Tipuri de ten- clasificare

Atunci cand ne referim la ten, ne referim la caracteristicile tegumentului facial raportate la:
- nivelul de hidratare;
- gradul de impregnare cu sebum;
- integritatea barierei cutanate si a filmului hidro-lipidic;
- pH-ul extern;
- gradul de reactivitate cutanata;
- gradul de vascularizatie dermica;
- toleranta fata de diverse substante aplicate topic,
in absenta unor afectiuni cutanate prezente la data examinarii.
Din punct de vedere al impregnarii cu sebum, principalele tipuri de ten sunt:
I. Ten normal
II. Ten gras (seboreic)
III. Ten uscat
IV. Ten mixt (sevoreic central si cu tendinte de a fi normal sau uscat in periferia ovalului
fetei)
Din punct de vedere al hidratarii si integritatii filmului hidro-lipidic, deosebim:
I. Ten normal
II. Ten uscat – primar, constitutional (atopie)
- secundar – unor tratamente medicale
- unor topice sicative
- unor obiceiuri privind folosirea repetata de lotiuni de
curatare, degresante
- prin lipsa de hidratare interna
- prin pierderea de lichide in cadrul unor afectiuni (post-
tratament)
Din punct de vedere al reactivitatii, tipurile de ten pot fi:
I. Ten normal
II. Ten sensibil – primar
- secundar
III. Ten intolerant – primar
- secundar
IV. Ten hiperreactiv – primar
- secundar.
Din punct de vedere al predispozitiei la unele dermatoze (in general incipiente), putem specifica,
pe langa tipul de ten, notiunile:
- cu tendinta la acnee;
- cu tendinta la dermatita seboreica;
- cu tendinta la cuperoza;
- fotosensibil, in functie de fototip.
Din punct de vedere al reactivitatii la ultraviolete (valabil atat pentru ten, cat si pentru tegument in
general) avem:
I. Fototip I – nu se bronzeaza niciodata, se arde intotdeauna
II. Fototip II – se bronzeaza rareori, se arde frecvent
III. Fototip III – se bronzeaza frecvent, se arde rareori
IV. Fototip IV – se bronzeaza totdeauna, nu se ard.
 Descrierea tipurilor de ten

i. Tenul normal

Desi termenul de normal este greu de definit, tenul normal presupune un tip de ten ce nu necesita o
ingrijire speciala, decat in limitele varstei si ale anotimpului.
Tenul normal reprezinta un ten echilibrat in ceea ce priveste secretia de sebum, gradul de hidratare,
toleranta, reactivitatea si care nu necesita o ingrijire aparte, ci doar o atitudine de sustinere din punct de
vedere dermato-cosmetic, de intretinere si de protectie la agresiunile externe si/sau interne. In decursul
vietii, tenul normal poate avea variatii spre seboreic (adolescenta, sarcina), spre uscat (senescenta, sezon
rece), spre mixt.

II. tenul uscat

O piele uscata mai este numita si piele xerotica. Xeroza poate fi blanda si greu observabila, pana la
atat de severa incat descuamarea este intensa, chiar cu aparitie de fisuri. Astfel, pe un ten uscat, prin
alterarea functiei de bariera cutanata, pot aparea mai usor unele dermatozede etiologie externa (alergice sau
iritative), precum si infectii extensive (ex. eczema herpeticum la atopici).

Cum este pielea uscata?

