick se
instal` cu impertinen]` pe bra]ul fotoliului ei.
– A[ fi stricat probabil totul cerându-i un r`spuns imediat.
132 PATRICIA NEAL
|n fond, este mai bine c` ai luat asta asupra ta. |n acest timp,
m-am ocupat de afacerea Henderson. M`rturisesc c` nu sunt
destul de optimist.
Curiozitatea o asalt` imediat pe Sian. Ar fi pl`tit scump s` afle
mai mult [i probabil ar fi cedat tenta]iei de a-l \ntreba pe Nick
dac` el nu [i-ar fi strecurat un bra] pe umerii ei [i n-ar fi \nceput
pe nea[teptate s` se joace cu p`rul ei.
– |n orice caz, fiindc` miss Jennings revine mâine, propun s`
abandon`m acest subiect pân` la \ntoarcerea ei. De acord?
Ca hipnotizat`, Sian r`mase cu ochii fixa]i pe bucata de hain`
de tweed care intra \n câmpul ei vizual.
– De acord.
– Cu pu]in` bun`voin]`, sunt sigur c` vom putea deveni
prieteni, Sian, continu` Nick cu o voce blând`.
F`r` s` \nceteze s`-i mângâie p`rul, \i \mp`rt`[i emo]ia lui \n
fa]a peisajelor din Irlanda, folosind pentru a le descrie acelea[i
cuvinte care-i venir` \n minte lui Sian la sosirea ei. Ea n-avea
nevoie s`-i vad` fa]a pentru a ghici sentimentele care se
reflectau pe ea. Imagina]ia ei, ajutat` de amintiri, era de-ajuns.
F`r` nici o \ndoial`, propunerea lui de prietenie nu era lipsit`
de tandre]e.
|n timp ce \ncerc` s` ia distan]` ca s` nu cedeze farmecului
lui, Sian avu o revela]ie: n-avea ce face cu prietenia lui Nick; ea
a[tepta de la el dragoste nici mai mult, nici mai pu]in, deoarece
\i f`cuse ea \ns`[i cadou dragostea ei.
– Nu fi trist`, Sian, te rog.
Luând-o de mân`, o for]` s` se ridice ca s-o atrag` \n cercul

bra]elor lui. Dar \mbr`]i[area lui fratern` nu f`cu decât s`
sporeasc` reticen]ele ei.
– Nu sunt trist`.
– Bine, nu e[ti trist`, murmur` el. Atunci, dac` m-ai ajuta s`
descop`r acest mic col] al Irlandei unde am ajuns amândoi?
Mi-ai trezit curiozitatea vorbindu-mi despre acea lung` plimbare
pe plaj` cu miss Jennings. Voi merge [i eu la rândul meu...
– Pe ploaie?
– Nu-mi spune c` te sperie câteva pic`turi de ploaie, o
tachin` el.
Pic`turile, cu siguran]` nu. Dar el?
***
Dou` ore mai târziu, când se \ntorceau pe urma pa[ilor \nc`

vizibili pe nisipul umed, cu vântul [i ploaia biciuindu-le fe]ele,
Sian de-abia \[i revenea din [ocul revela]iei ei. |l iubea! De când
devenise con[tient` de asta, adineauri \n apartamentul ei, avea
impresia c` este transfigurat`. De-abia remarca ploaia care-i uda
hainele. Ca [i cum ochii ei se deschideau pentru prima dat`, nu
obosea s` contemple silueta lui Nick, aflat la câ]iva pa[i \n fa]a
ei. Din când \n când, el se \ntorcea ca s`-i adreseze un zâmbet
vesel [i complice. Ajun[i aproape de extremitatea stâncilor care
134 PATRICIA NEAL
tìau plaja, el strig` câteva vorbe pe care vântul le lu`. Cum

putuse s` se cread` destul de puternic` pentru a sc`pa de
destinul ei? Acum câteva luni, s-ar fi lùdat c` este la ad`post de
dragoste la prima vedere. {i iat` c` se \ndr`gostea de un b`rbat
liber [i hot`rât s` r`mân` a[a, de un b`rbat la fel de \n largul lui
la o serat` monden`, ca [i \n inima unei frumuse]i s`lbatice [i
ingrate care-i \nconjura acum.
El se opri s-o a[tepte. Mângâierea umed` [i rece a ploii \i
\mpurpura obrajii. Ea \[i aminti deodat` teama inexplicabil`
sim]it` \n momentul când i se dezv`luise dragostea. Din adâncul
fiin]ei ei, un strig`t de alarm` urcase, pentru a-i aminti c` a-l iubi
pe acest b`rbat ar fi o surs` inepuizabil` de disperare.
– Se pare c` ]i-e frig, remarc` el. S` ne \ntoarcem la hotel.
Trebuie s` faci o baie cald`.
Sian cl`tin` din cap, fericirea ei nep`s`toare fiind alungat`
brusc de un frison de nelini[te. Toat` seara, acela[i
presentiment \i strânse gâtul, chiar \n prezen]a lui James, care le
f`cu onoarea s` cineze la masa lor. Când le ur` noapte bun`, la
ie[irea din sala restaurantului, nelini[tea lui Sian se transform`
\ntr-o team` necontrolat`. |l urm` \n t`cere pe Nick pe scar`,
con[tient` de iritarea lui. Nu-i mai r`mânea decât câteva
secunde pentru a se explica \nainte ca furia lui s` explodeze. El
\i repro[a f`r` \ndoial` mutismul ei din timpul cinei. De dou`
sau de trei ori, v`zând-o cufundat` \n gânduri, \i adresase o
privire iritat`.
Cu un nod \n gât, intr` \naintea lui \n vestibulul

apartamentului lor [i a[tept` ca el s` \nchid` u[a.
– Nick, eu... nu [tiu ce m-a g`sit.
|ntinse mâna spre el, f`r` s` se gândeasc`, mai mult s` se
lini[teasc` decât s`-i cear` iertare.
– Sian, furia mea nu era \ndreptat` \mpotriva ta, \i explic` el
luându-i mâna. De ce m` b`nuie[ti \ntotdeauna c` am ceva
\mpotriva ta?
Degetele lor se \mpletir` [i \n clipa urm`toare se strângeau
cu pasiune.
– Sian, când te ]in astfel \n bra]ele mele, nu m` mai
recunosc. Adineauri, când vorbeam de prietenie, mai mult pe
mine \nsumi \ncercam s` m` conving. Sentimentele mele pentru
tine nu sunt ceea ce a[ caracteriza drept amicale. Când te ]in \n
bra]ele mele...
– {tiu, murmur` ea. {tiu...
– De fiecare dat` când se \ntâmpl` astfel, literalmente
arunca]i unul \n bra]ele celuilalt, nici tu, nici eu nu mai dorim
s` ne opunem. Dar mai târziu.... mai târziu, risc`m s` regret`m.
Sian se cuib`ri \n bra]ele lui, scuturând viguros din cap, cu
bra]ele strânse \n jurul taliei lui Nick. Cum ar putea vreodat` s`
\ncerce cel mai mic regret c` exprimase cu corpul ei, toat`
dragotea pe care o sim]ea pentru el? Oricare ar fi sentimentele
pe care i le oferea acest b`rbat, \n bra]ele lui nu g`sea decât
dragoste.
– Nu eu, promise ea \ncet. Sunt absolut liber` [i [tiu ce fac.
136 PATRICIA NEAL
– Poate tu, dar eu?

