CHISINAU 2017

CUPRINS

CUPRINS...................................................................................................................................................2
INTRODUCERE.......................................................................................................................................3
Actualitatea si importanta temei abordate................................................................................................3
1. DATE GENERALE DESPRE O.N.U...............................................................................................4
Scopul si sarcinile ONU..........................................................................................................................4
Sructura ONU – Celelalte structuri ale ONU şi organizaţiile speciale.....................................................4
2. CONSILIUL ECONOMIC SI SOCIAL DIN CADRUL ONU.......................................................6
Date generale despre ECOSOC...............................................................................................................6
Compozitia si Mandatul ECOSOC.........................................................................................................6
Functiile si puterile Consiliului Economic si Social................................................................................7
Organismele ECOSOC............................................................................................................................8
3 CRIZA FINANCIARA A NATIUNILOR UNITE..............................................................................10
CONCLUZIE...........................................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................13

1
 INTRODUCERE

Actualitatea si importanta temei abordate

Reţeaua largă de organizaţii internaţionale permite şi stimulează desfăşurarea unor activităţi

multiple şi variate. Sintetizate, aceste activităţi se concentrează pe prezentarea poziţiei statelor in
problemele internaţionale, negocierile pentru armonizarea acestor poziţii, convenirea de măsuri
şi programe de acţiune pentru intărirea păcii şi colaborării internaţionale. Cadrul instituţional
optim pentru aceste activităţi, verificat de experienţa internaţională ca promotor activ al
cooperării tuturor ţărilor lumii, este sistemul Naţiunilor Unite. Expresia „Naţiunile Unite”
aparţine preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, şi a fost folosită pentru
prima dată in „Declaraţia Naţiunilor Unite” din 1 ianuarie 1942, prin care, reprezentanţii a 26 de
naţiuni angajau guvernele lor să continue lupta impotriva Puterilor Axei.

Sistemul Naţiunilor Unite reprezintă totalitatea structurilor organizatorice şi funcţionale

instituite conform Cartei Naţiunilor Unite sau create pe baza acesteia. El se compune din
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), organele şi organismele sale proprii, cu caracter permanent,
şi din instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.

In sistemul Naţiunilor Unite rolul primordial revine Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU),
care este cel mai reprezentativ forum cu vocaţie de universalitate, fapt demonstrat atat de
numărul membrilor (200 de state membre in 2002), cat şi de aria de preocupări de interes
general. ONU a fost creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, cand a fost semnată
Carta organizaţiei. Carta ONU a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945, ceea ce a făcut ca ziua de
24 octombrie să devină “ziua ONU”. Carta ONU precizează in articolele 1 şi 2 care sunt
scopurile şi principiile organizaţiei mondiale.

2
 1. DATE GENERALE DESPRE O.N.U.
Scopul si sarcinile ONU

Scopurile pentru care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite şi pentru realizarea cărora
acţionează statele membre şi organizaţia ca atare sunt înscrise în primul articol al Cartei.

Primul şi cel mai important dintre acestea este menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
Aliniatul întâi al aceluiaşi articol indică şi căile utilizării acestui obiectiv:

a.) prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi prin
reprimarea actelor de agresiune sau a altor încălcări ale păcii;

b.) prin aplanarea şi soluţionarea diferendelor sau a situaţiilor cu caracter internaţional care pot
duce la o încălcare a păcii, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi
dreptului internaţional.

În al doilea rând, după menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, Carta subliniază, ca scop
al Organizaţiei, realizarea cooperării internaţionale în domeniul economic şi social. Pentru
atingerea acestui obiectiv, ca şi în cazul menţinerii păcii şi securităţii globale, Carta conţine
prevederi precise privind atribuţiile organelor sau organizaţiilor din sistemul său, în sarcina
cărora cade realizarea acestui obiectiv.

Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinţit în articolul 1 al Cartei, este realizarea cooperării

internaţionale pentru promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie. Potrivit Cartei,
principalele responsabilităţi pentru promovarea drepturilor omului sunt încredinţate Adunării
Generale şi Consiliului Economic şi Social.

