Sistemul romanesc de invatamant este greoi si depasit.

Se pune mult
accent pe cantitatea de informatii si se face prea putin legatura cu viata.

In opinia mea cea mai mare problema in sistemul de invatamant sunt in

primul rand nr. de materii, care descurajeaza copiii . Pentru noi scoala e un
stres zilnic, nu o "oferta" de a ajunge cineva.

In al doilea rand pentru mine , o corvoada o reprezinta si numarul mare de

teme pentru casa , care produc mai degrabă lipsă de interes din partea elevilor.
Accentul se pune pe acumulare de material, nu pe logică sau originalitate,
creativitate .

Pe langa orele dedicate temelor (în medie 4-5 ore zilnic), ei sunt nevoiți să
petreacă la școală alte 7-8 ore . În acest ritm, dacă un copil dorește să-și facă cu
conștiinciozitate temele, practic el nu va mai beneficia de timp pentru joacă, sport,
recreere sau desfășurarea altor activități împreună cu familia ori prietenii din
cartier.

Consider ca timpul necesar îndeplinirii sarcinilor nu ar trebui să afecteze

dreptul copilului la timp liber. Asadar continutul temelor și durata lor sunt esențiale
in educatia copilului.

Pentru copiii care gasesc motivatie la anumite materii si devin elevi de

performanta sau olimpici , incarcatura de materii si de teme de casa le sustrage
din timpul pretios de pregatire pentru domeniul lor preferat .

Cu alte cuvinte scoala românească trece printr-o acută criză de mai bine de
30 de ani , timp in care fiecare ministru a venit cu cate o idée perturband si mai
mult sistemul educational .

Totul ţine de cei care ne conduc şi de cum privesc sistemul învăţământului

în ţara noastră. In alte tari se dă importanţă acestui sistem şi se depun eforturi
pentru gasirea de metode prin care sa atraga si sa stimuleze elevii , să le fie cât
mai bine , acceptand si ideile lor sau a parintilor .

1
 De aceea eu consider ca schimbarea trebuie să pornească atât de "sus", de
la Minister, cât şi de "jos", din familie.

De fapt, educaţia în familie este foarte importantă în dezvoltarea psihică a

unui copil. Am vazut în mediul rural copii foarte inteligenţi care însă acasă nu
aveau timp să înveţe pentru că trebuiau să facă o groază de treaburi gospodaresti

Din păcate, cred că părinţii nu mai au timpul necesar pentru educaţia

copiilor şi asta se vede”. In aceasta situatie vina e a parintilor care isi neglijeaza
copiii, nu-si indeplinesc datoria morala de a-i educa, iar apoi isi declina orice
responsabilitate si arunca vina in carca profesorilor, carora, de altfel, le este
imposibil sa suplineasca lipsa celor sapte ani de-acasa.

Parintii sunt de vina, pentru ca nu-si fac datoria de parinti, nu poti invinui
elevul, caci el nu e adult, e un om in formare. Parintii sunt cei care sunt datori sa-l
invete pe copil sa salute, sa il invete ce inseamna respectul si bunul simt.
Parintele are o influenta infinit mai mare asupra copilului decat un profesor.

( La polul opus ) Pe de alta parte , exista si varianta opusa , atunci cand

parintii au timp si se implica in gestionarea temelor de casă, părintele devine
"profesorul de acasă", încă un adult, pe lângă cadrul didactic, care vânează și
sancționează greșelile.

Nu de puține ori tema de casă este menționată atât de către părinți cât și de
către copii ca fiind sursa a numeroase tensiuni între aceștia; epuizați sau pur și
simplu nesiguri, părinții ajung să-și pedepsească copiii pentru o temă incomplet
sau incorect făcută.

Cred , totusi, ca parintii au un impact mult mai semnificativ asupra educatiei

si formarii copiilor , decat cadrele didactice .Elevul petrece 4-5 ore la scoala
primara , restul acasa, de aceea cei mai importanti si hotaratori tot cei 7 ani de
acasa sunt. In opinia mea sunt de acord ca trebuie impusa mai multa seriozitate
in procesul de invatamant, in general. insa cu multa inteligenta si tact.