Cu un geam`t exprimând dilema lui, puse st`pânire pe
buzele Sian, l`sându-[i mâinile s` r`t`ceasc` peste corpul ei.
– Oh, Sian, te doresc atât de mult! Nu pot s` renun] la tine,
seara asta, este peste puterile mele.
Mi[c`rile bra]elor sale sporeau \nfrigurarea care punea
\ncetul cu \ncetul st`pânire pe tân`ra femeie.
– Strânge-m` tare, \l implor` ea \n momentul când rochia \i
alunec` pe um`r.
O succesiune de mângâieri delicios de senzuale o eliber`
treptat de constrângerea hainelor. Acum nu mai exista nici un
obstacol \ntre dorin]a ei [i cea a lui Nick. Când o ridic` \n bra]e,
ea se pierdu \n mesajul t`cut al s`rutului lor. Deja transportat`
\n afara timpului [i al realit`]ilor prin for]a dragostei ei, uit` de
orice pudoare [i \[i dezbr`c` la rândul ei amantul. Când el o lu`
din nou \n bra]e, \i sc`p` un mic geam`t uimit – s` simt` pentru
prima dat` puterea senzual` a unui corp gol peste al ei. Nu sim]i
nelini[te sau team`, dorin]a lor reciproc` \i transportase deja
prea departe pentru asta...
– Nick, iube[te-m`, \l implor` ea, lâng` buzele lui.
Capitolul 10
– Sunt mul]umit` c` totul s-a desf`[urat bine, dar ce a spus

exact miss Jennings? \ntreb` Sian.
Din fericire, nu l`sa nimic s` transpar` \n vocea ei din teama
care o \ncerca. Nick p`rea atât de deta[at \n aceast` diminea]`!
Se trezise târziu, pentru a-[i da seama c` era singur` \n
camer`. Inima ei se strânse imediat. Cu corpul [i mintea \nc`
impregnate de orele minunate pe care le petrecuse, f`cuse baie
[i se \mbr`case. Exaltarea care o st`pânea la \ntoarcerea lui Nick
se schimbase repede \n nelini[te.
– P`rea uimit` c` menajera \]i explicase atât de prost,
r`spunse el.
Sian percepu o ezitare \n ochii care o priveau.
– |n diminea]a sosirii tale, a primit un telefon de la Dublin.
Cineva o anun]a c` una din prietenele ei avusese un accident de
138 PATRICIA NEAL
ma[in`. Persoana trebuia s` sune din nou seara, cu mai multe

informa]ii.
Din nou, ochii lor se \ntâlnir` câteva secunde. Sian crezu c`
descoper` \n cei ai lui Nick o jen` care \i spori indispozi]ia.
– |n acea dup`-amiaz`, liniile telefonice au fost \ntrerupte de
furtunile violente. Pentru a afla adev`rul, miss Jennings a
hot`rât s` plece la Duplin.
Sian cl`tin` din cap. Dar cum ar fi putut s` se concentreze \n
timp ce sim]ea c` universul se dezintegra \ncet \n jurul ei? Nu
existau cuvinte destul de tari pentru a-i condamna naivitatea.
Din primele secunde când Nick ap`ruse \n prag, amintirile
nop]ii precedente \i acceleraser` b`tìle inimii. Expresia lui Nick
era totu[i suficient de elocvent`. |n loc s-o ia \n bra]e, el
\ncepuse imediat s`-i relateze \ntrevederea cu Eithne Jennings.
– Prietena ei era r`nit` grav? \ntreb` ea, pref`cându-se c` se
intereseaz` de relatarea lui.
Suferin]ele acelei necunoscute o l`sau indiferent`, dar
trebuia cu orice pre] s` p`streze o aparen]` de demnitate.
– Nu. Doar un bra] rupt.
Ea \i g`si o privire trist`, v`zând c` se apropie. Sim]indu-i
mâna pe obraz, se \ncord`. N-avea ce face cu mila lui.
– Sian, protest` el când ea schi]` gestul s` se \ndep`rteze.
F`r` pasiune, el \[i \nnod` bra]ele \n jurul taliei ei.
– Oricare ar fi sentimentele tale \n aceast` diminea]`, nu
trebuie mai ales s` \ncerci nici cea mai mic` jen` \n leg`tur` cu
ce s-a petrecut ieri sear`.
Exist` zile, ca asta, când dou` persoane au o nevoie teribil`

una de alta.
"Nu", gemu ea pe t`cute. Corpul \ntreg o durea, atât ardea
de dorin]` s` se arunce \n bra]ele lui. Pentru el, elanul care-i
\mpinsese unul spre altul, noaptea trecut`, putea s` nu fie decât
expresia unei dorin]e irezistibile, dar pentru ea era dovada unei
iubiri totale [i dezinteresate. Ea ajunsese s`-[i imagineze
pasiunea pe care i-o ar`ta Nick ca fiind motivat` de un
sentiment mai nobil decât dorin]a. Atât de puternic` fusese
convingerea sa, \ncât \nainte de sfâr[itul acestei nop]i de
ofrande [i de pl`ceri \mp`rt`[ite, nu mai cùtase s`-[i ascund`
iubirea. Ea chiar o proclamase cu voce tare, sigur` c` el o
\mp`rt`[ea deja. Dar aceste cuvinte nu trecuser` niciodat`
dincolo de buzele lui.
– Gr`be[te-te s` prânze[ti. |n mai pu]in de o or`, un taxi ne
va conduce la aeroport.
Un nou val de triste]e o cople[i. Nick era foarte gr`bit s`
scape de amintirea momentelor lor de r`t`cire [i de sl`biciune.
Un mic strig`t \i sc`p` când sim]i deodat` mâna lui pe umerii ei.
– Nu mi-e foame, murmur` ea. O s`-mi strâng lucrurile.
– Sian, exist` o explica]ie pentru aceast` grab`.
Cu corpul \ncordat, a[tept` ca el s` pronun]e cu voce tare
condamnarea sa.
– Am primit un telefon de la Margaret \n aceast` diminea]`.
Simon Porter sfideaz` toate statisticile medicale: \nchipuie[te-]i
c` [i-a rec`p`tat vorbirea [i o bun` parte din mobilitate.
140 PATRICIA NEAL
Pentru asta, noi...

