PROIECT DE PREVENIRE A UNUI COMPORTAMENT DEVIANT

INTRODUCERE
Motto: „Comportamentele deviante se exprimă relativ devreme și au un spectru larg
de manifestări, iar acțiunile de educative terapeutice întreprinse din timp pot oferi soluții
eficiente vizând corectarea acestora” (Albu, 2002, p. 105).
Simptomele sunt expresia unor nevoi nesatisfăcute ale copiilor. (p. 105). Cauzele
comportamentului deviant sunt de natură socială, dar și de natură psihologică. Astfel, orice
copil se dezvoltă în cadrul interacțiunilor cu persoanele semnificative din anturajul său, într-
un context de relații supraetajate. Factorii individuali, subiectivi sunt organici și
psihopedagogici, iar cei microsociali sunt reprezentați de școala, familia, grupul formal și
informal (pg. 106-107).
Datorită al factorilor care determină comportamente deviante ale elevilor, se impune
mecanismul managerial în doi timpi (disciplină): prevenirea, un proces continuu, și
soluționarea prin diferite modalități. Disciplina este preocupată de prevenirea unui astfel de
comportament. Axioma care guvernează acest aspect al educației „susține că este mai ușor să
previi un conflict decât să-l dezamorsezi ulterior” și de aceea există tehnici de prevenire a
situațiilor conflictuale (Stan, 2008, p. 58).
„Agresivitatea poate să însemne lucruri diferite la oameni diferiți”. Iar
comportamentul agresiv, ca un răspunsul elevului la contextul educațional, poate fi
determinat de mediu, de context, de insuficienta diversificare a abilităților sociale ale elevului
(Mih, 2010, p. 154).
Agresivitatea îmbracă forme individuale sau colective, cunoaște numeroase fațete, iar
în mediul școlar, „elevul adesea este împins la acte necugetate, care nu-și au o explicație
rațională a comportamentului” (Iucu, 2000, p. 169).
Agresivitatea, ca modalitate de relaționare interumană, îmbracă diverse forme, cum
ar fi: insulta, atac verbal, ostilitate, injuria, disprețul, ranchiuna. La baza acestui
comportament disruptiv se află subaprecierea Eului, o autoevaluare scăzută, mecanismele de
apărare. (p. 172). Trebuie acceptat că atitudinile și comportamentele agresive se află în
„dependență totală de nonintervențiile sau de intervențiile manageriale eronate” (p. 173).
Factorii individuali ai agresivității sunt: personalitatea, sexul, factori situaționali -
zgomotul, căldura, aglomerația. (Boncu)