2
 CUM AS SCHIMBA EU SISTEMUL DE INVATAMANT :

1. In primul rand sistemul de invatamant trebuie orientat catre practica, nu

catre memorarea papagaliceasca a unor cunostinte pe care nu o sa le folosesim
vreodata.

2. As introduce ore pentru lectura obligatorie, lasasand la libera alegere

editurile si titlurile preferate a copiilor .

3. Incepand de la clasa a 8-a acolo sa se faca orientari profesionale, sa

se trieze elevii cu aptitudini ce vor imbratisa licee teoretice si cei care vor invata o
meserie la scoala profesionala. ( e bine cunoscuta zicala “decat sa am un medic
prost mai bine sa am un strungar excelent si e bine sa aflu asta INAINTE,nu
DUPA absolvirea scolii )

4. La noi in primul rand nu se pune accentul ca in alte parti pe talentul

copiilor, pe ceea ce sunt ei meniti sa fie, scoala e croita de asa natura incat inhiba
talentul copiilor, iar familia cu situatia materiala sau mentalitatile parintilor lor ii
obliga sa apuce alt drum decat cel pe care ei ar fi trebuit sa mearga.

5. In scola ar trebui sa se puna accent pe cultura generala..

Insa fiecare materie vrea prea mult de la elevi. Poate daca ar fi mai prietenoasa si
bazata pe chestii mai usoare si mai distractive, sau interesante care sa capteze
atentia elevilor, lucrurile s-ar schimba .

6. As incerca sa aflu ce anume ii place sa faca copilului, catre ce e atras,

nu sa-i bagam pe gat toate materiile. Mi se pare esential sa-ti formezi o gandire,
o logica, o baza in gimnaziu . O gandire specifica domeniului in care vrei sa
activezi. Sa stii baza, sa stii cum merge treaba.Era o vorba :"Orice ai fi, fii unul
bun"

7. Să se pună accent pe activităţile extracuriculare – formaţia şcolii, cor,

echipă de şah, baschet, să se facă cursuri facultative de artă plastică, instrumente

3
,muzică, inot, ski . Astfel şcoala ar devein un mediu în care se dezvolte
creativitatea copilului, si abilitatea de exprimare proprie in locul tocelii
papagalicesti a materiilor .

8. O alta cale sigură către success ar fi organizarea de cercuri de

"debating" pentru socializare unde elevului să i se cultive abilitatea de exprimare
proprie si cultivarea de exprimare a opiniei. Astfel de ore de curs ar fi mult mai
benefica.

9. Abandonarea actualei programe scolare ar rezolva pe jumatate

problema educatiei . Apoi scoala primara trebuie sa aiba menirea de a fixa
notiunile de baza . Sint atit de multe lucruri inutile care se preadu in invatamintul
primar(si nu numai) iar acest lucru incarca memoria aiurea.Nu toti copiii sint la fel.
Unii se nasc cu o capacitate de asimilare a datelor remarcabila in timp ce altii se
chinuie sa retina aceste date.Unii au aplecare si intelegere doar pentru anumite
discipline.De ce sa nu cream scoli in functie de afinitatile/capacitatile fiecaruia ?
Din start, chiar dupa terminarea invatamintului primar ar trebui ca elevii sa fie
repartizati in invatamintul preliceal in functie de puterea de asimilare a datelor.
Asta inseamna ca invatamintul sa fie structurat de asa natura incit sa existe scoli
pe profile multiple.Apoi examenul de treapta trebuie sa fie daor o verificare a
cunostintelor. Nu poti merge la un liceu tehnic daca nu ai aplecare catre materiile
ce se studiaza acolo, numai de dragul de a termina un liceu. Asta inseamna ca in
scoala preliceala trebuie deja sa studiezi mecanica, fizica , chimia si matematica
ca materii de baza iar celelalte materii sa aiba o pondere scazuta.Iar in timpul
liceului chiar sporadica sau deloc.Ulterior in invatamintul liceal scoala ar trebui sa
se faca numai pe profile. Chestia cu uman si real e perimata. In present elevii sint
obligati sa asimileze cantitati industriale de informatii care ulterior nu folosesc la
nimic deoarece facultatile sint deja pe profile diferite! Cu alte cuvinet daca se
continua cu actuala programa scolara vom incerca sa scoatem elevi multilateral
dezvoltati. Asta pe hirtie pentru ca in realitate jumatate dintre ei nu vor lua
examenul de maturitate.Ca sa nu mai vorbim de admiterea la facultate. Noi nu

