SERBARE NECONVENȚIONALĂ

SCUFIȚA-ROSIE DIN CARTIER

JOC DE MIMĂ
SCOP:
1. Dezvoltarea creativității și imaginației
2. Educarea auzului muzical și dezvoltarea simțului ritmic, melodic, dinamic. Educarea
limbajului corporal
3. Optimizarea motivației de a învăța
4. Dezvoltare emoțională și artistică
5. Cunoașterea de sine
6. Participarea afectivă șa activitățile de grup

Ce urmăresc?
1. Propun copiilor să scriem o altă Scufiță roșie … decât ceea cunoscută și astfel ia
naștere Scufița Roșie din cartier, o reformulare de către copii a clasicii povești, într-o varianta
modernă, care se petrece în zile noastre. Sceneta nu va avea dialog pentru că acțiunea,
sentimentele, dialogul dintre personaje, toate vor fi mimate. Personajele se vor diferenția prin
vestimentație și gesturi. Textul este o scurtă poveste însoțită de explicații pentru înțelegerea
rolului.
Decor
Accesorii/vestimentație
Personaje
Scena 1: Lupul, Scufița Roșie și Bunica
Scena 2: Lupul și Bunica
Scena 3: Lupul, Comisionarul și Bunica
Scena 4: Polițistul, Lupul și Comisionarul [ CITATION Sau09 \l 1048 ]
2. Copiii vor mima. Mima și gesturile sunt pline de semnificație și înlocuiesc limbajul.
Practica mimei ajută la cizelarea gesturilor și oferă suport de învățare: se pune în scenă o
poveste care se exprimă prin intermediul limbajului corporal. Cuvintele sunt înlocuite cu
adevărate gesturi coregrafice. Instrumentul cu ajutorul căruia se realizează comunicarea este
întregul corp, nu aparatul fonator. Gesturile și expresia feței vor fi cuvinte ample, exagerate,
ferme și clar definite astfel încât fiecare spectator să audă.
Ameliorarea schemei corporale: prin stabilirea reperelor spațio-temporale.
Educarea timidității: chiar și copiii energici si comunicativi pot avea blocaje de
memorie, pot uita textul, iar copiii tăcuți și retrași pot să depășească panica de a fi în centru
atenției cu ajutorul mimei.
Cunoaștere de sine: copilul își poate descoperi talente necunoscute, poate să
descopere modalități noi de exprimare a sentimentelor și emoțiilor, poate regla spiritul critic.
3. Motivarea este un factor important în stimularea acţiunilor (adică participarea la
învăţare) și este de asemenea un rezultat important al participării efective la învăţare.
Prin punerea în scenă se creează o atmosfera/mediul pozitivă, relaxantă, informală,
diferită de cea trăită în timpul orelor, educatoarea se bazează pe empatie, informalism şi
răbdare, învățarea devine plăcută și angajantă și dezvoltă încrederea în propria persoană, se
face apel la resurse materiale interesante.
 4. Inteligenţă emoţională se bazează pe anumite aptitudini potenţiale înnăscute:
sensibilitate emoţională, memorie emoţională, capacitatea de procesare emoţională şi
capacitatea de învăţare emoţională. Aceste caracteristici înnăscute pot fi dezvoltate şi
cultivate de-a lungul vieţii sau, din conta, pot fi degradate, acest lucru depinzând foarte mult
de modul în care suntem crescuţi şi educaţi în copilărie şi adolescenţă.
Predispoziţiile/aptitudinile artistice se manifestă ca stări afective, care predispun
individul la un anumit gen de activitate artistică. La preșcolari se manifestă preponderent prin
desenare, cânt, dans, recitare, jocuri. Sunt deci un complex de particularităţi psiho-fiziologice
înnăscute, care, fiind dezvoltate, se materializează într-o finalitate a educației: competență,
trăsătură caracterială, comportament, reprezentare-viziune.
5. Cunoașterea de sine: concentrare, canalizarea energiei, stăpânire de sine,
îndrăzneală, descoperirea talentului, sensibilitatea, , dezvoltarea imaginarului, a spiritului
critic.
6. Participarea la activitățile grup obligă fiecare copil „să țină seama de rolul fiecărui
coleg, să-și aștepte rândul, să privească, să asculte, să respecte munca fiecăruia, să
stăpânească mai bine comunicarea, să se integreze mai bine în grup, să se implice”.
Ce doresc să fac:
Să pun în scenă o nouă variantă contemporană a bunei cunoscute povești Scufița
roșie.
Să scriu sceneta.
Cum abordez lucrul cu copiii
O citesc și o explic copiilor.
Mă asigur că au înțeles-o.
pregătesc mai multe lecturi ale scenetei.
Mă asigur înțelegerea vocabularului.
Exerciții pregătitoare care să pună accent pe gest și expresia corporală, dar și pe
exprimarea emoțiilor și a acțiunilor.
Atribui roluri.
Experimentăm gesturi, mimică și sunete care să aibă semnificație foarte clară pentru
public.
Cu ce ar trebui să rămână copilul
O povestire poate fi și altfel prezentată, prin mimică, gesturi exagerate, accentuate și
interjecții.
Scenariul poate fi modificat: alt timp și spațiu, mai amuzant, dar plin de învățături.
Mimica ajută la înlăturarea unor bariere: timiditatea, tracul, dezvoltă armonios
personalitatea copilului
Mai întâi, cântecul Scufița-roșie : https://www.youtube.com/watch?v=3Ikr3gO5lhQ
 SCUFIȚA-ROSIE DIN CARTIER
SCHEMĂ

DECOR: o alee cu 2 băncuțe,2 pomișori și în capăt, 1 semafor, 1 căsuță/fațada din carton cu

inscripția La Bunica+un interfon desenat/ cu o decupare în boltă

ACCESORII: un rucsac, trotinetă, sonerie Bing-bang, căruciorul cu plăcinte/are mesaj

publicitar „Căruciorul cu plăcinte”, 2 cutii cu plăcinte/cu același mesaj publicitar ca la
cărucior, 2 cărți, cătușe.

