ROZE CIOPLITE ÎN PIATRĂ SAU CUSUTE CU FIR

Costumul în Ţările Române în secolul XVII

Condiţii de dezvoltare a costumului, în secolul XVII Ţările Roma-ne trebuiau să reziste dominaţiei înăsprite
a Imperiului Otoman iar Transilvania şi presiunilor militare şi politice ale Imperiului Habsburgic. Majoritatea
populaţi-angrenată, ca şi până atunci, în producţia agricolă, dar în oraşe meşteşugarii se specializau tot mai
mult, organizându-și breslele, în decursul secolului, în timpul lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, pe la jumătatea
veacului, apoi în vremea lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir, cultura şi arta
românească au atins un înalt nivel; odată cu fixarea limbii literare în cronicile scrise în graiul ţării, şi în arta
bisericească şi laică au fost create opere clasice.
Cadrul de arhitectură şi decoraţie. Construcţiile moldoveneşti de la jumătatea secolului, ca Biserica Trei
Ierarhi din Iaşi, oglindeau luxul curtean, incluzând în compoziţia tradiţională o somptuoasă decoraţie orientală a
faţadelor, acoperite cu o veritabilă dantelă de piatră, ca din găietane împletite și flori brodate. În ultimul sfert al
secolului, stilul brâncovenesc, sinteză a artei culte și populare românești, cu unele înrâuriri ale Renaşterii apusene, a
excelat prin proporţiile echilibrate ale construcţiilor ca cele ale mănăstirii Horezu sau ale palatului Mogoşoaia (fig.
214), ca şi prin ornamentarea discretă cu reliefuri florale, cioplite în borduri de piatră, cizelate în argint aurit sau brodate
în mătase şi fir.

214. Palatul Brîncovenesc de la Mogoşoaia