4
trebuie sa copiem ce se face in alte tari. Dar canalizarea timpurie a elevilor pe un
anumit profil va face ca pe viitor sa avem specialisti in orice domeniu.

Selly propuneri :

1.Timpul pe care elevii îl petrec la școală -  „De ce elevii chiulesc așa de

mult, de ce nu le place școala? Pentru că școala din România este de-a dreptul
sufocantă. În gimnaziu, elevii stau 35 de ore pe săptămână la școală. După care
vin meditațiile și o ”gălăgie” de teme de făcut pentru acasă.

Imaginați-vă cum arată ziua unui elev de 13 ani. Se trezește cu noaptea-n

cap și se duce la școală să stea 7 ore în bancă, apoi 2 ore de meditații și 3 ore de
lecții acasă. Sunt 12 ore de muncă, de concentrare continuă. Când mai are timp
să-și descopere pasiunile, pentru creativitate? Aceasta este cea mai mare
problemă a sistemul de învățământ: școala din România nu te pregătește pentru
viață, ci pentru examene! Cum rezolvăm asta? Trebuie să reducem drastic temele
pentru acasă, și trebuie să renunțăm la conceptul de meditații.

Mediațiile trebuie să fie doar pentru performanță, pentru olimpici. În plus,

reducerea numărului de ore. Legea asta a fost promulgată de președinte, dar nu
se aplică”

2.Profesorii și modul de predare  – ”Majoritatea orelor care se desfășoară

în România sunt ore în care profesorul vorbește, elevul ia notițe și… atât! Nu sunt
încurajate dezbaterile, elevii ar trebui încurajați să-și exprime opinia sau Doamne
ferește! să fie încurajați să lucreze în echipă.

La noi, primează tocitul! Mulți copii mi-au scris despre experiențele lor,
despre profesori care urlă la ei, îi umilesc, uneori și cazuri de violență
fizică. Soluția pentru ca să avem profesori buni, dedicați, este ca elevul să-și
poată evalua anonim profesorul. Ok, profesorul îți dă note, dar la finalul anului, și

5
elevii ar putea să le dea note profesorilor. Există prin lege, trei modalități prin care
profesorii sunt evaluați: prin autoevaluare, prin evaluare la nivelul comisiei
metodice și prin evaluare la nivelul Consiliului de Administrație a școlii. Unde este
feedback-ul elevilor în toată ecuația asta? Trebuie să existe un sistem digital,
anonim, prin care elevii, la sfârșitul anului, să dea o notă profesorului. Pentru că,
dacă există patru clase de elevi care spun că profesorul nu este bun, ăla a doua
zi trebuie să-și facă bagajele și să nu mai lucreze niciodată în învățământ.”

3. Schimbarea programei școlare- „Programa noastră e foarte aglomerată

și orice adaugi ar trebui să scoți altceva. Câteva lucruri care ar trebui adăugate în
program: la Biologie, înainte ca elevul să învețe anatomie, ar trebui să învețe
despre nutriție, despre alimentație sănătoasă, despre sport, despre câte ore de
mișacre ar trebui să facă pe zi. La română, ar trebui separate limba română de
literatură. Să ne asigurăm că stăpânim cu toții limba română, exprimare,
gramatică. Trebuie să adăugăm educație economică în școli. Lucrezi cu banii
toată viața ta, trebuie să știi să manageriezi banii indiferent de câți ani. Astea sunt
lucrurile de care te vei lovi înainte să termini școala”

4.Digitalizarea Educației.  ”Toate manulalele alea învechite trebuie să fie

înlocuite cu niște suporturi digitale, trebuie să fie disponibile gratuit online. Școala
trebuie să fie tehnologizată, să fie cu calculatoare. Fiecare sală de clasă trebuie
să aibă video-proiectoare. Nu vi se pare stupid că BAC-ul la informatică se dă
pe…hârtie?”

