C1 – Figura Pământului

Figura Pământului
Forma reală a Pământului - absolut neregulată, este
imposibil de modelat matematic în mod fidel.

• Există două posibilităţi de aproximare a formei (figurii)

Pământului:
– aproximarea fizică
– aproximarea matematică.

Aproximare fizică
Corpul care aproximează fizic Pământul se numeşte GEOID.
Corpul care are suprafaţa dată de suprafaţa liniştită a
mărilor şi oceanelor Pământului, prelungită pe sub
continente.
În consecinţă, geoidul nu ia în considerare formele
nesemnificative de relief.
 Corpul având suprafaţa echipotenţială de nivel zero
(nivelul mediu al marilor şi oceanelor). Această definiţie a
fost introdusa de Listing în anul 1873, şi a fost propusă,
ulterior, de Gauss, ca figură a Pământului.

• Verticala unui punct este

– direcţia firului cu plumb, şi este dreapta definită de acel punct şi
centrul de masă al Pământului
Astfel, verticala oricărui punct de la suprafaţa Pământului este
perpendiculară pe geoid.

M şi M - puncte arbitrare pe
suprafaţa reală a Pământului;
V - verticala locului perpendiculara
pe suprafaţa geoidului , şi
N – normala la suprafaţa elipsoidului
de revoluţie
• Urmare a distribuţiei neomogene a densităţii
Pământului, suprafaţa geoidului nu este regulată;
• în consecinţă, utilizarea geoidului ca suprafaţă de
referinţă, la care să se reducă toate măsurătorile
geodezice ori de navigaţie, este restrictivă.

• Din acest considerent, a fost necesară o a doua

aproximaţie matematică, a formei Pământului.
Aproximare matematică

Newton fundamentează în anul 1687 teoria asupra

atracţiei universale, pe baza căreia postulează două
concluzii extrem de importante:
1) Forma de echilibru a Pământului este reprezentată de un
elipsoid cu turtire mică la poli;
2) Gravitaţia (greutatea) creşte de la ecuator către poli.

Parametrii elipsoidului de revoluţie sunt:

1) semiaxa mare (ecuatorială) a ;
2) semiaxa mică (polară) b
3) turtirea

Elipsoidul de revoluţie
• În a doua aproximaţie, Pământul se asimilează unui
elipsoid de revoluţie, obţinut prin rotaţia elipsei
meridiane în jurul axei mici (2·b), numită şi axă polară.

• Dreapta N care trece prin punctul oarecare M şi este

perpendiculară pe suprafaţa elipsoidului, se numeşte
normala la elipsoid.

Se definesc următorii parametri secundari ai

elipsoidului :
1) excentricitatea
2) raza de curbură polară c = a/b2

Elipsoidul de revoluţie
 Elipsoizi de referinţă
• Pe baza unor determinări astronomo-geodezice şi satelitare
precise, s-au determinat următoarele modele elipsoidale (figuri
matematice) ale Pământului, numite elipsoizi de referinţă:
Semiaxa mare Semiaxa mică Turtirea
Numele elipsoidului Anul
A b f
BESSEL 1841 6377397m 6356079 1/299
CLARKE 1880 6378394 6356515 1/294
HAYFORD 1909 6378388 6356910 1/297
KRASOVSKY 1940 6378245 6356863 1/298
WGS72 1972 6378135 6356751 1/298.26
UAI1976 1976 6378140 6356755 1/298.257
WGS 84 1984 6378137 6356752.3142 1/298.2572

WGS = World Geodetic System;

UAI = Uniunea Astronomică Internaţională.
Dacă se înscrie elipsoidul într-un sistem de coordonate trirectangular OXYZ,
se poate defini ecuaţia generală a elipsoidului de revoluţie adoptat ca
model matematic al Pământului:

