Anne & Ed Kolaczyk Valetul si stapana lui CamiISa Ross se simţea groaznic.

O
durea capul, gîtul o ustura şi tot corpul îi ardea. De fiecare dată cînd tuşea, pieptul
i se crispa de durere.
- De ce nu te duci acasă? o întrebase şefuî ei la începutul după-amiezeî.
. - Mă simt bine, mulţumesc, insistase ea. Şi trebuie să mă apuc şi de hîrtiile
pentru contractul cu Tilden Lake. Cumpărători care să comande echipamente de
birou de două milioane de dolari nu sînt pe toate drumurile. Vreau să văd actele
semnate cît mai curînd posibil.
- O să dureze cel puţin cinci zile pînă să perfectezi contractul, îi atrase el
atenţia, învaţ-o pe Jessica ce are de făcut cu hîrtiile şi pe urmă du-te acasă. Dacă-ţi
mai împrăştii mult viruşii pe-aici, o să contaminezi tot biroul.
- Fireşte că n-aş vrea să fac asta.
Un acces de tuse o împiedică să spună mai muit şi o făcu să se simtă ameţită
şi fără vlagă. O fi fost porecla ei Dusty - „Prăfuita" - dar acum nu i se potrivea deloc.
„Prăbuşita" ar fi fost mai aproape de realitate. Sau „Ameţita". „Decrepita".
„Deprimata".
Hotărîrea fiind luată înainte ca ea să-şi fi dat măcar seama, Dusty se ridică în
picioare şi scotoci la repezeală printre hîrtiile de pe biroul ei. Pe cele mai multe le
puse deoparte ca să le rezolve rriai tîrziu; restul fură îndesate în geanta ei dip'omat.
Imaginea unui castronaş cu supă îi încolţi în minte în timp ce traversa pardoseala
acoperită cu gresie a biroului. Supă fierbinte, cu aburii jucînd deasupra, care să-i
transmită căldura ei reconfortantă.
Se agăţă de această imagine liniştitoare, în r-C timp ce cobora cu liftul şi
traversa hoiul spre uşa de ieşire, de unde îi făcu semn unui taxi. Era sfîrşit de
februarie, iar vremea era o combinaţie mizerabilă de ploaie şi ninsoare. Trupul lui
Dusty se înfiora, dar mintea ei continua să şoptească: supă, supă, supă!
Abia cînd taxiul începu să gonească spre nord, pe malul lacului Michigan,
imaginea supei fierbinţi se risipi şi se preschimbă în gheaţă. Bucătăria ei era goală-
goluţă, îşi aminti ea cu un geamăt interior. Avusese de gînd să facă cumpărături în
weekend-ul trecut, dar, cine ştie de ce, nu reuşise să-şi găsească timp pentru asta.
Cînd virară pe Lake Shore Drive, Dusty se aplecă în faţă.
- în parcarea băcăniei de colo, te rog.
Trebuie să iau cîte ceva.
Şoferul cu păr cărunt o privi lung prin oglinda retrovizoare, arătînd spre
aparat.
- Ceasul de marcat trebuie să meargă.
Căldura soarelui caraibean din intonaţia moaie a bărbatului nu avu nici un
efect asupra cerului înnegurat sau asupra dispoziţiei lui Dusty.
- Da, ştiu.
- S-ar putea să meargă mult.
- Nu-mi pasă. O să-|i plătesc chiar dacă stau înăuntru o săptămînă.
 Coborî din îaxi şi se îndreptă spre magazin.
- Hei, doamnă! Vocea taximetristului o ajunse din urmă. îrni iei şi mie o
ciocoiată?
Hershey cu alune. Una mare! O.K.? Ea încuviinţă din cap şi păşi în căldura
relativă a prăvăliei.
Probabil că era singura persoană din Chicago căreia un şofer de taxi îi cerea
să-i cumpere ciocoiată. Oare ce anume, în făptura ei măruntă, îi făcea pe oameni să
presupună că ar fi fericită să le facă un serviciu? Sau poate socoteau că e prea
timidă ca să refuze? Oare nu era ăsta şi motivul pentru care nu reuşea să-şi
găsească o menajeră? Toată lumea, în afară de clienţii ei, părea s-o considere o
neajutorată.
îşi făcu cumpărăturile şi apoi le cară pînă la taxi. Aerul rece îi pătrundea prin
haină, i se strecura pînă sub pulover şi i se lipea, umed, de pieie. Se simţea
groaznic.
- Mi-ai luat ciocolata, doamnă?
Dusty i-o întinse fără nici o vorbă.
- Mii de mulţumiri, îşi rupse o bucată pentru el şi îi întinse pachetul. Vrei o
bucăţică, doamnă?
Valetul şi stăpîîia lui Mirosui ciocolatei o făcu să se simtă şi mai rău, dacă aşa
ceva era cu putinţă.
- Nu, mulţumesc, răspunse ea pe un ton apăsat. Vreau numai să mă duci
acasă.
- Desigur, doamnă!
Şoferul acceieră şi ţîşni în stradă, fără să se uite la pietoni sau fa alte maşini.
Dusty închise ochii şi începu să se roage, sirnţind cum taxiui face piruete la cotituri
şi auzind scrîşnetul strident ai cauciucurilor. Apoi, taxiul opri brusc şi ea îşi
încleşta mîiniîe pe sacoşa cu cumpărături, pentru ca acestea să nu se risipească.
Poşeta îi căzu. Taxiu! parcase în fata casei sale din cărămidă brună, cu două etaje.
- A fost destul de repede, doamnă?
Ea îi întinse o bancnotă de zece doiari şi deschise portiera, ieşind în ploaia
rece ca gheaţa. . - Păstrează restul!
*
Ornul făcu un salt împrejurul maşinii ca să-i ia sacoşa şi i-o duse pînă la uşa
din fa|ă.
- Vreţi să le duc înăuntru?
- Nu, mulţumesc.
îi luă sacoşa din mînă.şi intră. Poate ar fi fost dispus să se angajeze la ea,
pentru menaj. Din păcate, probabil că el cîştiga mai bine ca şofer de taxi.
După ce răsturnă conţinutul cutiei poştale în sacoşa de la magazin, urcă
treptele proaspăt mochetate spre apartamentul ei de la etajul al doilea. Clădirea,
prima ei investiţie personală în domeniul imobiliar, o făcea să simtă că nu stă prea
rău pentru o fostă secretară de douăzeci şi no'uă de ani, care se afla abia la
jumătatea drumului pînă la licenţă. Apartamentul ei era mai mare decît întreaga
căsuţă din Canaryville unde copilărise, iar, în plus, clădirea mai avea două
garsoniere la etajul întîi şi un apartament cu grădină la parterul englezesc.
Dusty cumpăni sacoşa într-o mînă şi descuie cele două broaşte de ia uşă. Pe
urmă, stînd o clipă în loc, îşi forţă ochii să cerceteze ceea ce se putea vedea prin
apartament. Era harababură, dar nu era decît aceeaşi harababură pe care o lăsase
de dimineaţă. Dădu aerul afară cu un suspin adînc şi paşi înăuntru, trîntind şi apei
ferecînd uşa grea de metal din spatele ei.
Preţul scăzut !a care cumpărase clădirea era un avantaj, dar amplasamentul
era încă un element oarecum negativ. Se afla la numai cîteva biocuri dincolo de
limita exterioară a zonei aflate în curs de renovare.
Valetei şi siăpîna lui Ştiuse care-s riscurile, atunci cînd o cumpărase, dar nu
era pregătită pentru trauma emoţională a unei spargeri. Crimele şi tîlhărîile erau
ceva ce se întîmpSă numai !a televizor sau altora, l se înîîmplase cu mai bine de trei
luni în urmă, dar încă mai era cuprinsă de teamă, de cîte ori se întorcea în
apartamentul mare şi gol. Măcar dacă ar putea .găsi o menajeră care să locuiască
la ea!
Dusty duse cumpărăturile în bucătărie şi dădu la o parte teancul de plicuri
primite în ultimele două săpîămîni şi o cutie goală de fulgi de cereale, ca să facă loc
pe tejghea pentru sacoşă. Dintr-odată, efortul de a-şi pregăti cina i se păru mai
mare decît merita. La naiba cu supa!
înghiţi două aspirine cu un pahar cu suc de portocale şi se duse în dormitor,
unde se întinse pe paîu! desfăcut. Era atît de bine să stai întinsă, îşi aruncă
pantofii din picioare şi se înveli cu un colţ de pled, cuibărindu-se în perne.
Nu căuta imposibilul - doar pe cineva care să-i facă curăţenie, să-i pregătească
micul dejun şi cina şi să meargă la cumpărături. Cel mai mult, de fapt, simţea
nevoia să aibă pe cineva care să umple cît de cît spaţiul gol al apartamenr îului, dar
ultima femeie pe care i-o trimiseseră de la agenţie avea pe puţin optzeci de ani şi
abia-şi trăgea sufietu! pe scări. Celor mai tinere nu le plăcuse cartierul, coloritul
bucătăriei sau salariul.
Dusty se acoperi mai bine cu pledul, iar dureriie şi frisoanele se mai potoliră.
Aspirina începuse să-şi facă efectul, dar, pe măsură ce răul care-i cuprindea trupul
începuse să slăbească, golul din stomac creştea. Revolta intestinelor îi aduse
aminte că nu mîncase nimic toată ziua, în afară de aspirină şi cafea.
Peste cîteva minute, o să se ridice şi-o să-şi facă supa aceea fierbinte, dar
perna o învăluia atît de seducător şi o atrăgea spre un ţinut atît de plăcut şi liniştit,
spre o pajişte caldă şi însorită, plină de spiriduşi, care-i făgăduiau că-i vor lua cu ei
toate necazurile, dîndu-i în schimb veselie şi vigoare...
Apelul telefonului dădu semnalu! expulzării ei din acei ţinut de basm.
Spiriduşii trîntiră poarta în urma ei, azvîriind-o pe Dusty înapoi pe pan:
 - La dracu! mormăi ea. bîjbîind după telefon.
- Dusty7 O voce dezgustător de voioasă îi răsună în urechi din receptor. Aici e
Maggie Lucas de !e Agenţia Ascot. Am găsit candidatul ideal pentru postul tău de
menajeră, Candidat? Ce făcea, angaja un ajutor'pentru menaj sau î! alegea în vreo
funcţie? Dusty scutură din cap ca să se dezmeticească, - Candidatul vorbeşte
englezeşte?
- Şi. încă cu distincţie, rîse Maggie, Singura problemă este că...
- Ai discutat salariu! pe care i-î pot oferi?
- Nici o problemă.
- Dar cartierul?
Femeia rîse din ţoală inima.
- Pat Mahoney nu-şi face griji pentru atîta lucru...
- Perfect.
* Poziţia verticală nu era tocmai -csa mai plăcută pentru Dusty în clipa aceea,
iar conversaţia nu era talentul ei de căpetenie. Camera SB clătina în jurul ei.
- Ar putea veni aici într-o oră pentru o întrevedere? întrebă ea.
Rîsul greu de suportat a! lui Maggie Lucas izbucni din nou.
- Nu-i nici o problemă, Dusty, numai că,., - Bine.
Dusty îrînti telefonul şi se cuibări ia ioc în pernă, strîngînd din ochi ca să-şi
alunge ameţeala.
Cînd capul încetă să i se mai învîrtă, Dusty îşi pironi, uimită, ochii pe ceasul
electronic de pe noptieră. Dormise trei ore. Durerea care-i revenea în cap şi
junghiurile îi spuneau că aspirina îşi încheiase efectul. Se ridică şi constată că
greaţa luase locul ameţelii. Mai bine că nu mîncase supă.
Ignorînd seducţia pernei şi promisiunile de somn dulce şi vise plăcute, Dusty
se smulse din pat. N-avea să se lase ea doborîtă de o nenorocită de gripă.
Intrînd în acţiune, făcu patul, cochetînd pentru puţină vreme cu ideea de a
schimba cearceafurile. Totuşi, atunci cînd termină, toată energia o părăsi şi se
hotărî să-şi cheltuiască ultimele puteri în camera de zi.
Vizita ei în bucătărie nu dură mult. O privire aruncată în sacoşa cu
cumpărături fu de ajuns ca să-i amintească de stomacul gol, aşa că se răzgîndi şi
porni spre sufragerie, în living, dezordinea era şi mai mare, aşa că se prăbuşi pe
canapea, dînd la o parte un papuc de pieie neagră.
Ce-o apucase? în definitiv, ea era cea care angaja pe cineva şi nu invers. Dacă
ar fi avut timpul şi energia necesare, nu i-ar mai fi trebuit ajutor la menaj. Muncea
din greu vînzînd imobile cu destinaţie comercială şi merita să se odihnească după
ce ajungea acasă. Nu exista nsci un motiv să se simtă vinovată sau intimidată.
De-a lungul ultimilor nouă ani, îşi făcuse din plin datoria la Putney şi
Bowkers,
începînd ca funcţionară şi urcînd, treaptă cu treaptă, pînă la o poziţie de vîrf
în departamentul lor de vînzări. Obţinuse succesul muncind din greu, cu ambiţie
înverşunată, nicidecum datorită diplomelor sau relaţiilor de rudenie. Acum începea
să culeagă roadele acestui succes şi trebuia să înveţe să se relaxeze şi să se bucure
de e!. Chiar dacă era nevoie să-şi impună asta.
Dezordinea din jur părea sâ-şi bata joc de ea pe tăcute, aşa că se apucă iarăşi
să siringă, cu un sentiment de răzbunare. Nu era cazul s-o sperie pe domnişoara
Mahoney chiar din clipa cînd intra pe uşă. Apartamentul, odată curăţat, nu era
greu de întreţinut. Era numai dezordine nu era murdărie.
Dusty roboti prin cameră, adunînd pantofis ciorapi şi cordoane, papuci, eşarfe
şi un pulover. Totul fu aruncat în debaraua din dormitor, unde avea să se ocupe de
ele cînd va fi mai în putere. Cu puţin noroc, domnişoara Mahoney putea începe
lucrul lunea viitoare, aşa că lui Dusty îi rămînea la dispoziţie weekend-ul ca să
pună totul la punct.
După ce reuşi să ascundă dezordinea, trecu cu o cîrpă peste suprafeţele cele
mai prăfuite. Cerul înnorat era, în definitiv, o binecuvîntare. Dacă soarele ar fi
strălucit prin fereastra largă, ar fi scos în evidenţă tot praful. Aşa, totul era mascat
cu discreţie.
Pe la patru fără un sfert, apartamentul era destul de prezentabil. Dusty făcuse
un duş rapid şi se îmbrăcase Intr-o pereche de blugi şi un pulover roz. Nu era o
costumaţie care s-o arate prea autoritară, dar era oricum mai bine decît cu
pijamaua de flanel după care tînjea. îşi legă cu o panglică verde părul brun-roşcat,
lung pînă la umeri, şi exersa o privire de oţel, cercetătoare.
Satisfăcută de faptul că arăta pregătită să ia hăţuriie în mînă chiar de la
început, se duse în living. Podeaua părea să încline puţin spre stînga şi trebui să se
ţină de pereţi ca să se tîrască pînă ia canapea. Era pe punctul de a se aşeza, cînd se
auzi soneria. Pînă ajunse la interfon, vuietul din urechile ei deveni mai puternic
decît orice sonerie.
,—f Valetul şi stăpma Iui - Domnişoara Ross? Sînt Pat Mahoney.
Ori era de vină ţiuitul din urechi ori domnişoara Mahoney era răguşită
zdravăn. Poate făceau un schimb de viruşi.
- Poftiţi sus, spuse Dusty.
l se păru că nu merită efortul să mai traverseze camera o dată, aşa că se
sprijini de perete, cu ochii închişi, pînă cînd se auzi la uşă o bătaie uşoară.
Deschise uşa larg.
- Intraţi, domnişoară Mano...
Salutul îi îngheţă în gît, cînd îl văzu pe bărbatul înait şi oacheş care stătea în
cadrul uşii. Părea să aibă între 35 şi 40 de ani şi un zîmbet diabolic îi juca pe figură
în momentul cînd păşi în cameră.
- Dumneata nu eşti domnişoara Mahoney, scrîşni Dusty.
- într-adevăr, cel puţin de cînd m-am con trolat ultima oară.
Vocea îi era profundă, cu o anumită muzicalitate, care aproape că îi masca
puterea. Rînjetul lui larg părea să devină tot mai ameninţător. Dusty simţi cum
degetele îngheţate ale spaimei îi încleştează gîtul. De ce licăreau ochii aceia
albaştri? Ce gînduri îngrozitoare cocea mintea lui în ceea ce-o privea pe ea?
An ne & Ed Koiâczyk - Dacă pleci în clipa asta, n-o să chem poliţia.
încercă să dea o oarecare fermitate vocii sale, dar podeaua îşi alesese anume
acea clipă ca să se clatine şi fu nevoită să apuce marginea unui bufet, ca să nu
cadă. . - Ce-ai spus?
Ei nu mai zîmbea şi unicui pas pe care-l făcu spre ea intensifică la maximum
spaima do gheaţă care-i strivea plămînii. Nu putea să respire. Simţea cum mişcă
gura, dar nu ieşea nici un sunet. Dusty se prăbuşi într-un vîrtej de beznă deplină.
Pat prinse femeia, înainte ca aceasta să cadă pe podea şi o duse în living-
roorn. Părea o mică fiinţă, uşoară ca fulgul, atîî la trup, cît şi la minte. De ce-i
dăduse drumul în casă şi pe urmă începuse să vorbească despre chemarea ei? O
aşeză pe canapea, îi scoase pantofii lărgi cureaua de la pantaloni.
-ar să fie! Sperase că de data asta va i cîie i se spusese la agenţie, slu|ba i se
potrivea ca o mănuşă. O femeie ce avea p carieră şi care avea nevoie de un menaj
uşor şi de cineva care să-i poarte de grijă. Casă, întreţinere, ceva bani cît să aibă
de-o bere din cînd în cînd'şi o grămadă de timp îiber, încît să pună pe picioare
propriu! său proiect.
Frivi o cîipă la faţa paiidă a femeii. Genele ei, abia vizibile în umbra
cearcănelor de sub ochi, nu se mişcară. Cu un suspin de resemnare pentru după-
arniaza pierdută, el îşi scoase trenciui şi-l puse pe un scaun, apoi porni în căutarea
bucătăriei. Din fericire, nu se pierdea prea uşor cu firea. Bucătăria arăta ca un
cîmp de iuptă. Mama lui obişnuia să spună că a privi bucătăria unei femei era ca şi
cum i te-ai fi uitat în creier. Asta nu era un semn prea bun pentru starea mentală a
domnişoarei Ross.
După un timp de căutări, descoperi o bucată -de.cîrpă pe care o umezi şi se
duse să-i şteargă faţa. dar ea nu dădu nici un semn că şi-ar reveni. Spera ca măcar
să nu fi luat cine ştie ce substanţă ciudată. Americanilor ie plăcea teribil să facă tot
felul de experienţe, în vreme ce oamenii din ţara iui erau mulţumiţi să ia aceleaşi
leacuri din vremea cînd M întimpfrtaseră pe sfîntul Patrick.
r< - Fir-ar să fie! se gîndi ei cu glas tare, dar biînd, căci tocmai îi trecuse prin
minte ideea că s-ar putea ca ea să fie cu adevărat foarte bolnavă.
Pat umezi din nou cîrpa, de data asta cu apă rece. Avea de gînd să mai încerce
o dată s-o trezească, apoi avea să cheme salvarea. Nu- şi putea permite să se vîre în
complicaţiile'unei femei străine.
Cînd agenţia îi spusese despre slujbă, şi-o imaginase pe domnişoara Ross
drept o femeie autoritară, de treizeci şi ceva de ani, ambiţioasă şi energică. Gata să-
şi ia răspunderi sau să-i conducă pe alţii. Nu şi-o închipuiise nicidecum ca pe
cineva care avea nevoie de-o fată-n casă' care să facă pe infirmiera, îi puse cîrpa
udă pe frunte şi ea deschise ochii. Cu expresia aceea de teroare, arăta ca o
căprioară cu ochi mari, încolţită de cîini de vînătoare.
 - De -ce mai eşti aici?
- Aşa m-a învăţat mama, Dumnezeu să~i odihnească sufletul, răspunse el cu
biîndeţe, sperînd s-o liniştească destui, încîî să poată pleca. A făcut din mine un
asemenea gentleman, încît nu pot niciodată să părăsesc o doamnă afiată în necaz.
Pat se trase încetişor înapoi pînă !a un scaun şi se aşeză, în timp ce femeia se
ridică brusc, fără să observe cîrpa umedă care căzu pe canapea în timp ce ea îşi
duse mîinile ia talie. Spaima din ochii ei se înteţi.
-- Ce mi-ai făcut?
-Ai leşinat...
- Pantofii mei, şopti ea răguşită, prîvindu-şi picioarele goale. Unde-mi sînt
pantofii?
- Ţi i-am scos eu. Ai...
- Am un dulap plin cu pantofi. Dacă-mi promiţi că pleci imediat, te las să-i iei
pe toţi.
Pat se ridică în picioare şi porni spre uşă. Să fii cavaler era una, dar cucoana
asta era din caie-afară de smintită. Faţa nu-i mai era palidă, ci de o roşeaţă suspect
de intensă ca să fie sănătoasă, iar ochii îi străluceau.
- Vrei să chem salvarea? întrebă el. Sau ai vreun medic de familie pe care-l
preferi?
- De ce? Vocea îi suna de parcă stătea să izbucnească în plîns. Ce mi-ai făcut?
Era limpede. Văzuse încă din bucătărie; mintea ei nu raţiona deloc.
- Doamnă - pocni el din degete - dacă ţi-aş fi făcut ceva, plăcuta amintire te-ar
urmări o viaţă. Poate chiar două vieţi.
Privirea ei deveni nedumerită.
- Eşti un om ciudat. Ce doreşti, de fapt?
- Eu sînt ciudat? Paharul se umpluse şi e! îşi ieşi din fire. Dumneata vorbeşti?
Vin aici pentru angajare şi mă tratezi ds parcă aş fi de-at lui Gingîs Han!
- Angajare?
Ea î! privi consternată şi încercă să se ridice 'în picioare. Roşcata îi dispăru din
obraji, iăsîndu-i fără urmă de culoare.
Amintirea mamei iui îi tăie calea spre uşă. Ea nu i-ar fi îngăduit s-o lase pe
femeia asta în starea în care era, - N-arăţi prea b - Nimeni n-arată prea grozav cînd
are gripă.
O parte din iritarea iui se risipi, fiind repede înlocuită de remuşcarea pentru
făptui că- o judecase greşii. Biata de ea, nu era de mirare-că se purtase aşa de
ciudat. Un a!î soi de iritare îl năpădi. De cînd îl interesa aşa de mult să facă pe
cioşca?
- N-ai pe nimeni care să vină aici să stea cu dumneata?
- N-am nevoie de nimeni. M-a; $ şi pot să-mi port singură de grp.
încăpăţînarea ei de a face pe independenta î!
*
 făcu să rămînă.
- Aşa e! Totuşi, am să mă duc să cercetez bucătăria. Arăţi de parcă n-ai mîncat
de trei zile.
Să văd ce pot încropi.
încercînd să facă abstracţie de războiul care se purtase între curăţenie şi
dezordine, se uită în frigider şi prin dulăpioare. Nu prea era de mîncare, iar ceea ce
găsea, totuşi, era groaznic. Nu-i de mirare că era bolnavă, dacă mînca toate
porcăriile astea.
Pat refuză să ia în seamă semnalul de alarmă care-i suna în minte. O să
încropească e! ceva de pus în gură, o să pună vrăbiuţa pe picioare şi apoi o să-şi ia
tălpăşiţa, mai iute decît vulpea în sezonul de vînătoare.
- Mănînci adesea în oraş, nu-i aşa? strigă el.
- Asta aşa e.
în vocea ei se simţea oboseala. Cel mai bun lucru pentru ea ar fi fost o supă
fierbinte şi să se ducă la culcare.
- Uite ce e, domnule Mahoney. Am venit devreme de la serviciu ca să mă
odihnesc şi pe urmă au sunat de la agenţie în legătură cu dumneata. Doamna
Lucas a spus .că te cheamă Pat şi am crezut că... Sînt într-adevăr foarte obosită.
Eşti bun să pleci, te rog?
El nu dădu atenţie sişbelor ei proteste şi apăru în uşă cu un plic de supă
concentrată în mînă.
- Mănînci, într-adevăr, aşa ceva?
- Se face repede.
Şi cu arsenic se face repede treaba! încearcă să nu greşească, gîndindu-se că e
mai bine decît nimic. Găsi o oală şi încălzi nişte apă. Chestia aia nu prea mirosea a
supă, dar cel puţin avea s-o încălzească, îl duse o cană în living.
- Chestia asta o să te facă să te simţi ceva mai bine, pînă cînd aduc eu nişte
mîncare adevărată în casa asta. O să cumpăr ce-mi trebuie ca să-ţi fac un grog ca
lumea. E cel mai bun lucru ca să vindeci gripa şi răceala.
- Pot să-mi fac şi singură. Am whisky, zahăr şi apă.
- Zahăr! pufni Pat. Moartea albă. îţi trebuie miere şi lămiie. Lămîie adevărată,
nu zeama aia care zace în sticlă pe-un raft de băcănie.
- Nu doresc decît să pleci, 'domnule Mahoney. Toată povestea asta nu-i decît o
mare greşeală.
- Nu-ţi face griji pentru asta, cu toţii facem greşeii.
-c Valetul şl stăpîna lui - Dar...
Vocea ei nu era destui de puternică ca să străbată pînă în holul prin care
pornise el, pe lîngă bucătărie. Găsi dormitorul, luă pernele .din pat şi le duse în
living ca să i le pună sub cap. Apoi se duse iarăşi în dormitor, luă o pătură din
debara, observînd grămada de pantofi de pe podea. Mama lui nu-i dăduse nici un
sfat cu privire la debarale.
 - Ai mult spaţiu aici. Mi-a trebuit ceva timp pînă să găsesc pătura.
Ea zăcea acolo cu ochii închişi, arătînd ca o fetiţă care se întorsese de la
şcoală.
Biata de ea, de bunăseamă că era terminată. El se ridică şi se duse din nou în
bucătărie, unde-i zărise poşeta. Scormoni prin ea pînă găsi un rînd de chei şi apoi
se întoarse în living.
- Astea sînt cheile de la casă?
-.Domnule Mahoney, începu ea...
- Mai bine spune-mi Pat. Sînt cheile de la casă sau nu?
Ea încuviinţă în tăcere.
- O.K., zise e! şi îşi puse trendul. Am de făcut o grămadă de cumpărături, aşa
că stai şi odihneşte-te.
Ea îl privi lung şi Pat nu se putu abţine să nu zîmbească. Era aşa de nostimă
şi de neajutorată în acelaşi timp.
- Uite! Am să-ţi pun ceva drăguţ!
Porni televizorul şi trecu prin mai multe canale pe care se difuzau desenele
animate de la orele după-amiezei.
- Doamne fereşte! Şoricelul ăla scuipă pisica! Astea-s prea violente.
Continuă să schimbe canalele.
- Ah, Mr. Rogers! Asta-i bun pentru dumneata.
Pat se întoarse, încîntat de aiegerea lui, dar domnişoara Ross se încrunta la fel
de rău ca pisica din desenul animat. Dacă ar fi fost un personaj de desen animat,
precis că i-ar fi ieşit furn din urechi. Probabil că era din cauza febrei.
- Acum ai grijă, nu mai lăsa pe nimeni înăuntru, dacă nu-! cunoşti. Pari cam
neglijentă în privinţa asta. închise apoi uşa cu grijă în urma lui şi o încuie cu cheia.
Pînă la urmă, s-ar putea ca slujba asta să meargă, se gîndi el, neluînd în
seamă semnalul de alarmă care-l avertiză că deja era prea tare atras de
vulnerabilitatea acestei femei. Domnişoara Ross părea destul de rezonabilă,
apartamentul nu era greu de întreţinut, iar cartierul chiar îi plăcea, îi aducea
aminte de partea aceea din Liverppol unde trăise împreună cu familia lui în
vremurile bune. Aici, casele nu aveau aceeaşi vîrstă şi aceeaşi istorie în urma lor,
dar aveau farmec, iar diversitatea locatarilor. le dădea personalitate. Se simţea deja
ca acasă.
Doi Uriaşul cu muşchi puternici o ridică pe Dusty în braţe. Ea se ţinu strîns,
încoiăcindu-şi o mînă pe după gîtui lui, agăţîndu-se cu cealaltă de umărul lui lat.
Trupul lui era făcut din fibre dure de oţel acoperite cu piele aspră; o energie
animalică, vibrantă, pulsa în toată făptura lui. Era un sălbatic răzbeinic irlandez,
iar ea era prada lui.
O purta prin pădurea deasă spre bîriogul lui, iar ea ştia că el o doreşte şi că o
va face să fie a lui. O dorinţă de răspuns se înfiripă înăuntrul ei. Intensitatea
privirilor lui, de un albastru profund, spori şi ea înţelese că se apropiau. Se
apropiau de extaz.
Ea începu să se agite, atunci cînd braţele lui puternice se
Strînseră mai tare în jurul ei, dar cu cît se agita mai mult, cu atît strînsoarea
devenea mai puternică şi începu s-o cuprindă panica. O strîngea prea tare. Nu voia
să fie ţinută în felul ăsta. Avea nevoie de libertate pentru a-şi dărui pe deplin
dragostea. Se zbătu mai tare, gemînd de dorinţă, dar şi de nevoia de a se elibera.
- Domnişoară Ross, te simţi bine?
Dusîy deschise b/usc ochii. Uriaşul cu muşchi puternici o scutura uşurel şi
un geamăt de dezamăgire scăpă de pe buzele ei. Acum era îmbrăcat., - Te simţi
bine? Ai tot ţipat şi m-am temut că Ji-e rău, spuse Pat. Poate că ai visat urît.
Mintea lui Dusty reintră, încet, în funcţiune.
- Da, a fost numai un vis urît.
Se eliberă din învălmăşeala de cearceafuri şi pături care o ţineau prizonieră,
cu trupul încă fremăîînd de pasiunea imaginară. Nu-i rămînea decît să spere că nu
strigase prin somn ceva inteligibil. Obrajii i se înroşiră la un asemenea gînd.
- Acum, că tot te-ai trezit, vrei să-ţi pregătesc micul dejun? Ceva uşor, poate
nişte ochiuri fierte şi nişte biscuiţi?
- Da, perfect. Coborîse deja din pat pe 1 jumătate, cînd se uită la ceas.
Doamne, am întîrziat! N-o să am timp să iau micul dejun.
~,Ba o să ai în mod sigur. Pat era pe punctul de a ieşi pe uşa dinspre hol, dar
cuvintele lui i se adresau ei. Azi, nu te duci la lucru.
- Ce vrei să spui, cum să nu mă duc la lucru?
Nici un răspuns.
- Pat!
Se repezi pe urmele lui şi se izbi de un zid de virilitate irlandeză aflat în cadrul
uşii. Brajele lui se- deschiseră ca s-o împiedice să cadă, dar chiar şi după ce ea îşi
recapătă echilibrul, o cuprinseră în continuare.
- Da, doamnă!
Dusty respiră adînc ca să se calmeze şi făcu un pas înapoi. Se desprinse din
braţele iui.
- Ce vrei să spui cu ne-dusul la lucru?
- Ah, a sunat secretara şi i-am spus că încă mai eşti bolnavă. Adineauri,
tocmai a sunat din nou şi a spus că toate întîlnirile de astăzi au fost reprogramate.
- înţeleg.
Fu nevoită să recunoască că nu era încă în formă, dar dacă să meargă sau nu
la lucru asta era o chestiune pe care trebuia s-o hotărască ea însăşi. Ei îi trebuia
un ajutor la menaj sau un valet şi nu un tată. Lucrurile n-aveau să rămînă aşa.
- Trebuie să-ţi mai mărturisesc că am provocat şi o mică neînţelegere aseară,
continuă el. Un domn, pe nurne Ron, a cerut să vorbească cu Dusty şi, din păcate,
a trebuit să revină cu telefonul de mai multe ori, pînă cînd i-a dat prin minte să-mi
spună că era vorba despre tine. Privirea lui Pat deveni uşor dojenitoare. De la
agenţie, îmi spuseseră că te cheamă Camilla.
Ron! Uitase complet de el!
- De ce nu m-ai trezit?
- Nu sînt sigur c-aş fi reuşit. Erai plecată în vizită la îngeri.
Dacă fusese într-adevăr aşa, era numai din pricina grogurilor lui fierbinţi. Se
duse înapoi în dormitor. Oare cum de se convinsese singură aseară că un valet o să
fie mai potrivit decît o menajeră? Numai ochii lui albaştri şi jucăuşi erau de vină şi
grogul acela care aluneca aşa de bine pe gît.
- Micul dejun peste o jumătate de oră? strigă Pat în urma ei, - Bine.
Apucă telefonul şi formă în grabă numărul.
- Ron, spuse ea, înainte ca e! să-şi termine salutul, sînt Dusty. îmi pare sincer
rău de seara de ieri. M-am îmbolnăvit şi, pur şi simplu, am uitat că aveam întîlnire.
Vocea lui Ron nu era prea prietenoasă.
- Cine era bărbatul cu care am vorbit?
- Valetul meu.
- Valet? Avea o voce care aducea mai mult cu a unui bătăuş din barurile din
West Side.
Simţi cum dezaprobarea din tonul lui Ron o împresoară ia fel ca pioaia rece de
ieri şi înţelese că făcuse încă o greşeală. Ron ştia din instinct pe cine trebuie şi pe
cine nu trebuie să angajezi, în vreme ce ea era recunoscătoare că se găsise cineva
dispus să lucreze pentru ea. Aşa că, ce conta dacă Pat era puternic, blînd şi
fabulos? Asta nu-l făcea să fie nepotrivit cu nevoile ei. încercă să ignore amintirea
care o învălui. Un vis provocat de febră nu era nici ei, cîtuşi de puţin, un motiv ca
să urăşti pe cineva.
- Ei, n-o să mai stea pe-aici multă vreme, îi linişti ea pe Ron. Nu corespunde
deloc ideii pe care mi-am făcut-o despre persoana potrivită pentru slujba asta. Făcu
o pauză. Ce-ar fi să vii aici vineri la cină?
- Găteşti tu?
- Pot să frig nişte cotlete.
- Poate ar fi mat bine să ţii valetul pînă vineri la cină. Am un meci de tenis
important sîmbătă dimineaţă şi n-ar fi cel mai bine să joc după o intoxicaţie.
- Doar nu te-am otrăvit niciodată.
- Chestie de noroc, presupun. Ne vedem vineri.
Dusty închise telefonul cu un oftat. Dintre toţi bărbaţii cu care se întîinise de-a
lungul anilor, Ron era cel mai grozav. O ducea în cluburi exclusiviste, o prezenta
unor oameni influenţi, dar lucrul cel mai bun dintre toate era că avea un program
compatibil cu ai ei. Cursurile la care mergea ea în serile de marţi şi joi nu ridicau
pentru el nici o problemă, căci erau serile cînd avea antrenament la tenis, iar lunea
putea lucra pînă tîrziu, întrucît şi el făcea la fel. Se înţelegeau perfect.
 Satisfăcută - că reuşise să repare cîte ceva din ceea ce stricase Pat, făcu o baie
prelungită, cu multă spumă, după care intră sub duş ca să-şi spele părul şi să se
elibereze de toate tensiunile. Se îmbrăcă în pantaloni şi într-un tricou flauşat. N-
avea experienţa lui Ron în privinţa personalului de serviciu, dar îşi imagina că nu
se face să concediez! pe cineva îmbrăcată numai în pijama de flanel.
- în două minute!
Dusty auzi chemarea din bucătărie, chiar în clipa cînd opri uscătorul de p
ăr şi-şi legă repede părul la spate cu o fundă, îşi vîrî picioarele în papuci fără
să-şi mai pună şosete şi se privi în oglinda înaltă din cabinetul de toaletă. Arăta
exact cum trebuie, se gîndi ea, fără pretenţii, dar totuşi oarecum severă, numai
bine ca să se vadă clar cine-i şeful.
Privi nervoasă la ceas. Cele două minute erau pe sfîrşite, aşa că ieşi în grabă
din dormitor. Odată ajunsă în hol, se opri. Ce-o apucase să se grăbească aşa, la
comanda lui? O să-l concedieze, îşi potrivi un pas măsurat şi demn şi intră în
bucătărie.
- Bună dimineaţa, domnişoară Ross. Cuvin tele i se rostogoliră din piept ca o
melodie."Bine că florile n-au început încă să răsară. Numai o clipă dacă v-ar fi
privit, s-ar fi tras înapoi în pămînt de ruşine.
- Mulţumesc, Pat.
îşi strînse buzele pînă ce le transformă într-o linie subţire şi dreaptă. Probabil
că sărutul buzelor lui ar fi putut da viaţă şi stînciîor.
El îi ţinu scaunul ca să se aşeze la masa în mijlocul căreia se afla un singur
trandafir roşu, într-o vază, iar un exemplar din Wall Street Journal o aştepta lîngă
şerveţel.
- Am cumpărat un pepene galben azi dimineaţă, îi spuse el, punîndu-i în faţă
jumătate din fruct, garnisit cu căpşuni proaspete. Sper să-ţi placă.
- Sînt convinsă că-i bun.
Pepenele avea un miros proaspăt şi dulce şi-i amintea de vară. îl scobi cu o
lingură şi mestecă îndelung, savurîndu-i aroma. Era delicios.
Pat veni lîngă ea, o prezenţă masivă, îmbrăcat cum era în pantalonii lui de
culoare închisă, cu cămaşă aibă şi papion negru. Bucătăria ei, înainte atît de
spătoasă, părea că intrase la apă în jurul lui.
- Mă tem că încă nu-ţi cunosc gusturile, doamnă. Preferi marmeladă de
piersici sau de portocale?
Dusty tăcu o clipă, privind insistent un titlu din Wall Street Journal. De ce
stătea atît de aproape? Frînturi din visul ei reîncepură să-i joace în minte.
- De portocale, răspunse ea în cele din urmă, fără să-l privească.
El se îndepărtă şi ea reîncepu să respire şi să mănînce din pepene. Poate ar fi
bine să-l mai ţină "cîteva zile, măcar ca să înveţe cum să se poarte cu un valet,
încleşta falca. Nu. Avea să-l expedieze, îndată după micul dejun. Dar o să-l
plătească pentru toată săptămîna.
 încercă să citească ziarul în timp ce mînca, dar gîndurile îi tot fugeau la
noaptea dinainte, ca o bucăţică de plută care se tot întoarce la mal pe coama
fiecărui vai. De fapt, cînd îl angajase pe Pat? Care fuseseră condiţiile?
îşi aduse aminte cum se întorsese el de la cumpărături, o prezenţă puternică,
reconfortantă, care umplea de căldură apartamentul mare şi gol. Aţipise fericită,
trezindu-se în faţa unui grog fie'rbinte, făcut cu miere şi suc de lămîie proaspăt
stors. Puţin mai tîrziu, mîncase supa de pui pregătită de el: deasă, gustoasă, plină
de legume şi de carne. Avea un gust atît de bun, era tocmai lucrul de care avea
nevoie organismul ei slăbit. Un sentiment de vinovăţie împinse bucăţica de plută
ceva mai sus, pe Jărm. O să-i dea salariul pe două săptămîni, atunci cînd îl va
concedia.
După cină, el îi mai pregătise grog fierbinte. Nu. Asta suna de parcă ar fi băut
mai multe, îi mai făcuse un grog.
- Aţi terminat, doamnă?
Ea ridică privirea şi zîmbi. Ochii lui "albaştri erau plini de căldură,, vocea lui
avea ceva liniştitor şi ea simţi din nou puterea grogurilor băute în ajun.
- Da, mulţumesc.
Poate că, în definitiv, băuse două.
- Ochiurile fierte, doamnă, îi aşeză farfuria în faţă.
După al doilea grog fierbinte, el îi pregătise baia. Fusese numai bună şi ea
zăcu în apa fierbinte, transpirînd şi simţind cum toţi viruşii sînt parcă alungaţi.
Apoi o ajutase să se pregătească de culcare.
Obrajii ei se încălziră ia amintirea momentuiui cînd el o dezbrăcase. Adică, de
fapt, n-o ajutase. Pur şi simplu, îi pusese pe pat pijamaua de flanel şi-i aşternuse
patul, în timp ce ea se schimba, ei făcuse ordine în baie.
Atacă ouăle. Probabil că ar fi meritat salariul pe o lună întreagă, dar nu asta o
frămînta pe ea acum.
- Cafea, doamnă?
Ea începu.
- Da, te rog! Apoi îşi drese vocea cu greutate. Sînt cîîeva lucruri pe care trebuie
să le discutăm, Pat.
- Da, ştiu: saiariui şi care va fi ziua liberă. El înclină capul cu un zîmbet blînd.
Dar de ce nu mergi mai bine în living să te relaxezi? O să-ţi aduc cafeaua acolo.
Pînă termin eu de spălat vasele şi de schimbat patul,t termini de citit ziarul.
Dusîy îşi termină ouăle şi se duse în living-room. Cînd Pat îşi termină
treburile, Dusty era gata cu ziarul şi apucase să repete de patru ori în minte
discursul de concediere. Avea să fie delicată, amabilă şi plină de înţelegere. Şi
fermă. Cînd el intră în cameră, ea îi indică scaunul din fata ei. A fost o mişcare
greşită, în felul acesta, părea mai mare şi mai aproape decît plănuise ea, iar
scîiplirea din privirea lui nu făcea parte din scenariu. Dar nu conta. O să se
descurce ea.
 - Ţi-a plăcut supa aseară? întrebă el, înainte ca ea să apuce să vorbească. M-
am gîndit că ţi-ar plăcea să mănînci ce-a mai rămas la prînz, iar felul doi, o saiată.
- Supa a fost delicioasă, Pat, dar mă tem că toată treaba asta n-o să meargă.
Sclipirea din ochii lui dispăru.
- Ce n-o să meargă?
Avea tot dreptul să-l concedieze. N-avea nici un motiv să se simtă vinovată.
- Cînd am rugat-o pe doamna „Lucas să-mi găsească un ajutor pentru menaj,
n-aveam deloc în minte o persoană ca dumneata.
El înclină încet capul, avînd aerul unui băieţel care şi-a pierdut bicicleta,
cîinele şi pe cel mai bun prieten.
- îţi dai seama cît e de nepotrivit să locuim amîndoi singuri, aici.
Se simţi deodată mai rău decît un ucigaş. Dacă el avea, într-adevăr, nevoie de
slujba asia? Poate că avea de întreţinut o mamă bolnavă sau vreo soră văduvă cu
trei-patru copii.
Sclipirea reapăru în privirile lui..
- în curînd se face primăvară. O să fie destul de cald ca să pot dormi pe
acoperiş.
*
Băieţel, ia te uită! Singurul lucru pe care trebuia probabil să-l întreţină o fi fost
un nesfîrşit şir de iubite!
- Sau, dacă se face prea frig, spuse el, pot să dorm pe casa scării. Promit să
nu-ţi molestez chiriaşii, decît dacă or să mă roage ei.
Sclipirea din priviri i se transformase într-un rîs în toată legea.
N-avea de gînd să se lase înduplecată de umorul lui. Aici ea era şefa şi ea lua
hotărîri.
- Lumea o să-şi facă idei greşite despre noi.
El zîmbi cu înţelegere şi cu o undă de simpatie.
- Ace! Ron care a dat telefon? E 'prietenul dumneavoastră?
- El n-are nimic de-a face cu discuţia noastră de acum.
- N-am avut impresia că-i face prea multă plăcere să mă audă,-aseară,
comentă Pat. Aţi mai avut şi alţi valeţi tineri şi arătoşi?
Zîmbetul de pe chipul lui transferă arşiţa din obrajii lui Dusty în
comportamentul ei. Respiră adînc şi dădu drumul aerului încet, iăsîndu-şi timp ca
să-şi recapete stăpînirea de sine.
- Ron se simte în perfectă siguranţă în relaţia noastră, spuse ea. Avem prea
multe interese intelectuale comune, ca să se simtă ameninţat de prezenţa fizică a
altcuiva.
Ochii ei, călăuziţi parcă de o voinţă a ior, proprie, zăboviră pe bicepşii lui
încordaţi. Făcu eforturi ca să se uiîe în aîtă parte, dar priviriie ei nu socoteau că
faţa lui nu ar fi un Ide potrivit pe care să se odihnească. Ochii lui erau acum serioşi
şi liniştiţi. O mustră conştiinţa.
 - lartă-mă dacă te-am jignit, spuse ea. N-am vrut să spun că ai fi numai
muşchi, fără minte deloc. Sînt sigură că...
- Nu, cteioc, o asigură el prompt. Nu mă gîndeam-deioc la mine. Eram
îngrijorat în privinţa ta. Tot intelectualismul ăsta fără nici un pic de activitate fizică
nu face bine deloc. Trupul are nevoie să fie stimulat, la fel ca şi mintea.
- Stimularea trupului meu e o treabă care nu te priveşte, replică ea. Zîmbetu!
lui se iărgi, dar ea refuză să reacţioneze şi continuă: N- am vrut decît să precizez
de- ce Ron n-are motive să fie îngrijorat.