Sian nu auzi restul frazei, deoarece se \ntorsese spre el [i se
pr`bu[ise \n bra]ele lui, cu corpul scuturat de hohote.
– Hei! exclam` el. Trebuie s` râzi, nu s` plângi!
Nu [tia oare c`, \n ciuda bucuriei pe care i-o aducea aceast`
veste bun`, ea plângea de am`r`ciune?
***
|n zilele urm`toare, disperarea f`cu un gol \n mintea lui Sian.

Era mai bine astfel. Gândirea nu-i adusese decât triste]e [i
regrete.
– |mi pare rù c` n-am putut s` m` eliberez pentru prânz, \i
spuse ea Annei intrând \n birou.
– Nu te scuza. Toby voia...
Se \ntrerupse, v`zând c` becul interfonului clipea.
– S-ar spune c` hoinarul s-a \ntors acas`, declar` ea.
Privirea ei \ngrijorat` scrut` fa]a palid` [i ab`tut` a lui Sian \n
timp ce aceasta cùta cu disperare ceva s` r`spund` pentru a-[i
ascunde profunda fr`mântare.
|n Irlanda, \n taxiul care-i conducea la aeroport, pentru a
umple t`cerea, vorbise f`r` \ncetare despre Simon. Dar nici o
singur` clip` amabilitatea lui Nick sau \ntreb`rile lui politicoase
n-o f`cuser` s`-i uite tr`darea. Cuvintele de dragoste pe care,
\n[elat` de \nfl`c`rarea lui, le rostise pentru el, acele cuvinte

r`sunau \n ea ca tot atâtea umilin]e. Nu-[i va mai g`si pacea [i
senin`tatea decât uitându-le, pe ele cât [i pe acela care le
inspirase.
Dinspre partea lui, Nick sesizase imediat transformarea
subtil` petrecut` \n Sian \ntre abandonul lor \n somn [i
\ntoarcerea lui de la miss Jennings. Surpriza [i necazul \l
descump`niser` o clip`. |n acela[i timp, ezit`rile lui
neobi[nuite, atunci când \ncerca s`-i vorbeasc` lui Sian [i s-o
emo]ioneze, confirmaser` b`nuielile acesteia: noaptea lor de
pasiune nu fusese pentru Nick decât o sl`biciune de moment pe
care ast`zi o regreta.
La sosirea lor la birou, Nick \ncercase pentru o ultim` oar` s`
sparg` ghea]a.
– Sian, nu-mi place s` te v`d a[a. S` cin`m \mpreun` disear`,
poate te va ajuta s` vorbe[ti.
Aceste cuvinte rostite cu blânde]e [i triste]e, o derutaser`. |[i
revenise imediat, pentru a-i r`spunde cu r`ceal` c` nu mai
aveau nimic s`-[i spun`. De atunci, Nick nu mai ap`ruse \n
birou...
– Am impresia c` acest microb rù \ncepe s` sl`beasc`,
mormì Sian pentru a umple t`cerea.
De ce f`cea din nou aluzie la aceast` scorneal` inventat` la
\ntoarcerea ei pentru a induce \n eroare? Nici Toby, nici Anna
nu se l`saser` p`c`li]i vreo clip`. Disear`, va povesti totul
prietenei ei, era lucru hot`rât. Spontan, \ntinse bra]ul spre ea.
142 PATRICIA NEAL
– A[ vrea...
V`zând c` se deschide u[a biroului vecin, o cuprinse panica.
– Sian, am s`-]i vorbesc. Imediat.
F`r` s` a[tepte r`spunsul, Nick disp`ru, l`sând u[a
\ntredeschis`.
– Noroc, murmur` Anna strângând cu afec]iune um`rul lui
Sian.
Incapabil` s`-i \ntâlneasc` privirea, aceasta se ridic` [i intr`
\n biroul al`turat. Vederea lui Nick, a[ezat cu obi[nuita sa
nep`sare \n fotoliul directorial, \i trezi toat` tandre]ea, dar \n
acela[i timp [i durerea.
– A]i fost s`-l vede]i pe Simon? \ntreb` el f`r` preambul.
Aceast` \ntoarcere brutal` la folosirea pronumelui de
reveren]`, \n ciuda absen]ei unui martor jenant, era
semnificativ`.
– Nu... nu \nc`, murmur` Sian, mâniat`. M` gândeam s`
a[tept ca...
– Cum am prev`zut, el a elucidat toat` afacerea Henderson
\n câteva minute, i-o tìe Nick. Nu voiam s` te plictisesc cu asta,
dar se pare c` i-a furnizat ast`zi lui Alan Hunter toate hârtiile de
care acesta avea nevoie pentru pledoaria sa. Sian, e[ti cel pu]in
con[tient` c` din cauza micilor tale falsuri pe care le-ai
confec]ionat, m-am acoperit de ridicol? Apropie-te!
Ca anesteziat` de team` [i de am`r`ciune, se supuse.
– F`r` interven]ia ta, l-a[ fi prins pe Henderson de mult`
vreme, continu` el cu un calm mai teribil decât furia.
Atunci, de ce? De ce-ai f`cut asta?