Un alt obiectiv al ONU constă în dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni. Carta
stabileşte un set de principii în baza cărora vor acţiona, pentru înfăptuirea scopurilor consacrate,
atât Organizaţia, cât şi statele membre.1

Sructura ONU – Celelalte structuri ale ONU şi organizaţiile speciale

1
https://mpnewyork.mae.ro/node/1168 ECOSOC
3
Consiliului Economic şi Social îi sunt subordonate multe din organizaţiile speciale.

Consiliul de Tutelă şi-a suspendat momentan activitatea.

Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale (se află la Haga).

Secretariatul Naţiunilor Unite: cea mai mare funcţie administrativă este cea de Secretar General al ONU –
Ban Ki Moon.

Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte:

Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane;

Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF);

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare;

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD);

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (PNUE);

Programul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Consumului de Droguri;

Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi;

Operaţiunile ONU de Menţinere a Păcii;

Fondul ONU pentru Activităţi în Domeniul Populaţiei;

Agenţia pentru Refugiaţii Palestieni;

ONU lucrează cu următoarele organizaţii autonome: UNESCO, BIRD, FMI şi altele.

4
 2. CONSILIUL ECONOMIC SI SOCIAL DIN CADRUL ONU

Date generale despre ECOSOC

Consiliul Economic şi Social are cele mai multe atribuţii în ceea ce priveşte apărarea juridică
internaţională a drepturilor omului. Acestea îi sunt fixate prin Carta O.N.U., care la capitolul X,
art.62, îi atribuie o serie de funcţii şi puteri, potrivit cărora el poate face sau iniţia studii şi
rapoarte privind problemele internaţionale în domeniul economic, social, cultural, educativ,
sanitar către Adunarea Generală şi instituţiile specializate interesate.2

O prevedere importantă a Cartei O.N.U. este înscrisă în acelaşi articol, pct.2, în care Consiliul
Economic şi Social are atribuţia expresă „de a face recomandări în scopul de a promova
respectarea efectivă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi”5. De
asemenea, potrivit Cartei, acest important organ al O.N.U. are competenţa să pregătească
proiecte de convenţii pe care să le supună spre aprobare Adunării Generale şi poate convoca
conferinţe internaţionale în probleme de competenţa sa.

Studierea atentă a acestor atribuţii scoate în evidenţă faptul că sediul material în ceea ce
priveşte apărarea internaţională a drepturilor omului este situată, potrivit Cartei O.N.U. în
competenţa Consiliului Economic şi Social.

Compozitia si Mandatul ECOSOC

Compoziţie: Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) este compus din 54 de state membre
alese în funcţie de următorul tipar de distribuţie geografică a locurilor: 14 membrii din partea
statelor africane, 11 din partea statelor asiatice, 6 reprezentând state est-europene, 10 din
partea statelor din America Latină şi Caraibe şi 13 reprezentând state vest-europene şi alte
state. 18 membri ai ECOSOC sunt aleşi în fiecare an. Mandatele membrilor sunt în general de
3 ani, până la data de 31 decembrie.

Mandatul: Consiliul Economic şi Social a fost stabilit prin Carta ONU drept organismul
principal cu rol de coordonare a activităţilor economice şi sociale a celor 14 agenţii ONU
specializate, a comisiilor funcţionale şi a celor cinci comisii regionale. ECOSOC serveşte drept
2
http://conspecte.com/Geoeconomia/sistemul-natiunilor-unite.html STRUCTURILE SISTEMULUI NATIUNELOR
UNITE
5
forum central pentru discutarea aspectelor economice şi sociale internaţionale şi pentru
formularea de recomandări de politici. Sub autoritatea Adunării Generale ONU, ECOSOC este
responsabil pentru: promovarea unor standarde de viaţă mai înalte, a angajării depline a
forţei de muncă şi a progresului economic şi social; identificarea de soluţii pentru problemele
internaţionale economice, sociale şi de sănătate; facilitarea cooperării internaţionale în
domeniile culturii şi al educaţiei; încurajarea respectului universal pentru drepturile omului şi
libertăţile fundamentale.

ECOSOC realizează sau iniţiază studii şi rapoarte cu privire la teme internaţionale economice,
sociale, culturale, educaţionale, de sănătate şi alte aspecte relaţionate acestora. Formulează
recomandări către Adunarea Generală, către membrii ONU şi agenţiile specializate vizate.
ECOSOC oferă, de asemenea, recomandări în direcţia promovării respectului şi apărării
drepturilor omului. ECOSOC pregăteşte proiecte de convenţii pe care le înaintează Adunării
Generale şi convoacă conferinţe internaţionale atunci când este necesar. ECOSOC creează, de
asemenea, condiţiile pentru consultarea cu organizaţii non-guvernamentale.