Pielea uscata este caracterizata de lipsa umidificarii si emolierii stratului cornos. Pentru ca pielea
sa apara si sa se simta normala, continutul sau in apa trebuie sa fie mai mare de 10%. Cresterea pierderii
transepidermice de apa, ce determina aspectul de piele uscata, apare atunci cand un defect al barierei
cutanate permite pierderea prin evaporare a unui exces de apa.
Perturbarea barierei cutanate poate fi primara, constitutionala (deficit de ceramide) sau secundara
utilizarii unor substante detersive, lotiuni de curatare, acetona, spalari frecvente.
Fiziologic, pielea devine mai uscata toamna si iarna. Clinic, pielea apare descuamativa, aspra la
palpare si insotita de senzatia de strangere, de piele intinsa, uneori cu prurit, asociat sau nu cu parestezii si
uneori putand aparea fisuri. Pielea devine lipsita de suplete si elasticitate, fara tonicitate si luminozitate.
Tratarea pielii uscate presupune crestere gradului de hidratare a stratului cornos cu ingredienti
ocluzivi sau umectanti si netezirea suprafetei aspre cu emolienti.

III. Tenul gras (seboreic)

Tenul gras se prezinta cu un aspect lucios, uleios, neomogen, datorita secretiei excesive de sebum
secretat continuu si in cantitati mari de catre glandele sebacee prin orificiul pilo-sebaceu.
Adesea, tenul seboreic mai asociaza si alte prezente, cum ar fi: comedoanele, pustulele, microchisti,
noduli, acestia reprezentand terenul pe care are loc aparitia leziunilor de acnee.
Excretia lipidelor de catre glandele sebacee este controloata hormonal. Glandele sebacee devin active
in perioada pubertara sub imperiul cresterii nivelului de androgeni ce stimuleaza secretia sebacee.
Dezechilibrul intre productia marita de sebum si capacitatea de secretie conduce uneori la blocajul
sebumului in orificiul pilo-sebaceu, urmat de inflamatie.
Hormonii influenteaza activitatea glandelor sebaceesi la adulti. La barbati, secretia de lipide este
reglata de actiunea testosteronului (vezi barbatii cu alopecie androgenetica au si exces de sebum). La femei,
cresterea hormonului luteinizant, dupa ovulatie, stimuleaza de asemeni activitatea glandelor sebacee si
 exacerbeaza aparitia de leziuni acneiforme cu 2-7 zile inainte de menstruatie. De asemenea, in sindromul
ovarelor polichistice, se asociaza frecvent existenta hiperseboreei.
La cei ce au si acnee, in sebumul secretat in exces, concentratia de acid linoleic e scazuta, inclusiv in
epiteliul folicular, ceea ce duce la diminuarea functiei de bariera a epiteliului, avand ca urmare aparitia de
hiperkeratoza foliculara, ceea ce agraveaza acneea si favorizeaza proliferarea Propioni bacterium acnes.