– Fiindc` eu... m` gândeam c`-l pot ap`ra pe Simon.
– {i cine, dup` tine, \i voia rùl?
– Tu! M` temeam atât de mult c`-l vei concedia...
– De ce l-a[ fi concediat, dup` p`rerea ta?
Ar fi putut s`-l fac` s` \n]eleag`, s`-l informeze c` Margaret \n
persoan` \i recomandase insistent s` tac`. Dar la ce bun s-o
incrimineze? Atâta ranchiun` altera deja tr`s`turile lui Nick...
– Nick, eu....
– Te rog, Sian. Nu cùta s` te justifici. Pleac`, murmur` el.
Ca \mpietrit`, \ncerc` s`-[i controleze tremurul violent al
corpului.
– Ai auzit? }i-am cerut s` pleci... repet` el.
Distrus`, Sian se \ntoarse spre u[`. Putea la rigoare s`-i
\n]eleag` furia. Era \ntru totul \ndrept`]it`. Dar nu ura care se
citea \n ochii lui, deoarece era la fel de profund` ca dragostea
care o f`cea s`-i vibreze sufletul [i corpul, zi [i noapte, de când
avusese revela]ia ei.
***
Sian f`cu un ghem din a [aptea ciorn` a scrisorii de demisie

[i-l arunc` spre co[. Ca [i cu precedentele, rat`. Cu o exclama]ie
de iritare, l`s` stiloul [i arunc` o privire spre ceas. Era aproape
144 PATRICIA NEAL
ora [apte [i \nc` nu avea ve[ti de la Toby [i Anna. |[i \ncrunt`

sprâncenele, [i-[i frec` furioas` ochii \nc` umfla]i dup` ultima
criz` de plâns. Dup` ce p`r`sise intempestiv "Sinclair Lawson",
hot`rât` s` nu mai revin` niciodat`, se dusese acas` ca s`-[i
ascund` acolo disperarea. La sosirea ei, suna telefonul. Era
Anna, bolnav` de nelini[te. |n mijlocul conversa]iei lor, aceasta
se speriase brusc [i \nchisese. Sian \[i \nchipuia f`r` greutate
apari]ia lui Nick \n pragul biroului ei.
Exasperat` s`-[i simt` \nc` o dat` ochii umplându-i-se de
lacrimi, \ncerc` s` reac]ioneze. Anna \i telefonase f`r` \ndoial`
ca s-o previn` c` Toby [i cu ea cinau \n exterior. Cu toate c` era
straniu s` nu treac` pe la apartament ca s` se schimbe...
Auzind cheia \n broasc` [i un murmur de voci, Sian se ridic`
brusc. Ar fi jurat c` recunoa[te un accent american... Era oare
victima unei halucina]ii? Apoi auzi vocea lui Toby, care o striga.
– Sunt \n birou! r`spunse ea strângând pumnii ca s`-[i
potoleasc` tremurul mâinilor.
– Ce faci, \nchis` aici? \ntreb` el, b`nuitor.
De ce era o asemenea animozitate \n vocea lui?
– |mi scriu scrisoarea de demisie. Cum se face c` te \ntorci
atât de târziu? {i unde este Anna?
– M` a[teapt` acas` la mine, r`spunse el distrat. Spune-mi,
Sian, l-ai \ntâlnit pe Jimmy Smithers acas` la sir Georges?
– Da, r`spunse ea, pu]in descump`nit`. Am uitat s`-]i
vorbesc despre asta.
Era oare toat` solicitudinea la care se putea a[tepta de la el?

Nu putea \n]elege c` Jimmy Smithers era cea mai mic` grij` a ei?
– Asta s-ar spune. Ce ]i-a spus exact?
– Cum vrei s`-mi amintesc? Mi-a cerut f`r` \ndoial` s`-]i
transmit complimente. |mi pare rù c` am uitat comisionul. Asta
se pare c` te sup`r` mult!
– |ncearc` s`-]i aminte[ti, este important.
Era oare lipsit de inim`?
– Jimmy de-abia mi se al`turase când Mike Grade ne-a
anun]at vestea proast` despre sir Georges. Toby, e ceva care-mi
scap`. De ce m` \ntrebi toate astea?
– Vei \n]elege.... |]i aminte[ti ce-]i spunea Jimmy, \n
momentul când a]i fost \ntrerup]i de sosirea lui Mike?
– Las`-m` pu]in \n pace, vrei? Conversa]ia lui Jimmy este
rareori memorabil`. |l [tii...
– Eu da, murmur` el. Problema este c` mul]i al]ii nu [tiu cu
cine au de-a face.
– Ce tot \ndrugi? \ntreb` Sian, exasperat`.
I se \ntâmpla lui Toby s`-i caute ceart` din pl`cere, sau s`
urm`reasc` o idee cu o asemenea \nc`p`]ânare \ncât devenea
agasant. Dar atât de obtuz nu era niciodat`.
– Toby, te-ai certat cu Anna? \ntreb` ea, convins` c` g`sise o
explica]ie pentru purtarea lui cel pu]in ciudat`.
– Sigur c` nu, r`spunse el cu un zâmbet \nduio[at. Dar pentru
a fi cinstit, mi-a trebuit un afurisit sânge-rece ca s` nu-mi pierd
capul v`zând-o ]inând mâna "fostului" tù patron, adineauri.
146 PATRICIA NEAL
– Poftim?
– Ca un tip \n]eleg`tor cum sunt, i-am invitat pe amândoi s`
lu`m un pahar.
Sian deschise gura, apoi o \nchise. De data asta, era total
descump`nit`. Zâmbind, Toby \i b`tu u[or obrazul.
– Nu m` privi ca [i cum am c`zut \n cap. |nchipuie[te-]i c`
l-am g`sit pe Nick Sinclair al tù foarte simpatic.
Sian \ncerc` s` judece. Bine\n]eles, Toby n-avea nici o idee
despre calvarul ei, fiindc` refuzase \ntotdeauna s` i se
destìnuie. Nu putea a[adar s`-i poarte pic` pentru c` trata
disperarea ei cu atâta dezinvoltur`.
– Sunt situa]ii, McAllister, când e[ti \ntr-adev`r obtuz`. Am
f`cut totu[i tot ce trebuia pentru a te ini]ia \n misterul sufletului
masculin!
– Nu vei fi a[adar surprins s` afli c` ultima mea tentativ` de
a m` apropia de unul din semenii tì a e[uat mizerabil.
– Biat` micu]`, oft` el. Presupun c` este vorba de Nicholas
Sinclair?
Ea cl`tin` afirmativ din cap, cu un aer nefericit.
– Da, dar nu doresc s` vorbesc despre asta, deocamdat`,
imagineaz`-]i.
– Necazul, cu tine, este c` e[ti prea ascuns`.
– Tocmai eram hot`rât` s` m` destìnui Annei, ast`-sear`.
– {i ce ai progresa cu asta? Lui Nick trebuie s`-i vorbe[ti [i
nim`nui altcuiva!
– Nick? Nici nu se pune problema!
– P`cat, pentru c` el nu a[teapt` decât asta. {i nu ]i-ar face