Deseori auzim sintagma /laitmotivul “ of, tinerii ăştia…ce generaţie

imposibilă, preocupati sa stea pe facebook in timpul orelor, in loc sa asculte ce
spun profii, si atunci normal ca nu inteleg nimic” . Acesta este rezultatul unei
mentalităţi inguste plina de agresivitate, frustrare, ce are la baza reprimarea
cretivităţii şi a libertăţii de exprimare.

6
 ustinde de a. Vina e a parintilor, ca nu stiu sa-si educe copiii si sa le explice
ca invata pentru ei si pentru

Un alt efect negativ vizează calitatea relației copil-părinte; implicat adeseori

în gestionarea temelor de casă, părintele devine "profesorul de acasă", încă un
adult, pe lângă cadrul didactic, care vânează și sancționează greșelile. Nu de
puține ori tema de casă este menționată atât de către părinți cât și de către copii
ca fiind sursa a numeroase tensiuni între aceștia; epuizați sau pur și simplu
nesiguri, părinții ajun să-și pedepsească copiii pentru o temă incomplet sau
incorect făcută.

Învăţământul din România nu că e prost, e foarte prost! Fiecare ministru a

venit cu o idee.

7
 Materii mult s-au facut de cand lumea in scoala pentru a te putea pregati
pentru orice varianta de studiat la un niel superior, deci de cariera in viata. Nu poti
face numai romana sau numai mate pentru ca nu-ti foloseste cealalta. Intr-un fel
sau altul, la un anumit moment in viata, te poti lovi de orice situatie si atunci ai sa
fii bucuros - sau nu - daca stii chestia respectiva, fie si numai pentru ca "ti-a fost
bagata pe gat" in scoala. Vezi si tu ce vremuri traim, nu mai ai nicio certitudine cu
nimic, vorbind acum de locul de munca. Daca stii mai multe si poti trece mai usor
de la o meserie la alta ai si viata mai usoara. In acelasi timp, invatand mai multe ti
se dezvolta si creierul mai mult, altfel o sa umbli ca un cimpanzeu care stie doar
sa desfaca banane (adica sa manance) si sa sara din copac in copac. Vina e a
profilor ca nu se intereseaza de elevi, ca nu stiu si nu vor sa le arate frumusetea
si utilitatea a ceea ce invata, ca le e sila sa traiasca invatand pe altii ceva. Vina e
a elevilor, ca sunt prea ocupati sa dea sms-uri sau sa stea pe facebook in timpul
orelor, in loc sa sculte ce spun profii, si atunci normal ca nu inteleg nimic. Vina e a
parintilor, ca nu stiu sa-si educe copiii si sa le explice ca invata pentru ei si pentru
viata lor, nu pentru profi sau parinti. E bine sa invatam cat mai multe sa putem
intelege cat mai multe in viata, sa putem gandi si astfel sa nu fim doar niste pioni
prosti miscati intr-o parte sau alte de o adunatura de cativa smecheri.

Romania este in urma la multe capitole cum ar fi si invatamantul. Nu se

preda bine in scoli/licee dar se cere acest lucru aducand nevoia meditatiilor.

nvatamantul din Romania e unul foarte descurajator si il numesc asa

deoarece din pacate, profesorii nu isi mai dau interesul total datorita salariilor
scazute si nu stiu nici cum sa-i faca pe copii sa le placa materia predata. (prea
putini isi fac datoria cum trebuie). Copiii sunt mai mult atrasi de vicii si anturaje, iar
datorita dezinteresului prezent in orice domeniu, realizarea a ceva bun in
Romania scade radical de la an la an. Nu-mi e rusine ca sunt romanca, dar imi e
rusine de tara mea!