(X2 + Y2)/a2 + Z2/ b2 - 1 = 0

A treia aproximaţie - matematică

Pentru a rezolva expeditiv anumite probleme practice ale navigaţiei, s-a
adoptat o a treia aproximaţie ca model matematic al Pământului, sfera.
Ex, indicarea distanţelor parcurse de navă (cu aparatura de bord) este afectată
de o eroare de 1%; în acelaşi timp, eroarea introdusă de aproximarea suprafeţei
sferice a Pământului nu depăşeşte procentul de 1% în determinarea aceloraşi
distanţe.
Sfera terestră se defineşte ca fiind sfera cu volumul egal cu cel al
elipsoidului de referinţă, ales ca model matematic al Pământului .
Pornind de la această egalitate, se poate determina raza sferei terestre
(având ca model elipsoidul Hayford, numit şi elipsoid internaţional):

4··R3/3 = 4··a2·b/3  R = (a2·b)1/3 = 6371.1 km

ELEMENTELE SFEREI ŞI ELIPSOIDULUI TERESTRU

Sfera terestră Elipsoidul terestru

• O - centrul sferei (elipsoidului) ;

• M - punct oarecare pe suprafaţa sferei (elipsoidului) ;
• axa PNPS , axa de rotaţie a Pământului, numită şi axa polilor; vectorul
este vectorul viteză unghiulară de rotaţie a Pământului în jurul axei polilor;
• PN , PS , polul nord terestru, respectiv polul sud terestru, puncte în care
axa polilor înţeapă sfera (elipsoidul) ;
• cercurile mari, sunt cercuri pe suprafaţa sferei terestre, ale căror plane
conţin centrul sferei;
• cercurile mici, sunt cercuri ale căror plane nu conţin centrul sferei;
• planele axiale, plane care conţin axa polilor ;
• planul ecuatorului, plan perpendicular pe axa polilor care conţine centrul sferei
(elipsoidului). Acesta împarte sfera terestră în două emisfere: emisfera nordică
(conţine PN geografic) iar emisfera sudică (conţine PS geografic);
• ecuatorul terestru, este cercul mare pe suprafaţa sferei (elipsoidului), rezultat
din intersecţia planului ecuatorului cu sfera, respectiv cu elipsoidul (QQ').
• meridianele sunt semicercuri mari de la un pol la celalalt. Pe sfera, meridianele
sunt semicercuri, iar pe elipsoid sunt jumătăţi de elipse.

S-a ales ca meridian origine, meridianul care trece prin centrul optic al
instrumentului meridian al observatorului astronomic Greenwich (the Old
Greenwich Astronomical Observatory). Acest meridian se numeşte meridianul
Greenwich, primul meridian sau meridianul zero ; el împarte sfera terestră în
două emisfere: emisfera estică şi emisfera vestică.
În navigaţie se operează des cu noţiunea de antimeridian al unui meridian. Atunci
când se face referire la meridianul Greenwich, atunci se va înţelege că
antimeridianul lui este meridianul de 180° (meridianul de schimbare a datei);

• paralelele sunt cercuri mici ce rezultă din intersecţia sferei (elipsoidului) cu

plane paralele cu planul ecuatorului. Ca urmare, prin orice punct de pe suprafaţa
sferei (elipsoidului) trec un meridian şi un paralel. Se definesc deci, pe sfera
terestră, o infinitate de meridiane şi, respectiv, de paralele;
 SISTEMUL DE COORDONATE GEOGRAFICE

Sistemul de coordonate geografice este sistemul utilizat

în general în navigaţie, pentru poziţionarea diferitelor
puncte de interes pe sfera terestră.

Sistemul de referinţă este format din două plane

perpendiculare, şi anume:
– planul ecuatorului;
– planul meridianului Greenwich.

Urmele lăsate de aceste două plane pe sfera terestră

sunt:
– ecuatorul;
– meridianul Greenwich.
 Coordonate geografice
• Poziţia unui punct oarecare de pe suprafaţa sferei
terestre se va defini prin două coordonate ( , ),
numite coordonate geografice, definite astfel:
LATITUDINEA GEOGRAFICĂ (  ) a punctului M
este arcul de meridian (sau unghiul la centrul
sferei corespunzător), măsurat de la ecuator
până la paralelul locului.