- Atunci, nu văd care-i problema, spuse Pat.
Eşti fericită cu Ron şi e! nu se va simţi ameninţat de,prezenţa mea. Dacă eşti
îngrijorată în privinţa mea, n-ai nici un motiv. Un valet nu se implică în 'astfel de
relaţii.
Dusty îşi strînse buzele. El îi anihilase în doi timpi şi trei mişcări toate
argumentele. Ar fi părut nebună sau mincinoasă dacă ar fi insistat în continuare
asupra caracterului nepotrivit al aranjamentului.
- Mie, cel puţin, mi se pare că sîntem în siguranţă, preciza Pat.
- Da, aşa s-ar părea, acceptă ea cu prudenţă şi puse din nou mîna pe ziar, în
timp ce el ieşea din cameră. Hotărîse să-l concedieze şi avea s-o facă. Dar nu chiar
în clipa asta.
După ce Pat ieşi, ea renunţă să se mai prefacă a citi ziarul şi îşi căută o poziţie
mai comodă. Ar fi fost destul de în putere ca să meargă la birou, dar dacă tot
rămăsese acasă, mai bine trăgea un pui de somn ca să-şi grăbească refacerea. O să
se ocupe mai tîrziu de soarta lui Pat.
Plutea pe un nor călduţ şi liniştit, cînd deodată se crispa de spaimă şi ochii i
se deschiseră brusc. Ce se întîmpiase? Se ridică în capul oaselor, încercînd să-şi
alunge ameţeala. Oare spaima făcea parte din visul ei? Un murmur de voci se auzi
dinspre uşa din faţă şi auzi zăngănitul unor chei care încercau broasca. O jefuiau
din'nou.
- Pat! strigă ea, sărind în picioare.
r-C Să cheme oare poliţia? Să caute o armă? Să sa ascundă?
Pat veni în goană din bucătărie, tocmai în clipa cînd uşa se deschise larg.
Trupul lui voinic luă o pozijie de luptă, iar mîinile i se încovoiară, strîngînd pumnii.
- Ce naiba vrei? mîrîi el.
- Ba ce naiba vrei tu? Bărbatul scund, îndesat şi cărunt care stătea în uşă îşi
potrivi tonul după cel al lui Pat; o ţigară încă neaprinsă îi atîrna ameninţător în
colţul gurii.
Dusty îi recunoscu vocea şi veni în grabă.
- Tată, iarţă-mă. Am uitat că trebuia să vii azi dimineaţă ca să repari lampa
aceea.
- Tata? Chipul lui Pat se îmblînzl într-un zîmbet. Mii de scuze, domnule. Era
cît pe-aci să vă arunc pe scări.
 - Aproape că ai şi încercat, spuse calm tatăl lui Dusty, în timp ce-i strîngea
mîna. Sînt George Ross, dar toată lumea îmi spune Dusty.
- Eu şînt Pat Mahoney, spuse Pat. Numele de Dusty vi se potriveşte mai bine
decît fiicei, dumneavoastră. r Tatăl ei se aplecă să-şi ia trusa cu scule şi o aduse în
apartament.
- Ce poţi să faci? întrebă el, ridicînd din umeri, îmi fură numele, glumele şi
chiar şi lenjeria!
Pat închise uşa şi luă haina domnului Ross.
- în privinţa asta, nu trebuie să vă faceţi griji, domnule. Camilla umblă încă în
roz şi-rţ dantele.
Dusty fu atît de uimită, înctt aproape că-şix pierdu graiul. Privirea grijulie a
tatălui ei o obliga la o explicaţie.
- Pat e ajutorul meu pentru menaj, tată.
- O, aşa li se spune acuma?
- Nu tată, nu-i vorba de asta. Rîse nervos. Î!
plătesc. Treaba lui este să-mi poarte de grijă.
- Ăsta-i un lucru bun. îşi duse trusa cu scule în living-room şi se opri în faţa
une'i lămpi de alamă aflate pe o măsuţă. Asta e cea care s-a stricat?
Ea încuviinţă din cap şi el vorbi înainte ca ea să apuce să spună ceva:
- Mă "bucur că ai găsit pe cineva care să stea cu tine. Nu mi-a plăcut niciodată
să te ştiu singură aici.
Scoase abajurul de pe lampă şi ştecherul din priză, apoi zîmbi către Pat:
- De ani de zile mă ţin de capul ei să se mărite sau măcar să-şi găsească un
prieten care să stea cu ea, ca să pot dormi liniştit nopţile.
1 - Tată, Pat nu este prietenul meu. El se ocupă de curăţenie, de gătit şi de
chestii de genul ăsta.
Tatăl ei îl măsură pe Pat, de la capul frumos pînă la picioarele lungi.
- Mă bucur că l-ai găsit pe e! în locul lui Ron, spuse tatăl. Nu te supăra, n-am
nimic cu tipul. E destu1 de drăguţ, numai că e prea...
- Intelectual? sugeră Pat.
- A, deci l-ai cunoscut, comentă domnul Ross.
- Nu încă, recunoscu Pat, răspunzînd privirii lui Dusty cu un zîmbet
nevinovat, înainte de a se întoarce în bucătărie.
Cînd tatăl ei plecă, îndată după prînz, Dusty era în stare să facă haz de toată
neînţelegerea, iar după un somn bun, care o ajută să-şi recapete puterile,
recunoscu că tatăl ei avea dreptate. Era o idee bună să-l aibă pe Pat prin preajmă.
Se simţea mult mai în siguranţă, aiîta vreme cît îl ştia în casă. Ăsta era motivul
pentru care o atrăgeau umerii lui laţi şi îi plăcea să se uite la braţele lui
musculoase - din pricina sentimentului de siguranţă pe care i-l dădeau. Soneria îi
întrerupse firul gîndurilor tocmai cînd valul de căldură al visului ei părea să revină.
 - Sînt eu, Jessica, domnişoară Ross. Vocea ei se auzi în interfon, puţin
nesigură şi foarte -tinerească. V-am adus cîteva hîrtii de la birou pe care m-am
gîndit c-o să vreţi să le vedeţi.
Dusty căută să nu pară surprinsă. Să facă Jessica ceva peste program?
- Foarte drăguţ din partea ta, Jessica. Adu-le sus.
- Poate să urce şi Debbie?
- Debbie?
- Secretara domnului Millela. M-a ajutat să vă aduc lucrările.
- Fireşte.
- Şi Sue ne-a adus cu maşina, continuă să explice Jessica. Lucrează la
administraţia pro prietăţilor.
- Bine. De ce nu urcaţi toate trei? Dusty apăsă butonul ca să lase uşa să se
deschidă şi le aşteptă în capul scărilor. Dacă le-ar mai fi lăsat să aştepte în holul de
la intrare, Jessica era în stare să mai cheme şi ceva oameni de pe stradă.
Jessica urcă prima, urmată de o blondă scundă şi de o brunetă înaltă care i
se păru vag cunoscută. Jessica avea mîinile libere, dar celelalte două cărau cîte un
teanc de dosare.
- Mi-aţi făcut o surpriză. Nu mă aşteptam să veniţi.
- Am vorbit cu valetul dumneavoastră, spuse Jessica. Ne-a spus că putem
aduce hîrtiHe la orice oră, după program. A spus că-l găsim aici.
Ştiţi, după voce,, nu prea aduce cu un vatet obişnuit.
Dusty luă dosarele şi zîmbi.
- Din cauză că are accent irlandez?
- După voce pare tînăr şi... voinic.
Vocea Jessicăi se topi într-un oftat şi Dusty se luptă să-şi înfrîngă pornirea de
moment de a trimite fetele la plimbare, în loc de asta, se dădu la o parte din uşă şi
le pofti înăuntru.
- Vreţi să vedeţi apartamentul?
Acordul lor prompt suna mai degrabă a nerăbdare. Aşa că, punînd dosarele pe
dulă» piorul din vestibul, Dusty le conduse înăuntru. Făcură comentarii politicoase
despre fereastra mare a livingului, cu vedere spre stradă, despro rafturile lucrate
manual pe care se înşirau cârti de o parte şi de alta a şemineului şi despre mobila
din sufragerie. Dar cînd ajunseră în bucătărie, interesul lor deveni, din politicos,
de-a dreptul arzător.
- Vă salut, doamnelor, răsună o voce profundă şi cuceritoare.
Pat se.întoarse cu spatele la bufet, ca să le întîmpine. Purta nişte pantaioni
albastru închis şi o cămaşă bleu cu mîneci scurte, descheiată la gît. Şorţuleţul alb
şi scurt nu-i atenua cîtuşi de puţin masculinitatea. Dar cu umerii lui laţi, piep'tul
alungit şi talia îngustă, nici măcar un şorţ de dantelă n-ar fj putut schimba nimic.
 - Salut. Un.sunet, care aducea cu un blînd suspin, ieşi la unison din toate cele
trei gîtlejuri feminine. Straşnic. Exact ce-i lipsea unui asemenea zeu galic: puţină
adoraţie.
Dusty îşi drese vocea cu ostentaţie.
- Acesta este Pat Mahoney. El este valetul meu.
- Eu sînt Jessica. Am vorbit cu dumneata azi după- amiază. De două ori.
- Eu sînt Debbie.
- Eu sînt Sue.
De ce ezitase atîta? Se purta ca o şcolăriţă. Sigur, la fel se purtau şi celelalte
trei, dar ele aveau o scuză. Ele chiar că erau nişte şcolăriţe.
r( - Hmm, ce bine miroase, spuse Jessica, adulmecînd apreciativ. Ce
pregăteşti?
- Viţel Orloff.
- Pare delicios, spuse Sue. Aş vrea şi eu reţeta.
Pat rîse uşurel şi un zîmbet larg i se aşternu pe chip. Oare era obişnuit ca
femeile să moară toate după ei? se întrebă Dusty.
- E nevoie de mai mult. O demonstraţie ar fi mai eficientă.
Ce!e trei fete se priviră întrebător.
- Sînt sigură, domnişoarelor, că n-aveţi timp pentru aşa ceva, interveni Dusty
repede.
- Aşa e, adăugă Pat. Şi, în plus, contractul meu cu -domnişoara Ross nu
include folosirea locuinţei sale drept şcoală de artă culinară.
Fetele încuviinţară cu părere de rău.
- Am putea-o face acasă la mine, se oferi Sue şi toate privirile se întoarseră
spre ea.
Mama pleacă pentru o săptămînă. Tata şi fratele meu rărnîn acasă, dar pot să-
i expediez cînd facem demonstraţia.
Trei perechi de ochi se îndreptară, pline de speranţă, spre Pat. Doamne
Dumnezeule, se gîndi Dusty. Oare la fel fusese şi ea cîndva?
Pat arăta complet nestingherit, ca şi cînd acest gen de adoraţie era cel mai
firesc lucru din !ume. Ridică din umeri.
-O să mai vedem.
Nu părea să aibă neapărat nevoie de un colac de salvare, dar Dusty i-i aruncă,
pentru orice eventualitate, - încă n-am stabilit care va fi ziua liberă a lui Pat. în
plus, voi avea în curînd nişte invitaţi, aşa că o să fie cam ocupat.
Dezamăgirea era evidentă. Pat ridică din ori.
- Ea este şeful!
Dusty observă că, de cîte ori ridica din umeri, umerii lui păreau că vor rupe
cusăturile cămăşii.
- Ei, spuse Dusty brusc, întorcîndu-se spre îete, apreciez sincer efortul pe care
l-aţi făcut ca să-mi aduceţi hîrtiile acasă.
 - Nu-i nici un efort. Plănuisem oricum să iuăm masa împreună, în apropiere.
- Da, adăugă Debbie. Ne-a făcut plăcere.
Sue încuviinţă numai din cap.
Apoi interveni Pat.
- Dacă doamnele apreciază mîncarea grecească, fe-aş recomanda Unicornul de
aur.
Se află !a trei blocuri spre sud.
Fetele se arătară interesate.
' - E aproape de locul unde am parcat, spuse Sue.
- Ce ne recomandaţi? întrebă Jessica.
- întrebaţi de Gus, spuse Pat. Spuneţi-i că v-am trimis eu şi o să aibă el grijă
de voi.
Chipurile fetelor se iluminară, de parcă ar fi primit un dar minunat. Se
mişcară nerăbdătoare în lungul holului, iar Pat le conduse pînă fa uşă. După ce
plecară, e! zîmbi şi spuse:
- Drăguţe puştoaice.
- Da, sînt fete drăguţe, spuse Dusty pe un ton absent.
Cea mai mică mişcare a lui făcea să i se încordeze toţi muşchii. Ca, de pildă,
acum, cînd ştergîndurşi mîna pe şorţ, o mişcare a muşchilor porni de pe antebraţ şi
se transmise pînă pe piept.
O expresie nedumerită se aşternu pe faţa lui Pat şi ei se privi de sus în jos,
apoi o privi pe Dusty.
- fe deranjează cumva costumaţia asta mai puţin regulamentară? întrebă el,
arătînd spre pantaloni şi cămaşă. M-am gîndit că, dacă sînîem numai noi doi, aş
putea să mă îmbrac mai puţin formal.
Dusîy se scutură din visare cu o tresărire.
- Sigur că poţi. De ce întrebi?
r< Arme & Ed Koîaczyk - Te-ai uitat lung la mine. Am crezut că nu-ţi place
cum sînt îmbrăcat, - Nu mă uitam la tine, spuse ea apăsat. Am o mulţime de
lucruri pe cap, -Oh!
- Acum te-aş ruga să mă scuzi, domnule Mahoney. Arn lipsit de- fa birou o zi
întreagă şi am de recuperat.
- Foarte bine, doamnă, E bine dacă servesc cina într-o oră?
- E cît se poate de bine, mulţumesc.
Se îndreptă spre living, scoţînd hîrtiile dintr-unul din dosare în timp ce
mergea, apoi se încruntă privindu-!e, De ce Dumnezeu le-o fi socotit Jessica atît de
importanta, încît trebuia să le vadă acum şi nu puteau aştepta pînă mîme
dimineaţă? Răsfoi în grabă şi celelalte dosare. Erau toate ia fel, pîine cu materiale
importante, desjgur, dar nu urgente.
încruntarea lui Dusîy se accentua. Ce-o fi fost în mintea Jessicăi? Sunetul
înfundat al uşii cuptorului, care se închidea, îi dădu răspunsul la întrebare.
 Dusty descuie uşa şi intră în apartament, fredonînd. Se simţea puţin obosită,
dar în rest era bine. Ba chiar foarte bine, dacă te gindeşti că era vineri seara
Odihna şi mîncarea gătită de Pat îi reîncărcaseră bateriile pînă ia nivelul maxim.
Se uită în fugă prin corespondenţa sortată cu grijă, dar nu găsi nimic
interesant aşa că o .iasă !a loc pe dulăpior. După ce-ş; atîrnă trenciu!
în debara, intră în living-room. Liniştea apartamentului părea că o apasă şi un
fior rece îi cuprinse pieptul şi îi tăie respiraţia. Unde-o îi Pat? Obişnuia să facă
cumpărături dimineaţa, iar ziua lui liberă era marţea. Ar fi trebuit să fie aici.
-Pat?
Strigătul ei sp'eriat părea să se izbească de ziduri, revenind ca un ecou.
- Sînt în camera mea.
Dusty lăsă să-i scape, un suspin de uşurare, în tirnp ce se îndreptă spre
camera lui, situată "dincolo de bucătărie. Era plăcut să-l găsească acolo cînd venea
acasă. Se încruntă o clipă şi so corectă. Era plăcut să găsească pe cineva, cînd
ajungea acasă. Nu neapărat pe Pat. Se întîmpiase doar să fie el.
Uşa de la camera lui era uşor întredeschisă şi ea ciocăni.
- Eşti decent?
- întotdeauna.
- Vroiam să spun, pot să intru?
- Poţi intra unde -pofteşti. Eşti proprietara întregii clădiri, ai uitat?
- Pat, nu te mai prosti, se răsti ea. Eşti îmbrăcat ca să primeşti oaspeţi0 Capul
lui brun se ivi de după uşă. Avea stropi de apă pe frunte, iar părul îi era ud.
- Depinde ce oaspeţi. Pe dumneata te-aş primi în orice clipă.
Dusty îşi încleşta fălcile.
- Mă întrebam doar cît din trupul tău gol o să văd dacă intru.
- Cît de mult ai vrea să vezi?
Oare de ce n-avea şi ea un cîine de pază, aşa cum aveau unii dintre vecini? Pat
ieşi din spatele uşii.
- Atîta e suficient?
Avea nişte chiloţi de sport şi nimic altceva. Dusty se luptă să-şi smulgă
privirea de la el. Corpul ud şi strălucitor al lui Pat arăta magnific.
- Nu-i destul? îşi duse el mîinile la talie.
Dusty îşi recapătă graiul.
- E destul. Făceai duş?
- Tocmai am terminat. O invită cu un gest al mîinii să intre în cameră şi luă un
prosop mare de pe un scaun. Cu ce-ţi pot fi de folos? în timp ce se ştergea cu
prosopul, muşchii îi jucau întruna.
Dusty se sili iar să-şi mute privirea de la el. O fi Pat primul valet pe care-l
angajase în viaţa ei dar, de bunăseamă, nu era frumos să-l măsoare, chiar dacă era
un specimen cu un fizic magnific. Se prefăcu, în schimb, interesată de toate
aparatele de sport răspîndiîe prin cameră, de suprafeţele lucioase care îi reflectau
trupul şi fluturarea albastră a prosopului.
- Ţi-ai montat repede instalaţiile, spuse ea.
- N-am avut încotro. Zăceau într-un depozit de două săptămîni. E groaznic să
stai atîta fără să te antrenezi, începusem să devin molatic.
* Ea nu observase aşa ceva, Dintr-odată îşi simţi*gura uscată, incapabilă să
articuleze vreun cuvînt. îşi drese glasul.
- De fapt, am venit să discutăm despre cina din seara asta.
- O.K. Aşteaptă să-mi iau ceva pe mine şi discutăm imediat.
Ea încuviinţă, în timp ce el trecea în încăperea alăturată. Cît timp lipsi, ea
observă o mare varietate de greutăţi şi echipamente. Se părea că pînă şi un zeu
galic trebuia să muncească din greu ca să se menţină în formă.
El se întoarse repede, îmbrăcat în ait şort şi cu un tricou cu mîneci lungi. Avea
picioarele goale. Tricoul îi acoperea braţele, dar privirea ei fu atrasă de picioarele lui
lungi. Muşchii îi ieşeau în evidenţă, de parcă ar fi fost dăltuiţi în piatră. Nu, piatră
nu era cuvîntui potrivit. Piatra n-ar fi putut să joace aşa.
- De ce nu stai jos? Pat îi indică unicul scaun din pameră, în timp ce el se
aşeză pe bancul de forîă.
- Ai o grămadă de aparate aici, spuse Dusty.
- îmi place diversitatea.
în materie de slujbe? în materie de femei?
- Vorbeam despre diversitatea aparatelor pentru exerciţii fizice, o lămuri el.
Oare era un vrăjitor care-i citea gînduriie? Era timpul să schimbe subiectul.
- E totul pregătit pentru cina de diseară?
, - O să fie perfect. Creveţi cu sos remoutade. Supă-cremă de spanac. Turnedo
înăbuşit cu sos bernez. Sparanghel la cuptor în stil italian. Şi un tort la desert.
- Pare să fie multă mîncare.
- Poate ar trebui să încerci să ridici greutăţile mele, ca să capeţi poftă de
mîncare, îi sugeră el.
- Nu, mulţumesc. Muşchii tăi arată bine la tine, dar mie nu mi s-ar potrivi.
- Nu faci muşchii mari numai dintr-atîta.
- Oricum, mă lipsesc. Ea se ridică în picioare şi aproape că ajunsese la uşă,
cînd vocea lui o opri.
- Domnişoară Ross?
Ea se întoarse.
- Cît de special este acest domn Ron?
Privirea ei surprinsă îl făcu să se simtă încurcat şi încercă să-şi ascundă
stînjeneala sub un torent de vorbe.
- Adică, voiam să spun, cum să aranjez lucrurile pentru astă seară? Muzică
discretă?
 Lumină puţină? Doriţi să plec la film după ce servesc cina sau să rămîn prin
preajmă, în caz că aveţi nevoie de un arbitru?
îşi bătea joc de ea? Ridicîndu-se cît putu de sus pe vîrfurile picioarelor ei
numărul 36, încercă să-l privească de sus. îşi adăugă vocii o doză dublă de
demnitate glacială.
- Ron şi cu mine nu ne lansăm în activităţi care să necesite un arbitru!
- Aha, bun, spuse el înclinînd din cap. Sînteţi specializaţi în activităţi
intelectuale.
- Printre altele, adăugă ea pe un ton înţepat, convinsă acum că el o ironizează.
Care nu te privesc!
- încerc numai să înţeleg ce aşteptaţi de la mine în seara asta, spuse el, cu o
privire nevinovată de copil cu ochii albaştri.
Ea nu se lăsă prostită.
- Aştept o cină perfectă, iar în ce te priveşte - să te topeşti în fundal, în afară
de cazul în care te voi chema eu.
- Foarte bine, doamnă. Se ridică în picioare şi se înclină uşor, dar ea nu mai
stătu să asiste la încercarea lui de a se topi în fundal. Cineva care arăta ca el nu s-
ar fi putut topi în fundal nici ,cu tot echipamentul de camuflaj al armatei. Ron nu
fusese prea entuziasmat cînd auzise că a angajat un valet; îi era teribil de teamă de
reacţia lui cînd îl va vedea pe Pat în carne şi oase.
Dusty se duse în baia ei, se dezbrăcă şi intră sub duş. Erau tot felul de bărbaţi
pe lumea asta, şi diferite moduri de a le măsura atractiviîatea. Deci, ce conta dacă
Pat era mai puternic decît Ron?
Ei bine, şi mai înalt. Şi mai arătos. Vinovăţia i se revărsa mai repede decît apa
de la duş. Erau şi lucruri mai importante. Ca, de pildă, sensibilitatea lui Ron. Pat
fusese foarte grijuliu, cînd ea fusese bolnavă, şi preocupat să-i facă pe plac. Dar el
era plătit pentru asta.
întîlnirile cu Ron erau o experienţă minunată; el îi deschidea uşi ferecate, o
prezenta unor persoane pe care, altfel, jvar fi avut niciodată ocazia să le cunoască,
închise robinetele şi se frecă energic cu prosopul. Barele nichelate -c răsfrîngeau
mişcarea prosopului vişiniu, întocmai cum aparatele lui Pat reflectaseră -imaginea
iui şi a prosopului albastru. Renunţă să mai încerce a-şi explica atracţia ei pentru
Ron şi, înfăşurîndu-se în prosop, se duse în dormitor, (n fond, nu trebuia să se
justifice în faja nimănui. Ea şi Ron se potriveau. Asta era tot.
Cînd, în sfîrşit, fu gata îmbrăcată într-o pereche de pantaloni negri şi strimţi, o
bîuzâ crem de satin, fardată şi cu părul pieptănat în bucie moi care-i atingeau
umerii, se privj cercetător în oglindă. Arăta bine, dar era oare răpitoare? Ar fi
preferat astă seară să-i abaîă atenţia lui Ron de la vaietul ei. Dar, cum era deja
şapte fără zece, trebuia să se mulţumească cu acest rezultat.
Cercetă în grabă sufrageria. Şervetele. paharele de cristal, argintăria, florile
proaspete, toate erau la locul lor. Bun, perfect. Dădu fuga în bucătărie. Acolo
domneau pacea şi ordinea şi ceva din această atmosferă se infiltra în trupul ei,
risipindu-i neliniştea.
- Pat!
- Da, doamnă, răspunse el, în timp ce se.
întoarse cu faţa la ea.
Neliniştea, care tocmai se risipise, reveni. Pat __ 7~™T««W IUI era îmbrăcat în
na, ' "— / a/bă, scurtă pînăK

şi 'n
Jachetă mă ura pe lîngă ei. S9 araîe <* o coadă de Un c,an+;~.. c c umeni cu
braţ! ii Se simţea a
= 1. ; n ' 63 încerca să recupereze timpul pierdut,cît fusese bolnavă, se gîndi.
Pat îi aduse un pahar cu vin.
- Doamriă! spuse ei, înclinîndu-se cu un zîmbet plăcut.
- Mulţumesc, amabile domn.
Pat plecă, dar strălucirea pe care o adusese cu el continuă s-o învăluie. Sorbi
din vin. Se -bucura că avea să vină Ron şi din cauza asta se simţea atît de bine, îşi
spuse ea. îi Fusese dor de ei. Mai luă o înghiţitură de vin, adulmecînd o urmă
discretă a coloniei cu aromă de pin pe care o folosea Pat. Ron era, desigur, singurul
motiv pentru care se simţea atît de bine. Bău restul de vin.
Acorduri muzicale se auziră în bucătărie, unde Pat tăia salata. Camilla dăduse
probabil drumul la
casetofon, în 'aşteptarea acestui individ pe'nume Ron Samuels, care - Pat
aruncă o privire la ceasul de deasupra sobei -întîrziase deja douăzeci de minute.
Simţi cum o cută dezaprobatoare îi încreţea fruntea. Ah, Vaietul şi stăpîna iei
doamna Samueis ar putea fi decep|lonată de ' Sipsa de maniere a fiului ei!
O nimfă zîmbiîoare, îmbrăcată în panîaioni negri, splendid de incitanţi, şi într-
o biuză de culoarea fildeşului, pluîi în imaginaţia iui, Pat scutură din cap şi, cu o
privire aspră, expedîe imaginea nimfei înapoi în living, unde-i era locul. Mulţumit
cercetă creveţii puşi Ia marinat. Ce făcea domnişoara Ross şi cu cine se întîînea,
nu-l privea pe el. El nu era decît valetul ei, pîătlî ca s-o servească, Transferă creveţii
într-o strecurătoare Siujba asta era tocmai ce-i trebuia. Uşoară, cu ore flexibile,
care îi lăsau timp deşt lucreze împreună cu partenerii lui pentru complexul de
cîrciumioare şi magazine de specialităţi pe care pîănuiau să-l deschidă şi, sn plus,
avea o stăpînă fără pretenţii. Ei sărise cam mult peste cal azi după-amiază cu irc
aluziile sexuale din remarcile iui îl surprinseseră chiar şi pe el, dar o să fie mai
atent pe viitor Democraţia dintre servitor şi cel servit era făcută ca să-i protejeze pe
amîndoi. Membrii familiei sale stătuseră şi de o parte şi de cealaltă a acestei linii şi
o cunoşteau bine.
Era bucuros că venea acest Ron astă seară H:
 Anne & £d Kolaczyk O să le arate el, Pat Mahoney, ce valet perfect era, deloc
indiscret, dar totodată veşnic gata să servească.
O s-o trateze pe Camilla la fel ca pe orice alt stăpîn. Deşi era evident că, spre
deosebire de toţii stăpînii la care lucrase în Europa, ea nu mai avusese servitori
înainte. Aşa că ea avea nevoie de puţin ajutor suplimentar. Ca un vaiet perfect şi
maleabil cum era, se va adapta cerinţelor situaţiei.
Se auzi soneria şi Pat îşi şterse mîiniîe cu un prosop, înainte de a fugi în hol ca
să-i deschidă uşa marelui intelectual. Alungînd din minte ironia, îşi compuse o
expresie pasivă şi impersonală. Obligaţia iui nu era să judece, ci să servească. Iar
Camilla n-avea decît să invite şi o armată de broaşte rîioase; curtoazia lui avea să
rămînă ireproşabilă.
Cu demnitate aparentă, Pat deschise uşa şi îl pofti pe prietenul Camillei
înăuntru. Nu-şi îngădui decît o privire fugară spre umerii înguşti ai individului,
spre ochii decoloraţi şi spre colţul strîmb al unei batiste care ieşea din buzunarul de
la piept, îşi concentra, în schimb, toată atenţia pentru a trage haina de pe braţele
neputincioase ale domnului Samuels.
r-C Camiila se ivi şi ea şi-l sărută pe Ron pe - începusem să mă-ngrijorez,
spuse ea. N-ai mai întîrziat niciodată atît.
Ron îi întoarse formal sărutul, dar nu şi substanţa acestuia.
- Am aşteptat să se elibereze un loc de parcare în apropierea casei tale. După
colţ stătea o gaşcă de golani şi n-aveam nici un chef să devin ţinta lor.
Dacă nu s-ar fi resemnat cu rolul valetului perfect, care nu judecă pe nimeni şi
nimic, Pat s-ar fi gîndit că o societate de doamne în vîrsîă, înşirînd mătănii, era
mult mai potrivită cu stilul domnului Samuels. Dar cum situaţia îi impunea să fie
rezervat, Pat nici nu lăsă o astfel de idee să-i fluture prin minte.
- Acesta e Pat Mahoney, Ron. Menajerul şi valetul meu, spuse Camilia, dar
Ron se mulţumi să salute scurt, din cap, după care intră în living-room.
- Am avut noroc că am ochit unul chiar la capătul blocului. Nu ştiu ce să zic,
Dusty, dar cartierul ăsta parcă arată tot mai rău, în loc să se vadă vreo
îmbunătăţire.
Pat încercă să nu se strîmbe la auzul -c Aniie & Ed Kolaczyk poreclei atît de
lipsite de rafinament. Numele de Camiîla i se potrivea de-o mie de ori mai bine.
Suna ca un nume de floare - fragilă» delicată şi parfumată. Dar, desigur, nu-i păsa
lui cum îi spuneau ei prietenii, după cum nu-i păsa nici de părerea acestui tip
privind rapida deteriorare a cartierului în decursul ultimelor cincisprezece minute.
Seara se derula cu toată viteza şi exuberanţa unei broaşte ţestoase amorţite -
ar fi observat Pat, dacă ar fi fost înclinat s-o facă. Din conversaţie, înţelese că Ron e
un avocat cu reiaţii. Omul scotea pe gură atîtea nume, încît Pat trebuia să păşească
cu grp ca să nu se împiedice de ele.
Tristeţea şi mila îşi făcură loc spre inima lui Pat. Observase cîtă osteneală îşi
dăduse CamHSa să f«e gata, văzuse licărul din ochii ei cînd îi adusese paharul cu
vin, Dar, în loc de priviri tandre şi vorbe de iubire, discutau afaceri şi politică, în
locul unei mîini care s-ar fi întins peste masă ca s-o atingă pe-a ei, strîngea în mînă
numai şervetul Aerul ar fi trebuit să vibreze de te-nsiunea iubirii şi a dorinţei; în loc
de asta, era încărcat cu nori grei de plictiseală Pat debarasa în tăcere bo!urile de
supă şi fu r-C Valetul şi stâpîîîa Iui răsplătit cu un zîmbet al Camiliei. M întoarse,
făcîndu-i cu ochiul, atunci cînd servi salata, La drept vorbind, nu era treaba lui să
întreţină o atmosferă veselă la petrecere, dar cei din familia Mahoney nu se dădeau
niciodată în lături de îa sarcini mai neobişnuite, Curn spunea taică-său, dacă iei
banul regelui, î|î îngropi părerile personale şi îe duci după el, făcîndu-Ji datoria. De
altfel, nici n-ar fi fost cine ştie ce corvoadă să-i zîmbească Carnillei.
Observă cu plăcere că ea atacase felul principal cu poftă, în timp ce tipul gusta
mîncarea cu placiditatea cuiva care renunţase nu numai fa plăcerea, dar chiar la
însăşi esenţa vieţii, împungea şi desfăcea fibrele cu furculiţa, de parcă ar fi trebuit
întîi să omoare viţelul. Pat îl aşteptă încă mult timp după ce Carnilla terminase,
apoi strînse farfuriile, înainte de a aduce desertul. Ochii Camillei se încălziră şi ea
murmură; - Ce bine arată,.
Ron privi absent şi clipi o singură data, ca un crap îeneş.
Camifîa continua să atace cu însufleţire. Ron părea că n-are încredere în
forţele iui şi încercă mai întîi să dea gata tortul. Oftînd, Pat îşi făcu de lucru la
bucătărie cîtăva vreme, înainte de a reveni în sufragerie.
- Pot să iau farfuria, doamnă?
Ea mîncase frumos pînă la sfîrşit. Supă, saiată, antreu, legume, desert. Toată
seara strînsese de la ea numai farfurii curate. Mamei lui tare i-ar fi plăcut fetişcana
asta.
- Da, mulţumesc, răspunse ea. Totul a fost absolut delicios.
- Mulţumesc, doamnă. Doriţi să beţi ceva după masă? Poate un lichior?
- De ce nu? spuse ea, încîntată.
- Şi dumneavoastră, domnule?
Bărbatul înclină din cap.
Pat îi luă farfuria. Desertul fusese abia atins.
- Nu v-a plăcut tortul, domnule?
- Am un meci de tenis mîine, spuse Ron.
N-aş vrea să fiu prea greoi.
- Meciul e abia la unsprezece, îl dojeni Camilla.
- Genul ăsta de mîncăruri se depune, insistă Ron. Mai bine ai fi şi tu atentă.
Mănînci toate sosurile astea consistente şi dulciuri şi deodată te trezeşti că te umfli
ca un butoi.
- Pat o să conceapă un program special de gimnastică pentru mine ca să-mi
menţin silueta, r< spuse ea rkînd şi făcîndu-i cu ochiul lui Pat.
- Uitasem, spuse Ron. Valetul care face servicii complete.
 - Corespunde întocmai nevoilor mele, răs punse Camiila, în timp ce-şi sorbea
ultimii stropi de vin din pahar, - O să vă aduc băutura în salon, doamnă.
Dusty privi lung în josul străzii. Maşina lui Ron se îndepărtase demult, dar ea
nu se uita cu regret în direcţia spre care acesta pornise. Privirea pur şi simplu în
gol, la luminile străzii. Serii acesteia îi lipsise ceva, dar n-ar fi fost în stare să spună
exact ce anume.
- Domnul Samuels a plecat, doamnă?
-Da.
Ea se întoarse numai după ce cuvîntu! pluti o ciipă în aer, apoi se îndepărtă
încet de fereastră. Ochii i se opriră pe canapea - nici un ecou al pasiunii nu zăbovea
în pernele corect umflate -şi pe măsuţa joasă pe care se aflau două pahare goale.
Privirea ei ezitantă descoperi pieptul lui Pat - jacheta şi papionul lui dispăruseră,
iar Aime & Ed Kolaczyk gulerul de la cămaşă era deschis - apoi se ridică pînă-i
întîlni ochii. Ironia pe care se temuse că o va citi acolo lipsea, dar lipsea totodată şi
căldura. El era valetul formal şi corect care servise toată seara. Era întocmai aşa
cum era plătit să fie şi atunci de ce să fie dezamăgită?
- Sper că totul a fost cum trebuie.
El ridică paharele şi şterse o urmă udă de pe tăblia mesei.
- Da, a fost perfect. Masa a fost delicioasă.
- Mai ai nevoie de ceva, doamnă?
Ea clătină din cap şi î! privi cum se îndepărtează spre hol. Nu-i era prea somn,
dar se gîndea să se ducă la culcare. Sau ar putea să mai citească puţin. Deşi, tare i-
ar fi piăcut să mai stea de vorbă cu cineva.
- Pat! Vocea ei îl opri în uşa bucătăriei. De ce nu? La urma urmelor, era
angajatul ei. A mai rămas tort? Parcă aş avea chef de o gustare de miezul nopţii,
chiar dacă-i abia ora unsprezece.
- Foarte bine, doamnă.
Ea î! urmă în bucătărie. Spatele lui lat era întors în timp ce acţiona cu mişcări
precise şi rapide. Era atft de mare, atît de masculin, încît te-ai fi aşteptat să arate
ciudat înîr-o bucătărie, Valetul şi stăpîna M şi totuşi nu era aşa. Cum ar fi arătat
Ron acolo, despachetînd tortul de căpşuni...?
Imaginea îi aduse pe buze un zîmbeî, care însă păli repede. Ron.
Poate-că asta î! schimbase pe Pat cei de după-amiază.
Se aşeză la masa din bucătărfe.azvîrlîndu-şi pantofii şi adunîndu-şi picioarele
sub ea Cuvintele îi ieşiră din gură cu greutate, făcînd ca vocea ei să pară sonoră în
bucătăria strimtă.
- îmi pare rău de felul cum s-a purtat Ron. în realitate, e foarte drăguţ...
Vocea îi pieri, neştiînd ce să mai spună ca s§ scuze grosolănia lui faţă de Pat.
- Ce-ai spus, te rog? Cu un cuţit oprit în aer deasupra tortuîui, Pat
încremenise într-o uimire totală. De ce îî scuzi în faţa mea?
 Ea îşi pironi privirea pe cîrpa de vase, dar limba ei era liberă s-o zbîrcească din
nou.
- Păi... A fost aşa de nepoliticos nespunînd nimic atunci cînd te-arn prezentat
şi...
Rîsul lui Pat o făcu să-şi dezlipească ochii de la cîrpă.
- Majoritatea oameniior nu-şî prezintă ser vitorii, atunci cînd au oaspeţi,
preciza el. Domnul Samuels ştie care ne este locul în această lume, Iritarea o făcu
să-şi îndrepte spatele şi îi risipi sentimentul de jenă.
- Faptul că lucrezi pentru mine nu te face deloc să fii o persoană neînsemnată.
- Ştiu.
Privirile albastre îi jucau deasupra zîmbetului larg. La naiba, îşi bătea joc de
ea, pricepu ea deodată.
- Atunci, de ce nu te-aş prezenta oaspeţilor mei? întrebă ea cu aprindere.
El îi puse bucata de tort în faţă.
- Dacă nu ştii de ce, poate ar fi bine să-l întrebi pe domnul Samueis.
Ăsta da, răspuns respectuos! Luă o linguriţă de tort, îndulcindu-se cu aroma
de căpşuni a cremei, fapt care-i schimbă starea de iritare într-o dispoziţie diabolică,
în timp ce-l privea pe Pat cum împachetează tortul la loc.
- De ce nu-mi ţii companie? întrebă ea.
Nu reuşi să .hotărască dacă expresia din ochii lui era sau nu ironică, atunci
cînd îi răspunse:
- Este un ordin de la stăpînă către valetul său?
-Da.
De data asta, ironia juca în ochii ei, dar nu-şi Valetul şi siăplna iui luă privirea
de la el. Fără să se uite în farfurie, mai luă o linguriţă de tort şi zîmbi satisfăcută.
- Nu vreau să te îndop cu calorii cu de-a sila, adăugă ea, dar cel puţin vreau
să-mi Jii companie.
Făcu semn cu capul spre scaunul de alături.
- Sînt sjgur că domnul Samueis n-ar aproba aşa ceva. îşi tăie o bucată de tort
şi se aşeză.
Dar îndatorirea unui servitor e să asculte.
Cuvintele fură rostite cu simplitate, dar zîmbetul lui era pe jumătate
batjocoritor. Dusty îşi coborî pentru o clipă privirea, ca să se concentreze.
Scaunul lui era aşezat după colţul mesei, nu chiar atît de aproape, dar nici
tocmai departe. El îşi suflecase mînecile şi-şi lăsase la vedere braţele solide,
acoperite cu fire de păr negru, puternice şi aspre ca vocea lui. Şi totuşi, mîinile
acelea erau capabile de munci delicate, cum era pregătirea acestui desert fabulos.
Dacă s-ar fi mişcat puţin, braţele lor s-ar fi atins. Oare pielea lui era la fel de caldă
ca şi privirea, sau rîsul lui ironic?
Ea se mişcă, dar în direcţie opusă, concen-trîndu-se să ia în linguriţă o
căpşună mare. O vîrî în gură.
 - Cum se face că ai devenit valet? Ţi-ai dorit -c asta dintotdeauna? ELdmbi.
- în realitate, contam pe avere şl celebritate, :ar a îi va!eî era lucrul care mă
apropia ce! mai mult de amîndouă.
- H&i. fii serios!
- O, aşadar vrei sa afli povestea vieţii rnele, aşa-i? Cuvintele lui căpăîară un
accent irlandez.
Şi, ca_un scîav ce sînî, trebuie să mă supun.
- întocmai. Ea termină ceea ce mai rămă sese din feiia de tort şi împinse
farfuria în rnij oeu! mesei. Din ce parte a Irlandei eşti?
- Din partea cars-i bogată în frumuseţi.
Oare era rîs sau durere, umor sau batjocură ;"n expresia lui? Ea n-ar fi putut
spune. Pcate cîte puţin din fiecare.
~ Un ţinut p!in de hrană pentru suflet dar aproape deloc pentru trup. Termină
şi ef tortul şi strînse ambele farfurii. Vrei să fac puţină cafea? Sau poate un coniac
te-ar ajuta să dormi mai bsne?
- Beau unul, dacă bei cu mine.
Ochii Sui nu-i dădură nici un indiciu despre gîndurile care îi dansau în minte,
El scoase două pahare.
- De fapt nu-ros aduc aminte deloc să fi trăit — T în Irlanda. Ne-am mutat la
Lîverpoo! cînd abia începusem să merg în picioare. Tata a găsit o slujbă la docuri,
mama a lucrat într-o fabrică între două naşteri, apoi s-a apucat de cusut.
Turnă licoarea întunecată în pahare şi le aduse iîngă ea.
- întotdeauna mi-a plăcut sportul mai mult decîî şcoala, aşa că, atunci cînt ur
iDlub de fotbal - soccer, cum spuneţi voi, americanii mi-a oferit un contract ca să
joc pentru echipa lor de juniori, n-am stat pe gînduri şi am părăsii casa părintească
pentru a locui şi a mă antrena împreună cu ei.
- Citi ani aveai?
- Paisprezece.
- Frumos. Ea sorbi din coniac şi se gînc adolescenţa ei. Cînd eu aveam
paisprezece ani, singura slujbă pe care am găsit-o a fost să am grijă de gemenii
Staskias.
- Totuşi, calea n-a fost chiar aşa de netedă Credeam că arn terminat-o cu
şcoala, cîrd mi-au spus că trebuie să mai învăţ şi -o altă meserie în afară de a da cu
piciorul în minge Notele mele, pe vremea aceea, nu erau de natură să mă îndrepte
spre studii serioase, aşa că mi-au dat să aleg între a deveni bucătar sau instalator,
întrucît mintea îmi era tot timpul numai ia mîncare, m-am dus la şcoala de
bucătari şi am făcut ucenicie cu şefii bucătari din oraş, în sezonul mort pentru
fotbal. Am continuat să învăţ şi să lucrez şi după ce am fost transferat la
Manchesier United, iar, după cîţiva ani, la o echipă franceză, apoi la un club
australian, la unul spaniol şi, în cele din urmă, la o echipă americană.
- Dar acasă la tine? Te întorci vreodată acolo?
 - La Liverpool? El clătină din cap şi sorbi restul de coniac. Nu, părinţii mei au
murit amîndoi, iar fraţii mei s-au risipit care încotro. Pe deasupra, am învăţat
demult că acasă este iocul unde-mi agăţ pălăria.
- Te invidiez pentru toate călătoriile pe care le-ai făcut.
- Am fost norocos că am avut ocazia asta. El tăcu o clipă. Din păcate, probabil
că fiii mei nu vor putea să se adape din atîta diversitate.
Progresul înghite toate individualităţile din lume şi scuipă în loc reproduceri
trase la indigo.
- Atunci, poate că ai soţie şi o familie?
Gîndul acesta n-ar fi trebuit să-i stîrnească valul de singurătate care o învălui.
- Nu. Ochii lui rîdeau, chiar dacă buzele rărnîneau nemişcate. Vorbeam despre
viitor, presupunînd că s-o găsi undeva pe lume vreo fetişcană care să mă vrea şi pe
mine.
O fetişcană? Ar fi fost cu sutele, cu miiie chiar, care l-ar fi luat numai pentru
curn arăta, de-ar fi ştiut numai că e disponibil. Dacă mai pui la socoteală şi
purtarea lui blîndă şi protectoare, ar fi trebuit ca ea să le alunge cu băţul.
Ea? De unde i-o fi venit ideea asta, că ar vrea să ţină alte femei la distanţă de
ei? El era valetul ei şi atîta tot. Nu era cineva de care să fi fost îndrăgostită. Nici
cineva pe care l-ar fi apărat cu gelozie. Se ridică în picioare, simţindu-se obosită,
copleşită, în sfîrşit, de toate întîmplările acelei săptămîni.
- Cred c-am să mă retrag, spuse ea. îţi mulţumesc pentru gustare.
El se ridică şi se duse la chiuvetă.
- Am să aprind luminile în celelalte camere, îmi place să las casa în ordine,
înainte de a mă duce la culcare, strigă el peste umăr. Căpătase deja o anume
rutină: aveau orare precise, compatibile, cum erau a! ei şi-a! lui Ron, Avea toate
motivele să fie mulţumită.
7 Vaietul şi stăpfua lui Revoluţia industrială, revoluţia şmericană, revoluţia
franceză. Dusty închise cu zgomot cartea de istorie, declanşînd propria ei revoluţie,
îndrumătorul ei de la cursurile serale o sfătuise să se înscrie şi ia alte cursuri decît
cele economice, dacă doreşte să obţină o licenţă, dar Dusty nu-şî imaginase cît îi va
fi de greu să studieze, cu dimineţile astea fabuloase de primăvară din fiecare
sîmbătă şi cu valetul masiv care îi distrăgea mereu atenţia. Dacă a studia în
asemenea condiţii nu era de-a dreptul un păcat, trebuie să fi fost cel puţin în afara
legii.
