George Emil Palade - Povestea absolventului Colegiul Hasdeu, primul roman premiat cu Nobel

Opinia Buzau
"I-am raspandit cenusa lui George Emil Palade in Rocky Mountains si Muntii Carpati, asa cum si-a dorit"

Un scurt popas in liceul care a dat singurul roman laureat la premiul Nobel. Asa ar putea fi descrisa vizita cercetatoarei

Maya Simionescu facuta miercuri la Colegiul "B. P. Hasdeu" din Buzau, acolo unde mentorul ei, marele George Emil Palade absolvea in anul 1930.

Cu o inclinatie nativa pentru cercetare, beneficiind de plecarea in America, tara unde cercetarea era finantata corespunzator iar competitia dintre oamenii de stiinta
era una loiala, George Emil Palade a devenit un simbol al stiintei mondiale, insuficient cunoscut in propria-i tara. La 40 de ani de cand savantul a primit premiul
Nobel, fosta sa colaboratoare, academicianul Maya Simionescu (directorul Institutului de Biologie si Patologie Celulara "Nicolae Simionescu"), a venit la Buzau sa
le vorbeasca liceenilor despre omul si cercetatorul Palade.

"A inceput scoala primara la Iasi, s-a mutat in clasa a II-a, impreuna cu familia, la Buzau, unde si-a continuat studiile si a absolvit liceul acesta ca sef de promotie",
si-a inceput Maya Simionescu, miercuri, discursul, in amfiteatrul Colegiului Hasdeu.

Dincolo de datele tehnice privind evolutia cercetarilor care i-au adus lui George Emil Palade premiul oferit persoanelor care aduc cele mai mari servicii umanitatii,
Maya Simionescu le-a vorbit buzoienilor despre colaborarea ei cu savantul. De-a dreptul emotionante au fost insa marturisirile despre felul in care tara adoptiva,
America, l-a tratat pe Palade atunci cand trecuse de 90 de ani sau povestea despre ultima dorinta a romanului.

"Am ajuns sa lucrez cu George Emil Palade cand el s-a intors in tara, in 1969. Plecase in 1946 si multa vreme nu a calcat in Romania. In '69 regimul comunist era
mai relaxat, iar sentimentul nostru, al tuturor, era ca sistemul va fi mai ingaduitor, pe modelul lui Tito din Iugoslavia. Profesorul Palade a venit deci in '69, intr-o
delegatie a Academiei de Stiinte din America, al carei membru era, cu scopul de a incalzi relatiile cu cercetatorii din Romania. A vizitat diverse centre universitare,
a fost la Cluj, Iasi, Timisoara. La Bucuresti a vizitat si Institutul de Endocrinologie, unde eu lucram alaturi de sotul meu, profesorul Nicolae Simionescu", a declarat
fostul vicepresedinte al Academiei Romane, Maya Simionescu.

Chemati de Palade in America

Potrivit cercetatoarei, Palade era un om care vorbea putin, punea cateva intrebari de fond... El i-a intrebat pe cei doi soti la ce lucreazasi s-a aratat impresionat de
ceea ce urmarea cercetarea lor intr-o tara atat de saraca: un fel de biologie celulara a glandelor endocrine. Se lucra in conditii foarte grele din lipsa fondurilor, si
marele cercetator a fost uimit sa descopere ca echipa romanilor era formata doar din cei doi soti si doi tehnicieni.

"Dupasase luni am primit o scrisoare de la domnul Palade, din America. La vremea aia era ca si cum am fi primit o scrisoare de la Tutankamon. Ne invita sa
lucram cu el la Universitatea Rockefeller pentru un an, poate doi. A fost o mare fericire.S-au facut formalitatile, dar lucrurile nu au fost foarte simple. Profesorul
Simionescu a plecat, dar mie nu au vrut sa imi dea drumul pentru ca eram sotsi sotie. Dupa cinci luni, la insistentele profesorului Palade, mi-au dat drumul", a mai
declarat Maya Simionescu.

In America, romanca avea sa descopere o fascinanta lume a oamenilor de stiinta, in care George Emil Palade avea un loc special. Cei doi soti aveau sa fie alaturi
de conationalul lor, in 1974, cand a castigat premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina.

"Am descoperit un alt mod de a privi cercetarea, se lucra mult mai usor, erau centre bine construite... Asa ca

ne-am gandit sa facem la Bucuresti un institut precum cel de la Universitatea Rockefeller. Am inceput sa lucram cu profesorul Palade si era o incantare sa
colaborezi cu el. Am avut sansa sa descoperim impreuna niste procese foarte importante timp de zece ani cat am stat acolo. Veneam de doua trei ori pe an in
tarasi ne ocupam de infiintarea institutului din Bucuresti. In Romania lucrurile mergeau mai greu, cu aprobari peste aprobari, dar pana la urma am reusit. In noua
ani de zile institutul a fost gata. Institutul existasi astazi si se numeste Institutul de Biologie si Patologie Celulara din Bucuresti. Astazi, am acolo un grup de tineri
absolut extraordinari si cred ca mentorii mei sunt multumiti de ceea ce am lasat in spate", mai declara Maya Simionescu.