LONGITUDINEA GEOGRAFICĂ () a punctului

Coordonate geografice.
Diferenţe de coordonate geografice
M este arcul de ecuator (sau unghiul la
centrul sferei corespunzător), măsurat de la
meridianul Greenwich până la meridianul
locului.
 LATITUDINEA GEOGRAFICĂ
• Latitudinea geografică se măsoară în unităţi de arc sexagesimale, şi ia
valori de la:
– 00° , când punctul M este situat pe ecuator; la
– 90° , când punctul M este situat în unul din polii geografici.

• Când punctul M se află în:

– emisfera nordică, valorii latitudinii geografice a acestuia i se atribuie
convenţional semnul algebric +, iar când acesta se afla în
– emisfera sudică terestră, semnul algebric - .

Latitudinea geografică se exprimă precizând numele emisferei (N sau S) sau

precizând semnul algebric corespunzător (+ sau -).
În navigaţie, precizia de determinare a latitudinii geografice este de zecime de
minut de arc. M = 43°46'.2 N ,
M = +43°46'.2 .
 LONGITUDINEA GEOGRAFICĂ
• Longitudinea geografică se măsoară în unităţi de arc sexagesimale şi ia
valori de la
– 000° , când punctul se află pe meridianul Greenwich; până la
– 180° , când punctul se găseşte pe antimeridianul Greenwich.

• Pentru punctele situate în

– emisfera estică, longitudinii acestora i se atribuie convenţional semnul +,
iar pentru puncte situate în
– emisfera vestică, semnul -.

Longitudinea geografică a unui punct se exprimă precizând numele

emisferei terestre în care acesta se găseşte (E sau W) sau precizând
semnul algebric (+ sau -).
Valoarea longitudinii se exprimă la o precizie de zecime de minut.
 M = 149°23'.7 W ,
 M = -149°23'.7 .
DIFERENŢE DE COORDONATE GEOGRAFICE
• DIFERENŢA DE LATITUDINE () dintre punctele A şi B (unde
punctul A este considerat punct de plecare sau punct iniţial, iar
punctul B este considerat punct de aterizare sau punct final) este
arcul de meridian (sau unghiul la centrul sferei corespunzător)
măsurat de la paralelul punctului de plecare (A) până la paralelul
punctului de sosire (B).
DIFERENŢA DE LONGITUDINE () dintre
B
punctele A şi B, unde A este punct de
plecare sau punct iniţial, iar B este punct
A
de aterizare sau punct final, este arcul de
B
ecuator (sau unghiul la centrul sferei
corespunzător), măsurat de la meridianul
punctului A până la meridianul punctului B.
A
 DIFERENŢA DE LATITUDINE
• Diferenţa de latitudine este deci un arc de meridian
orientat.
• Diferenţa de latitudine primeşte convenţional semnul
algebric (+), atunci când orientarea vectorului AB este
nordică şi invers, se considera a fi negativa şi va primi
semnul (-) când orientarea vectorului AB este sudică. Cu
alte cuvinte, va fi pozitivă când nava se deplasează către
nord, şi negativă când nava se deplasează către sud.

• Diferenţa de latitudine ia valori de la

– 000°, când nava se deplasează de-a lungul unui paralel, până la
– 180°, când punctele A şi B se găsesc în cei doi poli tereştri,
şi se exprimă în grade, minute şi zecimi de minut. Exemplu :

 = 029°46'.8 N
 =+029°46'.8 .
 DIFERENŢA DE LATITUDINE
Cunoscând coordonatele geografice ale punctelor A şi B, diferenţa
de latitudine dintre ele se va calcula cu relaţia:
=B-A
Relaţia este valabilă şi pentru cazul în care A şi B se găsesc în
emisfere diferite (nava trece din emisfera sudică în emisfera nordică,
ori invers).
În practică, diferenţa de latitudine se va calcula după următorul tip
de calcul :

Exemplu: O nava pleacă de la ancora din punctul A ( A = 41° 25'.5 N şi

aterizează în punctul B (  B = 46°55'.2 N). Sa se calculeze diferenţa de
latitudine.
1) Calculul 
B = + 46°55'.2
-  A = - 4125.5
= +005°29'.7
 DIFERENŢA DE LONGITUDINE
• Diferenţa de longitudine este deci un arc de ecuator orientat.