1
 CERINŢA: Pentru realizarea proiectului de prevenţie a unui comportament deviant,
agresivitatea fizică și verbală, ne-am oprit asupra unui caz intens mediatizat, care pe scurt se
prezintă astfel:
La o şcoală din Piteşti niște elevi de gimnaziu, susținuți de părinți, nu au intrat trei zile la
ore cerând transferul la o altă şcoală al unui coleg de-al lor care suferă de tulburarea de
hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), pe motiv că acesta îi agresează fizic şi îi
amenință cu moartea. Ca să se calmeze spiritele, copilul a primit scutire medicală şi nu va
mai putea participa la ore până când nu va face dovada că a mers la un control medical. Tatăl
elevului susține însă, că fiul său nu a avut niciodată un comportament violent sau un
vocabular agresiv acasă. „Mergem cu el, ca şi până în prezent, atât la psiholog şi la psihiatru.
Colegii îl acuză de mai multe fapte şi l-au exclus din colectivitate. Acasă cu noi niciodată nu
a fost agresiv, nici măcar din punct de vedere verbal. Ca orice adolescent a avut şi ieşiri
copilăroase, dar nu reacții ca cele de care este acuzat”, a spus tatăl copilului.
Psihologii au explicat că tulburarea de tip ADHD nu este o problemă care se manifestă
cu acte de violență sau agresivitate, ci necesită o implicare atât din partea părinților, cât şi a
profesorilor, care trebuie să lucreze pentru integrarea cât mai bună a copilului în mediul
şcolar. De asemenea, izolarea celor care suferă de această afecțiune nu este o soluție. La
rândul său, preşedintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a declarat că
cerința părinților de a fi îndepărtat copilul din clasă „este una discriminatorie” şi că „şcoala
trebuia să asigure un profesor de sprijin pentru acel copil”.
Psihologul școlii: „Acest elev are un comportament deosebit de violent, pe care nu şi-l poate
controla, fapt care mă face să cred că problemele lui sunt de natură neuropsihiatrică. Şi-a
amenințat în nenumărate rânduri colegii că îi va spinteca ori că îi omoară. Copiii plâng, sunt
traumatizați. Elevul trebuie să ajungă la un neuropsihiatru. Părinții trebuie să înțeleagă
importanța acestui aspect. Fără intervenție medicamentoasă toate eforturile sunt nule.”
Tatăl spune că, după ce l-a adoptat, băiatul a fost nevoit să treacă prin mai multe operații care
l-au afectat psihic. Dar, spune că nici colegii nu l-au ajutat să se integreze în colectivitate ci,
dimpotrivă, l-au îndepărtat: „De 8 ani de când l-am luat am ştiut că are mici probleme de
sănătate, cu care s-a născut. Medicul pediatru l-a diagnosticat cu ADHD. La 9 ani a avut două
operații inghinale, care i-au afectat mersul, iar de aici s-a pus o amprentă asupra lui şi psihic.
De atunci am tot stat din spital în spital. Probabil s-a rupt legătura cu copiii, cu mediul
normal. În copilărie ştia să se joace. După multele probleme de sănătate n-a ştiut să se facă
înțeles. Nu a ştiut să-şi mai facă prieteni. Nu vreau să acuz pe nimeni. Nimeni nu e perfect”,
susține bărbatul. Tatăl a explicat că se ocupă permanent de sănătatea fizică şi psihică a
copilului şi că aşteaptă chiar un nou diagnostic al celor mai recente teste efectuate: „Nu-l
lăsăm din mână. De la şcoală e scutit medical 10 zile. Apoi, mai vedem. Nu stăm cu mâinile
în sân. Peste două săptămâni vor veni nişte rezultate de la un institut din Bucureşti cu privire
la diagnostic.”

După cum reiese din prezentarea cazului, comportamentul deviant al elevului Ionuţ R.
a produs efecte extrem de grave, generând un conflict în care au fost atrase mai multe

2
persoane. Pe de o parte cei 29 de elevi din clasa a VII-a împreună cu părinţii lor, elevul Ionuţ
R. împreună cu părinţii dar şi cadrele didactice, psihologul şcolar, conducerea instituţiei.
Dacă privim acest caz din prisma PROBLEMA - CAUZE - EFECTE, se impun
urătoarele comentarii:

1. PROBLEMA (comportamentul deviant) o constituie AGRESIVITATEA

fizică şi verbală faţă de colegi: „îi agresează fizic şi îi ameninţă cu moartea” cum remarcă
psihologul şcolar, copiii fiind traumatizaţi.
2. CAUZELE care au stat la baza declanşării comportamentului deviant al
elevului Ionuţ R care suferă de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD 1),
comportament care reprezintă PROBLEMA în cazul nostru:
 Problemele de sănătate ale elevului Ionuţ R, unele diagnosticate, altele necunoscute
încă de părinţii acestuia (în curs de investigare), şi-au pus o amprentă asupra psihicului și
comportamentului acestuia; copilul „nu a ştiut să se facă înțeles, nu a ştiut să-şi mai facă
prieteni” după cum şi tatăl acestuia spune. Copilul nu s-a mai simţit acceptat în colectivul
clasei, ceea ce probabil a dus la o stimă de sine scăzută. Copilul a simţit încălcarea unor
nevoi vitale, cum ar fi: nevoia de apartenenţă la un grup, nevoia de asociere - de a fi
împreună cu ceilalţi, de acceptare - de a fi acceptat de ceilalţi.
 Atitudinea de respingere din partea colegilor, deoarece Ionuţ a fost perceput ca
„diferit”, motiv pentru care a fost izolat și marginalizat. Clasa de elevi este întotdeauna un
colectiv în interiorul căruia apar simpatii şi antipatii, atracţii şi respingeri.
 Atitudinea de ignorare din partea cadrelor didactice. Aceştia nu au încercat să
cunoască reţeaua relaţiilor afective din cadrul colectivului şi să-l sprijine pe Ionuţ care „după
mai multe probleme de sănătate nu a ştiut să se facă înţeles, nu a ştiut să-şi mai facă prieteni”.

