ORBITA

ANATOMIA ORBITELOR

Orbitele sunt două cavități osoase situate în masivul facial, de o parte și de alta a foselor
nazale, între viscerocraniu și neurocraniu. Cavitatea orbitară poate fi prezentată schematic ca o
piramidă patrulateră cu baza anterior și vârful posterior.
Cele mai importante orificii situate la apexul orbitei sunt: canalul optic (străbătut de nervul
optic și artera oftalmică) și fisurile orbitare superioară și inferioară prin care pătrund în orbită restul
elementelor vasculare și nervoase.
Peretele superior este reprezentat anterior de osul frontal și posterior de aripa mică a
sfenoidului, ce continuă canalul optic.. În regiunea supero-externă a acestui perete se află o
scobitură osoasă, fosa lacrimală, care adăpostește glanda lacrimală.
Peretele lateral este compus din fețele orbitare ale osului zigomatic și aripii mari a osului
sfenoid. Este cel mai gros dintre pereții orbitei, fiind cel mai frecvent expus la acțiunea factorilor
traumatici.
Peretele inferior este compus din fețele orbitare ale oaselor maxilar, zigomatic și procesul
orbitar al osului palatin. Și acest perete prezintă o zonă cu fragilitate sporită, situată median.
Peretele median, cel mai subțire dintre pereții orbitei, aproape plan și cu dispoziție
sagitală, este alcătuit din fețele laterale ale oaselor etmoid și lacrimal, procesul frontal al osului
maxilar și o mică porțiune din corpul osului sfenoid.
Cavitatea orbitară adăpostește: globul ocular (ce ocupă 1/5 din spațiu) și capsula sa
(Tenon), mușchii extraoculari și fasciile lor, grăsimea orbitară, artera oftalmică cu ramurile ei,
venele orbitei, limfaticele, nervii cranieni II, III, IV, V, VI și nervii vegetativi. Prezența septului
orbitar ce delimitează anterior orbita crează o barieră între pleoape și orbită, delimitând afecțiunile
orbitei în preseptale și retroseptale.

1
 PATOLOGIA ORBITELOR

INFECȚIILE ORBITARE

Celulita preseptală

Este un proces infecțios – inflamator care interesează țesutul subcutanat al pleoapelor și

structurile periorbitare situate anterior de septul orbitar.
Etiologie: - traumatisme (plăgi sau înțepături de insecte) suprainfectate cu Stafilococ
aureus sau Streptococ pyogenes;
- infecții locale, extinse (ex: orjelet);
- diseminări hematogene de la infecții ale tractului respirator superior sau ale
urechii medii (mai ales la copii).
Clinic, pacientul prezintă:
- Durere palpebrală;
- Edem și eritem palpebral unilateral, tegumente calde;
- Reducerea mișcărilor pleoapei, uneori ptoză palpebrală;
- Edem periorbitar unilateral.
Globul ocular și conținutul orbitei nu sunt afectate. Acuitatea vizuală, reacțiile pupilare și
motilitatea oculară sunt normale. Pacientul nu prezintă exoftalmie si nici chemozis.
Tratament: - etiologic: rezolvarea cauzei care a generat infecția;
- administrare de antibiotice pe cale generală;

Celulita orbitară

Este o infecție acută a țesuturilor moi ale orbitei (situate în spatele septului orbitar). Poate
implica globul ocular, nervul optic, mușchii extrinseci ai globului ocular, elementele vasculare și
nervoase, ceea ce explică gravitatea extremă a unor cazuri.

2
 Etiologie:
- Infecții endogene; extensia infecției de la structurile periorbitare: sinuzite,
infecții ale feței (furuncule), celulită preseptală, dacriocistită, infecții dentare;
- Infecții exogene: traumatisme care penetrează septul orbitar, cu sau fără retenție
de corp străin intraorbitar;
- Postchirurgical: după chirurgia dentară, lacrimală, orbitară sau a strabismului;
- Diseminare hematogenă în septicemii.
Clinic: - debut acut, unilateral, cu durere oculară și perioculară intensă, stare generală
alterată cu febră, scăderea acuității vizuale.
- semne clinice locale: - edem palpebral roșu – violaceu marcat, împiedicând
deschiderea fantei palpebrale;
- chemozis accentuat, congestie conjunctivală;
- exoftalmie axială importantă, foarte dureroasă, cu
limitarea mișcărilor globului ocular.
- semne clinice generale: febră, cefalee, astenie.