• Astfel,  se considera a fi pozitivă şi primeşte semnul algebric +

dacă orientarea vectorului AB este estică, sau negativă, şi va primi
semnul algebric -, dacă orientarea vectorului AB este vestică. Cu
alte cuvinte,  este pozitivă când nava se deplasează în sensul
rotaţiei Pământului şi negativă când nava se deplasează în sens opus
sensului rotaţiei Pământului.

• Diferenţa de longitudine ia valori de la

– 000°, când nava se deplasează pe acelaşi meridian, până la
– 180°, când punctul B se găseşte pe antimeridianul punctului A.

• Diferenţa de longitudine se măsoară în grade, minute şi zecimi de

minut :
 = 076°32'.9 W
 = -076°32'.9 .
 DIFERENŢA DE LONGITUDINE
Cunoscând coordonatele geografice ale punctului de plecare A şi
ale punctului de sosire B, diferenţa de longitudine dintre cele
două puncte se calculează cu relaţia algebrică:
 = B - A
În practică, diferenţa de longitudine se va calcula utilizând
următorul tip de calcul:

Exemplu: O nava pleacă de la ancora din punctul A (A =

034°35'.2E) şi aterizează în punctul B (B=041°44'.1 E). Se cere
să se calculeze  .
Calculul 
 B = +041°44'.1
- A = -034°35'.2
 = +007°08'.9
• Relaţia şi tipul de calcul sunt valabile pentru toate situatiile, mai
puţin cazul trecerii navei din emisfera estică în cea vestică (ori
invers) prin intersectarea meridianului de 1800

• În această situaţie, aplicând relaţia de calcul, rezultatul va fi

întotdeauna mai mare decât 180°, şi ca urmare, rezultatul final se
scade din 360° , şi i se schimba semnul.
Exemplu: Nava pleacă de la ancoră din punctul A ( A=05°38'.7N ,
A=177°25'.8W) şi aterizează în punctul B (B = 03°12'.4 S ,B=175°29'.4E). Sa
se calculeze diferenţele de coordonate geografice dintre punctele A şi B.
Rezolvare:

1) Calculul  2) Calculul 
 B = - 03°12'.4  B = +175°29'.4
- A = - 05°38'.7 - A = +177°25'.8
  = -008°51'.1  = +352°55'.2
360° = 359°59'.10
-  = -352°55'.2
 = -007°04'.8

Pentru verificarea semnului obţinut din calculul algebric, se compară sensul

de deplasare a navei ( vectorul AB) cu sensul de rotatie a sferei terestre în
jurul axei proprii (sensul direct). Dacă cele două sensuri coincid, atunci
semnul lui  este +, iar dacă sensurile sunt opuse, atunci  va avea
semnul - .
În cazul analizat, sensul de deplasare a navei se opune sensului de rotaţie
a sferei terestre în jurul axei proprii, deci semnul lui  este minus.
 Coordonate geodezice
Longitudinea geodezica se defineste la fel ca in cazul sferei terestre, ca arcul
de ecuator terestru sau unghiul la centru corespunzator, masurat de la
meridianul Greenwich spre est sau spre vest pana la meridianul locului.
Longitudinea punctului A este MQ = <MOQ

Latitudinea geodezica este unghiul dintre normala la elipsoidul terestru in

punctul considerat A, cu planul ecuatorului terestru, latitudinea geodezica a
punctului A este <ABQ. Latitudinii geodezice I se da semnul N (S), respectiv
semnul + (-), ca in cazul latitudinii geografice sferice