1
Copiii cu ADHD nu sunt violenți, doar că nu-și pot gestiona emoțiile puternice, frustrările, care pot crește dacă
nu sunt luate în seamă. Ei nu-și doresc decât să-fie iubiți și acceptați de grup și pentru că nu știu cum să atragă
atenția, fac diverse fapte care sunt confundate ca agresiuni. De multe ori frustrările vin și din carențele școlare,
cauzate de ritmul lent de asimilare a noțiunilor. Pentru acești copii se impune un profesor itinerant, de tipul unu-
la-unu, de PIP (Plan de intervenție personalizat). Există printre acești copii și unii care în ciuda unei inteligenţe
cognitive, de multe ori de nivel superior, ajung să aibă dificultăţi de învăţare, pentru că ceea ce nu pot ei să
realizeze este concentrarea şi stabilizarea atenţiei. Deşi pot învăţa în sistemul de educaţie de masă, copiii cu
ADHD sunt etichetaţi drept „bolnavi psihic” şi sunt respinşi înainte de a avea o şansă. Când intră la şcoală
începe un lung şir de probleme. Dacă sunt tratați de cei din jur cu răbdare, nu se deosebesc de copiii normali,
pentru că nu au retard, handicap sau intelect de limită. Benefică este mai ales terapia comportamentală.

3
El era un copil izolat, iar profesorii trebuiau să-l sprijine să se integreze în grup şi să evolueze
mulţumitor în cadrul acestuia.
 Atitudinea de neacceptare din partea părinţilor lui Ionuţ a gravităţii situaţiei în care
acesta a ajuns. Aceştia nu au luat măsurile care se impun în aceste cazuri: profesor de sprijin
permanent la clasă, tratament medical adecvat.
3. EFECTELE . Această problemă a generat comportamente conflictuale extrem
de puternice, comportamente orientate spre un rezultat. Au apărut două „tabere”, două părţi,
care au devenit doi adversari, fiecare dorind altceva:
3.1. Pe de o parte, părinţii lui Ionuţ care nu doresc mutarea copilului la o altă
şcoală şi nu îşi explică această agresivitate fizică şi verbală, de care acuzat. Tatăl afirmă că în
familie nu a avut astfel de comportamente. ( Dar în familie el s-a bucurat de toată afecţiunea
şi sprijinul de care avea nevoie, aici se simţea iubit, ocrotit, se simţea în siguranţă pe când la
şcoală el neavând prieteni se simţea izolat, respins fapt ce a generat un comportament deviant
din partea acestuia);
3.2. Pe de altă parte, cei 29 de elevi ai clasei și părinţii lor, care au refuzat să mai
intre le ore şi au protestat 3 zile pe holurile şcolii cerând mutarea acestuia la altă şcoală.
Aşa cum am prezentat cazul nu se mai pune problema unui Proiect de prevenire a
comportamentului deviant, ci am ajuns în acest punct să vorbim de o strategie de rezolvare a
situaţiei conflictuale, care ideal al fi o strategie din perspectivă situaţiei „câştig-câştig”2. Cele
două tabere adverse trebuie să se aşeze la masa dialogului şi să găsească soluţii în favoarea
tuturor. Părinţii lui Ionuţ vor trebui să înțeleagă că atitudinile și comportamentul diferit al
acestuia au fost sancţionate deoarece băiatul nu s-au conformat normelor clasei. Pentru a
reface unitatea şi coeziunea în grup, Ionuţ trebuie ajutat să-şi schimbe comportamentul (prin
tratament medicamentos specific afecţiunii de care suferă şi prin profesor de sprijin,
permanent la ore), trebuie stabilită o strategie de susţinere morală care să aibă ca efect
sporirea autocontrolului elevului. Acesta va fi acceptat şi nu va mai fi izolat de grup dacă va
avea un comportament şi acţiuni conforme normelor clasei.
Metoda victorie-victorie (pentru ambele părţi aflate în conflict) este o atitudine de
fairplay în relaţiile umane, un principiu etic, dar și un instrument de permanentizare a păcii
obţinute şi împiedicare a reactivării conflictului. Posibilă numai în cadrul unei abordări