Functiile si puterile Consiliului Economic si Social

Functiile si puterile Consiliului Economic si Social sunt: sa efectueze studii si rapoarte cu

privire la chestiunile care tin de competenta sa si sa formuleze recomandari catre Adunarea
Generala privind aceste chestiuni; sa faca recomandari pentru asigurarea respectarii efective a
drepturilor fundamentale ale omului, fara vreo discriminare; sa pregateasca proiecte de conventii
internationale asupra chestiunilor ce tin de competenta sa si sa le supuna spre aprobare Adunarii
Generale sau sa convoace, in acest scop, conferinte internationale; sa incheie acordurile de
asociere cu institutiile specializate si sa coordoneze activitatea acestor institutii, prin consultari
cu ele si recomandari facute lor.3

Consiliul Economic si Social poate sa furnizeze informatii Consiliului de Securitate si sa

acorde servicii membrilor organizatiei sau institutiilor specializate, cu aprobarea Adunarii
Generale. De asemenea, el poate consulta organizatiile internationale neguvernamentale care se
ocupa de chestiuni ce intra in competenta Consiliului.

3
http://www.qreferat.com/referate/economie/ORGANIZATIILE-ECONOMICE-INTERS622.php ORGANIZATIILE
ECONOMICE INTERSTATALE
6
 Consiliul Economic si Social si-a creat numeroase organe subsidiare, sub forma unor
comitete permanente si comisii, respectiv subcomisii. Din categoria comisiilor fac parte
comisiile economice regionale (pentru Europa, Asia si Extremul Orient, America Latina, Africa,
Asia de Vest). Mai are comisii pe probleme cum sunt: Comisia pentru statistica, Comisia pentru
populatie, Comisia pentru drepturile omului (cu Subcomisia pentru lupta impotriva discriminarii
si protectia minoritatilor) si Comisia pentru stupefiante.

Organismele ECOSOC

Pentru a-şi putea duce la indeplinire sarcinile şi atribuţiile crescande care le revin in
domeniul economico-social, Adunarea Generală a ONU şi ECOSOC au creat o serie de
organisme proprii cu caracter permanent, intre care cele mai importante sunt: Programul
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi
Dezvoltare (UNCTAD), Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Inconjurător (UNEP),
Consiliul Mondial al Alimentaţiei (CMA).4

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) , creat in 1965, constituie cel mai
important canal de asistenţă tehnică şi de preinvestiţii acordată pe care multilaterală. Asistenţa
PNUD este gratuită. Sediul PNUD este la New York.

Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) , infiinţată in 1964, ca

organ al Adunării Generale a ONU, are ca obiectiv esenţial promovarea şi dezvoltarea comerţului
internaţional in scopul accelerării dezvoltării economice a ţărilor membre, in special a celor in
dezvoltare. Sediul UNCTAD este la Geneva.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Inconjurător (UNEP) , creat in 1972, are ca
obiectiv intărirea cooperării internaţionale in vederea controlului şi prevenirii poluării mediului
ambiant. Are sediul la Nairobi (Kenya).

Consiliul Mondial al Alimentaţiei (CMA) , infiinţat in 1975, ca organ al Adunării Generale, are
ca obiectiv principal asigurarea unei stranse conlucrări şi coordonări intre diferite organisme şi

4
http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_3/ecosoc.htm CONSILIUL ECONOMIC SI SOCIAL AL NATIUNELOR
UNITE
7
instituţii ale sistemului Naţiunilor Unite care desfăşoară, sub o formă sau alta, activităţi in
domeniul agroalimentar. Are sediul la Roma.

Instituţiile (agenţiile) specializate ale ONU sunt organizaţii internaţionale autonome cu

atribuţii şi preocupări in domenii specifice, bine delimitate, ale cooperării internaţionale,
constituite pe baza unor acorduri (tratate) interguvernamentale multilaterale şi avand relaţii de
coordonare, iar in unele cazuri şi de subordonare faţă de ONU. Fiecare instituţie specializată
posedă caracteristici proprii şi competenţe particulare.