- Aţi terminat cu studiul, doamnă?
Pat îi punea la loc în raft ultimele cărţi, după ce le ştersese de praf.
- Oarecum.
în ultima jumătate de oră, ea îl urmărise cum lucrează, prefăcîndu-se doar că
studiază. Ce rost mai avea să se prefacă? Dădu cartea la o parte din faţa ochilor şi
zîmbi.
 - M-am tot gîndit la programul acela de gimnastică de întreţinere pe care te-ai
oferit să-l creezi pentru mine. Are şi elemente care ar presupune activităţi în aer
liber?
Ochii lui Pat se îndreptară doar o clipă spre razele de soare care se revărsau
prin fereastră.
- Mersul pe bicicletă este'un exerciţiu minunat. Şj sînt o grămadă de standuri
de închiriat în tot parcul Lincoln.
- Mi-ar părea rău să-ţi modific programul, dar simt efectiv nevoia să începem
imediat.
Ochii lui reuşiră să rămînă aproape serioşi!
- îţi stau la dispoziţie, doamnă. Dă-mi voie doar să mă duc să mă schimb în
ceva mai potrivit.
Dusty îl urmări cu privirea pînă ieşi din cameră şi apoi de-a lungul holului,
după care raţiunea o împiedică să se-ntindă ca să-i mai prindă imaginea pentru
cîteva clipe. Se sculă în picioare şi o porni agale spre camera ei. Doar nu era vreo
adolescentă avidă de sex, care n-are altceva mai bun de făcut decît să tragă cu
ochiul la valet. Locuia la ea de mai bine de o săptămînă şi se obişnuise să-l vadă
prin casă. N-o impresiona mai mult decît poştaşul, închise uşa încruntată, refuzînd
să se mai gîndească la asta.
Peste cincisprezece minute, îmbrăcaţi în jeanşi şi jachete uşoare, ea şi Pat
ieşeau din casă şi se îndreptau spre est, spre parcul Lincoln şi lacul Michigan.
Temperatura nu era prea ridicată, dar simţea înăuntrul ei o căldură care era la
unison cu strălucirea soarelui. Respiră adînc şi-i zîmbi uriaşului de lîngă ea.
- Cum se face că un bărbat aşa de atletic ca tine, nu face jogging?
- Nu pot, răspunse el. Gleznele astea m-au purtat în prea multe meciuri. Au
obosit.
Răspunzînd parcă privirii ei critice, e! continuă:
Glezna dreaptă mi-a fost ruptă de două ori, iar la piciorul drept am avut de trei
ori diverse oase rupte.
- De ce ai continuat să joci?
- Asta-i regula jocului, spuse e!, dînd din umeri. Totul pe lumea asta are un
preţ.
Ea se duse cu gîndul la cursul de istorie pe care-l abandonase pentru această
dimineaţă însorită. Oare merita preţul?
- Am avut mai mult decît am sperai vreodată cînd eram băîeţandru. Am
călătorit pe toate continentele, în afară de Antarctica Am sîrîns mîiniie unor
preşedinţi, ale unor şefi de triburi africane, ale unor şeici din deşert şi ale
cerşetorilor din Calcutta, Am amintiri să-mi ajungă pentru o veşnicie. Nu-i tocmai
rău pentru un băiat sărac din Liverpooî.
Dusîy continuă să privească trotuarul în timp ce mergeau unu! îîngă altul, dar
i se părea că spiritele lor ies din trupuri şi se ţin de mînă. Plecarea lui din Liverpoo!
era aidoma fugii ei din partea de sud a cartierului CanaryviSIe, unde copilărise.
Erau două spirite înrudite, care fugeau de Şanţurile trecutului lor. Dar semănau
oare? Ei era mulţumit să trăiască din amintiri, mereu la cheremul altcuiva. Ea
lupta întruna să devină propriul ei stăpîn.
Aerul călduţ şi primăvăratic îi a!ungă din ,—f minte astfel de gînduri
deprimante, iar cînd ajunseră la centrul de închiriat biciclete, nu-i mai păsa de
nimic. Era aşa de bucuroasă că soarele străluceşte şi că briza adie, călduţă. Se
simţea pilnă de viaţă şi fericită, iar faptul că Pat rîdea de pasul ei zglobiu nu făcea
decît să-i sporească această senzaţie.
Centrul de închiriat era ticsit de alte perechi care voiau să întîmpine primăvara
rulînd pe aleile pentru biciciişti ale parcului şi Dusty se simţi deodată încurcată. Ei
nu erau pereche; ei erau un angajat cu patronul îui. Era cazul să se ofere să
plătească ea pentru biciclete? De ce nu se afla aici cu Ron, îa întîlnire, ca toate
celelalte fete? Nu că şi-ar fi dorit atît de mult asta. Zilele plesnind de-atîta
primăvară şi prospeţime nu erau tocmai genul lui Ron, Oare conta chiar atît de
muit că îi piătea lui Pat un salariu? Se putea bucura, oricum, să petreacă ziua cu
el.
Le veni rîndui şi Pat comandă bicicletele, înainte ca Dusty să apuce să
deschidă măcar gura, fâcînd-o să se simtă o caraghioasă. Sigur că Pat mai trecuse
şi înainte prin astfel de situaţii. O să plătească el şi-i va da banii înapoi, mai tîrziu.
Avea ea un dar de a inventa probleme acolo unde nu erau. Reiaţia lor nu era nici
atît de Aime & Ed Kolaczyk complicată şi nici atît de jenanta cum părea să creadă
ea.
îşi luară bicicletele şi aleseră o rută care şerpuia prin partea de nord a
parcului Lincoln, pe alei pavate, trecînd pe lîngă plimbăreţi şi -oameni care alergau
sau înălţau zmei. Vîntul îi răsfira părul, desprinzîndu-l din coada de.cal şi făcîndu-l
să-i fluture în jurul feţei. Cauciucurile îîşîiau cînd intrau în cîte o baltă, apoi lăsau
dîre ude în urma lor. Se simţea minunat - liberă şi fericită şi atît de vie.
Pat mergea puţin mai în faţă şi ochii ei găsiră priveliştea pe placul lor.
Bluzonul lui aibastru îi stătea întins pe umeri, iar blugii uzaţi păreau să-i mîngîie
cu tandreţe formeie. O capsă din coiţui unuia din buzunarele de la spate reflecta
lumina soarelui şi parcă îi făcea ei cu ochiul.
Pat făcea parte din primăvară, intrînd în viaţa ei odată cu soarele cald. Rîsul
lui era ca adierea primăverii, încălzindu-i sufletul şi trezind-o la viaţă. Ochii lui
erau ca ploile bfînde care spălau natura, făcînd ca totul să pară nou. Ea zîmbi din
prea-plinul acestei curate fericiri şi, scurtînd drumul prin iarbă, trecu în faţa lui.
- Oho, deci ne-am înviorat, aşa-i?
Vocea lui purta în ea veselie, aşa cum vîntul Vaietul şi stăpîna lui poartă
.căldura razelor de soare.
Ea pedală pe întinderea curată a aleii, simţindu-l aproape în spatele ei.
Prezenţa lui o atingea ca nişte degete întinse să apuce, o prindere pe care o dorea şi
n-o dorea. Accelerînd, reuşi să se menţină în frunte. Vedea cu coada ochiului roata
din faţă a bicicletei lui, dar n-ar fi avut nevoie s-o vadă ca să ştie că el e acolo. O
dulce încordare îi cuprindea şira spinării, tdmlţîndu-i fiori pînă în degetele de la
picioare şi făcîndu-i sîngele să circule mai repede.
Ea mări viteza pe o pantă uşoară; picioarele îi lucrau mai tare decît ar fi vrut,
mai tare decrt erau obişnuite, dar era prea prinsă în vîrtejul cursei ca să
încetinească. Trebuia să rămînă în frunte pînă la aleea din faţă. De ce, asta n-ar fi
putut spune. Făcea parte din ziua aceasta, din vraja strălucirii razelor de soare.
Voia să gonească şi să rîdă şi să se simtă iarăşi ca un copil, deşi, în acelaşi timp,
avea foarte intens conştiinţa faptului că era cît se poate de femeie.
De pe o potecă lăturalnică, ascunsă 'de tufişuri, ţîşniră doi tineri aiergînd
drept sprS ea, După un moment în care pedaiă buimăcită înapoi, Dusty strînse cu
putere frînele de mînă.
r-C Anne & Ed Koîaczvk l Bicicleta se opri, baiansînd o clipă înainte şi apoi
clătinîndu-se ameninţător.
- Ţine-te bine, rîse Pat şi întinse rnîna ca s-o prindă Atingerea braţului său în
jurul umerilor ei îi provocă o căldură pe care nici un valet nu s-ar fi cuvenit s-o
provoace. Respiraţia stătea să i se oprească şi ea se înclină spre el, trăgînd aerul
adînc în plămîni, în încercarea de a-şi potoli bătăile inimii, - Cred că eu am cîştigat,
spuse ea.
Numai după ce rîsul îşi trimise ecoul în tot trupul şi-o ajută să-şi recapete
stăpînirea de sine, îndrăzni să se întoarcă uşor şi să-f privească. Ochii lui luminoşi
păreau s-o absoarbă; gura lui era caldă şi era aproape şi părea s-o cheme.
- Nu-mi amintesc să se fi anunţat vreo între cere, o tachina el. Doar doamna
nu încearcă să trişeze, nu-i aşa?
- Niciodată, strigă ea, recunoscătoare pentru această trezire la realitate.
Se îndepărtă de el uşor, fiu ca şi cum atingerea lui ar fi începui s-o doară, ci ca
şi cum era gata să pornească din nou. Şi chiar era. Cu capul limpede, cu simţurile
sub control, cu Vaietul şi stăpîna lui vederea netulburaîă. Pat era valetul, era
angajatul ei. Nu era ea aşa de snoabă ca Ron în ce priveşte chestiile astea, dar
exista o problemă pe care trebuia s-o privească în faţă. Ea îi plătea un salariu. El
era drăguţ cu ea pentru că era plătit să fie drăguţ. Era piătit să zîmbească, să rîdă,
să meargă pe bicicletă împreună cu ea. Ar fi fost bine să nu piardă din vedere acest
lucru, oricîtă plăcere i-ar fi făcut compania lui.
Se urcă ia loc în şa.
Trecem prin grădina zoologică sau o ocolim?
- Cum doreşti.
Desigur, cum putuse să uite!
- Atunci, hai mai bine s-o ocolim. Talentele mele în materie de ciclism nu sînt
tocmai la înălţime.
 Aleile din partea de est a parcului, dincolo de micuţa grădină zoologică, erau
mai puţin aglomerate, aşa că Pat şi Dusty putură să meargă unui îîngă altui. Au
vorbit puţin, dar s-au bucurat de ziua frumoasă şi de mişcare.
La extremitatea nordică a parcului, au luaî-o spre răsărit, traversînd pe sub
pasarela de ia Lake Shore Drive, pînă ce ajunseră chiar pe malul lacului Michigan.
Aici erau şi mai puţini oameni, iar vîntul care bătea dinspre lac era destul de rece.
Coborîră de pe biciclete şi se aşezară pe nisipul plajei, urmărind în tăcere valurile
care se rostogoleau spre ţărm. Pat se ridică primul.
- Haide! spuse el. Dacă stai prea mult în loc, îţi înţepenesc muşchii.
Dusty se agăţă de mîna lui şi se ridică.
- Mă tem că s-a făcut prea tîrziu.
- Nu sîntem plecaţi de prea muită vreme, protestă el. Urcă pe bicicletă şi ne
întoarcem.
- Exploataîorule! strigă ea, urmărindu-i spatele lat care se şi îndepărtase deja.
în loc să se întoarcă prin parc, rulară în lungul aleii de,beton care mărginea
plaja. Aerul era mai răcoros aici, din pricina vîntului care sufla direct dinspre lac,
pe ţărmul pustiu, fără copaci care să-i slăbească forţa. Ca să se încălzească, ea
pedală cu înverşunare, dar asta nu [ se mai părea un efort.
în faţa lor, se înălţau blocurile înalte, cu apartamente elegante, de pe Coasta
de Aur, adevăraţi stupi care-i adăposteau pe cei bogaţi şi celebri.
- Nu-i aşa că-s fenomenale? spuse ea către pat, arătînd cu capu! spre clădiri.
El ridică din umeri.
- Unele sînt interesante, recunoscu el. Dar cartierul tău îmi place mai mult.
- Cred că glumeşti! Porcării scrise cu spray-ul de vopsea pe ziduri, ferestre
zăbrelite şi gunoaie pe alei! Chiar te-ai uitat bine în jurul tău?
- Are personalitate.
- Dar e complet degradat!
Traversară pînă în partea de sud a parcului si se îndreptară spre centrul de
închirieri, întocmai cum îşi închipuise, Pat plăti pentru biciclete, dar ea luă chitanţa
şi o îndesă în buzunar.
- Acum ce facem, domnule antrenor?
E! o luă de braţ, dar ea reuşi să ignore faptul că asta îi trezea cu totul alte
senzaţii decît ce!e stîrniteA de Ron. De fapt, stîrnea el vreodată ceva? în ultima
vreme, lucrul pe care îl simţise cel mai des în compania lui fusese oboseala.
- O plimbare în pas de voie pînă acasă, spre un prînz uşor şi sănătos, spuse
Pat.
In loc s-o apuce de-a dreptul spre vest, merseră cîteva sute de metri spre nord,
trecînd pe lîngă magazinele şi restaurantele şic din Anne & Ed Koîaczyk zona
parcului Lincoln. Dusty se uită cu mult interes la vitrinele pe lîngă care trecură,
bineînţeles nu pentru a-şi distrage gînduriie de la bărbatul de lîngă ea, ci pentru că
erau într-adevăr foarte amuzante.
 Magazinul cu animale de casa oferea hăinuţe din blană veritabilă pentru căţei,
precum şi o mîncare pentru pisici, preparată după o reţetă proprie. Un hamsîer
expus în vitrină dispunea de un sistem complicat de tuneluri şi încăperi prin care
să se caţere, avînd mai m uit spaţiu pe kilogram de locuitor decît îi revenea ei în
propriul ei apartament. Un magazin cu haine pentru copii oferea costume autentice
de indieni americani - Siux, Apaşi sau Navajo. Chiar şi magazinul cu mîncare
dietetică anunţa reduceri de preţuri.
- Hai s-o cotim pe aici, sugeră Pat.
- Cum se face că ştii cartierul aîîî de bine?
se miră Dusty. Locuieşti aici de atît de puţină vreme!
- De fapt, am stat în zonă aproape un an, spuse Pat. în plus, m-am tot plimbat
pe-aici atunci cînd am fost cu echipa mea de fotbal să jucăm cu Chicago Sting.
- Ce-ai făcut înainte de a te angaja îa mine?
r-C întrebă ea.
- Oh, ba una, ba alta, spuse el, nefiind dispus să vorbească despre lunile
petrecute în căutare de investitori pentru proiectul său, în căutare de localuri sau
rugîndu-se pe ia bănci pentru împrumuturi. Apoi, un zîmbet larg îi lumină faţa: Pe
urmă, am început să dau de fundul sacului şi m-am gîndit că unui om bătrîn ca
mine îi trebuie o slujbă stabilă.
- Ei, nu eşti chiar atît de bătrîn.
- Poate că nu în ce priveşte anii, spuse el cu un zîmbet care mai îmblînzea, cît
de cît, cele spuse. Dar, dacă socotesc vîrsta în kilometrii parcurşi... Noi, sportivii
internaţionali, ne trăim viaţa într- un ritm intens.
- înţeleg, murmură ea.
Dar, de fapt, nu înţelegea deloc. Dusty nu putea înţelege niciodată lipsa de
ambiţie. Cum putea oars cineva să se lase doborît, bătut de soartă, ca un puf de
păpădie în bătaia vîntului? Azi aici, mîine purtat în alte locuri.
Se plimbară în tăcere. Vitrinele erau tot mai rare, aşa că Dusty era nevoită fie
să ia în seamă gînduriie care dădeau năvală, fie să înceapă să flecărească. Găsea că
Pat e atrăgător. Era o companie plăcută, era spiritual, era amuzant să fii în preajma
lui. Dar o implicare personală era exclusă. Oricum, era prea ocupată pentru aşa
ceva, cu slujba şi cursurile serale, şi cu Ron pe deasupra. Doamne, dacă era vorba-
să se lege de cineva, ar fi trebuit să înceapă cu Ron, nu cu un nomad de la care te
puteai aştepta s-o ia din loc, odată cu viitoarea lună plină.
Dădură colţul şi Dusty privi în jurul ei.
- Nu-mi vine să cred că vorbeşti serios cînd spui că preferi aceste locuri
Coastei de Aur.
- Ba bine că nu! Arătă spre o casă din piatră maronie de pe cealaltă parte a
străzii. Priveşte la lucrătura pietrarilor pentru clădirea aceea. Este făcută cu orgoliu
şi măiestrie, nu cu o matriţă pentru prefabricate.
 Ea ridică din umeri, observînd pentru prima dată graţioasa simetrie ascunsă
sub anii grei de murdărie şi fum.
- Dar e imposibil să treci pe stradă fără să-ţi fie frică de faptul că vei fi jefuit.
- Asta se va schimba. Cînd vor locui aici destui oameni cărora să le fie drag
cartierul, acesta va fi un fapt sigur, îi luă braţul şi îi arătă un ateiier de cizmărie
prin dreptul căruia tocmai treceau. Proprietarul acestui atelier a învăţat meseria de
la tatăl lui, în Europa, cu multă vreme în urmă. Ştiai că se pricepe să facă pantofi
de comandă, superbi, şi pentru mai puţin decît cei două sute de dolari pe care
oamenii îi plătesc la Florsheim pentru exact aceiaşi pantofi? Cu toate astea, oamenii
vin la el şi îi cer doar să le schimbe flecurile.
Un bătrîn, care se zărea prin vitrina magazinului, ridică privirea. Faţa lui
ridată se, încreţi într-un zîmbet şi făcu semn cu mîna. Pat îi făcu semn, la rîndul
lui, iar Dusty îl imită.
- Iar la cîteva case mai încolo, continuă Pat, există o bătrînă care dă lecţii de
pian. Pe vremuri a cîntat în Filarmonica austriacă, dar acum e aproape oarbă şi,
prin împrejurimi, nu sînt prea mulţi copii, aşa că lecţiile ei sînt tot mai rare. Cum
poţi să spui că locurile astea n-au personalitate?
Ea privi în jur stînjenită, ca şi cînd cartierul pe care îşi închipuise că-l
cunoaşte, se întorcea împotriva ei. îi ascunsese atîtea lucruri!
- O să arate mai bine după ce va fi renovat, spuse ea. Va fi mai sigur.
El clătină din cap:
- Chiria lui Thomas va urca atît de mult, încît n-o să mai poată s-o plătească,
iar doamna Hildenburg va fi nevoită să vîndă casa, întrucît r< nu-şi va putea
permite s-o renoveze.
- Mă îndoiesc că ei sînt fericiţi cu bandele d0 golani, îi atrase atenţia Dusty.
- Nu sînt. Pat îşi .coborî vocea. Dar ar trebui să existe o cale de mijloc.
- Eu ştiu c-o să fiu fericită, atunci cînd n-o să mai trebuiască să mă tem de
alte spargeri.
Mîndria lui reapăru, odată cu zîmbetul.
- Ce? Tot mai tremuri de frică şi acum cînd Paddy cel mare şi puternic se află
alături de tine? Ah, înseamnă că am început să-mi pierd puterea...
El continuă să glumească pe tema asta, pînă ajunseră acasă.
- Nu cred că-i frumos din partea Camillei să te lase singur acasă! rosti Dusty
senior, mai sorbind o înghiţitură din paharul cu bere.
Pat îşi ascunse zîmbetul, în timp ce amesteca în cratiţa cu chili pe care o
pregătea.
- Asta face parte din meseria mea.
S-o aştepte şi s-o întîmpine pe Camilla cînd venea acasă nu era un efort, deşi
ar fi preferat să-şi petreacă altfel timpul, întîlnirile ulterioare cu domnul Samuels
nu-i îmbunătăţiseră cu nimic părerea despre el şi-i venea greu să se abţină să nu-i
arate Camillei numeroasele lui defecte.
 Pat gustă din chili şi mai adăugă boia, apoi se întoarse la masă şi la propriul
lui pahar cu bere. Tatăl Camillei picase tocmai după ce ea şi cu Ron plecaseră la o
petrecere, dar bătrînul acceptase invitaţia lui Pat să ia cina cu el.
- Eu sînt valetul, nu prietenul ei, îi reaminti Pat.
- Ăsta e un alt lucru pe care nu-l înţeleg.
Domnul Ross îşi scoase ţigara încă neaprinsă din gură şi ridică mîinile în aer.
Acuma, ştiu că eşti mai tînăr decît mine şi că ai pe tine numai muşchi, în timp ce ai
mei sînt fleşcăiţi, dar tot trebuie să te întreb, chiar dacă o să mă omori în bătaie. Se
opri o clipă ca să soarbă o înghiţitură de bere. Ce naiba caută un bărbat înalt şi
voinic ca tine, într-o bucătărie?
Pat nu se simţi deloc jignit.
- Majoritatea mariior bucătari din lume sînt bărbaţi.
Dusty senior îndepărtă cuvintele cu o mişcare a mîinii în care ţinea ţigara.
- Eu mă refer în mod expres la tine. Te-am văzut jucînd cu echipa Tea Men cu
ani în urmă şi cu cei de la Sockers. Ai putea găsi o slujbă ca lumea, dacă ţi-ai da
osteneala.
- Asta este o slujbă ca lumea, îmi place şi mă pricep s-o fac.
- Dar asta e ceva să-ţi doreşti să faci toată viaţa, pentru totdeauna?
Expresia „pentru totdeauna" nu făcea parte din planurile lui de viitor, încă. Se
ridică în picioare, gata să pună masa, cu tacîmuriie într-o mînă şi cu paharele în
cealaltă. A fi valet era ceva ce-i cădea bine în momentul acela, îi asigura un loc
unde să locuiască, fără să consume din capitalul de care avea nevoie pentru
investiţia lui. Şi îi lăsa o mulţime de timp liber peste zi, ca să se ocupe de proiectul
său.
Desigur, acest serviciu anume părea să ridice unele probleme mai
-neobişnuite. El devenise expert în a evita încurcăturile şi a face sacrificii în
prezent, astfel încît visurile lui să poată căpăta realitate în viitor. Dar, în timpul din
urmă, visurile începuseră să-l cam înghiontească. O siluetă vagă, cu şuviţele
fluturînd, îi invada nopţile, rîzînd cu rîsul Camillei din momentele cînd ea îl
tachina, îndemnîndu-l să caute pe cineva de care să se agate. Cineva alături de care
să fie, alături de care să spere şi să făurească planuri. O fiinţa pe care s-o iubească
cu atîta înverşunare, încît viaţa însăşi să nu mai aibă sens fără acea persoană. O să
aibă toate astea în curînd, cu puţin noroc, dar nu i se părea prea înţelept să lase
doar norocul să-i vegheze toate speranţele.
- Este munca pentru care m-am pregătit, spuse el în cele din urmă.
Domnul Ross păru bucuros să abandoneze subiectul, îşi termină berea şi se
lăsă pe spate.
- M-am dus astăzi să-mi repar pantofii. Mi se uzase tocul de tot.
Pat nu se gîndi că ar fi cazul să-i arate simpatie sau respect pentru asta. în
schimb, mai scoase din frigider o bere, o deschise şi o puse în faţa tatălui Camillei.
 - Thomas mi-a spus o istorie ciudată despre valetul fiicei mele. S-ar părea că
are o investiţie destul de serioasă în nişte clădiri în curs de realizare.
Pat se încruntă mai mult pentru sine. Oare să-şi asume riscul de a fi
nepoliticos sau să se bizuie pe faptul că soarta adormise?
- Nu-i cine ştie ce, spuse el încet. Puse cratiţa cu chili în mijlocul mesei. E
doar un proiect pe care mă zbat de cîtva timp să-l pun pe picioare.
- E cumva secret?
- Nu chiar. Pat puse cîte o porţie de chili în farfurii. Eu şi încă cîţiva prieteni
încercăm să punem pe picioare un centru comercial aici în oraş. O treime
restaurante, iar restul magazine.
Unităţi mici, specializate, cu produse de înaltă calitate, cu sprijinul cîtorva
meseriaşi băirîni şi foarte pricepuţi. Ni s-au alăturat cîţiva negustori, dar avem
greutăţi cu găsirea amplasamentului potrivit la un preţ convenabil.
- l-ai vorbit Camillei despre asta? Cred că ar putea să te ajute.
Silueta ceţoasă din visul lui îi dansă în minte. Avea ochi albaştri - adînci,
întunecaţi şi reci. Ca nişte lacuri de munte ale căror adîncuri ascundeau multe
taine.
- Nu se cade s-o întreb.
Domnul Ross ridică din umeri.
- Asta-i doar slujba ei. Dacă-ţi găseşte ceva bun, primeşte un comision. Nu văd
unde-i problema.
- Nu vreau s-o bat la cap cu problemele mele, insistă Pat.
Era o chestiune de principiu. Un bărbat trebuia să-şi poarte singur de grijă,
nu să aştepte asta de la alţii.
Dusty se lăsă pe spate în scaun şi încercă să-şi fină ochii deschişi. Ron stătuse
lîngă ea tot timpul petrecerii, dar nu pentru că l-ar fi interesat să stea de vorbă cu
ea. O făcuse'să se simtă ca un accesoriu decorativ, în timp ce el se învîrtise şi
discutase cu ceilalţi oaspeţi. Ea nu era în dispoziţia potrivită pentru a stabili
contacte de afaceri, aşa că îşi găsise un tovarăş în vin. Iar primul pahar atrăsese
după sine altele, mult prea multe.
Străduindu-se să-şi ţină ochii deschişi, Dusty întinse leneş un picior, apoi pe
celălalt, în ungherele întunecate ale BMW-ului lui Ron. începuse s-o cuprindă febra
musculară după raidul pe bicicletă din dimineaţa aceea. Pleoapele îi căzură din
nou. Poate că Pat ştia vreun remediu pentru febra musculară.
- A fost o seară de excepţie.
Ea se forţă să deschidă ochii, luptîndu-se cu imaginea mîinilor lui Pat care-i
alungau durerea, şi privi către Ron. Acesta se uita ţintă înainte, în lungul străzii,
aşa că ea închise din nou ochii, recunoscătoare, percepînd entuziasmul din tonul
lui numai după voce şi după felul în care îşi încleşta mîinile pe volan.
- O seară plăcută, cu oameni potriviţi, continuă el. Şi cu perspectiva de a
deveni profitabiă în cel mai înalt grad.
 Ea murmură aprobator.
Tăcerea care urmă se prelungi supărător de mult şi Dusty simţi cum ochii lui
Ron o iscodesc. Se prefăcu că nu observă, încercînd să-şi aducă din nou în minte
imaginea mîinilor lui Pat. Nu reuşea.
- Credeam că tu vei fi mai entuziasmată decît mine, spuse el. -Atît din punct
de vedere personal, cît şi profesional.
Durerea de cap, care stătuse la pîndă toată seara, se hotărî s-o lovească
tocmai acum, iar amorţeala din picioare începu să urce mai sus. Ca de obicei, locul
de parcare perfect pe care-l alesese J3on se dovedjse a fi plasat la mai multe blocuri
distanţă de locu! unde avea loc petrecerea. Cerul acoperit îşi ţinuse promisiunea,
revărsînd un potop tocmai în clipa cînd ei plecau. Cine ştie cum, picioarele ei
nimeriseră în cele mai nenorocite locuri, iar acum erau şi ude, şi reci. încercă să
facă abstracţie de toate aceste inconveniente şi să se întoarcă la mîinile din vis.
- Contactele pe care le-ai stabilit astă seară ar putea face minuni pentru
cariera ta, spuse Ron. Ar fi trebuit să le dai mai multă atenţie.
- Am rîs de glumele lor, am dat din cap la remarcile lor înţelepte şi i-am privit
fascinată, chiar atunci cînd eram plictisită. Ce-aş fi putut face mai mult, să le sărut
picioarele?
- Nu mi-am dat seama că pentru tine totui a însemnat un asemenea efort.
Dusty era prea obosită ca să mai continue discuţia. Ochii i se închiseră din
nou şi îşi repetă iarăşi şi iarăşi că picioarele nu-i erau reci. Dacă măcar mîinile
acelea s-ar întoarce, atunci i-ar fi din nou cald. Sau măcar dacă Ron n-ar mai vorbi.
Ce se întîmpla cu ea? Deschise brusc ochii, uitînd de picioare, în timp ce
privirea încerca să pătrundă prin noaptea ploioasă. Cu numai cîteva săptămîni în
urmă, şi-ar fi dat toată osteneala ca să-i facă pe plac lui Ron, şi-ar fi schimbat
părerile ca să se potrivească cu ale lui. Săptămîna trecută, s-ar fi prefăcut, cel
puţin, că <J03> Anne & £d Kolaczyk e de acord cu el. Săptămîna asta, pur şi
simplu, nu-i
mai păsa. Nu era numai din pricina oboselii, întorcînd capul, privi trotuarele
ude pe lînga care treceau. Singura schimbare petrecută recent în viaţa ei era Pat. îşi
pierdea interesul pentru Ron din cauza lui Pat şi ăsta era cel mai riscant lucru care
i se putea întîmpla. Mai bine ar fi fost s-o doboare iarăşi gripa.
- Vrei să te las la colţ sau să te duc pînă în faţa clădirii? întrebă Ron.
- Nu contează. Ea încercă să se convingă, fără prea mult succes, că zîmbetul
lui Pat n-avea nimic de-a face cu nemulţumirea care o cuprinse brusc. Cum ţi-e
mai bine, adăugă.
- Am să te las în faţa uşii. Circulaţia nu-i prea intensă, aşa că o să pot opri o
clipă în stradă.
El opri, cu o trombă de apă, în faţa casei ei, scoase din viteză şi trase frîna de
mînă. Desprinzîndu-se din centura de siguranţă, el se aplecă şi o sărută pe obraz.
- Te sun luni seara la opt, spuse el, după care îşi prinse din nou centura.
 Era la fel ca întotdeauna. Suna lunea la opt; se întîlneau să bea ceva
miercurea, după lucru; vinerea luau cina. Fără surprize, fără pasiune, fără
distracţie.
rC - Nu mai suna.
-Ce?
Fu surprinsă ea însăşi şi îl surprinse şi pe Ron, atunci cînd rosti cuvintele cu
glas tare, dar, odată ce se pornise, se descarcă de tot ce ţinuse în ea.
- Ca relaţie de afaceri, a fost minunată, dar ca îndrăgostiţi nu avem nimic
comun.
- Poftim?
Vocea lui suna de parcă i-ar fi fost miîă de ei însuşi, doar că ea se simţi
deodată prea deprimată ca să mai aibă grija lui.
- Nu simt nici o vrajă. Nici o scînteie. Nici o vîlvătaie sălbatică.
- Nu mi-am dat seama că asta e ceea ce cauţi.
-Nu?
Asta spunea de la sine ceva. Ea deschise portiera.
- Cu bine, Ron. îţi mulţumesc pentru tot.
Păşi în stradă, iar ploaia care se' revărsa îi spori sentimentul de deprimare. Nu
era din pricină că se gîndea la Ron. Era numai din cauză că avea douăzeci şi nouă
de ani şi era încă la fel de singură cum fusese la douăzeci. Unicul lucru cu care se
putea lăuda la vîrsta ei era cariera, dar asta nu-i aducea veselie şi nici nu-i ţinea de
cald noaptea.
O siluetă înaltă, cu o umbrelă în mînă, o întîmpină în timp ce se strecura
printre două maşini parcate.
- Nu era nevoie să mă aştepţi, îi spuse ea lui Pat.
- Nu ţi-ai luat umbrela, aşa cum Ji-am spus.
El îi puse braţul pe după umeri, ca s-o tragă mai aproape sub adăpost. De ce
oare trebuia ca braţul sportivului ei să fie mai protector decît fusese braţul lui Ron?
Oare nu putea obţine acest sentiment de confort decît cumpărîndu-l cu bani?
BMW-ul scrîşni în spatele lor, împrăştiind parfumul morţii acestei relaţii inutile.
- E o ploaie teribil de rece, continuă s-o protejeze Pat, în timp ce o trăgea, peste
trotuarul îngust, spre uşă. O să te îmbolnăveşti din nou.
Era deja bolnavă. Bolnavă de atîîa singurătate. Bolnavă de cît îi aşteptase pe
Făt-Frumos. Nu i-ar fi păsat dacă ar fi aflat că eroul ei are picioare de lut, dar
măcar restul trebuia să se potrivească dorinţelor ei. Nu putea să găsească pe cineva
cu un pic de inimă, cu un pic de dragoste de dăruit? Urcă scările în grabă, înaintea
lui Pat.
- Picioarele îţi sînt complet ude. Ce Dum nezeu ai făcut, te-ai jucat în ploaie?
Pat des chise uşa apartamentului şi o grăbi să intre înăuntru, interpretînd greşit
zîmbetul ei trist. Nu-i nici un motiv de rîs, continuă el, încruntîndu-şi sprîncenele
groase şi coborîndu-şi colţurile gurii.
 Treci în pat, fără multă vorbă!
- Asta-i o ameninţare sau o promisiune?
Ecoul cuvintelor ei pluti în aer, gluma nevinovată şi tristă păru deodată
serioasă. Oare-i era sortit să fie de-a pururi singură, să nu aibă decît perna ca s-o
strîngă noaptea în braţe? Promisiunea iubirii, a pasiunii şi a căldurii avea să fugă
întotdeauna de ea?
Ochii ei îi întîlniră pe ai lui Pat. Surpriza provocată de întrebarea ei i se citea
pe chip, dar era singurul lucru care se putea citi. Oare îi şocase? îşi închipuia oare
că ea îi face avansuri? Oare chiar îi făcea? Căldura îi năvăii în obraji, lava topită îi
aprinse simţurile. Buzele lui, ochii lui, respiraţia lui blîndă trezeau în ea o foame
teribilă, chiar dacă arşiţa care o cuprinsese îi împietrise buzele şi corzile vocale, iar
ruşinea o copleşea.
- Ar fi bine să-ţi scoţi hainele astea ude.
Pat fu primul care întoarse privirea; era un semn de forţă sau de lipsă de
interes? Vocea lui suna blînd, atunci cînd o ajută să-şi scoată haina." - O să duc
asta în spălătorie, s-o pun la uscat. Scoate-ţi şi celelalte haine şi-o să mă ocup eu
de e!e.
Ea făcu un efort ca să aducă în propria ei minte blînda detaşare din vocea lui.
Doar Ron nu fusese unicul ei prieten; mai avusese şi înaintea lui dezamăgiri din
dragoste şi nu o dată. Asta nu însemna că nu exista speranţă. O să găsească, într-o
zi, pe cineva. Cineva care să-i răspundă la dragoste.
- Celelalte sînt destul de uscate, spuse ea, dar Pat se îndrepta deja spre hol.
Pat...
Ea îl urmă pînă în dormitorul ei, unde el o îmbrăcă în halatul galben şi îi puse
papucii asortaţi din debara. Halatul gros o făcea să arate ca un urs gaiben de
invidie. Oare aşa o vedeau ceilalţi? Lipsită de farmec şi atracţie?
- Urăsc halatul ăsta, strigă ea, cu o voce" în care se simţea tremurul lacrimilor.
Mă face urîtă!
- Doamnă!?
Ea îi smulse lucrurile pe care le ţinea în mînă şi se prăbuşi pe marginea
patului, înfundîndu-şi capul în pernă şi luptînd să-şi înăbuşe lacrimile.
- Sînt şi eu femeie, să ştii. N-oi fi eu prea atletică şi nici Miss America, dar n-
arăt chiar atît de rău.
îşi trase nasul cu zgomot, neelegant - Ron ar fi fost şocat s-o audă - şi privi la
picioarele lui Pat. Avea pantofii umezi.
- Te simţi bine, domnişoară Ross? Pantofii lui Pat veniră mai aproape şi patul
se mişcă, atunci cînd e! se aşeză alături de ea.
Ea îşi şterse lacrimile de pe obraz cu mîneca halatului, dar Pat i-o trase la o
parte şi-i puse în mînă propria lui batistă albă.
- Batista e mai uşor de spălat decît halatul, îi explică el cu blîndeţe.
 Ea încercă să zîmbească, simţindu-se de parcă ar fi fost cea din urmă proastă,
dar constată că muşchii feţei refuză să răspundă acestei comenzi.
- Eşti întotdeauna practic, nu-i aşa?
Ochii îi erau aţintiţi pe podea.
- Nu chiar întotdeauna.
Braţul lui o cuprinse pe după umeri. Era reconfortant, fratern. Totuşi, se gîndi
ea, trebuia să se mulţumească cu ce se putea.
- Care-i necazul?
r< Ea suspină şi se sprijini de umărul lui. Nu-i putea vedea faţa - şi nici nu
dorea s-o vadă -dar puterea lui era acolo, întreagă.
- l-am spus lui Ron să se arunce în lac.
- Ăsta pare mai degrabă un motiv să te bucuri, nu să plîngi.
Vocea lui era prietenoasă, ca o ploaie blîndă care purifica străzile oraşului.
- Ştiu. Era un nenorocit.
- Dar ţineai la el.
- Nu cine ştie ce.
De ce oare îşi deschidea inima în fa{a lui? Era un străin.
- Numai că...
Nu reuşi să dea glas gîndurilor care o frămîntau.
Braţul lui se încorda, trăgînd-o mai aproape şi sugerîndu-i că nu e singură.
Pentru o clipă, ea uită că el nu era decît angajatul ei, că îi plătea un salariu ca să
aibă grijă de ea.
- Numai că ce?
Ea îşi lăsă capul pe umărul lui şi închise ochii. Se purtase deja ca o
idioată.deci ce-şi mai făcea atîtea probleme, n-avea de ce să se mai jeneze dacă mai
adăuga un pic de sare şi piper?
- Am douăzeci şi nouă de ani, izbucni ea.
Vreau să fiu îndrăgostită. Vreau să mă iubească cineva. Nu pot continua să-mi
pierd luni şi ani din viaţă cu egoişti dintr-ăştia nenorociţi care nu sînt în stare nici
să mă conducă pînă la uşă. Ea îşi înghiţi nodul de lacrimi care voia să-i răpeas că
vocea. Tu eşti singurul căruia pare să-i pese de mine, dar pe tine te plătesc pentru
asta!
Pat nu răspunse, dar Dusty simţi un plus de ocrotire care o învăluia. Mîna lui
se roti în mişcări circulare, reconfortante, pe spatele ei. Ea se topi şi mai mult în
braţele lui. Cu toate că ştia că numai efectul vinului era acela care-i relaxa trupul,
se lăsă cu plăcere în voia valului.
- Probabil că-ţi închipui că sînt tare proastă, spuse ea cu un suspin. Şi mă tem
că ai dreptate.
- Cred că eşti una din cele mai drăguţe şi mai agreabile doamne din cîte
cunosc, spuse-el.
 Şi mai cred că eşti şi foarte obosită. După o noapte de somn bun,.o să-ţi dai
seama că e mult mai bine fără domnul Samuels.
- Nu-i vorba de el.
Degetul lui îi apăsă buzeie ca s-o tacă să tacă.
- Şi mîine-poimîine ai să vezi c-o să apară Anne & £d Kolaczyk cineva care o să
te facă să-ţi ieşi din fire, cineva care o să descopere femeia deosebită pe care o văd
eu, şi-atunci o să uiţi toate zilele- de singurătate pe care le-ai trăit în viaţa ta.
Era prea obosită ca să se mai mişte; lacrimile storseseră din ea şi ultimii stropi
de forţă. Căldura braţului lui era atît de reconfortantă.
- Cum ai devenit atît de înţelept, Pat?
El nu-i răspunse la întrebare, ci se ridică încet în picioare şi îi întinse
pijamaua flauşată pe care o scosese din dulap.
- Schimbă-te şi treci în pat, spuse el. O să-ţi fac un ceai şi ai să vezi c-o să te
simţi mult mai bine.
Era cu neputinţă să mai protesteze. Ea înclină din cap şi se conformă
ordinelor, de îndată ce el ieşi din cameră. Ştia că ar fi trebuit să-i fie ruşine, înţelese
asta mai ales atunci cînd îşi văzu în oglinda din baie faţa brăzdată de lacrimi şi dîre
de fard, dar întoarse capul şi intră în grabă sub duş. Era .obosită, deprimată şi
incapabilă să gîndească şi să se mişte în acelaşi timp-. Pat îi spusese să se bage în
pat, aşa că asta trebuia să facă. Cînd ieşi din baie, cu părul umed atîrnînd pe
umeri, cu picioarele goale, el o aştepta, - In pat, spuse el şi dădu la o parte
cuvertura.
Ea îşi sprijini spatele în perne şi î! lăsă s-o învelească, dorindu-şi ca el să mai
rămînă lîngă ea. l-ar fi plăcut să fie ţinută în braţe, l-ar fi plăcut ca braţele lui s-o
apere, mîinile lui s-o încălzească, iar buzele lui să-i spună că era demnă de a fi
iubită, l-ar fi plăcut să rămînă în braţele lui toată noaptea.
Alungă visul nebunesc şi luă cana cu ceai din mîna lui.
- lartă-mă că am fost atît de idioată. Poate că nu mi-am revenit încă pe deplin,
după gripă.
Ochii lui îi risipiră sentimentul de jenă.
- Probabil că vinul e cel care vorbeşte prin gura ta. Mîine o să te simţi mult
mai bine. Bea-ţi ceaiul repede. Ea se conformă. Şi, spuse el, poate că o să pun la
cale un program special de exerciţii pentru mîine.
-Vai!
El zîmbi şi luă cana goală, din mîinile ei.
- Acum, fără mofturi, îngerii să-ţi legene somnul.
Oare el era unul din îngeri?
- Da, să trăiţi.
Ea alunecă mai adînc în pat şi se înfofoli în cuvertură. Pleoapele i se închideau
deja şi simţea cum căldura ceaiului i se răspîndeşte în corp, liniştindu-i toate
tensiunile, îşi imagină o atingere blîndă pe frunte. Atingerea unei mîini, poate, deşi
era moale ca o sărutare. Apoi lumina se stinse şi paşi tăcuţi părăsiră camera. El
spusese despre ea că-i deosebită. Un zîmbet îi înflori pe buze şi se cuibări mai bine
în aşternuturi.
r< C
nc.\ Dusty dormi ca un copil, înlocuind braţul real al lui Pat cu vise despre el,
dar dimineaţa veni mult prea repede, aducînd cu ea toată ruşinea ignorată în ajun.
Faptul că-i dăduse papucii lui Ron nu-i dădea nici o bătaie de cap, dar plînsul în
braţele iui Pat nu se numărase printre acţiunile ei cele mai mature. Se cufundă
într-un studiu pentru cursurile de istorie, dorind să evite privirea lui Pat şi chiar pe
el însuşi pînă cînd fascinaţia ei bolnavă pentru el va dispărea, Nu-i fu prea greu să
se ferească din drumul lui Pat; luni, cînd lucră pînă tîrziu, iar marţi, după slujbă,
se duse direct la cursuri. Dar cînd se întoarse acasă, Pat o aştepta.
- Credeam că te-ai dus să sărbătoreşti ziua sfîntuiui Patrick, spuse ea.
- Eram prea îngrijorat din pricina ta, ca să-mi ardă de distracţie, spuse el.
Trebuie să fie destul de greu pentru tine să vii şi să stai acasă de una singură în
asemenea clipe.
Ea îşi puse cărţile pe comodă şi-l lăsă s-o ajute să-şi scoată haina.
- Asta fac de cinci ani încoace.
- Atunci nu trebuie să ţi-o mai spun eu.
Ea îşi mută cărţile pe biroul din living-room. Casa era plină de un miros cald
şi îmbietor, parcă de supă caldă şi de pîine proaspătă, iar oboseala o făcu să-şi
coboare puţin umerii.
- E destul de rău să ai de lucru pînă tîrziu, din cînd în cînd, dar să mai faci şi
cursuri la ora asta, de două ori pe săptămînă, e nebunie curată.
El se ţinu pe urmele ei, furios şi bombănind posesiv ca un vătaf irlandez.
- La ce-o să-ţi folosească toate studiile astea, dacă într-o seară bagă unul
cuţitul în tine pe o stradă întunecoasă?
- Nu-mi stă în obicei să zăbovesc pe străzi întunecoase.
Ea îşi azvîrli pantofii din picioare şi-şi cufundă degetele de la picioare în
mocheta pufoasă. Se aplecă să-şi ridice pantofii, dar descoperi ca Pat îi ridicase
deja.
- Ce-o fi aşa de nemaipomenit cu diploma asta pentru care te zbaţi, încît să
merite să munceşti pînă ce-o să cazi din picioare?
De cînd devenise aşa de protector? îşi luă pantofii din mîna lui Pat şi porni
spre camera ei.
- O să obţii o slujbă mai bună? întrebă el.
-Nu.
Ea îşi aruncă pantofii într-un colţ al dormitorului şi se trînti pe pat.