Chiar daca e greu, merita, invata 4-5 ani acum si dupa te faci medic,
inginer, eu stiu, si ai un car de bani.Problema este ca nu exista elevi care sa

8
invete, mai bine stau prin cluburi, de aceea pare greu, cum spunea si profesoara
mea de biologie, citez: "Materia trebuie invatata lectie de lectie, altfel se aduna cu
gramada si o uiti"...Si in plus nu e asa greu sa stai 3-4 ore pe zi sa inveti.

Intre timp, in Romania, sistemul actual de educatie reprezinta ramasitele

comunismului.Profesori varstnici(
nu toti),care nu ii lasa pe cei tineri sa incerce,acestia fiind bine-primiti,fondul
clasei,care este ILEGAL dar tot se face,cadourile, profesorii care nu explica bine,
materie prea multa, prea grea, profesorii (cred ca) cred ca nu mai avem alta
viata...Toate acestea provin din fostul sistem comunist de educatie. Obviu, elevii
sunt si ei de vina, unii, in multe cazuri toate astea pornesc din familie, din
educatia primita.Rezultatele? Promovabilitate la BAC din ce in ce mai scazuta,mai
multi copii ''inculti''(Ca sa nu zic prosti),care sunt usor manipulabili si care vor
termina sa fie cei ce accepta sa voteze pentru un kilogram de faina, nu se vad
rezultatele, inca. Dupa ne intrebam de ce generatia noastra va pleca din tara.
Sa dau un exemplu:Corea de Nord.O tara comunista, da, dar cu un grad de
alfabetizare de 99%! Nu inventez nimic,uitati-va si veti vedea,rechizite gratis,carti
gratis,(Off-topic) sanatatea-gratis!, absolut totul e platit de stat.
Deci cam asta e parerea mea.
Investigati, cautati, documentati-va, veti vedea ca in viitor vom putea schimba
ceva in bine in tara aceasta.
PD:Mentiune speciala-uniforma.Sa vin imbracat EXACT ca ceilalti? Nu,
multumesc, prefer sa fiu diferit.

De cealaltă parte, există păreri care susţin că educaţia începe în familie, la

vârste fragede şi tocmai de aceea, aportul părinţilor în educaţia celor mici ar
trebui să fie mai mare, la fel şi atenţia pe care aceştia o acordă, în momentul de
faţă instruirii propriilor copii.

Bacalaureatul şi clasa pregătitoare au fost principalele nemulţumiri ale

respondenţilor, precum şi principalele aspecte asupra cărora decidenţii ar trebui
să acorde mai multă atenţie, în viziunea intervievaţilor. De asemenea, s-a vorbit şi

9
despre ameninţarea că sistemul educaţional din România se transformă într-un
sistem corupt, în care cunoştinţele elevilor nu primează.

Reporterii The Epoch Times i-au întrebat pe bucureşteni ce părere au

despre sistemul de învăţământ din România, la ora actuală şi ce ar modifica, dacă
ar fi puşi în postura de a schimba sistemul educaţional din ţara noastră. Mai jos,
aflaţi părerile celor intervievaţi.

“Se schimbă prea multe, prea des. Copiii cred că sunt un pic perturbaţi din
activitate. Şcoala cred că nu mai e cum era odată, pe vremea mea, prin anii 90 şi
primii din 80. Şi cred că nici profesorii nu mai au autoritate în faţa elevilor. Din
păcate, cred că elevii sunt ceva mai obraznici decât ar trebui să fie. Şi cred că
profesorii nu mai sunt atât de bine pregătiţi cum erau profesorii de pe vremea
mea. Cred că se vede asta şi în rezultatele pe care le primesc la examenele pe
care le susţin. Rezultatele la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani cred că
reflectă chiar realitatea care ne înconjoară. Nu ştiu ce aş putea schimba… În
primul rând, ar trebui umblat un pic în mentalitatea oamenilor. Ar trebui ca părinţii
să se ocupe mai mult de copii. Din păcate, cred că părinţii nu mai au timpul
necesar pentru educaţia copiilor şi asta se vede”.

