captivantă şi importantă, sistemul de navigaţie al maşinii

a anunţat brusc: „Aţi sosit la destinaţie". 1-am mulţumit

lui Ernie pentru că m-a adus şi pentru conversaţia plină
de interes. Ne-am înţeles să ne întâlnim spre seară.
Aveam de ţinut o prelegere la această conferinţă
care reunea specialişti în didactică şi oameni de afaceri
din Statele Unite şi Europa interesaţi să cerceteze noi
oportunităţi de a adapta sistemul educaţional la nevoile
pieţei muncii. Studiasem această problemă atât din
perspectivă naţională, cât şi internaţională, când lucrasem
în cadrul Ministerului Educaţiei şi Culturii din Finlanda,
unde realizasem modele de diversificare a modalităţilor şi
structurilor educaţionale, pentru a oferi tinerilor opţiuni
mai potrivite de educaţie şi angajare. Publicul american
este deschis spre modele şi exemple din alte sisteme
educaţionale — nu neapărat ca să le copieze ca atare, ci
pentru că astfel se iveşte ocazia de a pune întrebări în legă­
tură cu propriile practici şi de a le îmbunătăţi.
Sosisem imediat după prânz şi mai aveam o oră până
începea secţiunea de program la care participam. După un
drum lung cu maşina, mi s-a părut o idee bună să mănânc
ceva. Gazda conferinţei m-a condus cu amabilitate la un
restaurant, unde participanţii luaseră deja masa. Tocmai
mă aşezasem, când organizatorul a mai adus un vorbitor
care dorea să mănânce înainte de începerea programului
de după-amiază. L-am salutat pe noul venit şi l-am poftit
să mi se alăture. Respectivul, un domn înalt, de aproape
şaptezeci de ani, cu o tunsoare îngrijită şi îmbrăcat într-un
costum scump şi pantofi lustruiţi, s-a aşezat în fata mea.
M-am prezentat drept pedagog finlandez şi profesor invi­
tat la Harvard, la Graduate School of Education. Come­
seanul meu s-a prezentat drept George şi mi-a spus că are
o fermă în statul New York şi că îi place să se ocupe cu
creşterea animalelor. Privindu-i îmbrăcămintea elegantă,
mi-am zis: Trebuie să Jie o^ermă mure şi bănousă/

14 Leadership educaţionat: modetut fintandez

 „Ce ocupaţie ai, George?" l-am întrebat, ca să mă asigur că
ştiu cu cine stau la masă şi alături de cine voi vorbi mai târ­
ziu. „Cu siguranţă ai şi altă ocupaţie pe lângă administrarea
fermei", am adăugat. „Păi, da, am fost guvernatorul statului
trei mandate la rând acum mai mulţi ani", a răspuns George.
Deşi nu prea ştiu multe despre politica şi politicienii ameri­
cani, mi-am zis că acest George de lângă mine nu poate să
fie altul decât George Pataki, fost guvernator al statului New
York şi un politician cu reputaţie naţională. George Pataki
a fost multă vreme un personaj însemnat în politica de stat
şi federală. Nu a pierdut niciodată alegerile şi se zvonea că
se gândeşte să candideze la preşedinţia Statelor Unite în
2016. Ştiam că, dat fiind că fiecare stat are ultimul cuvânt
de spus în domeniul învăţământului, guvernatorii statelor
au multă influenţă asupra politicilor educaţionale ale sta­
tului respectiv şi adesea şi asupra reformelor naţionale din
domeniul educaţiei. Eram convins că George trebuie să aibă
o părere fermă despre educaţia americană, mai ales dacă mai
şi aspiră să ajungă la Casa Albă într-o bună zi. Când ni s-a
adus comanda, am hotărât să aflu ce are de spus.

SOLUŢIA PENTRU ÎM BUNĂTĂŢIREA

ÎNVĂŢĂMÂNTULUI AMERICAN

„Ca guvernator, probabil că te-ai preocupat de sistemul

educaţional al statului, dar ce părere ai despre educaţie în
Statele Unite în general?" am întrebat. Fără nicio ezitare,
George mi-a mărturisit că este îngrijorat deoarece, din
pricina numărului mare de şcoli cu performanţe scăzute,
Statele Unite rămân în urmă la nivel global. Referindu-se
apoi la profesorii americani, a declarat că problema fun­
damentală, după părerea lui, este că există atât de mulţi
profesori slabi în şcolile de stat. Sistemul american din