rù s`-l ascul]i, de-ar fi doar s` salvezi aceast` munc` la care ]ii
[i de care ai nevoie.
– Nu \n]elegi, Toby. Nici nu poate fi vorba s`-l rev`d pe acest
monstru.
– |n privin]a asta, fii f`r` team`. Este pe cale s` vând` totul [i
vorbe[te despre \ntoarcerea lui la New York!
Pân` când s` asimileze \n]elesul ultimelor lui cuvinte,
plecase...
– Toby! strig` ea alergând \n urma lui.
Ajunse \n vestibul tocmai \n momentul când u[a se \nchidea.
Distrus`, se sprijini de perete, cu umerii scutura]i de hohote.
Nick s` plece la New York? |n fond, nu i se putea \ntâmpla nimic
mai bun. A-l [ti departe, cu un ocean \ntre ei doi, o va ajuta s`
se vindece. Acest gând \i trezi amintirea unei voci feminine u[or
r`gu[ite, cerând s`-i vorbeasc` lui Nick... Patty! Patty care a
traversat oceanul ca s`-l g`seasc`. Ast`zi, el se \ntorcea \n ]ara
lui.... ca s-o reg`seasc`?
Clopo]elul de la u[` r`sun`. Sian deschise f`r` ezitare.
– Toby, \mi pare rù de...
Cuvintele i se oprir` \n gât. Timp de câteva secunde, se crezu
victima unei halucina]ii. Apoi Nick intr`, din proprie ini]iativ`, [i
se \ntoarse spre ea. Timp de câteva secunde, se privir` \n t`cere,
ca doi lupt`tori \nainte de b`t`lie.
– Nu p`reai c` vrei s` m` rogi s` intru, se scuz` el.
148 PATRICIA NEAL
Cu privirea lipsit` de c`ldur`, o m`sur` din cap pân`-n

picioare, spre marea jen` a lui Sian. Trebuie c` nu era deloc
frumoas` la vedere...
– Ai face mai bine s` \nchizi u[a, spuse el brusc. Ceea ce am
s`-]i spun risc` s` dureze.
Dominându-[i furia pe care i-o inspira acest ton autoritar,
Sian se execut`. Oricât de mult va dura \ntrevederea lor, va
r`mâne demn` [i st`pân` pe sine, chiar dac` trebuia s` se
pr`bu[easc` dup` plecarea lui.
– Salonul este pe aici, spuse ea. Vrei s`-mi dai paltonul?
F`r` s` r`spund`, Nick se debaras` de el dintr-o mi[care din
umeri [i-l arunc` pe canapea.
– O cafea, poate? \ntreb` ea.
– Tocmai am bùt una acas` la v`rul tù.
Se l`s` s` cad` \n fotoliul cel mai apropiat, cu picioarele
lungi \ncruci[ate \n fa]a lui, f`r` s` \nceteze un moment s-o
priveasc`.
– A[adar, ce vânt bun te aduce? \ntreb` Sian, pe care acest
examen \ncepea s-o stinghereasc`.
– Ai o min` \ngrozitoare.
Umerii lui Sian se \ncordar` sub efectul furiei. Trebui s`
numere pân` la cinci, pentru a fi sigur` c` vocea nu-i tremura.
– {i tu, e[ti un tiran insuportabil.
Iat`! Se putea lùda \nc` o dat` c` o f`cuse s`-[i piard`
sângele-rece.
– |n bra]ele cui ]i-ai petrecut noaptea? {i cui i-ai m`rturisit,

diminea]a devreme, c`-l iubeai? |]i aminte[ti?
Sian p`li. Trebuia s` fie nebun` ca s` iubeasc` un b`rbat
capabil de lovituri atât de abjecte. Dac` ar fi avut un proiectil la
\ndemân`, i l-ar fi aruncat cu pl`cere \n cap.
– Sunt momente când oamenii spun orice. Faptul c`-]i
aminte[ti dovede[te c` e[ti [i mai stupid decât credeam.
– A[adar, asta crezi despre mine? \ntreb` el cu un calm
\nspìmânt`tor.
Crisparea spasmodic` a unui mu[chi pe maxilarul lui o
avertiz` pe Sian c` [i el era la un pas s` explodeze. Ceva \n ea se
cl`tin` [i umerii i se pr`bu[ir`.
– Nu, Nick.
El r`mase gânditor o clip`, \nainte s` \ntrebe:
– Cum se face c` din to]i membrii personalului ai fost
singura care te-ai \ndoit de simpatia mea pentru Simon Porter?
– Dac` faci referire la acele fi[iere blestemate, s` [tii c-am
vrut doar s`-i dau toate [ansele. Aveai tot dreptul s` m`
concediezi.
– De la prima noastr` convorbire, ceilal]i au sim]it c` Simon
n-avea de ce s` se team` de mine... Când ai falsificat aceste
fi[iere, ai avut [i tu timp s`-]i faci o p`rere despre mine. Ca s`
reu[e[ti, nu trebuia s` fii foarte bun`...
Se sim]eau parc` regrete \n vocea lui. Uimit`, Sian \[i ridic`
ochii. Dar expresia lui Nick nu dezv`luia nimic.
– Tu po]i alege aceast` interpretare.
150 PATRICIA NEAL
Eu \]i spun c` gestul meu mi-a fost dictat doar de afec]iunea

