Experimente medicale in germania nazista

Experimentele medicale naziste efectuate în lagărele de concentrare din

Germania nazistă au afectat o gamă largă de prizonieri:evrei, rromi, polonezi,
ruși, dar și persoane cu diverse dizabilitați de etnie germană.
Experimentele pot fi împărțite în mai multe categorii după motivul pentru
care au fost efectuate. Unele au încercat să întărească ideea că rasa ariană este
superioară tuturor celorlalte, altele au fost efectuate pentru a furniza informații
armatei cu privire la rezistența corpului uman în diferite condiții, în timp ce unii
prizonieiri au fost folosiți drept cobai pentru diverse medicamente și droguri. De
asemenea, au existat și experimente medicale care nu au niciun fel de scop real,
ci s-au născut doar din pura curiozitate bolnavă a celor care le-au efectuat și
condus – găsirea unui leac împotriva homosexualității sau injectarea unor
substanțe în ochii deținuților pentru a schimba culoarea irisului.
Există o impresie greșită că toate aceste lucruri abominabile s-au petrecut
doar în lagărul de la Auschwitz sub comanda doctorului Josef Mengele. Nimic
mai fals! În toate lagărele s-au desfășurat diverse experimente pe deținuți.
Aceștia nu își exprimau dorința de a participa voluntar la experimente, ci erau
aleși pe diverse criterii și constrânși de către doctorii care conduceau aceste
adevărate torturi. De asemenea, deținuții nu erau niciodată informați la ce
experimente vor participa, iar rezultatele de cele mai multe ori constau în
moartea, desfigurarea sau amputarea participanților.
După război, crimele conduse de acești medici au fost judecate separat în
cadrul procesului de la Nuremberg care a rămas în istorie drept Procesul
Doctorilor. De reținut e faptul că doctoral Josef Mengele nu a ajuns niciodată în
fața unui complet de judecată, el reușind să fugă la finele războiului în Argentina.
 Experimentele pe gemeni
Preferatele lui Mengele, experimentele pe copiii gemeni au încercat să
demonstreze asemănările și deosebirile între gemeni, dar și cum poate fi
manipulat corpul uman dincolo de limitele sale normale. Între 1943 și 1944,
„doctorul morții” a făcut aproximativ 1500 de experimente medicale pe
gemeni;doar 200 dintre aceștia au supraviețuit. De departe cea mai abominabilă
procedură pe care a testat-o a fost încercarea de a crea chirugical siamezi, care să
împartă diverse organe sau chiar părți ale corpului.
Transplantul de oase, mușchi sau nervi
Aceste experimente au avut loc cu precădere în lagărul de femei de la
Ravensbrück. Între 1942 și 1943 s-au efectuat mai multe experimente aici,
prelevându-se, de cele mai multe ori fără anestezie, bucăți de os, mușchi sau
nervi de la deținute. Se încerca fie observarea regenerării diverselor țesuturi, fie
transpantul de la o persoană la alta. Multe din persoanele pe care s-au efectuat
experimentele au murit în chinuri groaznice din cauza infecțiilor sau au suferit
amputări. Informațiile obținute din aceste experimente au fost folosite în
medicina aplicată în armată pe front. Deși este inuman cum au fost obținute, o
serie de rezultate au fost ulterior preluate și analizate și de Aliați.
Testarea efectelor hipotemiei – sau exprimentele
înghețului
Tot pentru nevoile medicale militare, mai ales în condițiile grele de pe
frontul de est, Luftwaffe a comandat o serie de experimente pentru a testa
capacitatea de rezistență a corpului uman la frig. Cei mai mulți dintre cobai au
fost prizonieri ruși. Se considera că din punct de vedere genetic aceștia r fi mai
rezistenți ca germanii, așa că au fost folosiți în repetate rânduri pentru aceste
experimente. Au existat aproximativ 400 de astfel de experimente în care
deținuții au îndurat frigul fie în apă, fie goi în viscol.
Cam 300 de oameni au îndurat mai mult de o singură dată aceste
experimente. Unii au fost condamnați de la început la moarte pentru că
experimentul în sine consta în a descoperi temperatura exactă la care se produce
decesul unui om în frig. De asemenea, se încercau diverse metode de resuscitare
a celor care mureau de hipotermie. Unul dintre experimente chiar prevedea
aruncarea muribunzilor in apă fierbinte. Principalele lagăre de concentrare unde
s-au practicat aceste experimente au fost cele de la Dachau și Aushwitz. Cel care
s-a ocupat de cercetări și a publicat și niște studii cu privire la aceste
experimente morbid a fost doctoral SS Sigmund Rascher.
Testele de Malarie
Experimentele cu injectarea cu malarie a prizonierilor de Dachau au
constat în primul rând în testarea diverselor medicamente pe care doctorii SS
considerau că ar putea da rezultate. Aceste experimente au fost făcute pe 1000
de persoane și mai mult de jumătate dintre ei au murit.
Experimentele de imunizare
Mai multe lagăre de concentrare din Germania precum Sachsenhausen,
Dachau, Natzweiler, Buchenwald și Neuengamme au fost gazdele sinister ale
unor experimente în cadrul cărora se testau diverse medicamente sau efectiv se
analizau pacienții infectați cu diverse boli pentru a găsi diverse seruri și
vaccinuri de imunizare împotriva unor boli precum:tubeculoza, malaria, febra
tifoida, febra galbena, tifosul și infecțiile hepatice,
Experimentele cu Iperită (gaz muștar)
Mai multe experimente cu acest produs au fost făcute de-a lungul
războiului în lagărele de la Sachsenhausen și Natzweiler. Aici, în mod deliberat
deținuții erau expuși la acest produs care provoacă arsuri puternice, și apoi se
căutau tratamente pentru vindecarea acestora.
