Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor

CAPITOLUL I
Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca
Art. 7. - Angajatorul trebuie sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica
proprie de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se
va orienta catre activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca,
inclusiv spre implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in
munca.
Art. 8. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca este parte
componenta a sistemului general de management.
Art. 9. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie sa contina:
a) cai si modalitati de comunicare strict reglementate si eficiente;
b) instrumente pentru control si evaluare:
-analiza initiala;
-evaluarea si controlul riscului;
-auditul;
-analiza efectuata de conducere;
c) principiul imbunatatirii continue a performantei;
d) abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale
managementului general.
Art. 10. - Implementarea sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca
trebuie finalizata in termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de catre
angajatorii care au in structura compartiment de protectie a muncii.
Art. 11. - Angajatorul are urmatoarele obligatii in domeniul securitatii si sanatatii in
munca:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor,
echipamentelor tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie si exploatare,
solutii conforme normelor de protectie a muncii, standardelor de securitate a muncii si
reglementarilor specifice, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau reduse la minimum
riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala a angajatilor;
 CAPITOLUL II
Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si
sanatatea in munca
Art. 12. - Angajatii vor desfasura activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericole de
accidentare sau imbolnavire profesionala persoana proprie sau alti angajati, in
conformitate cu pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii primita de la
angajatorul sau.
In acest scop angajatii au urmatoarele obligatii.
Art. 13. - Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor
de prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
Art. 14. - (1) Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului
sa ia masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de
masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire
profesionala.
(2) Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in
munca nu pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul
prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.
Art. 15. - Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie
sa fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat
impotriva oricaror consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni
nejustificate sau ale unor neglijente grave ale angajatului.
Art. 16. - (1) In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic
superior, masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor
angajati.
(2) Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la
alineatul precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele
lor si mijloacele tehnice de care dispun.
Art. 17. - (1) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in
munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat
acestei activitati va fi considerat timp de munca.
(2) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au
dreptul la o instruire corespunzatoare; instruirea, formarea si perfectionarea lor se
realizeaza in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia,
fie in unitati exterioare.
Art. 18. - Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice
privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si
sanatate in munca.
Art. 13. - Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor
de prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca.
Art. 14. - (1) Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului
sa ia masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de
masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire
profesionala.
(2) Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in
munca nu pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul
prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.
Art. 15. - Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie
sa fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat
impotriva oricaror consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni
nejustificate sau ale unor neglijente grave ale angajatului.
Art. 16. - (1) In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic
superior, masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor
angajati.
(2) Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la
alineatul precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele
lor si mijloacele tehnice de care dispun.
Art. 17. - (1) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in
munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat
acestei activitati va fi considerat timp de munca.
(2) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au
dreptul la o instruire corespunzatoare; instruirea, formarea si perfectionarea lor se
realizeaza in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia,
fie in unitati exterioare.
Art. 18. - Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice
privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si
sanatate in munca:
NORME GENERALE DE PROTECTIE A MUNCII

Reglementari legale privind protectia muncii

Protectia muncii are drept scop asigurarea celor mai bune conditii pentru
prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Masurile de protectia muncii sunt asigurate prin respectarea normelor generale si

normelor specifice de protectia muncii.

Normele generale de protectie a muncii cuprind principalele masuri de prevenire

a accidentelor de munca si bolilor profesionale general valabile pentru orice activitate.
Masurile de prevenire au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de
accidentare si / sau imbolnaviri profesionale existenti in sistemul de munca.

Deoarece la angajare, la schimbarea locului de munca si periodic se fac

instructaje de protectia muncii, in prezentul modul vom arata numai
elementele de baza si cele legate strict de meseria de instalator instalatii
tehnico-sanitare si gaz.

Accidentul de munca

Accidentul de munca reprezinta vatamarea violenta a organismului precum si

intoxicatia acuta profesionala care au loc in timpul procesului de munca sau in
indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de
munca de cel putin trei zile, invaliditate sau deces.