pe care i-o port lui Simon. |nc` mi-e greu s` cred c` am putut s`
fiu atât de... iresponsabil`. Nu mi-a p`sat nici o clip` de
consecin]e. Nu mi-a venit niciodat` ideea, de exemplu, c` ai
putea s` verifici coresponden]a.
– Credeai c` dup` studierea acestor dosare, voi trage
concluzia c` dac` trebuie concediat cineva, aceea erai tu?
– |n mare, da. Sau mai degrab`, \ncercam s` câ[tig timp.
Pentru Simon...
– Dac` misterul nu se l`murea \nainte, \n cele din urm` a[ fi
fost obligat f`r` \ndoial` s` v` concediez pe amândoi. Dup`
plecarea ta, \n aceast` dup`-amiaz`, Margaret mi-a explicat c`
]i-a interzis s`-mi vorbe[ti despre isprava ta. Dar superiorului
tù ierarhic trebuia s`-i dai socoteal`, nim`nui altuia. |n fine,
presupun c` s` te destìnui mie era peste puterile tale, tu care
nu mi-ai spus niciodat` nimic...
Sian nu-[i ascunse uimirea. La naiba, \i m`rturisise, dragostea
ei! Nu era de-ajuns?
– Nick, nu \n]eleg... murmur` ea, cu o voce r`gu[it`.
|n ciuda durerii provocate de aceast` \nfruntare, nu-[i putea
l`sa curajul s` cedeze. Deoarece atunci când aceste momente
vor apar]ine trecutului, voia s` se poat` privi \n oglind` [i s`-[i
spun` c` nu d`duse \napoi \n fa]a nici unei umilin]e ca s`
risipeasc` orice echivoc.
– M` gândesc la prima noastr` discu]ie, r`spunse el, iritat.
|mi amintesc c` am f`cut o aluzie de destul prost gust despre
modul tù de via]`. Cum se face c` doar ast`zi aflu, [i din gura
Annei, cât` nevoie ai de aceste venituri ca s` trìe[ti?
– Nu te cuno[team, pe vremea aceea. Cu greu puteam...
– Cât timp am r`mas un strìn, pentru tine? Eram \nc` \n
seara balului de la sir Georges? Cu siguran]`. Sau atunci mi-ai
explicat c` acel tip, cu care trìai, care \mp`r]ea cu tine corvezile
buc`t`riei nu era amantul tù, cum eram \n drept s` cred!
– Jimmy Smithers! exclam` Sian, consternat`. Iat` de ce
adineauri, Toby...
Ne\ncrez`toare, scutur` din cap.
– Este ridicol, doar nu ]i-ai imaginat c` Toby [i cu mine
trìam \mpreun`! Toby este v`rul meu. Este ca un frate pentru
mine. Cum ai putut...
– Asta-i bun`! Un tip se apropie de tine [i-]i spune: "Se pare
c` trìe[ti cu cutare \n cutare loc [i n-ai reu[it s`-l faci s`
g`teasc`", [i eu n-ar trebui s` trag nici o concluzie din asta?
S`ri \n picioare, cu n`rile tremurând de furie [i \ncepu s` se
plimbe \n lung [i-n lat prin fa]a canapelei pe care se pr`bu[ise
Sian.
– Dup` aceea, au fost lacrimile tale \n Iralnda, aflând de
logodna lui Toby. {i s` nu-mi spui c` erau lacrimi de bucurie, te
cunosc prea bine ca s` \nghit asta!
– Nu-]i voi spune nimic de genul acesta. |nainte de a-mi
vorbi despre Anna [i el, Toby m` anun]ase c` \n noaptea aceea
murise câinele meu. Nu era poate decât un animal, dar \l
iubeam, adùg` ea, \n defensiv`.
152 PATRICIA NEAL
Nick se ghemui \n fa]a ei, cu bra]ele pe genunchi.

– S-o lu`m \ncet, Sian. Cu riscul s` par nebun, voi merege
pân` la cap`t cu ceea ce am s`-]i spun.
– {i eu la fel, \nchipuie[te-]i, i-o tìe Sian. |ntoarce-te la New
York, locul tù este acolo, lâng` acea blestemat` Patty! V`
potrivi]i de minune, amândoi!
– Patty nu \nseamn` nimic pentru mine. Nici m`car n-am
acceptat s-o \ntâlnesc, când a venit pân` aici ca s` se arunce din
nou asupra mea. }ine...
|i \ntinse o batist` alb` impregnat` cu parfumul solu]iei lui
dup` ras, \nainte de a se ridica.
– Ar`]i mai rù decât adineauri.
Dup` ce-[i frecase furioas` ochii, arunc` batista spre el.
Bine\n]eles, delicatul obiect nu-[i atinse scopul [i ateriz` la
picioarele lui Sian.
– Ai \n]eles cel pu]in ce \nseamn` tot ce ]i-am spus? \ntreb`
Nick.
El era palid. Furioas` c` \ncearc` \nc` pentru el aceast`
solicitudine \ngrijorat`, ridic` din umeri cu iritare.
– Credeai c` aveam raporturi incestuoase cu...
– Vrei s` gânde[ti pu]in? Dac` mi-ai fi explicat cel pu]in c`
acest Toby este v`rul tù!
– {i de ce s`-]i fi explicat, te rog? Din ziua sosirii tale, ai sfâr[it
\ntotdeauna prin a striga la mine, râzând de mine, r`cnind
ordine, f`când mutre acre!
– Pur [i simplu pentru c`, de la \nceput, m-am \ndr`gostit de

tine... iremediabil.
Umerii lui Sian se pr`bu[ir` la aceste cuvinte. Intrigat`, se
\ncrunt`.
– De ce mi-ai inventat un amant imaginar?
– }i-am spus deja. Dup` felul cum se exprima acest Jimmy,
acas` la sir Georges, n-aveam nevoie de o imagina]ie fertil` ca s`
deduc c` nu trìai singur`.
– {i ]i-ai spus deja... de-abia dac` \mi amintesc ce spunea
Jimmy, protest` Sian.
– S` admitem. Dar de ce nu mi-ai spus nimic despre câinele
tù?
– Când te vei opri s` m` bombardezi cu \ntreb`ri f`r` s`-mi
la[i timp s` r`spund? Imagineaz`-]i c` nu suntem la tribunal,
aici! Dac` nu ]i-am vorbit despre câinele meu, este pentru c`...
pentru c` puteam cu u[urin]` s` m` lipsesc de sarcasmele tale.
Iat` de ce am preferat s` tac.
– Te temeai c` voi râde de tine. |n acest timp, dinspre partea
mea, eram convins c` plângeai pentru c` aflase[i c` amantul tù
iubea pe alta.
Recunosc c` toate astea frizeaz` ridicolul...
Privirile lor se \ntâlnir`, nesigure, timide. Apoi, un zâmbet
slab ap`ru pe buzele lui Nick.
– S-ar spune c` este un scenariu de vodevil prost.
– Exceptând faptul c` \n asemenea vodeviluri nu ai aflat
adev`rul decât la c`derea cortinei, \n timp ce tu ai aflat, \n
154 PATRICIA NEAL
noaptea aceea, c` n-avusesem niciodat` un amant... zise ea