Denumirea de “instituţii specializate” stabilită prin Carta ONU, desemnează instituţiile puse in
legătură cu Naţiunile Unite. Punerea in legătură cu Naţiunile Unite inseamnă, conform
articolului 63 al Cartei, că instituţiile specializate incheie cu Consiliul Economic şi Social al
ONU acorduri stabilind condiţiile in care se desfăşoară relaţiile lor cu Naţiunile Unite.

Caracterul de „instituţii specializate” din sistemul Naţiunilor Unite reiese, in principal, din
acordurile incheiate de toate aceste instituţii cu ONU, acorduri prin care s-a convenit asupra
conţinutului relaţiilor reciproce, precum şi asupra modului de realizare a coordonării activităţilor
cu aceea a ONU.

Caracterul de „instituţii autonome” derivă, in esenţă, din faptul că fiecare dintre acestea are
proprii membri (care nu e obligatoriu să fie şi nici nu sunt, in toate cazurile, şi membri ONU) şi,
mai ales, din existenţa propriului buget.

Statele membre ale ONU au dreptul, dar nu şi obligaţia, de a face parte din instituţiile
specializate. Admiterea se face după o procedură variabilă de la o instituţie la alta. De asemenea,
in instituţiile specializate pot fi membri şi state care nu sunt membre ale ONU.

Instituţiile specializate desfăşoară o largă activitate in domeniile lor specifice cu rezultate

importante pentru colaborarea internaţională. Din perspectiva funcţionării economiei mondiale,
cele mai importante sunt O.M.C., F.M.I şi B.I.R.D..Romania este membră a tuturor instituţiilor

8
specializate ale ONU şi s-a remarcat printr-o participare activă avand unele iniţiative pentru
promovarea cooperării in folosul creşterii şi dezvoltării economice.

Instituţiile specializate ale ONU sunt următoarele: Fondul Monetar Internaţional (FMI), creat
in 1944, cu sediul la Washington; “Grupul Băncii Mondiale” din care fac parte: Banca
Internaţională pentru Reconstrucţia şi Dezvoltare (BIRD), fondată in 1944, cu sediul la
Washington, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), Corporaţia Financiară
Internaţională (CFI), Agenţia Multilaterală pentru Garantarea Investiţiilor (MIGA) şi Centrul
Internaţional de Soluţionare a Disputelor Internaţionale (CISDI); Organizaţia Naţiunilor Unite
pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), infiinţată in 1945, cu sediul la Roma; Organizaţia
Internaţională a Muncii (OIM), reorganizată in 1946, cu sediul la Geneva; Organizaţia Naţiunilor
Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), creată in 1946, cu sediul la Paris; Uniunea
Poştală Universală (UPU), creată in 1874, primeşte statutul de instituţie specializată a ONU in
1947, cu sediul la Geneva; Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT), infiinţată in 1865,
a primit statutul de instituţie specializată a ONU in 1947, cu sediul la Geneva; Organizaţia
Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI), infiinţată in 1947, cu sediul la Montreal; Organizaţia
Meteorologică Mondială (OMM), constituită in 1947, cu sediul la Geneva; Organizaţia Mondială
a Sănătăţii (OMS), fondată in 1946 şi devenită instituţie specializată in 1947, cu sediul la
Geneva; Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA), infiinţată in 1957, cu sediul la
Viena, Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI), care funcţionează din 1959, cu sediul la
Londra; Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), creată in 1967, cu sediul la
Geneva; Organizaţia Mondială de Turism (OMT), creată in 1970, cu sediul la Geneva; Fondul
Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), creat in 1976, cu sediul la Roma; Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI), transformată in 1975 din organ al
Adunării Generale a ONU in instituţie specializată cu sediul la Viena. De la intrarea sa in
funcţiune, 1 ianuarie 1995, Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), cu sediul la Geneva, a
negociat cu ONU obţinerea statutului de instituţie specializată a ONU.

