William Faulkner – Lumină de august

Lumină de august este cel de-al șaptelea roman al lui William Faulkner a cărui acțiune este
plasată în legendarul său ținut fictiv Yoknapatawpha. Personajul central al cărții, orfanul Joe
Christmas, poartă povara sângelui său amestecat. Nemaisuportind biciul fermierului Simon, cel
care-l crescuse, Joe fuge din casa acestuia, nu înainte de a-l bate cu sălbăticie. După cincisprezece
ani de peregrinări, Joe ajunge în casa unei femei, Joanna Burden, care-și dedicase viața ajutorării
populației de culoare. Numai că puritanismul acesteia îi amintește de cel al tatălui său adoptiv.
Marcat de traumele copilăriei, Joe o ucide și fuge iarăși. Trădat de însoțitorul său, Joe este omorât.

Considerată una dintre operele majore ale lui Faulkner, Lumina de august se constituie într-o
meditație asupra culpabilității care, născută din conflicte sociale, etnice și religioase, depășește sfera
relațiilor individuale, obiectivându-se în forma unui destin implacabil, comparabil în unele privințe
cu acela care guvernează universul tragediei grecești.

Lumină de august pune în scenă câteva dintre obsesiile intens violente ale lui Faulkner: sexul,
rasa, fanatismul religios, linșajul. Toate acestea se desfăşoară într-o lume imaginară, aglomerate în
spaţiul-limită al unui univers simulat, un fel de laborator infernal în care au loc toate aceste
atrocităţi.

Romanul este şi unul al misticii apăsătoare, al neputinţei personajelor de a trăi la înălţimea

ideilor (sau măcar a intuiţiilor) care-i domină.
Acţiunea are loc undeva în jurul anului 1920, când, deşi Războiul Civil se terminase demult,
problema albilor şi negrilor era încă de actualitate.

Persepectiva din care este scris romanul este aceea a autorului omniscient, care ştie mai multe
despre personaje, chiar decât ele însele, dând ocazia şi cititorului de a anticipa, în unele momente
cursul evenimentelor., care sunt o parte din viaţa câtorva personaje care se intersectează şi se
influenţează reciproc. Fiecare personaj are o istorie a sa, este legat de trecut într-un anumit fel şi
este în căutarea propriei identităţi.

CITATE

… câtă ingeniozitate i-a fost dată după cât se pare omului, pentru a putea să-și furnizeze
singur în momente de criză imagini și cuvinte cu care să se ferească de adevăr.

Fiindcă întotdeauna, se gândea el, când un lucru devine obicei, prinde o anume depărtare de
adevăr și de fapte.

El se socotea slujitorul involuntar al fatalității în care credea că nu crede.

Tot ce poate spera un om e să-i fie îngăduit să trăiască în pace printre semenii săi.

Omul se teme mai mult de necazurile pe care le-ar putea avea decât acelea prin care a trecut.
Bibliografie

Faulkner, William. Lumină de august. Iaşi: Ed. Polirom, 2005

William Faulkner - http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=William+Faulkner

Lumină de august - http://www.polirom.cartedesucces.ro/titlu.php?id=965