Complicații:
- Oculare: extensia infecției la globul ocular, cu producerea panoftalmiei;
- Orbitare: - compresive: - neuropatie optică edematoasă sau atrofică;
- ocluzii vasculare postcompresie (ocluzie de arteră sau
de venă centrală a retinei);
- abcese orbitare;
- Intracraniene: abcese cerebrale, meningite, tromboză de sinus cavernos.
Tratamentul celulitei orbitare are caracterul unei urgențe maxime, cu spitalizare într-un
serviciu de boli infecțioase. Rapiditatea cu care este instituit tratamentul este un factor determinant
în prognosticul bolii.
- Antibiotice cu spectru larg, în doze mari, administrate i.v. sau i.m., care se
continuă până la cel puțin 6 zile de afebrilitate;
- Monitorizarea periodică a funcției nervului optic (prin determinarea acuității
vizuale, a simțului cromatic, a reflexelor pupilare);

3
 - Monitorizarea sistemică a infecției (hemoleucogramă, hemoculturi prelevate în
plin frison, puncție lombară dacă apar semne de afectare meningeală,
tomografie orbito-cerebrală);
- Tratament chirurgical – drenarea unor colecții purulente care nu răspund la
tratament medicamentos.

INFLAMAȚIILE ORBITARE

Oftalmopatia tiroidiană (boala Basedow – Graves)

Este cea mai frecventă dintre inflamațiile orbitare. Este o afecțiune autoimună asociată
disfuncției tiroidiene (hipertiroidism), care produce hipertrofia mușchilor extrinseci ai globului
ocular, infiltrația țesutului interstițial (cu limfocite, plasmocite, mastocite, macrofage), hipertrofia
grăsimii orbitare și a glandelor lacrimale. Toate acestea conduc la creșterea în volum a conținutului
orbitar și creșterea presiunii intraorbitare.
Este o afecțiune bilaterală dar frecvent asimetrică.
Simptome:
- la început, pacientul poate resimți doar un discomfort ocular, lăcrimare,
fotofobie, senzație de nisip în ochi sau de ochi obosiți, simptome ce se pot
ameliora cu lacrimi artificiale.
- Ulterior poate apărea o scădere a acuității vizuale sau diplopie.
Semne clinice majore:
1. Exoftalmia. -este tipic bilaterală, axială, nedureroasă, ireductibilă și permanentă.
-când este severă, poate duce la keratopatie de expunere.
2. Retracția palpebrală: apare atât la pleoapa superioară, cât și la cea inferioară.
3. Afectarea țesutului moale orbitar se manifestă prin:
- congestie conjunctivală, mai accentuată în zona de inserție a mușchilor drepți
orizontali;
- chemozis:
- sindrom de ochi uscat;

4
 - ketratoconjunctivită de expunere.
4. Miopatia tiroidiană este de tip restrictiv. Motilitatea oculară este redusă prin edem (în
faza de infiltrație) sau prin fibroză (în faza de fibroză).
5. Neuropatia optică. de tip compresiv, apare în formele severe.
Tratament.
- Reglarea disfuncției tiroidiene, de către endocrinolog;
- Simptomatic: lacrimi artificiale pentru lagoftalmie;
- Antiinflamator, în puseele acute:
- corticosteroizi în administrare sistemică;
- radioterapie în doze antiinflamatorii, în caz de eșec al
corticoterapiei sau când există recții adverse/contraindicații pentru
aceasta;
- Imunosupresoare în forme severe;
- Chirurgical – după stabilizarea bolii: tratamentul retracției palpebrale, al
strabismului sau decompresia orbitei.