3 CRIZA FINANCIARA A NATIUNILOR UNITE

Avand in vedere faptul că există două tipuri de contribuţii (voluntare şi obligatorii), am putea
crede că motivul care stă la baza problemelor financiare de durată cu care se confruntă Naţiunile
Unite este reticenţa statelor membre de a dona suficiente mijloace financiare. Dar nu acesta este
cauza reală. Problemele apar mai ales in cazul contribuţiilor obligatorii, atat in cel al

9
contribuţiilor pentru bugetul ordinar cat şi pentru cel destinat misiunilor de menţinere a păcii.
Mai mulţi factori au provocat insă criza financiară in care se găseşte Organizaţia:5

contribuţiile deficitare din partea anumitor state membre ale Naţiunilor Unite, printre care se
numără datornici importanţi precum SUA

incapacitatea de plată a unor state, care sunt taxate intr-un mod cu totul nepotrivit, mai ales ţările
din fosta Uniune Sovietică

administrarea deficitară a resurselor disponibile de către Secretariatul Naţiunilor Unite

proceduri administrative greoaie de utilizare a resurselor disponibile

Există, in acest sens, o legătură stransă intre diversele probleme cu care se confruntă Naţiunile
Unite: astfel, lipsa de eficienţă acuzată de unele voci in desfăşurarea activităţilor nu face altceva
decat să inăsprească criza financiară - pe de o parte, in mod direct, prin costuri adiţionale, pe de
altă parte, indirect, prin faptul că unele ţări precum SUA nu işi onorează intru totul datoriile
contractuale.

Pentru o soluţionare de durată a acestei crize este necesară reducerea datoriilor care se ridică la
aprox. 2,6 miliarde USD şi reorganizarea contribuţiilor intr-un mod mai logic şi mai drept.
Realizarea acestei soluţii de durată se izbeşte insă de atitudinea SUA, cel mai mare datornic al
Naţiunilor Unite. SUA pretinde ca, in schimbul achitării datoriilor, să ii fie scăzut nivelul general
al contribuţiei, fapt care ar veni impotriva principiului capacităţii de acţiune .Majoritatea ţărilor
in curs de dezvoltare susţin in schimb că o modificare a regimului contribuţiilor ca element
central al unei reforme fundamentale a sistemului financiar nu este necesară, pentru că criza
financiară cu care se confruntă Naţiunile Unite este rezultatul moralităţii indoielnice in ce
priveşte plăţile a unora din ţările cu un grad sporit al contribuţiilor.18Această criză financiară a
fost, incă din anii 60, un insoţitor permanent al tuturor activităţilor intreprinse de Naţiunile Unite,
nefiind nici in prezent rezolvată.

CONCLUZIE

ECOSOC este împreună cu Adunarea Generală responsabil pentru îndeplinirea sarcinilor

rezumate la Capitolul IX al Cartei ONU. Conform Articolului 63, ECOSOC poate activa în
următoarele domenii: economie, social, sănătate, educaţie, cultură şi domenii conexe. ECOSOC
5

10
este organul de coordonare pe probleme economice şi sociale. În pofida numărului masiv de
organe conexe, importanţa ECOSOC a scăzut considerabil. Gareis şi Varwick semnalează
următoarele: "Conform scopurilor definite în Carta ONU, Art. 1, alin. 3, şi în obiectivele de la
Art. 55, ECOSOC se îndeletniceşte în principal cu problemele de dezvoltare din ţările sărace
(...). Competenţele sale sunt însă limitate şi se supun autorităţii Adunării Generale, ECOSOC
devenind din ce în ce mai mult un 'organ ajutător' al acesteia (...).

În plus, Adunarea Generală a sustras ECOSOC, prin crearea unor organe speciale precum
Programul de Dezvoltare (UNDP) sau Conferinţa privind Comerţul şi Dezvoltarea (UNCTAD),
alte competenţe în domeniul dezvoltării, astfel încât acestui Consiliu nu îi mai rămân, în afara
domeniului drepturilor omului, aproape nici un alt domeniu operativ în care îşi poate duce
activitatea."

11
 BIBLIOGRAFIE
http://conspecte.com/Geoeconomia/sistemul-natiunilor-unite.html STRUCTURILE SISTEMULUI
NATIUNELOR UNITE

http://www.qreferat.com/referate/economie/ORGANIZATIILE-ECONOMICE-INTERS622.php
ORGANIZATIILE ECONOMICE INTERSTATALE

http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_3/ecosoc.htm CONSILIUL ECONOMIC SI SOCIAL AL

NATIUNELOR UNITE

https://mpnewyork.mae.ro/node/1168 ECOSOC

12