2
O procedură în care sentimentul de pierdere specific unei relații conflictuale este diminuat în cazul ambelor
părți. Metoda se bazează pe ipoteza că rezolvarea unui conflict va fi mai facilă și mai productivă dacă nici
Ionuț R., nici colegii săi nu vor avea sentimentul pierderii în relațiile care se stabilesc între ei. Limita serioasă
a acestei metode este că negocierea nu este posibilă și nici eficientă, însă vedem că în acest caz, da. (Mih, 2010,
pg. 192-193)

4
constructive, cooperante a rezolvării conflictului, în care vechiul adversar este privit ca
partener (a nu se înţelege totuşi prieten), demersul se bazează pe respect reciproc, iar soluţia
îi satisface integrai pe ambii parteneri (Stoica-Constantin, 2004, p. 199).
Emilia Albu (Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii
preadolescenți, pg. 60-61) consideră că prevenția devierilor de comportament/profilaxia
comportamentelor deviante presupune totalitatea măsurilor luate pentru a prevenii conduitele
neintegrate social, prin intervenția asupra cauzelor, condițiilor, circumstanțelor, ceea ce
înseamnă până la urmă o măsură de sănătate individuală și colectivă, ca urmare a unei
acțiuni extrem de ample, cuprinzătoare și sistematice. Prevenția solicită un sistem de măsuri
structurate în timp, în trei etape: primară (se adresează cauzelor și presupune cunoașterea
elevilor, analiza și depistarea factorilor de risc; Ionuț R. este un băiat cu probleme medicale și
cu presupuse afecțiuni psihice); secundară (identificarea precoce a situațiilor de inadaptare și
remedierea lor înainte ca acestea să devină devieri comportamentale); terțiară (măsuri pentru
ca aceste manifestări să nu mai recidiveze, oferind educație morală adecvată, realizând relații
interpersonale adecvate, susținând educativ familia/familiile).
În material realizat în cadrul proiectului „Reducerea vulnerabilităţii copiilor lăsaţi
singuri acasă de părinţii plecaţi la muncă în străinătate”, proiect derulat de către Asociaţia
Alternative Sociale în 2006 şi finanţat de European Children’s Help Organisation (E.C.H.O.)
Marea Britanie prevenirea delincvenţei este definită ca fiind un ansamblul de politici, măsuri
şi tehnici care urmărește reducerea comportamentelor disruptive. (Foca, Gulei, & Serea,
2006, p. 7)
Prevenirea apariției conflictelor se face prin acorduri care anticipează şi înlătură
posibilităţile apariţiei lor sau prin deschiderea comunicării şi participării oamenilor la
decizie. Evitarea escaladării se realizează prin detectarea precoce/simptomele şi rezolvarea
conflictelor pe măsură ce apar ori, cel puţin, prin controlul acestora, menţinerea lor la un
nivel suportabil (Stoica-Constantin, 2004, pg. 137-138).
Simptomele reprezintă semnele conflictului şi furnizează evidenţa existenţei
conflictului. Semnele pot fi evidente, dar şi mai puţin evidente. De aceea este importantă
capacitatea de a detecta simptomele unui conflict, localizate pe trei nivele (Stoica-Constantin,
2004, p. 19):
- la sine: agresiunea verbală/etichetări a colegilor, pentru că elevul are dizabilități;
schimbarea comportamentului elevului „problematic” prin faptul că își amenința colegii cu
moartea și pe colege le pipăia; antecedentele conflictuale ale elevului „problematic”;