***

“Învăţământul din România nu că e prost, e foarte prost! Fiecare ministru a

venit cu o idee. Nu mai avem învăţători, nu mai avem profesori, acum totul e cu
bani, nu pune suflet sa îl înveţe pe copil. Dacă nu învaţă copilul, profesorul îl
meditează acasă şi ia nişte bani. Ce să vă mai spun?! Despre şcoală mă doare
sufletul!. Nu se face! Şi când vorbesc de şcoală vorbesc de medicină de toate. Eu
am suferit un accident şi era un doctor stagiar atât de supărat că nu era plătit bine
şi vroia să plece în străinătate. Mă doare sufletul! Şi noi poporul român avem
nevoie de astfel de medici”.

***

10
 “Nu am o părere foarte bună despre sistemul de învăţământ din România.
Au nişte şcoli vai de mamă şi de om, cu toalete ascunse, nici nu pot să spun că
poate să se ducă un copil la toaleta aceea. E groaznic. Mulţi copii se îmbolnăvesc
de la aşa ceva!”

***

“Părerea mea despre sistemul de învăţământ din România este că prea îşi
bate joc de copiii aceştia mici. Pe timpurile noastre, copiii ştiau că făceau
grădiniţă, de la grădiniţă intrau în clasa primară, după aceea gimnazială, apoi
care avea posibilitate mergea mai departe la facultate. Care nu, mergeau la şcoli
profesionale, învăţau o meserie, ori acum copiii nici nu mai ştiu ce să înveţe. Îl ia
de la grădiniţă, îl zăpăceşte, în loc sa îl lase să termine grădiniţa, până împlineşte
vârsta de 6 -7 ani. Ca şi pe timpul ăla s-au dat copiii la şcoală de la 6 ani. Care
era mai dotat era selectat de la grădiniţă şi putea să urmeze clasa întâi. Acela
care înţelegea puţin mai greu, era lăsat până la 7 ani şi mergea foarte bine
sistemul de învăţământ, ori acum, cu părere de rău, cum vine câte un ministru,
unu vrea aşa, unu aşa şi îi termină pe copii!”

***

“Acum au gândit bine examenul de bacalaureat. Unii care vor BAC

profesional, adică cei care nu vor să meargă mai departe să facă o facultate, se
axează doar pe o meserie. E foarte bine, pentru că cei care învăţau la sistemele
serale de învăţământ, cum era pe timpul celălalt, cu frecvenţă redusă, sau cu
plată, nu învaţă carte ca unu care învaţă la zi, se duce zilnic, face materiile
regulat. Pe când cel de la seral sau de la frecvenţă redusă ce carte învaţă ca să
ajungă el să facă facultate? Deci sistemul asta de BAC profesional şi cel de stat
la care să meargă cei care vor să meargă la facultate e foarte bun”.

***

11
 “Schimbat!? Profesorii! În ziua de astăzi nu mai învaţă, adică nu îşi dau
interesul să îi înveţe pe elevi carte. Care învaţă, bine, care nu, îl lasă la voia
întâmplării şi din cauza asta învăţământul merge foarte prost. Nu mai există
aceeaşi motivaţie în primul rând, din cauza salariilor. Dacă ar fi atribuit un
profesor cum se cuvine şi-ar da interesul, ar învăţa elevul carte cum era pe timpul
celălalt, se ocupa de tine indiferent ce stare materială aveai. Că erai sărac, că
erai bogat, în faţa profesorului erai acelaşi. De multe ori cel mai sărac era mai
deştept decât cel care avea posibilităţi materiale. În ziua de astăzi se uită dacă ai
posibilităţi materiale, pentru că au ca avantaj şpaga”.

***

“Am o părere foarte, foarte proastă despre şcoala românească. Aceşti

conducători... ei nu au făcut şcoli. Vor numai să distrugă această ţară şi prin acest
lucru, distrugerea învăţământului. De exemplu acea diplomă cumpărată cu
bani….. Acea diplomă este un fel de a distruge învăţământul. Pur si simplu. Nu e
posibil să cumperi o diplomă cu bani. Păi ce eşti la piaţă?! Cumperi o diplomă!?
La 25 de ani are doctorat, şi el nu ştie cu buletinul în mână cum îl cheamă”.