- O să cîştigi mai mulţi bani?
El ridică pantofii şi îi puse în debara. Ea era prea obosită ca să se simtă
vinovată că îi aruncase.
 - Nu. Ea se întinse peste cuvertură, cu ochii gata să se închidă. Dar o să
dovedesc că sînt la fel de bună ca toţi nenorociţii din birou.
îl simţi cum se apropie.
- Dar toate succesele astea pe care le obţii în domeniul vînzărilor nu dovedesc
acelaşi lucru?
Un ochi avu puterea să se deschidă şi privi către el.
- Ai ceva împotriva cuiva care vrea să se realizeze? Care încearcă să se
perfecţioneze?
- Nu, dacă o face pentru un motiv temeinic.
Privirea lui era mai puternică decît a ei, aşa că ochiul ei se dădu bătut.
- Să-ţi dovedeşti ceva ţie înseţi, e foarte bine, spuse el. Dar să dovedeşti ceva
altora e o pierdere de timp. Rar se întîmplă ca acestora să le pese destul de mult ca
să-ţi dea atenţie sau ca să-şi schimbe părerile.
Undeva, adînc ascuns sub toată oboseala, ea nutrea sentimentul că el are
dreptate, dar totodată bănuia că lucrurile nu erau chiar atît de simple pe cît le
făcea el să pară. Nu era vorba numai să-i impresioneze pe colegii ei de serviciu, era
vorba de toţi cei care întotdeauna îi favorizau pe oamenii cu colegiul terminat, şi de
toată lumea, în general, care măsura capacitatea cuiva după şcolile absolvite.
Pat îi apucă mîna şi o ridică în poziţie verticală. Surprinderea pe care i-o
produse atingerea lui o făcu să deschidă ochii.
- Haide, o chemă el cu un ton dfh care asprimea se topise. Ţi-am făcut nişte
supă. O să te-ajute să te relaxezi.
- Am mîncat deja, protestă ea.
- Ce anume? Un sandviş de plastic şi o cafea făcută din noroi? El îi aduse
halatul - făcut dintr-un pluş albastru închis care se potrivea cu ochii ei - şi cămaşa
de noapte din debara şi i le puse în braţe.
- Schimbă-ţi hainele pînă încălzesc eu supa.
El porni spre uşă, apoi se întoarse şi se încruntă spre siiueta ei nemişcată. Ai
la dispoziţie cinci minute, după care vin şi te-ajut eu să te schimbi!
Zîmbetu! lui rămase parcă să plutească în aer în urma sa.
Dusty oftă şi începu să-şi descheie bluza. Era în stare să ţină piept atracţiei
fizice pe care o exercita el sau purtării sale protectoare. Dar nu ambelor deodată!
- Parcă spuneai că vrei să începi un program de exerciţii, îi aminti ea duminică
după-amiază.
- Codeam c-o să putem ieşi în aer liber.
Ea pedalase pe bicicleta fixă un timp care i se părea a fi durat ore întregi, zile,
chiar săptămîni şi ajunsese la concluzia că el n-o mai atrăgea. Ba chiar îl ura. Era
un conducător de sclavi, un demon, un tiran. Ea ridică puţin capul, atît cît să-l
poată privi, dar ochii ei nu prinseră decrt imaginea picioarelor ferme, a stomacului
plat, a umerilor laţi. Poate că, totuşi, ură nu era tocmai cuvrntul potrivit.
- Plouă afară.
 El ţinea capul aplecat, cu ochii aţintiţi pe cronometru! din mînă.
- într-o bună zi, o să se oprească.
Privi în sus, iar ochii lut albaştri şi jucăuşi fi întîlniră pe ai ei, trimiţîndu-i
curent» calzi prin trup.
- Ai pierdut deja prea muft cu toate cursurile tale serale, săptămîna asta. Nu-{i
poţi permite să-ţi iroseşti şi weekend-ul.
Dusty se mulţumi să mormăie şi îşi plecă privirea. Se hotărîse să nu-şi mai
petreacă încă o săptămîna evitîndu-l pe Pat cu tot dinadinsul, alegînd în schimb
calea de a încerca să-l elimine din mintea ei. O să petreacă alături de el cît mai mult
timp cu putinţă, chiar dacă era nevoie să H:
recurgă la masochismul exerciţiilor fizice. Dar avea să supravieţuiască oare
acestor ore suplimentare împreună cu el?
- O.K.! o opri Pat. Ai mers pe bicicletă cît de-aici pînă la Dublin şi înapoi. Poţi
să te odihneşti.
- Ce? Atît de repede?
Vocea ei suna mai degrabă pierită decît sarcastică, atunci cînd coborî de pe
bicicletă. Picioarele îi tremurau prea rău ca să se poată apropia de Pat să se
răzbune. Avea să se odihnească, în timp ce-şi făcea socoteala cum să i-o plătească
mai bine. Se tîrî pînă la un scaun şi se prăbuşi pe el.
- Nu, nu! strigă Pat, trecînd în spatele ei şi ridicînd-o în picioare. Nu-i bine aşa.
Trebuie să-ţi răceşti muşchii lent.
- Sînt aproape moartă, protestă Dusty. Nu cred că poate fi o fază mai rea.
Pat apucă un prosop mare de baie ş'i-i înveli umerii.
- Haide, fă cîţiva paşi şi pe urmă întinde-te.
- Pat! se rugă ea. îmi tremură picioarele.
- Plimbarea o să-ţi ajute, iar pe urmă trebuie să-ţi destinzi muşchii.
- Fir-ar să fie, bombăni ea. Toţi anii ăştia de r-C muncă grea în domeniul
vînzărilor imobiliare au făcut din mine un cauciuc dezumflat.
Braţul lui o ţinea strîns de talie, plimbînd-o prin cameră. Era reconfortant să
se sprijine de trupul lui, deşi picioarele ei nu păreau hotărîte să-şi recapete forja. Ce
rost avea tot efortul, dacă în cele din urmă ar fi însemnat să piardă sprijinul lui?
Se învîrtiră în tăcere prin cameră, amîndoi în picioarele goale şi îmbrăcaţi în
şorturi şi tricouri. Costumaţia lui era de un gri obişnuit, dar Dusty şi-o cumpărase
pe a ei chiar în săptămîna aceea de la Lord and Taylor. Consta dintr-un şort
albastru închis, un tricou roz cu mîneci scurte şi o bandă albă, iată, care să-i ţină
părul. Atunci cînd începuse să lucreze, se gîndise că arată bine în costumul ăsta,
dar acum se îndoia că impresia mai e valabilă. Se îndoia şi de faptul că asta ar fi
avut vreo importanţă. Licărirea aceea probabil că fusese implantată în ochii lui Pat
prin procedee chirurgicale şi că avea să rămînă acolo, indiferent ce ar fi făcut sau n-
ar fi făcut ea.
 - După o şedinţă dură de ciclism, spuse Pat, întotdeauna trebuie să te plimbi
puţin ca să-ţi relaxezi muşchii, în felul ăsta, picioarele n-or să r-C ţi se crispeze.
Ea încuviinţă fără prea multă convingere, în vreme ce braţul ei stîng îi
înconjură talia lui Pat. Era ca şi cînd s-ar fi agăţat de trunchiul unui copac. Ba nu,
un trunchi n-ar fi respirat. Cum ar fi să simtă tăria aceea lipită de ea şi nu doar
atingîndu-i partea laterală a corpului? Ochii ei abandonară realitatea în favoarea
unor scene pe care i le alcătuia imaginaţia, îşi închipuia mîinile lui Pat cuprinzînd-
o, trăgînd-o mai aproape de pieptul lui. îşi imagina propriile ei mîini mîngîindu-i
spatele, pipăindu-i muşchii tari ca piatra, apoi coborînd mai jos.
- O.K.! Bruscheţea lui o descumpăni, întinde-te puţin şi pe urmă facem nişte
exerciţii Dusty se simţea foarte bine aşa cum era. îşi strînse puţin mai tare braţul în
jurul taliei lui Pat.
- Fă tu exerciţii. Eu stau doar să mă uit.
- întinde muşchii, ordonă el, desprinzîndu-şi braţul de talia ei.
- Am auzit că poţi avea probleme mari dacă nu faci exerciţiile cum trebuie.
Chipul lui Pat se transformă într-o mască împietrită.
- Domnişoară Ross, mi-ai încredinţat deplina răspundere, şi încă în scris,
pentru programul dumitale de exerciţii fizice. A mai fost precizat, tot în scris, că nu
trebuie să mă las înduplecat de nici un fel de rugăminţi sau plînsete.
- Nu-ţi face griji pentru atîta lucru, spuse Dusty. îmi iau eu întreaga
răspundere.
Chipul lui de piatră nu se îmblînzi.
- Eu nu sînt făcut ca să accept compro misuri. Din moment ce mi-am asumat
respon sabilitatea, o să-mi fac datoria.
Ea se întinse, fără prea mult chef, apoi se apucă de exerciţiile pe care i le
impusese el, folosind o pereche de greutăţi de un kilogram şi jumătate, pe care el le
comandase special pentru ea.
Greutăţile erau tocmai ce-i trebuia! Ea privi în sus la greutăţile albăstrui, în
timp ce stătea pe spate, ridicînd braţele de la podea pînă deasupra capului. Oare de
ce se îndrăgostise de un bărbat care nu va răspunde niciodată sentimentelor ei?
Greutăţile sus!
- Cum se face că nu te-ai căsătorit niciodată, Pat?
Greutăţile jos!
- Cu un salariu de valet?
Greutăţile sus!
- N-ai fost întotdeauna valet. Sînt sigură că ai cîştigat mai mult cînd jucai
fotbal.
Greutăţile jos.
- Şi niciodată nu aveam o casă a mea. Nu eram destul de aşezat ca să-mi
întemeiez o familie.
Sus!
 - Ei, asta-i! Asta nu i-a împiedicat pe alţii s-o facă. E plină lumea de jucători
de fotbal însuraţi.
Jos!
- Eu nu sînt ca alţii, preciza el. Eu n-am să mă însor, pînă ce' n-am să cîştig
destul ca să întreţin o soţie.
Sus!
- Poate că ar putea ea să te întreţină pe tine.
Jos!
- Nu. Un bărbat trebuie să se poată întreţine singur.
El se aplecă şi îi luă greutăţile din mînă.
- Destul cu astea. Acum, flotări!
Ea se întoarse. Poate că tocmai mentalitatea asta demodată îl făcea pe Pat atît
de plăcut: curtoazia lui discretă, aerul lui protector, felul în care o răsfăţa. Gîndul
acesta aproape că o făcu să rîdă cu glas tare. Şedinţa asta de exerciţii fizice nu era
tocmai un răsfăţ, dar trebuia să recunoască totuşi că gimnastica o făcea să se
simtă grozav. O făcea parcă să vibreze, plină de energie.
Mina Sui Pat îi coborî pe spate.
- Nu, aici trebuie să te ţii mai dreaptă. Lasă braţele şi umerii să facă tot
efortul.
Punctul pe care îl atinsese el părea să ardă încă muită vreme după ce el îşi
retrăsese mîna. Poate că nu atît exerciţiile, cît antrenorul era acela care o influenţa,
îşi făcu ridicările de trunchi, apoi rămase întinsă pe spate, cu ochii închişi, cu
braţele şi picioarele relaxate. Oare în ce măsură reuşise să-i_ atragă atenţia?
- Bună treabă, domnişoară Ross, spuse Pat.
Ce-ar fi să faci un duş? Eu mă apuc în curînd să pregătesc cina.
Dusty nici nu clipi. Un antrenor ca lumea trebuie să aibă grijă ca ea să facă un
duş bun. Şi să se ofere s-o spele pe spate, dacă ea era prea obosită.
- Domnişoară Ross?
Ea nu zîmbi, deşi îngrijorarea din vocea lui aproape că îi zdruncinase
hotârîrea. Un sentiment de satisfacţie îi răspîndi un balsam reconfortant în
membrele ostenite. Dar şi alte senzaţii le năpădeau.
- Camilla!
Vocea lui se auzi dintr-odată mult mai aproape şi ea întredeschise o pleoapă,
atît cît să-l vadă cum îngenunchează lîngă ea, cu faţa îngrijorată, aproape de a ei.
Chicotul, pe care şi-l înăbuşise pînă în clipa aceea, îi scăpă, descătuşat, de pe buze.
- Asta n-a fost frumos, o dojeni el. M-ai speriat.
- Asta-i bine, spuse ea. M-ai muncit, pînă ce era cîî pe-aci să mă omori.
De data asta, mai multe chicote se uniră în rîs.
încruntarea copilărească a sprîncenelor lui stîrni în ea o nevoie diabolică de a
juca în continuare jocuj, mînată de o dorinţă arzătoare de apropiere. El stătea în
genunchi, aplecat deasupra ei, cu braţele de o parte şi de alta a corpului ei.
Degetele ei se mişcară fugar pe coasteie lui şi cuvintele „te gîdili?" i se rostogoliră de
pe buze.
Atingerea ei îl făcu să se crispeze şi să se prăbuşească, cu pieptul peste al ei,
cu greutatea lui imensă, dar minunată. Mîinile lui le căutară pe ale ei, ca să le
imobilizeze.
- Eşti tare neastîmparată, spuse el.
Anne M
*
SaşSrl&'f SK - -
SSŞSSTsft răceşti.
Eî se întoarse şi dispăru.
Să răcească? Puţin probabil. Focurile care o răvăşeau erau prea încinse pentru
aşa ceva.
- Eşti un ticălos clasa întîi, mormăi Pat printre dinţi către faţa iată, irlandeză,
care-l privea din oglindă. Accentua fiecare cuvînt, rnarcîndu-l cu o mişcare
viguroasă de perie peste coama dezordonată de păr care-i stătea pe creştet.
Aruncă peria pe marginea chiuvetei. Nu reuşea să facă mai mult. Părul îi
creştea prea repede, îşi fixă şuviţa rebelă cu o mişcare apăsată. Luni o să se ducă
să se tundă.
Părui nu era singurul lucru care trebuia ajustat pe măsură, c ştia prea bine.
Ce naiba-i apucase, pentru numele lui Dumnezeu? E! era angajatul ei şi uite că
acum îi dădea tîrcoale ca un băiat sfios care pindeşte o sărutare la ieşirea din
biserică. Idiotuie! » Cămaşa cu gulerul desfăcut şi cu mîneciie scurte care-i
strîngeau biceps», îi atrase privirea. Ce naiba făcea acum? Era îmbrăcat ca pentru a
ieşi la popice şi la un păhărel cu băie|ii. îşi sfîşie cămaşa şi intră în baie. Nu era
decîî un valet, iar un valet trebuia să se-mbrace întotdeauna cum se cuvine.
îşi puse o cămaşă cu mîneci lungi şi un papion. Slujba asta era de-a dreptul o
invita|ie la buciuc. O femeie tînără şi drăguţă, cu ochi sclipitori, şi cu el, care avea
o condi|ie fizică excelentă. Uneori, gleznele îi deveneau puţin cam şubrede, dar asta
nu părea să-i afecteze hormonii. Numai necazuri, fir-ar să fie! Era o cale sigură spre
dezastru.
Cămaşa cu mîneci lungi arăta destul de bine, dar, pentru orice eventualitate, o
acoperi cu un veston scurt pînă-n talie, de culoare albă. îşi schimbă blugii cu
paniafoni negri, lucioşi, cu dungile călcate impecabil.
învîrtindu-se în fa|a oglinzii, Pat îşi examina costumaţia.
- Asta o să stingă puţin focul, se gîndi el.
Imaginea lui din oglindă nu făcu nici un comentariu, dar nemulţumirea încă i
se mai citea pe muşchii feţei. Schimbarea stilului îmbră-căminţii era un început,
dar numai atît. Adevărata problemă rămînea în cap - şi în alte părţi -c ale trupului
său. Camilla era stăpîna lui şi nu o oarecare fetişcană drăguţă, cu buze ce se
cereau sărutate. Trebuia să înceteze să-i mai vadă zîmbetul în vis. Trebuia să
înceteze să mâi încerce să sugrume baiaurii care o ameninţau şi să-şi concentreze
mintea la treabă. Ca să se convingă de faptu! că trebuia să facă asta şi numai asta,
păşi cu hotărîre în bucătărie, ca să pregătească masa.
- Fir-ar să fie, bombăni e! ca pentru sine atunci cînd privi la ceas. Toată fîţîiala
asta cu schimbatul uniformei îl făcuse sa întîrzie. Băgă repede puiul în cuptor şi
scoase din frigider verdeţurile pentru saiată.
Melodia fredonată uşor, care se auzea din camera Camillei, îl făcu să-şi
încordeze umerii, dar se siii să se relaxeze. N-avea decît să fredoneze cît îi place. Ce-
i păsa tui? Nici nu băgă în seamă cîntecul.
Scoase farfuriile din bufet şi aşeză masa pentru o persoană, în bucătărie. Nu,
nu aşa" trebuie să fie. Luă farfuriile şi le duse pe masa din sufragerie. Camiila nu
trebuia să mănînce în locui unde lucra el. Ea merita să se bucure de o anumită
consideraţie. Aşa se cuvenea.
Controla puiul, puse la foc o garnitură de orez picantă şi apoi puse pe fundul
de pe tejghea nişte saiată, roşii, o ţeliriă şi un castravete. Desfăcuse salata şi tocmai
pusese mîna pe cuţit, cînd prezenţa Camillei invada bucătăria. Ei nu se întoarse.
Era doar un valet, nu un admirator îndrăgostit. Căldura care-i invada brusc se
datora, de bunăseamă faptului că stătea lîngă cuptorul încins.
- O! exclamă ea. Aştept oare nişte musafiri de care habar n-am?
- Bineînţeles că nu, doamnă.
Roşia fu tăiată în felii egale.
E! auzi zgomotul uşor a! tălpilor pe gresie. Camilla nu-şi dăduse osteneala să
se încalţe, Nu că asta ar fi avut cine ştie ce importanţă, Mai văzuse ei picioare goaîe,
aîît ca vaiet, cît şi ca bărbat. Pat îşi încleşta brusc dinţii şi scrîşnetu! lor îi răsună în
cap ca un ecou. Nu trebuia acum decît să se concentreze asupra jumătăţii- va!eî.
Valeţii vedeau multe lucruri, dar nu se impiicau niciodată, în asta consta tăria lor.
Puse roşiile la locul lor, în saiată.
Se întinse după castravete şi-o zări cu coada ochiului pe Camiila care stătea
lîngă el. Era îmbrăcată într-o pijama de casă comodă, de un aibastru închis, care îi
punea în valoare albastrul Valetul şi stăpîna lui }— \ * r ) de safir al ochilor şi
reflexele roşietice din paf Materialul moale şi mătăsos îi copia formele ca gingăşie,
aşa cum zăpada învăîuîe o ramură, cum stropii de ploaie se prind de o petaiă. Aşa
cum un vaiet înţelept se agaţă de principiile sa:e. îşi concentra atenţia asupra
caslraveteîui.
- Ieşi undeva în seara asta? întrebi cu vocea lui.
- Nu. Ea se întinse peste masă să ciupea o felie de castravete şi o băga îr- gură
liberă ca o pasăre. N-am nia un
de îr fierbinţi şi pasionale' la orizont.
- îmi pare rău să aud asta, doamnă.
 Afurisită minciună. Singuru! luau. ele părea rău erau termenii în care i relaţia
lor. Dacă s-ar fi întîlnit tn împre normale, n-ar mai fi ea acum liberă ca o pasăre. Ar
fi a lui. Prizonieră în coiivşa pask.
- Vrei să pun eu masa? întrebă ea.
- Nu, murmură e!, clătînînc aşezat deja masa în sufragv - Ce prostie, spuse ea.
De singură?
Ea ieşi din cameră şi el răsturna fc castravete peste roşii. Apo respiră adînc.
Uşurel, uşurel.
Camilla se întoarse cu farfuriile şi le puse pe masa din bucătărie.
- Vrei să pun un tacîm şi pentru tine?
- Nu, mulţumesc, doamnă.
Pat dădu încet aerul afară din plămîni. Acum totul era sub control.
Ea se aşeză, dar era prea aproape. El trase uşurel de gulerul cămăşii. O să fie
fericit, cînd va putea stinge afurisitul ăia de cuptor.
- Eşti sigur că nu vrei să te ajut? întrebă ea.
- Absolut sigur.
El puse salata într-un bol mic de sticlă şi i-o aşeză în faţă.
- Ce fel de sos ar dori doamna la saiată?
- Nu ştiu. Găsesc eu ceva, zise ea, ducîndu-se la frigider şi, deschizînd uşa,
scotoci cu privirea.
Buzele i se Jugulaseră într-o expresie de fetiţă curioasă şi el se surprinse
privind la ea şi la pijamaua ei fluidă. Mare păcat să laşi în searna unor cîrpe de
mătase toată această mîngîiere. El s-ar fi descurcat mai bine în treaba asta, chiar şi
cu o mînă legată la spate.
De două, de trei, de patru ori mai bine, fir-ar să fie! Ea nu ştia nici cel rnai
elementar lucru pe care trebuia să-l ştii cînd angajai un valet. Era prea tînără ca să
mai fi avut vreunul. Ceasul cuptorului zbîrnîi şi Pat se duse nervos să scoată puiul,
înainte ca ea s-o facă şi pe asta. Puse tigaia pe tejghea să se răcorească puţin.
- O să mănînc sos italian cu smîntînă.
- Prea bine, doamnă. El încercă să-i ia 'sticla din mînă, dar ea îi fugi din cale
rîzînd.
- Nu, lasă-mă pe mine. Vreau să văd dacă tot antrenamentul ăsta cu greutăji
ajută la ceva.
Destupă sticla şi ridică braţele într-un gest de triumf.
- Victorie! exclamă ea. Cum |i se pare, sînt puternică?
Pat îi puse o lingură de orez în farfurie şi apoi aşeză pieptul de pui deasupra.
Nu era puternică deloc. Era o fetiţă fragilă ca o albinuţă, gata să ia lumea în piept.
Era o pisicuţă mică, închipuindu-şi că gheruţele îi asigură protecţie. El se foi prin
bucătărie încurcat; aşteptînd ca ea să termine salata.
- Tu cînd mănînci? întrebă ea.
El găsi o pată de grăsime pe tejghea şi o îndepărtă cu grijă.
 - După ce termini, spuse el în cele din urmă.
- Ai pierde mai puţin timp, dacă ai mînca împreună cu mine.
Anne & Ed Koîaczyk - Nu mă simt în largul meu să mănînc în timp CB
muncesc.
- Fă curn doreşti E! puse puiul pe masă în faţa ei, iar farfuria îi scă din mînă şi
îovi masa cu un zgomot înfundat. Doamne, nu putea face asta. Să facă ce doreşte
ar fi însemnat s-o ia în braţe şi s-o strivească de corpul lui, pînă ce ea ar fi gemut în
extaz. Dacă ar fi făcut asta, ar fi ajuns la închisoare sau ar fi trebuit să-şi schimbe
categoria de clasificare din cea de valet în aceea de gigolo. Nici una, nici alta nu-i
conveneau Nu se născuse încă femeia care să bage un IWahoney în puşcărie sau
să-l vîre în laţ.
Camilia întoarse butonul televizorului, îniăîurînd imaginea chipurilor vesele de
pe ecran. După scurta străfulgerare de azi-diminea|ă în care zărise raiul, îşi
imaginase că pînă !a ora asta aveau să plutească deasupa norilor. Dar Pat nu
coopera deloc.
Puse mîna pe o carte pe care o cumpărase . rsu! sâptămînii, dar nu trecu mai
departe de pasajul în care războinicul irlandez depunea prima sărutare pe buzele
tremurătoare ale eroinei şi lăsă cartea deoparte, dezgustată, l se păru că aude paşi
apropiindu-se şi apucă în grabă un exemplar din Business Week.
- Ai ceva preferinţe pentru micul dejun sau pentru cina de mîine, domnişoară
Ross?
Dusty lăsă revista deoparte şi privi pe deasupra ramelor de la ochelarii pentru
citit către bărbatul fabulos din faţa ei. Războinicul irlandez pentru care buzele ei
tremurau. Totuşi, el nu părea să tremure pentru ea cu aceeaşi nerăbdare. Ce-ar
zice dacă i-ar spune că-l vrea pe el la micul dejun?
- Nu, mi-e indiferent, - Ce-ai zice atunci de un peşte la prînz şi ouă Benedict la
micul dejun?
- Sună bine.
- Prea bine, doamnă.
El se întoarse să piece, fără să fi domolit vreuna din dorinţele care luptau
înăuntrul ei.
- Pat, eşti cumva supărat pe mine?
El se opri, cu umerii ţepeni, cu trupul încordat şi ochii aţintiţi în podea.
- Nu, doamnă, nu sînt. îşi înălţă din nou faţa, înăsprită, de parcă vînturi
puternice ar fi bătut Anne & Ed Koiaczyk împrejurul !uiu Sau înăuntrul lui. Sînt
furios pe mine însumi, îmi pare rău dacă asta s-a răsfrînt şi asupra dumitale.
Păru! îi căzu pe frunte. Mîinile iui ar fi vrut să-l dea pe spate şi să-i mai
ciufulească din nou.
- Mi-a făcut plăcere şedinţa de exerciţii de azi, spjjse ea.
- îmi cer scuze pentru lipsa mea de delicateţe, doamnă. Cuvintele fură rostite
ia repezeală, era o treabă neplăcută, de care era bine să scapi cît mai repede.
 - N-ai pentru ce să-ţi ceri scuze. A fost ceva ce-am dorit amîndoi.
Panica îi cuprinse inima lui Dusty şi ea rosti cuvintele pe negîndite, înainte ca
el să apuce să-i replice.
- Uite ce e, s-a întîmplat şi gata. Sîntem amîndoi adulţi, hai să ne purtăm ca
nişte oameni mari.
Ochii lui nu păreau că pot sau că vor să-i întîinească pe ai ei. Aîîta pagubă,
căci ea reflecta asupra variatelor moduri în care se pot purta adulţii.
- Cum doriţi, doamnă.
Cum dorea? Nu, nu era tocmai cum dorea, dar va trebui să se mulţumească
deocamdată cu asta, pînă ce-i va veni în minte o modalitate de a topi iarăşi rezerva
lui.
- Doamna mai doreşte ceva?
- Nu, noapte bună, Pat.
- Noapte bună, doamnă.
Ochii lui rămaseră distanţi şi ei ieşi din cameră.
Dusîy privi locul gol pe care îl lăsase e! şi urmări cum aerul capătă forma
războinicului irlandez din visele ei.
- Ah, mamă! murmură ea, în timp ce se ridică în picioare şi se duse să-şi ia din
nou cartea.
Poate că era timpul să vadă ce se mai întîmplă după sărutarea care făcuse să
se cutremure pămîntul. Era bine să fie pregătită, pentru orice eventualitate.
Anne & Ed Koîaczyk - Bună, tată. Ai vrea trei bilete Ia un meci de fotbal în
sală, pentru astă seară? întrebă Dusty în receptorul telefonului în timp ce
construia, absentă, un lanţ din agrafe de birou. Cineva le-a luat pentru un client,
dar, nu ştiu din ce motiv, acesta nu se mai poate duce.
- Vinerea e o seară potrivită ca să ieşi undeva. Am putea să ne distrăm de
minune.
- Noi doi? Credeam că vrei să inviţi nişte prieteni.
- Nu eşti tu prietenul meu cel mai bun?
- Tată! protestă Dusty.
- Care-i problema, Camilla? Ai întîinire sau pur şi simplu nu vrei să ieşi cu
bătrînu! tău tată?
- Dar sînt trei bilete, tată. Pe cine mai vrei să inviţi?
- Adu-l pe vaietul tău. E mare amator de fotbal, a jucat şi în sală şi pe teren, el
însuşi.
Pentru clubul Sân Diego sau cam aşa ceva.
Nu era nici o garanţie că Pat o să vrea să petreacă o seară împreună cu ea.
Trecuseră treisprezece zile de cînd o sărutase şi ea încă nu reuşise să găsească vreo
fisură în armura lui, o crăpătură în zid, o verigă slabă în lanţ. Se încruntă şi aruncă
lanţul din agrafe.
- Nu sînt sigură că o să vrea să vină.
 - Nu ţi-am spus să-l rogi. Ce naiba?
Lucrează pentru tine sau nu? Dă-i ordin. Spune-i că trebuie să vină ca să-ţi
ţină haina şi să-ţi deschidă uşa sau ceva de genul ăsta.
Ea nu fu în stare decît să ofteze. Continuase să-şi facă programul de exerciţii,
dar putea ea să se îmbrace şi-n palton în locul jambierelor şi a! şortului celui nou,
că Pat tot n-ar fi observat. Devenise o statuie de gheaţă, iar ochii iui rareori Ânne &
Ed Kolaczyk îi întîlneau pe ai ei, darmite să mai observe foamea din ei. La naiba!
Trăia în casă cu cei mai grozav tip pe care-l întîlnise vreodată. Dar oare era o
mişcare bună să-i ceară să meargă împreună cu ea la un meci de fotbal?
- Mergem cu maşina mea şi conduc eu,-continuă tatăl ei. Mi-a spus un prieten
de un local polonez nou pe Central Avenue. Mîncare extra, preţuri mici. Trec să vă
iau la cinci.
Dusty rămase cu gura căscată în faţa telefonului amuţit. Analiză ambele
variante şi ridică receptorul să-! sune pe Pat.
- Nu-l înghesui pe şofer, Camillai spuse tatăl ei, aflat la volan.
- Eu o să-mi pun braţul aici, se oferi Pat sn-şi aşeză braţul pe spătarul
banchetei, îşi roti puţin silueta masivă, sprijinindu-se de uşă. Aşa e mai mult loc.
- lartă-mă! murmură Camilla. Nu-i părea rău că trebuie să stea mai aproape
de Pat, ci pentru că i se părea că lui nu-i făcea plăcere.
Ea îşi aţinti privirea înainte, în peisajul monoton al oraşului. Nici chiar
primăvara nu reuşea să dea un pic de culoare clădirilor obosite care se înşiruiau
de-a lungul străzilor prost întreţinute. Dar, în definitiv, primăvara nu putea face
minuni, în orice caz, n- avea nici un efect asupra stării de spirit a lui Pat. Cînd
venise, la început, să se angajeze la ea, era voios şi cu inima uşoară. Acum nu era
mâi vesel decît un viscol în aprilie. Azi arăta a cer acoperit, cu probabilitate ridicată
de pioaie şi îngheţ.
Cina fusese un calvar. Rulada de viţel umplut, pe care-o comandase ea,
fusese, delicioasă, dar nu putuse mînca prea mult. Apetitul lui Pat nu părea să fie
afectat, dar purtarea lui- era ţeapănă şi formală. Tată! ei fusese nevoit nu numai să
pornească conversaţia, ci şi s-o reînvie din minut în minut. N-ar fi trebuit să-!
silească pe Pat să vină.
- Tare-aş vrea să vă liniştiţi, bombăni tatăl ei, sfîşiind tăcerea. E destul de greu
să conduci în agiomeraţia asta chiar şi fără să vă foiţi tot timpul.
Dusty simţi cum îi ard obrajii. Tonul tatălui ei era exact ca atunci cînd o
adusese împreună cu micul Jimmy Shea de la repetiţiile la cor. Numai că atunci se
bucuraseră de iuxui de a avea întreaga banchetă din spate la dispoziţie, fiecare la
cîte un geam. în seara asta, bancheta din spate a maşinii era plină de cutii. Erau
nişte pachete pe care din cine ştie ce pricină tot uita să le ducă !a Armata Salvării.
Pat îşi drese glasul.
- Ar trebui să fie un meci tare.
- Da, aprobă tatăl lui Dusty.
 - Cele două echipe luptă pentru locul întîi.
D'jsty îşi studiase bine tema şi citise asta în ziar.
După un minut de tăcere, Pat îşi drese glasul din nou.
- Niciodată nu puteam suferi să jucăm cu Stings la ei acasă.
- îmi închipui, spuse tată! ei, întorcîndu-se să privească pe deasupra lui Dusty
către Pat. Nu îi se întîmpiă să piardă prea multe meciuri pe vechiul stadion.
- Pot să fie complet epuizaţi, spuse Pat. Dar vin ultimele cincisprezece minute,
zece sau cincisprezece mii de oameni încep să ţipe şi.
deodată, te trezeşti că vin în forţă, ca o echipă proaspătă.
- Oare gaîeria înseamnă chiar aiît de mult pentru nişte jucători profesionişti?
întrebă Dusty.
- O, bineînţeles. Orice profesionist - din orice domeniu - joacă mai bine cu un
public care-l iubeşte. Poţi simţi cum ajunge emoţia pînă la tine.
Nu putea oare să simtă şi emoţia ei ajungînd pînă la el? Privi înainte, dorindu-
şi să fie publicul lui iubitor, dacă el ar fi lăsat-o.
Găsiră un loc de parcare
şi merseră pe jos puţin pînă la uşa stadionului, în jurul lor se aflau perechi
tinere, părinţi cu copii şi tot felul de suporteri, toţi cu un aer fericit şi emoţionat.
Chiar şi faţa lui Pat se lumină şi vocea i se învioră, cînd începu să discute cu tatăl
ei calităţile celor două echipe. Oare să fi fost ea singura căreia nu-i păsa cine cîştigă
jocul? Cum ar fi putut măcar să se concentreze la meci, cînd Pat părea orb la faptul
că ea e femeie?
Locurile lor erau grozave, destul de aproape de teren, dar în acelaşi timp
destul de sus ca să poată vedea desfăşurarea acţiunii. Se aşezară ca să privească
un meci demonstrativ, de deschidere, între două echipe de fete de la două licee.
Braţut lui Pat îl atinse pe al ei, dar ea nu-şi dezlipi privirea de pe teren. Ştia destul
de puţin despre fotbal şi aproape nimic despre regulile jocului de pe teren, dar asta
n-avea nici o importanţă. Ochii ei priveau jocul de pe teren, dar corpul ei nu ştia
decît că Pat era aproape. Că braţul lui îl atingea pe al ei, că vocea lui o învăluia
atunci cînd el vorbea cu tatăl ei, că ar îi vrut să-şi mişte mîna uşor ca s-o atingă pe
a ei.
- Ai mai văzut vreodată un meci de fotbal în sa!ă?
Aproape că tresări, atît fu de uimită cînd îi simţi respiraţia aproape de urechea
ei. Fireşte, stadionul era zgomotos. El trebuia să se aplece spre ea ca să se facă
auzit. Ea se întoarse cu faţa spre el. Ochii lui erau adînci şi erau aproape, iar în ei
ardea un foc pe care vocea nu-l dezvăluia. Rămase descumpănită şi hotărî să-i
răspundă pur şi simplu la întrebare.
- N-am văzut în viaţa mea nici măcar un meci de fotbal în aer liber.
Zîmbeîul lui aruncă în aer scîntei care aterizară pe obrajii ei şi i-i aprinseră, -
Atunci înseamnă că te-aşteaptă o adevărată încîntare.
 El se întoarse cu faţa spre teren, rămînînd încă- aplecat spre ea şi începu să-i
araje diferite zone a!e spaţiului de joc. Ea ştia că entuziasmul iui se datora jocului
pe care-! iubea şi nu faptului că era ea alături, dar era cu neputinţă să nu te
molipseşti de această febră.
El îi luă mîna într-a lui, dar ea era sigură că o face fără să fie conştient de
asta. încercă să nu-şi încleşteze degetele şi nu-i rămase decît să spere că
răspunsurile ei vor fi cît de cît inteligibile. Nu pricepea o iotă din tot ce îi spunea el,
dar Pat continua să vorbească, de unde trase concluzia că vorbele acelea trebuie să
fi avut totuşi un sens.
Jocul fetelor se termină, luminile se stinseră, cu excepţia unui reflector care
urmărea un bărzăune uriaş care se.zbenguia pe teren. Pat dădu drumuf mîinii ei ca
să poată aplauda şi ea i se alătură, lui şi miilor de suporteri.
- Vezi, nu-ţi pare bine că te-ai hotărît să vii?
o întrebă tatăl ei, aplecîndu-se spre ea.
- Da, tată, e grozav. Cel puţin în următoarele două ore, Pat avea să fie alături
de ea. N-avea unde să fugă, n-avea cum să se ascundă în spatele unui chip rece. Ea
va împărtăşf din entuziasmul lui pentru ]oc şi va împărţi cu el braţul scaunului.
Poate că focul care o răvăşea avea să se extindă.
- Ah, mă simt minunat! exclamă Dusty după ce sorbi o jumătate de cutie de
bere. Lichidul rece îi unse ca un balsam coardele vocale suprasolicitate. Mîine o să
vorbesc ca din butoi.
Asta în cazul în care n-o să-mi pierd de tot vocea.
- Roagă-te cerului, Pat, spuse tatăl ei din colţul gurii. Poate ai noroc şi-şi
pierde vocea.
- Nu face pe deşteptul, ripostă ea.
încercă să-i dea tatălui ei un ghiont peste umăr, dar era strivită între cei doi
bărbaţi, în taverna strîmtă, şi era greu să-şi ia elan.
- Iar pe tine te poftesc nici măcar să nu zîmbeşti, i se adresă ea lui Pat.
- Sînt solemn ca un episcop, doamnă.
Ea îi zîmbi, bucuroasă că ironia lor blîndă revenise la stadiul în care fusese la
început. Mai sorbi o înghiţitură mare de bere şi se sprijini de spătarul tare al
banchetei de lemn, simţindu-se relaxată între cei doi bărbaţi musculoşi. Avea o
senzaţie de intimitate, se simţea protejată şi fericită.
- Nici acum nu-mi vine să cred cît am putut să strig.
- întreabă-mi urechea dreaptă, spuse Pat.
- Dar aveau nevoie de mine. Chiar tu ai spus că suporterii sînt foarte
importanţi.
- Aici nu te pot contrazice, consimţi Pat. Au cîştigat.
- Au zdrobit cealaltă echipă, îl corectă ea.
l-au anihilat pur şi simplu. Zece ia patru înseamnă mai mult decît a cîştiga.
Pat se întoarse şi întrebă peste capui ei:
 - întotdeauna a fost aşa de pătimaşă?
- Totdeauna, răspunse tatăl ei.
- Protestez, îl dojeni Dusty. Sînt şi am fost întotdeauna o doamnă drăguţă şi
blîndă.
- De asta nici nu mai ies în lume cu ea, turnă tatăl ei gaz peste foc. Era bine
cînd eram tînăr.
Am fost întotdeauna puţin cam prea greoi ca să pot alerga repede, dar
reuşeam totuşi să fac fşţă scandalurilor pe care le stîrneau ea şi cu maică-sa.
- Am fost întotdeauna nişte adevărate doamne, pufni Dusty.
- Dar acum, continuă el, pe lîngă faptul că sînt prea gras ca să alerg, sînt şi
prea bătrîn ca să mă bat. Trase o duşcă zdravănă din berea lui. Nu mi-a mai rămas
decît să fiu 'amabil, iar inima mea e prea slabă ca să se împace cu o schimbare atît
de radicală.
- Erai scandalagiu pentru că aşa aveai tu chef, bombăni Dusîy. Nu da acum
vina pe mine.
Ea îşi termină berea şi rămase relaxată în căuşul pe care-l formau trupurile
celor doi bărbaţi masivi, aşezaţi de o parte şi de cealaltă. Zgomotul tavernei era
puternic, dar nu supărător. Privi leneş spre paharul gol. Oare să cheme cheineriţa?
Şi paharul lui Pat era aproape goi. Poate că ar mai fi băut şi el unul şi atunci i !-ar
fi umplut şi pe al ei.
- Hei Paî! î! chemă tatăl ei. !mj faci un servicu9 - Du-o pe Camilla pe ringul de
dans. Blonda aia cu bluză verde de la capătul dinspre noi al barului îmi face cu
ochiul de zece minute. Am semnul de răspuns gata pregătit, dar prezenţa Camiilei o
derutează - Ce7 zsse Dusty şi privi prin încăperea slab luminată către bar. Abia
putea distinge barul, darămite o femeie îmbrăcată în bluză verde.
- Hai să dansăm, Camilla, spuse Pat şi o trase în picioare, fără să mai aştepte
răspuns.
- Pat! Dar era numai un protest de com plezenţă şi ea îi iasă s-o tragă aproape,
de îndată ce ajunseră pe ringul de dans, care era şi mai slab luminat decîî restul
localului. Difur< Valetul şi siăpîna lui zoarele revărsau valuri lente şi o muzică
senzuală care o împingea şi mai aproape de el. N-avea altă dorinţă decît să se
lipească de el.
Trupul lui era voinic şi puternic, braţele lui o ţineau într-o
captivitate la care s-ar fi supus bucuroasă, îşi sprijini capul de pieptul lui,
simţindu-i şi auzindu-i bătăile inimii.
Ea respiră adînc, aproape fremătînd de simpla plăcere de a fi aproape de el.
Braţele lui îi dădeau o minunată senzaţie de pace şi siguranţă, creau o intimitate pe
care o împărţeau numai ei doi, un paradis departe de restul lumii.
Era adevărat, stătuse Ungă e! şi în maşină şi pe stadion, dar apropierea asta
era diferită, într-un fel atît de minunat. Aici, braţele lui o cuprindeau pentru că aşa
voiau. Ce contează că fusese sugestia tatălui ei? Tatăl ei nu dictase gradul de
apropiere, nu hotartse eî ca inimile lor să bată ia unison.
Mîinile lui Pat se lipiră de spatele ei, trăgînd-o ,mai aproape cu o certă pornire
posesivă, deşi trupurile lor păreau deja topite unui într-aitul. Ea îşi ţinea ochii
închişi, dar simţurile îi erau pline de prezenţa lui. Mirosul săpunului pe care îi
folosea el o învăluia, părul aspru de pe piept îi gîdila obrazul prin cămaşă, tar
zgomotul respiraţiei sale neregulate se amesteca cu bătăile inimilor lor. Mintea ei
amesteca imagini confuze despre loc şi timp, dar nimic nu conta, atîta vreme cît
braţele lor refuzau să rupă îmbrăţişarea, trupurile lor se mişcau de parcă ar fi fost
unul singur, ca şi cînd ar fi dansat împreună de-o veşnicie şi poate chiar aşa şi era.
Ca spirite, dacă nu ca trupuri.
Comuniunea lor fu curmată prea curînd. Dusty se simţi derutată şi
însingurată, cînd braţul lui Pat îi dădu drumul, îi trebuiră cîteva clipe ca să-şi dea
seama că muzica se oprise. Să fi fost numai asta? Oare melodiile sufletului care-şi
înfiripaseră murmurul între ei doi fuseseră numai în închipuirea ei?
Muzica reîncepu.
- Acum, că tot ne-am antrenat la dans, ar fi bine să profităm şi de asta, îi şopti
Pat.
- Să profităm, consimţi Dusty, topindu-se din nou în îmbrăţişarea lui.
Ea pierdu socoteala ~ melodiilor, ştiind doar un lucru, că ea şi Pat se aflau
aproape, mişcîndu-se în ritmuri senzuale după foamea sufletelor lor, care numai
printr-o coincidenţă se potriveau cu ritmurile exterioare ale muzicii. Respiraţia lui
Pat era blîndă şi caldă, iar buzele lui păreau să-i atingă creştetul. Oare era doar o
închipuire? Era parte din visurile ei? Oare faptul că îl dorea atît de mult îi provoca
iluzii?
Nu-i mai păsa dacă era iluzie sau realitate. Tot ce-şi dorea era ca dansurile şi
pauzele să continue ia nesfîrşit. Dans şi pauză. Dans şi pauză. Se simţea ca în rai
să fie ţinută de acele braţe şi să poată privi în sus în ochii aceia în care flăcările
străluceau chiar şi pe întuneric. Era pe punctul de a-şi da tot restul vieţii pentru
ritmul aceia, *cînd fu trezită de un ghiont. Dusty îşi ridică privirea şi dădu peste
ochii tatălui ei, care zîmbeau. înainte ca ea să apuce să spună ceva, el dispăru.
- Vrei să mai bei o bere? întrebă Pat.
. - Sigur. Parcă-i era frig fără braţele lui împrejur şi se simţea prost pentru că
ţesuse o vrajă care o fermecase numai pe ea. Cred că te-ai ocupat destul de mine ca
să-i dai tatei o şansă cu blonda.
- Oho, la asta mă pricep, spuse el rîzînd şi o conduse prin mulţime- Oricînd
sint gata să mă sacrific şi să ţin o frumoasă doamnă în braţe, numai ca să pot ajuta
un prieten Parte din îngrijorarea şi amărăciunea ei se risipiră odată cu rîsul lui. Se
opriră la bar şi mai comandară două beri, iar Pat le duse pînă la masă.
 - Puteam să mi-o aduc şi singură, spuse ea, prăbuşindu-se în intimitatea
umbroasă a separeului. El îi puse berea în faţă şi apoi se aşeză pe latura mesei
afiată după colţ.
- De ce? Doar sînt valetul tău.
Ea hotărîse să ignore acest lucru toată seara. El de ce nu putea face lafel?
- N-am putea să ne prefacem că nu eşti?
Cum ar fi dacă ţi-aş da în seara asta liber?
El clătină încet din cap, dar nu ca răspuns la întrebarea ei.
- Tot valetul tău sînt, chiar şi în seara mea liberă.
