,,Bunicii vin din povești cu plete dalbe,

Din zâne pictate în vise cu salbe,

Din cete de îngeri pe raze stelare,
Vin mângâind și munte și mare,,
Bunicii sunt cele mai blânde și firave ființe,ei sunt asemeni unor îngeri,care
vin mângâind muntea și marea.
Nu există oameni mai generoși decât buneii,cu siguranță ne amintin cu toții cum
buneii spunându-ne povești se asemănau deseori cu eroii basmelor. Cu toții ținem
minte cum îl vedeam pe bunicul nostru asemeni unui erou,care apăra binele și
alunga răul,iar pe bunica,asemeni unei ,,zâne pictate,,, în ochii căruia nu exista
nici o urmă de reproș.
Ne amintim permanent mângâierea buneilor pe obrazul nostru,atitudinea lor
blândă față de noi,dragostea nesfârșită pe care ne-o împărtășeau ei, de aceea
fiecare om în copilăria căruia nu există pic de răutate. Aceste persoane inspiră în
ființa noastră bunătate și noblețe, ajutând în mod blând la formarea personalității
copilului. Anume din comportamentul bunicilor,în inima copilului încolțesc
blândețea și afecțiunea,datorită blândeții din ochii bunicii,copilul învață să
împartă și cea mai mică bucățică de prăjitură cu copiii,care poate nici pâine n-au
mâncat de câteva zile. Acțiunea buneilor în viața copiilor se face mereu
simțită,pentru că în prezența bunicilor,copilul este înconjurat doar de
iubire,buneii nu sunt în stare nici să-și privească sever nepoții,pentru că nicăieri
nu există atâta iubire,ca în inima bunicii când își vede nepoții.
Bunicii reprezintă rădăcinile pe care se mențin copiiii și nepoții. Ei mereu sunt
în preajmă cu un sfat sau cu o îmbrățișare,ei mereu sunt acolo pentru noi și nu ne
scot din gând nici măcar pe o secundă,chiar dacă noi îi mai dăm uitării.
Sam Levenson spunea:,, Motivul pentru care bunicii și nepoții se înțeleg atât de
bine,este pentru că au un inamic comun,,. Această afirmație are o veridicitate de
neînvins. Când li se întâmplă ceva rău,pentru a nu fi pedepsiți de părinți ,copiii se
adresează mereu buneilor,și bunicii niciodată nu-și refuză nepoțeii,fiind mereu de
încredere și de ajutor. Dar,cu părere de rău,nu toți buneii sunt prezenți în viața
odraslelor lor.
Mulți dintre noi n-au parte de afecțiunea și căldura buneilor,pentru că,mulți sunt
plecați deja în lumea celor drepți,lăsând în inima copiilor o rană pe nume ,,lipsa
buneilor,, , care se va tămădui,poate atunci când ei vor avea proprii nepoți. De
aceea e nevoie să învățăm copiii încă din anii fragezi ai copilăriei,că buneii au
nevoie de dragostea noastră,pentru că buneii sunt aceeași copii,care cerșesc
dragoste și atenție,dar în pletele lor există deja câte 60 de ierni trăite.
Pentru mine tema buneilor este una dureroasă și dificilă,deoarece niciodată n-am
avut parte de mila și afecțiunea buneilor,pentru că au plecat pe lumea celor
drepți înainte de nașterea mea,de aceea nu înțeleg persoanele care își neglijează
buneii,se genează de prezența lor și pierd posibilitatea de a trăi momente
frumoase care îi vor călăuzi toată viața.Și realizez că doar după ce îi vor pierde sau
când nepoții lor se vor comporta la fel cu ei,vor înțelege cât de mult au greșit,doar
atunci își vor da seama câtă durere au pricinuit oamenilor care erau în stare să își
dea și viața pentru ei.
Revenind la versurile de la care am pornit,reamintesc că buneii sunt perfecțiunea
fiecărui copil,spre anii bătrâneții, vom tinde să fim la fel ca buneii noștri. Trebuie
să ne respectăm și să ne iubim fiecare nepot în parte și chiar dacă un nepot va fi
mai talentat și mai deștept decât altul,trebuie să ne învățăm să nu facem
diferența între ei,pentru că nesăbuința noastră poate provoca adânci răni morale
în sufletul copilului,care îl vor urma pe tot parcursul vieții,impunându-i gândul că
mereu vor exista mai buni ca el.
În concluzie pot spune că adevărata valoare a omului își trage rădăcinile din
viața și activitatea strămoșilor lui,pentru că acolo unde a existat doar răutate și
invidie , nu se va educa un copil bun la inimă,capabil să muncească cinstit,ci unul
care mereu va reuși să câștige prin trufie și minciună.
Aristotel spunea:,, Un copil care a fost iubit,devine un matur care știe să
iubească,, , de aceea se revine încă odată la ideea că noi vom pune bazele
valorilor după care își vor urma drumul copiii și nepoții noștri. Pentru a avea o
generație care știe să iubească pe sine și pe cei din jur, e nevoie ca noi,pornind de
la propriile valori,să-i îndrumăm pe calea vieții doar cu bunătate și smerenie.
Spre final,atingând din nou versurile despre bunei,pot spune că ei reprezintă
treapta de bază în educația copilului,pentru că la fel părinții cât și copiii se
îndrumă după direcția buneilor,stăruindu-se cât mai mult să fie pe urmele
lor,pentru că buneii reprezintă înțelepciunea întruchipată. Rareori s-a întâmplat
ca copiii să urmeze alt exemplu decât cel pe care l-a văzut acasă. În familiile unde
la bază stau bunăstarea copiilor,grija și respectul unul față de altul,afecțiunea și
stima,înțelegerea și ajutorul,mereu vor avea parte de urmași decenți,care se vor
remarca pozitiv în societate. Familiile în care a fost mereu prezentă dragostea
părinților combinată cu cea a buneilor va avea parte doar de fericire și de o
bătrânețe împacată,pentru că pentru mulți bunei,alinarea reprezintă faptul de a-
și vedea copiii și nepoții împliniți.