5
comportamentul pasiv al directorului, al psihologului și al unor profesori; ostilitatea copiilor,
părinților lor și a unor profesori; absenteismul școlar;
- la celălalt: protestul colegilor față de comportamentul agresiv al băiatului cu cerințe
educaționale speciale; învinovățirea elevului „problematic”; neparticiparea șa ședințele clasei;
plângerile repetate;
- în relația interpersonală: lipsa de conciliere din partea comitetului de părinți;
opțiunea părinților elevului „problematic” de a nu oferi de informații medicale despre fiul lor
comitetului de părinți și păstrarea unor informații care ar fi trebuii împărtășite; bârfele
vehiculate pe seama băiatului; măsuri abuzive din partea direcțiunii; conspirațiile,
presupunerile și convingerile personale ale celor două tabere.
Asociaţia Alternative Sociale oferă modelul unui program de prevenire a
delincvenţei juvenile, care „pentru a reduce efectiv riscul şi pentru a schimba atitudini şi
comportamente, trebuie să conţină patru componente: informaţii cât mai complete şi cât mai
exacte referitoare la problematica delincvenţei juvenile (CE?), motivaţia schimbării pentru a
obţine rezultatele aşteptate (DE CE?), deprinderi şi abilităţi practice necesare pentru
comportamentul dorit - jocuri, exerciţii, aplicaţii (CUM?); resurse (CE şi UNDE CĂUTĂM?)
(Foca, Gulei, & Serea, 2006, p. 8). Cei trei psihologi consideră că programele de prevenire a
delincvenţei juvenile / remediere a tulburărilor comportamentale vizează informarea,
conștientizarea riscurilor (vizionare de filme, prin discuţii şi analiza unor cazuri reale, prin
întâlniri cu poliţişti sau foşti infractori reabilitaţi, prin vizite în penitenciar sau în centre de
reeducare), dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă - sociale, emoționale, cognitive,
comportamentale (pg. 9-11).
Cele mai eficiente programele sunt cele care ţintesc mai mulţi factori – atât
reducerea factorilor de risc cât şi dezvoltarea factorilor de protecţie ai copilului (diminuarea
punctelor slabe şi întărirea punctelor forte) şi care cuprind sesiuni repetate periodic, minim
2 ani (p. 11).

6
 Proiectul de prevenire a agresivităţii verbale și fizice a lui Ionuţ ar fi trebuit
implementat în momentul când acesta prezenta primele semne de comportament deviant.
Tema: Agresivitatea fizică şi verbală
Slogan: „Diferit dar totuşi la fel”
Scopul: Integrarea lui Ionuţ în mediul şcolar
Obiective :
1. Ionuţ să nu mai prezinte comportament deviant - agresivitate fizică şi
verbală la adresa colegilor de clasă, sporirea autocontrolului acestuia;
2. Cei 29 de elevi ai clasei să-l integreze în colectiv pe Ionuţ, să-i înțeleagă
problemele, să nu îl mai privească ca fiind „diferit”, să îl accepte şi să îl
ajute acolo unde este cazul, să manifeste colaborare şi cooperare în relaţiile
cu acesta.
Grupuri ţintă:
1. 29 de elevi din clasa a VII-a şi părinţii acestora;
2. Ionuţ şi părinţii acestuia;
Materiale: calculator, videoproiector, cărți, reviste, filme, producții video, coli de
flipchart, carioci, markere, carduri cu „emoții”, cartea „Magie
pentru suflet. Povești terapeutice”, telefon, jurnal de sentimente,
imprimantă, fișe de lucru
Mijloace/metode: vizionarea, conversația, explicația, demonstrația, analiză,
comparație, argumentarea, campanii de conștientizare, învățarea
prin cooperare; brainstorming; metoda chestionarului, jocul de
rol, lucrul în grup.
Resurse umane: psihologi, psiholog-analist comportamental, polițiști, consilieri
educaționali