Ea îl privi, iar .privirea ei îi atingea buzele, muşchii fermi ai obrazului şi
zăbovea în adîncul tristeţii din ochii lui. El îi întoarse privirea pentru o clipă.
- Oare contează chiar atît de mult? întrebă ea. Mîna lui era atît de aproape,
degetele ei se întinseră ca să atingă fireie negre de păr de pe dosul ei.
El rezistă atingerii ei un moment, apoi îi acoperi mîna cu a lui. Presiunea era
puternică şi caldă, şi tristă, o strîngea pentru că nu putea face altfel. Dar în acelaşi
timp nu putea nici să continue.
- Cum ar putea să nu conteze? întrebă el.
Ea vru să protesteze şi el îl acoperi buzele cu degetul. Cuprinsă de o dorin|ă
prea puternică ca să se !ase ignorată şi temîndu-se de protestele lui. ea sărută acei
deget şi îi zîmbi. El îi întoarse zîmbetul, - Eşti o doamnă nemaipomenită, îi spuse el.
Şi te respect tot pe atît pe cît îmi placi. Dar nu e înţelept să lăsăm să se înfiripe
ceva între noi.
- Poate e prea tî'ziu ca să ne rnai oprim.
Zîmbetui aproape că îi cuprinse si privirea.
- înţeleg acum de ce eşti aşa de bună în munca ta. Nu te dai bătută niciodată,
aşa-i?
- Nu. Ce-i atît de groaznic în faptul că ne place să fim împreună? Dacă eşti
valetul meu, înseamnă că nu mai putem rîde amîndoi?
- Am visat la ceva raai mult decît !a a rîde împreună cu tine, mărturisi el.
Ea simţi forţa" care creştea în ea. Se aplecă spre el, acoperindu- i. cu mîna
liberă, mîna.
- Şi eu.
Mîinile lui se retraseră brusc, apucînd cutia de bere.
- Tu ai uitat care-i scopul jocului şi te r< gîndeşti numai să rnarchezi goluri.
El nu-şi ridică privirea, aşa că rată zîmbetul ei.
- Nu sînt decît un valet şi tu ştii mai bine decît oricine cît cîştig. Nu-i destul
pentru viitor.
Nu-i destul pentru mai mult decît cîteva întîlniri ocazionale. Privirea lui era
îndîrjită şi sălbatică.
Şi să nu-ncerci să-mi propui o mărire de salariu!
 Problemele pe care ea nu le văzuse erau acum perfect limpezi - Pat, îmi placi,
îmi place compania ta. Nu putem să fim liniştiţi şi să lăsăm viitorul să-şi poarte
singur de grijă?
Chipul lui încruntat părea dăltuit în piatră.
- Cred că e mai bine să-mi dau demisia.
- Nu!
- Oi fi eu valet, -dar sînt în acelaşi timp şi bărbat, continuă el. Vocea lui se
transformase într-o şoaptă aspră. Acolo, în Europa, toate cele care m-au angajat
erau femei mai în vîrstă.
Femei drăguţe, cu familii. Nu femei care să fie obiectul viselor mele, aşa cum ai
devenit tu. Mă gîndesc, spre binele tău, că mai bine ar fi să-mi dau demisia.
- Spre binele meu?
Asta era mai rău decît se aşteptase.
-c - A fost prea plăcut acolo, pe ringul de dans, cu tine în braţe. Ce-o să se
întîmple dacă înlr-o bună zi mă las luat de val, aşa cum stau întruna singur cu
tine?
Ei nu-i venea să creadă ceea ce-l auzi spunînd.
- Pat, nu se poate să-ţi dai demisia! N-am să te las.
înainte ca el să apuce să răspundă, tatăl ei se întoarse la masă. Dusty fu pe
jumătate bucuroasă şi pe jumătate furioasă pentru această întrerupere. Poate că
era mai bine aşa. îi dădea un răgaz pentru a se gîndi la o modalitate prin care să
răzbată pTnă la inima lui Pat. El se simţea atras de ea; cel puţin de asta era acum
sigură. N-ar trebui să fie chiar atît de greu să-l facă-să treacă la acţiune, bizuindu-
se pe această atracţie.
- Eşti sigură că nu te deranjează dacă rărnîn aici peste noapte'?
- Fireşte că nu. tată. E un drum prea lung pînă la tine ca să conduci-acum, la
ora asta tîrzie. Ea îi puse un teanc de cearceafuri şi pături pe canapea. Ai tot ce-ţi
trebuie?
- Aşa s-ar părea. Aruncă o parte din pernele decorative pe un scaun. Numai că
n-aş vrea să-ţi stric planurile, ştii... t Rîsul izbucni cu uşurinţă, reuşind să aducă
un zîmbet în ochii tatălui ei.
- Nu, tată, nu-mi strici nici un plan.
Cum putea oare s-o întrebe aşa ceva după toată răceala şi rigiditatea aceea din
timpul drumului spre casă?
- Să ştii că poţi să-mi spui să plec. Aş înţelege.
Ea îl îmbrăţişa.
- în ciuda codoşlîcului tău de astă seară, Pat e încă numai valetul meu.
Un val de roşeaţă urcă în obrajii lui.
- Am încercat numai să dau o mînă de l ajutor. E un băiat simpatic şi ar fi
timpul să te i cam aşezi şi tu cu cineva.
- Da, să trăiţi. Am să-i transmit şi lui. îi sărută pe obraz. Somn uşor!
 - Noapte bună, Camilla.
Nu minţise. Era bucuroasă că tatăl ei ' rămăsese aici în noaptea asta. Pat o să-
şi , închipuie că virtutea ei e în deplină siguranţă ':
Vaietul şi stăpîna iui dacă taică-său a rămas în apartament, iar pînă cînd
acesta o să piece mîine, trăgea speranjă că Pat o să uite de toată prostia aia cu
demisia.
Pat se ivi în celălalt capăt al holului.
- Noapte bună, domnişoară Ross. Tatăl dumiîale are tot ce-i trebuie?
- Da, mulţumesc. Cred că se pregăteşte deja de culcare.
- Şi dumneavoastră doamnă? Pot să vă mai fiu de folos cu ceva?
Ea se strădui să fie cuminte şi trimise toate ideile minunate care îi trecură prin
cap înapoi în eter.
- Nu. mulţumesc, Pat. Pe mîine.
- Noapte bună, doamnă.
- Este o clădire mare şi veche, îi spuse domnul Ross lui Pat a doua zi
dimineaţă, ia cafea. Şi are un amplasament superb. Cred că ar fi perfectă pentru
ceea ce-ţi trebuie.
- Sună aproape prea frumos ca să fie ade vărat. Pat privi în ceaşca de cafea, în
timp ce mintea lui începuse deja să studieze posi bilităţile pe care ie deschidea
oferta iui. Daca ar putea găsi amplasamentul adecvat, dacă şi-ar putea pune visul
pe picioare, ar putea începe să trăiască cu adevărat, să termine cu viaţa asta
încorsetată în uniformă şi papion. Să priveşti, dar să nu vezi. Să vezi, dar să nu
atingi. Viaţa alături de Camilia îl făcea să-i vină să se urce pe pereţi.
- Ce-ai zice să aruncăm o privire la începutul săptămînii viitoare?
- Cu cît mai repede, cu atît mai bine.
- Bună dimineaţa tuturor. Dusty intră în încăpere arătînd proaspătă şi.
curată, ca un cîmp de margarete. Era îmbrăcată cu o bluză galben pal, cu mîneci
scurte, şi cu jeanşi, ţinută care topi bruma de hotărîre care mai rămăsese în mintea
lui Pat în ceea ce o privea.
El se ridică în picioare şi strînse vasele de pe masă, neîngăduindu-le ochilor
săi să privească mai sus de vîrfurile picioarelor goale care se zăreau de sub tivul
jeanşilor.
- Bună dimineaţa, domnişoară Ross. Ce-ai zice de o omletă?
- Ce-i cu toată aiureala asta cu „domnişoară Ross"? întrebă tatăl ei. După
toată giugiuleala aia dintre voi pe ringul de dans ar fi trebuit să depăşiţi demult
faza asta.
- Bună dimineaţa şi ţie, tată. Ea îl sărută pe Anne & Ed Koîaczyk obraz şi se
aşeză alături de el. O omletă ar fi nemaipomenită, Pat.
Vocea ei era uşoară şi vioaie, ca o melodie veselă care-l chema precum
ademenirea anticelor sirene. Pat puse.tigaia direct pe arzător. Nu era el unul din
marinarii lui Ulise! Scoase ouăle din frigider şi avu grijă să stea tot timpul cu
spatele la Camilla.
- Frumos din partea ta că ai hotărît în sfîrşit să te scoli,- bombăni tatăl ei. E
aproape ora prînzuiui şi noi am mîncat de cîteva ore bune.
- Nu văd ce-i aşa de rău în faptul că dorm tîrziu sîmbăta. Am ajuns acasă
după miezul nopţii şi eram foarte obosită. Pe deasupra - îl privi pe Pat cu coada
ochiului, în timp ce-i aducea sucul de portocale - am avut nişte vise aşa de
frumoase, încît nu m-am îndurat să mă trezesc.
Pat se retrase lîngă tejghea şi bătu ouăle pînă ce fierbinţeala din sîngele lui se
potoli. Cînd afacerea lui avea să fie pusă pe roate, o să lase slujba asta şi o să se
întoarcă pentru a accepta provocarea care se citea în ochii Camillei. O să aibă ei
grijă să înteţească acea flacără pînă ce-o să se prefacă într-un rug.
- Cafea, domnişoară Ross?
Valetul şi stăpîoa lui - Hei, !as-o mai moale, că şi-aşa abia de-i ajungi cu
prăjina la nas, protestă tatăl ei. O cheamă Camiila. încearcă. Ca-mi-lla.
Ochii ei albaştri îl înfruntară, sclipind ca nişte lacuri îngheţate de munte Ea
jyca un joc la care se pricepea şi el foarte bine.
- Cafea, Camilla? Numele se rostogoli de pe buzele lui, dulce ca mierea.
- Da, mulţumesc. Lacurile de munte se încălziră, în timp ce Camiiia şi tatăl ei
stăteai de vorbă, Pat îi pregăti omleta. CamiHa, Camilia, Camilla. îi plăcea cum
sună numele ei atunci cînd îl rostea cu g!as tare. Răsturnă omleta pe o farfurie şi i-
o puse în fală, apoi umplu din nou ceaşca Iui şi pe a domnului Rcss.
- Ai destul loc acolo? îl întrebă domnul Ross pe Pat. Ce-ar fi să ne tragem mai
aproape de Camiiia? O făptură mărunţică cum e ea n-are nevoie de prea mult loc.
- Poate că voi doi v-aţi făcut pianul să mă trimiteţi să stau pe treptele de la
intrare!
- Nu, doamnă. Pat îi zîmbi şi apoi se corectă.
Nu, CamiHa.
îi 'ungi numele destul de mult, încît să facă să-i ţîşnească umbre purpurii în
obraji, apoi îşi pironi privirile în ceaşcă. Să-i întoarcă numai puţin din purtarea ei
diabolică şi va deveni ceva mai respectuoasă.
- Sîntem bucuroşi să avem printre noi o persoană aşa drăgălaşă, o asigură
tatăl ei. N-am dreptate Pat?
E! etala un zîmbet iarg.
- Ba chiar foarte multă dreptate.
- Apreciez entuziasmul vostru.
- Hai, Carnilla, spuse tatăl ei, bătînd-o uşurel pe spate Fii fată drăguţă.
Ea îi întoarse o privire iritată, dar tatăl ei îi răspunse cu o expresie de
surprindere:
 - Doamne, zise ei, dar chiar că ai început să prinzi puteri. Ochii lui îi măsurară
umerii. Parcă ţi s-au îndreptat şi ţi s-au semeţit umerii. Cum ai reuşit, te-ai apucat
de gimnastică?
- Pat a elaborat un program de exerciţii pentru mine, răspunse ea.
- Bună idee, îi spuse lui Pat tatăl ei.
începuse să devină cam molatică.
Pat sorbi din cafea.
- Mai degrabă genul firav, aş zice.
- Da, în partea de sus a corpului, îi dădu dreptate Dusty senior. Dar în zona
mijlocului, moliciune de orăşeancâ, cum ar zice băieţelul .—T nepotului meu.
De data asta, Pat luă o înghiţitură zdravănă de cafea.
- Nu cît să fie neplăcut, deşi mai e pînă la perfecţiune.
Două perechi de ochi albaştri se îndreptară spre el, o pereche privind ironic,
cealaltă încruntată şi furtunoasă. Un bărbat mai puţin dîrz ar fi socotit de cuviinţă
să strîngă pînzele şi să adăpostească corabia într-un port mai liniştit, dar cei din
neamul Mahoney erau croiţi dintr-o stofă mai aspră.
- E încă prea devreme ca să se vadă îmbunătăţirile, spuse Ross, ţinînd mîna pe
umărul Camillei. Dar le poţi simţi.
Pat mai sorbi o dată din cafea şi goli ceaşca. Din nefericire, a se ridica acum ca
să şi-o umple din nou ar fi semănat a abandon, a laşitate. Nu dădu importanţă
acestui pericol care vuia în depărtare.
- Ei, dar tu poţi? întrebă Camilla.
Vocea ei avea o calitate pe care nu i-o observase înainte, de a produce ecou, iar
ochii îi erau plini de luminiţe sclipitoare. O privire rapidă confirmă bănuielile lui.
Luminiţele sclipitoare erau scîntei, scîntei în toată regula, de la un Arme & Etî
Kolaczyk incendiu de pădure.
Ei îşi drese glasui şi încercă să domolească fiăcările cu o doză de
profesionalism rece.
- lartă-mă, ce-ai spus, doamnă?
Buzele ei se ridicară într-un surîs.
- întrebam dacă tu poţi să simţi îmbuProvocarea din vocea ei era mai presus
de Oiice îndoială, ca, de altfel, şi strigătele strămoşilor săi irlandezi care-i impuneau
să ridice mănuşa. Pentru onoarea clanului Mahoney. pentru mîndria familiei
pentru generaţiile nenăscute încă şi care aveau să poarte povara ruşinii dacă el s-ar
fi dovedit laş, inspiră adînc şi se întinse să-i pipăi3 urnă; - Da, încuviinţă ei începe
să se simtă /or. Serios!
Jăratecul sclipi în privirea Camiiiei şi Pat îşi trase uşurel scaunul înapoi, între
laşitate şi bun simţ era totuşi o diferenţă. O să-şi ia cafeaua acum, înainte ca focu!
care-! îmboldea să răspundă, să nu fi stîrnit o furtună.
- Mai e ceva ce-ai vrea să controleze, tată?
întrebarea se adresa tatălui ei, d
 ar ochii Camillei râmaseră aţintiţi spre Pat, - Şi pectoralii tăi arată bine, spuse
domnu!
Valetul şi »tăpîna lui Ross. Ce părere ai, Pat?
La dracu' cu bunul simţ: > - Cred că am s?
reirase spre sobă.
- Laşule.
Fantomele ance; oripilate. Laş? Ii făcuse cu adevărat pc Mahoney laş? Ideea &
de neve-' înoît e! împinse spiritele înţeieseseră ele bine.
- Talia ta arată bir ataşasem de pernitofe f,-ea pe care înainte.
Pat se întoarse încet pînă la masă ş cestile tuturor, tocmai c i'n d Camiiia ter
omleta.
- A fost delicioasa. Pat. Voc aproape normală. E ciar că te ţ cu ouăle.
în ochii ei era o $.: :onîcă, iar pe b un zîmbet provocator. Strămoşii ţipau,
cerînd sa fie răzbunaţi, ii îngăduiră numai să pună cana de cafea înapoi pe sobă.
apoi îi înarmară braţi.1 pentru luptă. Un-zîmbet irlandez, pur s> nevinovat, i se
aşternu pe buze sp neamului Mahoney îi veni pe limbă, iar farmec,.unor întregi
generaţii îi juca în priviri.
îşi mişcă scaunul pe după colţul mesei şi îşi dădu drumul pe el. Qchii Camillei
se îngustară, bănuitori, în clipa cînd el îşi alunecă braţul peste mijlocul ei.
- E chiar foarte bine, spuse el, rîzînd din toată inima, şi strînse braţul puţin
mai tare. Ea se cuibări lîngă el, mireasma ei discretă îmbălsămînd aerul. Perfect,
dacă e s-o spunem cinstit.
- Mă bucur atît de mult, murmură ea, încercînd să se elibereze din strînsoarea
lui.
Ei zîmbi şi refuză să se clintească, în timp ce mîna cealaltă îi atinse coapsa,
pipăind ţesătura jeanşilor mulaţi.
- Şi coapsele se prezintă destul de bine, o asigură Pat, mişcînd mîna încet în
lungul piciorului ei. în jos, pe coapsă, peste genunchi şi apoi în jurul gambei. Ochii
ei se întunecară. Şi muşchii ăştia de pe gambe. El clătină trist din cap. Ar fi în stare
să-l ispitească în păcat şi pe sfîntul Patrick în persoană?
Tatăl ei abia se ţinea să nu rîdă.
- Ai făcut o treabă al naibii de bună, Pat.
- Mulţumesc, domnule. Fireşte că îmi dau toată osteneala ca să fie bine. Iubita
mea mamă, -c Dumnezeu să-i odihnească sufletul, a insuflat un sentiment al
datoriei şi un ascuţit simţ de disciplină băieţilor ei.
Se ridică şi dădu drumul, fără tragere de inimă, taliei Camiliei. După ce-şi
trase scaunul în spate, sorbi din cafea. Strămoşii se retraseră în tărîmul umbrelor.
Tăcerea care urmă părea ca şi explozivă, în ciuda chicotelilor lui Dusty senior. Pat
încă mai simţea atingerea piciorului Camiliei sub mina lui. l-ar fi plăcut să-i încerce
toţi muşchii din nou, dar de data asta fără bariera ţesăturii de Denim. Mai luă o
înghiţitură din cafea, dar nici chiar lichidul amar şi fierbinte nu reuşi să-i distragâ
gîndurile.
- Mai vrei cafea; tată? Vocea ei era aproape normală. Pat se sili să privească în
ochii ei şi-i descoperi înceţoşaţi, ca un foc făcut cu lemne verzi, dar nu părea
furioasă.
Tatăl ei se ridică în picioare şi se aplecă s-o sărute.
- Limita mea e de două ceşti, scumpo. Am o mulţime de treburi, aşa că mai
bine o iau din loc.
îţi mulţumesc pentru toate.
Ea se ridică, la rîndul ei, în picioare şi el o cuprinse, afectuos, cu braţul - Ştii
ce-i atît de grozav la fetiţa asta? i se Anne & Ed Kolaczvk adresă e! îui Pat.
întotdeauna se poate giumi cu ea.
Pat nu-şi îngădui decît o priviră fugară către Camilla. încă mai avea privirea
aceea ciudată în ochi. Căută un punct de sprijin, măcar cît să fie sigur că strămoşii
plecaseră de-a binefea. Toţi dispăruseră, luînd cu ei acei farmec vestit ai neamului
Mahorrey şi (ăsînd în urmă numai focul c£re dăduse naştere tuturor generaţiilor de
urmaşi. Era cazul să facă un duş rece sau o şedinţă de antrenament cu greutăţile
ceie mai grele.
împreună cu Care ase pe domnul Ross pînă la uşă.
- Nu face tu singur curăţenie, îi Spuse acesta. Ai putea să pui la treabă
muşchii ăştia proaspăt antrenaţi.
Camilia izbucni în rîs, ciin toata inima, care-f făcu pe Pat să simtă tiori pe şira
spinării. Nu că ar fi avut ceva împotriva unui rîs sănătos din cînd în cînd. dar iui
Pat i se părea că strălucirea din ochii ei nu venea drn radiaţia veseliei.
Cînd uşa se închise în urma domnului Ross, trupul lui Pat intră în alertă. Era
posibil ca următoarele cîteva minute să fie cam delicate.
- Mă duc să fac curat, spuse el.
- Ce drăguf din partea ia, - Vreau să fii convinsă că merit banii pe care-i dai.
- Am eu grijă să fie aşa.
Zîmbetul ei periculos H aduse aminte de absenţa unor Mahoney micuţi care
să-i ducă mai departe numele si de datoria lui de a remedia această situaţie, dar
picioarele î! purtara totuşi spre bucătărie. Acolo îşi cufundă mîiniie în apa fierbinte,
cu detergent, pentru spălatul vaselor. Durerea era mare, dar nu reuşea să înăbuşe
batjocura strămoşilor, care, dintr-odată, reapăruseră.
Dusty nu se grăbi. Dacă era un lucru bun pe care-l învăţase, în afacerile
imobiliare, efa aceia că o planificare inspirată a timpului avea un rol deosebit. O
proprietate putea să valoreze cîteva mii într-o săptămînă şi milioane săptămîna
viitoare. Totul era să aîegi bine momentul, îi auzi pe Pat spâlînd vasele în bucătărie
şi se apucă de lecţiile de contabilitate. Cînd ajunse la jumătatea studiului la istorie,
îl auzi pe Pat începîndu-şi exerciţiile cu ridicări de greutăţi şi zîmbi. Timpul se
apropia. Termină de citit ia istorie şi frunzări romanul pe care-l începuse. Eroina,
tremurînd de frică, fusese smulsă din braţele războinicului său irlandez. Probabil
că ei n-o pusese la nici un fel de exerciţii, altfel ar fi fost în stare de mai mult decît
să se smiorcăie. Dusty ridică ochii din carte. Din camera lui Pat nu se auzea nici un
sunet.
Un delicios sentiment de răutate o învăiui, în timp ce pomi în lungul holului.
Tatăl ei scăpase de răzbunarea ei, dar Pat nu. El n-avea nici o şansă să scape. Avea
să-l facă să plătească pentru felul cum o ironizase, şi încă cum! Azi avea să simtă şi
el aceeaşi foame care-o măcinase pe ea. Auzi zgomotul duşului şi se aşeză pe
bancheta instalaţiei de forţă. Cînd zgomotul apei curgînd încetă bătu uşurel la uşa
băii.
- Vreau să-ţi spun ceva, dacă nu te superi, îi strigă ea.
El se opri din fredonat şi, peste numai o clipă, apăru doar cu un prosop
înfăşurat în jurul mijlocului. Buimăceala şi consternarea îi bîntuiau chipul, ca nişte
diavoli răzvrătiţi.
Un sentiment de miiă încercă să iasă ia suprafaţă, ca primii ghiocei ai
primăverii, dar Dusty îl studie o clipă şi îl găsi nepotrivit, îl smulse din rădăcină şi îl
azvîrli deoparte. El nu merita să fie cruţat.
- Vin să vorbim într-o clipă, domnişoară Ross, spuse el. Dă-mi voie numai să
mă îmbrac şi am să vin să te caut eu.
- Măi, măi, dar ce politicos eşti! Ca o pisică sălbatică ce se repede la o pradă
neajutorată, ea făcu un pas spre el.
- întotdeauna sînt politicos, doamnă. Cel puţin,Jntotdeauna încerc să fiu
politicos.
- întotdeauna? Ea se apropie şi mai mult şi-i dădu ocol încet, bucurîndu-se de
încercarea lui evidentă de a fi tot timpul cu ochii pe ea. Atunci, cum ai califica
purtarea de azi dimineaţă de la micul dejun? Foarte politicoasă, potrivit de
politicoasă sau nu tocmai politicoasă?
Un zîmbet se lărgi pe faţa lui Pat, înlăturîndu-i orice urmă de îngrijorare.
- Aceea a fost doar o mostră de umor prietenesc. N-am intenţionat să dovedesc
cîtuşi de puţin lipsă de respect.
- Ei, să ştii că n-a fost tocmai cinstit.
- Cinstit? Intensitatea zîmbetului lui păli întrucîtva, dar ceea ce se putea citi în
ochii Iui era nedumerire şi nu îngrijorare. Taţii'îşi tachinează întotdeauna fetele.
Asta-i feiul lor de a le arăta cît de mult le iubesc.
- Din cîte ştiu eu, nu am decît un singur tată.
Pat îşi trecu o mînă prin păr; cealaltă mînă era ocupată să ţină bine marginile
prosopului, ca să nu se desfacă.
- Ei, şi fraţii mai mari au tendinţa să facă acelaşi lucru.
- Eu nu am nici un fraîe. De fapt, sînt singurul copil.
Ea se afla acum în spatele lui, iar el fu nevoit s-o privească peste umăr. Pat
ridică din umeri.
 - în fine, termenul poate fi folosit în sens larg. El îi poate include pe toţi
bărbaţii care se simt apropiaţi de tine într-un mod fratern.
- Deci, dacă e firesc ca un frate să-şi tachineze sora, s-ar părea că e norma! ca
şi o soră să-şi poată tachina fratele, corect?
- Da, încuviinţă el încet. E corect.
- Mă bucur că eşti de acord. Ea zîmbi şi reveni în faţa lui. Pentru că aş vrea
să-{i aplic şi eu acelaşi tratament. Aş vrea să te ajut la fel cum m-ai ajutat tu pe
mine.
r — T -Cum?
Ea se aştepta ca pe el să-! cuprindă panica, dar el clipi numai o dată şi parcă
îşi transformă chipul în piatră. Ochii lui erau aţintiţi într-un punct aflat dincolo de
ea. Ea nu lăsă ca dezamăgirea să-i submineze hotărîrea.
- Vreau să spun că poate te antrenezi fără nici un efect, preciza ea. Ai efectiv
nevoie de cineva care să-ţi spună cîi de vizibile sînt rezultatele.
Bătaia din timpanele ei era atît de puternică, încît oricum n-ar fi putut auzi
replica lui, în caz că ei ar fi spus ceva, dar îi urmări buzele. Nu se clintiră, Ea
respiră adînc şi-şi adună toată forţa ca să continue. Ajunsese deja destul de
departe. Nu putea da înapoi tocmai acum. Şi, de fapt, nu se auzea în sinea ei decît
un firicel de voce care o avertiza să fie prudentă, şi acela era uşor de trecut cu
vederea, îşi puse mîinile pe umerii lui, strivindu-i uşor.
- Foarte fermi, aprecie ea. Aş spune că sînt tari ca stînca.
Miiniie ei coborîră de pe umeri pe braţe, de-a lungul pielii încă umede.
- Bicepşii sînt superbi.
Anne & Ed Koiaczyk îşi aduse aminte de strînsoarea braţelor Iur din seara
precedentă, de pe ringul de dans. Bicepşii erau mai mult decît superbi, erau
perfecţi. Erau aceia pe care şi-i dorea ea ca să fie strînsă în braţe. Acum. Mîine.
întotdeauna. Propria ei piele o ardea, în timp ce-şi coborî mîinile pe antebraţele şi
pe mijlocul lui. Nici o clipire de emoţie nu se zări pe chipu! lui.
- N-ai perniţe, spuse ea, ţuguindu-şi buzele.
Mîinila ei se mişcară uşor în jurul taliei, pe deasupra prosopului. Dar cred că o
femeie ar putea găsi ceva de care să se agate, totuşi.
- N-am primit pînă acum nici o reclarnaţie în sensul ăsta, murmură el.
Detaşarea lui "o irita, mai ales dacă o compara cu propria ei febrilitate
crescîndă. Oare toate astea nu-l afectau în nici un fel? îi cuprinse talia cu braţul.
- E piăcută la mîngîiat, spuse ea.
Inima lui o luase şi ea la goană. Ea putea s-o audă, o simţea deja, dar chipu!
Sui rămînea îa fel de imobil. Era hotărită să nu se oprească pînă cind e! nu s-ar fi
clintit.
Mîiniie ei se despărţiră şi urcară, de la talie, de-a lungul muşchilor de pe
spate.
 .- Muşchii laterali sînt foarte bine definiţi. Un Yaletoî şi stăpîna Iui zîmbet îi
juca pe buze, în timp ce se porni sâ-i gîdiie, încetişor. Deşi sînî puţin cam sensibili,
Mai muite chicote îi scăpară, atrase de expresia cruntă de pe chipul lui. De fapt.
puternici, dar sensibili, este o combinaţie minunată.
Inima lui Dusty începu să bată din ca "- ce mai repede, îşi simţea capu!
invîrtindu-se. cu putea - n-ar fi vrut - să-şi oprească explorarea Mîinile ei plutiră în
sus si în jos pe pieptul !L Muşchii erau tari şi superb definiţi sub stratuî de păr des
şi întunecat, l-ar fi plăcut să simtă ace; cîriionţi şi toată puterea aceea cu buzeie
dar se trase înapoi, încercînd să-şi păstreze mintea limpede. In schimb, îşi răsfiră
degetele şi-şi lăsă palmele să se desfete la atingerea piepîu puternic şi a forţei care
se simţea în ei.
- Pieptul e minunat, auzi ea o voce c,. răsuflarea tăiată pe care abia o
recunoscu.
Privirea lui se întunecă, p'nă csnd ajunse aproape întocmai cu aceea a
îndîrjîtulur războinic irlandez din visurile ei, cei ai cărui trup îl aprinsese pe al ei
noapte de noapte, la;-.. să se trezească înfometată şi .nesatisfi, dimineaţa. Dusty
hotărî că este timpul să şi recapete stăpînirea de sine şs controlul asupra mîinilor
sale. Le trase şi le lăsa Fn jos, de o parte şi de aita a corpului.
- Ficioareie nu îe interesează? întrebă ei cu o voce înceată şi răguşită.
- Picioarele?
Ochii lui parcă muşcau din ea, răsucindu*! stomacul, storcîndu-i aerul din
plămîni.
- Eu ţi-am controiat picioarele.- Ar trebui să fe controiezi şi îu pe ale mele. Aşa
ar fi corect.
Dusty privi în jos spre coapse'e cu muşchii frumos cizelaţi, care se zăreau sub
prosop. Ar fi vrut să ie atingă, voia să ie mîngîie şi să ie simtă, să exploreze şi să se
joace, nu numai cu mîinile. dar şi cu buzele, şi cu picioarele, întregul ei trup tînjea
după al lui. Ca sa se stăpînească, Dusty trebui să facă uz de toată forţa, ba chiar şi
de amintirea Maicii Ida Gammon, diriginta ei din şcoală.
- Putem lăsa picioarele pentru altă zi, spuse ea.
Pat cfătină din cap şi o privi preţ de două treimi dintr-o veşnicie.
- Nici unui dintre noi nu poate băga mina în foc că apucă ziua de mtine.
Ea nu răspunse; ce-ar fi putut să răspundă? Totul fusese plănuit a fi numai
un joc, o glumă ca să se răzbune. E drept, visase la Pat, tînjise Vaietul şi stăpâna
Iui după atingerea lui, dar nu intenţionase să intre pur şi simplu peste el şi să-l
seducă. Sau intenţionase? Ar trebui să fugă acum, înainte ca lucrurile să-i scape de
sub control.
Picioarele ei n-aveau mai murtă forţă decft gheaţa topită şi nu luară în seamă
rugăminţile ei disperate de a o duce de-aco!o şi a o scoate în noi. Rămase pironită
locului, în timp ce dorinţa îi prefăcea toată hotărîrea în scrum.
 încet, Pat veni către ea şi o luă în braţe. Mîinile ei, dinîr-odată părăsite de orice
urmă de curaj, se odihniră pe ceafa şi pe umerii lui, în timp ce mîinile lui i se
strecurară sub cămaşă, masîndu-i încetişor spatele.
- Lateralii şi deltoizii sînt frumoşi, murmură e! în urechea ei.
Ea se sprijini de el şi îl lăsă să-i adulmece gîtul, lăsă respiraţia lui s-o
încălzească, să-i trezească dorinţa mocnită. Cu fiecare blîndă atingere a buzelor fui
pe pielea ei, focurile se aprindeau tot mai amarnic, vîlvătaia ameninţa s-o înghită.
Respiraţia i se acceleră şi închise ochii. Buzele Iui dansau parcă pe gîtul ei şi în
jurul urechii un vals lent şi senzual, transformînd bătăile inimii ei într-un ritm
primitiv, răsunător. Mîinîie iui alunecară şi-i prinseră ca într-o cupă Anne & Ed
Koîaczyk sînii care fuseseră liberi sub cămaşă.
- Ce frumos, şopti el, întreaga ei fiinţă se topi în el, mişcîndu-se fără
permisiunea ei, dar avîndu-i totuşi aorobarea. A fi strînsă în îmbrăţişarea lui era
ra'-J pe care-i visase. Şi încă războinicul din puire nu era nimic pe lîngă Pat. Pat
era adevărat, ei era aici. Buzele lui se desprinseră oe pieiea ei şi ea strigă,
protestînd împotriva acestui abandon - Pat, Pat!
Dar chiar în ciîpa cînd aceste suspine şoptite ?. ieşeau de pe buze, Dusty simţi
trupul lui Pat îipindu-se de ea fără acoperemîntul protector al prosopului. Puterea
lui o învălui într-o dulce pornire posesivă. Buzele lor se alăturară chemării
pasionate, iipindu-se într- un cîntec fără cuvinte, vibrînd de dorinţă, o melodie fără
vîrstă a nevoii şi foamei şi unirii.
Totui mergea prea repede. Lumea lui Dusty se învîrtea cu o viteză care
ameninţa să-i spulbere orice control şi o cuprinse frica
că vor S azvîriiţi amîndoi de forţa centrifugă, încercă să-î avertizeze pe Pat
asupra înălţimilor ameţitoare spre care se îndreptau, dar arşiţa dorinţei îi topi
cuvintele într-un singur geamăt care-i scăpă de pe buze, fără să fie luat în seamă.
Propriile ei mîini traseră de cămaşă, în vreme ce mîinile lui Pat se luptau cu jeanşii.
Buzele li se încleştară, despărţindu-se pentru o scurtă clipă, cît să dea drumul
cămăşii să alunece peste cap, apoi se uniră din nou, aţîtînd focul care ardea între ei
pînă la o intensitate înspăimînîătoare.
Trupul lipit de al ei era aspru: îl simţea alcătuit din muşchi tari, puternici,
acoperiţi cu o pătură de păr des şi sîrmos. Senzaţia atingerii lui o vrăjea şi o
încînta, în timp ce mîinile ei îl cercetau şi-l trăgeau mai aproape. Pieptul şi spatele
lui păreau tăiate în piatră. Oriunde ar fi cutreierat mîinile ei, întîlneau numai tăria
ca de stîncă a muşchilor lui. Galopul feroce al inimii lui spunea !a fel de mult
despre foamea
lui ca şi durerea pe care o simţea ea în trup, despre dorinţa ei.
Războinicul ei irlandez şi săibatic puse atunci stăpînire pe ea. Cu grijă, o
coborî pe podea. Puterea, dîrzenia şi dorinţa se topiră toate într-o singură fiinţă
fremătătoare, într-o unică existenţă palpitîndă, în clipa cînd e! pătrunse în ea şi o
copleşi. Picioarele ei î! cuprinseră, trăgîndu-l în uimirea, în vibraţia ei.
 Aîine & Ed Kolaczyk Mîinile lui o aprindeau şi o linişteau, îi prindeau sînii în
căuşu! palmei, îi pîrjoleau coapsele, aţîţau focul care o devora, transformîndu-l într-
o vîlvătaie incontroiabiîă şi sălbatică.
Era deasupra ei, în ea şi de jur-înprejurui ei. El deveni întregul ei univers şi îi
umplu fiinţa Ea pluti prin univers, legată numai de Pat agăţ?ndu-se de ei ca de
unica realitate, pînă c. id o explozie violenta o zgudui şi-şi trimise ecoul în fiinţa lui
Pat, lăsîndu-i epuizaţi. Rămase :; . de ei, respirînd precipitat şi gîfîit, încă învăluită
de braţele lui. Un caieidoseop de miracole îi juca în minte, dor şi nevoie, putere şi
vie' tandreţe şi posesiune. Ea îl cucerise pe ei? Sau el o cucerise pe ea?
- Carniiia!
Şoapta răguşită o făcu să deschidă chii. Privi în ochii iui şi văzu în ei lunea
întreagă, care o aştepta. Răspunsul era „da".
- Cum a fost cina? şopti Dusty în urechea iui Pat.
- Complimentele mele bucătarului şsl. 'li Valetul şi stăplna Ini aminteşti cumva
telefonul Iui?
Dusty îl împinse pe spate, cu!cîndu-l pe covorul din living-room şi se aşeză
peste pieptul lui lat.
- Nu face atîta' pe deşteptul. Se zice despre Gino că are cea mai bună pizza din
oraş.
- Puteam să pregătesc eu'ceva, totuşi, spuse Pat în timp ce aşternea sărutări
delicate ca nişte petaie de trandafiri în lungul gîtului ei.
- Am vrut ca nimic să nu-ţi distragă atenţia.
Degetele lui începură să-i maseze spatele, încălzindu-l, ca razele soarelui.
Dusty s-ar fi încovrigat şi ar fi tors ca o pisicuţă dacă n-ar fi fost norii aceia care
colindau prin privirile lui.
- Tu eşti şeful, murmură el.
Suspinînd, Dusty se ridică în coate.
- Numai în ce priveşte îndatoririle tale de valet, spuse ea cu hotărîre. Asta n-
are nimic de-a face cu relaţia dintre un vaiet şl stăpîna lui.
îl sărută uşor pe buze. Este strict o relaţie între un bărbat şi o femeie.
Pat îi mîngîie obrazul cu dosul palmei:
- Şi-acum ce ne facem, Camilla?
Cuvinteie i se rostogoliseră din piept, făcînd-o să se înfioare de excitare.
- Ce ne facem cu ce? întrebă ea, leneşă.
Ânne & Ed Kolaczyk - Aveam o anumită relaţie de lucru. Intr-un anume fel,
lucrurile s-au complicat.
- Amîndoi avem cît o slujbă, spuse ea. Şi, în acelaşi timp, ne-am apropiat unul
de celălail Asta nu-i cu nimic diferit de situaţia altor mii de cupluri din acest oraş
sau din lumea întreagă.
dacă despre asta e vorba.
Faţa lui se crispa, încruntată.
 - Nu avem, pur şi simplu, două slujbe oarecare. In caz că ai uitat, eu lucrez
pentru tine - Cu atîta „şefule" în sus, „şefule" în jos ar fi şi greu să uit.
- lartă-mă, cîteodatăîmi pierd controlul.
Dusty izbucni în rîs.
- Asta am observat.
Temperamentul lui irlandez începu să cîştig'e teren asupra umilinţei.
- Vai, vai, spuse ea, Paddy se înfurie' - Ba deloc, mormăi el printre dinţi şi o
trase spre el.
Buzele lui !e prinseră înfometate pe ale ei şi Dusty simţi viaţa puisînd în
fiecare muşchi ai Sui. Pat o rostogoli pe spate şi îşi reluă locul de deasupra.
- Vom menţine relaţia noastră de serviciu şi relaţia noastră personală strict
separate, îi şopti Pat în ureche.
- Toţi irlandezii sînt aşa de poetici?
Buzele lui le pecetluiră pe ale ei, cu surîsul fQrVonic cu tot, iar trupul îi deveni
neputincios, prizonier al plăcerii.
x - Ei, uite-o acolo. Nu-i aşa că-i o frumuseţe?
Pat privi pe partea ceaialtă a străzii spre vechea fabrică părăsită.
- Pare mare şi solidă. Cum e structura?
. Tatăl Camillei îşi mută neiipsituJ trabuc în celălalt colţ al gurii, înainte de a
vorbi.
- Are ziduri de cărămidă groase de treizeci de centimetri. Nu se mai
construieşte astăzi aşa ceva.
Traversară strada ca să privească de aproape clădirea. Gardul cu lanţuri de
fier era deteriorat pe aiocuri, buruienile năpădiseră vechile locuri de parcare, iar
mare parte din ferestre erau acoperite cu-placaj.
- A fost o fabrică pentru asamblat biciclete.
Paî mormăi:
- Şi directorii au mutat operaţiunea asta peste ocean?
Bărbatul mai în vîrstă ridică din umeri, în timp ce-şi scoase din gură chiştocul
rămas din trabuc.
- Peste ocean. Sau în sud. Sau poate în alt stat. Ce contează?
- Pare destul de mare, spuse Pat, în timp ce-i dădeau ocol.
- în privinţa asta să n-ai nici o îndoială, spuse domnul Ross. Proprietatea se
întinde pînă ia şosea. Poţi demola magherniţele aiea şi vei avea mai multe iocuri de
parcare decîî o să ai nevoie.
Pat înclină din cap, dar entuziasmul începea să prindă aripi în sinea lui. Poate
că asta era tocmai ce căuta. Arăta aîît de prost pe dinafară,, încît el şi cu partenerii
lui ar putea s-o ia pe nimica şi le- ar rămîne suficient capital pentru renovări.
- Eşti ia o distanţă care se poate parcurge pe jos de o zonă cu o sută cincizeci
de mii de oameni care au bani destui de cheltuit, sublinie domnul Ross. Şi eşti
destul de aproape de autostradă şi de mijloacele de transport public ca să mai
ciupeşti încă trei sute de mii. Vrei să vezi interiorul?
Domnul Ross îi conduse spre un colţ îndepărtat ai proprietăţii, ridică o bucată
din gard şi se strecurară înăuntru.
Pat privi în sus la clădire - ferestre sparte care-şi căscau găurile, mîzgălituri pe
ziduri şi un aer dezolant. Locul îi amintea de fabrica aeeea în care muncea mama
iui atunci cînd plecase el de acasă, cînd banii lui veniseră prea tîrziu ca s-o mai
salveze, într-un anume sens, era drept ca tocmai un astfel de loc să-i
dea lui şansa de a trăi, şansa de a fi fericit, îşi jurase atunci, demult, că nu se
va căsători niciodată pînă c*înd nu va fi în stare să întreţină deplin o soţie şi o
familie, fără nici un ban de la nimeni. Poate că această clădire era biletul lui către
asta.
Şi pica tocmai !a timp; nu era deioc împăcat cu aranjamentul ăsta nou cu
Camilla. Nu era just, indiferent cît de bine se potrivea trupul ei Valetul şi stăplna
lui lîngă trupul lui. Ar fi trebuit să fie desîu! de tare ca să-şi aducă aminte care-i
sînt îndatoririle; trebuia să-fie destul de tare ca sâ-şi amintească faptu! că nu este
în situaţia de a putea să aibă grijă de ea, ce! puţin nu în maniera protectoare,
ocrotitoare, în care un bărbat îi poartă de grijă femeii saie. Dar singurul lucru pe
care şi-l amintea atunci cînd era lîngă ea, era foamea lui mistuitoare de bărbat şi
căldura ei de femeie Poate că era cam ciudat, poate era demodat feiui lui de a gîndi.
Mai avusese şi a!ie femei înainte, pe care ie sărutase-şi le ţinuse în braţe, ştiind
bine că nu au nici un viitor împreună, dar niciodată aceîea nu-i treziseră un
asemenea sentiment de vinovăţie. Trăia acum timpuri moderne. Ar fi trebuit să se
relaxeze numai şi să se bucure de ceea ce i se oferea. Nimeni nu venea să-l întrebe
dacă intenţiile iui sînt onorabile; nimănui nu-i păsa de asta. Combinaţiile pe termen
lung erau demodate.
Dădură colţul clădirii şi găsiră şase sau poate opt oameni strînşi în jurul unui
foc. O găleată de tablă atîrna deasupra flăcărilor, dar oamenii priveau către cei doi
străini.
- Nu vă deranjaţi din pricina noastră, spuse Pat. Eu şi prietenul meu vrem
numai să aruncăm o privire.
Trecu, împreună cu domnul Ross, şi-şi croiră drum /n clădire.
- Femeia de serviciu a fost bolnavă în ultimele zffe, se auzi o voce spartă în
urma lor.
Aşa că e puţin cam dezordine.
Urmară nişte şuierături care probabil că voiau să fie rîsete.
Odată intraţi, Pat se concentra asupra clădirii, a!ungîndu-şi-o pe Camilla din
minte. Părea o construcţie solidă, deşi în cele din urmă hotărîrea avea s-o ia
partenerul lui, care era arhitect. Era clar că putea să adăpostească magazinele cu
mai muite nivele pe care ie doreau, precum şi depozitele de diverse mărimi.
- E grozavă, spuse Pat cu simplitate.
 Se întoarseră şi făcură pe jos drumul de aproximativ o miiâ pînă la casa
Camiilei.
- Cine sînt oamenii din grupul ăsîa al tău?
întrebă domnul Ross. N-ai nevoie de un bătrîn care a lucrat în construcţii şi
are ceva bani de investit?
- Ai vrea să intri în afacere? întrebă Pat.
- Fireşte, ridică din umeri Dusty senior. Viata la pensie a început să devină
tare plicticoasa şi, în pfus, mi-ar plăcea să revăd locurile asteaVaietul şi stăpîna lui
vechi renăscînd. Poate ar putea să ne dea şi Camilia o mină de ajutor.
Nu, ea nu putea. Nu intra în schema lui.
- Va trebui să studiem o mulţime de alternative.
- Dar ea e agent comercial pentru tranzacţii imobiliare, ştii doar, insistă taîă!
ei.
Mai era, în acelaşi timp, şefa lui şi amanta iui. Chiar atîî de modern nu putea
fi; n-o putea iasă să facă totul pentru ei.
- ştiu în ce constă slujba ei. Dar asta e afacerea mea şi o să mă ocup singur de
ea, mulţumesc foarte mult.