\ntr-un murmur dulce-amar.
– Se spune c` iubind pe cineva, este s`-i vrei fericirea mai
presus de a ta proprie. |n noaptea aceea, eram preg`tit s` m`
sacrific pentru a-]i u[ura am`r`ciunea, dac` asta era dorin]a ta.
– Nick!
– {tiu. Mi-am dat seama foarte repede c` voi fi primul.
Nu exist` cuvinte pentru a exprima ce am sim]it \n momentul
acela. |mi repetam f`r` \ncetare c` chiar dac` el [i cu tine n-a]i
fost niciodat` aman]i, \l iubeai [i sufereai c` te p`r`sise.
Era absurd, dar \i luam locul \n lips`, \ntr-un fel.
Sian se ridic` [i se apropie de el foarte \ncet, cu un pas
nesigur. Ajuns` \n fa]a lui, \i puse mai \ntâi mâna pe piept, apoi
obrazul \n locul unde-i b`tea inima.
– }i-am spus c` te iubeam, murmur` ea strângându-se lâng`
el. }i-am spus-o, [i tu n-ai r`spuns nimic.
|i sc`p` un mic strig`t când degetele lui Nick se strecurar` \n
p`rul ei, obligând-o s`-[i r`stoarne capul pe spate.
– Este absurd, nu-i a[a? Ceea ce tu te sim]eai liber` s`
exprimi, eu eram incapabil s` fac... \n vreme ce a[ fi fost singurul
care s` spun adev`rul.
Sian r`mase câteva clipe t`cut`, ne[tiind dac` trebuia sau nu
s` se bucure. {i totu[i, nu era \n aceste cuvinte promisiunea
unei fericiri la care fusese foarte aproape s` renun]e?
– Nick, murmur` ea, cum ai putut s` crezi o singur` secund`,

c` o femeie poate trì cu un b`rbat de care este \ndr`gostit` f`r`
s` i se fi d`ruit niciodat`?
Nick fu str`b`tut de un fior.
– }i-am spus, eram complet dezorientat. Nu mai [tiam ce s`
cred...
– N-aveam decât un singur motiv s` m` d`ruiesc ]ie, ]i l-am
spus. {i totu[i, a doua zi diminea]`, erai atât de distant, atât de...
– Nu! protest` el sporindu-[i strânsoarea bra]elor.
Te imploram \n t`cere s`-mi trimi]i un semn, s` te mai aud
spunându-mi c` m` iubeai, dar la lumina zilei, nu \n be]ia
pasiunii.
– Nici un b`rbat nu-mi va inspira vreodat` aceea[i dragoste
decât tine...
Luând \n palme fa]a lui Sian, Nick \i cùt` ochii.
– E suficient s`-]i \ntind mâna, murmur` el lâng` buzele ei.
Oh, Sian, am fost nebun! Singurul lucru de bun-sim] pe care
l-am f`cut, de câteva s`pt`mâni, a fost s-o caut pe Anna [i s`-i cer
s`-mi explice raporturile tale cu Toby.
Dup` fiecare s`rut, \i acoperea fa]a cu s`rut`ri.
– Trebuie s`-mi fi pierdut momentan judecata, ca s` neg
atâta timp c` chiar de la prima noastr` \ntrevedere m`
\ndr`gostisem nebune[te de tine.
Cu ochii str`lucitori, Sian fu str`b`tut` de un fior de fericire.
– Atât de repede?
– Atât de repede, confirm` el cu un zâmbet blând.
156 PATRICIA NEAL
Când m` gândesc c` te-am f`cut s` crezi c` luam \n serios

a[a-zisele tale aprecieri antiamericane!
F`cu un pas \napoi ca s-o contemple mai bine.
– Sian, te iubesc. Ce u[urare s-o pot spune \n sfâr[it cu voce
tare... Te iubesc. Te iu....
– Ca de obicei, nu m` la[i s` vorbesc, glumi ea.
Apoi, cu degetele tremurânde, \i atinse u[or buzele.
– A[ vrea numai s`-]i spun cât de mult te iubesc.
– Numai? o tachin` el.
– Dar \nainte de toate, verific dac` nu visez...
Pentru a i-o dovedi, el \i mu[c` tandru obrazul.
– Vezi, sunt \ntr-adev`r real.
– Nu sunt convins`...
– Atunci, am o idee mai bun`. Accep]i s` te c`s`tore[ti cu
mine?
– Oh...
– Oh! "da", sau "nu"? Nu m` l`sa s` tânjesc mult timp.
Era scris c` Nick trebuia s` a[tepte. Deoarece nu numai c`
Sian era lipsit` momentan de uzul vorbirii dar izbucni \n plâns.
– Haide, draga mea, nu plânge, protest` el.
Ridicând-o \n bra]e, o transport` pân` la canapea, unde o
leg`n` strângând-o \n bra]e.
– Eu... nu-mi vine s` cred, hohotea ea. Este nepotrivit s`
plângi a[a... Acum, nu mai \ndr`znesc s`-]i spun c` este cea mai
frumoas` zi din via]a mea...
– Atunci... la Boston sau la Londra? murmur` el.
– La Boston, bine\n]eles!
– De ce e[ti atât de sigur`?
– Numai pentru c` tat`l tù se teme de avioane.
Emo]ionat, Nick o \mbr`]i[` pe Sian cu pasiune.
– Dac` ai [ti cât de mult te iubesc! Când m` gândesc cum
m-am purtat cu tine, m` \ngrozesc! Faptul c` m` iube[ti ]ine de
miracol!
Deodat`, el se redres` pe canapea.
– La naiba! exclam` el. Era s` uit, dar Anna [i Toby ne
a[teapt`!
– Mi-ar pl`cea s` [tiu ce v-a]i spus, to]i trei.
– Ar dura prea mult s`-]i explic. S` [tii doar c` atunci când
le-am spus ce aveam pe inim`, m-au privit ca [i cum eram c`zut
\n cap!
Ridicându-se \n vârful picioarelor, Sian \i oferi buzele, deloc
gr`bit` s` se al`ture v`rului [i prietenei sale. Nick \ncepu s`
protesteze f`r` convingere, apoi, cu efort, desprinse bra]ele lui
Sian din jurul taliei lui.
– E[ti o seduc`toare irezistibil`! Dat fiind modul cum
mi-ai pus voin]a la \ncercare, avem interesul s` plec`m rapid
de aici!
– Irezistibil`! M` \ndoiesc, v`zând u[urin]a cu care m-ai
\ndep`rtat!
De team` s` nu cedeze tenta]iei, Nick o conduse cu for]a
pân` pe palier [i \nchise u[a \n spatele lor.
158 PATRICIA NEAL
Sim]indu-se de acum \n siguran]`, nu rezist` tenta]iei de a-[i