PERSONAJE: Scufița-roșie/ pălăriuță roșie și pelerină asortată, rucsac, Lupul/salopetă cu

pieptar din fleece gri închis+cămașă în pătrățele, o cordeluță cu urechi de lup, fața pictată,
codă cusută de turul pantalonilor, Bunica/ochelari de jucărie, capot, basma, baston,
Comerciantul/tricou cu inscripție „Căruciorul cu plăcinte”, bonetă de bucătar, mustață
Polițistul/chipiu, pantalon, cămașă și pulover bleumarin, baston de polițist, cătușe.

SCENA 1. ÎNTÂLNIREA (lupul, Scufița-roșie, bunica)

Lupul, tolănit pe băncuță, plictisit, o așteaptă pe S-R. Când o vede că vine pe

trotinetă, îi taie calea. Scufița-roșie, cu rucsacul în spate, se oprește în fața lupului și îl
îmbrățișează. Lupul face un semn întrebător din cap și din mână (?).Scufița-roșie arată cu
degetul căsuța bunicii. Lupul o întreabă ce are în rucsac. Scufița-roșie îl deschide și dă din
cap, gesticulând că nu are de mâncare. Lupul, neîncrezător, îi smulge rucsacul din mâini și
scotocește înăuntru. Se strâmbă și scoate 2 cărți pe care le arată publicului. Apoi încearcă să
muște din ele și se strâmbă scârbit, le frunzărește și arată tuturor că îi este foame. Scufița-
roșie vrea să ia rucsacul, dar lupul galant, o ia de cot pe fetiță, pune rucsacul pe umăr și
zâmbind îi arată cu un gest larg de mână că o conduce el la bunica. Scufița-roșie îl refuză și
pleacă repede cu trotineta spre căsuța bunicii, unde tastează codul de interfon/piu, intră și o
îmbrățișează pe bunica. (Bunica stă în căsuță în tot acest timp și tricotează)

SCENA 2. LA BUNICA

Lupul ajunge la interfon gâfâind. Vede trotineta Scufiței-roșii, se urcă pe ea, se

plimbă murmurând un cântec, apoi se oprește și pleznește peste frunte. Se duce spre interfon
și: - Bang-bang!. Bunica răspunde: mișcă buzele să se vadă că întreabă: - Cine-i acolo?.
Ascultă: Pune mâna pâlnie la ureche. Lupul mimează înfățișarea Scufiței-roșii. Bunica dă
din cap: Nu! , face cu ochiul și apoi cu semnul nu cu degetul. Știe că este lupul și începe să
mimeze înfățișarea acestuia: urechi lungi, bot ascuțit, ochi mari, dinți ascuțiți. Face din nou
semn cu degetul: Nu! Nu! Nu! Lupul își ascunde urechile, își piaptănă părul, își pune coada
în buzunarul de la spate și zâmbește suav către public, cu o mână ține deasupra capului un
nimb de îngeraș. Bunica dă din cap și pe față are o grimasa – nu-l cred – face semne ample să
plece. Apoi ia bastonul ca pe băț și dă în aer cu el, înspre lup. Lupul renunță să o mai
convingă pe bunica, își scoate coada din buzunar, își ciufulește părul și își pune la loc
urechile. Aruncă iritat nimbul de îngeraș și se ascunde după un pom, nu departe de căsuță.
Publicul îl vede. (Scufița-roșie este în casa bunicii și citește din cele 2 cărți care le-a adus
pentru bunica)
SCENA 3. LIVRAREA (Lupul ,Comerciantul, Bunica)

Comerciantul sosește, cu căruciorul cu plăcinte, scoate o cutie, sună la interfon –

Bang-bang! – și așteaptă. Bunica răspunde: mișcă buzele să se vadă că întreabă: - Cine-i
acolo?. Ascultă: Pune mâna pâlnie la ureche. Comerciantul ridică boneta și mimează din
buze, către public, căruciorul cu plăcinte. Bunica surâde, dă din cap, și apasă pe buton,
exagerat. Comerciantul cu un gest teatral, cu gest amplu, mimează că deschide ușa și intră.
O salută pe bunicuță și lasă pe măsuță cutia cu plăcinte. Lupul vede toată scena și dă buzna,
călcând apăsat, ca un uriaș, ca să deschidă ușa, dar aceasta este închisă! Dacă vede așa, se
îndreaptă spre căruciorul cu plăcinte și fură o cutie!

SCENA 4. EPILOG (Comerciantul, Lupul, Polițistul)

Polițistul intră în scenă și îl vede pe lup că ia cutia! Lupul începe să tușească, apoi să
fluiere și să se plimbe din stânga-în-dreapta, ca și cum n-ar avea nicio legătură cu dispariția
cutiei. Polițistul îi cere actele. Lupul se scotocește-n buzunare, le întoarce pe dos. În zadar!
Nu le găsește! Comerciantul se duce spre lup, vede cutia ascunsă stângaci la spate și arată
către această, apoi se împunge în piept – este a lui!. Polițistul ia cutia lupului și o dă
comerciantului, care o așează în căruciorul cu plăcinte și pleacă, ieșind din scenă. Polițistul îi
pune lupului cătușele și îl prinde de cot, ieșind din scenă!

SFÂRȘIT