Dicționar

amitoza - modul de diviziune directă a celulelor animale sau vegetale,

fără apariția cromozomilor.

cariokineza - Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în

structura nucleului, care se divide indirect.

polimeraza - enzime care creează molecule de ADN prin asamblarea

nucleotidelor. Aceste enzime sunt esențiale în procesul replicării ADN și de
obicei lucrează în perechi pentru a crea două stranduri identice de ADN dintr-o
singură moleculă inițială de ADN.

cromozomi - o structură celulară ce poate fi observată în

cursul diviziunilor celulare în etapa numită metafază și care reprezintă forma
condensată a cromatinei interfazice, structură nucleoproteică formată din
asocierea unei molecule de ADN cu proteine. Cromozomii au rol în păstrarea și
transmiterea corectă a informației ereditare la celulele fiice în cursul
diviziunilor celulare mitotice sau meiotice

mitoza - etapa ciclului celular prin care se realizează procesul de

distribuire egală a materialului genetic al celulei mamă între două celule fiice.
În faza S (de sinteză), anterioară mitozei, celula mamă eucariotă și-a dublat
cantitatea de material genetic (ADN) astfel încât, prin diviziune celulară,
rezultă două celule fiice, identice din punct de vedere genetic atât între ele,
cât și cu celula mamă.

meioza - tipul de diviziune celulară care permite

formarea celulelor reproducătoare. Ea se desfășoară în organele
reproducătoare, în celulele germinale, și se finalizează cu formarea celulelor
reproducătoare asexuate (spori) sau sexuate (gameți). Meioza se desfășoară
în două faze: o primă fază reducțională (meioza I), urmată de o
fază ecvațională (sau ecuațională, meioza II).

interfaza - prima etapă a ciclului celular ce precede cea de-a doua

fază, diviziunea. Au loc procese de replicație (sinteza de ADN și dublarea
cantității de ADN), transcriere sau transcripție (sinteza de ARN), translație
(sinteza de proteine).

ereditatea - proprietatea tuturor organismelor vii aparținătoare unei

specii de a da naștere la urmași asemănători sau capacitatea organismelor de
a transmite la descendenți anumite caractere ereditare, fie prin reproducere
asexuată sau reproducere sexuată. Prin procesul eredității, variațiile
genetice se acumulează și pot duce la evoluția prin selecție naturală a unor
fenotipuri (conform teoriei evoluției lui Darwin). Studiul eredității în biologie se
numește genetică și include alte subdomenii cum ar fi epigenetica.

gena - o unitate moleculară a eredității în organismele vii.

homozigot - Organism hibrid cu un singur tip de gameți.
genotip - compoziția genetică (în ansamblu sau parțială) a unei celule,
organism sau individ; de obicei ea e determinată în raport cu un anumit
caracter, sau o anumită trăsătură. Cu alte cuvinte, genotipul este compoziția
în alele, relevantă pentru trăsătura de referință.

fenotip - un ansamblu de caractere (atribute), sau trăsături, ale

unui organism: de exemplu morfologia, proprietățile biochimice sau
fiziologice, dezvoltarea, comportarea. Fenotipurile rezultă
din exprimarea genelor organismului, din influența factorilor ambientali, ca și
din posibila interacție a acestor două elemente.

centriol - de forma unei structuri microtubulare, parte componentă

a centrozomului.

dihibridare- hibridare experimentală între genitori din două soiuri sau

specii cu caractere diferite.
segregare - fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea
eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate.
codominanta - interacțiunea a două gene dominante ce determină apariția
unui nou fenotip, diferit de cel determinat de fiecare dintre genele dominante luate
separat.
supradominanta - interacțiunea dintre două gene alele care determină la
hibrizii din F1 manifestarea fenomenului Heterozis.
mitocondrie - organite celulare întâlnite în toate tipurile
de celule eucariote (organite comune). Ele mai sunt denumite și „uzinele
energetice ale celulei”, deoarece conțin enzime oxido-reducătoare necesare
respirației. Respirația produce energia necesară organismelor, iar această
energie este înmagazinată în moleculele de ATP.

cloroplast - organite celulare întâlnite la plantele verzi, la alge, fiind

sediul fotosintezei. Fotosinteza este un proces prin care din apă și săruri
minerale cu dioxidului de carbon în prezența luminii și cu ajutorul
pigmentului clorofilă se obțin substanțe organice și oxigen.

zigot - celulă eucariotă formată prin fertilizarea dintre doi gameți, care
sunt rezultați un urma procesului de meioză.

renaturare - Refacerea structurii unui acid nucleic sau a unei

proteine denaturate, prin restabilirea condițiilor (temperatură, pH
etc.) a căror modificare a dus la denaturare. Se pot obține hibrizi
moleculari între catene de ADN provenind de la specii diferite sau
hibrizi moleculari ADN-ARN.
transcriptie - Etapă a exprimării unei gene în cursul căreia informaţia
conţinută într-o secvenţă de ADN este copiată sub forma unei secvenţe de
ARN.
cariotip - descrie numărul cromozomilor unei specii. Spre exemplu,
pentru specia umană cariotipul este 46,XX la femei și 46,XY la bărbați.
Aranjarea ordonată a cromozomilor unei celule în funcție de mărimea lor și de
poziția centromerului (după ce au fost fotografiați și decupați) este
numită cariogramă.

ARN mesager - moleculă de ARN ce are rolul de a copia informația

genetică a unei catene de ADN, proces numit transcripție. La procariote
(bacterii) ARN mesager copiază informația genetică a mai multor gene situate
alăturat. La eucariote ARN mesager copiază informația genetică a unei
singure gene.

gameti - fiecare din cele două celule diferențiate din punct de vedere
sexual care se unesc în timpul fecundației pentru a forma oul (sau zigotul),
constituind primul stadiu de dezvoltare a unui individ. Astfel, există gameți
masculini și gameți feminini. Gametul este o celulă germinală matură care,
prin fecundarea alteia de sex opus, generează un zigot.

autoconservare - menținerea constantă a structurii și a

parametrilor funcționali normali