freca obrazul de al ei.
– Niciodat` n-a[ fi crezut c` pot ie[i de aici cu virtutea
intact`!
Timp de câteva secunde, lacrimi de bucurie amenin]au s`
inunde \nc` o dat` ochii lui Sian. Dar strecurând un bra] \n jurul
taliei ei, Nick o conduse spre apartamentul lui Toby
– S` mergem repede s` le anun]`m vestea prietenilor mei.
– Prietenii tì?
– Absolut.
|n fa]a u[ii \nchise, el se opri cu o expresie brusc grav`.
– A[ vrea s`-]i spun un ultim lucru. Nu mai [tiam \ncotro s-o
iau. Pân` acum câteva momente, eram incapabil s` \n]eleg ce
f`ceau cei doi pentru mine, pentru noi. Când Anna m-a \mpins
pe palier, cerându-mi insistent s` vin s`-]i vorbesc...
– Anna? se mir` Sian, ne\ncrez`toare.
Nick cl`tin` din cap.
– Cred c` dac` n-ar fi dat dovad` de autoritate, n-a[ fi avut
curajul. Nu râde, te rog! Toby vorbea de rezervarea unei mese
de patru persoane, \n momentul când ea m-a dat afar`. |n ciuda
confuziei mele, \mi amintesc c` m-am gândit c` vor fi singurii
care vor avea poft` de mâncare. Acum, \mi dau seama c` am o
foame de lup!
– Ce romantism!
– Ai fi mai indulgent` când \]i voi spune c` nu m`nânc de
câteva zile, din cauza ta. Sper doar c` nu sunt pe cale s` visez...
Ca pentru a se asigura, o lu` pe Sian \n bra]e.

Trecu un lung moment \nainte s` fie, [i unul [i altul, \ntru
totul lini[ti]i....
Sfâr[it

Un American La Londra PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un American La Londra PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATRICIA NEAL

– A[ vrea s`-mi explice cineva de ce-l prezenta]i to]i pe

U[a din spatele lui Sian [i al Annei deschizându-se brusc,

– Dac` am reveni la motivul acestei \ntâlniri? \ntreb` lini[tit

– Tocmai, am putea face mult mai bine decât atât, i-o

Dar Alan Hunter nu-[i spusese ultimul cuvânt.

– De opt luni, s`rmane n`t`r`u. Dar n-a fost nevoie decât de

care r`sunase \n spatele ei era profund`, melodioas`... cu un

Nu este aici decât de opt luni, dar ea este aceea care a

antiamericani \n bra]e. Cât despre tine, Sian, pe viitor gânde[te

Cu toate acestea, \ntoarse o privire aproape rug`toare spre

– M-ar mira totu[i s` fie atât de obtuz, murmur` Bill, chiar

Doctorii lui au speran]e, v` asigur, dar...

– Este rândul t`u, anun]` Anna Walker.

Singura ei consolare era c` nu rostise o singur` dat` numele

– Având \n vedere c` ast`zi am suportat câteva variante de tot

Anna folosise cuvântul "fermec`tor" pentru a-l descrie. La fel

– Sian, adev`ra]ii profesioni[ti ne vor ghida pa[ii.

– Presupun c` dumneavoastr`, biet martir, a trebuit s`

– Ni se vor aduce sandvi[uri cu pâine pr`jit` imediat, anun]`

– Ce-ai spune de un apartament \n Knightsbridge, cu trei

– Nu. A plecat de acolo, nu l-am mai v`zut decât de departe...

– V`d de aici scânteile, murmur` Anna cu un zâmbet.

fel de primitive ca [i atitudinea lui fa]` de femei. Desigur, averea

– De ce naiba nu se folose[te de interfon? morm`i Sian, când

– Dac` am face pace? \ntreb` Nick pe un ton fermec`tor.

– Necazul este c` sunt atât de numeroase, \ncât sfâr[esc prin

– Iat`. Trebuie s-o duc pe Cenu[`reasa la bal, mâine sear`.

"Sinclair Lawson" nu obi[nuie[te s` solicite contracte. Nu ne

Erau atât de aproape, deodat`...

Rostind aceste cuvinte, nu \ncet` o singur` clip` s`-i sus]in`

El \ncerc` s` surâd`, c`utând privirea lui Sian. |n timp ce se

– Sincer, nu \n]eleg foarte bine de ce te plângi.

Diminea]`, la perspectiva de a pleca peste câteva ore \n

– |n cazul acesta, Anna, pot s`-]i promit c` vei fi mutat`

– Sian, e[ti sigur` c` nu vrei s` cobor cu tine ca s`-l

Urcând \n Porche, Sian \i r`spunse cu o privire la fel de

– Nu, m` voi descurca foarte bine... din momentul când e[ti

– Oh, foarte nostim.

sale. Tulburat`, scutur` repede din cap. Trebuia s` schimbe cât

– Nu destul. Era na[ul meu, dar c`l`toriile sale \n Statele

– S` m` amuze? Cum po]i s` crezi a[a ceva? Eu \mi iau munca

– P`rin]ii nu-]i lipsesc? \ntreb` pe nea[teptate Sian.

– Sir Georges v` a[tea[t`, domnule Sinclair. Se \ntreba...

|i conduse de-a lungul unui culoar lambrisat cu lemn

– Ce p`cat... A[ fi fost fericit s` v` invit la vals, disear`, se

– Poate vom dansa totu[i \mpreun` disear`, dac` v` sim]i]i

p`rul, nu \ncetase s`-i arunce priviri cu coada ochiului. Poate

– Poate pot s-o \nlocuiesc, insist` Nick.

– Tocmai. Te sf`tuiesc s`-]i aminte[ti de el data urm`toare

punctul s` se \mplineasc`, ea \i sim]i buzele murmurându-i la

– Ar trebui curând s` alerg \n ajutorul acestui biet Nick,

– A[! V` lini[tesc imediat. Raporturile noastre sunt strict

Dar cu Sian, sunt sigur` c` nu ri[ti nimic. Pe mai târziu!

Dac` m` vedeai \ncercând s` ]in furculi]a ca englezii, cu

O pândea din nou un râs nebun.

– Sunt bucuros s` v` rev`d, declar` Nick, foarte monden.

seama, se va fi debarasat de dumneavoastr` de mult. {i va fi deja

– Consideri c` \]i datorez o explica]ie? \ntreb` el pe un ton

Nicholas Sinclair s` se acopere de ridicol? Sian se \ndoia c`

– Am cunoscut-o sub numele de fat`, Patty Emmerson. Lucra

A profitat chiar de asta ca s` cear` divor]ul. Bine\n]eles, el a

|n ochii lui se citea o asemenea mânie retrospectiv`, \ncât