Palade a numit asta "experimentul Simionescu". Ii era teama ca nu va iesi bine. "Printre experimente, descoperiri, selectari de microfotografii si redactari de
manuscrise, Nicolae si Maya Simionescu au inceput sa lucreze la planurile unui proiect ambitios: un nou laborator care avea sa fie construit in Bucuresti. Initiativa
le-a apartinut in intregime. Rolul meu in acest proiect a fost de a gasi impreuna mecanismele care sa asigure viabilitatea acestui institut in Romania", au fost
vorbele savantului roman.

Decan la 77 de ani, la 90 de ani lucreaza inca la universitate !

Dincolo de cercetarile sale, George Emil Palade era un adevar mentor pentru colegii de pe tot globul care ii solicitau sprijinul. In afara de cercetare, Palade era un
adevarat dascal pentru studentii sai, un mentor pentru numerosi cercetatori din toata lumea, incepand cu cei din Japonia si pana la cei din Europa. Spre deosebire
de ceea ce se intampla la noi, Palade a simtit ca avea obligatia de a-si sprijini breasla si mergea la tot felul de simpozioane pentru a demonstra ca este nevoie de
fonduri pentru cercetare. Desprins parca din scenariul unui film, viata profesionala a romanului continuasi dupa 90 de ani, iar americanii ii pun la dispozitie o
functie in conducerea unei universitati.

"In 1989 pleaca de la Universitatea Yale si devine decan pentru stiinta la Universitatea din California San Diego. In 1999, aceasta universitate ii face o mare
sarbatoare, o cladire primeste numele lui, toti colaboratorii sai din lume, printre care si alti nominalizati la Nobel.Urmeaza pensionarea la varsta de aproape 90 de
ani.In 2000, Palade se retrage din functia de decan. La cererea universitatii, el continuasa fie prezent in comitetul de consiliere a noului decan. Venea in fiecare zi
la universitate si avea intalniri cu grupul cu care inca mai lucra.In 2002, la peste 90 de ani, inchide laboratorul de cercetare", povesteste Maya Simionescu.

O sansa a umanitatii care se stinge in 2008

"George Palade a plecat din lumea noastra la 7 octombrie 2008, la ora 12.01, la locuinta sa din Del Mar, California. Avea 95 de ani. Dorinta sa a fost ca cenusa lui
sa fie raspandita in Rocky Mountains Aspen din America, locul unde isi facea concediile, si in Muntii Carpati. Mi s-a parut nemaipomenit. Asa s-a si intamplat. Mai
multi colaboratori de ai lui au participat la raspandirea cenusii in America, iar, in septembrie 2010, fiica si fiul lui, alaturi de nepoti, rudele din tarasi eu, ne-am dus la
Varful cu Dor. Imi amintesc ca s-a lasat deodata o ceata groasasi atunci cealalta jumatate din cenusa sa a fost raspandita. George Palade s-a intors acasa! El a
fost un virtuos al stiintei, o sansa a umanitatii, dar si o sansa a noastra, a Romaniei. Pe langa maretia lui, George Emil Palade era un barbat sarmant, un barbat
frumos cu un comportament elegant. Era pasionat de istorie si cunostea foarte bine istoria Romaniei. Iubea muzica clasica, recita versurile marilor nostri poeti si
cantam uneori piese ale Mariei Tanase", spune Maya Simionescu.

George Emil Palade a lasat in urma o filiatie stiintifica deosebita: 80 de colaboratori, 200 de lucrari, una mai importanta ca alta, 50 de ani de activitate.
Colaboratorii lui din prima generatie au devenit lideri in domeniu. Cercetatorii formati de el, inclusiv Maya Simionescu, au format, la randul lor, a doua, a treia, a
patra generatie de biologi celulari, care populeaza departamentele de cercetare din intreaga lume, inclusiv din Romania
”Zilele George Emil Palade”, la Colegiul B.P.
Hasdeu
Scris de Strada de Buzau