Experimente cu sulfamidă
În perioada anilor 1942-1943 la Ravensbrück s-a testat eficacitatea
sulfamidei împotriva diverșilor streptococi și bacterii. Deținuților li se provocau
leziuni care apoi erau infectate cu streptococi care declanșează cangrena și
tetanosul. Infecția era agravată prin introducerea în rana a unei așchii de lemn
sau sticlă șfefuită, simulând astfel condițiile unei răni pe câmpul de luptă. Apoi
aici era pusă sulfamidă sau alte medicamente pentru a vedea eficacitatea lor.
 Experimentele cu apă de mare
Deși pare inovensivă, apa de mare poate deveni o adevărată armă în
mâinile torțonarilor de la Dachau. În 1944 aceștia au încercat să obțină diverse
metode prin care să transforme apa de mare în apă potabilă. Totuși în primă
instanță au fost selectați 90 de deținuți de etnie rromă și au fost lipsiți de
mâncare și apă, dându-li-se doar apă de mare. Aceștia au suferit cumplit de
deshidratare încât, povesteau martorii care i-au văzut, unii dintre ei lingeau
pardoseala proaspat spălată. Cel care a condus aceste experimente a fost
doctorul Hans Eppinger.
Eliminarea nodulilor limfatici la pancienții cu tuberculoză
În lagărul de la Neuengamme mai mulți copii au fost infectați cu
tuberculoză deliberat. Apoi, pentru a testa corpul uman, li s-au scos chirurgical
nodulii limfatici pentru a reduce capacitatea corpului de a produce celule albe.
După experiment toți subiecții au fost executați.
Experimentele de sterilizare
În 1933, în Germania au fost aprobate o serie de legi cu privire la eugenie
prin care se legaliza sterilizarea persoanelor cu dizabilități considerate
ereditare:schizofrenie, alcoolism, nebunie, orbire, surzenie, muțenie, retardism,
handicapuri fizice de orice fel. Până la începutul războiului doar vreo 300.000 de
persoane fuseseră sterilizate. După 1941, în mai multe lagăre de concentrare
dintre care se remarcă Auschwitz și Ravensbrück, doctorul Carl Clauberg a
condus aceste exerimente în încercarea de a obține o metodă de sterilizare, pe
cât se poate ieftină și care să implice foarte puțin efort, care să se poată aplica pe
scară largă. S-au încercat iradiere cu raze X, diverse metode chirurgicale, dar și
diverse medicamente sau substanțe. Mii de victime au fost sterilizate în timpul
acestor experimente, însă în afara acestora a exista un program guvernamental
prin care au fost sterilizați forțat aproximativ 400.000 de indivizi. În cadrul
experimentelor li s-a administrat deținuților injecții intravenoase cu iod sau cu
nitrat de argint, dar în locul reacțiilor așteptate aceștia au suferit de dureri
abdominal severe, sângerări vaginale și chiar cancer cervical.
Ulterior „tratamentul” cu radiații a devenit principal metodă de sterilizare. O
anumită cantitate de radiații distruge capacitatea corpului uman de spermă sau
ovule. Administrarea radiațiilor a fost făcută minițind prizonierii că trebuie să
completeze un formular. În acest timp cât ei scriau li se aplica „tratamentul”.
Până la stabilirea corectă a nivelului de radiații și a timpului la care trebuie
expuși, alți deținuți cobai au suferit arsuri provocate de radiații.
Experimentele cu otravă
Aproximativ un an de zile, între 1943-1944, în lagărul de la Buchenwald
s-au efectuat diverse experimente pe deținuți cu mai multe otrăvuri:cum
reacționează corpul uman la aceste substanțe. Aceste substanțe au fost puse în
mâncarea deținuților. Unii au murit în chinuri groaznice, alții în schimb au fost
omorâți de gardieni pentru a se putea face autopsie pe corpurile lor.
Experimente cu bombe incendiare
Tot la Buchenwald, în aceeași, perioadă s-au efectuat și teste pentru a
vedea eficacitatea unor produse farmaceutice împotriva rănilor provocate de
bombele incendiare – cele cu fosfor. Deținuții au fost expuși la fosforul din
extras din aceste bombe și apoi s-a încercat diversele medicamente pentru
tratarea arsurilor. Mulți în schimb au murit în chinuri groaznice și au suferit
dureri inimaginabile.
Experimentele de rezistență la mare altitudine
La începutul anului 1942 o serie de deținuți de la Dachau au fost folosiți
în experimentele lui Sigmund Rascher pentru a testa limitele corpului uman la
altitudini înalte. Rezultatele ar fi trebuit să fie de folos armatei naziste și aviației,
în cazul în care piloții ar fi trebuit să se catapulteze la înalțimi mari. El a creat o
cameră cu presiune joasă, care simulează condițiile unei altitudini de 20.000 de
metri. Se zvoneacă Rascher a efectuat disecții pe creierul victimelor care au
supraviețuit experimentului inițial. Cert este că 80 de deținuți din cei 200 incluși
în test au murit în timpul experimentelor, iar restul au fost executați.