Rolul modelelor in formarea personalitatii adolescentului

(Teoria dezvoltarii psihosociale E. Erikson)

Erikson considera ca fiecare etapa de dezvoltare este caracterizata prin evenimente si conflicte,
sarcini specifice de rezolvat pe care copilul si mai tarziu adolescentul, adultul trebuie sa le parcurga si
sa le solutioneze adecvat pentru fiecare varsta sau etapa specifica. Personalitatea individului este un
produs al modului cum au fost solutionate aceste crize sau conflicte.
In primul rand, de mici, copiii sunt invatati prin imitatie sa vorbeasca , sa se comporte pentru ca
mai tarziu, modelele sa reprezinte un mijloc de cunoastere a sinelui, a competentelor de care dispun.

Primul model pentru copil il reprezinta familia, mama fiind un exemplu bun de urmat pentru
fete, iar tatal pentru baieti. Este foarte important ca parintele sa-i confere copilului spiritul de
incredere in sine, sa-l ajute in explorarea lucrurilor noi, dezvoltand copilului sentimentului de
siguranta.
In al doilea rand, in adolescenta individul cauta sa-si formeze si sa-si dezvolte o identitate
personala si vocationala, incearca sa se identifice cu un rol profesional. Pentru a ajunge la un
simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica in diverse roluri fara a se angrena
concret in vreunul, manifestant totodata si un comportament indezirabil, prin insusi conflictul
interior prin care trece. Pe de o parte isi doreste sa aiba initiativa intr-o actiune, pe de alta
parte este inhibat de parintii care-i dirijeaza si limiteaza fiecare actiune. Esecul in dobandirea
unei identitati clare, durabile, are ca rezultat difuziunea rolului, confuzia dintre ceea ce este si
ceea ce doreste sa fie. Scopul educational este acela de formare a copilului autonom prin
acordarea unei anumite independente, discret controlata de parinti. Presiunile puternice din
partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si disperarea adolescentului.
Acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in cazurile
extreme ale difuziunii rolului, tanarul poate adopta o identitate negativa.
Identificarea este un proces care se realizeaz n dou etape i este implicat n nvatarea bazat
pe observatie. Aceasta are loc ntr-o perioad mult mai mare de timp decat imitarea i se crede
ca, n mare masura, invatarea rolurilor sociale, cum ar fi nvatarea rolului de gen i sex, are
loc prin procesul de identificare. Prezenta modelelor de rol este foarte importanta n
dezvoltare. n jurul copilului trebuie sa existe oameni pe care acesta sa i poat copia, ca s si
poata forma o idee despre felul n care o fiint umana reala se comporta ntr-un anumit rol
social. Astfel de modele de rol i ofera copilului o linie de ghidare, care-l va orienta spre un
comportament adecvat n viata. O serie de experimente au investigat imitarea la copii si s-a
constatat c nu toate modelele au fost imitate n mod egal. n principiu, copiii au imitat
modelele pe care le-au considerat similare lor, de exemplu pe cele de acelasi sex. Alti
cercetatori au investigat felul n care stimulii pozitivi (cum ar fi lauda sau ncurajarea) pot
influenta nvarea prin imitare.

In concluzie, lipsa experientei este un dezavantaj in viata adolescentilor, motiv pentru care
modelele sunt necesare in crearea carcterelor umane.