***

“Nepoţica mea este în Anglia. Învaţă la o grădiniţă privată, care costă destul
de mult. În jur de 1650 de lire. Programul este de la 8 la 17.30. Are asigurată
masă, somn. Sistemul îmi place cum este acolo. Fiica mea a schimbat grădiniţa şi
aceasta este mult mai competentă şi este foarte bine. Jocuri, chiar la un an
jumătate, jocuri, desene, îi stimulează, au grijă de ei chiar foarte bine. Fiica mea a
terminat şcoala pe vremea lui Ceauşescu. Sistemul de învăţământ, după părerea
mea, pentru că şi eu am făcut facultatea pe vremea aceea, era foarte bine pus la
punct, se dădea importanţă, era seriozitate şi din partea elevilor şi a cadrelor care
ne conduceau. Ca dovadă mulţi străini veneau şi făceau facultatea de medicină la
noi, care era recunoscută. Acum înţeleg că poate trebuie schimbat sistemul de
gândire. Totul ţine de cei care ne conduc şi de cum privesc sistemul

12
învăţământului în ţara noastră. În Anglia am văzut că se dă importanţă acestui
sistem şi se depun eforturi. Acolo au toate metodele să te atragă, să fie cât mai
bine. Acceptă şi idei de la părinţi."

- ies destui absolventi buni de pe bancile scolii romanesti. Cativa dintre

acestia olimpici deosebiti. Dar cati elevi sunt asa si cati mediocri? Cei mai multi
elevi nu-si pot da interesul sa fie performanti. Pentru ei scoala e un stres zilnic, nu
o "oferta" de a ajunge cineva.

Specialiștii spun că temele pentru acasă au beneficii semnificative doar

pentru nivelul liceal și, evident, universitar, contexte în care studiul individual
capătă importanță în trasarea sau concretizarea carierei profesionale. Pentru
ciclul primar ori gimnazial, numărul mare de teme produce mai degrabă lipsă de
interes din partea elevului și non-învățare. În 2015, la Universitatea din Oviedo
(Spania), cercetătorii au descoperit că, în cazul elevilor de gimnaziu cărora le-au
fost cerute teme care îi solicitau 2-3 ore pe zi, performanțele lor la matematică,
fizică ori științele naturii înregistrau regrese vizibile.

Pentru elevii români, dificultățile sunt și mai mari, având în vedere că, pe
lângă orele dedicate temelor (în medie 3-4 ore zilnic), ei sunt nevoiți să petreacă
la școală alte 4-5 ore în ciclul primar, aproximativ 6 ore în gimnaziu și 8 ore la
liceu. În acest ritm, dacă un copil dorește să-și facă cu conștiinciozitate temele,
practic el nu va mai beneficia de timp pentru joacă, sport, recreere sau
desfășurarea altor activități împreună cu familia ori prietenii din cartier.

Un alt efect negativ vizează calitatea relației copil-părinte; implicat adeseori

în gestionarea temelor de casă, părintele devine "profesorul de acasă", încă un
adult, pe lângă cadrul didactic, care vânează și sancționează greșelile. Nu de
puține ori tema de casă este menționată atât de către părinți cât și de către copii
ca fiind sursa a numeroase tensiuni între aceștia; epuizați sau pur și simplu
nesiguri, părinții ajun să-și pedepsească copiii pentru o temă incomplet sau
incorect făcută.

13
 Ce ar fi de făcut atunci?

Conținutul temelor și durata lor sunt esențiale. Alegerea pe care ar trebui să

o facă orice cadru didactic nu privește adoptarea unei poziții pro sau contra
temelor, ori cantitatea lor, ci mai degrabă calitatea și utilitatea lor în procesul de
predare-învăţare-evaluare, pentru ca elevul să devină creativ și în mod real
implicat/interesat în procesul de învățare. De asemenea, timpul necesar
îndeplinirii sarcinilor nu ar trebui să afecteze dreptul copilului la timp liber.
Specialiștii recomandă aplicarea regulii celor ”10 minute pentru temele de acasă”,
care înseamnă alocarea zilnică de 10 minute în primul an școlar, 20 de minute în
al doilea, 30 în al treilea, până la 2 ore în clasa a XXII-a.

14