. IV. Tenul sensibil

Desi greu de definit, termenul de ten sensibil se refera la un cu susceptibilitate marcata de nu accepta
sau de a reactiona prin simptome subiective dupa aplicarea de diverse produse topice de ingrijire, cum
ar fi cosmeticele, sapunurile, fotoprotectoarele etc. Dupa aplicarea acestora, la interval de cateva ore (1-2
ore), apare senzatia de strangere, intepare, usturime, arsura, se dezvolta diferite tipuri de ritem, descuamare,
flash.
Aceleasi simptome pot aparea si la factori externi: frig, caldura, soare, vant, substante poluante din
mediu, praf. La acesti factori externi de mediu, topice aplicate in scop cosmetic sau dupa tratamente
indelungate cu dermatocorticoizi, apar simptome de piele sensibila, ce se pot manifesta imediat si
tranzitoriu, continuu pe parcursul zilei sau intermitent, in cursul zilei.
Femeile sanatoase premenopauza se plang cel mai frecvent de piele sensibila. Incidenta pileii sensibile
descreste cu varsta.
Rareori persoanele cu piele sensibila afiseaza semne detectabile clinic, iar daca acestea apar sunt minime
si greu de observat, cum ar fi: eriteme, descuamare, comedoane, papule discrete. Chiar daca din punct de
vedere clinic nu sunt prezente semne observabile sau conditii asociate cu rozaceea sau dermita seboreica,
simptomele descrise sub forma de parestezii, prurit, arsura, intepatura, usturime, durere, senzatie de cald,
trebuie luate in serios. Indivizii cu ten sensibil pot avea un deficit in stratul cornos, ce poate cauza o scadere
a rezistentei la penetrarea cutanata a unor iritanti obisnuiti. Nivelul functiei de bariera depinde de numarul
straturilor celulare din stratul cornos, de densitatea orificiilor pilo-sebacee, a glandelor sudoripare, de
integritatea filmului hidro-lipidic.
Anumite zone ale fetei au tendinta de a ficele mai sensibile, asa cum sunt, la nivelul fetei, santurile
nazogeniene. Este important sa cunoastem acest lucru atunci cand se aplica topice preparate ce contin
hidroxiacizi, retinoizi sau se aplica substante pentru peeling sau gomaj.
Santurile nazogeniene pot fi utilizate in testarea clinica a unei posibile sensibilitati cutanate. Astfel,
apare senzatia de arsura sau usturime intensa in interval de 2 minute de la aplicarea de acid lactic 5% sau
acid lactic 10%. Daca dupa spalare, senzatia persista inca 15 minute de la aplicarea de acid lactic 10%,
avem indiciul de ten sensibil.
Dintre factorii ce determina un ten sa devina sensibil pot fi implicati:
- pierderea transepidermica de apa, ceea ce determina o pemebilitate mai mare pentru iritanti externi;
- alte substante implicate: ex. acetona indeparteaza filmul hidro-lipidic, sodium laurylsulfat (detersiv din
spumanti, sampoane, lotiuni de curatare) este frecvent iritant;
- alegerea gresita a unui produs cosmetic, neadaptarea la individ si fara testare prealabila: ex. preparatele
pentru ten seboreic pot cauza pe un ten normal uscaciune si iritatie; cele pentru pielea uscata pot contine
acizi grasi sau squaleni ce pot determina iritatii sau obstructii foliculare, de unde concluzia eronata ca tenul
este sensibil; folosirea retinoizilor in exces sau la varste si in locuri nepotrivite poate induce existenta tenului
sensibil;
- utilizare unor substante cu pH sub 5,5 (acid), unele extracte de plante: rozmarin, arnica, musetel, ulei de
jojoba, levantica, ulei de cocos;
- unele ingrediente cosmetice: acidul paraaminobenzoic (PABA), colorantii (in special rosu), propilenglicolul,
lanolina, balsamul de Peru, resorcina, vitamina E topica, cremele de epilare cu pH foarte alcalin = 10-12,5.
 Preparate cosmetice

Cremele cosmetice se prepara pentru a satisface necesitatile unui anumit tip de ten, tinand cont de
caracteristicile acestuia. Notinea de crema este una generica, intrucat, din punct de vedere cosmetic, se pot
folosi lotiuni, solutii, emulsii, fluide, lapte, creme, unguente, paste.

Clasificare
Din punct de vedere al locului de folosire distingem:
- preparate (creme) pentru fata;
- preparate (creme) pentru maini;
- preparate (creme) pentru corp.
Din punct de vederea al momentului folosirii distingem:
- creme de zi – hidratante;
- creme de noapte – nutritive.
Din punct de vedere al formularii distingem:
- emulsii U/A;
- emulsii A/U.
Principalul obiectiv urmarit la nivel cutanat, atunci cand folosim o crema, este realizarea
hidratarii cutanate. Siptomele pielii uscate pot fi tratate crescand gradul de hidratare al stratului cornos
cu ingredienti ocluzivi sau umectanti si netezirea suprafetei cutanate aspre cu un emolient.