15
prezent, după George, protejează profesorii cu rezultate
siabe, ceea ce, spune el, a erodat statutul cadrului didac­
tic. Mulţi profesori tineri şi talentaţi îşi schimbă cariera
după ce îşi dau seama ce slabe sunt şcolile unde ajung.
Dacă părinţii ar avea mai multă libertate în privinţa ale­
gerii şcolii copilului, a tras George concluzia, educaţia
americană s-ar îmbunătăţi.
în timp ce cântăream părerile lui George despre şcolile
americane, mi-am dat seama că aceasta nu este o analiză
inedită a sistemului de învăţământ de stat american. Apoi,
fără să îl mai întreb, George mi-a oferit soluţia lui din
patru paşi care ar pune capăt unei situaţii ruşinoase, după
el, pentru Statele Unite. în primul rând, să fie daţi afară
toţi profesorii nepregătiţi, fiindcă în opinia lui slaba pre­
gătire a profesorilor este principalul motiv pentru rezul­
tatele slabe ale elevilor. Apoi, şcolile slab cotate să fie date
pe mâna unor noi administratori care să le conducă mult
mai eficient decât autorităţile publice. George mi-a spus că,
pe vremea când era guvernator, s-a votat cea mai puternică
lege privind şcolile de stat independente (charter schoofs)*
din Statele Unite: „înainte să fiu eu guvernator, nu exis­
tau şcoli charter în statul New York. Acum avem un pro­
gram cu asemenea şcoli care funcţionează bine". A spus
că există presiune enormă de a extinde sistemul pentru a
stimula concurenţa în întreaga ţară. în al treilea rând, să
se renunţe la trunchiul comun, care încurajează adopta­
rea standardelor naţionale de către toate şcolile din ţară.
George era cu totul împotriva standardelor educaţionale
naţionale impuse fiecărui stat; dimpotrivă, fiecare stat

Scoli de stat cu administrare independentă, cu flexibilitate mai

mare in privinţa activităţii decât şcolile de stat obişnuite, dar
care se obligă în contractul de înfiinţare (aşa-numitul charter)
să atingă şi să menţină un anumit standard. Spre deosebire de
şcolile de stat obişnuite unde copiii sunt arondaţi în funcţie de
domiciliu, părinţii au libertatea de a alege şcolile charter. (N.t.)

16 Leadership educaţional: modelutlinlandez

trebuie să aibă libertatea de a-şi concepe propriile stan­
darde. în final, în loc să existe un sistem de testare
unic la nivel naţional, impus tuturor elevilor din toate
comunităţile, să se înfiinţeze un sistem de testare standar­
dizat, dar nu din trunchiul comun; iar carnetele de note
să ofere şi informaţii care să compare rezultatele şcolilor
din aceeaşi zonă. George a declarat că susţine un sistem de
testare care să reflecte dorinţa locuitorilor unei comunităţi
sau ai unui stat, şi nu unul impus de Washington.
O competiţie mai acerbă între şcoli, o libertate mai
mare de alegere pentru părinţi, testări standardizate rigu­
roase care să oblige şcolile să se menţină la un nivel mai
înalt şi posibilitatea concedierii profesorilor incompetenţi
i se păreau lui George soluţia perfectă. Am mai auzit suges­
tii similare şi la alte evenimente din diverse părţi ale State­
lor Unite. Multe state induseseră toate sau o parte dintre
aceste politici în reformele educaţionale recente, sperând
că astfel se va îmbunătăţi în mod magic calitatea predării
şi învăţării. Analiza făcută de George stării învăţământului
american şi sugestiile sale de îmbunătăţire erau atât
de departe de ceea ce credeam eu că sunt principalele
dificultăţi ale sistemului de învăţământ din Statele Unite,
încât speram să nu îmi ceară părerea despre analiza şi
teoriile sale. Dar am sperat în van.
George s-a aplecat către mine şi m-a întrebat: „Vii din
Finlanda şi predai la Harvard, ambele faimoase pentru
calitatea şi rigoarea extraordinare ale educaţiei. Ce părere
ai despre sistemul de învăţământ american?" O clipă m-am
simţit stânjenit să abordez problema. Cum să contrazic
pe cineva care are o experienţă personală şi politică în
domeniu mult mai extinsă decât a mea? Deşi vizitasem
sute de şcoli americane, nu mă simţeam în largul meu să
contrazic părerile personale ale lui George. Apoi mi-am
amintit ce îmi spunea mereu bunica mea: „Nu vorbi des­
pre lucrurile pe care nu le înţelegi".

17