Pe data de 19 noiembrie se împlinesc 100 de ani de la naşterea savantului care a absolvit Liceul B.P. Hasdeu din
municipiu. Dacă la nivel naţional va fi difuzat în premieră filmul în care savantul a fost premiat cu Nobel, la Buz ău,
conducerea Colegiului N.P. Hasdeu organizează, în perioada 12-17 noiembrie, „Zilele George Emil Palade”. În
cadrul acţiunilor vor fi organizate mai multe sesiuni de comunicări ştiin ţifice în parteneriat cu „Almade School”
din Olanda şi vor fi lansate o revistă şi un club de cultură. George Emil Palade s-a n ăscut la 19 noiembrie 1912 în
Iaşi, într-o familie de intelectuali. După ce a terminat şcoala primară, a venit la Buz ău, unde a urmat cursurile
Liceului B.P. Hasdeu, pentru ca apoi să ia drumul Capitalei, pentru a se înscrie la Facultatea de Medicin ă din
Bucureşti, absolvită în 1936. Şi-a descoperit vocaţia şi pasiunea pentru cercetare chiar din facultate, fiind numit
asistent, din timpul studenţiei, la Institutul de Anatomie condus de profesorul Francisc Rainer. În 1940, ob ţine
titlul de doctor în Medicină cu teza “Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparat ă”. Dup ă
absolvirea facultăţii, Palade a lucrat timp de doi ani ca asistent de medicină intern ă la clinica renumitului profesor
N. Gh. Lupu de la Spitalul Colentina, funcţie la care renunţă, însă, pentru a reveni la Catedra de Anatomie, al ături
de procesorul Gr. T. Popa, sub îndrumarea căruia a rămas până în 1946, străb ătând rapid treptele ierarhiei
didactice până la gradul de conferenţiar. În 1946, a plecat în Statele Unite, ca cercetător în laboratorul lui Robert
Chambers din cadrul Departamentului de Bologie al Universităţii din New York. La 10 decembrie, 1974, primeşte
premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, alături de Albert Claude şi Christian de Duve, pentru “descoperirile lor
privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”. Cu această ocazie, declar ă că primirea premiului Nobel
este nu numai o recunoaştere a muncii sale de pionerat, care a contribuit la naşterea biologiei celulare, dar şi o
mare responsabilitate.

Colegiul Hasdeu generator de personalitati

George Emil Palade (1912-2008)
Profesor la Universitatea Rockefeller, membru al Academiei Nationale de Stiinte din Washington,membru de onoare al Academiei Române, laureat
al Premiului Nobel pentru medicina.

Nascut în Iasi în ziua de 11 noiembrie 1912,ajunge în Buzau unde tatal sau se stabileste împreunacu întreaga familie, în 1921. Continua cursurile
scolare (clasele primare) începutela Iasi, dupa care se înscrie la Liceul "B.P.Hasdeu" al carui elev devine în 1923,afirmându-se ca un elev de
exceptie, unic prin spirit si inteligenta nativa, fiindprimul cu cununa în toate clasele de la a I-a pâna la la a VII-a.

Dupa absolvirea liceului devine student al Facultatii de Medicina dinBucuresti, absolvind-o în 1936. între 1936 - 1938 este succesiv, asistent, sef
delucrari, conferentiar la Institutul de Anatomie, studiind în acest timp anatomiapatologica si medicina interna cu profesorul M. Gh. Lupu.Obtine
titlu de doctor în medicina cu teza "Tubul urinifer al delfinului.Studiu de morfologie si fiziologie comparativa".

Invitat în anul 1946 ca "Visiting Investigator" de Institutul Rockefeller din New York, unde devine asistent, apoi membru asociat, membru titular,
sef al laboratorului de biologie celulara (1956) siprofesor de biologic. Publica peste 100 de titluri si din anul 1972 conduce catedrade biologie
celulara a Universitatii Yale din New York. împreuna cu Keith Porterdescrie o formatiune fortuara din citoplasma.Ulterior descopera ribozomii,
denumiti initial "Granulele lui Palade", ceamai mare descoperire a savantului, deschizatoare de drumuri noi în biologiacelulara moderna.

A fost distins cu premii de înalt prestigiu stiintific: "PremiulPassano"(1964), "Premiul Albert Lasker" (1966), "Premiul T. Duckett Jones"(1966). Este
ales membru al multor asociatii stiintifice si al multor academiinationale de stiinta.A fost consilier la "National Science Fundation " si membru
fondator alrevistei "Journal of Cell Biology" este doctor "Honoris Causa" a cinci universitati,în octombrie 1974 Academia Suedeza îi confera alaturi
de Albert C laude siCristian de Duve "Premiul Nobel pentru Medicina", cea mai înalta distinctiestiintifica. Acest lucru demonstreaza înalta valoare a
scolii românesti de medicinaîn cadrul careia s-a format savantul G. E. Palade, mergând pe drumul marilorsavanti si profesori români: Livaditti, G.
Marinescu si altii.
In momentul de fata domnia sa îsi continua studiile asupra structurii sifunctiunilor endoteliului vascular, tema deosebita ce va oferi date
interesantepentru bolile cardio-vasculare, pe care le socoteste, alaturi de cancer si bolilemintale, tot tulburari ale functiilor de control ale celulelor
din organism.