Tăcerea îi învălui tot restul drurnuiui, aidoma ceţurifor umede şi
pătrunzătoare din Liverpool. Pat îşi înfundă mîinile în buzunare şi păşi înainte,
simţindu-se încurcai şî prost crescut. Nu avusese nici un motiv să se răstească aşa
la tată! CamiileL Ce vină avea ei că Sui Pat nu-i plăcea deloc situaţia în care se
afla?
Făptui că îi era valet şi amant era deja destul pentru a-i stîrni tot felul de dubii
si temeri cu privire la identitatea lui, la felul de om care săiăşiuia în trupul lui.
Aducea toate generaţiile trecute ale neamului Mahoney în jurul lui, ca sa-l
privească încruntaţi şi dojenitori şi să-i someze Anne & Ed Koiaczyk să se poarte ca
un bărbat. Nu trebuia, cu nici un chip, să mai accepte să se bizuie pe ea pentru
nimic altceva.
- N-ati vrea să m/ncaţi cu mine? 71 întrebă el pe domnul Ross, atunci cînd îşi
încetiniră paşii în faţa casei Camillei. Am cumpărat un carton cu şase sticle de
bere.
Bărbatul mai vîrstnic ridică din umeri.
- Am trăit deja destul de mult. îmi pot permite să-ncerc.
- Cum naiba credeţi că mîncarea mea ar putea să vă omoare?
- Am pretenţii foarte mari. Organismul meu intră în stare de şoc, dacă acestea
nu sîni satisfăcute.
Tăcerea îşi croi din nou. drum între ei, cît urcară scările, dar deveniră amîndoi
mai sociabili, de îndată ce se aşezară la o bere. Pat făcu sandvişuri: un strat de
saiată tocată pe două baghete franţuzeşti proaspete, peste care clădi din belşug
mezeluri şi brînza.
 - Doriţi maioneză sau O sută de insulei Domnul Ross îşi acoperi faţa cu mîinile
şi cfătină din cap în tăcere.
- O.K., murmură Pat. Turnă sos italienesc pe ambele sandvişuri şi ie duse la
masă.
k:
- Nu-i rău pentru un irlandez, spuse domnul Rcss după prima îmbucătură.
- E greu de spus ce vă piace cu adevărat, bombăni Ross. Sînteţi atît de
exuberant cînd lăudaţi totul.
Mîncară sandvişuri în tăcere, în cele din urmă, domnul Ross spuse:
- Camilia pare mult mai fericită în ultima vreme. Cred că-i face bine prezenţa
ta.
Pat se opri, cu o bucăţică de sandviş în gură. Nu era în uzanţe ca taţii să
încuviinţeze alunecarea valeţilor fiicelor lor spre roluri mai intime. Ochii lui
încercară să pătrundă gîndurile bărbatului din faţa lui.
Dusty senior mînca în continuare, fără să pară deloc îngrijorat. După încă o
înghiţitură, continuă:
- Am avut impresia că s-a distrat bine la meciul de vineri seară. A rîs mult şi
părea cu adevărat relaxata. Demult n-am văzut-o atît de lipsită de gtiji.
Pat înghiţi încet.
- Munceşte din greu, spuse el. Nu se odihneşte cît ar trebui.
Gîndurile îl purtară spre duminica trecută, cînd lînceziseră în apartament
toată ziua. O ploaie mizerabilă îi ţinuse în casă, dar nu s-ar putea spune că
fuseseră deprimaţi. Apoi, ieri, cînd ea venise de la lucru, o aşteptase cu o cină
specială. Specială, pentru că se păstrase foarte bine cîtă vreme ei se redescoperlră
după ce fuseseră despărţiţi opt ore atît de lungi. Ei nu-şi făcuse, atunci, nici un fel
de probleme în privinţa lor. De ce, însă, toate îndoielile astea care-l năpădeau
acum?
Domnul Ross încuviinţă din cap.
- întotdeauna a făcut totul cu intensitate.
Pat îşi bău berea cu o concentrare neobişnuită, pînă ce modul de gîndire
specific valetului îşi reîuă locul în mintea lui.
- Cred că spargerea aceea, de acum cîteva luni, a îu!'ourat-o mult. Acum e rnai
liniştită, dacă ştie că nu e singură în apartament.
Dacă tatăl ei avea alte teorii, nu lăsă să se vadă nimic şi nici nu mai aduse
vorba despre ea pînă la plecare.
- lartă-mă că am încercat s-o vîr pe Camilla în afacerea ta, spuse domnul
Ross. îmi părea numai rău la gîndul că pierde comisionul - Totul e încă destul de
vag acum, răspunse Pat. Sînî sigur că toţi or să se bucure să beneficieze de
experienţa dumitale, dar nu-mi place s-o văd pe Camilla pierzîndu-şi timpul în faza
asta.
 Dusty senior încuviinţă din cap şi-i făcu semn de rămas bun cu mîna, lăsîndu-
l pe Faî privind lung spre uşa închisă, încă multă vreme înainte de a se îndrepta
spre camera lui. Avea să se relaxeze şi, bucurîndu-se de situaţie, va încata cu toate
frămîntările astea. Cum suna vorba aceea? Să se lase în voia curentului? Asta av&a
să facă e! de-acum înainte.
- Am venit! strigă Dusty, dar abia dacă aruncă o privire fugară corespondenţei.
Oricum, miercurea n-aducea niciodată nimic interesant.
Ochii ei cercetară living-room-u!. Era în perfectă ordine.
Şi gol.
- Bună! Pat apăru în capătul holului şi ea citi urarea îh ochii lui, la fel de
limpede cum se auzea în voce.
- Bună!
El îi luă haina şi geanta, apoi o luă pe ea în braţe. Grijile zilei se risipiră sub
sărutărHe lui dulci şi bilnde şi calde, îi dăduse toate drepturile asupra inimii ei, din
tot sufletul şi fără nici un fel de rezerve.
- Deci, cum a fost ziua de azi? întrebă el, îngăduindu-i să rămînă cuibărită în
braţele lui.
- Aglomerată. Ea îi trase capul în jos, lipindu-l de al ei, pentru a retrăi acele
atingeri tandre şi blînde care îi regenerau sufletul. Dar pustie, mai spuse, în timp ce
buzele ei le căutară iarăşi pe ale lui, sorbind pacea şi seninătatea forţei sale. Totul
începu să se limpezească şi ea se relaxa, lipită de pieptul lui.
- Ai venit devreme acasă, spuse el., rostogclindu-i cuvintele de-a dreptul în
ureche.
Un deget mai îndrăzneţ se ridică şi se strecură printre nasturii cămăşii lui, ca
să-i simtă asprimea pielii. Mîna lui se închise în jurul degetului şi i-l duse la gură.
O singură sărutare linişti neastîmpărul degetului, dar stîrni o frenezie adîncă în
trupul iui.
- Şi asîa-i o problemă? Degetul ei îi desenă conturul buzelor, pînă ce fu din
nou capturat.
- Păi, cina nu va fi gata.decît peste cîteva ore.
Ochii ei surprinseră sclipirea din privirea lui. -Ore?
Vaietul şi stăpina lui - Ei, mă rog. cel puţin o jumătata de oră.
- Ana; înţeleg. Cealaltă mînă a ei îi descheie nasturele o'e la gît, apoi pe
următorul. Presupun, atunci, că aş putea să mă întorc !a lucru.
Mîna !ui îi descheie centura din talie.
- Da, cred că ai putea.
Un alt nasture fu descheiat, iar apoi ultimii doi. Mîna ei lunecă peste pieptul
lui.
- Ar fi o ocazie (oarte potrivită ca să mai rezolv cîteva dosare.
Fermoarul din faţă al rochiei ei fu desfăcut, ca un trenuleţ care luneca pe şine.
- Da, foarte potrivită.
 - Nu m-am plîns niciodată că am prea multe deodată de făcut, spuse ea,
desfăcindu-şi centura.
El îi coborî rochia de pe umeri.
- Asta am admirat întotdeauna la tine.
-Zău?
El o trase brusc înapoi în braţe.
- Păi, da. Adică talentul ăsta al tău de-a-ţi ţine tot timpul mîlniie ocupate.
- Ciudat lucru că ai adus vorba de mîinile meîe. Unul din braţe îi încercui
gîtul, iar mîna cealaltă îi răsfiră, părul. Mîiniie mele ştiu foarte bine cu ce ar vrea să
se îndeletnicească chiar în Anne & £d Koiaczyk clipa asta...
- Ce-au greşit de data asta? întrebă Dusty.
Rămăşiţele cinei lor mexicane zăceau pe măsuţa joasă din faţa lor, iar Pat
urmărea un meci de fotbal la televizor.
,- A foiosit mîinile. Ţi-am rnai spus, numai portarul are voie să atingă mingea
cu mîna.
- Mi se pare o regulă cam tîmpită. Cum poţi să joci fără mîini?
- Nu e chiar atît de greu. Hai să-ţi arăt. O ridică în picioare şi împinse măsuţa
deoparte, apoi aruncă o pernă pe podea. Uite, să zicem că asta-i mingea de fotbal.
Vezi, sînt o mulţime de lucruri pe care le poţi face cu picioarele.
El începu demonstraţia, dribiînd încolo şi-ncoace, ridicînd perna în vîrîui
piciorului şi azvîrlfnd-o în aer. Cînd perna căzu, ea o calcă cu piciorul.
- Hei, n-ai voie să stai pe minge! strigă el.
Ea zîmbi.
- Dar n-arn folosit mîinile.
E! o cuprinse cu braţele şi o ridică de pe pernă.
- Nu-i cinstit! protestă ea. Ori nu poţi să cîştigi fără să trişezi?
Ochii lui sclipiră.
- O-ho-ho, asta-i cumva o provocare la adresa onoarei unui Mahoney? Privi în
jurul lui şi puse mîna pe două reviste pe care le aşeză în capetele opuse ale
camerei. Asta-i poarta mea, aceea-i poarta ta. Cine bagă primul perna în poarta
adversă cîştigă.
- Fără mîini?
- Fără mîini.
Pat strigă „Pornim" şi se concentra asupra pernei-minge de fotbal, încercînd s-
o rostogolească pe podea cu piciorul. Pe Dusty o interesa în schimb mai muit
persoana lui. îşi apăsă trupul pe al lui, jţinîndu-şi cu grijă rnîinile la spate. Sînii i
se frecau de pieptul lui, coapsa era lipită de a lui.
- Hei! strigă el.
- N-am folosit mîinile, răspunse ea cu gingăşie.
 Era uşor şi, în acelaşi timp, mult mai amuzant să-l privească pe el în loc să se
uite după nenorocita aia de pernă. Picioarele ei dansau în jurul lui, buzele ei îl
chemau, ochii îi provocau.
Arene & Ed Kolaczyk Legănarea coapselor ei întîlni balansul trupului lui.
- Văd că am schimbat obiectul jocului, murmură el, îngustîndu-şi ochii.
în timp ce ea stătea lipită de el, buzele lui îi coborîră pa gît, excitîndu-i urechea
şi insuflîndu:i flăcări în sînge. Din televizor se auziră urale.
- S-ar părea că toată lumea apreciază jocul cel nou, spuse ea.
- E chiar foarte plăcut.
Buzele lor se topiră unele într-altele şi se sorbiră cu sete; gurile lor se striviră
aşa cum se striviseră trupurile. Dar, în curînd, nici asta nu mai fu de ajuns. Mîinile
ei se prelinseră pe trupul lui. Braţele ei îl cuprinse"ră. - Fault, şopti el. Trebuie să fii
trimisă în careul de pedeapsă.
/ MlinHe iui uitară şi ele regulile, cutreierîndu-i spatele, trăgîndu-i corpul tot
mai aproape.
- Pentru două minute? întrebă ea.
- Pentru o asemenea infracţiune majoră?
Nici zece minute n-ar fi destul. Cel puţin o oră.
Ba poate chiar toată săptămîna.
/ Valetul şi sîăpîna Ini - Ai întîrziat, sună salutul lui Pat.
Ea trimise suflul unui sărut către chipul lui încruntat şi-şi trînti cărţile pe cel
mai apropiat scaun.
- Numai pentru că am dat ascultare tuturor indicaţiilor tale. Am parcat într-un
loc luminat.
Am aşteptat pe cineva să mă conducă pînă la parcare şi am venit înapoi numai
pe străzi circulate.
Expresia lui se îmblînzi, - Nu-mi place să te ştiu singură pe străzi, la ora asta.
Poate că ar trebui să încep să te iau de la cursuri.
- Pat, zău că nu-i nevoie.
- Nu sînt chiar aşa de sigur, îi luă haina şi o puse în cuier. Ai mîncat?
Ea ridică o mînă ca un martor chemat în faţa instanţei.
- O masă completă: saiată, fasole verde şi peşte fiert. Zîmbi. Nici pe departe la
fel de bune cum le faci tu.
- Dar măcar ţi-a ţinui de foame.
- Oh, n-aş spune asta.
Ochii lui răspunseră radiaţiei din privirea ei, gura răspunse ca un ecou rîsului
ei.
- înţeleg. El încuie uşa apartamentului şi păşi încet în living- room, ca să
stingă lumina. Deci încă îţi mai e foame, aşa-i?
- Mor de foame.
Lumina venea către ei din hol. El o cuprinse uşurel cu braţele.
 - Aş putea să-ţi pregătesc o saiată, îî propuse el. Saiată verde de Boston, dulce,
fragedă. Sărutată de razele soarelui şi mîngîiată de un sos vinegretă, făcut cum ştiu
numai eu.
Buzele explicară tehnologia; mîinile făcură o demonstraţie.
- Pare delicioasă, dar nu e tocmai lucrul" la care m-am gîndit eu.
Mîinile şi buzele ei încremeniră, gînditoare, pentru o clipă, apoi el îi smulse
bluza cin cordonul fustei, strecurîndu-şi mîini'e dedasubt.
- Ce-ai zice atunci de nişte supă? O supă bună, aburindă, care să încălzească
şi ultimele colţişoare ascunse care or mai fi rămas reci.
- Nu mi-e frig. Se cuibări lîngă el, vîrîndu-şi mîinile sub cămaşa lui. De fapt,
mi-e chiar cald.
Ard de-a binelea.
- Atunci, un tort Alaska. Dulce şi cu multă frişca. Reconfortant ca o noapte de
iubire furată.
- Pare să îngraşe.
Mîinile lui îi descheiară sutienul şi-i încon-c Valetul şi stăpma Iui jurară
trupL1!, cuprinzîndu-i sînii. Atingerea iui i se păru rece pe pie!ea ei încinsă.
- Cum să facem atunci ca să-ţi fiu pe plac?
murmură el în părul ei.
- Ţi-ai epuizat toate propunerile? Vocea ei era gîfîită şi aspră.
- Găsesc eu ceva, îi promise el.
Patul era gol, rece şi însingurat. Dusty se rostogoli astfel încît să privească
spre partea ceaialtă, dar tot mai simţea singurătatea. Nu era vorba numai de pat;
acesta umplea toată încăperea. Ştiind că somnul n-o să se mai întoarcă, coborî din
pat. Halatul ei zăcea aruncat pe un scaun, amintindu-i că nu dormise singură
noaptea trecută. Şi-l puse pe umeri şi se duse în bucătărie. Pat era îmbrăcat în
cămaşă aibă, pantaloni de culoare închisă şi îşi afişase expresia lui de valet corect.
- 'neaţa.
El se întoarse cînd o auzi şi înclină din cap.
- Bună dimineaţa, doamnă. Pe faţa lui nu se zarea nici urmă de căldură.
Doreşti o ceaşcă de Aune & Ed Koîaczyk cafea pînă te îmbraci?
- Mulţumesc.
Ea se sprijini, abătută, de frigider, în timp ce eî îi turnă cafeaua şi adăugă în
ea puţin lapte, tocmai cît trebuia. Acesta nu putea fi unui şi aceiaşi bărbat care o
înconjurase cu atîta tandreţe noaptea trecută, aie cărui mîini îi aţîţaseră simţurile
şi îi cuceriseră sufletul. Ce naiba făcuse? Oare lua cîte o pilula care să-l transforme
în vaiet în fiecare dimineaţă, odată cu vitaminele?
El îi întinse ceaşca, atent ca mîinile lor să nu se atingă, apoi se întoarse la
ouăle pe care le bătea pentru omletă sau altceva, părînd foarte concentrat.
- Nu-i nevoie să te scoli atît de devreme sîmbăta dimineaţa, spuse ea.
 Ştia că pe el îl frămînta inegalitatea poziţiilor lor, dar nu ştia cum să-l
convingă de faptul că asta nu conta. Dacă pasiunea lor împărtăşită nu-l putea
convinge de acest lucru, ce-ar fi putut face cuvintele?
El îi răspunse fără să se întoarcă:
- Trebuie să-ţi pregătesc micul dejun.
- Cît îţi ia să baţi nişte ouă? Aş prefera să mă trezesc cu tine alături.
j.—T Valetul şi stăpîoa lui j—.
El lăsă ouăle şi se apucă să golească maşina de spălat vase. Pahare, ceşti,
farfurii, boiuri, toate fură aliniate cu precizie pe bufet.
- Asta mi-e meseria şi trebuie s-o fac aşa cum socotesc eu că e mai bine.
- Păi, eu cred că mai bine...
El se prefăcu că nu observă încercarea ei de a glumi.
- E sarcina mea să am grijă de, casă şi o'e pregătirsa mesei. Pentru Sa3>a mă
plăteşti.
De ce tot aducea vorba despre asta? Ce-i tot spunea conştiinţa aia a lui de
irlandez încăpăţînat? Tare ar mai fi vrut să ştie o cale ca să-i încuie acea conştiinţă
într-o casetă depusă în seif ia bancă. Afurisita aia de conştiinţă era cea cară-!
hrănea cu piiulele care-l prefăceau în valet şi ea începuse să se cam plictisească de
balansul ăsta continuu.
- O să fac un duş înainte de a mînca, spuse ea şi îşi luă cafeaua în cameră.
Dimineţile nu erau cele mai bune momente ais lor. Pat se trezea întotdeauna
cu nevoia bolnavă de a-i reaminti care ie sînî roluriie, în timp ce ea se trezea
fiămîndă de dragoste.
Micu! dejun devenise o masă formală. Cu fiecare zi, mai adăuga cîte ceva:
masa pusă în sufragerie, porţelanuri fine, şerveţele de olandă şi o faţă de masă fină.
lari apăruse un clopoţel cu care ea să-l poată chema. Ea aruncase clopoţeluj după
el, refuzînd masa. Cînd se întorsese acasă, nevoia lui de a-şi juca rolu! de valet
părea să fi fost smulsă din sistemul de gîndire, dar renăştea în dimineaţa
următoare.
Nu-i păsa deloc de faptuf că-i plătea un salariu, se gîndi ea în baie. Nu-i
modifica în nici un fel sentimentele pa care le avea pentru el. Situaţia lor nu se
deosebea de cea a multor cupluri, atîîa doar că era mai obişnuit ca bărbaţii să-şi
împartă salariul cu femeia. Totuşi, ăsta nu era un motiv pentru îmbufnarea lui Pat.
Poate că aveau amîndoi nevoie de o diversiune.
Proaspătă, îmbrăcată şi înarmată cu hotărîrea neclintită de a sacrifica fiara-
valet care-l devorase pe Pat al ei, Dusty se întoarse în bucătărie.
- Cred că mi-ar face plăcere să ies din oraş zilele astea.
El îşi făcu de lucru cu ultimele pregătiri pentru a-i servi micul dejun, aliniind
cu precizie tigaia pe sobă, îndreptînd feliile de şuncă. Oare numărase şi boabele de
cafea?
 - Foarte bine, doamnă. Sînt sigur că Vaietul şi stăpma lut schimbarea o să-ţi
facă bine.
Ea scoase limba în spatele lui, apoi porni spre sufragerie ca să-şi aducă înapoi
tacîmurile aşezate acolo.
- Mai bine zis, aş vrea să mergem amîndoi, îi spuse ea cînd reveni în bucătărie.
- Dacă asta este dorinţa doamnei...
- Nu „doamna" doreşte. Eu doresc. Se aşeză de parcă ar fi fost de trei ori mai
grea si îşi încrucişa braţele. Şi afurisitul ăla de papion să rămînă acasă.
Of, dacă ar putea să-i ordone şi conştiinţei lui acelaşi lucru.
& Ed Kolaczyk Dispoziţia lui Pat se însenină, atunci cîna ieşiră din oraş, aşa
cum ceaţa se risipea sub razele soarelui. Cînd goneau pe autostradă spre istorica
localitate Galena, zîmbea deja. Dusty era convinsă ca fusese o idee bună să plece.
Departe de casă, aveau să fie mai relaxaţi şi poate reuşea să-l facă să înţeleagă în
ce fel se schimbaseră lucrurile. Sigur, obiectiv vorbind, el mai era încă valetul ei,
dar erau un cuplu Valetul şi stăpâna lui modern, în cea mai mare parte din timp,
ea uita cu totul de slujba lui şi ar fi putut foarte bine să facă si el la te!.
- Dacă oboseşti, pot să trec eu la volan, se oferi ea.
Pat zîmbi.
- Am să te las ia volan, de îndată ce intrăm în vreun oraş. Acolo îmi daţi voi,
americanii bătaie de cap, cu stilul ăsta a! vostru de a conduce pe partea inversă a
drumului.
Ea se încruntă.
- Din cîte ştiu eu, toată Furopa conduce pe aceeaşi parte a drumului ca şi noi.
Anglia e singura ţară unde se circulă pe partea stîngă.
- Nu-i chiar aşa. în Japonia, Jamaica şi în alte ţări din Comrnonwealth se
circulă la fel.
- în Canada nu.
El ridică din umeri.
- întotdeauna se găsesc cîţiva ciudaţi. - în cazul ăsta, ciudaţii formează
majoritatea.
- Dar cel puţin recunoşti că sînt ciudaţi.
Dusty îl lăsă să creadă că a cîştigat disputa; era şi-aşa destui de bucuroasă că
îşi recăpătase buna dispoziţie. Privi pe fereastră la fermele care se înşirau de-a
lungul autostrăzii Nor.wesi Tollway, în acea°tă parte a statului lllinois, bucuroasă
că Pat renunţase să i se mai adreseze cu formulele de reverenţă, Zîmbetul iui
devenise caid şi ocrotitor; în ochii iui se citea acum dorinţa, nu datoria. Departe, în
zare, -ea văzu mlnji, zburdînd pe picioarele lor ţepene. Anu! ecesta primăvara
marcase trezirea la viaţă nu numai a animalelor nou- născute, ci şi a ei, - Cred că
are şi iarna un rost, la urma urmelor, spuse ea, curmînd tăcerea. Face ca
primăvara să fie atît de minunată. Aproape că mi-e rniiă de acele locuri care n-au
anotimpuri.
 - întreaga lume are un ciciu de anotimpuri, o corectă e!. Cald şi frig. Umed şi
secetos.
Luminos si întunecat.
- Nu rn-am gîndit la asta.
- Ciclurile sînt o permanentă a lumii, continuă el. Naştere şi moarte, începui şi
sfirşit.
Ele sînt imuabile.
Dusty se răsuci şi privi pe terestră. Mai rămînea numai ca e! să spună „stăpîn
şi valet" şi-ar fi ajuns iarăşi de unde porniseră Nu era nevoie să facă tot drumul
pînă ia Galena, ca să ajungă la asta.
Autostrada continuă să-şi aştearnă panglica printre fermele din nordul
statului lilinois. Erau ca nişte căsuţe din alte timpuri, o Sume cu totul J K:
diferită de cea din oraş. Şi ea şi Pat erau cu iotul diferiţi. Doar o pereche de
îndrăgostiţi, atîîa tot. Fără titluri de doamnă sau de valet, care să-i încătuşeze în
nişte roiuri incomode.
- Ah, ne apropiem de casa îui Tuddy Baker, spuse e! deodată.
Ea îi privi surprinsă.
- Ai prieteni în Freeporî?
Rîsul lui o învălui, chiar dacă privirea îi rămăsese aţintită Ia drum.
- f reeport şi-a căpătat numeie do îa Moş Tuddy sau, mai bine zis, de ia
nevasîă-sa.
Numele iui adevărat era Wiliiam, dar indienii i-au spus Tuddy pentru că era
bflbîit.
- Chiar de-adevăratelea?
Se pricepoa atît de bine să spună poveşti, înclt nu ştia dacă să-l creadă sau
nu.
- -Bineînţeles. Tuddy Baker era un om teribil de ospitalier, a cărui uşă era
întotdeauna deschisă, fie noapte, fie zi. Treaba asta o supăra aşa de tare pe doamna
Baker, încît şi-a reclamat soţul că ţine un port liber.
- De unde ştii asemenea lucruri? întrebă Dusty.
- Am citit. l - Şi eu citesc.
Aime & Ed Kolaczyk E! clătină din cap dezaprobator:
- Reclame pentru vînzări de imobile, manuale, reviste economice. Eu citesc
pentru plăcerea de a afla lucruri noi.
Dusty îşi aruncă pantofii din picioare şi-şi aduse genunchii sub bărbie, privind
în tăcere drumu!. l-ar fi plăcut şi ei să poată spune că citeşte de plăcere, dar, în
afară de cartea cu războinicul irlandez, nu avusese timp decît pentru ceea ce era
strict necesar. Era ocupată. Prea ocupată, oare?
- Cînd am venit prima dată la Chicago, m-a captivat istoria statului IHinols,
spuse el. Dar bănuiesc că acelaşi lucru se poate spune despre istoria fiecărui loc în
care am trăit, îmi place să am sentimentul că sînt şi eu o parte a locului respectiv,
că preţuiesc ceea ce s-a întîmplat înainte de venirea mea şi să cred că cei care-vor
veni după mine vor face la fel.
Ea abia dacă observase locurile prin care trecuse şi, chiar şi atunci, n-o făcuse
decît ca să ia decizia de a căuta un loc mai bun. Un sentiment de tulburare o
cuprinse ia gîndui că ratase, poate, atîtea lucruri minunate în viaţă.
Galena 48 de mile, anunţa indicatorul, dar ceva din farmecul excursiei se
risipise. Nu era din vina !ui Pat: era numai din cauza ei. începea acum să vadă cît
de îngustă fusese viaţa pe care o trăise, îngustă şi îmbîcsită.
Pat o privi şi probabil că citi pe chipul ei schimbarea de dispoziţie.
- Ştiai că mai înainte Galena s-a numit Fever River?
- Probabil că un agent imobiliar i-a dat numele ăsta în grabă.
Rîsul lui risipi păienjenişul tristeţii din jurul ei. Parcurseră restul drumului în
tăcere, căci curbele şi intersecţiile drumului solicitau întreaga atenţie a lui Pat.
Dusty sorbi cu nesaţ priveliştea dealurilor domoale şi a văilor largi, care se
rostogoleau pe retină într-un ritm pe care nici un aparat de filmat şi nici un penel
n-ar fi reuşit să le surprindă. Un Dumnezeu dornic de varietate îndepărtase gheţarii
din această parte a ţinutului lllinois. Restul Vestului mijlociu avea un relief cu
nimic mai variat decît terenul de parcare a! unui magazin, dar zona aceasta era
deosebită - un loc de o rară frumuseţe, descoperi ea deodată. O comoară pe care s-o
împartă cu Pat.
Peste aproximativ o oră. coborîră în valea care adăpostea, ca un căuş, Galena,
- Te gîndeşti la vreun hotel anume? întrebă Anne & Ed Koîaczyk Pat, - Nu
recunoscu ea. Hai să căutăm ceva mic şi romantic.
Şerpuiră pe străzile cu clădiri de cărămidă roşie, agăţate de coasta dealurilor,
pînă ce găsiră o casă de două etaje, cu un turnuleţ. O pancartă discretă anunţa că
se oferă găzduire şi pensiune, O doamnă înaltă, cu o tunscare demodată de paj,
răspunse bătăii lor în uşă. Vopseaua neagră îi ascundea toate firele cărunte, tot aşa
cum duritatea ochilor verzi ascundea orice urmă de blîndeţe ş! amabilitate de pe
chipul ei.
- Bună dimineaţa, doamnă, se înclină Pat. Ar găsi oare ioc în inima-
dumneavoastră şi un acoperiş doi călători osteniţi de praful şi truda oraşului?
înainte ca Dusty să apuce să dea drumul unui mîrîf't, fata femeii se deschise
înîr-un zîmbet, transîormlndu-se văzînd cu ochii, - Aţi ajuns puţin cam de
dimineaţă şi cam devreme pentru sezon. Dar, dacă-mi daţi un pic de răgaz, pot
aranja o cameră pe cinste pentru dumneata şi doamna dumitale.
- Asta ar fi grozav, îi răspunse Pat cu un zîmbet larg. Cu permisiunea
dumneavoastră, am vrea să băgăm maşina în garaj şi să dăm o raită pînă în parc,
să căutăm un loc unde să sorbim o cafea şi duiceaţa locurilor înverzite.
- Sigur.
încercînd încă să se adapteze !a noua amabilitate pe care o adoptase, femeia îi
aruncă şi lui Dusty o privire:
 - Am să te plasez împreună cu emu! tău în camera aceea de sus, din colţ,
spuse fa arătînd către o fereastră de îa etajul ai doilea. E mare şi însorită, are baie
separată şi un pat ca de regina.
- O să fie minunat.
- Obişnuiam să spun „doamna şi domnul", spuse hangiţa, conducîndu-i pe
treptele de la intrare. Dar acuma nu mai poţi face asta. Mu poţi şti niciodată dacă-i
adevărat.
Dusty trebui să se străduiască din răsputeri să nu zîmbească strîmb.
- Asta aşa e.
- Pe mine nu mă priveşte cîtuşi de puţin.
Femeia ss opri pe ultima treaptă. E mai bine aşa cum stau lucrurile acum. Nu-
mî place să mă amestec în treburile aitora şi nici ca ap să-şi vîre nasul în treburile"
mele.
- Noi doi sîntem nişte cai de c
sotu! altă Anne & £d Kolaczyk culoare, spuse Pat, cuprinzînd cu braţul umerii
lui Dusty. Eu şînt valetul ei.
Femeia rîse din coaîă inima piţigăiat, total nepotrivit cu statura ei masivă.
- Nu-mi pasă nici pe-atîta. Se întoarse şi urcă scăriie. Daţi-mi răgaz o oră.
O mică părticică din mintea lui Dusty auzi spusele femeii, dar restul fiinţei ei îl
urmărea pe Pat. De ce> spusese asta? Slujba lui fusese ca o muscă în lapte tot
timpul şi ea nu voia nici un bîzîit care să-i tulbure weekend-uî perfect. Zîmbetu! lui
părea neschimbat, totuşi, iar melodia pe care o murmura încetişor arăta că este
relaxat. Ea lăsă să-i scape un oftat şi se agaţă de braţul lui. Poate că, în definitiv,
nu-l frămînta chiar atît de mult cum credea ea.
Ziua trecu într-o aură de încîntare. Călătoriră cu autostopul prin ţinutul
sălbatic, cu sate izolate, scormonind printre comorile prăfuite ale prăvăliilor de
vechituri. Pat părea că topeşte inimile tuturor ceior pe care-i întîlneau, aşa că pînă-
n seară se simţiră ca acasă, mai cu seamă -c în timpul cinei, cînd deveniră repede
buni prieteni nu numai cu chelneriţa, ci şi cu proprietarul restaurantului şi cu
bucătarul şef, un itaiian micuţ de statură.
- Esîe efectul farmecului fatal al celor din neamul Mahoney, îi explică Pat, în
timp ce se întorceau la pensiune.
- Chiar aşa?
- Cu siguranţă! zise o! şi alunecă în accentul irlandez. Păi tu ar trebui să ştii
foarte bine, de vreme ce te numeri printre victime.
- Vai, oara am fost vrăjită?
Ea fugi de lîngă el, bucurîndu-se de prospeţimea primăverii, de fericirea de a fi
vie, de a fi împreună cu Pat. Cum de existase, oare, înainte da a-l fi cunoscut pe e!?
Ce motive ar fi avut să rîdă? Sa zîmbească? Ce motiv existase pentru ca florile de
primăvară să răsară şi briza să adie uşurel?
Pat o prinse repede din urmă şi o legănă în braţe.
 - Nu există scăpare, spuse el. Odată vrăjită, vei fi a mea pentru totdeauna.
Ea rîse şi se lipi de el, cu buzele şi cu braţele. Focui care mocnise în ea toată
ziua, se înteţi dintr-odată. Cîî era de adevărat! Va fi a lui pentru totdeauna. II iubea.
Toată viaţa ei aşteptase ceva - fusese un spectator, nu un actor. Acum
raţiunea ei de a fi era aici, deschizînd uşile şi ferestrele şi descoperind miracolele pe
care te ascunde iubirea. Urmă orbeşte drumul pe care o purta el; teama era un
iucru din trecut, nu exista în viitor. Nu avea loc nici în prezent. Aici nu era loc decît
pentru Pat.
El o aduse înapoi pe pămfnt şi se plimbară mînă-n mînă printre umbrele
stejarilor cioturoşi. Pămînlu! mirosea proaspăt. Viu. Fusta şi bluza ei de bumbac
fluturau în ritmul şi în legănarea brizei de seară, - Arăţi deosebit de - el ezită cîteva
cSipe [ungi - atrăgătoare.
Atrăgătoare? Tandreţea b.'îndă din vocea lui o îăcea să se simtă plină de viaţă,
să vibreze. Se simţea sexy. Dădu drumul rnîinii lui Pat şi îşi încolăci braţul pe după
talia lui, trăgîndu-l lîngă ea. Braţul lui liber îi învălui umerii şi o strînse mai tare.
Apoi se opri, iar buzele lui le sorbiră pe ale ei. Setea lor era nepotolită.
- Chiar sînt atrăgătoare?
Noţiunea o încfnta.
- Eşti o ispititoare afurisită, mMi el pe un ton r-C Valetul şi stăplna Iui răguşit.
O sirenă seducătoare care mi-a distrus toate buneie intenţii.
Se plimbară în tăcere. Soareie cobora în spaîeîe dealurilor, revărsîndu-şi
ultimele raze în valea fluviului Mississippi, ca să călătorească împreună cu valurile
iui plnă la New Orieans.
Urcară treptele de lemn aie pensiunii. Un hamac atîrna de grinzile terasei, !
egănîndu-s© în bătaia vîntuîui sau poate la amintirea altor perechi ce trecuseră pe
aici.
- Vrei să stăm pujin aici? întrebă Pat.
-Nu!
Dusty fu surprinsă ea însăşi de vehemenţa chemărilor din trupul ei.
El se trase doi paşi în spate şi se înclină teatral.
- Sclavul vostru vă aşteaptă porunca, milady.
Ea privi lung în ochii lui surîzători, pu|in descumpănită. Oare fanteziile ei
erau chiar aîît de evidente? Se iasă pradă nesăbuinţei.
- Doamna ta îţi porunceşte să urciv - Oh, nu! Pat izbucni într-un urlet, îşi
acoperi faţa cu mîiniie. Nu mai pot. Nu pot să mai îndur!
Stînjeneala topi poza ei poruncitoare.
- Pat! izbucni ea în rîs. încetează! S-ar putea să te audă cineva!
- Mă rog iui Dumnezeu să mă audă cineva!
exclamă ei. Cum altfel aş putea scăpa de foamea ta feroce? Oh, Doamne,
îndurare! strigă el, icnind printre hohote de rîs, în timp ce ea se străduia să-! tragă
înăuntru. Te implor, ai milă!
 - Niciodată! strigă ea.
El se iasă tîrît ridicol de uşor.
- Nu î'i-e ruşine de poftele tale? întrebă el. Nu ţi-e ruşine să abuzezi astfel de
bietul tău servitor?
Pînă să~şi termine el vorba, ajunseseră deja în cameră şi Pat închise uşa, cu
ochii iluminaţi de nevoia de a o avea, cu zîmbetul la fel de larg ca braţele lui
desfăcute ca s-o cuprindă. Numai zîmbetul ei se pierduse pe undeva pe scări,
printre glumeie lui.
Braţele lui se iăsară în jos şi zîmbetu! îi pieri.
- Camilia? Ce s-a întîmplat?
- Nimic. Ea luă clteva fiie ale ziarului de pe noptieră, îşi azvîrii pantofii din
picioare, se aşeză în mijlocul paiului şi începu să citească. Adică se prefăcu că
citeşte. Oare chiar erau cuvinte înşirate pe paginile alea?
O durea făptui că Pat îi amintea întruna că era angajatul ei. E drept că nu se
culca cu ea ,—T Valetul şi stăpina iui numai ca să-şi păstreze slujba, dar o făcea
oare din dragoste? Nu pomenise niciodată de aşa ceva şi, totuşi, nu se putea spune
despre ei că fă un timid.
- Eşti furioasă pe mine, aşa-i?
- Acum citesc ziarul.
Dusty făcu eforturi ca să se concentreze supra paginii din faţa ei. Fir-ar să fie.
Nimerise pagina de artă a unui ziar din Dubuque. Ar îi vrut să-l arunce cîî colo, dar
Pat era aiături. Dacă voia să-şi ia aită pagină a ziarului, ar fi trebuit să-l ocolească.,
- Am glumit numai, spuse el. Haide, Camiila!
Umorul e condimentul care face viaţa supor tabilă.
- Nu-mi dădusem seama cît de insuportabilă e viaţa pentru tine, spuse "ea.
Trebuie să fie pur şi simplu cumplit să fii victima avansurilor neruşinate ale unei
stăpîno desfrînate.
în plus, ea nu considera deloc iubirea ei -ca pe o gîumă. Lumina slabă din
cameră făcea ca literele să-i joace în faţa ochilor, îşi miji ochii, încercînd să-şi
focalizeze din nou privirea asupra textului.
- E o povară pe care încerc s-o port cu vitejie şi fără să mă plîng.
Aime & Ed Kolaczyk - N-am dispoziţia potrivită pentru umorul tău de student
boboc.
- Niciodată n-am fost student boboc.
- Nu-ţi tace probleme din cauza asta, te asigur că eşti perfect pregătit.
El se aşeză lîngă ea, privind peste umăr Ia paginile ziarului, cu respiraţia
răsfirîndu-i părul şi buzele atingîndu-i uşor gîtul. Ea nu voia să cedeze tentaţiei de
a se sprijini de trupul lui.
Nu era dispusă să-şi lase mîna s-o acopete pe aceea afiată atît de aproape.
 Tăcerea se instala în cameră, înfăsurîndu-se în jurul ei şi răpindu-i oxigenul,
îşi simţea respiraţia pulsînd în urechi. Singurul lucru care se auzea în cameră era
ticăitul ceasului de pe consolă. Dusty nu mai putu îndura.
- Ai terminat cu pagina asta? întrebă ea printre dinţii strînşi, deşi ea însăşi nu
citise nici un rînd.
- Sînt cîteva articole destul de interesante, nu crezi? Cred că îl prefer pe cel
despre reuniunea clubului grădinarilor.
- Toate sînt fascinante, răspunse ea prudent.
- Aşa e, admise el.
îl simţi curn se agită în spatele ei. N-ar fi vrut ca el să plece. Ar fi dorit ca el să
rămînă acoîo şi Vaietul şi stăpîna îui să-i potolească toate flăcările ce ardeau
înăuntrul ei, dar nu voia să i-o ceară ea. îi mai rămăsese o urmă de mîndrie.
Simţi o răsuflare caldă pe glezna ei şi apoi o sărutare uşoară. El se
concentrase asupra picioarelor ei.
- lartă-mă, murmură el.
Dusty încercă să-şi sporească atenţia. Găsi pe pagină un cuvînt pe care precis
îl ştia. Atîta doar că nu-şi putea aduce aminte acum ce înseamnă.
Răsuflarea caldă călători pînă la mijlocul gambei, încă o sărutare.
- îmi pare tare rău, Ea scutură ziarul, încercînd să reaşeze literele - cuvintele -
înir-o ordine cit da cît logică.
- Ba nu-|i pare rău deloc. Nu faci decît să glumeşti din nou.
- Rîsu! este masca pe care o pune viaţa ca să ascundă un ţipăt de durere.
- Taro te rnai pricepi să răsuceşti cuvintele, ca sa-ţi atingi propriile scopuri.
Un fior uşor îi străbătu genunchiul drept.
- Genunchiul ăsta are un zîmbet minunat, spuse Pat.
Anne & Ed Kolaczvk Ea se strîmbă spre ziar. Nimic din fiinţa ei nu zîmbea.
Senzaţia se mută la genunchiu! stîng.
- La fel şi ăstălalt.
încetează! Ordinul răstit se adresa propriului ei trup, la fel de mult cum se
adresa gurii lui. Ambele îl ignorară.
- îmi pare rău, sincer, foarte, foarte rău, spuse ei.
O sărutare blîndă pluti pînă pe coapsă. Bumbacul gros al fustei nu reuşi s-c
apere cîtuşi de puţin.
De ce avea oare o putere atît de mare asupra ei? De ce i se oprea inima la
vederea lui şi o pornea în galop atunci cînd el o atingea? Nu mai era stăpînă pe
sine. El glumea spunînd că este sclavul ei, cînd în realitate ea era sclava lui. Tot ce
voia el era bine, într-atît de mult avea nevoie de el. Nu-i mai rămăsese pic de voinţă,
pic de mîndrie.
Ei o întoarse şi o împinse uşor, culcînd-o pe spate. Apoi, buzele lui le căutară
pe ale ei.
 - Te urăsc, minţi ea, rostind cuvintele repede, înainte ca gura lui s-o cuprindă
din nou pe a ei.
El se trase înapoi zîmbind.
- Poeţii spun că dragostea şi ura sînt despărţite de o linie la fel de fragilă
precum clipa.
Dusîy se predă necondiţionat acelei clipe. Turnu!eţe!e celor din urmă case
dispărură în spatele dealurilor-şi nici chiar regretul lui Dusty nu le putu menţine în
cîmpul lor vizual. Se întoarse cu un oftat şi privi drumul care se întindea în faţă.
- A fost un weekend plăcut, spuse ea.
Se plimbaseră împreună, dormiseră împreună, se treziseră împreună.
- Da, a fost.
Cuvintele lui erau de acord cu ea, dar chipul lui reflecta tristeţea ceruiui care
se întuneca de umbrele înserării.
Ea se încruntă şi privi pe fereastra laterală. Poate că-i părea şi lui rău să vadă
cum se sfîrşeşte acest weekend minunat, asta era tot. Nu trebuia să se lase
doborîtă de deprimare numai pentru că se întorceau acasă. Vraja care-i învăluia
avea să continue. Nu conta locul, ci numai faptul că erau împreună. Chicago le
putea ocroti iubirea la fel de bine ca şi Gaiena.
- Se pare că vine ploaia. Ea se strădui să-şi menţină vocea veselă şi dornică de
conversaţie.
Am fost norocoşi ca vremea s-a menţinut atît de bună. în partea de nord a
statului lllinois, aprilie nu e întotdeauna luna cea mai stabilă.
- Păi am dat eu la plecare nişte ordine zeilor care hotărăsc vremea, glumi Pat.
Vocea lui era încordată, gluma suna forţat, dar asta o făcea să ţină şi mai mult
la el, pentru acest efort de a-i menţine moralul ridicat, îşi odihni capul pe umărul
lui şi lăsă pleoapele să i se închidă.
- Oh, deci ţie îţi datorez frumuseţea acestui weekend?
- Cu certitudine
Ea zîmbi, incapabilă să-i conteste pretenţiile. Fireşte că-i ora datoare pentru
weekend, în mai multe privinţe, în sens literal, îi era datoare pentru toate mesele şi
pentru cazarea de la pensiune. Oamenii considerau firesc ca bărbatul să plătească
şi întotdeauna îi prezentau nota lui Pat, dar ei erau un cuplu modern, mai presus
de formalismul acestor roluri. Decît să facă atîta caz de asta, mai bine îi va returna
banii după ce ajung acasă. Deşi îşi aduse aminte că nu-i r< dăduse niciodată banii
pe care-i plătise ca să închirieze bicicleta. 0f, în fine. Mai importantă era fericirea
profundă şi împăcată pe care el o adusese în viaţa ei. Nu exista nici o cale ca să-l
răsplătească vreodată pentru asta- deşi i-ar fi făcut plăcere să-şi petreacă restul
vieţii încercînd.
- Am ajuns! exclamă Camiiia. Uite un loc de parcare, drept în faţă.
Pat o urrnăîi cum manevrează maşina ca s-o potrivească în limitele înguste aie
spatiuiui, El nu putea suferi să parcheze paralel, dar, ca de cbicei, Camiiia se
descurcă bine. în toate se c'?scurca bine. El încercă să alunge negura melancoliei
care ameninţa să-l înghită, dar aceasta nu se clinti. Weekend-ul fusese prea perfect.
Timp de treizeci şi două de ore îi purtase Camillei de grijă, se prefăcuse că poate
face acest lucru, dar acum visul se spulberase.
Camilla opri motorul şi se lăsă pe spate oftînd.
- A fost un weekend minunat, dar e plăcut să te întorci acasă.
- îmi închipui că aşa e, spuse Pat, ignorînd privirea ei cercetătoare; care-l
urmări în timp ce cobora din maşină. Asta ar fi trebuit să fie casa lor, dar nu era.