7

Nr. crt. Denumirea activităţii
Data
1. Ora de dirigenţie –
vizionare de film
„Minunea”, ecranizare
după romanul cu acelaşi
titlu scris de R.J. Palacio
2. Regulamentul clasei.
Realizarea afișului
PROGRAM DE PREVENIRE A COMPORTAMENTULUI AGRESIV
Descrierea pe scurt Metode didactice / Concluzii
resurse folosite
La ora dirigenţie se vizionează de FILMUL „Minunea” „Bine nu se vede decât cu inima. Esenţialul
către toată clasa de elevi, inclusiv este invizibil pentru ochi.”
de Ionuţ filmul „Minunea”. Vizionarea (replica vulpiţei din Micul Prinţ)
Se prezintă o poveste emoţionantă
despre curaj şi bunătate, despre Conversaţia
integrare şi acceptare presărată pe
alocuri cu scene de umor. Analiza
Personajul principal August
Pullman este un băiat de 10 ani Comparația
care s-a născut cu o teribilă
diformitate facială. Pentru a Flipchart
proteja copilul familia îl educă
acasă până la vârsta de 10 ani dar „Cariocile emoțiilor”
într-o zi hotărăsc că este vremea
să meargă la şcoală. Sentimentele
După vizionarea filmului exprimate prin
dirigentele poartă o conversaţie cu simboluri
elevii pe marginea subiectului din
film.
Profesorul diriginte implică elevii Conversația Modelarea comportamentului
să realizeze propriul regulament
al clasei. Împarte clasă pe grupuri Explicația
și solicită sarcini diferite: un grup
îl realizează pe foaie de flipchart Demonstrația
8
 cu carioci colorate, un grup îl Brainstorming
realizează din simboluri, alt grup
îl realizează la calculator, în Lucrul în echipă
format PPT/A3 și îl imprimă la
imprimantă color. Apoi se Învățarea prin
realizează o dezbatere. cooperare
Activitatea se încheie cu
realizarea unui colaj fotografic, cu Coli flipchart
fotografii ale copiilor din
copilărie iar alta, făcută în clasă, Carioci
cu între colectivul.
Calculator

Imprimantă

Fotografii
3. Chestionar privind Prin completarea acestuia Chestionarul Identificarea percepțiilor și atitudinilor
gradul de satisfacţie al chestionar, dirigintele poate afla posibile al părinților
elevilor, al părinţilor faţă implicarea familiei în educaţia Conversația
copilului şi relaţia dintre familie
de şcoală
şi şcoală.
Analiza
4. Campanie de Se vor prezenta materiale video Campaniile au rol de a promova și de a
conștientizare. de către polițiști și se va susține Vizionarea dezvolta comportamente dezirabile.
Prezentare multi- un seminar tematic de către un
media/conferințe psiholog - analist
Conversația
tematice comportamental.

Argumentarea

9
 Psiholog - analist
comportamental

Polițiști
5. Educație emoțională. Atelier de inventat și reinventat Cartea „Magie pentru Prin conținutul lor, poveștile terapeutice
Povești terapeutice povești … terapeutice. suflet. Povești vizează atât dificultăți de natură
Copiii vor învăța: terapeutice”, Ed. emoțională, cât și de natură
- Cum se scrie o poveste, Aquila. 2013 comportamentală.
- Cum se creează personajele,
pornind de la cuvinte-cheie din
Carduri cu emoții
poveștile cuprinse în „Magie
pentru suflet. Povești terapeutice”
- Fiecare copil va introduce in Conversația
poveste un personaj nou/ el, așa
cum ar vrea să fie, Exercițiul
- Copiii vor asculta un fragment
din începutul unei povesti, pe care Argumentarea
apoi fiecare dintre ei o va
continua realizând un desen sau
scriind o poveste proprie, Jurnal de sentimente
- Ce rol au personajele negative,
iar după lectura unei povesti, vor
rescrie povestea, înlocuind sau
eliminând personajele rele.
- Cum se realizează un final al
poveștii. Activitate realizată
împreună cu părinții.
6. „Telefonul” Pe rând, fiecare elev va folosi Joc de rol Sprijină dezvoltarea socială și emoțională
„telefonul”/telefon fix vechi/ și va
cere să semnaleze la „Telefonul Conversația

