Lica

Lica este ilustrativ pentru ceea ce inseamna un personaj plat, egal cu sine insusi de la inceput pana la sfarsit, care nu
cunoaste modificari de constiinta sau framantari interioare.

Statutul
lica isi pastreaza, de la inceput pana la sfarsit, acelasi statu social: el este Samadaul, seful porcarilor.
Caracterul tipic al lui Lica e sustinut de faptul ca naratorul il include intr-o anumita categorie sociala- aceea de pastori de
porci- prin explicarea notiunii de samadau, inca inainte de aparitia lui propriu-zisa a personajului. (om cu stare, ci mai
ales om aspru si neindurat... care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai)

Astfel apare ca un stapan al locurilor, care impune respect si teama prin prezenta sa autoritara. Lica este individualizat
printr-un portret realizat de narator, in maniera realista, prin utilizarea tehnicii detaliului semnificativ: "Lica, om ca de 36
de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese impreunate la mijloc"

Configurarea imaginii porneste dinspre exterior si vizeaza varsta si aspectul general al trupului- inalt si slab, apoi se
fixeaza asupra chipului pt a sugera caracterul personajului: un om dur, rece, cinic, dar destul de aratos incat sa trezeasca
interesul femeilor. Statutul social este sugerat printr-o propozitie simpla, enuntiativa- Lica era porcar, pentru ca urmatorul
enunt sa plaseze personajul in sfera exceptionalului, prin conjunctia adversativa insa. Statutul social e configurat si prin
prezenta biciului din descriere, semn al puterii. Tinuta sa e una eleganta, iar biciul are rolul de a impune respect.

Ana- om rau si primejdios

Pintea, fost tovaras care se facuse jandarm tocmai pt a se razbuna pe el, fiindca in trecut il tradase spune despre el ca are o
singura slabiciune, una singura: sa faca, se laude, sa tie lumea de frica si cu toate acestea sa rada si de dracul si de
muma-sa.

Bun cunoscator de oameni, stie cum sa utilizeze slabiciunile celorlalti. Astfel se foloseste de patima lui Ghita pt bani spre
a-l atrage in afacerile necurate si apoi pt a-l dezarma in totalitate, pt a-I anula personalitatea. Profita de fascinatia asupra
Anei, determinand-o sa I se daruiasca. Lica afirma la un moment dat tu nu esti om, Lica, ci deavol.

Acest amestec de umanitate si demonism, de cruzime si mister, deschinde din tipologia romantica, dar sobrietatea
constructiei personajului tine de realism.

Dialogul cu G are initial aparenta unui interogatoriu condus de Lica. Samadaul il abordeaza dintr-o perspectiva autoritara
superioara si nu ii mai lasa dreptul la replica. Lica are un orgoliu de stapan si isi impune de la inceput regulile intr-o scurta
autocaracterizare: Eu sunt Lica Samadaul... Multe se zic desprre mine, multe vor fi adevarate si multe scornite.... Eu
voiesc sa stiu intotdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara
de mine sa nu stie. Cred ca ne-am inteles!

Din acest moment G incepe sa simta ca are o pozitie inferioara fata de L, pt ca e insurat si tine la imaginea sa in fata lumii.
Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Obisnuit cu independenta si libertatea decizionala, G se vede nevoit sa accepte
constrangerile lui si astfel apare principalul conflict, cel al pierderii increderii in sine. G incepe sa se inchida in sine: pe de
o parte e nemultumit de raporturile pe care le are cu L, dar pe de alta parte e orbit de patima banului.

In repetate randuri G refuza supordonarea fata de L. Uneori se dovedeste a fi o fire puternica, un ins energic. Simtind
tensiunea din relatia cu L, constient de puterea acestuia, cauta sa se inteleaga cu el pentru a pastra un raport de egalitate. In
timp insa, pierzandu-si increderea increderea in sine, cedeaza teren. Obisnuit cu insependenta si libertatea, se vede
constrans sa accepte colaborarea, fapt care ii va afecta grav ech interior.

In timp, intelegand ca imaginea lui e afectata de afacerile necurate cu L, G devine preocupat de imaginea sa in fata lumii.
De aceea incearca sa reconfigureze raporturile cu L si simuleaza o indepartare de acesta prin care si-ar recupera imaginea
de om onest, ar castiga increderea lui Pintea, dar ar reusi sa pastreze si legatura cu L pentru nu a pierde castigul.

Puternic si orgolios, dar suficient de abil pt a da inapoi cand se simte incoltit, Lica e un personaj remarcabil prin vitalitate
si forta. Trufas, atunci cand este obligat sa accepte esecul, prefera sa plateasca cu viata, gestul de sinucidere nefiind unul
al renuntarii, ci al victoriei. Decat sa dea altora satisfactia de a-l fi invins, prefera sa moara si sa le ofere adversarilor doar
frustrarea unui castig partial.

Relatia Ghita-Lica se afla mereu sub semnul raportului de forte. Orbit de patima banului, Ghita se simte vulnerabil fata
de Lica, deoarece e insurat si tine la imaginea sa in fata lumii. Obisnuit cu libertatea se vede constrans sa accepte
colaborarea, fapt care ii va afecta ech interior. La inceput contient de puterea Samadaului cauta sa se inteleaga bine cu el,
pt a pastra un raport de egalitate. Doreste colaborarea insa ar prefera o relatie de tovarasie nu de subordonare. Intelegand
ca prestigiul lui e afectat de afacerile necurate ale lui Lica, devine preocupat de imaginea sa in fata lumii. Incearca astfel
sa reconfigureze raporturile cu Lica si simuleaza o indepartare de acesta, prin care si-ar recupera imaginea de om onest, ar
castiga increderea lui Pintea, dar ar reusi sa pastreze si legatura cu Lica, pentru a nu pierde castigul.

Evolutia raportului G-L e in defavoarea celui dintai. Ambii sunt firi puternice, dar Lica e mai abil si mai versat decat
Ghita.El se afla mereu pe o pozitie de superioritate, iar cand o pierde, pentru putina vreme, stie cum sa o recastige dinou,
Finalul pune in lumina antiteza caracter slab- caracter tare. Ghita e ucis, fiind o simpla victima, in timp ce Lica alege sa se
sinucida, pentru a nu deveni o victima.