Atributul

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune

substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.

Atributul răspunde la care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)?

întrebările: câți (câte)? al câtelea? a câta?

Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate, determină un substantiv)

Noi cei tineri vom schimba România. (care noi? cei tineri, determină un pronume)
În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi, determină un numeral)

Nimeni dintre colegii mei nu a participat la concurs.

Se apropie de noi o mașină de pompieri. (ce fel de mașină? de pompieri)
Mașina mamei are pană. (a cui mașină? a mamei)

Clasificarea atributelor
După felul părților de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: atributul
substantival, atribut adjectival, atribut pronominal, atribut numeral, atribut verbal, atribut
adverbial, atribut interjecțional.

Mijloace de exprimare
substantiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație și în cazurile Ac, D, G)
Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.

adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație, caz)

Copacul înverzit este plin de păsări.

numeral (de orice fel, gen, caz)

Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,

pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D)sau locuțiuni pronominale
Caietul lui este curat.
A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.
verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale
În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se.
Stilul de a se băga în seamă este enervant.

adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație) sau locuțiune adverbială
Mă îngrijorează examenul de mâine.
O prăjitură din când în când este bună.

interjecție
Halal intervenție!

Topica atributului
Topica atributului diferă în funcție de felul acestuia și de partea de vorbire prin care este
exprimat. Poate fi așezat după termenul determinat sau înaintea acestuia. O serie de
atribute stau strict după termenul determinat, altele doar înaintea acestuia, iar altele pot
sta și înainte și după termenul determinat.

Unii copii sunt înalți. (înaintea termenului determinat)

Mi-am cumpărat o haină verde. (după termenul determinat)
Valurile mării sun înalte. (înaintea termenului determinat, topică obișnuită)
Ale mării valuri sunt înalte. (după termenul determinat, topică obișnuită)

Pentru mai multe detalii și exemple vezi topica atributului.

Un substantiv poate avea două sau mai multe atribute. Atunci când propoziția are mai
multe atribute, atributele pot fi determinate de alte atribute.
Anul trecut a fost o vară secetoasă, caniculară, cu temperaturi ridicate.

Atributul poate determina două sau mai multe atribute.

Am admirat cărțile și caietele îngrijite.

Punctuația atributului
Nu se despart prin virgulă atributule așezate lângă substantivul determinat, atunci când
atributele sunt folosite pentru a identifica sau califica obiectul exprimat prin substantiv.
Aceste atribute sunt numite necesare și fără ele textul nu ar avea sens. În categoria
atributelor necesare intră și atributele care exprimă cantitatea obiectelor: mulți,
câțiva, doi (mulți copii, doi copii).

În ziua de astăzi, viața la țară nu mai este ca altădată.

În cazul în care atributul, împreună cu determinările lui, apare ca o construcție
explicativă, prin care se urmărește descrierea obiectului denumit de substantivul
determinat, acesta este izolat prin virgule sau linii de pauză.

Liniștit, băiatul s-a îndreptat spre casă.

Oamenii aceia, cei din față, sunt părinții mei.

În general sunt izolatele prin virgule atributele care determină un pronume personal sau
un substantiv propriu.

Mihai, fratele meu, este student.

Noi, oamenii, suntem toleranți.

Atributele de același fel, care determină același substantiv, se despart prin virgulă sau
prin conjuncții coordonatoare. Dacă atributele nu sunt de același fel, nu se despart prin
virgulă.

Mașina mare și frumoasă este scumpă.

Mașina mare a fratelui meu este scumpă.

Valoarea stilistică a atributului

epitete
comparații
metafore