Pentru a fi calificat drept accident de munca, accidentul trebuie sa se produca

intr-un moment si intr-un loc in care activitatea persoanei incadrate in munca
sa se incadreze in exercitarea atributelor prevazute in Contractul de munca.

Persoana accidentata trebuie sa execute o sarcina de munca, reprezentand, fie

obligatia principala, fie activitati secundare referitoare la pregatirea uneltelor,
curatarea masinilor si a locului de munca.

Pentru a se incadra in categoria accidentelor de munca, un accident trebuie sa se

produca la locul de munca. Prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si
punctele de lucru care apartin aceleasi unitati dar sunt dispersate in alte locuri din
aceeasi localitate sau din alte localitati.

Se accepta prin lege ca accident de munca si accidentele produse pe traseul de

deplasare de la locul de munca la domiciliu si invers, daca se incadreaza in intervalul
de timp suficient parcurgerii acestuia.
Pregatirea si instruirea personalului.

Instructajul de protectia muncii la nivelul persoanelor juridice si fizice cuprinde

trei faze:

1. instructajul introductiv general;

2. instructajul la locul de munca;

3. instructajul periodic.

1. Instructajul introductiv general

Se face:

a) noilor incadrati in munca;

b) celor transferati de la o unitate la alta;

c) celor veniti in unitate ca detasati;

d) elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor pentru

practica profesionala;

e) persoanelor aflate in unitate in perioada de proba in vederea angajarii.

Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activitatile

specifice unitatii respective si principalele masuri de protectia muncii care trebuie
respectate in timpul lucrului.

2. Instructajul la locul de munca

Se face dupa instructajul introductiv general si are ca scop prezentarea

riscurilor si a masurilor de prevenire specifice locului de munca unde a fost repartizata
persoana respectiva.

Durata instructajului la locul de munca depinde de complexitatea utilajului sau

locului de munca la care se va lucra si nu va fi mai mica de 8 ore repartizate pe timpul
perioadei de proba.

3. Instructajul periodic

Se face intregului personal si are drept scop sa aprofundeze normele de

protectia muncii.

Acest instructaj se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.

 Instructajul periodic se face de catre conducatorul locului de munca respectiv.

Intervalul intre doua instructaje periodice pentru lucratori va fi stabilit prin

instuctiuni proprii in functie de conditiile locului de munca , dar nu va fi mai mare de
6 luni.

Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat si in urmatoarele

cazuri:

 cand un salariat a lipsit peste 30 de zile calendaristice din productie;

 cand s-a modificat procesul tehnologic ori s-au schimbat utilajele si

sculele;

 cand au aparut modificari a normelor de protectia muncii

 la reluarea activitatii dupa un accident de munca;

 la executarea unor lucrari speciale;

Echipamentul de protectie si de lucruReprezinta mijloacele cu care este

dotat fiecare participant la procesul de munca, pentru a fi protejat impotriva
factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala.

Echipamentul individual de protectie se acorda gratuit tuturor salariatilor

expusi riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

Personalul lucrator, precum si celelalte categorii de persoane care

beneficiaza de echipament individual de protectie sun obligate sa aiba
cunostinte privind caracteristicile si modul de utilizare a acestuia, sa-l utilizeze
doar in scopul pentru care a fost atribuit, sa-l prezinte la verificarile periodice
prevazute, sa solicite inlocuirea sau completarea lui cand nu mai asigura
indeplinirea functiei de protectie.

Degradarea echipamentului individual de protectie din vina personalului

caruia i-a fost atribuit, sau instrainarea lui, inainte de expirarea duratei de
utilizare prevazute, atrage raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat,
potrivit legii.

Personalul participant la procesul de munca are dreptul sa refuze

executarea sarcinii de munca daca nu i se acorda mijloacele individuale de
protectie necesare, prevazute in lista interna sau in Normativul-cadru, fara sa
atraga asupra sa masuri disciplinare.

Echipamentul de protectie a muncii consta din:

 manusi de protectie ;

 sort de protectie .