I. SubstanTele ocluzive
Aceste substante acopera stratul cornos si intarzie pierderea transepidermica de apa. Sunt, de regula,
substante grase ce au abilitatea de a solva la randul lor alte grasimi si de a permite introducerea cutanata a
altor substante active.
Principalele substante oclusive sunt: - vaselina
- uleiul mineral
- uleiul de masline, soia, cocos
- lanolina
- parafina
- squalenii
- dimeticona
- propilenglicol
- ceara de albine.
Efectul aplicarii lor se manifesta atat timp cat sunt prezente pe piele, odata indepartate, pierderea de
apa transepidermica revine la normal. Nu este de dorit sa scadem pierderea transepidermica de apa cu mai
mult de 40%, deoarece se poate produce macerarea pielii si pierderea florei saprofite cutanate. De aceea,
substantele oclusive se combina cu ingrediente umectante.
Vaselina este non-comedogenica, non-alergenica, foarte grasa, non- eleganta din punct de vedere
cosmetic, necesitand combinarea cu alte ingrediente.
Lanolina este un produl natural, nu se poate sintetiza chimic, se obtine din secretia sebacee a oii
(compozitie diferita de sebumul uman), contine colesterol – componenta esentiala a lipidelor din stratul
cornos. Lanolina si lipidele stratului cornos pot coexista ca solide si lichide la temperaturi fiziologice, insa
lanolina poate produce sensibilizari de contact.
 II. UmectanTii
Umectantii sunt substante solubile in apa, cu capacitate mare de absorbtie a acesteia. Pot atrage apa
din atmosfera sau din epidermul subiacent. Pot actiona mai bine combinate cu substantele oclusive.
Unii dintre ei previn evaporarea unor substante si agregarea (rigidizarea) cosmeticelor, ca atare le
regasim in multe preparate cosmetice. Unii umectanti au si actiune bacteriostatica.
Umectantii introduc si mentin apa in stratul cornos, pe care il edematiaza, ceea ce confera senzatia de
piele neteda si cu mai putine riduri, desi ei nu au un efect anti-rid propriu-zis.
Exemple de umectanti ar fi: - glicerina
- sorbitol
- sodium hyaluronat
- ureea
- propilenglicolul
- ɑ-hidroxiacizi etc.
Glicerina are o actiune asemanatoare factorului natural de inmuiere, prezent in mod normal in
corneocite. Ea creste grosimea corneocitelor si a spatiilor dintre straturile de corneocite, creand un rezervor
de inmuiere, ce face pielea mai rezistenta la uscaciune. De asemenea, stabilizeaza si fluidizeaza membranele
celulare.
Ureea este un un umectant ce are si un usor efect antipruriginos. Pierderea transepidermica de apa
este neschimbata la cremele cu uree in concentratie 3%, in timp ce la cremele cu uree 10% scade.
Propilenglicolul este un lichid ce functioneaza atat ca umectant, cat si ca oclusiv, dar si antimicrobian si
keratolitic.

III. Hidroxyacizii
Acidul lactic, acidul glicolic, acidul salicilic, acidul ascorbic au efect de normalizare a exfolierii
stratului cornos si de scadere a formarii de scuame uscate, intervin in scaderea coeziunii celulelor stratului
cornos.
Aplicarea lor pe piele produce detasarea corneocitelor si epidermoliza, rezultand un strat cornos mai
subtire, ce reflecta mai bine lumina si determina stralucirea tenului. Dezavantajul acestora este
fotosensibilizarea.
Acidul lactic este un hidroxiacid ce creste productia de ceramide de catre keratinocite si sinteza din
ceramid-1-linoleat in ceramid-1-oleat.

IV. Emolientele
Emolientele sunt substante ce inmoaie si netezesc pielea prin umplerea spatiilor dintre corneocitele
descuamative, crescandu-le coeziunea, ceea ce duce la o suprafata mai neteda. Multi emolienti functioneaza
si ca umectanti si oclusivi, precum: lanolina, uleiul mineral, vaselina.

V. AlTi ingredienTi
Alti ingredienti sunt: colagenul, polipeptidele, vitamina C, vitamina E, acidul lipoic, coenzima Q10.