Nu era a lui. El nu mai avea casă de vreo douăzeci de ani, iar ultima pe care o
avusese, apartamentul acela întunecos de trei camere pe care-l părăsise la
paisprezece ani, nu era un loc de care să-şi amintească cu prea mare plăcere.
Trînti uşa cu putere şi ocoli maşina. Părăsise casa părintească plecînd în
căutare de faimă şi avere. Avusese parte de puţină faimă, nu însă şi de avere. Cu
toate astea, nu se descurcase prea rău, în ceea ce-l privea numai pe el. Acum era
numai o chestiune de timp pînă ce va fi în stare să aibă o casă a lui.
- Eşti supărat? întrebă Camilla, venind pe urmeie lui.
- Nu, fireşte că nu.
- Mă bucur să te aud spunînd asta, zise ea.
Presupun că ai trîntit portiera doar aşa, ca să-ţi antrenezi muşchii.
- N-am trîntit-o, spuse Pat pe un ton cît mai neutru cu putinţă. Dar portiera
asta are nevoie de un brînci ca lumea, ca să stea închisă.
Deschise portbagajul şi apucă toate cele patru valize. Pe cele mai mici le puse
sub braţ, iar pe cele două mai mari le ţinu în mînă.
- Pot să duc şi eu ceva, protestă Camilla.
- Asta-i slujba mea.
Era timpul să revină la realitate.
Se grăbi la uşa din fată. Probabil că Dusty se strîmba în urma lui, dar genul
ăsta de prostii copilăreşti erau apanajul ei. în definitiv, ea deţinea finanţele în
momentul de faţă.
Deodată se întoarse brusc, simţind, mai mult decît auzind, respiraţia
precipitată şi icnetul Camillei. Ea privea spre stînga, în locul unde trei bărbaţi
voinici, purtînd culorile cine ştie cărei bande, ieşiseră de după clădire în strada
întunecoasă. Se îndreptau spre ei.
- Hei, Paddy, strigă cel mai înalt dintre ei. Ce mai faci?
- Bună seara, domnilor, spuse Pat, înclinîndu-şi capul.
- 'na seara, doamnă, zise purtătorul de cuvînt al grupului, ridicînd mîna la
şapcă. Ceilalţi doi dădură doar din cap şi ridicară două degete la şapcă.
- Salut, spuse ea.
Vocea ei era doar cu o idee mai înaltă decît de obicei.
- Pe mai tîrziu, Paddy, strigă liderul înapoi, peste umăr. - Prin „mai tîrziu" sper
că înţelegi „pe mîine seară", spuse Pat pe un ton hotărît. La opt fix.
 La sala de sport Sf. Sebastian.
Camilla privi în urma lor, mult după ce băieţii dispăruseră în întuneric.
- Nişte prieteni de-ai tăi? întrebă ea.
- încercăm să fim.
El colaborase cu asociaţia din cartier, aproape din prima zi cînd se mutase
aici, dar n-avusese nici un motiv să-i relateze Camillei despre asta. Nu-i răpea chiar
aşa de mult timp, şi, în definitiv, nu era treaba ei. La urma urmelor, coloniile
britanice aooliseră sclavia cu multă vreme în urmă. El nu era, şi nici n-ar fi putut
fi, proprietatea ei.
Urcară pînă în apartament în tăcere. Pat dădu drumul valizei lui burduşite în
faţa uşii sale şi apoi duse gentile Camillei în dormitorul ei. Le deschise şi începu să
despacheteze, aşezînd lucrurile murdare într-o grămadă ordonată, înşirînd pantofii
într-un şir drept pe podea şi ducîndu-i cosmeticele în baie. Carnilia intră în cameră.
- Puteam să fac eu asta.
- E meseria mea.
- Aveam de gînd s-o fac mai tîrziu, spuse ea.
Hai acum să ne odihnim mai bine. Poate e vreun film bun la televizor, sau
măcar şi unul mai prost. Nu-mi pasă. Doar să stăm puţin liniştiţi, împreună.
E! n-avea chef să se odihnească împreună cu ea. Nu voia să se odihnească,
uite aşa! Doar asta făcuseră întregul weekend; acum el se întorsese la lucru.
- îndatorirea mea de valet este să fac ordine în urma ta. Nu este prevăzută
nicăieri obligaţia de a privi ia televizor şi a mă relaxa.
- Ce-i cu tine astă seară?
Pat clătină din cap cu tristeţe, în timp ce aşeza pantofii în debara.
- Ce-o să se aleagă de ţara asta? încerc pur şi simplu să-mi fac meseria corect
şi iată că dintr-odată asta înseamnă că e ceva cu mine.
.—T - Hei, dar eşti într-o formă nemaipomenită!
Probabil că ai înghiţit o piluiă care să te facă un ursuz, o alta martir şi o a
treia valet!
Se trînti pe pat, îşi scoase pantofii şi îi aruncă într-un colţ. El se îndreptă într-
acolo ca să-i ridice.
- Lasă-i acolo! strigă ea.
- Dar e treaba mea să...
- Nu vreau să fiu ordonată, ţipă ea.
Aruncă pernele în colţurile opuse a!e camerei, îngrămădi cuverturile în
mijlocul patului şi se trînti peste toată harababura.
- Aşa, acuma mi-e bine!
- Cum doreşti, doamnă, spuse el, înclinîndu-se uşor.
- Nu-mi mai servi tot rahatul ăsta de formule de politeţe, Paddy, scumpule, îmi
aduc aminte de cîteva situaţii cînd nu ţi-a fost prea greu să-ţi laşi deoparte zelul
mistuitor de a face ordine...
 Faţa lui ardea, fiind aţîtat de sentimente pe care încă mai simţea nevoia să le
examineze, din motive pe care nu era dispus să le privească în faţă.
- Mă duc mai bine să spăl astea, spuse el, adunînd maldărul de rufe de pe
podea.
- Făt!
In sfîrşit îl chema la ordine, ca pe un servitor ce era. Privi către ea, dar ochii ei
se schimbaseră. Acolo unde înainte scînteiaseră fulgere, acum atîrnau nori grei,
gata să dea drumul unui potop. Flăcările lui se potoliră ca prin farmec.
- lartă-mă. doamnă.
Plecă în grabă spre spălătoria de la subsol, cu maldărul de rufe sub braţ şi le
îndesă în maşina de spălat.
- La dracu'!
Ţrînti hubloul maşinii de spălat şi porni programul, biestemîndu- şi strămoşii
în timp ce lovea cu pumnul în capacul maşinii, pentru mai mu!t dramatism.
- La dracu'! La dracu'! La dracu'!
Se îndrăgostise de Camilla.
Strămoşii fugiră din calea mîniei lui, lăsînd în urmă ecourile cicălelii lor. la-o!
Cucereşte-o! Ăsta fusese sfatul lor duminică dimineaţa. Era în joc mîndria
neamului Mahoney, pretindeau ei. Şi acuma, îl bodogăneau că fusese un prost şi
căzuse în capcana ei.
Lungul drum spre casă îi obosise ochii şi Pat şi-i frecă pentru a potoli senzaţia
de arsură. Ce era el? Prostul sau seducătorul? Răspunsul veni sub forma unei
micuţe doamne, gata să se reverse într-un potop de lacrimi.
Un bărbat - un bărbat adevărat - nu lua pur şi simplu. Dădea Jn aceiaşi timp,
fără să ţină socoteala, fără să se uite la preţ. Ocrotea, întreţinea. Şi dacă nu putea
face toate astea aşa cum se cuvine, atunci nu lua. Nici măcar zîmbetul unei femei.
Maşina de spălat se umplu cu apă şi începu să lucreze bîzîind. Pat îşi dădu
drumul pe pardoseia subsolului şi privi la pereţii de beton vopsiţi verde deschis. Ce
caricatură de bărbat mai era si el! Nu-şi putea permite să-i poarte de grijă unei
femei, şi totuşi lua de la ea.
Cînd ea îi deschisese prima oară uşa şi o văzuse cît era de frumoasă, ar fi
trebuit să fugă. Dar el, nimic. Nu-i stătuse gîndul decît la slujba asta. Aşa că, ce
dacă ea leşinase la scurtă vreme după ce intrase el în casă? Nu mai avusese nici un
motiv să rămînă, de îndată ce ea îşi revenise.
Toate acţiunile lui n-aveau nici o justificare, îşi dorise slujba, îi asigura casă şi
masă, cîţiva dolari şi o mulţime de timp pentru el însuşi. Avea timp să gonească
după visul lui de a deveni nabab.
Ba mai rău decît atît. Nu era numai ambiţia An ne & Ed Kolaczyk aceea care- l
îndemnase să ia această slujbă. Chiar de la început, simţise că e ceva deosebit în
Camilla. Şi, cu toate că ştia prea bine că n-are ce-i oferi altceva decît visuri,
rămăsese să guste iubirea ei. Pentru că n-avusese puterea să se smulgă de acolo.
 Weekend-ul fusese aşa cum ar fi trebuit să fie lucrurile între ei. aşa cum ar fi
putut fi, dar acum se întorseseră la realitate. Adevărul era acolo, privindu-l în ochi,
provocîndu-l să-l înfrunte. O iubea şi totuşi trăia de pe urma ei. Era un profitor, un
ticălos.
Tăcerea care se lăsă brusc îl trezi din gîndurile lui. El stătea acolo visînd şi
plîngîndu-şi singur de milă şi uitase că hainele Camillei erau gata spălate. Se
smulse cu hotărîre din .starea în care se afla şi puse rufele la uscat.
Ajunge cu autocompătimirea, băiete! îşi spuse el, în timp ce trîntea uşa
spălătoriei. Ai făcut o greşeală, dar nu e prea tîrziu ca să devii iarăşi un adevărat
bărbat.
Dusty puse aparatul de ras electric, 236 pieptenul şi peria lui Pat pe marginea
chiuvetei. Era limpede, după felul cum îşi ţinea aranjat dulăpiorul cu medicamente,
că fiecare lucru avea un loc ,al său, anume, aşa că mai bine îl lăsa pe el să-şi pună
singur obiectele la loc. Se întoarse şi ieşi din baie, tristă că nu se pricepuse să facă
mai mult. De acum încolo, avea să se implice în fiecare pas şi cotitură a vieţii lui.
îi scoase cămăşile din valiză şi observă un petic de hîriie în buzunarul uneia
din ele. Era chitanţa de la pensiune. Luă un creion de pe noptieră şi se aşeză pe
pat. îi era datoare nu numai pentru cazare. Mai erau şi taxele de autostradă, mesele
luate la restaurant, chiria pentru biciciete. Făcu o pauză. Şi benzina. Deşi ea avea o
carte de credit, el insistase să plătească cu bani gheaţă.
- Ce faci aici?
Absorbită de cifrele din faţa ei, Dusty nu-l auzise pe Pat intrînd în cameră şi
tresări speriată.
- M-ai speriat groaznic, izbucni ea în rîs.
- lartă-mă. Faţa iui era rece şi solemnă. Dar.
tot nu înţeieg ce faci.
- îţi făceam la rîndul meu un serviciu, spuse r< Anne & £d Kolaczyk ea,
arătînd cu mîna către valiză şi către obiectele de pe pat. Tu mi-ai despachetat
lucrurile, le-am despachetat şi eu pe ale tale.
- Eu nu-ţi făceam ţie nici un fel de serviciu, îi aminti el. Asta e slujba mea şi
mă plăteşti pentru ea.
Un fior rece atinse inima ei şi-i curmă respiraţia pentru o clipă. Probabil că
luase o doză dublă din pilula-valet sau poate că avea o versiune nouă, cu efect
întîrziat.
- îmi pare rău că-ţi dau atîta bătaie de cap.
Cuvintele aveau în ele o anume răceală.
Dusty lăsă să-i scape un oftat discret, apoi respiră adînc şi se forţă să
zîmbească, în speranţa de a atenua conflictul.
- încercam numai să-mi fac o idee cam cît îţi datorez.
Faţa lui deveni şi mai aspră şi ea simţi o senzaţie de leşin în stomac.
- Nu-mi datorezi nimic.
 - Excursia a fost ideea mea, insistă ea. Şi o să-mi plătesc drumul. Nu sînt o
profitoare.
- Şi te pomeneşti că eu oi fi?
Frica o lovi în stomac şi îi goli plămînii de aer. Nu văzuse niciodată piatra
topindu-se, dar expresia împietrită a lui Pat se topi într-o expresie de durere. II
rănise adînc.
- lartă-mă. N-am vrut să înţelegi aşa, se apără ea. Atîta doar că sînt obişnuită
să plătesc eu întotdeauna şi...
- Ştiu că tu plăteşti întotdeauna, îi aruncă el replica. Crezi că nu sînt conştient
de asta? Crezi că eu n-am nici un fel de afurisite de sentimente? Sînt şi eu bărbat,
să ştii!
Ea păşi în faţă şi-i atinse braţul.
- Niciodată nu m-am îndoit de lucrul ăsta, spuse ea aproape în şoaptă.
El se trase de lîngă ea.
- Vreau să spun că sînt un bărbat adevărat, Camilla. Un om de onoare, nu un
gigolo.
Furia lui se învolbură în jurul lor ca fulgii spulberaţi de vînt. Ea nu înţelegea
ce se află în miezul acestei mînii, ce anume îi provoca atîta durere. Trebuia să-i
risipească furia într-un fel. Trebuia s-o alunge din preajma lor, şi să limpezească
aerul.
- O.K., spuse ea. Poţi să plăteşti tu excursia.
Nu-i chiar aşa mare lucru. N-are importanţă.
Cuvintele rămaseră agăţate în aer, absorbind toată culoarea şi mînia de pe
chipul lui Pat. Ochii lui se transformaseră în izvoare ale durerii.
- Darul meu nu înseamnă mare lucru, spuse Anne & £d Kolaczyk el. Nu-i
destul de scump ca să conteze.
- Vrei să încetezi să mai răstălmăceşti tot ce-ţi spun eu? strigă ea, înghitindu-
şi lacrimile, îi venea să-l lovească pentru atîta încăpăţînare, dar se mulţumi să
strige: Am vrut să spun că nimic nu-i atît de important ca să fie motiv de ceartă
între noi doi.
Pat o privi în tăcere.
O spaimă copleşitoare, ucigătoare, o făcu să dea drumul şi altor cuvinte.
- Iubesc tot ce mi-ai dăruit tu, Pat. Totul.
Zîmbetul tău. Atingerea ta. Glumele taie. Pe tine.
- Tot? întrebă el, continuînd să o privească lung. Dar durerea, Camilla?
- Ce durere?
- Nu te preface. Ştiu că te-am rar't. Ţi-am înşelat aşteptările.
Ea n-avea nici cea mai vagă idee ce vrea el să spună; tot ce ştia era că teama
creştea în ea, devorînd totul, pînă cînd abia mai putu să respire, pînă cînd ochii ei
abia mai vedeau.
 El o privi iarăşi lung. cu ochii plini de ceva ce ea n-ar fi ştiut sa spună ce este.
Durere? Teamă? Regret? Apoi se întoarse şi se apucă să-şi pună încet lucrurile
înapoi în geamantan.
- E aşa de important pentru tine să-ţi " despachetezi singur lucrurile? întrebă
ea, încercînd să glumească, sperînd să mai reducă astfel tensiunea care-i încleşta
fălcile. El vorbi fără s-o privească.
- Există în viaţa ta un nor negru, apăsător. O să-l îndepărtez. Este tot ce pot
să fac pentru binele tău.
- Ce tot vorbeşti?
- Să nu accepţi niciodată durerea, continuă el. N-ai făcut nimic ca s-o meriţi.
- Vrei să încetezi să mai citezi din Keats şi din Shelley şi să vorbeşti ca un om
normal?
- Ei erau englezi, spuse Pat. Eu sînt irlandezi.
Mînia lui Dusty dădu pe dinafară. O durea prea tare, ca să mai încerce să se
controleze.
- La naiba! ţipă ea. Nu te mai juca cu mine şi vorbeşte pe înţeles!
- Piec, spuse el, fără să-şi ridice privirea. Se duse în baie şi reveni cu articolele
de toaletă. Le puse în geantă şi o închise. E singurul lucru care mi-a mai rămas şi
pe care ti-! pot dărui.
Nu-mi pot imagina nimic altceva care să mai poată aduce soarele în viaţa ta.
Nu-şi putea imagina nimic altceva! Unde fusese oare în ultimele ctteva
săptămîni?
- Dă-mi voie să-ţi fac eu o sugestie, deşteptule! Vocea ei suna aspru şi tare şi
lacrimi îi şiroiau pe faţă, dar nu-i mai păsa. Te vreau pe tine. Nu vreau bani, nu
vreau pietre scumpe, nu vreau blănuri. Numai pe tine şi braţele tale puternice
împrejurul meu.
El ridică geamantanul şi rămase o clipă în loc.
- Meriţi ceva mai bun.
- Nu există nimeni mai bun.
El porni încet spre uşă şi. disperarea din ea îi dădu energia şi forţa să lupte, o
furie destul de puternică, încît să sfărîme zidul încăpăţînării lui. Fugi după el,
lovindu-l peste umeri şi pe spate cu pumnii, încercînd să-l facă să se întoarcă, s-o
privească, s-o privească de-adevăratelea.
- Am spus că nu e nimeni rnai bun decît tine. Lua-te-ar naiba, Pat Mahoney!
N-ai dreptul să hotărăşti tu cine e bun pentru mine şi cine nu. El continuă să
meargă spre ieşire. Mă auzi?
N-ai dreptul.
Ajunseră la uşa din faţă şi pe Dusty o părăsiră puterile şi îndîrjirea. Vîivătaia
furiei se consumase tot atît de brusc, precum se aprinsese. Nu putea nici să strige,
nici să lovească, nu putea face nimic decît să se sprijine de zid. Se întinse să-i
atingă braţul.
 -Pat!
Toată iubirea ei, toată dorinţa, teama şi disperarea se adunaseră în acel singur
cuvînt.
Totuşi, el nu se uită la ea. Privirea lui era pironită pe uşă.
- Adio, Camilla, spuse el încetişor.
Ea privi spre el, nevenindu-i să creadă că toate astea se întîmplau cu adevărat,
că mîna lui chiar apuca mînerul.
- Nici măcar nu mă săruţi? Sau măcar să mă cuprinzi puţin în braţe?
- Ţi-am făcut deja destul rău.
Deschise uşa şi dispăru.
Dusty se lăsă să alunece pe podea, cu faţa spăiată de lacrimi tăcute.
Se simţea golită pe dinăuntru şi epuizată. Toate sentimentele fuseseră smulse
din sufletul ei, viaţa însăşi i se scursese din trup. De vreun ceas încoace, alternase
între furie şi lacrimi. Acum era complet stoarsă, nu rnai avea nimic de dat.
în numai cîteva scurte săptămîni, Pat devenise însăşi viaţa ei, iar acum el
plecase. Cum avea să trăiască fără el? Va continua să existe. O să respire şi o să
mănînce şi-o să se ducă la lucru, dar zîmbetul îi va fi pierit. Veselia şi frumuseţea şi
strălucirea soarelui nu mai aveau acum nici un înţeies.
Apelul soneriei o făcu să sară de la masa din bucătărie, unde rămăsese cu
privirea pierdută în ceaşca de cafea. Speranţa se zbătu în sufletul ei cînd dădu fuga
ia uşă.
-Da?
O voce familiară răsună în interfon.
- Camilla? E tata.
Oare ce se întîmplase? îi dădu repede drumul înăuntru şi îi deschise uşa.
- Tată! strigă ea din capătul scărilor. Ce s-a întîmplat? Ce-i cu tine aici?
El se opri la jumătatea scărilor şi ridică privirea spre ea.
- Nu ştiu. Tu trebuie să-mi spui ce s-a întîmplat.
- Tată! Lăsă un oftat lung să-i alunece încet printre buze. Am avut un weekend
lung şi nu prea îmi arde de glumă. Spune-mi, te rog, ce te-a făcut să vii să-mi faci o
vizită la - privi repede la ceas - douăsprezece şi douăzeci, duminică noaptea? Ba nu,
cred că e luni dimineaţă.
- Pat mi-a spus să vin.
- Ce-a făcut? Energia îi năvăli din nou în trup şi dădu Q nouă forţă vocii sale.
- Mda, răspunse taică-său. M-a sunat şi mi-a spus că eşti singură şi că ar fi
bine să vin să am grijă de tine.
- Să ai grijă de mine? Crezuse că e golită complet, dar un rest de furie izbucni.
Sînt o femeie adultă, competentă, şi n-am nevoie de nimeni care să-mi poarte de
grijă. N-aveţi decît să vă duceţi dracului, toţi bărbaţii.
Intră repede în apartament, învăluită în furia ei ca într-o flacără.
- Mă dai afară?
 Se întoarse şi observă expresia îngrijorată de pe chipul lui. Ţinea în mînă un
geamantan din care atîrna mîneca unei cămăşi. Gulerul pijamalei i se ivea de sub
gulerul cămăşii cu care era îmbrăcat.
Furia se topi repede şi afecţiunea îi potoli nervii încordaţi. Tatăl ei se trezise
dintr-un somn-adînc şi dăduse fuga aici ca să fie alături de ea. Cum putea să se
răstească la el? îşi îngropa faţa în umărul lui şi îl iasă s-o strîngă pînă ce abia mai
putu să respire. Apoi, el îi dădu drumul încetişor şi îi studie atent faţa.
- E mai bine?
Ea încuviinţă din cap şi aşteptă în tăcere să i se topească nodul din gît. Cînd
fu în stare să vorbească, îl întrebă:
- Vrei un ceai?
El scutură din cap, în timp ce intră în casă şi închise uşa.
- Nervii mei bătrîni nu se împacă prea bine cu cofeina la ora asta din noapte.
- E ceai de plante, se grăbi ea să-l asigure.
Fără cofeină.
- Bine, atunci am să încerc.
- De care vrei? Era cît pe-aci să spună că Pat cumpărase o mare varietate de
sortimente, dar nu putu să-i rostească numele. Nu încă. Am de toate felurile. De
merişoare, de căpşuni, de lămîie.
Pe faţa tatălui ei se aşternu o expresie bănuitoare.
- Dă-mi de lămîie. Sună mai inofensiv.
O urmă pe Dusty în bucătărie şi aşteptă în tăcere pînă ce ea pregăti ceaiul.
Dusty nu scoase nici un cuvînt, pînă nu se aşezară în faţa ceştilor aburinde.
- Pat m-a părăsit, spuse ea.
Tatăl ei nu păru surprins.
- Mda. Mi-a spus că a trebuit să plece.
- Nu a trebuit deloc, protestă ea, simţind cum furia urcă din nou. Asta sună ca
şi cum l-aş fi dat eu afară. A plecat, pentru că aşa a vrut el.
- Cîteodată nu-i vorba de ce vrea să facă un bărbat, e vorba de ceea ce trebuie
să facă un bărbat.
Ea încercă să-şi calmeze iritarea, sorbind încet din ceai, dar nu-i folosi la
nimic. Lichidul fierbinte nu făcea decît să-i agraveze durerea şi ea ridică ziduri şi
mai groase de furie, ca să ascundă această durere.
- Pat şi cu mine eram mai mult decît un angajat şi un patron. Tatăl ei înclină
afirmativ din cap.
- Credeam că am fost foarte discreţi.
- E ca şi cum ai încerca să ascunzi primă vara.
Un zîmbet îi îndulci trăsăturile.
Dusty îşi coborî privirea în ceaşcă. Cît de potrivit o spusese. Pat îi adusese,
într-adevăr, primăvara. Se simţise renăscută, simţise că revine la viaţă şi înfloreşte.
Dar soarta îi răpea vara şi toamna şi o arunca direct în braţele aspre şi îngheţate
ale iernii.
- E atît de capricios. Se spune despre femei că au toane. Eu cred că nici toate
femeile din lume n-ar reuşi să acopere evantaiul de stări prin care poate trece Pat
Mahoney în cinci minute.
- Situaţia n-a fost uşoară pentru el, scumpo.
- Am încercat să fiu cît se poate de înţelegătoare.
- Mă îndoiesc că ai reuşit. Cînd eşti un bărbat tînăr, ai vrea să-i dăruieşti
iubitei soarele, luna şi stelele. Descoperi destul de curînd că nu poţi şi înveţi să te
rezumi la lucruri mai prozaice, ca hrana sau plata electricităţii. Atunci cînd nu faci
nici măcar asta... Dădu din umeri... în fine, bănuiesc că Pat nu s-a putut împăca cu
sentimentul de vinovăţie, cu senzaţia că nu e la înălţimea aşteptărilor tale.
- Dar e firesc ca şi o femeie să poată să ofere.
Vacanţe. Mese la restaurante şic. Haina cea nouă, sport, din păr de cămilă,
care aştepta în debaraua ei să înlocuiască jacheta uzată de tweed a lui Pat,
săptămîna viitoare, cînd avea să fie ziua lui.
- O femeie trebuie să dăruiască numai dragostea ei. Asta e tot ce-şi doreşte un
bărbat. Dusty făcea efoturi ca să-şi păstreze calmul. Furia ei era gata să explodeze
din nou.
- Asta e tot ce-şi doreşte o femeie de la un bărbat. Asta era tot ce aveam nevoie
de la Pat.
- Adevărat, dar el simţea nevoia să-ţi ofere mai mult.
- Mda, ştiu, spuse ea cu amărăciune.
Soarele, luna şi stelele.
- Aşa a fost dintotdeauna, fetiţo.
- Vorbe! pufni Dusty. Nu aşa trebuie să fie.
- Ştiu, ştiu. Tatăl ei se ridică în picioare şi duse ceştile la chiuvetă. Ce-ar fi să
băgăm nasu-n pernă? Razele dimineţii aruncă întotdeauna o altă lumină asupra
lucrurilor, iar tu arăţi ca şi cum ai avea mare nevoie de somn.
Fără prea multă tragere de inimă, ea se smulse de lîngă masă. Braţele lui o
învăluiră într-o îmbrăţişare uriaşă, ca de urs, apoi o condjoO în camera ei.
- Ai ceva programat devreme, de dimineaţă?
întreba el.
Ea clătină din cap.
- Prima întîlnire e fixată la ora prînzului.
- Atunci pun ceasul să sune la zece, spuse e! pe un ton care nu admitea
replică.
La dracu'! Pentru asta aveau bărbaţii nevoie de femei? Ca să aibă cui să dea
ordine? Dar era prea obosită ca să-l mai contrazică, aşa că încuviinţă dînd din cap
şi se băgă în pat. în definitiv, nu era tocmai rea ideea de a se scula \a zece.
 v\ s p rezece - Bună, Camilla! strigă o doamnă în vîrstă, ridicîndu-şi privirea
de pe treptele pe care tocmai le freca.
- Bună dimineaţa, doamnă Rosonova, îi răspunse Dusty.
O femeie tînără, cu trăsături orientale, ducînd în cărucior o fetiţă cu ochi
migdalaţi şi cu un aer solemn, le zîmbi lui Dusty şi tatălui ei cînd trecură pe
trotuar.
- la te uită! Dintr-odată ai devenit prietenă cu vecinii, spuse tatăl lui Dusty. Ce
s-a întîmplat? Ai lăsat baltă rasa şoarecilor de corporaţie pentru a te alătura rasei
umane?
- Foarte nostim! Se urcă în scaunul pentru pasageri al maşinii lui şi aşteptă ca
el să se aşeze la volan. Niciodată n-am fost neprietenoasă.
- Ai fost întotdeauna pur şi simplu prea ocupată ca să-i observi pe oamenii din
jurul tău.

Porni maşina, dădu colţul şi conduse în tăcere o bună bucată de vreme. Pînă
acum cîtva timp, adăugă el.
Dusty se uită pe fereastră, ştiind bine că tatăl ei atribuia schimbarea ei de
atitudine plecării iui Pat. survenită cu cîteva săptămîni în urmă, dar asta era o
prostie. Intr-adevăr. Pat îi deschisese ochii asupra minunatei diversităţi a
cartierului şi a raţiunilor pentru care această varietate trebuia preţuită, dar asta n-
avea nimic de-a face cu felul ei de a fi de acum. Luna mai fusese întotdeauna
printre cele mai frumoase perioade din ari şi ea nu făcuse decît să profite din plin
de ea, plantînd cîteva fiori în faţa casei, de-a lungul Valetul si stăpîna lui
trotuarului, făcîndu-şi cumpărăturile în magazinele din cartier, plimbîndu-se. Era
absolut firesc ca, în asemenea împrejurări, să-şi cunoască mai bine vecinii.
îşi încleşta mîna pe minerul genţii diplomat pe care o ţinea în poală şi-şi puse
mintea din nou în mişcare.
- Vor fi toţi partenerii tăi prezenţi la expunerea mea? îşi întrebă ea tatăl.
- Mda, spuse el, cu privirea aţintită la drum.
Absolut toţi. încetini la un stop şi apoi opri. Eu nu sînt decît un acţionar
mărunt şi la fel e Lisa, care se ocupă cu recrutarea comercianţilor.
Arhitectul nostru şi cel care se ocupă de restaurante au băgat fiecare cîte o
sută de mii.
Au mizat mult pe succesul acestui centru comercial.
- Nu văd nici un motiv pentru care să mă tern că nu m-aş descurca, mai ales
dacă le pot face rost de amplasamentul acela.
Fusese surprinsă, atunci cînd tatăl ei venise la ea, cu o săptămînă în urmă, şi
îi spusese despre afacerea la care devenise partener şi despre decizia lor de a angaja
un agent imobiliar. Entuziasmul ei pentru proiecte noi era An ne & Ed Kolaczyk
mai scăzut decît de obicei, dar consimţise să facă o prezentare pentru acest grup.
Tatăl ei era atît de încîntat de- faptul că reuşise să obţină contractul în favoarea ei,
încît n-o Săsase inima să-l refuze.
- în momentul de faţă, avern sediul în subsolul locuinţei arhitectului, spuse e!.
Trebuie să începi de undeva, remarcă Dusty.
Dacă-şi dădea osteneala să pară veselă, poate că, în douăzeci- treizeci de ani,
reuşea să transforme asta într-un obicei.
Complexul modern de locuinţe-tip Sîngâ care se opriseră se îmbina bine cu
vechiie clădiri de cărămidă brună din josul străzii. Intrară în complex pînă la o casă
mai retrasă din spate şi coborîră un şir de scări, pînă la ceva care fusese gîndit să
fie un soi de încăpere pentru relaxare. Acum, servea drept birou pentru un grup de
oameni ocupaţi care ar fi avut nevoie de un spaţiu cel puţin dublu.
- Salut, băieţi, strigă tatăl ei. Asta e fetiţa mea. A venit pregătită să ne explice
tuturor cum ar putea să ne dea o mînă de ajutor.
Dusty se strădui să-şi înfrîngă pornirea de a-i da un bobîrnac pentru că o
făcuse fetiţă şi zîmbi către oamenii care-i ieşiseră în întîmpinare ca s-o salute. Ken
Barton, arhitectul cu ochelari bifocali, i-o prezentă pe nevasta lui cea roşcată, Jan,
care era şefa biroului şi pe o femeie înaltă, mai în vîrstă, care se ocupa cu
repartizarea magazinelor de vînzare cu amănuntul.
- Unde-i Pat? Trebuia să fie şi el aici, spuse Lisa şi privi în jurul ei, înainte de a
se întoarce din nou spre Dusty. El e cel care se ocupă cu găsirea restaurantelor
care vor să se mute în centrul nostru.
Pat? Pat al ei? Dar cel despre care era vorba aici era un acţionar cu pondere
mare, cu o sută de mii investite, nu un hoinar lipsit de ambiţii. Un torent de emoţii
învălmăşite îi răsuciră stomacul, îi zîmbi vag avocatului cărunt, al cărui nume îi
scăpase complet şi se uită după tatăl ei. Acesta era ocupat cu aşezatul scaunelor
pentru prezentarea pe care-urma s-o facă ea şi era prea atent la detaliile practice,
ca să mai aibă ochi şi pentru ea. Trebuie să fi fost totuşi vorba de Pat al ei.
Respiră adînc şi nedumerirea ei furioasă se mai calmă. Ce-i păsa ei dacă Pat
era în realitate om de afaceri şi nu valet? Dimpotrivă, putea înţelege chiar foarte
bine de ce-şi luase slujba aceea la ea. Ore de lucru nobile, casă şi masă, o zonă
convenabilă. Ceea ce nu putea înţelege şi ceea ce o durea atît de tare era motivul
pentru care el nu-i spusese adevărul. Nu, asta nu fusese tocmai corect. Nu putea fi
decît un singur motiv: el nu ţinea la ea atît de muit pe cît ţinea ea la el.
începu să-şi monteze planşeta portabilă pe care urma să expună planşele,
vorbind în timpu! ăsta cu ceilalţi. Era o bună profesionistă şi era capabilă să lase
deoparte durerile personale, ca să-si facă meseria cît se poate de bine. Prezenţa lui
Pat n-ar fi afectat-o cîtuşi de puţin, încăperea mică răsuna de rîsete şi de vorbe şi
părea că ea e singura care sesizase paşii care se auziră deodată coborînd scările.
Sonori ca tunetul păreau să acopere toate celelalte zgomote. Totuşi rîsetele şi
conversaţia continuară. Mîiniie ei se încordară în timp ce îşi frunzărea notiţele
pentru a treia oară.
 Iubire. Furie. Teamă. Dorinţă. Toate hărţuind-o, trăgînd de ea ca nişte lupi
flămînzi de stîrvul unui cerb. De ce consimţise să facă asta? De ce „—T nu bănuise
oare că se ascunde ceva în spatele zîmbetului aceluia al tatălui ei? Nu era pregătită
să-l revadă pe Pat. Trecuse prea multă vreme. Ba nu, nu trecuse suficientă vreme.
Doamne, nici măcar nu mai putea gîndi logic. Fir-ar să fie, cum îşi mai vîra nasul şi
taică-său!
- Bună, Camilla!
Purtarea ei rece, profesională, de om de afaceri, oscila undeva, pe muchia
prăpastie!. Dusty se agăţă de ea şi o trase cu disperare pe loc mai sigur. Printr-un
imens efort de voinţă şi strîngînd din dinţi, reuşi să oprească în loc femeia
profesionistă afiată pe punctul de a se prăbuşi.
- Bună, Pat.
Cuvintele sunau încordate, dar important era că putea vorbi. Femeia din ea ar
fi vrut să ţipe, dar împrejurările nu-i permiteau.
- Arăţi minunat, Camilia.
Ea nu răspunse. Ochii lui erau umbriţi de cearcăne, dar în rest arătau- şi ei
foarte bine. Fără vioiciune, dar, în mod cert, fără o notă tragică. Părul şaten era tot
dezordonat, iar trupul minunat dovedea că nu-i lipseau orele de antrenament şi nici
aparatele care încă mai erau depozitate la ea în apartament. Nici ea, punctă o voce
insinuantă.
- Tocmai voiam să vă fac cunoştinţă, chicoti arhitectul. Dar nu pare să fie
nevoie.
- Oh, bineînţeles că nu, se grăbi să-) asigure tatăl lui Dusty. Au locuit
împreună.
Grozav de inspirat, tată! Ea încercă să zîmbească ce!or patru perechi de ochi
care o priveau.
îşi drese glasul.
- Domnul Mahoney a lucrat cîndva pentru mine Tăcerea deveni şi rfiai
apăsătoare.
- L-am angajat ca valet, explică ea.
3h!
- Da, Pat ne-a spus despre asta.
Chiar aşa?
- Buun, zise Dusty, sărind peste subiectul ăsta, despre care nu mai rămînea
nimic de spus. Haideţi să vorbim acum despre ceea ce sînteîi nerăbdători să auziţi.
Despre proprietăţile imobiliare şi serviciile pe care vi le poate oferi firma noastră.
Dusty făcu abstracţie de faptul că avea gura uscată şi mîinile umede,
lansîndu-se din plin în -—T conţinutul prezentării. Le spuse cîte ceva despre ceea
ce făcea ea şi domeniul de activitate a! companiei, apoi explică mai concret ce
puteau face pentru ei. Ochii ei continuau să dorească să se îndrepte spre Pat, să
pîndească strălucirea aceea din ochii lui, să smulgă un zîmbet buzelor lui
îndărătnice, dar se ţinu tare La cîrmă se afla raţiunea şi nu ochii. Supravieţuise
întîlnini cu el, supravieţuise descoperirii faptului că ţinuse partea cea mai
importantă a vieţii lui ascunsă de ea. aşa că avea să continue să supravieţuiască şi
să prindă puteri. Acum, că trecuse de examenul iniţial, nu mai avea nici un motiv
să se tot pună la încercare. N-avea nevoie de prezenţa lui ca să se autoconvingă de
victorie. Triumfase asupra lui, îşi spuse ea cu hotărîre.
- Actualii proprietari nu vor să clintească deloc preţui pe care-f cer sublinie
tatăl ei.
- Da, am verificat acest lucru.
- Ne tot împuie capul despre cît de bună e starea clădirii, adăugă arhitectul.
- Ceea ce e absolut ridicol, spuse Dusty.
Dacă ar fi stat la coadă vreo cîteva firme de asamblat biciclete, ar fi avut un
motiv. Dar aşa -c cum stau lucrurile, oferta dumneavoastră e singura serioasă din
cîte au primit. Preţul se bazează pe cerere, iar ei nu au altă ofertă.
- Dar ce facem dacă nu cedează? întrebă Ja i.
- Vor ceda. în primul rînd, ne vom concentra as"pra schimbării încadrării
zonale a cartierului.
N- să fie nici o problemă, cu terenurile acelea de sport pe care le preconizaţi.
Ei intenţionau să rezerve o parte însemnată din teren pentru un parc, cu
terenuri de sport şi alte facilităţi.
- Municipalitatea va fi încîntată de zona de rec eere publică pe care vreţi s-o
faceţi voi. Va fi cu mult mai bine decît urîţenia în care s-a tra isformat acum
clădirea. Odată ce se va schimba încadrarea zonală, se va modifica şi stn ctura
impozitelor. Or să vîndă.
- Dar cît va dura? întrebă Lisa. Eu am necazuri cu negustorii, ca să-i ţin
aproape, şi sînt sigură că şi Pat are aceleaşi probleme cu propletarii de restaurante.
Toţi se întoarseră spre Pat, care mormăi ceva ce se presupunea că ar fi un
răspuns afirmativ.
,—T - Cred că acest proiect va începe să se deruleze într-o lună, îi asigură
Dusty. Aţi avut o idee grozavă şi, pe deasupra, absoiut originală.
Singurul lucru de care mai, am nevoie ca să urnesc lucrurile este o semnătură
pe acest acord de exclusivitate şi vom fi pe drumul cel bun. Dusty scoase un
contract din servieta diplomat.
Cu toţii se uitară rapid peste hîrtie, trecînd-o din mînă în mînă, pînă la avocat.
Acesta încuviinţă.
- Este un contract standard. Nu plătiţi nimic, decît dacă ei rezolvă lucrurile.
Cred că nu e nici o problemă.
Contractul fu semnai şi se strînseră mîini de jur-împrejur. Sau aproape de jur-
împrejur. Ea observă că Pat rămăsese în spate. Nu că i-ar fi păsat cine ştie ce. Era
unul din acţionarii principali şi ar fi putut să blocheze contractul prin veto, dacă ar
fi vrut. Faptul că nu o făcuse era o aprobare suficientă pentru ea. N-avea nevoie să-
i strîngă mînă ca să se simtă mai sigură, îşi strînse hîrtiile, îşi plie planşeta
portabilă şi se uită după tatăl ei.
- Vin într-o clipă, scumpo, strigă el de la o masă mai îndepărtată, unde vorbea
ceva cu arhitectul.
Ea înclină din cap.
- Cum îţi mai merge?
Inima i se opri, dar în clipa cînd se întoarse să dea ochii cu Pat un zîmbet i se
citea pe faţă.
- Bine, răspunse ea. Dar ţie?
El se mulţumi să ridice din umeri.
- Tatăl tău mai stă încă cu tine?
- Doar vreo cîteva zile. E nerăbdător să se întoarcă la el acasă. Ştii, nu-i place
să lase casa goală.
încruntarea lui Pat se accentua.
- Nu-mi place să te ştiu acolo singură.
Fu ispitită să-l invite să vină înapoi. Sau să sublinieze că el fusese cel ca
e plecase. Sau să-l trimită la dracu'. Nu făcu nimic din toate astea, totuşi, ci
privi numai înspre tatăl ei, dorindu-şi ca acesta să se grăbească.
- Tot grupul a fost încîntat de ceea ce s-ar părea'că poţi face pentru noi.
Oare el nu era încîntat deloc?
- Da. Acum lucrez eu pentru tine. Ar fi cazul să consideri amuzantă această
întorsătură.
- Camilla.
- Zău, ar fi grozav. Ai putea să-mi dai ordine, să mă pui să fac lucrurile după
dorinţa ta şi să mă concediez! atunci cînd te-ai plictisit de mine. Ar trebui să fii
entuziasmat. Majoritatea oamenilor nu se întîlnesc cu şansa de a se răzbuna,
servită pe tavă.
El îşi trecu mîna prin păr şi
gestul îi sfîşie inima lui Dusty. îşi aduse aminte de senzaţia pe care i-o dădeau
degetele ei trecute prin
părul lui, atunci cînd îi căuta căldura buzelor, îşi aminti cum se simţea cînd
mîiniie lui aspre treceau prin părul ei, ridicîndu-i-l de pe ceafă, astfel încît gura lui
să poată... Alungă toate aceste gînduri şi trînti uşa sufletului cît putu de tare, ca să
nu le mai lase să intre.
- Niciodată nu mi-am dorit să mă răzbun, îi spuse el. Mi-a făcut plăcere să
lucrez pentru tine.
-Zău?
- Era un serviciu uşor, îi explică el, corectîndu-se sub privirea ei
batjocoritoare. N-ai fost nici pe departe atît de pretenţioasă pe cît ţi-ai fi putut
permite.
 Vocea lui scăzu, în timp ce ei începu să-i ardă faţa. îşi aminti, chiar dacă el
uitase, excursia ior la Galena. Felul în care el o tachinase cu privire la pretenţiile ei
faţă de serviciile lui sexuale.
- De ce nu mi-ai spus nimic despre proiectul ăsta a! tău? întrebă ea deodată.
N-avusese intenţia să-l întrebe, dar simţea nevoia să ştie.
- Ce impqrtanţă are? Tot rf-ar fi schimbat nimic.
Ba bineînţeles că ar fi avut importanţă. N-ar mai fi suferit acum de durerea
asta care o chinuia, bătîndu-şi joc de credinţa ei de-atunci că fuseseră într-adevăr
apropiaţi. Atîta doar că tot singură ar fi fost acum; asta, ce-i drept, nu s-ar fi
schimbat.
- Tu erai veşnic preocupat de titluri, sublinie ea. M-aş fi putut gîndi că îl
preferi pe omul de afaceri în locul vaietului.
- N-ar fi avut nici o importanţă ce titlu îmi acordam eu însumi. Pe tine tot te-
am dezamăgit.
Tatăl lui Dusty se apropie, în sfîrşit, iar ei îi venea să-l strîngă în braţe de
bucurie, dacă n-ar fi fost atît de supărată că o păcălise.
- Da, ştiu, spuse ea cu amărăciune, aruncîndu-i lui Pat o'privire fugară.
Soarele, luna si steieie.
Pat o privi nedumerit. Ea îşi luă lucrurile şi trecu pe lîngă el ca să ajungă la
scări.
- Vă urez o zi bună tuturor, strigă ea către întreg grupul, evitînd să-l privească
pe Pat. Ţinem legătura.
Cu ei, nu cu el. Zilele cînd ei se atingeau se sfîrşiseră.
- Ora mesei!
Pat ridică ochii de pe bilanţurile financiare pe care le studia. Nu-şi dăduse
seama că s-a făcut atît de tîrziu. Ziua era pe sfîrşite şi el abia dacă apucase să
rezolve cîte ceva. întîlnirea cu Camiila, din dimineaţa aceea, îl scosese din ritm.
- îmi pare sincer rău, Jan, spuse el, ridicîndu-se în picioare. Grozav musafir
mai sînt.
Am dat buzna peste voi în toiul nopţii, cu cîteva săplămîni în urmă, şi acum
nu sînt în stare nici măcar să ajut la pregătirea mesei.
Jan rîse şi îl bătu uşor pe obraz.
- Azi n-am vrut eu să mă ajuţi, îl linişti ea.
Anne £ Ed Koîaczyk M-am simţit ca şi cînd mi-aş fi pregătit propria
sărbătorire.
- Sărbătorire? Dar ce sărbătoreşti?
- Glumeşti? Ken î! urmă în sus, pe scări spre bucătărie. Faptul că ni s-au
întors corăbiile. Că în curînd vom înota în bani» Pat se încruntă la entuziasmul lor
neîntemeiat.
- Dacă vă referiţi la faptul că am angajat-o pe domnişoara Ross, nu credeţi că e
puţin prematur să vă bdcuraţi? N-a făcut încă nimic.
 - Dar va face. Vocea iui Ken suna extrem de încrezătoare. Va face.
Pat bombăni ceva ce nici el însuşi n-ar fi putut înţelege şi îl urmă pe Ken la
masă. Lisa şi avocatul lor, Frank, erau deja aşezaţi; se părea că vJan invitase pe
toată -lumea să rămînă la masa de sărbătoare.
