Izolarea este procedeul prin care o bacterie este obţinută în cultură pură.

Gradul de virulenta
este totalitatea tuturor factorilor de patogenitate care se exprima in procente, fiind puterea de
a initia un proces infectios. Acesta se masoara in dosis letalis minimalis, se determina prin
infectii experimentale pe animale de laborator
Patogenitatea implică existenţa unor proprietăţi esenţiale:
1. Capacitatea de a pătrunde şi a se localiza în organismul-gazdă
2. Multiplicarea în ţesuturile acestuia şi/sau invadarea lor
3. Capacitatea de a rezista mecanismelor de apărare ale gazdei sau de a
impiedica declanşarea lor (persistenţa)
4. Producerea de leziuni
Aceste capacităţi sunt asigurate de factorii de patogenitate.

Inocularea experimentală la animale de laborator este utila pentru izolarea unor

microorganisme patogene din prelevate patologice sau pentru teste de patogenitate necesare
identificării unor izolate. Speciile curent folosite în aceste scopuri sunt: soarecele, cobaiul,
iepurele.
Animalele inoculate sunt urmărite zilnic pentru a înregistra: starea generală (poziţia,
aspectul părului), respiraţia, temperatura, greutatea, leziuni la locul de inoculare, inclusiv
ganglionii limfatici regionali, tulburări nervoase (convulsii, paralizii). Aceste observaţii se
completeaza cu examenul unor prelevate, examene anatomopatologice si microbiologice.

Probele biologice sunt folosite pentru deterrninarea virulenţei micobacteriilor tuberculoase

izolate cu care sunt infectaţi subcutanat cobaii cu proba Manteux negativă. Peste 2-3 săptămîni
cobaiul infectat este cantarit, se determină dimensiunile ganglionilor limfatici regionali si se
efectuează proba Manteux, care se repetă peste 6 săptămîni. In cazul rezultatelor negative
animalele sunt omorate peste 4 luni dupa infectare si se cerceteaza histologia organelor interne
(ficatul,splina, plamanii, ganglionii), de asemenea se efectueaza insamantarea pe medii
nutritive. Despre virulenta tulpinii se concluzioneaza dupa cantitatea modificarilor specific in
organe, longevitatea animalelor, micsorarea greutatii corporale.

Agentul tularemiei-zoonozei acute cu afectarea aparatului limfatic este Francisella tularensis.

Depistarea şi izolarea bacteriilor tularemiei se efectuează în laboratoare speciale.
Izolarea culturii agentului de la bolnav prin însămînţarea directă a materialului pe medii practic
este imposibilă. Mult mai rezultativă este metoda biologică. Se injectează 3-5 şoareci albi sau 2
cobai. Materialul recoltat pînă la tratarea cu antibiotic se administrează subcutanat, cutanat,
intraperitoneal şi per os. Animalele infectate se intretin în condiţii speciale sub observaţie timp
de 6-14 zile.
Dacă animalele experimentale in 7-15 zile nu mor, ele sunt omorate la a 15-20 zi si sunt
disecate.
In cazul tularemiei se observa modificari anatomopatologice în forma unui proces productiv cu
necroza, componentul hemoragic nu este manifestat. Singele, măduva osoasa , segmente din
organele interne şi ganglionii limfatici din cadavrul animalului se insamanteaza prin frictiune la
suprafata unuia din medii cu galbenus de ou, geloza cu glucoza, cistina si sange si altele.

Materialul se însămînţează în cutii cu geloză, în eprubete cu bulion peptonat şi se introduc în

termostat la temperatura de 37°C. Paralel se infecteaza subcutanat doi soareci albi.
Peste 20-24 ore se examinează însămînţărîle şi se efectuează disecarea animalelor pierite
(moartea survine peste 24-48 ore după infectare). In cutiile cu geloză se observă colonii
caracteristice rugoase (”cap de meduză”) cu margini neregulate. In bulion se depistează
creşterea la fundul eprubetei, sedimentul avînd aspectul unui glomerul de vată, iar mediul
rămînînd transparent. Din sediment se prepară frotiu şi preparatul ”picăturii suspendate”. In
frotiu sînt observaţi bacilli acapsulaţi grampozitivi, aranjaţi în lanţuri lungi. Agentul antraxului
este imobil, spre deosebire de alţi bacili mobili din sol. Pentru izolarea culturii pure coloniile se
reînsămînţează pe geloză înclinată.
O importanta deosebita o are determinarea capsulei pe medii de cultură. Cu acest scop se
foloseşte mediul care conţine soluţia Henx (sau bulionul Hottingher) şi 40% ser bovin steril,
7 mediul Bază (3% geloză cu pH. 7,4, la care se adaugă 15%sînge defibrinat de berbec} şi altele.
Insămînţăţile se incubează 18-24 ore la temperatura 'de 3mm microanaerostate cu o
concentraţie de 20—40% bioxid de carbon. Formarea capsuleâ poate fi evidenţiată şi in
vivo. Animalele infectate peste 1-2 ore sînt omorîte, din lichidul peritoneal, sangele recoltat din
cord se pregătesc frotiuri, iar din splină,rinichi, plămîni - frotiuri amprente şi se colorează.
Peste 24-48 de ore se efectueaza autopsia si se inregistreaza modificarile caracteristice, edem
la locul inocularii, sange necoagulat intunecat, hemoragii In tesutul celulo-adipos, si ficat rosu
dur. In frotiurile din org interne si sange se observa bacilii tipici inconjurati de capsula.
Pe baza caracterelor morfologice, tinctoriale si biologice se face concluzia despre prezenta
Bacillus Anthracis.
In a treia zi de examinare are loc identificarea culturii izolate prin insamantarea ei in gelatina,
geloza-sange si infectarea animalelor. Bacilii cresc tipic in gelatina, lichefiindo in forma unui
brad inversat, pe geloza-sange nu se observa hemoliza.
Studierea caracterelor permit diferentierea bacililor antraxului de bacilii din sol.