Baltagul

De Mihail Sadoveanu

Epopeic precum Homer,tragic precum Shakespare,Mihail Sadoveanu are „realizmul unui Balzoc si melancolia
unui romantic”,afirma G. Calinescu.

Scriitorul interbelic se încadrează în programul estetic,dar pastrează in opera sa un orizont mitic,ce creeaza
impresia de imuabil. Sadoveanu esentializează realitatea readucând-o la evenimentele ei fundamentale si urmarind
sa evidentieze principiile ei de organizare a limbii, al carui ritm existential se incadreaza in ordinea cosmica.

Roman de creatiecu elemente ce se încadreaza in „Vârsta dorică” (N. Manolescu),continand trasaturi ale
romanului de tip tradițional, „Baltagul” reconstituie monografic viata munteneasca de la începutul sec. Al XX-lea.

Romanul este monografic de observatie sociala si problematica morala „roman al miturilor cu intriga
antopologica”G. Călinescu,care zugraveste o civilizatie pastorala arhaica,bazata pe transhumanta ,respeectand cu
sfintenie datina,ca mod de comunicare. Este de asemenea un roman mitic,prin insertia unor tipare mitice din
spatiul autohton sau universal: mitul mioritic,mitul mortii si al nasterii naturii (protagonistul moare toamna si este
gasit primavara),dar si mitul coborarii in infern.

Romanul este de asemenea filozofic,prin reluarea unor modalitati de situare in existenta,prin respectarea unor
randuieli stravechi. Este un roman de dragoste,roman de familie,iar dupa unii „roman de intriga politista”,dar si un
bildungs-roman.

Temacentrala este cea a vietii si a mortii,a marii treceri iar motivul ordonator este cel al calatoriei. Drumul are
mai multe componente: una geografica,sustinuta prin prezenta unor toponime reale ( Magura Tarcaului, Suha) o
alta componenta este cea spirituala: drum al vietii,al destinului prin parcurgerea unor etape
majore(botezul,nunta,inmormantarea). O alta componenta este cea initiatica:din perspectiva lui Gheorghita ce
presupune o cunostinta a lumii,dar si o cunoastere a sinelui.

Motivul labirintului ca metafora a cautarii se desfasoara nu doar într-un spatiu geografic real,ci si într-un
spatiu launtric pe care Vitoria si Gheorghita trebuie sa il strabata pentru restalbilirea linistii interioare.

Titlul are valoare anticipativa si simbolica. Substantivul „baltagul” denumeste un topor cu doua taisuri
figurând simbolic viata si moartea,dar si binele si raul.

Compozitia: Romanul contine 16 capitole,fara titlu ce pot fi grupate in 3 parti: primele 6 surprind asteptarea plina
de neliniste si presimtire a Vitoriei Lipan si hotararea de a pleca in cautarea lui Nechifor,dar si pregatirile de drum.

Partea a doua (cap. 7-13) infatisaza calatoria ce reface in sens invers traseul strabatut de Lipan,traseu labirintic pe
care cei doi il faca pana la descoperirea osemintelor.

In ultima parte(cap 14-16) la praznic se dezvaluie adevarul si se infaptuieste actul justitiar ,iar viata isi reia
cursul.Compozitia inchisa e construita pe principiul cronologic cu insertia unor episoade retrospective.

Perspectiva narativa dominanta este cea obiectiva si omniscienta.

Relatia incipit-final: Incipitul si finalul esentializeaza viziunea asupra lumii,transferand semnificatiile de l

nivel macrotextual in formulele de intrare si de iesire in universul fictional. Incipitul de tip clasic rezuma o legenda
avand functii multiple. Cea dintai vizeaza existenta muntenilor. De asemenea plaseaza evenimentele din roman
intr-un orizont mitic . Aflam ca „Domnul,Dumnezeul dupa ce a alcatuit lumea,a pus randuiala si semn fiecarui
neam.”Randuiala înseamna respectarea semnelor naturale care coboara pana in planul vietii cotidiene ,ordonand
toate aspectele vietii. O alta functie a incipitului este aceea dea a defin spatiul mioritic :piciorul de plai si gura de
rai. Din legenda aflam ca oierii si duc existenta intr-un spatiu care care in termenii lui Lucian Blaga ilustreaza
„matricea noastra sipiritiuala”. Incipitul schiteaza ,de asemenea un portret al personajului colectiv:pastorii,carora
Dumnezeu le-a dat „o inima usoara” pentru a compensa viata grea a acestora. Tot incipitul este si cel care
introduce marele personaj absent,Nechifor Lipan.

Finalul readuce in actualitate randuiala ca lege suprema a lumii. In monologul Vitoriei adresat lui
Gheorghita,aflam ca eroina are deja planuri de viitor:pomenirea lui Nechifor,intentia de a o afuce pe Minodora sa
cunoasca mormantul tatalui,dar si interdictia ce o vizeaza pe fiica eroinei,de a se casatori cu alesul inimii.

Indicii spatio-temporali sunt bine definiti: „Din Magura Tarcaului pana in tinutul Dornelor”. De asemenea
regasim si un rimp obiectiv: Nechifor a fost ucis toamna si gasit primavara. Este prezent si un timp subiectiv al
rememorarii ciclitatii existentei. Conflictele prezente in text sunt de mai multe feluri. Exista evident un conflict
exterior,un conflict economic,de interese,ce are drept consecinta moartea lui Nechifor. Regasim in text si un
conflict interior al Vitoriei,despre care aflam ca era „plina de patima,de ganduri si de durere”. Conflictul intre
mentalitati apare intre Vitoria si fiica ei. Conflictul ontologic e generat de ruperea echilibrului lumii prin moartea
violenta al unui om al carui suflat nu isi gaseste linistea pana cand nu e oficiat ritualul de trecere. In final lumea
redevenind coerenta,plina de sens.

In ceea ce priveste personajele,acestea parcurg un traseu existential semnificativ. Protagonista, Vitoria Lipan
este un personaj rotund,al carui portret complex se reliefeaza de a lungul diegezei. Eroina parcurge drumul de la
tipologie la individualitate,dar intruchipeaza si trasaturi ale eroului arhetipal,intrucat dezvaluie puternice legaturi
cu insusirile originale

In concluzie ,in romanul „Baltagul”,M. Sadoveanu a pus accentul pe observatie,restrangand descrierea si

dezvoltand actiunea prin construirea unor caractere puternice,variate sau pitoresti,acesta fiind probabil cel mai
reusit roman insipirat dintr-o balada populara.