Din păcate, nu toţi cei prezenţi erau într-o dispoziţie sărbătorească. Faptul că
o revăzuse pe Camilla răscolise în Pat sentimente pe care era mai bine să le ignore.
Dorul lui de Camilla îl răscolea pe dinăuntru, dorinţa creştea şi îl devora pînă ce nu
se mai gîndea la nimic Valefoî si stăpîna Iui j—, altceva decît la ea n-o mai vedea
decîî pe ea. îşi ocupă locuf ta mas s -ia, cu design scandinav.
- Asta e vreuna din reţetele lui Pat7 întrebă Frank în clipa cînd Jan aduse un
platou pe masă.
- Nu! răspunse Jan Este sută (a sută Jan Barton.
Pat se ssli să afişeze un zîmbet, în semn de mulţumire pentru comp.'imerrt.
Apoi, iăsînd zîmbetuî acoio. îşi părăsi comesenii şi se cufundă în propria lut fume
întunecată. Cum o să poată să lucreze cu CamtiSa zi de zi? Fusese şi-aşa destui de
greu înainte de a şti că o iubeşte. Unde va putea găsi puterea să întoarcă spatele
frumuseţii ei? Unde va găsi curajul de a nega bătăile puternice a - Nu-ţi place?
întrebă Jan.
Pat încercă să se smulgă din abisul său personal.
- Oh, mîncarea e delicioasă o asigură el.
Absolut delicioasă. Numai că eu nu prea am poftă de mîncare în seara asta.
Luă paharul cu vin şi sorbi lichidul rub; - Ştii. -aveam impresia că femeia asta a ta,
Camilla, e mai bătrînă, îi spuse Lisa.
Toate privirile erau aţintite asupra lui şi el puse la loc paharul pe masă. în
clanul Mahoney nu se năşteau laşi.
- Nu cred că am pomenit vreodată vîrsta ei.
Şi nici că mi-aş fi arogat dreptul de proprietate asupra ei..
- într-adevăr, n-ai făcut-o, admise Lisa. Dar oamenii îşi formează anumite
impresii bazîndu-se ps ceea ce aud, iar eu mi-am imaginat o femeie mai în vîrsta,
rece şi poate puţin necruţătoare.
CamiiSa a lui, rece şi necruţătoare?
- Aţi face mai bine să ascultaţi mai atent ceea ce spun oamenii, în loc să vă
lăsaţi închipuirea să făurească imagini rupte de realitate, spuse el cam răstit.
- Aici trebuie să mă declar de acord cu Lisa, spuse Jan. îmi imaginasem o
Camilla cu totul diferită de aceea care" ne-a vorbit azi.
- îmi pare rău că aptitudinile mele descriptive sînt atît de palide, mormăi el.
Cornurile fură trecute din mînă în mînă în jurul mesei, apoi untul.
- Spune-mi, cum poate obţine cineva o slujbă de valet la o astfel de păpuşică?
întrebă Frank.
- Domnişoara Ross nu-i o păpuşică. Este o doamnă, o adevărată doamnă.
- Perfectă pentru valetul-care-asigurăseryicii-complete, comentă Ken.
 într-o clipă, nori negri de furtună îl cuprinseră, tunetul îi bubui în urechi şi
valurile izbiră ţărmul. Sări în picioare.
- Şi, mă rog, ce-ar vrea să însemne asta?
Feţe inexpresive, nedumerite, se întoarseră spre el.
- Uşurel, Pat, spuse Ken calm. N-am vrut să spun nimic. Tu singur spui
despre tine că eşti un valei complet, desăvîrşit.
Norii se împrăştiară, lăsînd să treacă lumina, deşi încă nu apăruse soareie.
Doamne, oare n-avea să se elibereze niciodată de farmecul ei? Oare imaginea -ei nu
va înceta niciodată să-l cheme?
- lerta|i-mă, spuse Pat. Starea mea emoţională
e la cel mai scăzut nivel, dar îmi revin eu. în ochii lor se citea ceva prea
asemănător cu mila ca să fie pe placul lui, aşa că se retrase o'e la masă. V-aş ruga
frumos să mă scuzaţi, dar cred că am să ies să iau puţin aer.
Jan îl urmă pînă la uşă.
- Eşti sigur că te simţi bine, Pat? îl întrebă.
- N-am nimic, o linişti ei. Noi, irlandezii, ştim că nu te poţi bucura de
priveliştea jde pe creste, pînă ce n-ai trăit în fundul văilor, înainte ca ea să apuce să
zică ceva, el plecase deja în noapte.
Paşii lui iuţi îi făcură curînd să transpire şi se simţi parcă mai bine. Sau cel
puţin nu mai avea pornirile acelea atît de ucigaşe, deşi nu era nici o îndoială că era
complet stors. Poeţii îl avertizaseră cu toţii că iubirea era ca o mare înşelătoare.
Necazul era că fusese prins în vîrtej, tocmai la mijloc, şi că n-avea să mai ajungă
niciodată la paradisul de pe celălalt ţărm.
Primăvara începuse atît de frumos. O întîlnise pe Camilla. Ajunsese să o
'cunoască. S-o iubească. Devenise o parte din el şi acum, că nu mai era, era ca şi
cînd marea l-ar fi înhăţat, trăgîndu-l în jos spre adîncurile ei întunecate. Dragostea
lui pentru Camilla decretase că ei doi trebuiau să fie împreună pentru totdeauna.
Situaţia Sui nega acest lucru.
Flacăra iritării făcu să-i crească temperatura cu cîteva grade, în curînd, ea
avea să-şi găsească pe altcineva. Cel puţin aşa spera, îşi spuse el, încercînd să nu
ia în seamă tulburarea durerosă dinăuntrul său. Ei nu aveau nici un viitor
împreună şi o persoană atît de încîntătoare precum Camilia nu trebuia să fie
singură. Merita să aibă un bărbat bun, o familie în jurul ei şi o viaţă fericită.
O văzu parcă în faţa ochilor, o viziune fermecată, cu un copilaş în braţe şi cu
ochii plini de iubire pentru silueta ceţoasă de lîngă ea. Furia, disperarea, teama din
el luptau să se elibereze.
Lucrul cel mai la îndemînă, pe care furia lui îl întîini în cale, fu o tricicletă
roşie-albă-albastră, cu o roată mare în faţă. Şutul lui o trimise cîţiva metri spre
dreapta trotuarului, o a doua lovitură răsturnînd-o pe o parte. Furia nu i se
potolise, ci doar se împleti cu ruşinea. Era ca şi cum ar fi lovit o fiinţă neajutorată.
Nu-l făcea să se simtă cu nimic mai bărbat. Ridică tricicleta şi îşi continuă drumul.
 Trebuia să privească faptele în faţă. Nu se putea căsători cu Camilia, oricît de
mult ar fi tînjit trupul lui după ea, oricît i-ar fi strigat inima lui că r-C îşi aparţineau
unul altuia, în prezent, trăia din economii, care se topeau văzînd cu ochii. Nu era
nici o cale să-i poată oferi viaţa pe care ea o merita. Şi cînd va fi în stare să-i ofere
un cămin, ea va fi demult măritată.
- Hei, Paddy!
Pat se opri şi-i aşteptă pe cei trei băieţi care alergau să-l prindă din urmă.
Parcursese cele cîteva mile dintre casa lui Ken şi cartierul Camillei fără măcar să
observe.
- Bună seara, domnilor, spuse el.
- Hei, am auzit ceva despre un mare centru comercial în vechea fabrică de
biciclete. Se spune că ai fi unu! dintre barosani!
- Lucrez împreună cu cîţiva oameni la acest proiect, recunoscu Pat.
- O să fie multe locuri de muncă, nu, ce zici, Paddy?
- O să mai dureze cîtva timp pînă ce-om pune totul pe roate, le spuse Pat.
Probabil c-o să mai dureze destui ca să apucaţi să terminaţi liceul.
Ei rîseră nervos.
- Vorbesc serios, insistă el. încercaţi numai să veniţi pe-aco!o fără diplome şi
am să vă arunc pe scări.
- E în regulă, Paddy - Daa! Eu nu mai am de făcut decît un an şi pot să
traversez timpul ăsta cu ochii închişi.
- Fă să iasă ceva din asta, mormăi Pat, Nu te mulţumi să treacă timpul Rîsui
îor prietenos şi un rămas bun spus din toată inima îl urmări o vreme. Relaţiile lui
cu băieţii din cartier evoluau în salturi. Erau ca toţi băieţii din lumea largă, într-o
permanentă nevoie disperată de a găsi o ţintă pentru a-şi descărca surplusul de
energie.
Oare asta fusese Camilla pentru el, un debuşeu pentru surplusul de energie?
Nu, fusese mult mai mult decît atît. Era tot ce putea fi mai minunat pe lume. Toată
dulceaţa şi toată blîndeţea. Era viaţă şi iubire şi miracol, dar avea nevoie să fie
apărată de durerea lumii. El şi-ar fi dat jumătate din viaţă pentru a căpăta dreptul
de a face asta, dar era cu neputinţă. Zeii batjocoritori îi răpiseră pînzele corăbiei,
lăsîndu-l la cheremul valurilor răzvrătite.
Pat se opri la colţul următor şi se sprijini de felinar Se înnoptase de-a binelea
de cînd se plimba, dar cercul de lumină al felinarului nu r< reuşea să limpezească
în nici un fel problemele care îl frămîntau. Dacă măcar ar avea bani, lumea ar fi a
lui.
Se îndreptă brusc de spate. Unde-i fusese mintea în toate aceste zile? Nu se
putea căsători cu Camilla fără bani, aşa că va face rost de bani. O să-şi ia înapoi cei
100.000 de dolari pe care îi investise în centrul comercial. Asta va face lucrurile
puţin mai complicate pentru ceilalţi, dar nu imposibile. Sosirea tatălui Camillei mai
îmbunătăţise întrucîtva situaţia, iar el însuşi pusese la punct un excelent sistem de
finanţare a proiectului. La urma urmelor, el şi Camilla puteau să ajungă pînă la
acel paradis al iubirii.
Doi - Răspund eu, tată! Dusty apucă receptorul.
Alo! Ce doriţi, vă rog?
- Bună seara, domnişoară Ross. Pat la telefon. Aş putea să vorbesc cu tatăl
dumitale?
Inima ei ticăi la auzul accentului irlandez, puţin tărăgănat al vocii lui Pat, dar,
din fericire, reuşi să vorbească normal.
- Fireşte! răspunse ea pe un ton rece şi crispat. Numai o clipă.
An ne & Ed Kolaczyk li înmînă receptorul tatălui ei şi-şi făcu de lucru
pregătind o limonada din plic. Două măsuri de praf la o cană. Părea să fie destu! de
uşor, chiar dacă atenţia îi era distrasă de mormăitul aprobativ al tatălui ei. Măsură
prafu! cu precizie şi puse cana sub robinet. Nu-i păsa deloc dacă Pat îl suna pe
tatăl ei. Putea să-l sune în fiecare seară, dacă avea chef Ba chiar de două ori pe
seară. Ea îşi vedea de viaţa ei.
Apa se revărsă peste marginile cănii curgînd în chiuvetă cu tot cu praful de
limonada, învîrti robinetul, uitîndu-se urît către spatele tatălui ei. Nu putea vorbi în
altă parte decîî în bucătărie, ca să-i distragă ei atenţia?
Cînd a doua cană fu gata, termină şi tată! ei cu telefonul şi veni să-şi ia
paharul.
- Era Pat.
Dusty mormăi la rîndul ei.
- Mi-a cerut permisiunea să vină să stea de vorbă cu tine.
- El ţi-a cerut ţie permisiunea să vorbească cu mine? Respiră adînc.
- l-am spus că e în regulă.
- în regulă? Ea începu să se învîrtă prin bucătărie. Omul ăsta nu e sănătos la
minte.,Vine de pe altă planetă. E un extraterestru.
Vaietul şi stăpîna Iui - Irlanda e şi ea o ţară, Camilla. Ce naiba, nu vă învaţă
nimic la şcoală?
Ea închise ochii strîns, încleşta pumnii şi-şi sprijini fruntea de dulăpioarele de
pe perete. Nu voia să stea de vorbă cu Pat. Nu voia să-l vadă. El era încorsetat în
lumea aceea îngustă a lui, unde nu era loc pentru amîndoi.
- Ce vrea? întrebă ea. Cît timp trebuia să mai pretindă că vederea lui nu-i
provoacă durere?
- Nu ştiu. Tatăl ei dădu din umeri. Vrea să vorbească cu tine.
- Atunci de ce a vorbit întîi cu tine?
El dădu tot atîta atenţie întrebării ei ca şi cînd ar fi fost complet surd.
- Ştii, medita el cu glas tare, astăzi nu mai există băieţi care să facă lucrul
ăsta, să ceară permisiunea tatălui, adică. Cei mai mulţi indivizi consideră că tatăl
fetei nu mai prezintă nici o importanţă. Pat e de modă veche, dar cred că tocmai
asta îl face atît de agreabil.
 Asta o fi fost reclamă plătită sau încă una din şmecheriile de care se ţinea tatăl
ei?
- Am de gînd să ţip, rosti ea încet, cu o voce hotărîtă.
Se auzi soneria şi tatăl ei se ridică.
- Ar fi mai bine să te duci să-ţi pui nişte r-C pantofi. Deschid eu uşa.
Ea nu se osteni să-l contrazică pentru astfel de lucruri mărunte, păstrîndu-şi
toată furia şi necazul pentru ceea ce avea să urmeze.
- Ăsta e un vis, murmură ea păşind în dormitor. Un vis oribil. Un coşmar.
îşi deschise debaraua. Pantofii cu toc nu se potriveau la şort. Oare să se
schimbe în ceva mai oficial? Nu ea îl invitase pe Pat, aşa că n-avea nici un motiv să
se schimbe, în plus, el era în mod sigur îmbrăcat în obişnuiţii lui pantaloni negri şi
o cămaşă sport. Dacă ar fi pus ceva mai multe pe el, muşchii aceia superbi ar fi fost
ascunşi, îşi vîrî picioarele în nişte espadriie. Apoi le aruncă din picioare. La naiba
cu toate astea. O să stea aşa cum se simţea ea bine.
- Camilla, strigă tatăl ei. Ai un musafir.
- Vin! se răsti ea.
îşi puse o pereche de sandale. Măcar picioarele să se simtă în largul lor, dacă
ea n-avea nici o şansă. Oprindu-se în faţa oglinzii, respiră adînc, afişă expresia ei
sobră pentru întîlnirile de afaceri şi păşi regeşte în living-room.
- Bună seara, Camilla, spuse Pat.
Oh, fir-ar să fie! Mii de draci! Pat era îmbrăcat într-un costum de culoare
închisă, cu cravată, cămaşă albă, iar părul lui părea că fusese terorizat pînă
consimţise să se supună. Pantofii străluceau- oglindă, iar în mînă ţinea un buchet
de trandafiri cu cozile lungi. Picioarele goale ale lui Dusty încercau cu disperare să-
şi ascundă degetele sub baretele subţiri ale sandalelor.
- Spune-i bună seara musafirului, Camilla, o dojeni tatăl ei. Ai putea să-i oferi
ceva de băut.
- Mă descurc eu, tată!
- Ar trebui să pui florile în apă.
- Ţi-am spus că mă descurc singură, tată.
Luă florile din mîna lui Pat.
- Ce-aş putea să-ţi aduc de băut?
- Ceva care să răcorească gîtlejul ar fi minunat. Zîmbetul lui aproape că îi tăie
respiraţia, dar era pregătită pentru asemenea şmecherii, aşa că încetase să mai
respire, din clipa cînd îl văzuse.
- Ce-ar fi atunci să aduc pentru toată lumea nişte limonada? sugeră ea. Mă
duc să pun florile în vază. Aruncă o privire fugară spre tată! ei şi adăugă: Cu nişte
apă.
Aerul din bucătărie era mai potrivit pentru a fi respirat, aşa că făcu o pauză de
un minut ca să lase puţin oxigen să-i umple plămînii, Inima îi bătea într-un ritm
ridicol de ridicat. Dacă asta avea să fie reacţia ei în faţa lui Pat de fiecare dată cînd
se întîlneau, avea să moară curînd de un atac de cord. Sau asfixiată. L-o fi iubind
ea, dar asta nu însemna ca trupul ei să se sfărîme în bucăţi, ori de cîte ori se afla el
prin preajmă.
Respiră încă o dată adînc, expulza sentimentele din trup şi se duse pînă la
duîăpior să ia o vază. Mîna i se opri suspendată în aer, la jumătatea drumului.
Unde stăteau acum vazele? Avea măcar vreuna? Era cît pe-aci să-l strige pe Pat,
dar se opri la timp. El nu mai lucra pentru ea.
Luînd-o sistematic, de la un capăt, începu să caute prin dulăpioare. Pat era
prea gentleman ca să-i fi cumpărat flori tăiate, dacă ar fi ştiut că nu are nici o vază.
Oare chiar era? Pe măsură ce căuta, vehemenţa cu care trîntea la loc uşile creştea.
Probabil că afurisitul acela zîmbea acum, afectat, în salonul ei. Mintea
întortocheată a lui Pat Mahoney era în stare să-i cumpere flori tăiate tocmai pentru
că ştia foarte bine că nu are nici o vază.
Găsi vazele în ultimul duîăpior şi clătină capul în admiraţia geniului diabolic al
individului. Trandafirii fură înfipţi cu putere în vază, apoi le Valetul şi sîăpîna lui
adăugă apă.
Acum, limonada. Cu cît o să le-o servească mai repede, cu atît va pleca şi el
mai repede. Şi ea va putea trage un plîns sănătos. Se întoarse repede să ia pahare,
dar sandaua i se prinse cine ştie cum de piciorul mesei. Sprijinindu-se cu o mînă
de masă, Dusty îşi ţinu piciorul cu cealaltă şi îşi muşcă buzele ca să nu Jipe. Cînd
durerea se mai potoli, aruncă furioasă sandalele.
îi luă ceva timp pînă să găsească nişte pahare mai frumoase, dar nu chiar atît
cît îi trebuise pentru vază. Trebuie să fi fost pe undeva şi o tavă, dar habar nu avea
dacă Pat o pusese în bucătărie sau în sufragerie, în orice caz, n-avea deloc intenţia
să-şi mai piardă vremea căutînd toate prostiile. Cuprinzînd cu degetele toate cele
trei pahare, şi le sprijini de piept şi se duse repede în living-room.
- Apucă unul, pînă nu cad toate, îi porunci ea tatălui ei.
El clipi, surprins, dar apucă un patiar, destul de repede.
Apoi, afişînd un zîmbet larg, se întoarse spre Pat.
- Domnule Mahoney, spuse ea mieros, întinzîndu-i un pahar. Apoi se aşeză şi
ea, puse picior pesta picior, îşi legănă nonşalant în aer piciorul gol şi zîmbi
exuberant către cei doi bărbaţi.
După o pauză lungă, tatăl ei rupse tăcerea.
- Pat şi cu mine am avut o discuţie foarte plăcută, scumpa mea.
Asta era minunat. Era bucuroasă că Pat avea discuţii agreabile cu cineva, deşi
conversaţia nu fusese tocmai printre activităţile preferate în relaţia dintre ei doi. Era
întrecută de rîs, de îmbrăţişări, de sărutări, de dragoste...
Luă paharul cu limonada şi îl dădu peste cap, fulgerîndu-l cu privirea pe tatăl
ei. Dacă asta era cumva o altă şmecherie de-a lui, un altul din micile lui
„accidente", avea să-l dezmoştenească.
Tatăl ei se ridică la repezeală, de parcă ar fi citit ameninţările din ochii ei.
 - Pat a spus că are de vorbit cu tine. Eu am ceva de lucru. Din uşă, se mai opri
şi strigă: Iau cu mine paharul de limonada. Mă bucur că ţi-ai găsit timp să treci pe-
aici, Pat.
Tăcerea se aşternu din nou, ocupînd lo'cul lăsat gol de tatăl ei, - Ce-ai mai
făcut, Camilla?
- Bine. Dar tu?
- Bine. Destul de bine.
Din nou tăcere.
- Ca să spun adevărul adevărat, Camilla, n-am făcut bine deloc.
-Oh!
- Dau tîrcoale întruna prin ungherele singurătăţii, în căutarea propriului meu
suflet.
Vocea lui era calmă, în cele din urmă, ideea că acest suflet n-o să-mi mai
aparţină niciodată a reuşit să-mi străpungă ţeasta asta groasă şi să-mi intre în cap.
L-am lăsat aici, cu tine.
Dusty îl cercetă cu atenţie, încercînd să înţeleagă ce voia el să spună, de fapt.
Oare îi cerea să-l primească înapoi? Respiraţia părea să i se fi oprit, odată cu
renaşterea speranţei în inima ei. Pat veni şi se aşeză lîngă ea pe canapea, iar
ţesătura aspră a pantalonilor lui i se lipi de piele. Era exclus să mai încerce să
respire; uitase cu desăvîrşire cum se face asta.
- A trebuit să plec, Camilla.
Mîna lui puse stăpînire pe a ei. Căldura atingerii lui readuse viaţa în membrele
ei îngheţate.
- N-am fost niciodată prea sigur că ai înţeles, continuă el. N-a fost din pricină
că n-aş fi ţinut la Anhe & Ed Kolaczyk tine: a fost tocmai din cauză că ţin prea
mult.
Oare urechile ei auzeau cu adevărat aceste cuvinte sau era cine ştie ce vis
fantastic din dorinţa ei disperată şi din singurătate?
- Mi-a explicat tata, spuse ea. Mi-a spus că un bărbat vrea să-i dăruiască
femeii iubite soarele, luna şi stelele, dar că se resemnează în cele din urmă să
plătească chiria.
- Eu nu puteam face nici măcar asta, spuse Pat, Ochii lui erau întunecaţi şi
tulburi, avizi de înţelegerea ei. Şi lucrul ăsta mă rodea. Aveam nevoie de tine, dar în
acelaşi timp simţeam .nevoia să fiu bărbat.
Forţa cu care el îi strîngea mîna, incleştîndu-se de ea ca şi cînd n-ar mai fi
vrut să-i dea drumul niciodată, descătuşa cuvintele:
- Atunci, de ce te-ai întors?
El se trase mai departe de ea, lipsind-o de prezenţa lui ocrotitoare, dar nu
chiar atît de departe încît să îngăduie spaimelor şi singurătăţii ei să revină.
Alunecă, pur şi simplu, în genunchi în faţa ei. Ochii lui priviră adînc într-ai ei.
Lumina pe care ea o văzu licărind adînc în privirea lui părea să-i promită că va
ucide singurătatea pentru totdeauna. Mîna lui continua s-o ţină strîns pe a ei.
- Mă aflu aici ca să-Ji spun că te iubesc mai mult decît iubesc viaţa însăşi şi
că nimic nu m-ar face mai fericit pe lumea asta decît dacă ai consimţi să-mi fii
sojie.
O bucurie bruscă, extatică, o învălui, aşa cum soarele se revarsă peste o
floare.
- Pat!
- Nu, să nu spui încă nimic! zise ei repede, înainte ca ea să-l cuprindă cu
braţele. Lasă-mă întîi să-ţi explic. Ascultă-mă înîîi pe mine.
Ce mai putea fi explicat, dincolo de făptui că o iubea şi voia să se căsătorească
cu ea? Inima ei ar fi vrut să strige de bucurie, buzele ei ar fi vrut să rîdă şi să cînte,
îşi dorea să-şi înfăşoare trupul în jurul lui Pat şi să sărbătorească iubirea lor.
Totuşi, nu făcu nimic din toate astea, îşi ridică numai încetişor o mînă pînă la faţa
lui şi îi atinse obrazul, ca să se convingă de faptul că nu era un vis.
- M-am gîndit la toate, spuse el. Şi nu trebuie să-ţi faci griji. Te gîndeşti
probabil că nu ss cade ca o doamnă să se căsătorească cu valetul ei sau că nu sînt
încă cine ştie ce om de afaceri, dar să ştii că voi fi în stare să am grijă de tine.
aşa cum cred eu că trebuie.
Un nor îşi aşternu umbra pe faţa ei şi totodată peste bucuria ei.
- Să ai grijă de mine? Cum?
- Aşa cum are un bărbat grijă de nevasta lui.
Cumpără o casă, plăteşte facturile, o întreţine pe ea şi pe copii. Vocea lui se
precipită, părea hotărît s-o facă să înţeleagă. Am văzut-o pe propria mea mamă
muncind pînă şi-a dat duhul, prin fabrici şi cu ziua, încercînd să-l ajute pe tata să
facă faţă cheltuielilor. Mi-am jurat că nu voi permite ca aşa ceva să i se întîmple şi
soţiei mele.
Maxilarul lui se încleştase într-o expresie încăpăţînată şi, oricît ar fi dorit
Dusty să se arunce în braţele lui şi să uite de sine în îmbrăţişarea lui, se abţinu.
- Pat, ce s-a schimbat? Ai plecat de aici acum cîteva săptămîni, fără a avea
mijloace să întreţii o familie. Ce-ai făcut de-atunci încoace?
Ai jefuit o bancă? Toţi banii tăi sînt blocaţi în proiectul centrului comercial.
- Nu pentru multă vreme.
Ea pricepu.
- Dar nu se poate să-i scoţi, strigă ea. Norul cel negru, de spaimă, veni mai
aproape.
Proiectul ăsta face parte din tine şi din ataşamentul tău pentru trecutul
acestei zone.
Cum îţi poate trece măcar prin minte să te opreşti acum?
- Nu mai contează chiar atît de mult pentru mine. Nu mai contează atît de
mult, cît contezi tu. Dar proiectul nu va avea de suferit. Nu-mi retrag banii toţi
odată. Renunţ la partea mea ca acţionar acum, dar grupul îmi va returna banii
treptat. O să-mi iau o slujbă de bucătar şef şi, cu asta şi cu economiile mele, voi
putea avea grijă de tine cum se cuvine.
Lăsînd-o pe ea să poarte povara visurilor şi speranţelor sale abandonate?
- Dar eu nu sînt neajutorată, accentua ea.
Pot să-mi port singură de grijă. Tot ce-mi doresc este dragostea ta.
Ochii lui erau necruţători şi încăpăţînaţi şi ea nu ştia cum să ajungă pînă la
sufletul lui. îşi strecură mîinile pe după gîtul lui şi îl trase mai aproape. Ardea un
foc adînc în privirea lui, dincolo de toată mîndria, care răspundea foamei de care şi
ea era mistuită. Buzele ei le atinseră uşor pe ale lui, apoi se încleştară într-un lung
moment de disperată sete.
- Tot ce-mi doresc este iubirea ta, şopti ea.
depărtîndu-se uşurel, lubeşte-mă numai, Pat. Nu vreau decît să rnă iubeşti.
Focul lui interior ţîşni în vîlvătăi, ochii i se aprinseră şi ei i se păru că îi va
mistui pe amîndoi, Mîmile lui se întinseră spre ea, trăgînd-o mai aproape, mai
strîns, mai apăsat. O dorea. Avea nevoie de ea. Ea crezu pentru o clipă că a învins,
dar încăpăţînarea puse din nou stăpînire pe maxilarul lui şi, de acolo, i se răspîndi
în toată fiinţa. O îndepărtă de el şi se ridică în picioare.
- Am mai trecut o dată prin toate astea Un bărbat are grijă de cei dragi.
Sări şi ea în picioare - Prostii!
Furia luă locul încăpăţînării care se citea pe faţa lui. Ar fi fost nevoie de
raţiune, nu de furie. Ea respiră adînc, se gîndi la clipele frumoase pe care le trăiseră
în strălucirea iubirii lor şi chemă pacea sa se instaleze în vocea ei, - Pat, te rog, îi
imploră ea. Nu mă pune pe un piedestal. Cînd mă urc prea sus, îmi curge sînge din
nas!
încercarea ei de a glumi îl înduioşa şi în ochii lui se citi o undă de
descumpănire - Nu m-am îndoit niciodată de faptul că eşti un bărbat adevărat,
spuse ea cu blîndeţe, Şi, cu cît aflu mai multe despre tine, cu atît te găsesc mai
fascinant îţi asumi riscuri mari şi încerci să pui pe roate o afacere şi, în aceiaşi
timp, vrei să contribui Ia binele comunităţii. Eşti un spirit întreprinzător Pat
Femeile americane apreciază rriult asta Buzele lui încă mai păstrau grimasa aceea
înverşunată, iar ochii lui priveau bănuitori. Ea îşi mobiliza trupele pentru o ultimă
şarjă, - Afacerea asta este visul tău, Pat. Ce fel de femeie aş fi dacă te-aş lăsa să-l
arunci Ia gunoi?
- Asta e hotărîrea mea, insistă el - Ba nu, nu este, Vocea ei se ridică din nou şi
trebui să lupte ca s-o menţină în limite normale. O căsnicie e o relaţie între
parteneri, iar acest partener potenţial votează împotriva propunerii ca Pat Mahoney
să dea cu piciorul visului său.
El se feri s-o privească, se întoarse şi se uită pe fereastră. Ea n-ar fi putut
spune după încordarea umerilor săi laţi dacă era gata să-i cedeze sau, dimpotrivă»
dacă era hotărît s-o înfrîngă. Of, dacă măcar ar fi lăsat ca dragostea să hotărască în
locul lui! Dacă ar avea măcar parte de o noapte, ca să-l convingă!
- Un bărbat trebuie să aibă grijă de soţia lut repetă el cu încăpăţînare.
- Atunci nu te căsători cu mine! strigă ea.
Putem trăi împreună, pînă ce banii tăi vor începe să dea roade şi pe urmă ne
putem căsători.
- Un bărbat se căsătoreşte cu femeia pe care o iubeşte.
Ea suspină şi se lăsă să cadă din nou pe canapea.
- Pat, aşa nu ajungem nicăieri.
Oare de ce nu putea şi el să asculte glasul raţiunii?
- Nu, n-ajungem nicăieri, aici ai dreptate.
Presupun că, la urma urmelor, soarele n-a vrut să zîmbească iubirii noastre.
înainte ca ea să apuce să strige sau să-l oprească, el plecă, iar ecoul paşilor lui
se mai auzea încă pe scări, cînd ea fugi după el. în clipa cînd ea trase cu putere de
uşa apartamentului, uşa de la intrare se închidea deja. El plecase.
- Pat! strigă ea, mai mult de disperare, decît cu gîndul că el ar putea s-o mai
audă. Trînti uşa.
Căpcăun încăpăţînat! Ar fi trebuit să- şi închipuie că o să se-apuce să facă
poezie în faţa ei.
Traversă camera cu paşi apăsaţi şi se trînti într-un fotoliu. Putea să-i înţeleagă
mîndria şi să-i aprecieze purtările de modă veche. Dar nu putea şi el să facă, măcar
acum, cîteva mici concesii? Era liber s-o întreţină cît va voi, mai tîrziu, dacă asta
avea atîta importanţă pentru el, dar nu putea liia acum puţin de la ea?
Măcar, recunoscuse că o iubeşte. Ăsta era un pas pe calea cea bună. Tot ce-i
mai rămînea de făcut era să-l facă să se răzgîndească în cealaltă privinţă. Cît putea
să fie de greu acest lucru pentru o persoană care se luptase pentru fiecare lucru pe
care-l dorise, vreme de douăzeci şi nouă de ani?
Camilla îi conduse pe băieţi în imobilul unde locuiau Jan şi Ken şi-i îndrumă
în jos, pe scări, pînă la biroul improvizat.
- Puneţi cutiile oriunde, le spuse ea şi le îndesă în mînă cîteva bancnote de un
dolar.
Mulţumesc mult, băieţi! strigă în urma lor. Inima i se înălţase ca un zmeu, iar
vocea îi suna şi ea de parcă ar fi plutit în nori.
- Camilla?
Dusty se răsuci cu un zîmbet spre faţa nedumerită a tatălui ei. Ea venise cu
mult înaintea orei fixate pentru întrunire şi adusese cu ea cîteva sacoşe mari de
plastic şi mai multe cutii.
- Bună, tată îl sărută pe obraz, îşi puse servieta diplomat pe o masă şi îşi
netezi fusta taiorului de culoarea fildeşului, Era un gest care-i trăda nervozitatea şi
nici măcar n-o calma suficient, căci nu-i ocupă mîinile decît pentru puţină vreme.
Scutură o scamă de pe gulerul hainei tatălui ei. Ştiu că am ajuns prea devreme.
 dar speram să pot vorbi cu Pat cîteva minute, - A, bine.
Tată! ei o spuse pe un ton de parcă asta se întîmpîa în fiecare zi, dar expresia
de pe faţa lui arăta de parcă ar fi văzut-o sărind în ocean fără vesta de salvare. Ea îi
adresă un zîmbet fugar, apoi îşi roti ochii prin încăpere, spre ceilalţi. Jan şi Ken
erau aici, la fel şi Lisa Avocatul nu era. Pat, ştia chiar fără să-l vadă, era tocmai la
biroul din capăt. Se ridică în picioare şi păşi şovăitor spre ea.
Păstrîndu-şi zîmbetu! conjunctura! lipit pe faţă, Dusty îşi netezi păru! cu mîna.
Oare se mai păstra aşa cum îl aranjase cu atîta osteneală, în bucle moi? Oare îi mai
rămăsese vreo urmă de ruj'pe buze sau îl ştersese cu totul de cît îşi muşcase
buzele, nervoasă?
întreaga ei viaţă i se perindă prin faţă în decursul celor cîtorva secunde, cît îi
trebui iui Pat ca să parcurgă toată lungimea camerei. Devotamentul cu care
muncise, străduinţa de care dăduse dovadă ca să- şi ia diploma, Dorinţele
înceţoşate şi vagile insatisfacţii aie trecutului. Sentimentul de împlinire pe care i-l
adusese Pat. Aceasta era ultima ei şansă de a căpăta soarele, luna şi stelele pe care
i le făgăduia iubirea. Dacă rata şi această ocazie, era pierdută, - Bună Camilla. Pat
arăta mai minunat decît oricînd. Ştia că n-avea cum să fi crescut mai înalt sau mai
lat în umeri, doar îl văzuse cu numai cîteva zile în urmă, dar părea, totuşi, mai
mare. Ochii lui erau mai albaştri, iar buzeie iui mai ademenitoare decît şi le
amintea.
Ea îi zîmbi, un zîmbeî â !a Miss America, construit ca să încînte şi să
ameţească, dacă nu pentru altceva, măcar ca să-şi facă sieşi puţin curaj.
- M-am gîndit că, dacă tot fac drumul pînă aici, pentru întrunire, ar fi bine să-
ţi aduc cîteva lucruri pe care le-ai lăsat cînd ai plecat, - Lucruri pe care le-am lăsat
la tine? Adică setul meu de greutăţi? N-ar fi trebuit să le aduci tu, sînt prea cjrele!
Ea rîse. în parte, pentru că el îşi închipuise că băieţandrii aceia ar fi putut
căra greutăţile lui şi, în parte, pentru că atmosfera din încăpere avea nevoie de ceva
care să mai reducă din tensiune. Cel puţin inima ei avea mare nevoie de asta.
- Nu, nu sînt greutăţile tale.
Ea apucă sacul cel mai apropiat, îşi înghiţi inima şi îl desfăcu. Nu fusese
niciodată laşă şi nu era tocmai ăsta momentul să fie, acum, cînd dragostea lui Pat
era în joc. Goli conţinutul sacului. Sute, mii de sori umplură aerul, plutind pînă ce
se adunară pe podea, într-un morman, la picioarele lui Pat. Erau sori decupaţi din
hîrtie galbenă, din hîrtie de ziar, din hîrtie igienică. Sori de carton, de staniol, ba
chiar şi unul din papier-mache. Mai mari, mai mici.
- Ce-i asta?
Pat era consternat şi ea zîmbi din nou. Zîmbetele acelor mii de sori aduceau
raze şi în inima ei. Avea să reuşească. Trebuia să reuşească.
Sacul următor conţinea luna, într-un număr de exemplare cu nimic mai prejos
decît al sorilor şi într-o mare varietate, cele mai multe decupate din hîrtie. Lune
pline, lune în primul pătrar, semilune, toate plutiră în tăcere, amestecîndu-se cu
sorii de pe podea. Lune din nopţi de vară, ca pe vremea secerişului, lune pentru
îndrăgostiţi şi lune primăvăratice. Omul djn lună rînjea de pe marginea unui birou
şi ea îi întoarse zîmbetul.
- Ce-i asta? articula Pat cu greu cuvintele.
- Soarele şi luna, spuse ea şi se întinse după o cutie. Gheaţa din mîinile ei se
topise. Ce mai avea de pierdut în lupta ei pentru dragostea lor?
Chicotul tatălui ei îi atrase privirea spre fundul încăperii. El îi făcu un semn
cu degetul mare ridicat în sus şi ea îi clipi, complice, apoi deschise altă cutie şi îi
împrăştie conţinutul în cameră.
Steluţe porniră să danseze prin aer. Unele mici, nu mai mari de doi-trei
centimetri, altele uriaşe, acoperite cu staniol, pe care le cumpărase dintr-un
magazin specializat în materiale pentru decorat vitrine. Altele groase, din plastic,
care fuseseră atîrnate de antene. Unele catifelate, din acelea care se aplicau pe
cămăşi. Stele decupate din buret, flori în formă de stea. Chiar si nişte paste
făinoase în formă de steluţe.
Celelalte cutii conţineau, mai mult sau mai puţin, cam aceiaşi tucru şi ea le
deschise cu un entuziasm care creştea direct proporţional cu tăcerea apăsătoare a
oamenilor care o priveau uluiţi. Tatăl ei părea să fie singurul care avea o cfo de vagă
idee despre ce era vorba, dar nici el nu era prea sigur, Odată ce termină de golit
totul, Dusty îşi scutură cîteva steluţe de pe fustă. Mai multe se lipiseră de blugii lui
Pat, dar nu făcu nici o mişcare să le îndepărteze. La urma urmelor, el era star-ul
acestui spectacol. Privirea uluită de pe faţa lui îi dădu de ştire că are la dispoziţie
cîteva minute că să-şi pledeze cauza, înainte ca el să-şi recapete glasul. Era
momentul să se folosească de avantajul ei.
- S-ar părea că ai această idee cu totul eronată că nu mi-ai oferit niciodată
nimic, începu ea Vocea îi era puţin şovăitoare, căci nu era tocmai sigură dacă era
înţelept să-şi descarce sufletul în faţa tuturor acestor oameni, îşi aţinti privirea
asupra lui Pat, de vreme ce inima ei era deja demult acolo, - Consideri că, aşa cum
stau lucrurile, nu ai nimic ce să~mi oferi.
Dădu un şut, stîrnind un vîrtef de sori,, tune şi stele care se ridicară în aer, -
Ai pierdut cumva din yedere că mi-ai dat tocmai ceea ce mi-am dorit dintotdeauna?
lubindu-mă, mi-ai dăruit deja soarele, luna şi stelele. Nu mai e nevoie să te
resemnezi cu lucruri atît de prozaice cum sînt chiria şi hrana.
Ochii lui se îngustau, pe măsură ce începea să înţeleagă, aşa că ea se grăbi, de
teamă ca el să nu înceapă din nou vechea controversă:
- Necazul e că, după ce ai plecat, s-a şters strălucirea de pe toate astea, Făcu o
pauză pentru a arăta cu mîna spre galaxia de pe podea, Fără tine acolo, ca să
păzeşti strălucirea soarelui şi sclipirea stelelor, toate s-au prefăcut în hîrtie şi
plastic.
 Acum respiră şi ea adine şi îndrăzni să se uite în jurul ei. Avea spectatorii în
spatele ei, oricum, în schimb n-avea nici un indiciu cu privire la sentimentele lui
Pat.
- Aşa că, ţi le dau pe toate înapoi. Nimeni altui decît tine nu le poate face să
strălucească şi, de vreme ce tu nu vrei, eu n-am ce face cu ele , Ridică privirea spre
el, susţinîndu-şi cauza cu speranţa care i se citea în ochi. -Te iubesc, dar...
- Camilla... Dusty! se corectă el.
Vocea lui era răguşită, stranguiată din cauza emoţiei sau pentru că se simţea
încurcat. Ea îşi dădu seama că nu se prea gîndise cum o să se simtă el, expus astfel
în public.
Dar era prea tîrziu pentru o retragere, înainta cu un zîmbet şi scutură din cap.
- Camilla, spuse ea. Dusty este tata.
El păru să nu observe concesia pe care i-o făcuse şi îi cuprinse umerii cu
mîinile lui mari, de parcă ar fi vrut s-o scuture ca s-o trezească la realitate. Dar o
ţinu numai, cu degetele mişcîndu-se uşurel, bucurîndu-se de atingerea ei. Totul nu
era încă pierdut.
- Camilla, pur şi simplu nu înţelegi.
- Ba înţeleg foarte bine. în sfîrşit, înţeleg, în sfîrşit, m-am lămurit.
încordarea ei se revărsă într-un hohot de rîs şi nu mai putu rezista tentaţiei.
Se întinse şi-şi strecură mîinile sub vesta lui, îmbrăţişîndu-l. Era atît de bun, atît
de cald, atît de minunat.
- Eşti puţin cam demodat, aşa-i?
Ridică privirea spre el, dar fără cea mai mică intenţie de a-i da drumul. Ar fi
trebuit s-o sfîşie ca s-o desprindă de el.
El înclină din cap.
- Ei bine, am o perfectă soluţie de modă veche pentru problema ta: zestrea mea
este slujba mea.
- Zestrea ta? încăpăţînarea din vocea lui cedă locul incertitudinii.
- Sigur, mireasa trebuia întotdeauna să aducă o zestre în căsnicie, aşa că asta
va fi zestrea mea. Pe urmă, cînd o să faci tu avere, peste cîţiva ani, n-ai decît să mă
întreţii cît pofteşti. Zîmbetul ei păli puţin sub privirea lui încruntată. Este o soluţie
minunată, soluţia perfectă, unica soluţie, spuse ea. în afară de cazul în care nu mă
iubeşti.
îndoiala o cuprinse, o înghiţi şi o desprinse de el.
Braţele lui nu-i dădură drumul. Se strînseră tot pe-atît pe cît se destinseră ale
ei.
- în afară de cazul în care nu te iubesc? Cînd eu mă topesc de dorul tău?
Ochii lui îşi recăpătară strălucirea, se simţea în ei căldura iubirii.
- Oh, Pat. Vocea ei era o răsuflare, un suspin, era un nou început de
primăvară.
 Buzele iui coborîră ca să le întîlnească pe ale ei 'şi s-o înalţe spre cer. Zburară
dincolo de soare şi de lună, fără să se oprească, pînă ce nevoia de aer, în cele din
urmă, îi despărţi.
Sărutul lui nu era destul. Ea voia să audă cuvintele.
- Pat, te iubesc aşa de mult! Spune-mi că totul o să fie bine.
El o trase înapoi pentru un nou sărut, mai rapid, dar tot atît de mistuitor.
Genunchii ei abia o mai ţineau. Un sentiment de uşurare şi unul de dorinţă se
amestecară şi o prinseră în vîrtejul lor, ameţind-o pînă cînd nu se mai putu ţine
decît agăţată strîns de el.
- Am să-ţi ofer viaţa cea mai bună cu putinţă, îi promise el pe un ton solemn.
Am prea mare nevoie de tine ca să-ţi dau drumul acum, dar îţi promit că de îndată
ce vor începe să curgă banii, am să am grijă de tine, aşa cum vreau eu.
- Bine. Numai că nu mă lăsa să aştept tot.
timpul ăsta departe de tine.
El rîse şi o îndepărtă de el ca s-o privească.
- Vai, domnişoară Ross, ce-i asta, îmi faci cumva avansuri? Ce-ar spune iubita
mea mamă, fie iertată?
Obrajii Camiliei se aprinseră, nu la gîndul mamei lui, ci la toţi oamenii care
stăteau şi priveau, - O, Doamne, Pat! gemu ea. Ce-o să zică toată lumea de aici? îşi
îngropa faţa la pieptul lui, prea ruşinată ca să privească în jur.
- Or să spună că sînt omul cel mai norocos din lume, zise ©i, îmbrăţişînd-o din
nou. Iubirea se simţea în miinile şi în vocea lui. Dar cred că s-ar cuveni să le spun
că au pierdut ce era mai interesant din spectacol. Au şters-o cu toţii, cam pe cînd
îmi ofereai tu zestrea.
Ea ridică încet capu! şi privi pe după braţul lui.
- Slavă Domnului!
Se aplecă puţin pe spate şi văzu in ce stare era camera. Peste tot erau risipite
stele, pe mese şi pe jos. Sorii se amestecaseră printre hîrtii şi pe scaune. Lunele se
risipiseră prin toate locurile în care nu erau sori sau stele.
- Ce dezordine!
îmbrăţişarea lui Pat era caldă şi ocrotitoare j—v - Oh, n-aş spune asta, zise el.
Mie mi se pare că arată ca şi cum am privi din ceruri.
SFÎRŞIT 'Tehnoredactare computerizată,: loan Lităjr.
Bucureşti 1994 Tel. 641.33.04 641.17.21 Str. Baiulescu 63A, (lîneă staţia de
metrou Pieptănari) Tiparul executat sub comanda 40 195 Regia Autonomă a
Imprimeriilor Imprimeria CORESI Pia(a Presei Libere, l, Bucureşti ROMÂNIA