10
 copilului” un caz de agresiune
sesizat în școală/curtea școlii/loc Explicația
de joacă. Va descrie evenimentul, Demonstrația
va numi agresorul cu „X” și
victima cu „Y”
Telefon

7. Exerciţii de exersare a Se propun completarea unor fișe Conversația Multe conflicte dintre copii apar pentru că
empatiei între colegii de bancă cu titlul: aceștia încă nu au capacitatea de a înțelege
Ce-ai face dacă ai fi în locul? Explicația si perspectiva celuilalt.
Empatia față de ceilalți și implicit față de
copii nu e posibilă fără o bună înțelegere
Fișe de lucru a sentimentelor noastre.

Metoda cadranelor

8. Jocul „Inimă zdrobită” Desfășurare: Joc de exprimare a Identificarea modului in care comportamentul
- Se scriu pe tabla 21 de comentarii emoțiilor nostru afectează sentimentele celorlalți
jignitoare pe care elevii le-au auzit
sau le-au folosit vreodată unii la
adresa altora. Acestea sunt scrise Inimi de culoare roșie
fără a face referire la o persoana
anume. Coala A4
- Se scriu apoi 21 de afirmații
pozitive, plăcute pe care ei le-au Foarfecă
auzit sau le-au exprimat unii la
adresa altora. Se solicită elevilor să
se gândească la lucruri care-i ajută
atunci când sunt speriați, singuri,
furioși, excluși, nesiguri, etc.
- Apoi se citesc cuvintele jignitoare.
De fiecare dată când se citește o

11
expresie dureroasa se cere copiilor să
îndoiască/ să facă un pliu pe inima pe
care o au în față. (după ce se citesc
câteva expresii se verifică dacă toată
lumea a făcut îndoiturile corect).
- Inimile arata oarecum diferit dar
toate sunt cu cicatrice.
- Se citesc expresiile plăcute.
Regulile sunt de data aceasta
următoarele: după fiecare 7 lucruri
plăcute diferite se cere elevilor să
desfacă o îndoitură a inimii.
Discuții:
Se împărtășește cu clasa faptul ca e
nevoie de cel puțin 7 lucruri plăcute
pentru a șterge o remarca negativă.
Chiar daca se desfac toate pliurile,
rămân urmele/cicatricile.

12
Metoda cadranelor:
ASEMĂNĂRI (între tine și coleg) ÎNSUȘIRI

DIFERENȚE (între tine și coleg) DESENEAZĂ O EMOȚIE

13
BIBLIOGRAFIE

1. Albu, E. (2002). Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii

preadolescenți. Pitești: Editura Aramis.
2. Boncu, Ș. (fără an). Curs de Psihologie Socială. Preluat pe ianuarie 12, 2020, de pe
psih.uaic.ro: https://www.psih.uaic.ro/organizare/deppsih/boncu-stefan/curs-psih-soc/
3. Foca, L., Gulei, A., & Serea, A. (2006). Metode şi tehnici de prevenire a delincvenţei
juvenile. Preluat pe ianuarie 13, 2020, de pe singuracasa.ro:
http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/top_menu/AAS_Metode_si_tehnici_de_
prevenire_a_delincventei_juvenile_2006.pdf
4. Iucu, R. B. (2000). Managementul și gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-
metodologice. Iași: POLIROM.
5. Mih, V. (2010). Psihologia educațională. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
6. Stan, E. (2008). Managementul clasei. Pitești: Editura Aramis.
7. Stoica-Constantin, A. (2004). Conflictul interpersonal: prevenire, rezolvare şi diminuarea
efectelor . Iași: Polirom.

14