Sunteți pe pagina 1din 2

Grigore Vieru

(n. 14 februarie 1935, - d. 18 ianuarie


2009, Chişinău)

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica
Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a locuit
în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a
născut într-o familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din
orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată
de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău,
Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru
copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scînteia Leninistă”.

În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună avînd doi copii: Vieru-
Teodor și fiul mai mic - Călin.

A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960
şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete
de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în
revista Nistru poemul "Legămînt", dedicat poetului Mihai Eminescu.

În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vîrstele", pentru care i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai tîrziu,
revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae
Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.

În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri
lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea
mai originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor
Arghezi", "Lucian Blaga", "Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin
Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.

Un an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru
şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de cîţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au
angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în
1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cîteva zile după apariţie,
în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit
"ascuns" tricolorul românesc.

La sfîrşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din
Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele pe versurile sale) avînd un mare rol în deşteptarea
conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află
printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la
dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia
latină.

În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele
pentru cîntece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen.

Un an mai tîrziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991
devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl
propune pentru premiul Nobel pentru Pace.

În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vîrstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la
Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de
administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul
Republicii.

În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai
tîrziu este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La


48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme
multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

S-ar putea să vă placă și